DECIZIE nr. 1.339 din 19 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 755 din 12 noiembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom Distribuţie Gaze" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.539/200/2010 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.539/200/2010, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom Distribuţie Gaze" - S.R.L. într-o cauză civilă având ca obiect o cerere de suspendare provizorie a executării silite.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin condiţionarea suspendării executării silite de plată unei cauţiuni, se reduce actul de justiţie la îndeplinirea acestei condiţii. Consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie, întrucât judecata se face fără citarea părţilor, împiedicând creditorul să îşi facă apărările necesare şi permiţând debitorului să tergiverseze executarea silită. Arată că se încalcă şi prevederile art. 24 din Legea fundamentală, deoarece hotărârea instanţei nu este supusă niciunei căi de atac. Apreciază că textul de lege criticat contravine principiului efectivităţii juridice dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Arată că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt de generală aplicaţie, inclusiv Parlamentului, ce este obligat să respecte Constituţia şi legile organice.

Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul invocă şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 404 din 24 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2009. Cu acel prilej Curtea a reţinut că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la folosirea căilor de atac, deoarece, pe de-o parte, legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. De asemenea, Curtea a reţinut că specificul procedurii care presupune urgenţa este un motiv suficient pentru a justifica lipsa oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite. Curtea nu poate trece peste aspectul esenţial al reglementării, şi anume "suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă". Aşadar, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite aparţine ope legis instanţei (completului stabilit să soluţioneze pricina), în timp ce preşedintele instanţei, care îndeplineşte o funcţie administrativă, nu are decât competenţa suspendării provizorii a executării, până la soluţionarea de către instanţă a cererii, motivat de faptul că în situaţia admiterii cererii de suspendare ar trebui practic întoarsă executarea silită.

Considerentele expuse demonstrează şi conformitatea textului criticat în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv prin raportare la prevederile art. 129 din Legea fundamentală.

Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 20 din Constituţie şi nici art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 16 din Constituţie, autorul excepţiei nu arată în ce mod acestea sunt încălcate de prevederile pretins a fi neconstituţionale, sub acest aspect critica fiind nemotivată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom Distribuţie Gaze" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.539/200/2010 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

----