NORMA din 17 iunie 2005

privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute

EMITENT

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 615 din 15 iulie 2005

Articolul 1

(1) Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viaţa trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare. Valoarea acestor rezerve tehnice se determina în conformitate cu următoarele principii: ...

A. Principii generale:

(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viaţa se calculează printr-o evaluare actuariala prospectiva suficient de prudenta, luându-se în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând:

a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate; ... b) bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii sunt deja îndreptăţiţi, fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauza - dobândite, declarate sau alocate; ... c) toate opţiunile disponibile pentru asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii pe baza termenilor contractului; ... d) cheltuieli, inclusiv comisioane, din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate. ...

(îi) Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi aceasta rezerva sa reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării. Aceasta rezerva se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.

(iii) Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare şi se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.

(iv) Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viaţa la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, conform obligaţiilor asumate.

(v) Rezerva matematica se determina la valoarea neta sau prin metoda Zillmer.

(vi) Rezerva tehnica suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viaţa este insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii.

(vii) Rezerva tehnica pentru asigurările de viaţa legate de investiţii se va constitui la nivelul valorii activelor pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferata asiguratului. În cazul în care asigurările de viaţa legate de investiţii oferă o rata garantată a dobânzii tehnice sau alte tipuri de garanţii (beneficii), se vor constitui suplimentar rezerve tehnice similare produselor traditionale.

(viii) Se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra ca rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metoda prospectiva pentru tipul de contract în cauza.

(ix) O evaluare prudenta nu este o evaluare "conform celei mai bune estimari", dar include o marja adecvată pentru variatia adversa a factorilor cu influenţa relevanta.

(x) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudenta în sine, ci şi să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauza.

(xi) Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizari sau aproximari adecvate, dacă acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedica în nici un fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.

(xii) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menţinută permanent cel puţin la nivelul valorii garantate.

B. Rata dobânzii utilizate se alege cu prudenta având în vedere următoarele considerente:

(i) când contractele prevăd o rata garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în care este exprimat contractul, cu condiţia sa nu depăşească 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile emise de statul în a cărui moneda este exprimat contractul sau, după caz, rata dobânzii de refinantare a Băncii Centrale Europene. Pentru contractele exprimate în moneda altui stat membru, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va consulta autoritatea competentă din statul membru în a cărui moneda este exprimat contractul;

(îi) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implica faptul ca asiguratorul este obligat sa folosească o rata atât de ridicată;

(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:

1. asigurări de viaţa şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii;

2. contracte de asigurări cu prima unica pentru o perioadă de până la 8 ani;

3. contracte de asigurări fără participare la beneficii şi contracte de anuitati fără valoare de răscumpărare.

În ultimele doua cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii poate fi luată în considerare moneda în care este exprimat contractul şi activele corespunzătoare deţinute în acel moment şi, când activele societăţii sunt evaluate la valoarea lor actuala, randamentul anticipat al viitoarelor active.

Rata dobânzii folosită nu poate depăşi randamentul activelor calculat în conformitate cu reglementările în vigoare, având în vedere şi o deducere adecvată;

(iv) în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viaţa este insuficient pentru a acoperi angajamentele în cauza, pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii, asiguratorul trebuie să îşi constituie o rezervă tehnica suplimentară.

C. Elementele statistice de evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenta, avându-se în vedere obligaţiile asumate, tipul de poliţa şi costurile administrative şi comisioanele care se estimeaza ca vor aparea.

D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investitional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanta atât cu proiectiile viitoare, cat şi cu metoda actuala de distribuire a bonusurilor.

E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizându-se valoarea viitoare a primelor nete de taxele de gestionare. Totuşi, evaluarea generală, implicita sau explicita, trebuie să fie mai mare ori egala cu o estimare prudentiala a viitoarelor cheltuieli relevante.

F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul şi va fi de natura să permită recunoaşterea repartizării beneficiilor în mod adecvat.

(2) Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viaţa sunt obligaţi sa pună la dispoziţie publicului bazele şi metodele utilizate la calcularea rezervelor tehnice, inclusiv a rezervelor pentru beneficii şi risturnuri. ... (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va solicita societăţilor de asigurare să îşi acopere rezervele tehnice, în raport cu întreaga lor activitate, cu active congruente, în conformitate cu art. 5. Pentru activităţile înregistrate în Comunitatea Europeană, activele admise sa acopere rezervele tehnice trebuie localizate în cadrul Comunităţii Europene. ...

Articolul 2

La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfăşurată de asigurator, astfel încât să se garanteze siguranţa şi randamentul investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.

Articolul 3

Categorii de active admise sa acopere rezervele tehnice brute

1. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa trebuie să îşi acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:

A. Investiţii:

(i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaţionale, titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital tranzacţionate pe o piaţa supravegheată;

(îi) acţiuni şi alte participatii cu randament variabil tranzacţionate pe o piaţa supravegheată; unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;

(iii) depozite şi conturi curente la instituţii de credit;

(iv) terenuri, construcţii în proprietatea societăţilor;

(v) împrumuturi.

B. Creanţe:

(i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni directe şi acceptări în reasigurare;

(îi) creanţe de la reasiguratori.

C. Altele:

(i) active corporale, altele decât terenuri şi construcţii, evaluate pe baza amortizarii prudentiale;

(îi) cheltuielile de achiziţie reportate.

2. În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:

(i) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea datoriilor rezultate din achiziţionarea acestora;

(îi) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;

(iii) împrumuturile acordate societăţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autorităţilor locale ori regionale şi persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societăţi de asigurare sau alte forme de garanţii;

(iv) valoarea creanţelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele deţinute la asiguraţi şi la intermediari, care rezultă din operaţiile de asigurare şi acceptări în reasigurare, pot fi acceptate numai în măsura în care nu au o vechime mai mare de 3 luni;

(v) când activele deţinute includ o investiţie într-o filiala care gestionează toate investiţiile asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viaţa sau o parte a acestora în numele sau, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare numai activele deţinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;

(vi) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute, numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanta cu metoda de calcul al rezervelor matematice.

Articolul 4

Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute

A. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa poate investi maximum:

1. 50% din rezervele tehnice brute în valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi supravegheată şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;

2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital emise de aceeaşi entitate;

3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;

4. 10% din rezervele tehnice brute în orice teren sau clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiţie;

5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitati la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute în una dintre instituţiile de credit;

6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clădiri;

7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;

8. 5% din rezervele tehnice brute în împrumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi societăţilor de investiţii dintr-un stat membru.

B. Neprecizarea unei limite a investiţiilor într-o anumită categorie de active, descrise la lit. A, nu implica faptul ca activele din categoria respectiva ar trebui admise sa acopere fără limita rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se va asigura, la determinarea şi aplicarea prezentelor norme, de conformitatea cu următoarele principii:

1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate şi dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;

2. investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie menţinute la un nivel prudential;

3. În calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie să ţină cont de contractul de reasigurare;

4. când activele deţinute includ o investiţie într-o filiala care gestionează toate sau doar o parte din investiţiile asiguratorului, în numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare doar activele deţinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;

5. ponderea activelor nonlichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie să nu depăşească 10% din totalul activelor admise;

6. când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ţine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este deţinută în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autorităţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autorităţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autorităţile locale.

Articolul 5

Asigurări de viaţa şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii

1. Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa, de regula divizat în unităţi, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate cat mai exact posibil de aceste unităţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele în cauza.

2. Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de alta valoare de referinţa, altele decât cele menţionate în pct. 1, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate, cat mai exact posibil, de unităţile care trebuie să reprezinte valoarea de referinţa sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele care prezintă garanţia şi tranzactionabilitatea adecvate şi care corespund, cat mai exact posibil, celor pe care se bazează valoarea de referinţa specifică.

3. Prevederile art. 2 şi 4 nu se aplică activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menţionate în pct. 1 şi 2. Prevederile art. 1 vizează rezervele tehnice, mai puţin cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiţii.

4. Când beneficiile menţionate în pct. 1 şi 2 includ o garantare a randamentului investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se afla sub rezerva prevederilor art. 2-4.

Articolul 6

Reguli de congruenta

Moneda în care se vor plati angajamentele asiguratorului va fi determinata în conformitate cu următoarele reguli:

a) Acolo unde garanţia prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plătibile în acea moneda. ... b) Societăţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valuta. ... c) În cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro. ... d) Societăţile de asigurare pot sa nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligaţia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa păstreze activele într-o valuta care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute. ... e) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investiţiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societăţile nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta. ...

Articolul 7

Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute.

Prevederile art. 1-3 nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Societăţile de asigurare sunt libere sa hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele unei societăţi de asigurare autorizate.

Articolul 8

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulerioare.

Articolul 9

Prezentele norme vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

Articolul 10

La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abroga Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viaţa, investirea şi evaluarea activelor şi calculul rezervelor tehnice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003.

Articolul 11

Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE .

____________