CONSTITUŢIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA *** Republicată

EMITENT

MAREA ADUNARE NAŢIONALA

Publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 65 din 29 octombrie 1986 *) Republicare în temeiul art. 11 din Legea nr. 19 din 23 octombrie 1986, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 64 din 27 octombrie 1986.

NOTĂ:

Constituţia a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 21 august 1965, după luarea în discuţie a proiectului publicat la 29 iunie 1965 de către Comisia pentru elaborarea proiectului de Constituţie, cu unanimitatea celor 446 de deputaţi prezenţi la şedinţa, situaţie certificată de Preşedintele Marii Adunări Naţionale, Ştefan Voitec. Ea a fost promulgată la data de 21 august 1965 sub semnatura Preşedintelui Consiliului de Stat, Chivu Stoica, şi a fost publicată în "Buletinul Oficial al R.S.R." nr. 1 din 21 august 1965.

Constituţia a intrat în vigoare la data adoptării, adică 21 august 1965, abrogand expres pe aceeaşi dată Constituţia din 1952. În forma iniţială ea era formată din 114 articole cuprinse în 9 titluri.

Constituţia a fost modificată expres prin următoarele legi:

- Legea nr. 1/1968 pentru modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 16 din 16 februarie 1968 (modifica art. 15; 22; 70; 73; 78; 79; 80; 81; 83; 88; 90; 92-97; 100; 102; 106; înlocuieşte un termen; dispune republicarea);

- Legea nr. 56/1968 pentru modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 168 din 26 decembrie 1968 (modifica art. 80; 88; 105; 107; abroga art. 84 alin. 2);

- Legea nr. 1/1969 pentru modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 31 din 13 martie 1969 (modifica art. 52; 53; 66; dispune republicarea);

- Legea nr. 26/1971 pentru modificarea articolului 73 alineatul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 157 din 17 decembrie 1971;

- Legea nr. 1/1972 cu privire la modificarea articolelor 45 alin. 1 şi 81 alin. 3 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 41 din 24 aprilie 1972 (dispune republicarea);

- Legea nr. 1/1974 privind modificarea Constituţiei Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 45 din 28 martie 1974 (modifica art. 43; 54; 57; 63; 64; 68; 73; introduce art. 65^1; 69^1 - 69^6; înlocuieşte un termen; dispune renumerotarea articolelor şi republicarea);

- Legea nr. 66/1974 cu privire la modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 161 din 23 decembrie 1974 (modifica art. 25; 44-46; 67; 80; 88; 96; 97; înlocuieşte termeni; dispune republicarea);

- Legea nr. 2/1975 pentru modificarea articolului 53 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 30 din 21 martie 1975;

- Legea nr. 19/1979 pentru modificarea articolului 44 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 103 din 19 decembrie 1979;

- Legea nr. 19/1986 pentru modificarea unor prevederi din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 64 din 27 octombrie 1986 (modifica art. 43; 63; 75; dispune republicarea).

Constituţia a fost republicată în următoarele numere din "Buletinul Oficial": 22/20 februarie 1968; 34/16 martie 1969; 44/4 mai 1972; 56/8 aprilie 1974; 167/27 decembrie 1974; 65/29 octombrie 1986. La ultima republicare, Constituţia avea 121 de articole grupate în 9 titluri.

Ea a fost abrogată total şi expres la 8 decembrie 1991, de către Constituţia României din 1991.

Textul Constituţiei din 1965 este reprodus după ultima republicare a Constituţiei R.S.R. din 1965 din "Buletinul Oficial" nr. 65 din 29 octombrie 1986.

Titlul I

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

Articolul 1

România este republica socialistă. Republica Socialistă România este stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, suveran, independent şi unitar. Teritoriul sau este inalienabil şi indivizibil.

Articolul 2

Întreaga putere în Republica Socialistă România aparţine poporului, liber şi stapin pe soarta sa.

Puterea poporului se întemeiază pe alianta muncitoreasca-taraneasca. În strinsa unire, clasa muncitoare - clasa conducatoare în societate -, taranimea, intelectualitatea, celelalte categorii de oameni ai muncii, fără deosebire de naţionalitate, construiesc orînduirea socialistă, creind condiţiile trecerii la comunism.

Articolul 3

În Republica Socialistă România forta politica conducatoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Roman.

Articolul 4

Deţinător suveran al puterii, poporul o exercită prin Marea Adunare Naţionala şi prin consiliile populare, organe alese prin vot universal, egal, direct şi secret.

Marea Adunare Naţionala şi consiliile populare constituie baza întregului sistem de organe ale statului.

Marea Adunare Naţionala este organul suprem al puterii de stat, sub conducerea şi controlul căruia îşi desfăşoară activitatea toate celelalte organe ale statului.

Articolul 5

Economia naţionala a României este o economie socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie.

În Republica Socialistă România, exploatarea omului de către om este pentru totdeauna desfiintata şi se înfăptuieşte principiul socialist al repartiţiei după cantitatea şi calitatea muncii.

Munca este o îndatorire de onoare pentru fiecare cetăţean al tarii.

Articolul 6

Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie este fie proprietate de stat - asupra bunurilor aparţinînd întregului popor, fie proprietate cooperatista - asupra bunurilor aparţinînd fiecărei organizaţii cooperatiste.

Articolul 7

Bogăţiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile şi uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, staţiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicaţie, mijloacele de transport şi telecomunicaţii de stat, fondul de stat de clădiri şi locuinţe, baza materială a instituţiilor social-culturale de stat, aparţin întregului popor, sînt proprietate de stat.

Articolul 8

Comerţul exterior este monopol de stat.

Articolul 9

Pămîntul cooperativelor agricole de producţie, animalele, uneltele, instalaţiile şi construcţiile ce le aparţin sînt proprietate cooperatista.

Lotul de pămînt aflat, potrivit statutului cooperativelor agricole de producţie, în folosinţă gospodariilor familiale ale taranilor cooperatori, constituie proprietate cooperatista.

Casa de locuit şi construcţiile gospodăreşti, terenul pe care acestea se afla, precum şi, potrivit statutului cooperativelor agricole, animalele de producţie şi inventarul agricol marunt, constituie proprietate personală a taranilor cooperatori.

Uneltele, maşinile, instalaţiile şi construcţiile cooperativelor meşteşugăreşti şi ale cooperativelor de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor sînt proprietate cooperatista.

Articolul 10

Cooperativele agricole de producţie, forma socialistă de organizare a agriculturii, asigura condiţii pentru cultivarea intensiva a pămîntului şi aplicarea ştiinţei înaintate, contribuie, prin sporirea producţiei, la dezvoltarea economiei naţionale, la ridicarea continua a nivelului de viaţa al ţărănimii şi al întregului popor.

Statul sprijină cooperativele agricole de producţie şi ocroteşte proprietatea lor. De asemenea, statul sprijină celelalte organizaţii cooperatiste şi ocroteşte proprietatea lor.

Articolul 11

În condiţiile agriculturii cooperativizate, statul garantează taranilor care nu se pot asocia în cooperative agricole de producţie proprietatea asupra pămîntului pe care îl lucrează ei înşişi şi familiile lor, asupra uneltelor folosite în acest scop, ca şi proprietatea asupra animalelor de muncă şi de producţie.

Este garantată, de asemenea, proprietatea mestesugarilor asupra atelierelor proprii.

Articolul 12

Terenurile şi construcţiile pot fi expropriate numai pentru lucrări de interes obştesc şi cu plata unei juste despăgubiri.

Articolul 13

În Republica Socialistă România, întreaga activitate de stat are drept scop dezvoltarea orinduirii şi inflorirea naţiunii socialiste, creşterea continua a bunastarii materiale şi culturale a poporului, asigurarea libertăţii şi demnităţii omului, afirmarea multilaterala a personalităţii umane.

Pentru aceasta, statul socialist român:

Organizează, planifica şi conduce economia naţionala;

Apara proprietatea socialistă;

Garantează exercitarea deplina a drepturilor cetăţenilor, asigura legalitatea socialistă şi apara ordinea de drept;

Dezvolta învăţămîntul de toate gradele, asigura condiţiile pentru dezvoltarea ştiinţei, artei şi culturii, înfăptuieşte ocrotirea sănătăţii;

Asigura apărarea tarii şi organizează forţele sale armate;

Organizează relaţiile cu celelalte state.

Articolul 14

Republica Socialistă România întreţine şi dezvolta relaţii de prietenie şi colaborare cu ţările socialiste în spiritul internationalismului socialist, promovează relaţii de colaborare cu ţările avînd alta orinduire social-politica, activează în organizaţii internaţionale în scopul asigurării păcii şi înţelegerii între popoare.

Relaţiile externe ale Republicii Socialiste România se bazează pe principiile respectării suveranităţii şi independentei naţionale, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc, neamestecului în treburile interne.

Articolul 15

Teritoriul Republicii Socialiste România este organizat în unităţi administrativ-teritoriale: judeţul, oraşul şi comuna.

Capitala Republicii Socialiste România este municipiul Bucureşti, care este organizat pe sectoare.

Oraşele mai importante pot fi organizate ca municipii.

Articolul 16

Cetăţenia română se dobîndeşte şi se pierde potrivit legii.

Titlul II

DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR

Articolul 17

Cetăţenii Republicii Socialiste România, fără deosebire de naţionalitate, rasa, sex sau religie, sînt egali în drepturi în toate domeniile vieţii economice, politice, juridice, sociale şi culturale.

Statul garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Nici o ingradire a acestor drepturi şi nici o deosebire în exercitarea lor pe temeiul naţionalităţii, rasei, sexului sau religiei nu sînt ingaduite.

Orice manifestare avînd ca scop stabilirea unor asemenea îngrădiri, propaganda naţionalist-şovină, ațîțarea urii de rasa sau naţionale, sînt pedepsite prin lege.

Articolul 18

În Republica Socialistă România, cetăţenii au dreptul la munca. Fiecărui cetăţean i se asigura posibilitatea de a desfăşura, potrivit pregătirii sale, o activitate în domeniul economic, administrativ, social sau cultural, remunerată după cantitatea şi calitatea ei. La munca egala retributia este egala.

Prin lege se stabilesc măsurile de protecţie şi securitate a muncii, precum şi măsuri speciale de ocrotire a muncii femeilor şi tineretului.

Articolul 19

Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul la odihna.

Dreptul la odihna este garantat celor ce muncesc prin stabilirea duratei maxime a zilei de muncă la 8 ore, a unui repaus săptămînal şi prin concedii anuale plătite.

În sectoarele de muncă grea şi foarte grea, durata zilei de muncă este redusă sub 8 ore, fără scăderea retributiei.

Articolul 20

Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul la asigurare materială de batrinete, boala sau incapacitate de muncă.

Dreptul la asigurare materială se realizează pentru muncitori şi funcţionari prin pensii şi ajutoare de boala acordate în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, iar pentru membrii organizaţiilor cooperatiste sau ai altor organizaţii obşteşti, prin formele de asigurare organizate de acestea. Statul asigură asistenţa medicală prin instituţiile sale sanitare.

Concediul de maternitate plătit este garantat.

Articolul 21

Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul la învăţătura.

Dreptul la învăţătura este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, prin gratuitatea învăţămîntului de toate gradele, precum şi prin sistemul burselor de stat.

Învăţămîntul în Republica Socialistă România este învăţămînt de stat.

Articolul 22

În Republica Socialistă România, naţionalitatilor conlocuitoare li se asigura folosirea libera a limbii materne, precum şi cărţi, ziare, reviste, teatre, învăţămîntul de toate gradele, în limba proprie. În unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, toate organele şi instituţiile folosesc oral şi scris şi limba naţionalităţii respective şi fac numiri de funcţionari din rindul acesteia sau al altor cetăţeni care cunosc limba şi felul de trai al populaţiei locale.

Articolul 23

În Republica Socialistă România, femeia are drepturi egale cu bărbatul.

Statul ocroteşte căsătoria şi familia şi apara interesele mamei şi copilului.

Articolul 24

Republica Socialistă România asigura tinerilor condiţiile necesare dezvoltării aptitudinilor lor fizice şi intelectuale.

Articolul 25

Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Marea Adunare Naţionala şi în consiliile populare.

Votul este universal, egal, direct şi secret. Au drept de vot toţi cetăţenii care au împlinit vîrsta de 18 ani.

Cetăţenii cu drept de vot care au împlinit vîrsta de 23 de ani pot fi aleşi deputaţi în Marea Adunare Naţionala şi în consiliile populare.

Dreptul de a depune candidaturi aparţine Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, cel mai larg organism politic permanent, revolutionar, democratic, cu caracter reprezentativ, care constituie cadrul organizatoric de unire, sub conducerea Partidului Comunist Roman, a forţelor politice şi sociale ale naţiunii noastre socialiste, a tuturor organizaţiilor de masa şi obşteşti, pentru participarea întregului popor la înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului, la conducerea tuturor domeniilor de activitate.

Alegatorii au dreptul de a revoca oricînd pe deputat potrivit procedurii prevăzute de lege.

Nu au dreptul de a alege şi de a fi aleşi alienaţii şi debilii mintali, precum şi persoanele lipsite de aceste drepturi pe durata stabilită prin hotărîre judecătorească de condamnare.

Articolul 26

Cetăţenii cei mai inaintati şi mai constienti din rindurile muncitorilor, taranilor, intelectualilor şi ale celorlalte categorii de oameni ai muncii se unesc în Partidul Comunist Roman, cea mai înaltă forma de organizare a clasei muncitoare, detasamentul ei de avangarda.

Partidul Comunist Roman exprima şi slujeşte cu fidelitate nazuintele şi interesele vitale ale poporului, îndeplineşte rolul conducător în toate domeniile construcţiei socialiste, îndrumă activitatea organizaţiilor de masa şi obşteşti, precum şi a organelor de stat.

Articolul 27

Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul de a se asocia în organizaţii sindicale, cooperatiste, de tineret, de femei, social-culturale, în uniuni de creaţie, asociaţii ştiinţifice, tehnice, sportive, precum şi în alte organizaţii obşteşti.

Statul sprijină activitatea organizaţiilor de masa şi obşteşti, creează condiţii pentru dezvoltarea bazei materiale a acestor organizaţii şi ocroteşte patrimoniul lor.

Organizaţiile de masa şi obşteşti asigura larga participare a maselor populare la viaţa politica, economică, socială, culturală a Republicii Socialiste România şi la exercitarea controlului obştesc - expresie a democratismului orinduirii socialiste. Prin organizaţiile de masa şi obşteşti, Partidul Comunist Roman înfăptuieşte o legătură organizată cu clasa muncitoare, taranimea, intelectualitatea şi celelalte categorii de oameni ai muncii, le mobilizeaza în lupta pentru desăvîrşirea construcţiei socialismului.

Articolul 28

Cetăţenilor Republicii Socialiste România li se garantează libertatea cuvintului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a demonstratiilor.

Articolul 29

Libertatea cuvintului, presei, întrunirilor, mitingurilor şi demonstratiilor nu pot fi folosite în scopuri potrivnice orinduirii socialiste şi intereselor celor ce muncesc.

Orice asociaţie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisă. Participarea la astfel de asociaţii şi propaganda cu caracter fascist sau antidemocratic sînt pedepsite prin lege.

Articolul 30

Libertatea conştiinţei este garantată tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România.

Oricine este liber sa impartaseasca sau nu o credinţa religioasă. Libertatea exercitării cultului religios este garantată. Cultele religioase se organizează şi funcţionează liber. Modul de organizare şi funcţionare a cultelor religioase este reglementat prin lege.

Şcoala este despartita de biserica. Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreţine alte instituţii de învăţămînt decît şcoli speciale pentru pregătirea personalului de cult.

Articolul 31

Cetăţenilor Republicii Socialiste România le este garantată inviolabilitatea persoanei.

Nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestata dacă împotriva ei nu exista probe sau indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută şi pedepsita prin lege. Organele de cercetare pot dispune reţinerea unei persoane pe o durată de cel mult 24 de ore. Nimeni nu poate fi arestat decît pe baza unui mandat de arestare emis de tribunal sau de procuror.

Dreptul de apărare este garantat în tot cursul procesului.

Articolul 32

Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate pătrunde în locuinta unei persoane fără învoirea acesteia, decît în cazurile şi în condiţiile anume prevăzute de lege.

Articolul 33

Secretul corespondentei şi al convorbirilor telefonice este garantat.

Articolul 34

Dreptul de petiţionare este garantat. Organele de stat au obligaţia de a rezolva petitiile cetăţenilor privind drepturi şi interese personale sau obşteşti.

Articolul 35

Cel vătămat într-un drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat poate cere organelor competente, în condiţiile prevăzute de lege, anularea actului şi repararea pagubei.

Articolul 36

Dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege.

Pot constitui obiect al dreptului de proprietate personală veniturile şi economiile provenite din munca, casa de locuit, gospodăria de pe lîngă ea şi terenul pe care ele se afla, precum şi bunurile de uz şi confort personal.

Articolul 37

Dreptul de moştenire este ocrotit de lege.

Articolul 38

Republica Socialistă România acorda drept de azil cetăţenilor străini urmăriţi pentru activitatea lor în apărarea intereselor celor ce muncesc, pentru participarea la lupta de eliberare naţionala sau de apărare a păcii.

Articolul 39

Fiecare cetăţean al Republicii Socialiste România este dator să respecte Constituţia şi legile, sa apere proprietatea socialistă, să contribuie la întărirea şi dezvoltarea orinduirii socialiste.

Articolul 40

Serviciul militar în rindurile forţelor armate ale Republicii Socialiste România este obligatoriu şi constituie o îndatorire de onoare a cetăţenilor Republicii Socialiste România.

Articolul 41

Apărarea patriei este datoria sfînta a fiecărui cetăţean al Republicii Socialiste România. Călcarea jurămîntului militar, trădarea de patrie, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacităţii de apărare a statului, constituie crimele cele mai grave faţă de popor şi sînt pedepsite prin lege cu toată asprimea.

Titlul III

ORGANELE SUPREME ALE PUTERII DE STAT

Marea Adunare Naţionala

Articolul 42

Marea Adunare Naţionala, organul suprem al puterii de stat, este unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România.

Articolul 43

Marea Adunare Naţionala are următoarele atribuţii principale:

1. Adopta şi modifica Constituţia Republicii Socialiste România;

2. Reglementează sistemul electoral;

3. Hotărăşte consultarea poporului, prin referendum, asupra măsurilor de importanţa deosebită care privesc interese supreme ale tarii;

4. Adopta planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, bugetul de stat şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar;

5. Organizează Consiliul de Miniştri; stabileşte normele generale de organizare şi funcţionare a ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat;

6. Reglementează organizarea judecătorească şi a Procuraturii;

7. Stabileşte normele de organizare şi funcţionare a consiliilor populare;

8. Stabileşte organizarea administrativă a teritoriului;

9. Acorda amnistia;

10. Ratifica şi denunta tratatele internaţionale care implica modificarea legilor;

11. Alege şi revoca pe Preşedintele Republicii Socialiste România;

12. Alege şi revoca Consiliul de Stat;

13. Alege şi revoca Consiliul de Miniştri;

14. Alege şi revoca Tribunalul Suprem şi procurorul general;

15. Exercita controlul general al aplicării Constituţiei. Numai Marea Adunare Naţionala hotărăşte asupra constituţionalităţii legilor;

16. Controlează activitatea Preşedintelui Republicii Socialiste România şi a Consiliului de Stat;

17. Controlează activitatea Consiliului de Miniştri, a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat;

18. Asculta dări de seama cu privire la activitatea Tribunalului Suprem şi controlează deciziile sale de îndrumare;

19. Controlează activitatea Procuraturii;

20. Exercita controlul general asupra activităţii consiliilor populare;

21. Stabileşte linia generală a politicii externe;

22. Proclama, în interesul apărării tarii, a ordinii publice sau a securităţii statului, starea de necesitate, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul tarii;

23. Declara mobilizarea parţială sau generală;

24. Declara starea de război. Starea de război poate fi declarata numai în cazul unei agresiuni armate împotriva Republicii Socialiste România sau împotriva unui alt stat faţă de care Republica Socialistă România are obligaţii de apărare mutuala asumate prin tratate internaţionale, dacă s-a produs situaţia pentru care obligaţia de declarare a stării de război este statornicită.

Articolul 44

Deputaţii Marii Adunări Naţionale se aleg pe circumscripţii electorale avînd acelaşi număr de locuitori.

Norma de reprezentare pentru alegerea deputaţilor şi delimitarea circumscriptiilor electorale se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

În fiecare circumscripţie electorală se alege un deputat.

Articolul 45

Marea Adunare Naţionala se alege pentru o legislatura de 5 ani.

Mandatul Marii Adunări Naţionale nu poate inceta înainte de încheierea legislaturii pentru care a fost aleasă. Mandatul încetează la data efectuării alegerilor pentru noua Mare Adunare Naţionala.

În cazul cînd constata existenta unor împrejurări care fac imposibila efectuarea alegerilor, Marea Adunare Naţionala poate hotărî prelungirea mandatului sau pe durata acestor împrejurări.

Articolul 46

Alegerile pentru Marea Adunare Naţionala au loc în una din zilele nelucrătoare ale lunii martie a anului în care se încheie legislatura precedenta. În cazul prevăzut la art. 45 alin. 3, alegerile au loc în decurs de 2 luni de la expirarea termenului pentru care a fost prelungit mandatul Marii Adunări Naţionale.

Marea Adunare Naţionala nou aleasă este convocată în cursul următoarelor 3 luni de la încetarea mandatului Marii Adunări Naţionale precedente.

Articolul 47

Marea Adunare Naţionala verifica legalitatea alegerii fiecărui deputat, hotarind validarea sau anularea alegerii.

În cazul anulării unei alegeri, drepturile şi datoriile deputatului încetează din momentul anulării.

Articolul 48

Marea Adunare Naţionala adopta regulamentul sau de funcţionare.

Articolul 49

Marea Adunare Naţionala îşi stabileşte anual bugetul, care se înscrie în bugetul de stat.

Articolul 50

Marea Adunare Naţionala alege, pe durata legislaturii, Biroul Marii Adunări Naţionale, alcătuit din preşedintele Marii Adunări Naţionale şi patru vicepreşedinţi.

Articolul 51

Preşedintele Marii Adunări Naţionale conduce lucrările sesiunilor Marii Adunări Naţionale.

Preşedintele Marii Adunări Naţionale poate desemna pe oricare dintre vicepreşedinţi pentru îndeplinirea unora din atribuţiile sale.

Articolul 52

Marea Adunare Naţionala alege, dintre deputaţi, comisii permanente.

Comisiile permanente examinează şi dezbat, din însărcinarea Marii Adunări Naţionale sau a Consiliului de Stat, proiecte de legi, de decrete, de hotărîri sau de alte acte ce urmează a fi adoptate, precum şi orice alte probleme.

De asemenea, din însărcinarea Marii Adunări Naţionale sau a Consiliului de Stat, comisiile permanente asculta, periodic sau pe probleme, fiecare potrivit competentei sale, rapoarte ale conducătorilor oricăror organe ale administraţiei de stat, ale Tribunalului Suprem şi ale Procuraturii, asupra activităţii acestor organe, precum şi ale preşedinţilor comitetelor executive sau ai birourilor executive ale consiliilor populare asupra activităţii acestor consilii, şi analizează modul în care organele menţionate infaptuiesc politica Partidului Comunist Roman şi asigura aplicarea legii.

Comisiile întocmesc rapoarte, avize sau propuneri în legătură cu toate problemele menţionate în alin. 2 şi 3, pe care le supun Marii Adunări Naţionale sau Consiliului de Stat.

Marea Adunare Naţionala poate alege comisii temporare pentru orice probleme sau domenii de activitate, stabilind împuternicirile şi modul de activitate pentru fiecare dintre aceste comisii.

Toate organele şi funcţionarii de stat au obligaţia sa pună la dispoziţia comisiilor Marii Adunări Naţionale informaţiile şi documentele cerute.

Articolul 53

În exercitarea controlului constituţionalităţii legilor, precum şi pentru pregătirea lucrărilor privind adoptarea legilor, Marea Adunare Naţionala alege pe durata legislaturii o comisie constituţională şi juridică.

În Comisia constituţională şi juridică pot fi aleşi - fără a depăşi o treime din numărul total al membrilor comisiei - specialişti care nu sînt deputaţi.

Comisia constituţională şi juridică prezintă Marii Adunări Naţionale rapoarte sau avize cu privire la constituţionalitatea legilor. De asemenea, examinează constituţionalitatea decretelor cuprinzînd norme cu putere de lege şi a hotărîrilor Consiliului de Miniştri, potrivit Regulamentului de funcţionare a Marii Adunări Naţionale.

Dispoziţiile art. 52 se aplică, în mod corespunzător, şi Comisiei constituţionale şi juridice.

Articolul 54

Marea Adunare Naţionala lucrează în sesiuni.

Sesiunile ordinare ale Marii Adunări Naţionale se convoacă de doua ori pe an, la propunerea Biroului Marii Adunări Naţionale.

Marea Adunare Naţionala se convoacă, ori de cîte ori este nevoie, în sesiuni extraordinare, din iniţiativa Consiliului de Stat, a Biroului Marii Adunări Naţionale sau cel puţin a unei treimi din numărul total al deputaţilor.

Convocarea în sesiuni a Marii Adunări Naţionale se face prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 55

Marea Adunare Naţionala lucrează numai dacă sînt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor.

Articolul 56

Marea Adunare Naţionala adopta legi şi hotărîri.

Legile şi hotărîrile sînt adoptate dacă întrunesc votul majorităţii deputaţilor Marii Adunări Naţionale.

Constituţia se adoptă şi se modifica cu votul a cel puţin două treimi din numărul total al deputaţilor Marii Adunări Naţionale.

Legile şi hotărîrile Marii Adunări Naţionale se semnează de preşedintele sau vicepreşedintele Marii Adunări Naţionale care a condus şedinţa.

Articolul 57

După adoptarea lor de către Marea Adunare Naţionala, legile se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, în termen de cel mult 10 zile, sub semnatura Preşedintelui Republicii Socialiste România.

Articolul 58

Fiecare deputat al Marii Adunări Naţionale are dreptul de a pune întrebări şi de a adresa interpelări Consiliului de Miniştri sau oricăruia dintre membrii acestuia.

Deputatul, în cadrul controlului exercitat de Marea Adunare Naţionala, poate pune întrebări şi adresa interpelări preşedintelui Tribunalului Suprem şi procurorului general.

Cel întrebat ori interpelat are obligaţia de a răspunde verbal sau în scris, în termen de cel mult 3 zile şi în orice caz în aceeaşi sesiune.

Articolul 59

În vederea pregătirii dezbaterilor Marii Adunări Naţionale ori a interpelarilor, deputatul are dreptul sa ceara informaţiile necesare de la orice organ de stat, adresindu-se în acest scop Biroului Marii Adunări Naţionale.

Articolul 60

Fiecare deputat este obligat să prezinte periodic alegătorilor dări de seama asupra activităţii sale şi a Marii Adunări Naţionale.

Articolul 61

Nici un deputat al Marii Adunări Naţionale nu poate fi reţinut, arestat sau trimis în judecata penală, fără încuviinţarea prealabilă a Marii Adunări Naţionale în timpul sesiunii, iar între sesiuni, a Consiliului de Stat.

Numai în caz de infracţiune flagrantă, deputatul poate fi reţinut fără aceasta încuviinţare.

Consiliul de Stat

Articolul 62

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România este organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta, subordonat Marii Adunări Naţionale.

Articolul 63

Consiliul de Stat exercita în mod permanent următoarele atribuţii principale:

1. Stabileşte data alegerilor pentru Marea Adunare Naţionala şi consiliile populare;

2. Stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a referendumului;

3. Organizează ministerele şi celelalte organe centrale de stat;

4. Ratifica şi denunta tratatele internaţionale, cu excepţia acelora a căror ratificare este de competenţa Marii Adunări Naţionale;

5. Stabileşte gradele militare;

6. Instituie decoratiile şi titlurile de onoare.

Articolul 64

Consiliul de Stat exercita, în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale, următoarele atribuţii principale:

1. Stabileşte, fără a putea sa modifice Constituţia, norme cu putere de lege. Normele cu putere de lege se supun, la prima sesiune, dezbaterii Marii Adunări Naţionale, potrivit procedurii de adoptare a legilor. Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, bugetul de stat, precum şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar, pot fi adoptate de Consiliul de Stat numai atunci cînd Marea Adunare Naţionala nu se poate întruni din cauza unor împrejurări excepţionale;

2. Numeşte şi revoca pe primul-ministru;

3. Numeşte şi revoca Consiliul de Miniştri şi Tribunalul Suprem, atunci cînd Marea Adunare Naţionala nu se poate întruni din cauza unor împrejurări excepţionale;

4. Da legilor în vigoare interpretarea general-obligatorie;

5. Acorda amnistia;

6. Controlează aplicarea legilor şi hotărîrilor Marii Adunări Naţionale, activitatea Consiliului de Miniştri, a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi activitatea Procuraturii; asculta dări de seama ale Tribunalului Suprem şi controlează deciziile sale de îndrumare; controlează hotărîrile consiliilor populare;

7. Declara, în caz de urgenta, mobilizarea parţială sau generală;

8. Declara, în caz de urgenta, starea de război. Starea de război poate fi declarata numai în cazul unei agresiuni armate împotriva Republicii Socialiste România sau împotriva unui alt stat faţă de care Republica Socialistă România are obligaţii de apărare mutuala asumate prin tratate internaţionale, dacă s-a produs situaţia pentru care obligaţia de declarare a stării de război este statornicită.

Atribuţiile prevăzute în prezentul articol pot fi exercitate de Consiliul de Stat şi în timpul sesiunilor Marii Adunări Naţionale, în cazul în care necesităţile economice şi sociale impun adoptarea neintirziata a unor măsuri, iar Marea Adunare Naţionala nu se afla întrunită în plenul sau; normele cu putere de lege adoptate se supun dezbaterii Marii Adunări Naţionale, potrivit procedurii de adoptare a legilor, la reluarea lucrărilor în plen.

Articolul 65

Consiliul de Stat este ales de Marea Adunare Naţionala dintre membrii săi, pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia. Consiliul de Stat funcţionează pînă la alegerea noului Consiliu de Stat în legislatura următoare.

Articolul 66

Preşedintele Republicii Socialiste România este Preşedinte al Consiliului de Stat.

Articolul 67

Consiliul de Stat se compune din preşedinte, vicepreşedinţi şi membri.

Articolul 68

Consiliul de Stat îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului conducerii colective.

Articolul 69

Consiliul de Stat emite decrete şi adopta hotărîri.

Decretele şi hotărîrile se semnează de Preşedintele Republicii Socialiste România. Decretele normative se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Articolul 70

Consiliul de Stat prezintă Marii Adunări Naţionale dări de seama cu privire la exercitarea atribuţiilor sale, precum şi la respectarea şi executarea, în activitatea de stat, a legilor şi hotărîrilor Marii Adunări Naţionale.

Consiliul de Stat, în întregul său, şi fiecare din membrii acestuia sînt răspunzători în faţa Marii Adunări Naţionale pentru întreaga activitate a Consiliului de Stat.

Preşedintele Republicii Socialiste România

Articolul 71

Preşedintele Republicii Socialiste România este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale Republicii Socialiste România.

Articolul 72

Preşedintele Republicii Socialiste România este ales de Marea Adunare Naţionala pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia, şi rămîne în funcţie pînă la alegerea preşedintelui în legislatura următoare.

Articolul 73

La alegerea sa, Preşedintele Republicii Socialiste România depune în faţa Marii Adunări Naţionale următorul jurămînt:

"Jur sa slujesc cu credinţa patria, sa actionez cu fermitate pentru apărarea independentei, suveranităţii şi integrităţii tarii, pentru bunăstarea şi fericirea întregului popor, pentru edificarea socialismului şi comunismului în Republica Socialistă România!

Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii, sa fac totul pentru aplicarea consecventa a principiilor democraţiei socialiste, pentru afirmarea în viaţa societăţii a normelor eticii şi echităţii socialiste!

Jur sa promovez neabatut politica externa de prietenie şi alianta cu toate ţările socialiste, de colaborare cu toate natiunile lumii, fără deosebire de orinduire socială, pe baza deplinei egalitati în drepturi, de solidaritate cu forţele revoluţionare, progresiste, de pretutindeni, de pace şi prietenie între popoare!

Jur ca imi voi face întotdeauna datoria cu cinste şi devotament pentru stralucirea şi maretia naţiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste România!"

Articolul 74

Preşedintele Republicii Socialiste România este comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România.

Articolul 75

Preşedintele Republicii Socialiste România îndeplineşte, în conformitate cu Constituţia şi cu legile, următoarele atribuţii principale:

1. Prezidează Consiliul de Stat;

2. Prezidează şedinţele Consiliului de Miniştri atunci cînd apare necesar;

3. Stabileşte măsurile de importanţa deosebită ce privesc interese supreme ale tarii, care urmează a fi supuse de către Marea Adunare Naţionala spre consultare poporului, prin referendum;

4. Numeşte şi revoca, la propunerea primului-ministru, pe viceprim-miniştrii, miniştrii şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, care fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revoca pe conducătorii organelor centrale de stat, care nu fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revoca pe membrii Tribunalului Suprem;

5. În timpul în care Marea Adunare Naţionala nu este întrunită în plenul sau, numeşte şi revoca pe preşedintele Tribunalului Suprem şi pe procurorul general;

6. Acorda gradele de general, amiral şi mareşal;

7. Conferă decoratiile şi titlurile de onoare; autoriza purtarea decoratiilor conferite de alte state;

8. Acorda graţierea;

9. Acorda cetăţenia, aproba renunţarea la cetăţenie şi retrage cetăţenia română; aproba stabilirea domiciliului în România pentru cetăţenii altor state;

10. Acorda dreptul de azil;

11. Stabileşte rangurile misiunilor diplomatice, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Socialiste România;

12. Primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state;

13. Încheie tratate internaţionale în numele Republicii Socialiste România; poate da împuterniciri, în acest scop, primului-ministru ori unor membri ai Consiliului de Miniştri sau unor reprezentanţi diplomatici;

14. În interesul apărării Republicii Socialiste România, al asigurării ordinii publice sau securităţii statului, proclama, în caz de urgenta, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul tarii, starea de necesitate.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Socialiste România emite decrete prezidenţiale şi decizii.

Articolul 76

Preşedintele Republicii Socialiste România este răspunzător faţă de Marea Adunare Naţionala pentru întreaga sa activitate.

Preşedintele Republicii Socialiste România prezintă periodic Marii Adunări Naţionale dări de seama asupra exercitării atribuţiilor sale şi asupra dezvoltării statului.

Titlul IV

ORGANELE CENTRALE ALE ADMINISTRAŢIEI DE STAT

Articolul 77

Consiliul de Miniştri este organul suprem al administraţiei de stat.

Consiliul de Miniştri exercita conducerea generală a activităţii executive pe întreg teritoriul tarii, avînd următoarele atribuţii principale:

1. Stabileşte măsuri generale pentru aducerea la îndeplinire a politicii interne şi externe;

2. Hotărăşte măsurile necesare privind organizarea şi asigurarea executării legilor;

3. Conduce, coordonează şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat;

4. Elaborează proiectul planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi proiectul bugetului de stat, precum şi orice alte proiecte de legi; elaborează proiecte de decrete;

5. Stabileşte măsuri pentru realizarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi a bugetului de stat; întocmeşte raportul general cu privire la îndeplinirea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar;

6. Înfiinţează organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii de stat de interes republican;

7. Ia măsuri în vederea asigurării ordinii publice, apărării intereselor statului şi ocrotirii drepturilor cetăţenilor;

8. Ia măsuri, potrivit hotărîrilor Consiliului Apărării, pentru organizarea generală a forţelor armate şi fixarea contingentelor anuale de cetăţeni care urmează să fie chemaţi la îndeplinirea serviciului militar;

9. Exercita conducerea generală în domeniul relaţiilor cu alte state şi ia măsuri pentru încheierea acordurilor internaţionale;

10. Sprijină activitatea organizaţiilor de masa şi obşteşti;

11. Exercita, în condiţiile prevăzute de lege, atribuţiile sale de conducere şi de control asupra activităţii comitetelor executive şi birourilor executive ale consiliilor populare.

Articolul 78

Consiliul de Miniştri este ales de Marea Adunare Naţionala pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia. Consiliul de Miniştri funcţionează pînă la alegerea noului Consiliu de Miniştri în legislatura următoare.

Articolul 79

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Consiliul de Miniştri adopta hotărîri pe baza şi în vederea executării legilor.

Hotărîrile cu caracter normativ se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Articolul 80

Consiliul de Miniştri se compune din: primul-ministru, viceprim-miniştrii, miniştrii, miniştrii secretari de stat, precum şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat prevăzuţi prin lege.

Din Consiliul de Miniştri fac parte, de asemenea, ca membri, preşedintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, presedinta Consiliului Naţional al Femeilor şi primul-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist.

Consiliul de Miniştri poate să-şi constituie un Birou Executiv pentru rezolvarea operativă a problemelor curente şi urmărirea executării hotărîrilor Consiliului de Miniştri.

Articolul 81

Consiliul de Miniştri îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului conducerii colective, asigurind unitatea de acţiune politica şi administrativă a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat.

Articolul 82

Consiliul de Miniştri, în întregul său, şi fiecare din membrii acestuia sînt răspunzători în faţa Marii Adunări Naţionale, iar în intervalul dintre sesiuni, în faţa Consiliului de Stat. Fiecare membru al Consiliului de Miniştri este răspunzător atît pentru propria sa activitate, cît şi pentru întreaga activitate a Consiliului de Miniştri.

Articolul 83

Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat infaptuiesc politica statului în ramurile sau domeniile de activitate pentru care au fost înfiinţate.

Ele conduc, îndrumă şi controlează întreprinderile, organizaţiile economice şi instituţiile de stat din subordinea lor.

Articolul 84

Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat emit, pe baza şi în vederea executării legilor şi hotărîrilor Consiliului de Miniştri, instrucţiuni şi ordine, precum şi alte acte prevăzute de lege; actele lor cu caracter normativ se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Articolul 85

Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat răspund de activitatea organelor pe care le conduc în faţa Consiliului de Miniştri.

Titlul V

ORGANELE LOCALE ALE PUTERII DE STAT ŞI ORGANELE LOCALE ALE ADMINISTRAŢIEI DE STAT

Articolul 86

Consiliile populare sînt organele locale ale puterii de stat în unităţile administrativ-teritoriale în care au fost alese.

Consiliile populare conduc activitatea locală, asigurind dezvoltarea economică, social-culturală şi edilitar-gospodareasca a unităţilor administrativ-teritoriale în care au fost alese, apărarea proprietăţii socialiste, ocrotirea drepturilor cetăţenilor, legalitatea socialistă şi menţinerea ordinii publice.

Consiliile populare organizează participarea cetăţenilor la rezolvarea pe plan local a treburilor de stat şi obşteşti.

Articolul 87

Consiliul popular exercita următoarele atribuţii principale:

1. Adopta planul economic şi bugetul local, aproba contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

2. Alege şi revoca comitetul executiv sau, după caz, biroul executiv;

3. Înfiinţează organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii de stat de interes local;

4. Conduce, îndrumă şi controlează activitatea comitetului executiv sau, după caz, a biroului executiv, a organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, a organizaţiilor economice, întreprinderilor şi instituţiilor subordonate;

5. Controlează hotărîrile consiliilor populare ierarhic inferioare;

6. Alege şi revoca, potrivit legii, judecătorii, asesorii populari şi procurorul şef al judeţului sau al municipiului Bucureşti.

Articolul 88

Consiliile populare sînt alcătuite din deputaţi aleşi pe circumscripţii electorale, cîte un deputat pentru fiecare circumscripţie.

Circumscripţiile electorale formate pentru alegerea deputaţilor unui consiliu popular au acelaşi număr de locuitori.

Durata mandatului consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti este de 5 ani, iar al consiliilor populare municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale este de 2 ani şi jumătate.

Data alegerilor pentru consiliile populare se stabileşte potrivit legii.

Articolul 89

Consiliile populare aleg, dintre deputaţi, comisii permanente, care le sprijină în îndeplinirea sarcinilor lor.

Articolul 90

Consiliile populare lucrează în sesiuni; convocarea în sesiuni se face de comitetul executiv sau, după caz, de biroul executiv al consiliului popular.

Consiliile populare se convoacă ori de cîte ori este nevoie în sesiuni extraordinare, din iniţiativa comitetului executiv sau, după caz, a biroului executiv, sau a cel puţin unei treimi din numărul total al deputaţilor.

Articolul 91

Consiliile populare lucrează în prezenta a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor.

Articolul 92

Fiecare deputat este obligat să prezinte periodic alegătorilor dări de seama asupra activităţii sale şi a consiliului popular în care a fost ales.

Articolul 93

Consiliile populare adopta hotărîri.

O hotărîre este adoptată dacă întruneşte votul majorităţii deputaţilor consiliului popular.

Hotărîrile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţa cetăţenilor în formele prevăzute prin lege.

Articolul 94

Comitetul executiv al consiliului popular şi biroul executiv al consiliului popular sînt organe locale ale administraţiei de stat cu competenţa generală în unitatea administrativ-teritorială în care a fost ales consiliul popular.

Articolul 95

Comitetul executiv al consiliului popular şi biroul executiv al consiliului popular au următoarele atribuţii principale:

1. Aduc la îndeplinire legile, decretele, precum şi hotărîrile Consiliului de Miniştri şi celelalte acte ale organelor superioare;

2. Executa hotărîrile consiliilor populare care le-au ales;

3. Elaborează proiectele de plan economic şi de buget local;

4. Executa planul economic şi bugetul local, întocmesc raportul cu privire la îndeplinirea planului economic local, precum şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

5. Conduc, îndrumă şi controlează activitatea organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat;

6. Conduc, îndrumă, coordonează şi controlează activitatea organizaţiilor economice, a întreprinderilor şi instituţiilor subordonate;

7. Conduc, îndrumă şi controlează activitatea comitetelor executive sau, după caz, a birourilor executive ale consiliilor populare ierarhic inferioare consiliilor populare care le-au ales.

În intervalul dintre sesiunile consiliului popular, comitetul executiv sau, după caz, biroul executiv îndeplineşte şi atribuţiile acestuia, cu excepţia celor prevăzute la art. 87 pct. 1, 2, 4, 5 şi 6, supunind deciziile adoptate ratificării consiliului popular la prima sa sesiune.

Articolul 96

Consiliile populare judeţene, al municipiului Bucureşti, ale sectoarelor acestuia, precum şi cele ale municipiilor, aleg comitete executive, iar consiliile populare ale oraşelor şi comunelor aleg birouri executive.

Comitetul executiv sau biroul executiv este ales dintre deputaţii consiliului popular la prima sesiune după alegeri, pe durata mandatului acelui consiliu.

După expirarea mandatului consiliului popular, comitetul executiv sau, după caz, biroul executiv continua sa funcţioneze pînă la alegerea noului comitet sau birou executiv.

Articolul 97

Comitetul executiv sau biroul executiv al consiliului popular este alcătuit, potrivit legii, din preşedinte, unul sau mai mulţi vicepreşedinţi şi alţi membri.

Articolul 98

În exercitarea atribuţiilor sale, comitetul executiv sau biroul executiv al consiliului popular emite decizii pe baza şi în vederea executării legii.

Deciziile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţa cetăţenilor în formele prevăzute prin lege.

Articolul 99

Comitetul executiv şi biroul executiv îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului conducerii colective.

Comitetul executiv sau biroul executiv în întregul său şi fiecare din membrii acestuia sînt răspunzători în faţa consiliului popular care i-a ales, precum şi în faţa comitetului executiv sau a biroului executiv al consiliului popular ierarhic superior şi a Consiliului de Miniştri.

Fiecare membru al comitetului executiv sau al biroului executiv este răspunzător atît pentru propria sa activitate, cît şi pentru întreaga activitate a organului din care face parte.

Articolul 100

Consiliile populare organizează, potrivit legii, pe lîngă comitetele lor executive sau, după caz, birourile executive, organe locale de specialitate ale administraţiei de stat. Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat sînt subordonate atît consiliului popular şi comitetului executiv sau, după caz, biroului executiv, cît şi organelor locale şi centrale ale administraţiei de stat ierarhic superioare.

Titlul VI

ORGANELE JUDECĂTOREŞTI

Articolul 101

În Republica Socialistă România justiţia se înfăptuieşte, potrivit legii, prin Tribunalul Suprem, tribunalele judeţene, judecătorii, precum şi prin tribunalele militare.

Articolul 102

Prin activitatea de judecată, tribunalele şi judecătoriile apara orînduirea socialistă şi drepturile persoanelor, educind cetăţenii în spiritul respectării legilor.

Tribunalele şi judecătoriile, aplicind sancţiuni penale, urmăresc îndreptarea şi reeducarea infractorilor, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.

Articolul 103

Tribunalele şi judecătoriile judeca pricinile civile, penale şi orice alte pricini date în competenţa lor.

În cazurile prevăzute prin lege, tribunalele şi judecătoriile exercita controlul asupra hotărîrilor organelor administrative sau obşteşti cu activitate jurisdicţională.

Tribunalele şi judecătoriile judeca cererile celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative, putind să se pronunţe, în condiţiile legii, şi asupra legalităţii acestor acte.

Articolul 104

Tribunalul Suprem exercita controlul general asupra activităţii de judecată a tuturor tribunalelor şi judecătoriilor. Modul de exercitare a acestui control se stabileşte prin lege.

În vederea aplicării unitare a legilor în activitatea de judecată, Tribunalul Suprem emite, în plenul sau, decizii de îndrumare.

Articolul 105

Tribunalul Suprem este ales de Marea Adunare Naţionala pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia.

Tribunalul Suprem funcţionează pînă la alegerea noului Tribunal Suprem în legislatura următoare.

Articolul 106

Tribunalul Suprem răspunde pentru activitatea sa în faţa Marii Adunări Naţionale, iar între sesiuni, în faţa Consiliului de Stat.

Articolul 107

Organizarea judecătoriilor şi a tribunalelor, competenţa lor şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege.

Judecarea proceselor în prima instanţa la judecătorii, la tribunalele judeţene şi la tribunalele militare se face cu participarea asesorilor populari, afară de cazurile cînd legea dispune altfel.

Articolul 108

Judecătorii şi asesorii populari sînt aleşi în conformitate cu procedura stabilită prin lege.

Articolul 109

În Republica Socialistă România procedura judiciară se face în limba română, asigurindu-se, în unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, folosirea limbii materne a acelei populaţii.

Părţilor care nu vorbesc limba în care se face procedura judiciară li se asigura posibilitatea de a lua cunoştinţa, prin traducător, de piesele dosarului, precum şi dreptul de a vorbi în instanţa şi a pune concluzii în limba maternă.

Articolul 110

Judecata se desfăşoară în şedinţa publică, cu excepţia cazurilor prevăzute prin lege.

Articolul 111

În activitatea de judecată, judecătorii şi asesorii populari sînt independenţi şi se supun numai legii.

Titlul VII

ORGANELE PROCURATURII

Articolul 112

Procuratura Republicii Socialiste România exercita supravegherea activităţii organelor de urmărire penală şi a organelor de executare a pedepselor şi veghează, în condiţiile legii, la respectarea legalităţii, apărarea orinduirii socialiste, a drepturilor şi intereselor legitime ale organizaţiilor socialiste, ale celorlalte persoane juridice, precum şi ale cetăţenilor.

Articolul 113

Procuratura este condusă de procurorul general. Organele Procuraturii sînt: Procuratura Generală, procuraturile judeţene, procuraturile locale şi procuraturile militare.

Organele Procuraturii sînt subordonate ierarhic.

Articolul 114

Procurorul general este ales de Marea Adunare Naţionala pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia, şi funcţionează pînă la alegerea noului procuror general în prima sesiune a legislaturii următoare.

Procurorii sînt numiţi potrivit legii, cu excepţia celor prevăzuţi în art. 87 pct. 6.

Articolul 115

Procurorul general răspunde în faţa Marii Adunări Naţionale de activitatea Procuraturii, iar în intervalul dintre sesiuni, în faţa Consiliului de Stat.

Titlul VIII

ÎNSEMNELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Articolul 116

Stema Republicii Socialiste România reprezintă munti impaduriti, deasupra cărora se ridica soarele. În partea stinga a stemei se afla o sonda. Stema este încadrată de o cununa de spice de grîu. În partea de sus a stemei se afla o stea în cinci colturi. În partea de jos a stemei, spicele sînt infasurate într-o panglica tricolora pe care este scris "REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA".

Articolul 117

Pe sigiliul statului este reprezentată stema tarii, în jurul căreia este scris "REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA".

Articolul 118

Drapelul Republicii Socialiste România poarta culorile roşu, galben şi albastru, aşezate vertical, cu albastrul lîngă lance. În mijloc este asezata stema Republicii Socialiste România.

Articolul 119

Imnul de stat al Republicii Socialiste România se aproba de către Marea Adunare Naţionala.

Titlul IX

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 120

Prezenta Constituţie intră în vigoare la data adoptării ei.

Articolul 121

Constituţia din 24 septembrie 1952, precum şi orice dispoziţii din legi, decrete şi alte acte normative, contrarii prevederilor prezentei Constituţii, sînt abrogate la aceeaşi dată.

-------