Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

RO Seria L

2023/2411

REGULAMENTUL (UE) 2023/2411 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 18 octombrie 2023

privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 118 primul paragraf și articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

La 10 noiembrie 2020, Consiliul a adoptat concluzii privind politica în domeniul proprietății intelectuale, în care a indicat că este pregătit să ia în considerare introducerea unui sistem de protecție specifică a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, pe baza unui studiu aprofundat de impact al potențialelor costuri și beneficii ale unui astfel de sistem.

(2)

În Comunicarea sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Valorificarea la maximum a potențialului inovator al UE – Un plan de acțiune privind proprietatea intelectuală care să sprijine redresarea și reziliența UE”, Comisia s-a angajat să analizeze, pe baza unui studiu de impact, dacă este oportun să propună un sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice neagricole.

(3)

În rezoluția sa din 11 noiembrie 2021 referitoare la un plan de acțiune privind proprietatea intelectuală care să sprijine redresarea și reziliența UE, Parlamentul European a evidențiat faptul că recunoașterea indicațiilor geografice pentru produsele neagricole este relevantă pentru prioritățile programelor în curs de elaborare ale Uniunii, confirmând sprijinul său pentru inițiativa Comisiei de a institui, pe baza unui studiu aprofundat de impact, protecția efectivă și transparentă la nivelul Uniunii a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, în vederea alinierii, printre altele, la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (4) (denumit în continuare „Actul de la Geneva”), care prevede posibilitatea protejării indicațiilor geografice atât pentru produsele agricole, cât și pentru cele neagricole.

(4)

Pentru ca Uniunea să își poată exercita pe deplin competența exclusivă în ceea ce privește politica comercială comună, respectându-și totodată pe deplin obligațiile asumate în temeiul Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), la 26 noiembrie 2019, în conformitate cu Decizia (UE) 2019/1754 a Consiliului (5), Uniunea a aderat la Actul de la Geneva, care este administrat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI). Actul de la Geneva oferă un mijloc de obținere a protecției indicațiilor geografice, indiferent de natura bunurilor cărora li se aplică acestea, și, prin urmare, include produsele artizanale și industriale. Pentru a putea respecta pe deplin aceste obligații internaționale, este prioritar pentru Uniune să asigure existența pe întreg teritoriul său a unei recunoașteri și protecții uniforme a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale.

(5)

La nivelul Uniunii a fost instituită de mai mulți ani, protecția indicațiilor geografice pentru vinuri (6) și băuturi spirtoase (7), precum și pentru produse agricole și alimentare, inclusiv pentru vinurile aromatizate (8). Este oportun să se instituie protecția indicațiilor geografice la nivelul Uniunii pentru produsele care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în vigoare și, în același timp, să se asigure convergența. Protecția acestora ar trebui să urmărească să includă o gamă largă de produse artizanale și industriale, cum ar fi pietrele naturale, obiectele din lemn, bijuteriile, textilele, dantela, tacâmurile, sticla, porțelanul și pieile. Introducerea unui astfel de sistem de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale ar aduce beneficii consumatorilor, prin creșterea gradului de conștientizare cu privire la autenticitatea produselor. Acest lucru ar avea, de asemenea, un efect economic pozitiv asupra microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM) prin consolidarea competitivității și ar avea un efect general pozitiv asupra ocupării forței de muncă, a dezvoltării și a turismului în regiunile rurale și în regiunile mai puțin dezvoltate. În plus, un astfel de sistem ar facilita, de asemenea, accesul pe piețele țărilor terțe prin intermediul unor acorduri comerciale cu Uniunea și ar valorifica întregul potențial al indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale.

(6)

În mai multe state membre există sisteme naționale de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale. Sistemele respective diferă în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției, gestionarea și taxele și nu oferă protecție în afara granițelor teritoriului național. În alte state membre nu există protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale la nivel național. Acest peisaj fragmentat și complex format din diferite sisteme de protecție la nivelul statelor membre ar putea duce la creșterea costurilor și la insecuritate juridică pentru producători și ar putea descuraja investițiile în artizanatul tradițional din Uniune. Existența unui sistem de protecție armonizat al Uniunii este esențială pentru a crea securitatea juridică necesară pentru toate părțile interesate și pentru a preveni încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală în cazul produselor artizanale și industriale, permițând astfel Uniunii să își protejeze mai bine interesele, inclusiv la nivel internațional.

(7)

Realizarea unor produse cu caracteristici strâns legate de o anumită arie geografică depinde deseori de know-how-ul local și se bazează adesea pe utilizarea unor metode de fabricație locale care sunt ancorate în patrimoniul cultural și social al regiunii de origine a produselor respective. Protecția eficientă a proprietății intelectuale are potențialul de a contribui la creșterea profitabilității și a atractivității profesiilor în sectorul artizanatului tradițional. Recunoașterea protecției specifice a indicațiilor geografice vizează ocrotirea și dezvoltarea patrimoniului cultural în sectorul agricol și în sectoarele artizanal și industrial. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite proceduri eficiente pentru înregistrarea la nivelul Uniunii a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, care să țină seama de particularitățile locale și regionale. Sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale prevăzut în prezentul regulament ar trebui să asigure conservarea și dezvoltarea tradițiilor de fabricație și de comercializare.

(8)

Protecția uniformă în întreaga Uniune a drepturilor de proprietate intelectuală aferente indicațiilor geografice poate crea stimulente pentru fabricarea unor produse de calitate, poate contribui la combaterea contrafacerii, poate asigura disponibilitatea pe scară largă a unor produse de calitate pentru consumatori și poate contribui la crearea de locuri de muncă valoroase și sustenabile, inclusiv în regiunile rurale și în cele mai puțin dezvoltate, fapt care ar ajuta la contracararea tendințelor de depopulare. În special, având în vedere potențialul unei astfel de protecții de a contribui la crearea de locuri de muncă sustenabile și cu înaltă calificare în regiunile rurale și în cele mai puțin dezvoltate, producătorii ar trebui să vizeze realizarea unei părți substanțiale din valoarea produsului desemnat printr-o indicație geografică în cadrul ariei geografice delimitate. Cerințele pe baza cărora o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a unui produs urmează să poată fi atribuită în principal originii sale geografice și pe baza cărora produsul urmează să își aibă originea într-o arie geografică delimitată, astfel cum se prevede în prezentul regulament, consolidează interpretarea potrivit căreia o parte substanțială din valoarea produsului desemnat prin indicația geografică urmează să fie creată în interiorul ariei geografice respective. Cerințele respective ar trebui să garanteze că numai produsele care au o legătură puternică cu aria geografică pot beneficia de protecția prevăzută în prezentul regulament.

(9)

Prin urmare, este necesar să se asigure o concurență loială pentru producătorii de produse artizanale și industriale pe piața internă, să se asigure punerea la dispoziția consumatorilor de informații fiabile referitoare la aceste produse, să se ocrotească și să se dezvolte patrimoniul cultural și know-how-ul tradițional, să se asigure înregistrarea eficientă, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel internațional, a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, să se prevadă controale eficace și să se asigure respectarea indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în întreaga piață internă, inclusiv în cadrul comerțului electronic, precum și să se stabilească corelarea cu sistemul internațional de înregistrare și protecție bazat pe Actul de la Geneva.

(10)

Sarcinile atribuite prin prezentul regulament autorităților statelor membre, Comisiei și Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală înființat prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumit în continuare „oficiul”) ar putea necesita prelucrarea datelor cu caracter personal, în special în cazul în care este necesar să se identifice solicitanții din cadrul procedurilor de înregistrare, de modificare a caietului de sarcini al produsului sau de anulare a înregistrării sau să se identifice oponenții sau beneficiarii unei perioade de tranziție acordate prin derogare de la protecția unei indicații geografice înregistrate. Prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal este, prin urmare, necesară pentru îndeplinirea unei sarcini desfășurate în interes public. Orice prelucrare și publicare a datelor cu caracter personal primite în cursul procedurilor în temeiul prezentului regulament, de exemplu în scopul înregistrării, inclusiv al opoziției, al modificării caietului de sarcini al produsului, al anulării înregistrării, al controalelor și al acordării unei perioade de tranziție, ar trebui să respecte drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). În acest context, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) impun anumite obligații statelor membre, în timp ce Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12) impune anumite obligații Comisiei și oficiului. Comisia și oficiul ar trebui să fie considerate operatori asociați atunci când stabilesc împreună scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor.

(11)

Indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale care au o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică legată de locul lor de fabricație conferă un drept colectiv care poate fi exercitat de toți producătorii eligibili dintr-o arie geografică delimitată care doresc să adere la un caiet de sarcini al unui produs, în conformitate cu prezentul regulament. Producătorii care acționează în mod colectiv au o putere de piață mai mare decât producătorii individuali și pot exploata sinergiile atunci când își gestionează indicațiile geografice. Indicațiile geografice îi recompensează pe producători pentru eforturile lor de a produce o gamă diversificată de produse de calitate. Prin urmare, cererile de înregistrare a indicațiilor geografice ar trebui depuse de grupuri de producători.

(12)

În anumite arii geografice ar putea exista un singur producător dispus să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri ca indicație geografică. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, ca un singur producător să fie considerat solicitant. Cu toate acestea, nu ar trebui să i se permită unui singur producător să delimiteze aria geografică prin referire la propriul teren sau atelier. Aria geografică ar trebui să se refere întotdeauna la o anumită parte a unui teritoriu și nu la hotarele unei proprietăți private.

(13)

De asemenea, ar trebui să fie posibil ca o autoritate locală sau regională desemnată de un stat membru sau o entitate privată desemnată de un stat membru să devină solicitant. În astfel de cazuri, cererea de înregistrare ar trebui să precizeze motivele desemnării respective.

(14)

În plus, o entitate locală sau regională din statul membru de origine al grupului de producători sau al producătorului unic respectiv ar trebui să fie autorizată să ofere asistență grupului de producători sau producătorului unic respectiv la pregătirea cererii de înregistrare și în prima etapă a procedurii de înregistrare. Asistența ar putea include consiliere și schimb de documente, contacte și informații.

(15)

Sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale prevăzut în prezentul regulament vizează să le permită consumatorilor să fie mai bine informați atunci când iau decizii de cumpărare, etichetarea și publicitatea ajutându-i, în acest context, să identifice corect produsele de calitate de pe piață. Drepturile de proprietate intelectuală aferente indicațiilor geografice ajută operatorii și societățile să își valorifice activele necorporale. Pentru a se evita crearea unei concurențe neloiale și pentru a sprijini piața internă, orice producător, inclusiv un producător dintr-o țară terță, ar trebui să poată utiliza o indicație geografică înregistrată și să poată comercializa produse desemnate printr-o astfel de indicație geografică în întreaga Uniune, inclusiv în cadrul comerțului electronic, cu condiția ca produsul în cauză să respecte caietul de sarcini corespunzător al produsului și ca producătorul să facă obiectul unor controale.

(16)

O denumire a unui produs ar trebui să fie eligibilă pentru protecție ca indicație geografică dacă produsul îndeplinește trei cerințe cumulative: produsul ar trebui să fie ancorat sau să își aibă originea într-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară, o anumită calitate, reputația sau altă caracteristică a produsului ar trebui să poată fi atribuită în principal originii sale geografice și cel puțin una dintre etapele de fabricație ar trebui să se desfășoare în aria geografică respectivă. Pentru a îndeplini respectivele cerințe, este necesar să se demonstreze că originea geografică este un factor esențial pentru respectiva calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului. Cerințele respective sunt în conformitate cu cerințele privind indicațiile geografice, astfel cum sunt prevăzute în Actul de la Geneva și în legislația Uniunii privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele agricole, produsele alimentare, vinuri și băuturile spirtoase. Cu toate acestea, produsele care contravin ordinii publice nu ar trebui să facă obiectul unei indicații geografice protejate. Necesitatea de a aplica respectiva excepție de ordine publică ar trebui evaluată de la caz la caz și excepția ar trebui să se aplice în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(17)

Etapa sau etapele de fabricație indicate în caietul de sarcini al produsului sunt cele care conferă acestuia o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică. Factorii umani sau naturali sau o combinație a acestora determină dacă o etapă de fabricație este relevantă pentru a fi inclusă în caietul de sarcini al produsului. Nu ar trebui să se califice pentru protecție produsele care sunt fabricate în principal în afara ariei geografice în cauză și care sunt transportate în aceasta numai pentru ambalare sau pentru o etapă de fabricație care ar putea fi desfășurată și în altă parte fără diferențe semnificative în ceea ce privește o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului. Acest principiu ar permite să se evite ca produsele de slabă calitate fără caracteristici unice și care sunt fabricate aproape în întregime în afara ariei geografice în cauză să fie vândute ca produse desemnate printr-o indicație geografică.

(18)

Resursele de care dispun MIMM-urile pentru a face față sarcinilor administrative sunt adesea limitate. Autoritatea competentă a statului membru de origine al solicitantului ar trebui să depună eforturi pentru a oferi asistență, la cererea acestuia, la pregătirea documentului unic prevăzut de prezentul regulament, în conformitate cu practica ei administrativă. În cazul în care un stat membru decide să utilizeze procedura de înregistrare directă prevăzută în prezentul regulament (denumită în continuare „procedura de înregistrare directă”), oficiul, în strânsă cooperare cu punctul unic de contact al statului membru în cauză, ar trebui să depună eforturi pentru a furniza asistență cu privire la documentul unic. Nicio asistență furnizată de autorități sau de oficiu nu ar trebui să aducă atingere faptului că solicitantul rămâne responsabil pentru documentul unic.

(19)

Pentru a obține protecție ca indicații geografice, denumirile ar trebui să fie înregistrate numai la nivelul Uniunii. Procedura standard pentru înregistrarea unei indicații geografice în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie alcătuită din două etape. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru prima etapă (denumită în continuare „etapa națională”), iar oficiul ar trebui să fie responsabil pentru cea de a doua etapă (denumită în continuare „etapa la nivelul Uniunii”). În cazul în care unui stat membru i s-a acordat o derogare de la procedura standard respectivă, ar trebui să fie posibil ca un solicitant din statul membru respectiv să depună o cerere de înregistrare direct la oficiu în cadrul procedurii de înregistrare directe. Protecția acordată în temeiul prezentului regulament din momentul înregistrării ar trebui să fie disponibilă, de asemenea, pentru indicațiile geografice pentru produsele originare din țări terțe (denumite în continuare „indicații geografice din țări terțe”) care îndeplinesc cerințele corespunzătoare și sunt protejate în țara terță de origine. Oficiul ar trebui să desfășoare procedurile corespunzătoare pentru indicații geografice din țări terțe.

(20)

Statele membre ar trebui să prevadă proceduri administrative eficiente, previzibile și rapide. Informațiile cu privire la aceste proceduri, inclusiv termenele aplicabile și durata totală a procedurilor, ar trebui să fie puse la dispoziția publicului. Statele membre, Comisia și oficiul ar trebui să coopereze în cadrul consiliului consultativ constituit în temeiul prezentului regulament (denumit în continuare „consiliul consultativ”) pentru a face schimb de bune practici în vederea promovării eficienței procedurilor respective.

(21)

Procedurile de înregistrare, inclusiv de opoziție, de modificare a caietului de sarcini al produsului, de anulare a înregistrării și cele aferente căii de atac în ceea ce privește indicațiile geografice originare din Uniune ar trebui să fie desfășurate de statele membre și de oficiu și ar trebui să îndeplinească cerințe de transparență. Statele membre și, respectiv, oficiul ar trebui să fie responsabile de diferitele etape ale acestor proceduri. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru etapa națională, care constă în primirea cererii de înregistrare din partea solicitantului, examinarea acesteia, gestionarea procedurii naționale de opoziție și, după finalizarea cu un rezultat pozitiv a etapei naționale, depunerea cererii de înregistrare la oficiu în vederea lansării etapei la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să stabilească norme procedurale detaliate pentru desfășurarea etapei naționale. Normele procedurale respective ar trebui să prevadă consultări între solicitant și eventualii oponenți naționali, precum și prezentarea de către solicitant a unui raport privind rezultatul consultărilor respective și a oricăror modificări aduse cererii de înregistrare. În plus, admisibilitatea opoziției și motivele de refuz al înregistrării din etapa națională ar trebui să fie aliniate cu cele din etapa la nivelul Uniunii. Oficiul ar trebui să fie responsabil de examinarea cererilor de înregistrare din etapa la nivelul Uniunii, de gestionarea procedurii de opoziție și de acordarea sau refuzarea înregistrării. De asemenea, oficiul ar trebui să desfășoare procedurile corespunzătoare pentru indicațiile geografice din țări terțe.

(22)

Oficiul ar trebui să încurajeze părțile să recurgă la mijloace de soluționare alternativă a litigiilor, cum ar fi medierea, pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă. În acest scop, oficiul ar trebui să ofere părților posibilitatea de a recurge la serviciile respective în cadrul procedurilor la nivelul Uniunii. Oficiul ar trebui să pună el însuși la dispoziție astfel de servicii, dar părțile ar trebui să poată recurge și la alte servicii de mediere.

(23)

Pentru a facilita gestionarea cererilor de înregistrare de către autoritățile competente, ar trebui să fie posibil ca două sau mai multe state membre să coopereze în etapa națională a procedurii, inclusiv în ceea ce privește examinarea, opoziția în etapa națională, depunerea cererilor de înregistrare la oficiu, modificarea caietului de sarcini al produsului și anularea înregistrării, precum și să decidă ca unul dintre ele să gestioneze procedura în numele celuilalt stat membru sau al celorlalte state membre în cauză. În aceste cazuri, statele membre respective ar trebui, fără întârziere, să informeze Comisia în consecință și să furnizeze informații cu privire la principalii parametri ai cooperării.

(24)

Ar trebui să fie posibil ca, în anumite circumstanțe, statele membre să obțină o derogare de la obligația de a desemna o autoritate națională competentă care să fie responsabilă pentru etapa națională a procedurilor de înregistrare, inclusiv pentru procedura națională de opoziție, modificarea caietului de sarcini al produsului și anularea înregistrării. Respectiva derogare ar trebui să țină seama de faptul că anumite state membre nu dispun de un sistem național specific de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, că interesul local pentru protejarea indicațiilor geografice este minim în statele membre respective și că, în aceste circumstanțe, nu ar fi justificat să li se impună obligația de a crea întreaga infrastructură necesară pentru un astfel de sistem. Ar fi mai eficace și mai eficient din punctul de vedere al costurilor să se prevadă o cale alternativă prin care grupurile de producători din statele membre respective să își protejeze produsele, și anume printr-o procedură de înregistrare directă la oficiu. Această alternativă ar genera, de asemenea, avantaje în materie de costuri pentru statele membre.

(25)

După examinarea informațiilor furnizate de un stat membru, Comisia ar trebui să adopte o decizie cu privire la cererea statului membru respectiv de a beneficia de o derogare care să îi permită să utilizeze procedura de înregistrare directă. Atunci când examinează cererea, Comisia ar trebui să evalueze toate circumstanțele relevante, cum ar fi numărul de denumiri de produse protejate existente, numărul de producători și de grupuri de producători potențial interesați din statul membru respectiv, dimensiunea populației statului membru respectiv, volumul vânzărilor, capacitățile de producție și piețele pentru produsele în cauză, precum și alte informații pe care statul membru le consideră relevante pentru a demonstra un nivel scăzut de interes la nivel național. De exemplu, pentru a lua o decizie, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza, de asemenea, informațiile colectate prin intermediul unei consultări publice, al unui studiu de piață, al unei analize de piață sau al unor scrisori din partea camerelor profesionale relevante sau din partea oricăror alte entități oficiale relevante. Comisia ar trebui să își păstreze dreptul de a modifica sau de a retrage o decizie prin care unui stat membru i se permite să utilizeze procedura de înregistrare directă, dacă statul membru în cauză nu mai îndeplinește condițiile. Un exemplu în acest sens ar fi situația în care numărul de cereri de înregistrare directe depuse de solicitanți din statul membru respectiv depășește în mod recurent, de-a lungul timpului, numărul inițial estimat de statul membru respectiv.

(26)

În temeiul unei astfel de derogări, procedurile de înregistrare, de modificare a caietului de sarcini al produsului și de anulare a înregistrării ar trebui gestionate direct de oficiu. În această privință, oficiul ar trebui să primească asistență din partea autorităților administrative ale statului membru în cauză, atunci când este necesar, prin intermediul unui punct de contact unic desemnat, în special în legătură cu examinarea cererii de înregistrare. Punctul unic de contact ar trebui să dispună de cunoștințele de specialitate și de cunoștințele locale necesare cu privire la indicațiile geografice. Pentru a acorda asistență oficiului, punctul unic de contact ar trebui să fie autorizat să consulte experți cu cunoștințe specifice privind produsul sau sectorul în cauză.

(27)

Aplicarea procedurii de înregistrare directă nu ar trebui să exonereze statele membre de obligația de a desemna o autoritate competentă pentru efectuarea de controale și de a lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor prevăzute în prezentul regulament.

(28)

Pentru a asigura un proces decizional eficient și coerent în ceea ce privește cererile de înregistrare, autoritatea competentă a unui stat membru ar trebui să informeze oficiul, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice procedură în fața unei instanțe naționale sau a unui alt organism care privește o cerere de înregistrare depusă de respectiva autoritate competentă la oficiu, precum și cu privire la rezultatul final al unei astfel de proceduri. Din același motiv, autoritatea competentă ar trebui să informeze oficiul cu privire la orice procedură administrativă și judiciară națională împotriva deciziei autorității competente, care ar putea afecta înregistrarea unei indicații geografice.

(29)

Începând de la data depunerii de către un stat membru a unei cereri de înregistrare la oficiu, statele membre ar trebui să poată acorda protecție națională temporară unei indicații geografice înainte de finalizarea etapei la nivelul Uniunii, cu condiția ca piața internă sau politica comercială a Uniunii să nu fie afectate. Protecția națională temporară nu ar trebui acordată în cazul înregistrării directe.

(30)

Pentru a se permite operatorilor ale căror interese sunt afectate de înregistrarea unei indicații geografice să continue să utilizeze pentru o perioadă limitată de timp denumirea înregistrată, oficiul ar trebui să acorde o derogare specifică pentru utilizarea unor astfel de denumiri în cursul unei perioade de tranziție. O astfel de perioadă de tranziție ar putea fi, de asemenea, acordată pentru depășirea unor dificultăți temporare, cu obiectivul pe termen lung de a asigura faptul că toți producătorii respectă caietul de sarcini al produsului. Fără a se aduce atingere normelor care reglementează conflictele dintre indicațiile geografice și mărci, ar trebui să fie posibilă utilizarea în continuare, în anumite condiții și în cursul unei perioade de tranziție, a unor denumiri care altfel ar încălca protecția unei indicații geografice.

(31)

În anumite cazuri specifice, Comisia ar trebui să poată prelua de la oficiu competența de a decide cu privire la cererile de înregistrare individuale, la cererile de modificare a caietului de sarcini al produsului sau la cererile de anulare. Orice stat membru sau oficiul ar trebui să poată solicita Comisiei să își exercite această prerogativă. Comisia ar trebui, de asemenea, să poată acționa din proprie inițiativă. În orice caz, oficiul ar trebui să rămână responsabil de examinarea dosarului și a opoziției și, pe baza unor considerente tehnice, ar trebui să pregătească pentru Comisie un proiect de act de punere în aplicare.

(32)

Pentru buna funcționare a pieței interne, este important ca producătorii și alți operatori interesați, precum și autoritățile și consumatorii să aibă acces rapid și ușor la informațiile pertinente referitoare la indicațiile geografice.

(33)

Pentru a se evita fragmentarea pieței interne și pentru a se asigura transparența și uniformitatea în întreaga Uniune, este necesar să se instituie un registru electronic al Uniunii de indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale (denumit în continuare „registrul Uniunii”) care să fie ușor accesibil publicului, într-un format prelucrabil automat. Registrul Uniunii ar trebui să fie instituit și administrat de oficiu, iar personalul necesar pentru funcționarea registrului ar trebui pus la dispoziție de oficiu. Ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării bazelor de date existente, pentru a se evita crearea unei sarcini administrative inutile.

(34)

Uniunea negociază cu partenerii săi comerciali acorduri internaționale, inclusiv acorduri care prevăd protecția indicațiilor geografice. Protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în Uniune poate rezulta și din astfel de acorduri, indiferent de înregistrarea internațională prevăzută în temeiul Actului de la Geneva și de sistemul de înregistrare prevăzut în prezentul regulament. Ar trebui să fie posibilă înscrierea în registrul Uniunii a indicațiilor geografice protejate în Uniune în virtutea unei înregistrări internaționale în temeiul Actului de la Geneva sau al acordurilor internaționale cu partenerii comerciali ai Uniunii, pentru a facilita furnizarea de informații către public, pentru a spori transparența în beneficiul consumatorilor și, în special, pentru a asigura protecția și controlul utilizărilor conferite indicațiilor geografice respective. În astfel de cazuri, denumirile respective ar trebui înscrise în registrul Uniunii ca indicații geografice protejate.

(35)

Orice parte lezată de o decizie a oficiului ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac înaintea camerelor de recurs ale oficiului (denumite în continuare „camere de recurs”). Deciziile camerelor de recurs ar trebui, la rândul lor, să facă obiectul unor căi de atac înaintea Tribunalului, care are competența să anuleze sau să modifice decizia atacată.

(36)

Ar trebui să se constituie un consiliu consultativ, alcătuit din experți din statele membre și din partea Comisiei, pentru a asigura cunoștințele specifice și de specialitate necesare despre anumite produse, sectoare și circumstanțe locale care ar putea influența rezultatul procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a obține cunoștințele tehnice specifice necesare pentru evaluarea cererilor de înregistrare individuale în orice etapă a procedurilor de înregistrare, inclusiv a procedurilor de opoziție, de recurs sau de altă natură, divizia pentru indicații geografice din cadrul oficiului sau camerele de recurs ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta consiliul consultativ, din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei. Dacă este necesar, consultarea respectivă ar trebui să includă și un aviz general cu privire la evaluarea criteriilor de calitate, la stabilirea reputației unui produs, la determinarea caracterului generic al unei denumiri și la evaluarea riscului de confuzie în rândul consumatorilor. Avizul consiliului consultativ nu ar trebui să fie obligatoriu. Consiliul consultativ ar trebui să invite, dacă este cazul, experți pentru categoria de produse în cauză, inclusiv reprezentanți ai regiunilor și ai mediului academic. Procedura de numire a experților și funcționarea consiliului consultativ ar trebui prevăzute în regulamentul de procedură al consiliului consultativ, adoptat de consiliul de administrație.

(37)

Ar trebui să se acorde protecție indicațiilor geografice înscrise în registrul Uniunii, astfel încât să se asigure utilizarea corectă a acestora și să se prevină practicile care i-ar putea induce în eroare pe consumatori, în special în ceea ce privește produsele comparabile. Pentru a se stabili dacă anumite produse sunt comparabile cu un produs protejat de o indicație geografică, ar trebui să se ia în considerare toți factorii relevanți. Printre acești factori ar trebui să se numere: dacă produsele dețin sau nu caracteristici obiective comune, precum metoda de fabricație, aspectul fizic sau utilizarea aceleiași materii prime; în ce circumstanțe sunt utilizate produsele din punctul de vedere al segmentului de piață relevant; dacă produsele sunt distribuite frecvent prin intermediul acelorași canale și dacă intră sub incidența unor norme de comercializare similare.

(38)

Pentru a consolida protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și pentru a combate în mod eficace contrafacerea, protecția în temeiul prezentului regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, numelor de domeniu de pe internet. Este important totodată să se țină seama în mod corespunzător de Acordul TRIPS, în special de articolele 22 și 23 ale acestuia, precum și de Acordul general pentru tarife și comerț, care a fost încheiat în numele Uniunii în temeiul Deciziei 94/800/CE a Consiliului (13), inclusiv de articolul V din respectivul acord privind libertatea de tranzit. În temeiul cadrului juridic respectiv, pentru a combate contrafacerea într-un mod mai eficace, o astfel de protecție ar trebui să se aplice și în cazul mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Uniunii fără a fi puse în liberă circulație, fiind plasate sub regimuri vamale speciale, cum ar fi cele referitoare la tranzit, depozitare, utilizare specifică sau prelucrare.

(39)

Ar trebui să se asigure faptul că utilizarea unei indicații geografice în denumirea unui produs fabricat care conține sau încorporează, ca parte sau componentă, produsul desemnat prin indicația geografică are loc în conformitate cu practici comerciale loiale și că nu exploatează, slăbește, diluează sau prejudiciază reputația indicației geografice. Pentru o astfel de utilizare ar trebui să se solicite consimțământul grupului de producători sau al producătorului individual al produsului desemnat prin indicația geografică.

(40)

Termenii generici care sunt similari cu sau fac parte dintr-o denumire sau dintr-o mențiune protejată printr-o indicație geografică ar trebui să își mențină statutul generic.

(41)

Denumirile omonime (denumite în continuare „omonime”) sunt denumiri ortografiate sau pronunțate în același mod, dar se referă la arii geografice diferite. O denumire care este omonimă în întregime sau parțial cu o indicație geografică deja înregistrată sau solicitată nu ar trebui să fie înregistrată, cu excepția cazului în care anumite circumstanțe justifică protecția sa, având în vedere necesitatea tratamentului egal al producătorilor și necesitatea de a nu induce consumatorii în eroare cu privire la originea geografică reală a produselor. Omonimele care pot induce în eroare consumatorii cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produsului nu ar trebui înregistrate ca indicații geografice.

(42)

Deși mărcile și indicațiile geografice diferă ca natură și scop, legătura dintre acestea ar trebui clarificată în ceea ce privește criteriile de respingere a cererilor de înregistrare a mărcilor, de invalidare a mărcilor și de coexistență a mărcilor și a indicațiilor geografice. Este necesar să se asigure echilibrul între protecția indicațiilor geografice și protecția mărcilor cu reputație sau bine-cunoscute, având în vedere în special dreptul fundamental de proprietate, astfel cum este prevăzut la articolul 17 din Cartă, precum și obligațiile care decurg din dreptul internațional. Atunci când se evaluează legătura dintre o indicație geografică și o marcă, ar trebui să se țină seama de orice continuitate a protecției unei indicații geografice stabilite prin înregistrare sau utilizare într-un stat membru, atunci când indicația geografică a intrat sub incidența protecției Uniunii în conformitate cu prezentul regulament, precum și de orice prioritate revendicată în legătură cu o cerere de înregistrare a unei mărci.

(43)

Grupurile de producători joacă un rol esențial în procesul de depunere a cererilor de înregistrare a indicațiilor geografice, precum și în procedurile de modificare a caietului de sarcini al produsului și de anulare a înregistrării. Aceste grupuri ar trebui să aibă la îndemână mijloacele necesare pentru a identifica și a promova mai bine caracteristicile propriilor produse. Prin urmare, ar trebui precizat rolul grupurilor de producători.

(44)

Registrele cu nume de domeniu de prim nivel tip cod de țară create în Uniune, care oferă proceduri de soluționare alternativă a litigiilor pentru soluționarea litigiilor legate de înregistrarea numelor de domeniu, ar trebui să se asigure că astfel de proceduri vizează și indicațiile geografice. În urma unei proceduri adecvate de soluționare alternativă a litigiilor sau în urma unei proceduri judiciare, ar trebui să fie posibil ca registrele cu nume de domeniu de prim nivel tip cod de țară create în Uniune să revoce sau să transfere un nume de domeniu înregistrat sub un domeniu de prim nivel tip cod de țară către grupul de producători relevant, în cazul în care înregistrarea numelui de domeniu încalcă protecția unei indicații geografice, în cazul în care numele de domeniu este utilizat cu rea-credință sau în cazul în care numele de domeniu a fost înregistrat de titularul său fără ca respectivul titular să aibă un drept sau un interes legitim în ceea ce privește indicația geografică.

(45)

Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea instituirii unui sistem de informare și alertă împotriva utilizării abuzive a indicațiilor geografice artizanale și industriale în cadrul sistemului de nume de domeniu și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele sale constatări. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia ar trebui, dacă este necesar, să prezinte o propunere legislativă pentru a institui un astfel de sistem.

(46)

Întrucât sistemul Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, este un sistem nou, este important să se sensibilizeze consumatorii, producătorii, în special MIMM-urile, și autoritățile publice de la nivel local, regional, național și internațional în legătură cu această inițiativă. În acest scop, statele membre, Comisia, oficiul și părțile interesate relevante ar trebui încurajate să desfășoare în mod regulat activități de promovare pentru a sensibiliza publicul.

(47)

Simbolul, indicația și abrevierea Uniunii care identifică indicații geografice înregistrate, precum și drepturile aferente pe teritoriul Uniunii, ar trebui protejate atât în Uniune, cât și în țările terțe, în scopul de a garanta că sunt utilizate pentru produse autentice și că nu există cazuri de inducere în eroare a consumatorilor în privința caracteristicilor produselor.

(48)

Ar trebui să se recomande utilizarea simbolului, a indicației și a abrevierii Uniunii pe ambalajul produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică, inclusiv pe site-urile de vânzări online, astfel încât aceste produse și garanțiile aferente să devină mai bine cunoscute de către consumatori și să fie posibilă identificarea mai ușoară a acestor produse pe piață, facilitându-se astfel verificările. Utilizarea simbolului, a indicației și a abrevierii Uniunii ar trebui să rămână voluntară în ceea ce privește indicațiile geografice din țări terțe.

(49)

Din motive de claritate pentru consumatori și pentru un maxim de coerență în ceea ce privește legislația Uniunii privind protecția indicațiilor geografice pentru produse agricole, produse alimentare, vinuri și băuturi spirtoase, simbolul Uniunii utilizat pe ambalajul produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică ar trebui să fie identic cu cel stabilit în temeiul Regulamentului delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (14) și utilizat pe ambalajul produselor agricole și alimentare, al vinurilor și al băuturilor spirtoase desemnate printr-o indicație geografică.

(50)

Valoarea adăugată a indicațiilor geografice se bazează pe încrederea consumatorilor. O astfel de încredere poate fi justificată numai dacă înregistrarea indicațiilor geografice este însoțită de mecanisme eficace și eficiente de verificare și control. Consumatorii ar trebui să se poată aștepta ca orice indicație geografică să facă obiectul unor sisteme stricte de verificare și control, indiferent dacă produsele provin din Uniune sau dintr-o țară terță.

(51)

Pentru a se asigura încrederea consumatorilor în caracteristicile specifice ale produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică, producătorii ar trebui să fie incluși într-un sistem întemeiat pe declarația pe proprie răspundere a unui producător prin care se verifică conformitatea cu caietul de sarcini al produsului înainte ca produsul să fie introdus pe piață și după introducerea lui pe piață. În scopul controlului, fiecare stat membru ar trebui să desemneze autorități competente pentru verificarea conformității și monitorizare. Ar trebui să fie posibil ca autoritatea competentă desemnată pentru etapa națională să fie diferită de autoritatea competentă desemnată pentru control, dacă un stat membru decide astfel. Autorității competente respective ar trebui să i se permită să delege anumite sarcini de control unor organisme de certificare a produselor sau unor persoane fizice.

(52)

Declarația pe proprie răspundere ar trebui să fie transmisă de producător autorității competente responsabilă de verificarea conformității cu caietul de sarcini al produsului. Pentru a demonstra conformitatea continuă, o astfel de declarație pe proprie răspundere ar trebui transmisă la fiecare trei ani. Producătorii ar trebui să aibă obligația de a transmite imediat o declarație pe proprie răspundere actualizată atunci când caietului de sarcini al produsului i se aduce o modificare care are un efect asupra produsului în cauză. Verificarea pe baza declarației pe proprie răspundere nu ar trebui să îi împiedice pe producători să apeleze la părți terțe pentru verificarea conformității produselor lor cu caietele de sarcini aferente. Ar trebui să fie posibil ca o astfel de verificare de către o parte terță să vină în completarea unei declarații pe proprie răspundere, dar nu să o înlocuiască.

(53)

Prin declarația pe proprie răspundere ar trebui să se furnizeze autorității competente toate informațiile necesare referitoare la produs, pentru ca autoritatea să verifice conformitatea acestuia cu caietul de sarcini aferent. Pentru a se asigura că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt cuprinzătoare, ar trebui stabilit o structură armonizată pentru astfel de declarații. Producătorul ar trebui să își asume întreaga responsabilitate pentru a se asigura că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt complete, coerente și exacte și ar trebui să fie în măsură să furnizeze, fără a afecta protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, dovezile necesare pentru a permite verificarea informațiilor respective.

(54)

La primirea declarației pe proprie răspundere, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o examinare a acesteia, care să includă cel puțin o verificare a integralității și a consecvenței sale. Inconsecvențele evidente ar trebui clarificate și informațiile lipsă ar trebui solicitate producătorului. În cazul în care autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt complete și coerente și că nu are alte rezerve privind conformitatea, autoritatea competentă ar trebui să elibereze sau să reînnoiască un certificat oficial de autorizare a realizării produsului desemnat de indicația geografică.

(55)

Pentru a asigura conformitatea cu caietul de sarcini al produsului și pentru a verifica exactitatea informațiilor furnizate în declarația pe proprie răspundere, autoritatea competentă ar trebui, cu o frecvență adecvată, să efectueze verificări de conformitate pe piață, inclusiv în comerțul electronic, pe baza unei analize de risc și ținând seama de riscul unor neconformități, inclusiv al unor practici frauduloase sau înșelătoare.

(56)

În cazul neconformității cu caietul de sarcini al produsului, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că producătorii în cauză remediază situația și pentru a preveni alte neconformități.

(57)

Ca alternativă la procedura de verificare bazată pe declarația pe proprie răspundere, statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă o procedură de verificare bazată pe verificarea conformității de către o autoritate competentă sau de către o parte terță desemnată. O astfel de procedură de verificare ar trebui să includă controale de conformitate cu caietul de sarcini al produsului atât înainte, cât și după introducerea pe piață a produsului. Autorității competente ar trebui să i se permită să delege, acolo unde este necesar, organismelor de certificare a produselor sau persoanelor fizice anumite sarcini de control legate de verificarea originii geografice sau a procesului de fabricație a produsului în cauză.

(58)

Standardele europene (standarde EN) dezvoltate de Comitetul European de Standardizare (CEN) și standardele internaționale dezvoltate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO) ar trebui să fie utilizate atât pentru acreditarea organismelor de certificare a produselor, cât și de către respectivele organisme pentru operațiunile lor. Acreditarea organismelor respective ar trebui să se realizeze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (15). Organismele de certificare a produselor stabilite în afara Uniunii ar trebui să demonstreze că respectă standardele Uniunii sau standardele recunoscute la nivel internațional, prin intermediul unui certificat eliberat de un organism care este un semnatar recunoscut al unui acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile Forumului internațional de acreditare (IAF) sau membru al Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC). Persoanele fizice ar trebui să posede cunoștințele de specialitate, echipamentele, infrastructura și resursele necesare pentru a îndeplini sarcinile de control care le-au fost delegate. Acestea ar trebui să posede calificările și experiența corespunzătoare, să acționeze în mod imparțial și să nu se afle în niciun conflict de interese în ceea ce privește exercitarea sarcinilor de control care le-au fost delegate.

(59)

Informațiile referitoare la autoritățile competente și la organismele de certificare a produselor, precum și la persoanele fizice cărora le-au fost delegate sarcini de control ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către statele membre și de către oficiu, pentru ca transparența să fie asigurată și pentru ca părțile interesate să le poată contacta.

(60)

Monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pe piață este importantă pentru prevenirea practicilor frauduloase și înșelătoare, asigurându-se astfel faptul că producătorii produselor desemnate printr-o indicație geografică sunt recompensați corespunzător pentru valoarea adăugată a produselor lor cu indicație geografică și că persoanele care încalcă drepturile conferite de o indicație geografică sunt împiedicate să vândă produse neconforme. Prin urmare, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente care să monitorizeze piața pentru a detecta orice utilizare abuzivă a indicațiilor geografice și să efectueze controale pe baza unei analize de risc. În eventualitatea detectării unei utilizări abuzive a unei indicații geografice, autoritatea competentă relevantă ar trebui să ia măsurile administrative și judiciare corespunzătoare pentru a împiedica sau a stopa utilizarea denumirilor de produse sau servicii care încalcă protecția unei indicații geografice înregistrate, în cazul în care astfel de produse sunt fabricate sau comercializate ori în cazul în care astfel de servicii sunt prestate sau comercializate pe teritoriul lor. Ar trebui să existe posibilitatea ca respectivele autorități să fie aceleași cu autoritățile desemnate pentru verificarea conformității cu caietul de sarcini al produsului. Ar trebui să existe posibilitatea ca o astfel de monitorizare să fie efectuată de către autoritățile care efectuează controlul produselor sau controale pe piață într-un alt context, de exemplu controale vamale, supravegherea pieței sau asigurarea respectării legii.

(61)

Măsurile, procedurile și mijloacele de reparație prevăzute în Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) se aplică în cazul oricărei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a drepturilor cu privire la indicațiile geografice. De asemenea, Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) stabilește condițiile și procedurile de intervenție a autorităților vamale în cazul în care mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, inclusiv unui drept cu privire la indicațiile geografice, sunt sau ar fi trebuit să fie supuse supravegherii vamale sau controalelor vamale pe teritoriul vamal al Uniunii. De asemenea, Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (18) stabilește atribuțiile și activitățile oficiului cu privire la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv stimularea cooperării cu și între autoritățile relevante ale statelor membre.

(62)

Pentru buna funcționare a pieței interne, este important ca producătorii să poată demonstra rapid și cu ușurință că sunt autorizați să utilizeze o denumire care este protejată ca indicație geografică, cum ar fi în contextul controalelor vamale sau al inspecțiilor pe piață sau la solicitarea partenerilor de afaceri sau a consumatorilor. În acest scop, producătorii ar trebui să utilizeze un certificat oficial de autorizare a fabricării produsului desemnat printr-o indicație geografică, pus la dispoziția lor.

(63)

Întrucât sistemul de control stabilit prin prezentul regulament urmează o abordare public-privat, producătorii înșiși ar trebui să contribuie, de asemenea, la protecția indicațiilor geografice. Aceștia ar trebui să efectueze controale de conformitate pentru a verifica conformitatea produsului cu caietul de sarcini aferent, însoțite, după caz, de controale de conformitate interne gestionate și organizate de grupul de producători relevant. În plus, producătorii ar trebui încurajați să sprijine autoritățile publice în monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pe piață. Producătorii ar trebui, de asemenea, să fie încurajați să notifice autorităților competente toate cazurile de neconformitate sau de posibile încălcări.

(64)

Pentru a consolida protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și pentru a combate în mod mai eficace contrafacerea, protecția în temeiul prezentului regulament ar trebui să se aplice atât în mediul offline, cât și în cel online, inclusiv numelor de domeniu de pe internet. Serviciile intermediare, în special platformele online, sunt tot mai mult utilizate pentru vânzarea de produse, inclusiv de produse desemnate printr-o indicație geografică. În această privință, informațiile referitoare la publicitatea pentru bunuri care încalcă protecția indicațiilor geografice prevăzută în prezentul regulament și la promovarea și vânzarea unor astfel de bunuri ar trebui să fie considerate conținut ilegal în sensul articolului 3 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și ar trebui să intre sub incidența obligațiilor și a măsurilor prevăzute de regulamentul respectiv.

(65)

Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficace, proporționale și disuasive menite să descurajeze posibilele comportamente frauduloase ale producătorilor de produse desemnate printr-o indicație geografică și ale persoanelor care încalcă indicațiile geografice.

(66)

Dat fiind că etapele de fabricație a unui produs desemnat printr-o indicație geografică ar putea avea loc în mai mult de un stat membru și că produsele fabricate într-un stat membru ar putea fi vândute în alt stat membru, ar trebui să se asigure asistența administrativă și cooperarea între statele membre pentru a permite efectuarea controalelor și asigurarea respectării legii în mod efectiv și eficace.

(67)

Acțiunile întreprinse de Uniune în urma aderării sale la Actul de la Geneva sunt reglementate de Regulamentul (UE) 2019/1753 al Parlamentului European și al Consiliului (20). Anumite dispoziții ale respectivului regulament ar trebui modificate pentru a asigura coerența cu instituirea unui sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, în conformitate cu prezentul regulament. În acest context, oficiul ar trebui să acționeze în calitate de autoritate competentă a Uniunii în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale în temeiul Actului de la Geneva. Dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/1753 aplicabile indicațiilor geografice care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii care reglementează sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele agricole ar trebui, prin urmare, să fie modificate astfel încât să fie aliniate la prezentul regulament.

(68)

De asemenea, pentru a se asigura coerența cu prezentul regulament, Regulamentul (UE) 2017/1001 ar trebui modificat. Atribuțiile conferite oficiului în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește administrarea și promovarea indicațiilor geografice ar trebui adăugate pe lista atribuțiilor oficiului prevăzută la articolul 151 din Regulamentul (UE) 2017/1001.

(69)

Pentru atribuțiile conferite oficiului prin prezentul regulament, limbile oficiului ar trebui să fie toate limbile oficiale ale Uniunii. Cu privire la cererile de înregistrare, cererile de modificare a caietului de sarcini al produsului și cererile de anulare depuse de solicitanții din țări terțe, oficiul ar trebui să accepte traduceri autorizate ale documentelor și informațiilor în una dintre limbile oficiale ale Uniunii. Oficiul ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza, după caz, traduceri automate verificate.

(70)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a percepe o taxă pentru a acoperi costurile de gestionare a sistemului de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale. În acest context, statele membre ar trebui să țină seama de situația MIMM-urilor. Oficiul nu ar trebui să perceapă nicio taxă pentru cererile de înregistrare depuse de autoritățile competente ale statelor membre după încheierea etapei naționale a procedurii de înregistrare. Cu toate acestea, oficiul ar trebui să perceapă o taxă pentru procedura de înregistrare directă, având în vedere că această procedură generează pentru oficiu un volum mai mare de muncă decât prelucrarea cererilor de înregistrare care au fost deja examinate în etapa națională. Oficiul ar trebui, de asemenea, să perceapă taxe pentru procedurile prevăzute în prezentul regulament privind indicațiile geografice din țări terțe și pentru căile de atac.

(71)

Taxele sau comisioanele aferente controalelor și verificărilor ar trebui să acopere, fără a depăși, costurile, inclusiv cheltuielile indirecte, suportate de autoritățile competente care efectuează controalele. Cheltuielile indirecte ar putea include costurile organizării și sprijinului necesare pentru planificarea și efectuarea controalelor și, după caz, pentru utilizarea unor organisme de certificare a produselor sau a unor persoane fizice. Nu ar trebui să se perceapă taxe pentru depunerea și prelucrarea declarației pe proprie răspundere.

(72)

Costurile necesare pentru instituirea sistemului informatic prevăzut în prezentul regulament, și anume sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu, registrul Uniunii și portalul digital, ar trebui să fie finanțate din excedentul bugetar acumulat al oficiului. Costurile de funcționare generate de atribuțiile încredințate oficiului prin prezentul regulament ar trebui să fie acoperite din bugetul de funcționare al oficiului.

(73)

Sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu ar trebui să includă un serviciu front office și un serviciu back office și să permită fără sincope conectarea la sistemele informatice ale autorităților naționale, la registrul Uniunii și la sistemul informatic al OMPI, interfața cu acestea și integrarea în acestea, în vederea administrării Actului de la Geneva. Registrul Uniunii ar trebui să aibă un aspect similar cu cel al registrului Uniunii al indicațiilor geografice pentru vinuri, produse alimentare și produse agricole și să aibă cel puțin aceleași funcționalități.

(74)

Pentru a modifica sau a completa anumite elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește: (i) precizarea în detaliu a cerințelor legate de documentația care însoțește cererea de înregistrare; (ii) enumerarea elementelor suplimentare ale documentației care trebuie să însoțească cererea de înregistrare; (iii) precizarea criteriilor pentru procedura de înregistrare directă; (iv) stabilirea procedurilor și a condițiilor aplicabile pregătirii și depunerii cererilor de înregistrare la oficiu; (v) precizarea conținutului cererii de introducere a unei căi de atac și procedura de depunere și de examinare a unei căi de atac; (vi) precizarea conținutului și modelul deciziilor camerelor de recurs; și (vii) modificarea informațiilor și cerințelor referitoare la formularul standard de declarație pe proprie răspundere. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (21). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(75)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește: (i) stabilirea unor norme care să limiteze informațiile incluse în caietul de sarcini al produsului, atunci când o astfel de limitare este necesară pentru a se evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase; (ii) stabilirea unor norme privind modelul caietului de sarcini al produsului; (iii) precizarea formatului și a prezentării online ale documentației de însoțire; (iv) stabilirea normelor procedurale detaliate privind pregătirea și depunerea cererilor de înregistrare directe; (v) stabilirea normelor detaliate privind procedura, modelul și prezentarea cererilor de înregistrare la oficiu, inclusiv în legătură cu cererile de înregistrare care privesc mai mult de un teritoriu național; (vi) stabilirea normelor privind depunerea opoziției, precizând formatul și prezentarea online a declarației de opoziție motivate; (vii) stabilirea normelor privind depunerea notificării de observații și precizarea formatului și a prezentării online ale acesteia; (viii) deciziile și procedurile aplicabile în situațiile în care Comisia preia de la oficiu competența de a decide cu privire la o cerere de înregistrare; (ix) stabilirea normelor detaliate privind procedura, modelul și prezentarea unei cereri de modificare la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al produsului, precum și privind procedura, modelul și modul de comunicare către oficiu a modificărilor standard; (x) stabilirea normelor detaliate privind procedura și modelul pentru cererea de anulare, precum și privind prezentarea cererilor de anulare; (xi) stabilirea arhitecturii informatice și forma de prezentare a registrului Uniunii; (xii) precizarea formatului și a prezentării online ale extraselor din registrul Uniunii; (xiii) precizarea caracteristicilor tehnice ale simbolului și indicației Uniunii, precum și a normelor de utilizare a acestora pe produsele comercializate cu o indicație geografică înregistrată, inclusiv a normelor privind versiunile lingvistice de utilizat; (xiv) precizarea naturii și a tipului de informații care urmează să facă obiectul unui schimb și a metodelor aplicabile schimbului de informații realizat în scopul efectuării controalelor; și (xv) stabilirea cuantumurilor taxelor care se percep de către oficiu și a modalităților de plată sau, în cazul taxelor pentru căile de atac introduse înaintea camerelor de recurs, de rambursare a taxelor respective. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(76)

Protecția actuală a indicațiilor geografice la nivel național se bazează pe diferite abordări în materie de reglementare. Existența a două sisteme paralele, la nivelul Uniunii și la nivel național, prezintă un risc de confuzie în rândul consumatorilor și al producătorilor. Înlocuirea sistemelor naționale de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale cu un cadru de reglementare la nivelul Uniunii ar crea securitate juridică, ar reduce sarcina administrativă a autorităților naționale, ar asigura o concurență loială între producătorii de produse desemnate prin astfel de indicații geografice, precum și costuri previzibile și relativ scăzute și ar spori credibilitatea produselor în ochii consumatorilor. În acest scop, sistemele naționale de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale ar trebui să înceteze să existe după douăsprezece luni de la data aplicării prezentului regulament. Ar trebui să fie posibilă prelungirea în timp a protecției acordate în temeiul sistemelor naționale respective până la încheierea înregistrării indicațiilor geografice naționale identificate de statele membre în cauză. Unele state membre, în special cele care sunt părți la Acordul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine, au înregistrat indicații geografice pentru produse artizanale și industriale în temeiul respectivului acord. De asemenea, ele au acordat protecție în temeiul respectivului acord unor indicații geografice din țări terțe. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1753 ar trebui modificat pentru a se permite continuarea protecției respectivelor indicații geografice.

(77)

Dat fiind că este necesară o perioadă de timp pentru a se asigura instituirea cadrului pentru buna funcționare a prezentului regulament în vederea stabilirii unui sistem al Uniunii și a unui sistem internațional de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, prezentul regulament ar trebui să înceapă să se aplice după expirarea unei perioade rezonabile de la adoptarea sa. Cu toate acestea, anumite dispoziții referitoare la derogarea de la etapa națională, la consiliul consultativ, la instituirea sistemului informatic și la delegarea de competențe către Comisie ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(78)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Cartă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu respectivele drepturi și principii, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate, inclusiv dreptul de proprietate intelectuală.

(79)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume crearea unui sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(80)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 2 iunie 2022 (23),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme privind:

(a)

înregistrarea și protecția, precum și controlul indicațiilor geografice care desemnează produse artizanale și industriale care au o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică legată de originea lor geografică; și

(b)

indicațiile geografice înscrise în registrul internațional instituit în temeiul Actului de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (denumit în continuare „Actul de la Geneva”) administrat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI).

Articolul 2

Obiective

Prezentul regulament instituie un sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, stabilind în special dispoziții referitoare la:

(a)

obligațiile, drepturile și responsabilitățile producătorilor pentru a gestiona indicațiile geografice, inclusiv ca răspuns la cererea din partea societății de produse sustenabile;

(b)

înregistrarea simplă și eficientă a indicațiilor geografice, ținându-se seama de protecția corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală;

(c)

crearea de valoare adăugată prin contribuția la concurența loială pe piață;

(d)

informații fiabile și o garanție pentru consumator a autenticității produselor desemnate printr-o indicație geografică;

(e)

controale eficace și asigurarea respectării indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale i, precum și comercializarea produselor artizanale și industriale în întreaga Uniune, inclusiv în cadrul comerțului electronic, asigurându-se în același timp integritatea pieței interne;

(f)

dezvoltarea economică locală care contribuie la protejarea know-how-ului și a patrimoniului comun.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică produselor artizanale și industriale.

(2) Prezentul regulament nu se aplică produselor agricole sau alimentare, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, nici vinurilor, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și nici băuturilor spirtoase, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) 2019/787.

(3) Înregistrarea și protecția indicațiilor geografice în temeiul prezentului regulament nu aduc atingere obligației producătorilor de a respecta alte dispoziții de drept al Uniunii, îndeosebi pe cele privind introducerea pe piață a produselor, etichetarea produselor, siguranța produselor, protecția consumatorilor și supravegherea pieței.

(4) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (24) nu se aplică indicațiilor geografice protejate în temeiul prezentului regulament.

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„produse artizanale și industriale” înseamnă produse:

(a)

fabricate fie integral manual, fie cu ajutorul unor unelte manuale ori digitale sau prin mijloace mecanice, în cazul în care contribuția manuală este o componentă importantă a produsului finit; sau

(b)

fabricate într-un mod standardizat, inclusiv ca producție de serie sau prin folosirea de utilaje;

2.

„producător” înseamnă un operator implicat în una sau mai multe etape de fabricație a produselor artizanale și industriale;

3.

„grup de producători” înseamnă orice asociație, indiferent de forma sa juridică, alcătuită în principal din producători ai aceluiași produs;

4.

„etapă de fabricație” înseamnă orice etapă a fabricației, inclusiv confecționarea, prelucrarea, obținerea, extracția, tăierea sau pregătirea, până în momentul în care produsul ajunge în forma în care poate fi introdus pe piață;

5.

„tradițional”, în legătură cu un produs originar dintr-o arie geografică, înseamnă că există o utilizare, dovedită din punct de vedere istoric, de către producătorii dintr-o comunitate de-a lungul unei perioade care face posibilă transmiterea de la o generație la alta;

6.

„termen generic” înseamnă:

(a)

o denumire a unui produs care, deși legată de locul, regiunea sau țara în care era realizat sau comercializat inițial produsul, a devenit denumirea comună a produsului în Uniune;

(b)

un termen comun în Uniune care descrie tipul de produs sau atributele produsului; sau

(c)

un termen care nu se referă la un produs anume;

7.

„organism de certificare a produselor” înseamnă un organism, indiferent de forma sa juridică, căruia i s-a încredințat sarcina de a certifica faptul că produsele desemnate printr-o indicație geografică sunt conforme cu caietul de sarcini aferent;

8.

„declarație pe proprie răspundere” înseamnă un document cu un model armonizat, astfel cum este prevăzut în anexa I, în care producătorii, care pot fi reprezentați de un reprezentant autorizat, indică pe răspunderea lor exclusivă că produsul este conform cu caietul de sarcini aferent și că pentru stabilirea corespunzătoare a conformității au fost efectuate toate controalele și verificările necesare, astfel încât să se demonstreze autorităților competente din statele membre că indicația geografică este utilizată în mod legal;

9.

„oficiu” înseamnă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală înființat prin Regulamentul (UE) 2017/1001;

10.

„notificare de observații” înseamnă depunerea de observații scrise la oficiu, prin care este semnalată existența unor inexactități în cererea de înregistrare, fără a se declanșa o procedură de opoziție;

11.

„protecție specifică națională a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale” înseamnă un titlu de proprietate intelectuală în temeiul dreptului național, regional sau local care protejează în mod specific denumirile care identifică produse artizanale și industriale cu o anumită calitate, reputație sau o altă caracteristică legată de originea lor geografică, cu excepția mărcilor.

Articolul 5

Protecția datelor

(1) Comisia și oficiul sunt considerate operatori în sensul articolului 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2018/1725 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul procedurii pentru care sunt competente în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre sunt considerate operatori în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul procedurilor pentru care sunt competente în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 6

Cerințe aplicabile indicației geografice

(1) Pentru ca denumirea unui produs artizanal sau industrial să poată fi protejată ca indicație geografică, produsul trebuie să respecte următoarele cerințe:

(a)

produsul să fie originar dintr-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară;

(b)

o anumită calitate, reputație sau o altă caracteristică a produsului să poată fi atribuită în principal originii sale geografice; și

(c)

cel puțin una dintre etapele de fabricație a produsului să se desfășoare în aria geografică delimitată.

(2) Produsele care contravin ordinii publice sunt excluse de la protecția indicațiilor geografice.

TITLUL II

ÎNREGISTRAREA INDICAȚIILOR GEOGRAFICE

Capitolul 1

Dispoziții generale

Articolul 7

Procedura de înregistrare

(1) Procedura de înregistrare cuprinde două etape. Prima etapă are loc la nivel național în conformitate cu articolele 12-16. A doua etapă are loc la nivelul Uniunii în conformitate cu articolele 21-30.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre pot solicita, în conformitate cu articolul 19, o derogare de la etapa națională a procedurii de înregistrare. În astfel de cazuri, cererile de înregistrare se depun direct la oficiu.

(3) Orice sarcină administrativă asociată procedurii de înregistrare este menținută la un nivel minim.

Articolul 8

Solicitantul

(1) O cerere de înregistrare a unei indicații geografice (denumită în continuare „cererea de înregistrare”) se depune de către un grup de producători.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), un producător individual este considerat solicitant atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

persoana în cauză este singurul producător care dorește să depună o cerere de înregistrare; și

(b)

aria geografică vizată este definită printr-o anume parte a unui teritoriu fără referire la hotarele vreunei proprietăți și are caracteristici care diferă în mod considerabil de cele ale ariilor geografice învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de caracteristicile produselor obținute în ariile geografice învecinate.

(3) Entităților locale sau regionale din statul membru de origine al grupului de producători sau al producătorului individual le este permis să furnizeze asistență la pregătirea cererii de înregistrare și la procedura aferentă.

(4) O autoritate locală sau regională, alta decât autoritățile menționate la articolul 12 alineatul (1) și la articolul 50 alineatul (1), desemnată de un stat membru, sau o entitate privată desemnată de un stat membru poate fi considerată solicitant în sensul alineatului (1) de la prezentul articol. Cererea de înregistrare precizează motivele acestei desemnări.

(5) În cazul unui produs care este originar dintr-o arie geografică transfrontalieră, mai mulți solicitanți din diferite state membre, din state membre și din țări terțe, sau din țări terțe pot depune o cerere de înregistrare comună de înregistrare a unei indicații geografice pentru un astfel de produs.

Articolul 9

Caietul de sarcini al produsului

(1) Pentru ca denumirea unui produs artizanal sau industrial să fie protejată ca indicație geografică, produsul trebuie să fie conform cu caietul de sarcini aferent care demonstrează că sunt îndeplinite toate cerințele de la articolul 6 alineatul (1). Caietul de sarcini al produsului este obiectiv și nediscriminatoriu și indică etapele de fabricație care se desfășoară în aria geografică delimitată.

Caietul de sarcini al produsului cuprinde următoarele:

(a)

denumirea care urmează a fi protejată ca indicație geografică, aceasta putând fi o denumire geografică a locului de fabricație a produsului ori o denumire utilizată în schimburile comerciale sau în limbajul uzual pentru a descrie sau a se referi la produsul din aria geografică delimitată;

(b)

tipul de produs;

(c)

o descriere a produsului, inclusiv, după caz, a materiilor prime;

(d)

precizarea ariei geografice delimitate, astfel cum este menționată la articolul 6 alineatul (1) litera (a), și informațiile care stabilesc legătura dintre aria geografică și o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului, după cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) litera (b);

(e)

dovada faptului că produsul este originar din aria geografică delimitată, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (c), inclusiv prin indicarea etapelor de fabricație care se desfășoară în aria geografică delimitată;

(f)

descrierea metodelor de fabricație și, dacă este cazul, a metodelor tradiționale și a practicilor specifice utilizate;

(g)

informații referitoare la ambalare, atunci când solicitantul decide că ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată, caz în care solicitantul oferă o justificare suficientă, specifică produsului, că ambalarea trebuie să aibă loc în aria respectivă;

(h)

orice normă specifică de etichetare a produsului;

(i)

o indicație a oricărei etape individuale de fabricație care este efectuată de unul sau mai mulți producători într-un stat membru sau într-o țară terță, altul (alta) decât statul membru sau țara terță din care provine denumirea produsului și o indicație a oricăror dispoziții specifice pentru verificarea conformității în această privință;

(j)

alte cerințe prevăzute de statele membre sau de un grup de producători, după caz, cu condiția ca aceste cerințe să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(2) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme de limitare a informațiilor incluse în caietul de sarcini al produsului, astfel cum sunt menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă această limitare este necesară pentru a se evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase, și de stabilire a unor norme referitoare la modelul caietului de sarcini al produsului. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 10

Documentul unic

(1) Documentul unic cuprins în cererea de înregistrare în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (b) se întocmește utilizând formularul standard prevăzut în anexa II. Acesta cuprinde următoarele informații:

(a)

denumirea care urmează să fie protejată ca indicație geografică;

(b)

tipul de produs;

(c)

descrierea produsului, inclusiv, când este cazul, informații referitoare la ambalare și etichetare;

(d)

o scurtă delimitare a ariei geografice;

(e)

descrierea legăturii produsului cu aria geografică delimitată, menționate la articolul 6 alineatul (1), inclusiv, după caz, elementele specifice din descrierea produsului sau ale metodei de fabricație care justifică legătura.

(2) În cazul în care solicitantul este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie (MIMM) sau un grup de producători format numai din MIMM-uri, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) a statului membru de origine al grupului de producători sau al producătorului individual depune eforturi pentru a furniza asistență, la cererea solicitantului și fără a aduce atingere deciziei privind cererea de înregistrare, la pregătirea documentului unic în conformitate cu practica sa administrativă.

În cazul cererilor de înregistrare transfrontaliere, autoritatea competentă a oricăruia dintre statele membre în cauză este considerată ca fiind autoritate competentă în sensul primului paragraf.

În cazul în care un stat membru decide să utilizeze procedura de înregistrare directă menționată la articolul 20, oficiul, în strânsă cooperare cu punctul unic de contact desemnat în temeiul articolului 19 alineatul (5), depune eforturi pentru a furniza asistență solicitantului la pregătirea documentului unic.

Orice asistență furnizată de autorități sau de oficiu în temeiul prezentului alineat nu aduce atingere responsabilității solicitantului în ceea ce privește documentul unic.

Articolul 11

Documentația de însoțire a cererii de înregistrare

(1) Documentația de însoțire a cererii de înregistrare (denumită în continuare „documentația de însoțire”) cuprinde:

(a)

numele și datele de contact ale solicitantului;

(b)

denumirea și datele de contact ale autorității competente desemnate în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) și, după caz, ale organismului de certificare a produselor sau ale persoanei fizice care verifică conformitatea cu caietul de sarcini al produsului, menționate la articolul 51 alineatul (5) litera (b), la articolul 52 alineatul (1) litera (b) și la articolul 53 litera (b);

(c)

informații referitoare la eventuale limitări cu privire la utilizarea sau protecția indicației geografice, precum și la eventualele măsuri tranzitorii, propuse de solicitant sau de autoritatea națională competentă, în special în urma examinării de către autoritatea națională competentă a cererii de înregistrare și a eventualelor opoziții;

(d)

orice altă informație considerată necesară de statul membru sau de solicitant.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 69 pentru a completa prezentul regulament prin detalierea cerințelor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 69 pentru a modifica prezentul regulament prin enumerarea elementelor suplimentare ale documentației de însoțire care trebuie transmise.

(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să precizeze formatul și prezentarea online ale documentației de însoțire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Capitolul 2

Etapa națională

Secțiunea 1

Procedura la nivel național

Articolul 12

Desemnarea autorității competente

(1) Fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol și nici articolului 19, fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă pentru etapa națională a procedurii de înregistrare a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale.

Autoritatea competentă respectivă este, de asemenea, responsabilă de etapa națională a procedurilor referitoare la modificarea caietului de sarcini al produsului sau la anularea înregistrării.

(2) Două sau mai multe state membre pot conveni ca autoritatea competentă a unuia dintre statele membre respective să fie responsabilă de etapa națională a procedurii menționate la alineatul (1), inclusiv de depunerea la oficiu a cererii de înregistrare, și în numele celuilalt stat membru sau al celorlalte state membre.

(3) Statele membre informează Comisia și oficiul până la 1 decembrie 2025 cu privire la denumirea și adresele autorităților competente desemnate în temeiul alineatului (1) și actualizează permanent respectivele informații. Acestea informează Comisia și oficiul, până la aceeași dată, în cazul în care decid să coopereze cu titlu permanent în legătură cu etapa națională a procedurii, astfel cum se prevede la alineatul (2).

Articolul 13

Depunerea cererii de înregistrare

(1) Fără a aduce atingere articolului 12 alineatul (2) și nici articolului 20 alineatul (1), cererea de înregistrare a unei indicații geografice a unui produs originar din Uniune se depune la autoritatea competentă a statului membru din care este originar produsul.

(2) Cererea de înregistrare cuprinde:

(a)

caietul de sarcini al produsului, menționat la articolul 9;

(b)

documentul unic, menționat la articolul 10; și

(c)

documentația de însoțire, menționată la articolul 11.

(3) Autoritatea competentă permite solicitanților să își depună cererile de înregistrare prin mijloace electronice.

Articolul 14

Examinarea cererii de înregistrare de către autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă examinează cererea de înregistrare prin intermediul unor mecanisme eficace și transparente pentru a verifica dacă îndeplinește cerințele menționate la articolele 6 și 8 și dacă furnizează informațiile necesare menționate la articolele 9, 10 și 11.

(2) În cazul în care constată că cererea de înregistrare este incompletă sau incorectă, autoritatea competentă îi dă solicitantului posibilitatea de a completa sau corecta cererea de înregistrare respectivă într-un termen stabilit.

(3) În cazul în care, în urma examinării cererii de înregistrare, autoritatea competentă constată că cererea de înregistrare nu îndeplinește cerințele menționate la articolele 6 și 8 sau că nu furnizează informațiile necesare, astfel cum sunt prevăzute la articolele 9, 10 și 11, aceasta respinge cererea de înregistrare. În caz contrar, autoritatea demarează procedura națională de opoziție menționată la articolul 15.

Articolul 15

Procedura națională de opoziție

(1) În urma examinării menționate la articolul 14 alineatul (1), autoritatea competentă desfășoară o procedură națională de opoziție. În cadrul procedurii respective se dispune publicarea cererii de înregistrare și se prevede o perioadă de cel puțin două luni de la data publicării în care orice persoană care are un interes legitim și este stabilită sau rezidentă în statul membru care se ocupă de etapa națională a înregistrării sau în statele membre din care este originar produsul în cauză (denumit în continuare „oponentul național”) poate depune la autoritatea competentă o opoziție la cererea de înregistrare. Statele membre stabilesc modalitățile detaliate ale procedurii de opoziție.

(2) În cazul în care consideră că opoziția este admisibilă, autoritatea competentă invită, în termen de două luni de la primirea opoziției, oponentul național și solicitantul să desfășoare consultări pe o durată rezonabilă, care nu poate fi mai mare de trei luni, în vederea obținerii unei soluționări amiabile. În orice moment al duratei respective, autoritatea competentă poate, la cererea comună a oponentului național și a solicitantului, să prelungească durata respectivă cu maximum trei luni. Rezultatul acestor consultări, inclusiv eventualele modificări convenite ale cererii de înregistrare, sunt comunicate autorității competente de către solicitant.

(3) O opoziție se bazează pe unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(a)

indicația geografică propusă nu respectă cerințele de protecție stabilite în prezentul regulament;

(b)

înregistrarea indicației geografice propuse ar fi contrară articolului 42 sau 43 ori articolului 44 alineatul (2); sau

(c)

înregistrarea indicației geografice propuse ar periclita existența unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale ori a unei mărci sau existența unor produse care s-au aflat pe piață în mod legal timp de cel puțin cinci ani înainte de data publicării prevăzute la alineatul (1).

Articolul 16

Decizia în cadrul etapei naționale

(1) În cazul în care, după examinarea cererii de înregistrare și evaluarea rezultatelor procedurii de opoziție, inclusiv, după caz, a eventualelor modificări convenite ale cererii de înregistrare, constată că sunt îndeplinite cerințele din prezentul regulament, autoritatea competentă ia o decizie favorabilă fără întârzieri nejustificate și transmite cererea de înregistrare oficiului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1). În cazul în care autoritatea competentă constată că nu sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, respinge cererea de înregistrare.

(2) Autoritatea competentă își face publică decizia. Aceasta publică prin mijloace electronice caietul de sarcini al produsului pe care și-a întemeiat decizia favorabilă.

(3) Orice parte care are un interes legitim are dreptul de a introduce o cale de atac împotriva deciziei luate în temeiul alineatului (1).

Articolul 17

Eficiența procedurilor

În ceea ce privește articolele 14, 15 și 16, statele membre prevăd proceduri administrative eficiente, previzibile și rapide. Informațiile cu privire la aceste proceduri, inclusiv eventualele termene aplicabile și durata totală a procedurii, se pun la dispoziția publicului. Statele membre, Comisia și oficiul cooperează în cadrul consiliului consultativ constituit în temeiul articolului 35 (denumit în continuare „consiliul consultativ”) pentru a face schimb de bune practici în vederea promovării eficienței procedurilor respective.

Articolul 18

Protecția națională temporară

(1) Un stat membru poate acorda o protecție națională temporară unei indicații geografice, cu efect de la data transmiterii către oficiu a unei cereri de înregistrare.

(2) Protecția națională temporară încetează la data adoptării unei decizii privind cererea de înregistrare sau la data retragerii cererii de înregistrare.

(3) Dacă o indicație geografică nu este înregistrată în temeiul prezentului regulament, consecințele protecției naționale temporare țin de responsabilitatea exclusivă a statului membru respectiv.

(4) Măsurile adoptate de statele membre în conformitate cu prezentul articol produc efecte doar la nivel național. Astfel de măsuri nu au niciun efect asupra pieței interne sau asupra comerțului internațional.

Secțiunea 2

Derogare și înregistrare directă

Articolul 19

Derogare de la etapa națională

(1) Comisia este împuternicită să acorde unui stat membru o derogare de la obligația prevăzută în secțiunea 1 de a desemna o autoritate competentă și de a prelucra cererile de înregistrare la nivel național, în cazul în care, până la 30 noiembrie 2024, statul membru furnizează Comisiei:

(a)

probe care demonstrează că statul membru în cauză nu dispune de o protecție națională specifică pentru indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale; și

(b)

o cerere pentru o astfel de derogare însoțită de o evaluare prin care se demonstrează că interesul local pentru protejarea indicațiilor geografice pentru produse artizanale și industriale este scăzut.

(2) Comisia poate solicita informații suplimentare din partea statului membru înainte de a adopta o decizie privind derogarea menționată la alineatul (1).

(3) Un stat membru căruia i-a fost acordată o derogare în conformitate cu alineatul (1) poate să informeze în scris Comisia că a decis să nu se mai prevaleze de respectiva derogare și că a decis să desemneze o autoritate competentă în scopul etapei naționale a procedurii de înregistrare. O astfel de decizie a unui stat membru de a înceta să se prevaleze de derogare nu afectează eventualele proceduri de înregistrare în curs.

(4) Dacă numărul de cereri de înregistrare directe depuse în conformitate cu articolul 20 de solicitanți dintr-un stat membru căruia i-a fost acordată o derogare în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol depășește în mod substanțial numărul estimat în evaluarea depusă de statul membru în temeiul alineatului menționat, Comisia poate retrage derogarea respectivă.

(5) Un stat membru căruia i s-a acordat o derogare în conformitate cu alineatul (1) desemnează un punct unic de contact pentru orice probleme tehnice legate de produse și de cererile de înregistrare și furnizează Comisiei și oficiului datele de contact ale acestuia. Punctul unic de contact respectiv este independent de solicitanți și imparțial.

(6) Un stat membru căruia i s-a acordat o derogare în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol nu este exonerat de obligațiile stabilite la articolele 49-62.

Articolul 20

Înregistrarea directă

(1) În cazul în care unui stat membru i s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), orice cerere de înregistrare (denumită în continuare „cerere de înregistrare directă”), cerere de modificare a caietului de sarcini al produsului sau cerere de anulare depusă de un solicitant din statul membru respectiv cu privire la un produs originar din Uniune se depune direct la oficiu.

(2) Articolul 14, articolul 16 alineatul (2), articolul 23 alineatele (1) și (2) și alineatele (4)-(7) și articolele 25-33 se aplică mutatis mutandis în cazul procedurii de înregistrare directă menționate la prezentul articol.

(3) În cadrul procedurii de înregistrare directă, orice persoană care are un interes legitim, inclusiv oponenții naționali, poate depune o opoziție la oficiu în conformitate cu articolul 25.

(4) Oficiul comunică cu solicitantul și cu punctul unic de contact menționat la articolul 19 alineatul (5) cu privire la orice aspect tehnic legat de cererea de înregistrare directă.

(5) În termen de două luni de la depunerea unei solicitări în acest sens de către oficiu, statul membru acordă, prin intermediul punctului unic de contact, asistență în special pentru examinarea cererilor de înregistrare directe. La solicitarea statului membru, termenul respectiv poate fi prelungit cu două luni. Asistența include examinarea anumitor aspecte specifice ale cererilor de înregistrare directe depuse la oficiu, verificarea informațiilor incluse în cererile de înregistrare directe, emiterea unor declarații cu privire la informațiile respective și oferirea de răspunsuri la alte cereri de clarificare formulate de oficiu în legătură cu astfel de cereri de înregistrare.

(6) Dacă statul membru, prin intermediul punctului unic de contact, nu acordă asistență în termenul menționat la alineatul (5) de la prezentul articol, procedura de înregistrare se suspendă pentru o perioadă de maximum șase luni. În cazul în care asistența nu este acordată în perioada respectivă, divizia pentru indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale înființată în temeiul articolului 34 (denumită în continuare „divizia pentru indicații geografice”) consultă consiliul consultativ înainte de a lua o decizie finală cu privire la cererea de înregistrare directă.

(7) Prezentul articol nu se aplică în cazul cererilor de înregistrare a unei indicații geografice referitoare la produse originare dintr-o țară terță (denumită în continuare „indicație geografică dintr-o țară terță”).

(8) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 69, acte delegate de completare a prezentului regulament prin precizarea criteriilor pentru procedura de înregistrare directă.

(9) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile de pregătire și depunere a cererilor de înregistrare directe. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Capitolul 3

Procedurile desfășurate la nivelul Uniunii și atribuțiile oficiului

Secțiunea 1

Procedurile desfășurate la nivelul Uniunii

Articolul 21

Înregistrarea

Procedurile de înregistrare desfășurate la nivelul Uniunii includ:

(a)

etapa la nivelul Uniunii a procedurii de înregistrare referitoare la o cerere de înregistrare depusă de autoritatea competentă a unui stat membru după luarea unei decizii favorabile cu privire la cererea de înregistrare la nivel național, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1);

(b)

procedura de înregistrare referitoare la o cerere de înregistrare directă depusă în conformitate cu articolul 20; și

(c)

procedura de înregistrare referitoare la o cerere de înregistrare a unei indicații geografice dintr-o țară terță, alta decât indicațiile geografice protejate în Uniune în temeiul Actului de la Geneva sau al oricărui alt acord internațional la care Uniunea este parte contractantă.

Articolul 22

Depunerea cererilor de înregistrare la oficiu

(1) În cazurile menționate la articolul 21 litera (a), cererea de înregistrare se depune la oficiu de către autoritatea competentă a statului membru în cauză. În astfel de cazuri, cererea de înregistrare cuprinde:

(a)

documentul unic menționat la articolul 10;

(b)

documentația de însoțire menționată la articolul 11;

(c)

o declarație prin care autoritatea competentă la care a fost depusă inițial cererea de înregistrare confirmă că cererea de înregistrare îndeplinește condițiile de înregistrare în temeiul prezentului regulament;

(d)

o trimitere la caietul de sarcini al produsului publicat prin mijloace electronice în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(2) În cazurile menționate la articolul 21 litera (b), solicitantul depune o cerere de înregistrare directă la oficiu.

În astfel de cazuri, cererea de înregistrare cuprinde:

(a)

caietul de sarcini al produsului, menționat la articolul 9;

(b)

documentul unic, menționat la articolul 10;

(c)

documentația de însoțire, menționată la articolul 11.

(3) În cazurile menționate la articolul 21 litera (c), o cerere de înregistrare a unei indicații geografice dintr-o țară terță se depune la oficiu fie direct de către solicitant, fie de către autoritatea competentă a țării terțe în cauză, după cum este aplicabil în temeiul dreptului țării terțe. Solicitantul și autoritatea competentă din țara terță în cauză sunt considerați a fi părți la procedura de înregistrare.

În astfel de cazuri, cererea de înregistrare cuprinde:

(a)

caietul de sarcini al produsului, menționat la articolul 9;

(b)

documentul unic, menționat la articolul 10;

(c)

documentația de însoțire, menționată la articolul 11;

(d)

dovada legală a protecției indicației geografice în țara terță de origine;

(e)

dovada deținerii unei procuri, în cazul în care solicitantul este reprezentat de un mandatar.

(4) În cazul în care se depune o cerere de înregistrare comună în conformitate cu articolul 8 alineatul (5), cererea de înregistrare se depune la oficiu de către:

(a)

autoritatea competentă a unuia dintre statele membre în cauză, în cazul în care aria geografică transfrontalieră se află în mai mult de un stat membru;

(b)

autoritatea competentă a statului membru în cauză, în cazul în care aria geografică transfrontalieră este situată atât într-un stat membru, cât și într-o țară terță;

(c)

solicitantul dintr-o țară terță sau de către autoritatea competentă a uneia dintre țările terțe în cauză, în cazul în care aria geografică transfrontalieră se află în mai mult de o țară terță.

(5) Cererea de înregistrare comună, astfel cum este menționată la articolul 8 alineatul (5), include, după caz, documentele enumerate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol, din partea statelor membre sau a țărilor terțe în cauză. Etapa națională aferentă procedurii de înregistrare menționate la articolele 14, 15 și 16 se desfășoară în toate statele membre în cauză, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 12 alineatul (2).

(6) Cererile de înregistrare se depun prin mijloace electronice, utilizând sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu, menționat la articolul 67.

(7) După primirea unei cereri de înregistrare, oficiul o publică în registrul Uniunii de indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale (denumit în continuare „registrul Uniunii”) menționat la articolul 37. Caietul de sarcini al produsului menționat la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol se actualizează permanent.

(8) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 69, acte delegate de completare a prezentului regulament prin definirea procedurilor și a condițiilor aplicabile pregătirii și depunerii cererilor de înregistrare la oficiu.

(9) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme detaliate privind procedurile și privind modelul și prezentarea cererilor de înregistrare la oficiu, inclusiv în legătură cu cererile de înregistrare care privesc mai mult de un teritoriu național. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 23

Examinarea cererii de înregistrare și publicarea în scopul manifestării opoziției

(1) O cerere de înregistrare depusă în conformitate cu articolul 22 este examinată de oficiu în cadrul diviziei pentru indicații geografice. Oficiul verifică dacă:

(a)

există erori vădite;

(b)

informațiile furnizate în temeiul articolului 22 alineatul (1), (2) sau (3), după caz, sunt complete; și

(c)

documentul unic are un caracter precis și tehnic și este în conformitate cu articolul 10.

(2) Examinarea efectuată în temeiul alineatului (1) din prezentul articol ține seama de rezultatul etapei naționale a procedurii de înregistrare în statul membru în cauză, cu excepția cazului în care se aplică articolul 20.

(3) Examinarea menționată la alineatul (1) se efectuează în termen de șase luni de la primirea cererii de înregistrare. În cazul în care respectiva perioadă de examinare depășește sau riscă să depășească șase luni, oficiul informează în scris solicitantul cu privire la motivele întârzierii.

(4) Oficiul poate cere informații suplimentare de la autoritatea competentă a statului membru în cauză. În cazul în care cererea de înregistrare este depusă de un solicitant dintr-o țară terță sau de autoritatea competentă a unei țări terțe, respectivul solicitant sau respectiva autoritate competentă în cauză furnizează informații suplimentare, la cererea oficiului.

(5) În cazul în care divizia pentru indicații geografice consultă consiliul consultativ, solicitantul este informat în acest sens, iar termenul menționat la alineatul (3) de la prezentul articol se suspendă.

(6) Dacă, în urma examinării efectuate în temeiul alineatului (1), constată că cererea de înregistrare este incompletă sau inexactă, oficiul își transmite observațiile autorității competente a statului membru sau, în cazul unei cereri de înregistrare dintr-o țară terță, solicitantului sau autorității competente care a depus cererea de înregistrare la oficiu, acordându-le un termen de două luni pentru completarea sau corectarea cererii de înregistrare. Oficiul informează solicitantul că cererea de înregistrare va fi respinsă în cazul în care nu este completată sau corectată în termenul stabilit.

Dacă autoritatea competentă a statului membru în cauză sau, în cazul unei cereri de înregistrare dintr-o țară terță, solicitantul sau autoritatea competentă în cauză nu completează sau nu corectează cererea de înregistrare în termenul stabilit, cererea de înregistrare este respinsă în temeiul articolului 29 alineatul (1).

(7) Dacă, în urma examinării efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, consideră că sunt îndeplinite condițiile stabilite în prezentul regulament, oficiul publică, în scopul manifestării opoziției, în registrul Uniunii, documentul unic și trimiterea la caietul de sarcini al produsului publicat prin mijloace electronice în conformitate cu articolul 16 alineatul (2). Documentul unic se publică în toate limbile oficiale ale Uniunii.

Articolul 24

Contestarea deciziei din etapa națională

(1) Autoritatea competentă a unui stat membru informează fără întârzieri nejustificate oficiul cu privire la toate procedurile administrative sau judiciare desfășurate la nivel național împotriva deciziei autorității competente respective care ar putea influența înregistrarea unei indicații geografice.

(2) Oficiul este exonerat de obligația de a respecta termenul de finalizare a examinării prevăzut la articolul 23 alineatul (3) și informează solicitantul cu privire la motivele întârzierii, în cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru:

(a)

informează oficiul că decizia menționată la articolul 16 alineatul (1) a fost invalidată la nivel național printr-o decizie administrativă sau hotărâre judecătorească aplicabilă imediat, dar nu definitivă; sau

(b)

solicită oficiului să suspende examinarea deoarece la nivel național au fost inițiate proceduri administrative sau judiciare având ca obiect contestarea valabilității cererii de înregistrare.

(3) În cazul în care decizia administrativă sau hotărârea judecătorească menționată la alineatul (2) litera (a) a devenit definitivă, autoritatea competentă a statului membru informează oficiul în consecință.

(4) Exonerarea prevăzută la alineatul (2) produce efecte până în momentul în care autoritatea competentă a statului membru informează oficiul că motivul suspendării nu mai există.

Articolul 25

Procedura de opoziție la nivelul Uniunii

(1) În termen de trei luni de la data publicării documentului unic și a trimiterii la publicarea electronică a caietului de sarcini al produsului în registrul Uniunii prevăzute la articolul 23 alineatul (7), un oponent menționat la alineatul (2) de la prezentul articol poate depune o opoziție la oficiu. Solicitantul și oponentul sunt considerați a fi părți la procedură.

(2) Pot avea calitate de oponent autoritatea competentă a unui stat membru ori a unei țări terțe sau o persoană fizică ori juridică care are un interes legitim și care este stabilită sau rezidentă într-o țară terță sau într-un alt stat membru, cu excepția oponentului național menționat la articolul 15 alineatul (1).

(3) Oficiul examinează admisibilitatea opoziției, în conformitate cu articolul 26.

(4) În cazul în care consideră că opoziția este admisibilă, oficiul invită, în termen de două luni de la primirea opoziției, oponentul și solicitantul să desfășoare consultări pe o durată rezonabilă care nu poate fi mai mare de trei luni, în vederea obținerii unei soluționări amiabile. În orice moment al acestei durate, oficiul poate, la cererea comună a oponentului și a solicitantului, să prelungească durata respectivă cu maximum trei luni. Oficiul oferă mijloace de soluționare alternativă a litigiilor, cum ar fi medierea, pentru consultările dintre solicitant și oponent, după cum se prevede la articolul 170 din Regulamentul (UE) 2017/1001.

(5) În timpul consultărilor menționate la alineatul (4), solicitantul și oponentul își pun la dispoziție reciproc informațiile necesare pentru a putea evalua dacă cererea de înregistrare îndeplinește condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(6) Divizia pentru indicații geografice poate, în orice etapă a procedurii de opoziție, să consulte consiliul consultativ, caz în care se informează părțile și se suspendă termenul menționat la alineatul (4).

(7) În termen de o lună de la încheierea consultărilor menționate la alineatul (4), solicitantul comunică oficiului rezultatul consultărilor.

(8) Dacă, după consultări, informațiile publicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (7) au fost modificate, oficiul efectuează o nouă examinare a cererii de înregistrare modificate. Dacă cererea de înregistrare a fost modificată în mod substanțial și oficiul consideră că cererea de înregistrare modificată îndeplinește condițiile de înregistrare, oficiul publică cererea de înregistrare modificată, în conformitate cu articolul 23 alineatul (7).

(9) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind stabilirea normelor privind depunerea opoziției și prin care se precizează formatul și prezentarea online a declarației de opoziție motivate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 26

Admisibilitatea opoziției și motive de opoziție

(1) O opoziție depusă în conformitate cu articolul 25 este admisibilă numai atunci când conține toate informațiile specificate în formularul standard pentru declarația de opoziție motivată prevăzut în anexa III.

(2) O opoziție se bazează pe unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(a)

indicația geografică propusă nu respectă cerințele de protecție stabilite în prezentul regulament;

(b)

înregistrarea indicației geografice propuse ar fi contrară articolului 42 sau 43 ori articolului 44 alineatul (2); sau

(c)

înregistrarea indicației geografice propuse ar periclita existența unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale ori a unei mărci sau existența unor produse care s-au aflat pe piață în mod legal timp de cel puțin cinci ani înainte de data publicării cererii de înregistrare prevăzute la articolul 22 alineatul (7).

(3) O opoziție care nu este admisibilă în conformitate cu alineatul (1) se respinge.

Articolul 27

Procedura de notificare de observații

(1) În termen de trei luni de la data publicării documentului unic și a trimiterii la caietul de sarcini al produsului în registrul Uniunii în conformitate cu articolul 23 alineatul (7), o autoritate competentă a unui stat membru sau a unei țări terțe sau o persoană fizică ori juridică care are un interes legitim și este stabilită sau își are reședința într-un alt stat membru sau într-o țară terță poate depune la oficiu o notificare de observații.

(2) O notificare de observații indică orice inexactitate sau conține informații suplimentare în legătură cu cererea de înregistrare, inclusiv posibila încălcare a altor dispoziții de drept al Uniunii. Aceasta nu conferă niciun drept autorului său și nici nu declanșează o procedură de opoziție. Notificarea de observații nu se bazează pe motivele de opoziție, iar autorul notificării de observații nu este considerat parte la procedură.

(3) Oficiul comunică solicitantului notificarea de observații și o ia în considerare atunci când decide cu privire la cererea de înregistrare, cu excepția cazului în care notificarea de observații este neclară sau în mod evident incorectă.

(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a normelor privind depunerea notificării de observații și de precizare a formatului și a prezentării online ale acesteia. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 28

Perioade de tranziție pentru utilizarea unei indicații geografice

(1) Fără a aduce atingere articolului 44 oficiul poate decide, la momentul înregistrării indicației geografice, să acorde o perioadă de tranziție de maximum cinci ani, astfel încât produsele originare dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță a căror denumire constă într-un nume care contravine articolului 40 sau conține un astfel de nume să poată purta în continuare denumirea cu care au fost comercializate, cu condiția să se fi demonstrat, într-o opoziție admisibilă, în temeiul articolului 15 sau al articolului 25, la cererea de înregistrare a indicației geografice a cărei protecție este încălcată, că:

(a)

înregistrarea indicației geografice ar periclita existența unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale în scopul desemnării produselor; sau

(b)

aceste produse au fost comercializate legal cu denumirea respectivă în scopul desemnării produselor pe teritoriul vizat, pentru o perioadă de cel puțin cinci ani anterioară datei publicării cererii de înregistrare prevăzute la articolul 22 alineatul (7).

(2) Oficiul poate acorda o perioadă de tranziție de maximum 15 ani sau poate decide să prelungească perioada de tranziție acordată în temeiul alineatului (1) până la o perioadă de 15 ani în total, cu condiția să se demonstreze, în plus, că:

(a)

denumirea menționată la alineatul (1) a fost folosită în mod legal, constant și echitabil timp de cel puțin 25 de ani înainte ca cererea de înregistrare a respectivei indicații geografice să fie depusă la oficiu;

(b)

scopul utilizării denumirii menționate la alineatul (1) nu a fost în niciun moment acela de a se profita de pe urma reputației denumirii care a fost înregistrată ca indicație geografică; și

(c)

consumatorul nu a fost și nici nu ar fi putut fi indus în eroare în privința adevăratei origini geografice a produselor.

(3) Deciziile de acordare sau de prelungire a unei perioade de tranziție, după cum se menționează la alineatele (1) și (2), se publică în registrul Uniunii.

(4) În timpul perioadei de tranziție, atunci când se utilizează o denumire menționată la alineatul (1), țara de origine se indică pe etichetă în mod clar și vizibil și, după caz, în descrierea produsului atunci când produsul este comercializat pe un site de vânzări online.

(5) În vederea îndeplinirii obiectivului pe termen lung de a se garanta că toți producătorii unui produs desemnat de o indicație geografică din aria geografică delimitată respectă caietul de sarcini, un stat membru poate acorda o perioadă de tranziție pentru asigurarea conformității cu caietul de sarcini al produsului, de maximum zece ani, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la oficiu, cu condiția ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsul respectiv prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză timp de cel puțin cinci ani înainte de depunerea cererii de înregistrare la autoritatea competentă din statul membru în cauză și să se fi referit la acest fapt în procedura națională de opoziție menționată la articolul 15.

(6) Alineatul (5) se aplică mutatis mutandis unei indicații geografice care se referă la o arie geografică situată într-o țară terță. Obligația de a se referi, în cadrul procedurii naționale de opoziție, la utilizarea continuă, astfel cum se menționează la alineatul respectiv, nu se aplică indicațiilor geografice care se referă la o arie geografică dintr-o țară terță.

Articolul 29

Decizia oficiului privind cererea de înregistrare

(1) Dacă, pe baza informațiilor de care dispune oficiul în urma examinării desfășurate în temeiul articolului 23, acesta consideră că nu este îndeplinită oricare dintre cerințele menționate la articolul respectiv, oficiul respinge cererea de înregistrare.

(2) În cazul în care, pe baza informațiilor de care dispune oficiul în urma examinării efectuate în temeiul articolului 23, acesta consideră că sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament și că nu s-a primit nicio opoziție admisibilă, oficiul înregistrează indicația geografică.

(3) Dacă oficiul a primit o opoziție admisibilă și în urma consultărilor menționate la articolul 25 alineatul (4) s-a ajuns la un acord, acesta, după ce a verificat dacă acordul respectă dreptul Uniunii, înregistrează indicația geografică. Dacă este necesar, în cazul unor modificări nesubstanțiale aduse informațiilor publicate în temeiul articolului 23 alineatul (7), oficiul actualizează informațiile respective.

(4) Dacă a primit o opoziție admisibilă, dar în urma consultărilor menționate la articolul 25 alineatul (4) nu s-a ajuns la un acord, oficiul analizează dacă opoziția este întemeiată. Oficiul evaluează motivele de opoziție în ceea ce privește teritoriul Uniunii. Pe baza acestei evaluări, oficiul fie respinge opoziția și înregistrează denumirea ca indicație geografică, fie respinge cererea de înregistrare.

(5) În deciziile oficiului în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol se precizează, după caz, eventualele condiții aplicabile înregistrării și, în cazul eventualelor modificări nesubstanțiale, oficiul republică, în scop informativ, informațiile deja publicate în temeiul articolului 23 alineatul (7).

(6) Deciziile adoptate de oficiu se publică în registrul Uniunii în toate limbile oficiale ale Uniunii. O trimitere la decizia publicată în registrul Uniunii se publică în toate limbile oficiale ale Uniunii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 30

Decizia Comisiei privind cererea de înregistrare

(1) În legătură cu cererile de înregistrare menționate la articolul21, Comisia poate prelua de la oficiu, în orice moment înainte de încheierea procedurii de înregistrare, din proprie inițiativă sau la cererea autorității competente dintr-un stat membru sau a oficiului, competența de a lua o decizie cu privire la cererea de înregistrare în cazul în care înregistrarea indicației geografice propuse ar putea fi contrară ordinii publice sau în cazul în care o astfel de înregistrare sau respingerea cererii de înregistrare ar putea periclita relațiile comerciale sau externe ale Uniunii.

(2) În cazul în care Comisia a preluat de la oficiu procedura astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, oficiul îi furnizează Comisiei un proiect al deciziei menționate la articolul 29 alineatele (1)-(5).

(3) Comisia adoptă orice decizie menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2) și se publică în registrul Uniunii.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis în cazul procedurilor de modificare a caietului de sarcini al produsului și de anulare a înregistrării.

(5) În sensul alineatelor (1), (2) și (3) de la prezentul articol, oficiul se asigură că documentele privind cererile de înregistrare, cererile de modificare a caietului de sarcini al produsului și cererile de anulare pot fi accesate de Comisie prin intermediul sistemului digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu, menționat la articolul 67.

(6) Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a procedurii aplicabile situațiilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 31

Modificarea caietului de sarcini al produsului

(1) Solicitantul în numele căruia a fost înregistrată o indicație geografică sau un producător care utilizează o indicație geografică în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini aferent respectivei indicații geografice înregistrate.

(2) Modificările aduse caietului de sarcini al produsului se clasifică în două categorii:

(a)

modificări la nivelul Uniunii, astfel cum se menționează la alineatul (3), care impun o procedură de opoziție la nivelul Uniunii; și

(b)

modificări standard, examinate la nivelul statului membru sau la nivelul țării terțe.

(3) O modificare este considerată modificare la nivelul Uniunii dacă respectiva modificare impune o revizuire a documentului unic și dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

modificarea constă într-o schimbare a denumirii protejate ca indicație geografică sau a utilizării denumirii respective;

(b)

există riscul ca modificarea să compromită legătura dintre aria geografică și produs, astfel cum este menționat în documentul unic; sau

(c)

modificarea implică restricții în legătură cu comercializarea produsului.

(4) În legătură cu o cerere de modificare la nivelul Uniunii, fazele etapei naționale și ale etapei la nivelul Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolele 7 și 8 și la articolele 14-30, se aplică mutatis mutandis. O decizie privind o cerere de modificare la nivelul Uniunii se ia de către oficiu sau, dacă se aplică articolul 30, de către Comisie.

(5) Orice modificare adusă caietului de sarcini aferent unei indicații geografice înregistrate, alta decât cele menționate la alineatul (3), este considerată a fi o modificare standard și intră în sfera de competență a statului membru sau a țării terțe de unde este originar produsul. Odată aprobate, modificările standard se comunică oficiului de autoritatea competentă relevantă.

În cazul în care se aplică articolul 20, modificările standard sunt aprobate de oficiu.

(6) O modificare standard este considerată temporară atunci când privește o modificare temporară a caietului de sarcini al produsului ca urmare a instituirii de măsuri sanitare obligatorii de către autoritățile publice, ca urmare a unui dezastru natural sau a unor condiții meteorologice nefavorabile recunoscute de autoritățile competente sau ca urmare a unui dezastru provocat de om, cum ar fi războiul, amenințarea unui război sau un atac terorist.

(7) O cerere de modificare depusă de autoritatea competentă a unei țări terțe sau de producători stabiliți într-o țară terță conține dovada că modificarea solicitată este în conformitate cu dreptul în materie de protecție a indicațiilor geografice în vigoare în țara terță respectivă.

(8) În cazul în care o cerere de modificare la nivelul Uniunii privind o indicație geografică care desemnează un produs originar dintr-un stat membru se referă și la modificări standard, numai modificarea la nivelul Uniunii este examinată de către oficiu sau de către Comisie în conformitate cu alineatul (4).

(9) Dacă este cazul, autoritatea competentă a statului membru în cauză sau oficiul poate invita solicitantul pe numele căruia a fost înregistrată indicația geografică să modifice alte elemente din caietul de sarcini al produsului.

(10) Odată aprobate, oficiul publică modificările la nivelul Uniunii și modificările standard în registrul Uniunii.

(11) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească norme detaliate privind procedura, modelul și prezentarea unei cereri de modificare la nivelul Uniunii și privind procedura și modelul pentru modificările standard și pentru comunicarea modificărilor standard către oficiu. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 32

Anularea

(1) Înregistrarea unei indicații geografice se anulează dacă indicația geografică a fost înregistrată contrar articolului 42 alineatul (1), a articolului 43 alineatul (1) sau (2) ori a articolului 44 alineatul (2).

(2) Înregistrarea unei indicații geografice poate fi anulată în cazul în care:

(a)

nu mai poate fi asigurată conformitatea produsului cu caietul de sarcini al produsului;

(b)

nu a mai fost introdus pe piață niciun produs cu indicația geografică respectivă pentru o perioadă consecutivă de cel puțin cinci ani.

(3) Înregistrarea unei indicații geografice poate fi, de asemenea, anulată la cererea solicitantului pe numele căruia este înregistrată indicația geografică.

(4) O cerere de anulare în temeiul alineatelor (1) și (2) poate fi depusă de autoritatea competentă a unui stat membru sau a unei țări terțe ori de o persoană fizică sau juridică care are un interes legitim.

(5) Comisia sau oficiul poate iniția o procedură de anulare din proprie inițiativă, pe baza motivelor prevăzute la alineatul (2).

(6) Fazele din etapa națională și din etapa la nivelul Uniunii prevăzute la articolele 7, 8, 14, 15, 16, 20 și la articolele 20-30 se aplică mutatis mutandis în cazul procedurii de anulare.

(7) Înainte de a decide să anuleze înregistrarea unei indicații geografice, în cazurile menționate la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol, oficiul informează solicitantul pe numele căruia este înregistrată indicația geografică. Înainte de a decide să anuleze înregistrarea unei indicații geografice dintr-o țară terță, oficiul consultă autoritățile competente din țara terță în cauză. Dacă indicația geografică a fost înregistrată în temeiul articolului 20, divizia pentru indicații geografice poate consulta consiliul consultativ și punctul unic de contact al statului membru în cauză.

(8) Atunci când înregistrarea unei indicații geografice este anulată, registrul Uniunii se actualizează în consecință.

(9) Prezentul articol nu se aplică indicațiilor geografice din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul Actului de la Geneva sau al unui alt acord internațional la care Uniunea este parte contractantă.

(10) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să stabilească norme detaliate privind procedura și modelul pentru cererea de anulare, precum și pentru prezentarea cererilor de anulare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 33

Calea de atac

(1) Orice parte la o procedură prevăzută în prezentul regulament care este lezată de o decizie luată de oficiu în cadrul procedurii respective poate introduce o cale de atac împotriva deciziei respective înaintea camerelor de recurs menționate la articolul 36 (denumite în continuare „camere de recurs”). Statele membre au dreptul de a participa la calea de atac.

(2) Calea de atac are efect suspensiv. O decizie a oficiului care nu a fost contestată produce efecte din ziua următoare datei expirării termenului menționat la alineatul (4) primul paragraf.

(3) O decizie care nu pune capăt procedurii în privința uneia dintre părți poate face obiectul unei căi de atac numai în contextul unei căi de atac împotriva deciziei finale.

(4) Cererea de introducere a căii de atac se depune în scris la oficiu în termen de două luni de la data publicării deciziei contestate. Cererea de introducere a căii de atac se consideră ca fiind depusă în mod corespunzător numai după achitarea taxei pentru introducerea căii de atac.

În cazul unei căi de atac, în termen de patru luni de la data publicării deciziei contestate, se depune în scris la oficiu un memoriu în care se expun motivele căii de atac.

(5) După examinarea admisibilității căii de atac, camerele de recurs se pronunță asupra fondului acesteia. Camerele de recurs fie exercită competențele diviziei pentru indicații geografice responsabilă de decizia contestată, fie retrimit cauza respectivei divizii pentru indicații geografice.

Camerele de recurs pot, din proprie inițiativă sau la cererea scrisă și motivată a unei părți, să consulte consiliul consultativ.

Oficiul oferă mijloace de soluționare alternativă a litigiilor, cum ar fi servicii de mediere, după cum se menționează la articolul 170 din Regulamentul (UE) 2017/1001, în scopul de a ajuta părțile să ajungă la o soluție amiabilă.

(6) Împotriva deciziilor luate de camerele de recurs în legătură cu căile de atac se pot introduce acțiuni înaintea Tribunalului, în termen de două luni de la data notificării deciziei camerelor de recurs, pe motive de încălcare a unei cerințe fundamentale de procedură, de încălcare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, de încălcare a prezentului regulament sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere. Acțiunea este deschisă oricărei părți la procedura în fața camerelor de recurs, care este lezată de decizia lor, și oricărui stat membru. Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica decizia contestată.

(7) Deciziile camerelor de recurs produc efecte din ziua care urmează datei expirării termenului menționat la alineatul (6) sau, dacă în acest termen a fost introdusă o acțiune înaintea Tribunalului, de la data care urmează datei respingerii acțiunii în cauză sau a respingerii oricărei căi de atac introduse înaintea Curții de Justiție împotriva hotărârii Tribunalului. Oficiul ia măsurile necesare pentru executarea hotărârii Tribunalului sau, în cazul formulării unei căi de atac împotriva acestei hotărâri, a Curții de Justiție.

(8) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 69, acte delegate de completare a prezentului regulament prin care să precizeze:

(a)

conținutul cererii de introducere a căii de atac menționate la alineatul (4) de la prezentul articol și procedura de depunere și de examinare a unei căi de atac; și

(b)

conținutul și forma deciziilor camerelor de recurs menționate la alineatul (5) de la prezentul articol.

Secțiunea 2

Organizarea și atribuțiile oficiului

Articolul 34

Divizia pentru indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale

(1) În cadrul oficiului se înființează o divizie pentru indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale. Divizia pentru indicații geografice este responsabilă cu luarea deciziilor în ceea ce privește:

(a)

o cerere de înregistrare a unei indicații geografice;

(b)

o cerere de modificare a caietului de sarcini al produsului;

(c)

o opoziție la o cerere de înregistrare sau la o cerere de modificare a unui caiet de sarcini al produsului;

(d)

înscrierile în registrul Uniunii;

(e)

o cerere de anulare a înregistrării unei indicații geografice.

(2) Deciziile privind opozițiile și cererile de anulare sunt luate de un grup format din trei membri. Cel puțin unul dintre acești membri este jurist. Toate celelalte decizii în temeiul alineatului (1) se iau de către un singur membru deținând calificările corespunzătoare.

Articolul 35

Consiliul consultativ

(1) Se constituie un consiliu consultativ care emite avize în cazurile prevăzute în prezentul regulament.

(2) Divizia pentru indicații geografice și camerele de recurs pot și, la cererea Comisiei, trebuie să consulte consiliul consultativ cu privire la chestiuni referitoare la o cerere de înregistrare în orice etapă a înregistrării, inclusiv a procedurilor de opoziție, a procedurilor de introducere a unei căi de atac, a procedurii de modificare a caietului de sarcini al produsului și a procedurii de anulare a înregistrării, astfel cum sunt menționate la articolele 23, 25, 26, 29, 31, 32 și 33. Consiliul consultativ poate fi, de asemenea, consultat cu privire la aspecte orizontale, cum ar fi:

(a)

evaluarea criteriilor de calitate;

(b)

stabilirea reputației unui produs;

(c)

stabilirea caracterului generic al unei denumiri;

(d)

evaluarea legăturii dintre caracteristicile unui produs și originea sa geografică;

(e)

riscul de confuzie în rândul consumatorilor în cazul unui conflict între indicații geografice și mărci, omonime sau denumiri de produse existente care sunt comercializate în mod legal.

(3) Divizia pentru indicații geografice și, după caz, camerele de recurs pot consulta consiliul consultativ cu privire la posibilitatea de înregistrare ca indicații geografice a denumirilor care fac obiectul cererilor de înregistrare directe menționate la articolul 20.

(4) Avizele consiliului consultativ se emit în cadrul unui grup format din trei membri și nu sunt obligatorii.

(5) Consiliul consultativ este alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și un reprezentant al Comisiei, precum și din supleanții acestora. Dacă este necesar, sunt invitați să furnizeze expertiză consiliului consultativ experți recunoscuți în domeniul indicațiilor geografice sau al categoriei de produse în cauză, inclusiv reprezentanți ai regiunilor și ai mediului academic.

(6) Mandatul membrilor consiliului consultativ are o durată de maximum cinci ani și poate fi reînnoit.

(7) Oficiul publică lista membrilor consiliului consultativ pe site-ul său și actualizează în permanență respectiva listă.

(8) Procedurile referitoare la numirea membrilor consiliului consultativ și la funcționarea acestuia se specifică în regulamentul său de procedură, astfel cum a fost aprobat de consiliul de administrație înființat în temeiul articolului 153 din Regulamentul (UE) 2017/1001, și se publică. Membrii consiliului consultativ nu trebuie să aibă niciun conflict de interese.

(9) Oficiul asigură sprijinul logistic necesar consiliului consultativ și secretariatul pentru reuniunile acestuia.

Articolul 36

Camerele de recurs

Camerele de recurs constituite în temeiul articolului 165 din Regulamentul (UE) 2017/1001 au competența de a decide cu privire la căile de atac introduse împotriva deciziilor adoptate de oficiu în temeiul prezentului regulament.

Articolul 37

Registrul Uniunii de indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale

(1) În scopul gestionării indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul instituie și menține un registru electronic al Uniunii. Acesta este ușor accesibil publicului și are un format prelucrabil automat.

(2) Din momentul în care o decizie de înregistrare a unei indicații geografice produce efecte în conformitate cu articolul 29 sau 30, oficiul înscrie în registrul Uniunii următoarele date:

(a)

denumirea înregistrată ca indicație geografică protejată (denumită în continuare „indicație geografică protejată”);

(b)

tipul de produs pentru care a fost înregistrată indicația geografică;

(c)

numele solicitantului pe numele căruia a fost înregistrată indicația geografică;

(d)

trimiterea la decizia de înregistrare a indicației geografice;

(e)

țara sau țările de origine ale produsului pentru care a fost înregistrată indicația geografică.

(3) Indicațiile geografice din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă se pot înscrie în registrul Uniunii în cazul în care Comisia decide astfel. În acest caz, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, în urma căruia indicațiile geografice sunt înscrise de către oficiu în registrul Uniunii. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

(4) O indicație geografică se înscrie în registrul Uniunii în grafia originală. Dacă grafia originală nu folosește caractere latine, indicația geografică se transcrie în caractere latine și ambele versiuni ale indicației geografice se înscriu în registrul Uniunii și au statut egal.

(5) Oficiul păstrează documentația referitoare la înregistrarea unei indicații geografice în format digital sau pe hârtie pe perioada de valabilitate a indicației geografice și, în cazul respingerii cererii de înregistrare sau al anulării unei înregistrări, timp de 10 ani după o astfel de respingere sau anulare.

(6) Cheltuielile de funcționare ale registrului Uniunii sunt acoperite din bugetul de funcționare al oficiului.

(7) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc arhitectura informatică și forma de prezentare a registrului Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 38

Extrase din registrul Uniunii

(1) Oficiul se asigură că orice persoană poate descărca cu ușurință din registrul Uniunii, în format prelucrabil automat și în mod gratuit, un extras oficial ca dovadă a înregistrării indicației geografice, precum și alte date relevante, inclusiv data cererii sau o altă dată relevantă pentru revendicarea priorității. Extrasul oficial poate fi folosit ca certificat autentic.

(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să stabilească formatul și prezentarea online ale extraselor din registrul Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

Articolul 39

Asistență tehnică

(1) La cererea Comisiei, oficiul efectuează examinarea și atribuțiile administrative aferente indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale din țări terțe:

(a)

protejate sau propuse pentru protecție în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte, altul decât Actul de la Geneva; sau

(b)

propuse pentru protecție în temeiul unui acord internațional în curs de negociere de către Uniune.

(2) Pe baza informațiilor primite de la Comisie, oficiul publică și, în caz de modificări, actualizează lista acordurilor internaționale care protejează indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale la care Uniunea este parte contractantă, precum și lista indicațiilor geografice protejate în temeiul acordurilor respective.

TITLUL III

PROTECȚIA INDICAȚIILOR GEOGRAFICE

Articolul 40

Protecția indicațiilor geografice

(1) Indicațiile geografice înscrise în registrul Uniunii sunt protejate împotriva:

(a)

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a indicației geografice în legătură cu produse care nu fac obiectul înregistrării, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu produsele care fac obiectul înregistrării sau în cazul în care prin utilizarea denumirii se exploatează, se slăbește, se diluează sau se prejudiciază reputația indicației geografice protejate;

(b)

oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări a denumirii protejate ca indicație geografică, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă indicația geografică protejată este tradusă sau este însoțită de o expresie precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs(ă) ca la/în”, „imitație”, „gust”, „parfum”, „similar” sau un termen asemănător;

(c)

oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau caracteristicile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialele publicitare, în documentele sau informațiile furnizate pe interfețe online referitoare la produs, precum și împotriva oricărei ambalări a produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea sa;

(d)

oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2) În sensul alineatului (1) litera (b), se consideră că evocarea unei indicații geografice intervine, în special, atunci când o legătură suficient de directă și de clară cu produsul vizat de indicația geografică înregistrată se creează în mintea consumatorului mediu european, cu alte cuvinte a unui consumator mediu normal informat și suficient de atent și de avizat.

(3) Protecția indicațiilor geografice se aplică, de asemenea, oricărei utilizări a unui nume de domeniu care este contrară alineatului (1).

(4) Protecția indicațiilor geografice se aplică, de asemenea, în privința:

(a)

mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Uniunii fără să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu; și

(b)

mărfurilor vândute prin vânzare la distanță, de exemplu prin comerțul electronic.

(5) Grupul de producători sau orice producător care are dreptul de a utiliza indicația geografică protejată are dreptul să împiedice părțile terțe să introducă în Uniune, în cadrul operațiunilor comerciale, mărfuri care nu sunt puse în liberă circulație în Uniune, dacă respectivele mărfuri, inclusiv ambalajele lor, provin din țări terțe și contravine alineatului (1).

(6) O indicație geografică protejată în temeiul prezentului regulament nu devine un termen generic în Uniune.

(7) Dacă o indicație geografică este o denumire compusă care conține un termen generic, utilizarea acelui termen nu constituie o acțiune menționată la alineatul (1) literele (a) și (b).

Articolul 41

Piese sau componente ale produselor fabricate

(1) Articolul 40 nu aduce atingere utilizării de către producători a unei indicații geografice protejate, în conformitate cu articolul 47, în scopul de a indica faptul că un produs fabricat conține sau încorporează, ca piesă sau componentă, un produs desemnat prin indicația geografică respectivă, cu condiția ca utilizarea în cauză să aibă loc în conformitate cu practici comerciale loiale și să nu exploateze, să nu slăbească, să nu dilueze sau să nu prejudicieze reputația indicației geografice.

(2) O indicație geografică care desemnează o piesă sau o componentă a unui produs fabricat nu se utilizează în descrierea comercială a produsului respectiv, cu excepția cazului în care solicitantul pe numele căruia a fost înregistrată indicația geografică și-a dat consimțământul pentru o astfel de utilizare.

Articolul 42

Termenii generici

(1) Un termen generic nu se înregistrează ca indicație geografică.

(2) Pentru a se stabili dacă un termen este sau nu generic, se ține cont de toți factorii relevanți, în special de:

(a)

situația existentă în zonele de consum;

(b)

dreptul Uniunii sau dreptul intern relevant.

Articolul 43

Omonime

(1) O cerere de înregistrare depusă după ce o denumire omonimă sau parțial omonimă a făcut obiectul unei cereri de indicație geografică sau a fost protejată ca indicație geografică în Uniune se respinge, cu excepția cazului în care există o distincție suficientă în practică între cele două denumiri omonime în ceea ce privește condițiile lor de utilizare locală și tradițională și prezentarea lor, ținându-se seama de necesitatea de a se asigura că producătorii implicați sunt tratați în mod echitabil și de necesitatea de a se asigura că consumatorii nu sunt induși în eroare cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produselor.

(2) O denumire omonimă sau parțial omonimă unei denumiri care a făcut obiectul unei cereri de indicație geografică sau este protejată ca indicație geografică în Uniune și care este de natură să îi inducă în eroare pe consumatori cu privire la originea geografică reală a unui produs nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul de origine efectiv al produsului respectiv.

(3) În sensul prezentului articol, o „denumire care a făcut obiectul unei cereri de indicație geografică sau este protejată ca indicație geografică în Uniune” se referă la:

(a)

indicațiile geografice înscrise în registrul Uniunii;

(b)

indicațiile geografice care au făcut obiectul unei cereri, cu condiția să fie înscrise ulterior în registrul Uniunii;

(c)

denumirile de origine și indicațiile geografice protejate în Uniune în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1753; și

(d)

indicațiile geografice, denumirile de origine și termenii echivalenți protejați în temeiul unui acord internațional încheiat între Uniune și una sau mai multe țări terțe.

Articolul 44

Legătura dintre indicațiile geografice și mărci

(1) Cererea de înregistrare a unei mărci, a cărei utilizare ar fi contrară articolului 40, se respinge dacă aceasta este depusă după data depunerii la oficiu a cererii de înregistrare a indicației geografice. După caz, se ține seama de orice prioritate revendicată în cererea de înregistrare a mărcii.

(2) O cerere de înregistrare a unei indicații geografice se respinge dacă, având în vedere existența unei mărci cu reputație sau a unei mărci bine-cunoscute, denumirea propusă ca indicație geografică ar fi de natură să îi inducă în eroare pe consumatori cu privire la identitatea reală a produsului.

(3) Oficiul și, după caz, autoritățile naționale competente invalidează, la cerere, mărcile înregistrate cu încălcarea alineatului (1).

(4) Fără a aduce atingere alineatului (3) de la prezentul articol, o marcă a cărei utilizare contravine articolului 40 din prezentul regulament și care a făcut obiectul unei cereri de înregistrare, a fost înregistrată sau a fost consacrată prin utilizarea sa cu bună-credință în cadrul Uniunii, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în dreptul aplicabil, înainte de data la care a fost depusă la oficiu cererea de înregistrare a indicației geografice poate să fie utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida înregistrării indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de nulitate a mărcii respective sau de decădere din drepturi a titularului acesteia în temeiul Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului (25) sau al Regulamentului (UE) 2017/1001. În aceste cazuri, este permisă utilizarea indicației geografice și a mărcii respective.

(5) Mărcile de garantare sau de certificare menționate la articolul 28 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2436 și la articolul 83 din Regulamentul (UE) 2017/1001 și mărcile colective menționate la articolul 29 alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/2436 și la articolul 74 din Regulamentul (UE) 2017/1001 pot fi utilizate pe etichete și ambalaje, împreună cu indicația geografică.

Articolul 45

Sarcinile grupurilor de producători

(1) Grupurile de producători funcționează în mod transparent, deschis și nediscriminatoriu și într-un mod care să permită tuturor producătorilor produsului desemnat printr-o indicație geografică să se alăture grupului de producători în orice moment.

Statele membre pot prevedea posibilitatea ca și organismele publice și alte părți interesate, cum ar fi grupurile de consumatori, comercianții cu amănuntul și furnizorii, să participe la activitatea unui grup de producători.

(2) Grupurile de producători se asigură că producătorii din cadrul grupului respectă în permanență caietul de sarcini aferent atunci când utilizează indicația geografică protejată și simbolul Uniunii pe piață. Un grup de producători poate, în special, să exercite următoarele drepturi și să îndeplinească următoarele sarcini:

(a)

pregătirea și modificarea caietului de sarcini al produsului și instituirea de controale de conformitate interne care să asigure conformitatea etapelor de fabricație cu caietul de sarcini al produsului;

(b)

introducerea de acțiuni în justiție pentru a asigura protecția indicației geografice și a oricărui alt drept de proprietate intelectuală legat direct de produs;

(c)

asumarea unor angajamente în materie de sustenabilitate, incluse sau nu în caietul de sarcini al produsului sau ca inițiativă separată;

(d)

luarea de măsuri pentru a îmbunătăți performanța indicației geografice, incluzând:

(i)

conceperea, organizarea și derularea de campanii colective de marketing și publicitate;

(ii)

organizarea de activități de diseminare de informații și desfășurarea unor activități de promovare care au ca scop să comunice consumatorilor atributele produsului desemnat prin indicația geografică;

(iii)

efectuarea de analize ale performanței economice, ale sustenabilității producției și ale caracteristicilor tehnice ale produsului desemnat prin indicația geografică;

(iv)

diseminarea de informații privind indicația geografică și simbolul Uniunii; și

(v)

furnizarea de consiliere și formare pentru actualii și viitorii producători, inclusiv pe tema integrării perspectivei de gen și a egalității de gen;

(e)

combaterea contrafacerii și a utilizărilor frauduloase suspectate de pe piața internă ale unei indicații geografice pentru un produs care nu respectă caietul de sarcini aferent, prin monitorizarea utilizării indicației geografice pe întreaga piață internă și pe piețele țărilor terțe în care este protejată indicația geografică respectivă, inclusiv pe interfețele online, și, acolo unde este necesar, prin informarea autorităților de aplicare a legii;

(f)

desfășurarea de activități menite să asigure conformitatea produsului desemnat prin indicația geografică cu caietul de sarcini aferent; și

(g)

luarea oricăror alte măsuri pentru a asigura o protecție juridică adecvată a indicației geografice, inclusiv, după caz, prin notificarea autorităților competente, în conformitate cu articolul 51 alineatul (5), articolul 52 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (2).

Articolul 46

Protecția drepturilor aferente indicațiilor geografice în numele de domeniu

Registrele cu nume de domeniu de prim nivel tip cod de țară create în Uniune asigură că orice proceduri de soluționare alternativă a litigiilor pentru numele de domeniu recunosc indicațiile geografice înregistrate ca drepturi care pot fi invocate în procedurile respective.

Articolul 47

Dreptul de utilizare

(1) O indicație geografică înregistrată poate fi utilizată de orice producător al unui produs care este conform cu caietul de sarcini aferent.

(2) Producătorii se asigură că produsele lor sunt conforme cu caietul de sarcini aferent.

Articolul 48

Simbolul, indicația și abrevierea Uniunii

(1) În cazul indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale se aplică simbolul Uniunii stabilit pentru „indicațiile geografice protejate” în temeiul Regulamentului delegat (UE) nr. 664/2014.

(2) În cazul produselor artizanale și industriale originare din Uniune care sunt comercializate cu o indicație geografică, simbolul Uniunii poate să apară pe etichete și în materialele publicitare sau de comunicare. Indicația geografică trebuie să apară în același câmp vizual cu simbolul Uniunii.

(3) Abrevierea „IGP”, care corespunde mențiunii „indicație geografică protejată”, poate apărea pe eticheta produselor desemnate printr-o indicație geografică pentru produse artizanale și industriale.

(4) Simbolul, indicația și abrevierea Uniunii pot fi utilizate pe etichete și în materialele publicitare sau de comunicare pentru produsele fabricate în cazul în care indicația geografică se referă la o piesă ori componentă a acestora. În acest caz, indicația, abrevierea sau simbolul Uniunii se plasează lângă denumirea piesei ori a componentei care este identificată clar ca piesă ori componentă. Simbolul, indicația sau abrevierea Uniunii nu se plasează într-un mod care să îi sugereze consumatorului că este denumirea produsului fabricat în ansamblul său, și nu denumirea unei piese ori componente a produsului respectiv, care este protejat printr-o indicație geografică.

(5) Simbolul, indicația sau abrevierea Uniunii, după caz, poate să figureze pe eticheta unui produs și, dacă este cazul, pe materialele publicitare sau de comunicare pentru produs numai după publicarea deciziei privind înregistrarea indicației geografice, adoptate în conformitate cu articolul 29 alineatul (6) sau cu articolul 30 alineatul (3), după caz.

(6) Pe eticheta unui produs și, după caz, în materialele publicitare sau de comunicare pentru produs pot figura și următoarele:

(a)

reprezentări ale ariei geografice de origine, astfel cum sunt menționate în caietul de sarcini al produsului; și

(b)

un text, reprezentări grafice sau simboluri care se referă la statul membru sau la regiunea în care se află respectiva arie geografică.

(7) Simbolul Uniunii care este asociat cu o indicație geografică dintr-o țară terță înscrisă în registrul Uniunii poate apărea pe etichete și în materialele publicitare sau de comunicare pentru produs. În acest caz, se aplică alineatul (2).

(8) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să precizeze caracteristicile tehnice ale simbolului și indicației Uniunii, precum și normele privind utilizarea acestora pe produsele comercializate cu o indicație geografică înregistrată, inclusiv normele privind versiunile lingvistice de utilizat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

TITLUL IV

CONTROALE ȘI ASIGURAREA RESPECTĂRII

Articolul 49

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul titlu vizează controalele care au ca obiect indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale.

(2) Controalele menționate la alineatul (1) includ următoarele:

(a)

verificarea conformității produsului desemnat printr-o indicație geografică cu caietul de sarcini aferent;

(b)

monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pe piață, inclusiv în cadrul comerțului electronic.

Articolul 50

Desemnarea autorităților competente

(1) Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente responsabile cu efectuarea controalelor prevăzute în prezentul titlu.

(2) Autoritățile competente menționate la alineatul (1) sunt obiective și imparțiale și acționează în mod transparent. Autoritățile competente au la dispoziție personal calificat și resursele necesare pentru a-și îndeplini funcțiile în mod eficient.

Articolul 51

Verificarea conformității pe baza declarației pe proprie răspundere

(1) Pentru un produs desemnat printr-o indicație geografică și originar din Uniune, verificarea conformității cu caietul de sarcini aferent se efectuează prin intermediul unei declarații pe proprie răspundere. Declarația pe proprie răspundere se întocmește pe baza formularului standard prevăzut în anexa I și conține informațiile solicitate specificate în anexa menționată.

(2) Înainte de introducerea pe piață a produsului, producătorii depun o declarație pe proprie răspundere la autoritatea competentă menționată la articolul 50 alineatul (1). Odată ce produsul este introdus pe piață, producătorii reînnoiesc declarația pe proprie răspundere la fiecare trei ani pentru a demonstra conformitatea continuă a produsului cu caietul de sarcini aferent. În cazul în care caietul de sarcini al produsului este modificat într-un mod care are efecte asupra produsului în cauză, declarația pe proprie răspundere se reînnoiește fără întârziere.

(3) Autoritatea competentă verifică cel puțin dacă informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt complete și coerente. În cazul în care autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt complete și coerente și că nu are alte rezerve privind conformitatea, aceasta eliberează un certificat de autorizare a utilizării indicației geografice pentru produsul în cauză sau reînnoiește certificatul existent. În cazul unor erori sau inconsecvențe evidente în declarația pe proprie răspundere, producătorului i se oferă posibilitatea de a completa sau corecta declarația pe proprie răspundere.

(4) Verificarea pe baza declarației pe proprie răspundere nu împiedică producătorii să apeleze la organisme de certificare a produselor sau la persoane fizice pentru verificarea conformității produsului cu caietul de sarcini aferent.

(5) Pentru a verifica conformitatea produsului care face obiectul unei declarații pe proprie răspundere, se efectuează controale, care pot avea loc înainte și după introducerea pe piață a produsului, pe baza unei analize de risc și, dacă sunt disponibile, pe baza notificărilor din partea producătorilor de produse desemnate printr-o indicație geografică care sunt interesați, de către:

(a)

autoritatea competentă; sau

(b)

unul sau mai multe organisme de certificare a produselor ori una sau mai multe persoane fizice cărora le-au fost delegate sarcini de control în conformitate cu articolul 55.

(6) În caz de neconformitate, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru remedierea situației.

(7) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 69 pentru a modifica prezentul regulament prin modificarea, după caz, a informațiilor și cerințelor aferente formularului standard prevăzut în anexa I.

Articolul 52

Verificarea conformității de către o autoritate competentă sau de către organisme de certificare a produselor ori persoane fizice

(1) Ca alternativă la procedura prevăzută la articolul 51, statele membre pot să prevadă verificarea conformității produsului cu caietul de sarcini aferent prin intermediul unor controale efectuate înainte și după introducerea pe piață a produsului, de către:

(a)

una sau mai multe dintre autoritățile competente menționate la articolul 50 alineatul (1); sau

(b)

unul sau mai multe organisme de certificare a produselor ori una sau mai multe persoane fizice cărora le-au fost delegate sarcini de control în conformitate cu articolul 55.

(2) În cazul în care controalele efectuate înainte de introducerea produsului pe piață demonstrează conformitatea produsului cu caietul de sarcini aferent, autoritatea competentă eliberează un certificat de autorizare a utilizării indicației geografice pentru produsul în cauză.

(3) Controalele efectuate după introducerea pe piață a produsului se bazează pe o analiză de risc și, dacă sunt disponibile, pe notificări din partea producătorilor de produse desemnate printr-o indicație geografică care sunt interesați. În cazul în care aceste controale demonstrează conformitatea produsului cu caietul de sarcini aferent, autoritatea competentă reînnoiește certificatul de autorizare.

(4) În caz de neconformitate, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru remedierea situației.

Articolul 53

Verificarea conformității produselor originare dintr-o țară terță

În ceea ce privește indicațiile geografice din țări terțe, verificarea conformității cu caietul de sarcini aferent înainte de introducerea produsului pe piață se efectuează de către:

(a)

o autoritate competentă desemnată de țara terță; sau

(b)

unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

Articolul 54

Monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pe piață

(1) Autoritățile competente menționate la articolul 50 alineatul (1) monitorizează utilizarea indicațiilor geografice pe piață, indiferent dacă produsele în cauză se află în faza de depozitare, tranzit ori distribuție sau sunt oferite spre vânzare angro sau cu amănuntul, inclusiv în cadrul comerțului electronic.

(2) În scopul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente menționate la articolul 50 alineatul (1) efectuează controale, pe baza unei analize de risc și, dacă sunt disponibile, pe baza notificărilor din partea producătorilor de produse desemnate printr-o indicație geografică care sunt interesați. Dacă este necesar, autoritățile respective iau măsurile administrative și judiciare corespunzătoare pentru a împiedica sau stopa utilizarea denumirilor de produse sau de servicii produse, furnizate sau comercializate pe teritoriul lor și care încalcă protecția indicațiilor geografice prevăzută la articolele 40 și 41.

Articolul 55

Delegarea anumitor sarcini de control

(1) Autoritățile competente pot delega sarcinile de control menționate la articolul 51 alineatul (5), articolul 52 alineatele (2) și (3) și articolul 54 alineatul (2) unuia sau mai multor organisme de certificare a produselor ori unor persoane fizice.

(2) Autoritatea competentă de delegare se asigură că organismul de certificare a produselor sau persoana fizică căreia i s-au delegat sarcinile de control menționate la alineatul (1) dețin competențele necesare pentru îndeplinirea efectivă a acestor sarcini.

(3) Delegarea unor sarcini de control se efectuează în scris și respectă următoarele condiții:

(a)

delegarea conține o descriere exactă a sarcinilor de control delegate organismului de certificare a produselor sau persoanei fizice și a condițiilor în care respectivele sarcini pot fi îndeplinite;

(b)

în cazul în care sarcinile de control sunt delegate către organismele de certificare a produselor, respectivele organisme de certificare a produselor:

(i)

dispun de cunoștințele de specialitate, echipamentele, infrastructura și resursele necesare pentru a îndeplini eficient sarcinile de control delegate;

(ii)

dispun de un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare; și

(iii)

acționează în mod transparent, sunt imparțiale și nu se află în niciun conflict de interese; în special, nu trebuie să existe riscul ca imparțialitatea conduitei lor profesionale se fie afectată, în mod direct sau indirect, în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de control delegate;

(c)

în cazul în care sarcinile de control sunt delegate unor persoane fizice, respectivele persoane fizice:

(i)

dispun de cunoștințele de specialitate, echipamentele, infrastructura și resursele necesare pentru a îndeplini eficient sarcinile de control delegate;

(ii)

au calificarea și experiența corespunzătoare; și

(iii)

acționează în mod transparent, sunt imparțiale și nu se află în niciun conflict de interese în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de control delegate;

(d)

există mecanisme prin care să se asigure o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente de delegare și organismele de certificare a produselor sau persoanele fizice.

Articolul 56

Obligațiile organismelor de certificare a produselor și ale persoanelor fizice

Organismele de certificare a produselor sau persoanele fizice cărora le-au fost delegate sarcini de control în conformitate cu articolul 55:

(a)

comunică rezultatele controalelor și ale activităților conexe către autoritățile competente de delegare cu regularitate și de fiecare dată când respectivele autorități o solicită;

(b)

informează imediat autoritățile competente de delegare de fiecare dată când rezultatele controalelor indică un caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, cu excepția unor prevederi contrare în acordurile specifice instituite între autoritățile competente de delegare și organismul de certificare a produselor sau persoana fizică în cauză; și

(c)

cooperează cu autoritățile competente de delegare, le oferă asistență acestora și le acordă acces la sediile lor și la documentația legată de sarcinile de control delegate.

Articolul 57

Obligațiile autorităților competente de delegare

(1) Autoritățile competente care au delegat sarcini de control unor organisme de certificare a produselor sau unor persoane fizice în conformitate cu articolul 55 revocă integral sau parțial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:

(a)

există dovezi că organismul de certificare a produselor sau persoana fizică nu reușește să îndeplinească în mod corespunzător sarcinile de control delegate;

(b)

organismul de certificare a produselor sau persoana fizică nu reușește să ia măsuri corespunzătoare și în timp util în vederea remedierii deficiențelor identificate; sau

(c)

a fost compromisă independența sau imparțialitatea organismului de certificare a produselor sau a persoanei fizice.

(2) Autoritățile competente de delegare pot revoca delegarea și din alte motive decât cele menționate la alineatul (1).

(3) Autoritățile competente de delegare pot organiza audituri sau inspecții ale organismelor de certificare a produselor sau ale persoanelor fizice în orice moment, în cazurile în care este necesar.

Articolul 58

Informațiile publice referitoare la autoritățile competente, la organismele de certificare a produselor și la persoanele fizice

(1) Statele membre publică denumirile și datele de contact ale autorităților competente, desemnate în temeiul articolului 50 alineatul (1), și ale organismelor de certificare a produselor și ale persoanelor fizice, menționate la articolul 51 alineatul (5) litera (b) și la articolul 52 alineatul (1) litera (b), și actualizează respectivele informații atunci când apar modificări.

(2) În ceea ce privește țările terțe, oficiul publică, în cazul în care sunt disponibile, numele și datele de contact ale autorităților competente și ale organismelor de certificare a produselor, menționate la articolul 53, și actualizează respectivele informații atunci când apar modificări.

(3) Oficiul creează un portal digital pe care să fie publicate denumirile și datele de contact ale autorităților competente, precum și ale organismelor de certificare a produselor și ale persoanelor fizice, menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 59

Acreditarea organismelor de certificare a produselor

(1) În funcție de activitățile lor, organismele de certificare a produselor, menționate la articolul 55, respectă următoarele standarde și sunt acreditate în conformitate cu acestea:

(a)

standardul european EN ISO/IEC 17065 „Evaluarea conformității. Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii”, standardul european EN ISO/IEC 17020 „Evaluarea conformității. Cerințe pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții” și standardul european EN ISO/IEC 17025 „Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări”, inclusiv eventualele revizuiri sau versiuni modificate ale standardelor respective; sau

(b)

alte standarde relevante recunoscute la nivel internațional.

(2) Acreditarea menționată la alineatul (1) de la prezentul articol se efectuează de către un organism de acreditare, care este recunoscut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și este membru al Cooperării Europene pentru Acreditare, sau, în ceea ce privește organismele de certificare a produselor din țări terțe, de către un organism de acreditare recunoscut din afara Uniunii care este membru al Forumului internațional de acreditare (IAF) sau al Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC).

Articolul 60

Ordine de a acționa împotriva conținutului online ilegal

(1) Orice informații care vizează publicitatea pentru produse la care au acces persoane stabilite în Uniune, precum și promovarea și vânzarea de astfel de produse, și care încalcă protecția indicațiilor geografice prevăzută la articolele 40 și 41 din prezentul regulament sunt considerate conținut ilegal în sensul articolului 3 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/2065.

(2) Autoritățile judiciare sau administrative naționale relevante ale statelor membre pot, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065, să emită un ordin de a acționa împotriva unuia sau mai multor elemente specifice de conținut ilegal, astfel cum este menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 61

Sancțiuni

Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Până la 1 decembrie 2025, statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective și îi comunică, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 62

Asistența reciprocă și cooperarea

(1) Statele membre își acordă asistență reciprocă în scopul efectuării controalelor legate de indicațiile geografice protejate în temeiul prezentului regulament și al asigurării respectării acestora.

Asistența administrativă poate include, după caz și în urma unui acord între autoritățile competente în cauză, participarea autorităților competente ale unui stat membru la controalele la fața locului efectuate de autoritățile competente ale altui stat membru.

(2) În eventualitatea unei încălcări a unei indicații geografice, statul membru ia măsuri pentru a facilita transmiterea informațiilor despre posibila încălcare de la autoritățile sale de aplicare a legii și autoritățile sale judiciare către autoritățile competente menționate la articolul 50 alineatul (1).

(3) Autoritățile responsabile de monitorizare, astfel cum este menționată la articolul 54, din statele membre cooperează, după caz și în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, cu alte autorități, departamente, agenții și organisme relevante, inclusiv autoritățile de poliție, agențiile de combatere a contrafacerii, autoritățile vamale, oficiile pentru proprietate intelectuală, autoritățile de supraveghere a pieței și de protecție a consumatorilor și inspectorii din sectorul comerțului cu amănuntul.

(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să precizeze natura și tipul informațiilor care urmează să facă obiectul unui schimb și metodele aplicabile schimbului de informații realizat în scopul efectuării controalelor în temeiul prezentului titlu. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

TITLUL V

MODIFICAREA ALTOR ACTE

Articolul 63

Modificarea Regulamentului (UE) 2017/1001

Regulamentul (UE) 2017/1001 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 151 alineatul (1), se introduce următoarea literă:

„(ba)

administrarea și promovarea indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, în special atribuțiile care îi sunt conferite în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului (*1), precum și promovarea sistemului de protecție a indicațiilor geografice respective;

(*1) Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).” "

2.

La articolul 153 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(n)

adoptă regulamentul de procedură al consiliului consultativ menționat la articolul 35 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2023/2411.”

3.

La articolul 170, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Orice persoană fizică sau juridică poate utiliza serviciile centrului pe bază voluntară, cu scopul de a soluționa pe cale amiabilă litigii pe baza prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 sau a Regulamentului (UE) 2023/2411, de comun acord.”

Articolul 64

Modificarea Regulamentului (UE) 2019/1753

Regulamentul (UE) 2019/1753 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În sensul prezentului regulament, termenul «indicații geografice» acoperă denumirile de origine în sensul Actului de la Geneva, inclusiv denumirile de origine în sensul Regulamentelor (UE) nr. 1151/2012 și (UE) nr. 1308/2013, precum și indicațiile geografice în sensul Regulamentelor (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 1308/2013, (UE) 2019/787 și (UE) 2023/2411 (*2) ale Parlamentului European și ale Consiliului. În ceea ce privește denumirile de origine care se referă la produse artizanale și industriale și care fac obiectul unei înregistrări internaționale, protecția în Uniune se interpretează astfel cum se specifică la articolele 6 și 40 din Regulamentul (UE) 2023/2411.

(*2) Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).”;"

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(3) În sensul prezentului regulament, «oficiul» înseamnă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, înființat în temeiul articolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului (*3).

(*3) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO L 154, 16.6.2017, p. 1).” "

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La aderarea Uniunii la Actul de la Geneva și ulterior în mod regulat, Comisia sau oficiul, în calitate de autoritate competentă în sensul articolului 3 din Actul de la Geneva, astfel cum se precizează la articolul 4 alineatul (1) din Decizia (UE) 2019/1754, depune cereri de înregistrare internațională a indicațiilor geografice protejate și înregistrate în temeiul dreptului Uniunii și referitoare la produse originare din Uniune în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) din Actul de la Geneva la Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumit în continuare «Biroul Internațional»).

(2) În sensul alineatului (1), statele membre pot solicita Comisiei sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiului să înregistreze în registrul internațional indicații geografice care sunt originare de pe teritoriul unui stat membru și care sunt înregistrate și protejate în temeiul dreptului Uniunii. Astfel de cereri se bazează pe:

(a)

cererea unei persoane fizice sau a unei entități juridice, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva, sau a unui beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva; sau

(b)

inițiativa proprie.”

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(4) În ceea ce privește cererile de înregistrare a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în registrul internațional, oficiul, în calitate de autoritate competentă în sensul articolului 3 din Actul de la Geneva, astfel cum se precizează la articolul 4 alineatul (1) din Decizia (UE) 2019/1754, procedează pe baza deciziei privind acordarea protecției în conformitate cu 21-37 din Regulamentul (UE) 2023/2411.”

3.

La articolul 3, se adaugă următorul alineat:

„(4) În ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul solicită Biroului Internațional să anuleze o înregistrare în registrul internațional a unei indicații geografice originare dintr-un stat membru în oricare din situațiile menționate la alineatul (1).”

4.

La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Comisia sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul publică orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Actul de la Geneva, care privește o indicație geografică înregistrată în registrul internațional și pentru care partea contractantă de origine, astfel cum este definită la articolul 1 punctul (xv) din Actul de la Geneva, nu este un stat membru.”

5.

La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Comisia sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul evaluează orice înregistrare internațională notificată de Biroul Internațional în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Actul de la Geneva cu privire la o indicație geografică înregistrată în registrul internațional și cu privire la care partea contractantă de origine, astfel cum este definită la articolul 1 punctul (xv) din Actul de la Geneva, nu este un stat membru, pentru a stabili dacă aceasta include conținutul obligatoriu prevăzut în regula 5 alineatul (2) din Regulamentul comun al Acordului de la Lisabona și al Actului de la Geneva («regulamentul comun») și datele specifice privind calitatea, reputația sau caracteristicile prevăzute în regula 5 alineatul (3) din regulamentul comun.”

6.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În termen de patru luni de la data publicării înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 4, autoritățile competente ale unui stat membru sau ale unei țări terțe alta decât partea contractantă de origine astfel cum este definită la articolul 1 punctul (xv) din Actul de la Geneva, sau o persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită în Uniune sau într-o țară terță alta decât partea contractantă de origine pot depune o opoziție la Comisie sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, la oficiu. Opoziția este redactată într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.”

(b)

la alineatul (2), litera (e) se elimină;

(c)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Motivele de opoziție prevăzute la alineatul (2) sunt evaluate de Comisie sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, de oficiu în raport cu teritoriul Uniunii sau cu o parte din acesta.”

7.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în temeiul articolului 5, condițiile prevăzute la articolul respectiv sunt îndeplinite și nu s-a primit nicio opoziție sau s-au primit opoziții inadmisibile, Comisia, după caz, prin intermediul unui act de punere în aplicare, respinge orice opoziție inadmisibilă primită și decide să acorde protecție indicației geografice. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2). În ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul respinge orice opoziție inadmisibilă și decide să acorde protecție indicației geografice.

(2) În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în temeiul articolului 5, condițiile prevăzute la articolul respectiv nu sunt îndeplinite sau dacă s-a primit o opoziție admisibilă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2), Comisia decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, dacă se acordă protecție unei indicații geografice înregistrate în registrul internațional. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2). În ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, decizia de acordare sau neacordare a protecției se adoptă de către oficiu sau, în cazurile menționate la articolul 30 din Regulamentul (UE) 2023/2411, de către Comisie. Atunci când Comisia adoptă o decizie de acordare a protecției, acesta se realizează printr-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament.”

(b)

alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4) În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Actul de la Geneva, Comisia sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul notifică Biroului Internațional refuzarea efectelor înregistrării internaționale în cauză pe teritoriul Uniunii, în termen de douăsprezece luni de la primirea notificării înregistrării internaționale în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Actul de la Geneva.

(5) Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, poate retrage, total sau parțial, prin intermediul unui act de punere în aplicare, un refuz notificat anterior Biroului Internațional. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

Atunci când oficiul a notificat Biroului Internațional un refuz cu privire la protecția indicațiilor geografice, oficiul, din proprie inițiativă sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, poate retrage, integral sau parțial, refuzul respectiv.

Comisia sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul notifică fără întârziere Biroului Internațional această retragere.”

8.

La articolul 8 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„În ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, primul paragraf se aplică mutatis mutandis deciziilor oficiului.”

9.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Invalidarea în Uniune a efectelor unei indicații geografice dintr-o țară terță înregistrată în registrul internațional

(1) Comisia sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul, din proprie inițiativă sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, poate invalida, integral sau parțial, efectele protecției în Uniune a unei indicații geografice, într-una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe:

(a)

indicația geografică nu mai este protejată pe teritoriul părții contractante de origine;

(b)

indicația geografică nu mai este înregistrată în registrul internațional;

(c)

nu se mai asigură respectarea conținutului obligatoriu prevăzut în regula 5 alineatul (2) din regulamentul comun sau a aspectelor specifice privind calitatea, reputația sau caracteristicile prevăzute în regula 5 alineatul (3) din regulamentul comun.

(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în sensul alineatului (1) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament și numai după ce persoanelor fizice sau entităților juridice menționate la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau beneficiarilor, astfel cum sunt definiți la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva, li s-a acordat posibilitatea de a-și apăra drepturile.

(3) Dacă invalidarea nu mai poate face obiectul unei căi de atac, Comisia sau, în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale, oficiul notifică fără întârziere Biroului Internațional invalidarea efectelor, pe teritoriul Uniunii, ale înregistrării internaționale a indicației geografice în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau (c).”

10.

La articolul 11, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Pentru o denumire de origine originară dintr-un stat membru care este parte la Acordul de la Lisabona a unui produs care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2023/2411, dar care nu este încă protejată în temeiul respectivului regulament, statul membru în cauză alege, pe baza unei cereri din partea unei persoane fizice sau a unei entități juridice menționate la articolul 5 alineatul (2) punctul (ii) din Actul de la Geneva sau a unui beneficiar, astfel cum este definit la articolul 1 punctul (xvii) din Actul de la Geneva, ori din proprie inițiativă, să solicite:

(a)

înregistrarea respectivei denumiri de origine în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2411; sau

(b)

anularea înregistrării respectivei denumiri de origine în registrul internațional.

Statul membru în cauză notifică oficiului alegerea sa în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat și formulează cererea respectivă până la 2 decembrie 2026. Procedura de înregistrare prevăzută la articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2411 se aplică mutatis mutandis.

În cazul menționat la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat, statul membru în cauză solicită înregistrarea internațională a respectivei denumiri de origine în temeiul Actului de la Geneva, în cazul în care statul membru respectiv a ratificat Actul de la Geneva sau a aderat la acesta, în temeiul autorizării menționate la articolul 3 din Decizia (UE) 2019/1754, în termen de douăsprezece luni de la data înregistrării indicației geografice în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2411.

Statul membru în cauză, în coordonare cu oficiul, verifică, împreună cu Biroul Internațional, dacă există modificări care trebuie efectuate, în temeiul regulii 7 alineatul (4) din regulamentul comun, în scopul înregistrării în baza Actului de la Geneva. Oficiul autorizează statul membru în cauză să prevadă modificările necesare și să le notifice Biroului Internațional.

Dacă înregistrarea în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2411 este respinsă și căile de atac administrative și judiciare aferente au fost epuizate sau dacă cererea de înregistrare în temeiul Actului de la Geneva nu a fost depusă în conformitate cu al treilea paragraf de la prezentul alineat, statul membru în cauză solicită, fără întârziere, anularea înregistrării respectivei denumiri de origine din registrul internațional.”

11.

La articolul 15 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(e)

pentru produsele artizanale și industriale care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2023/2411, de către Comitetul indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, constituit prin articolul 68 din regulamentul respectiv.”

TITLUL VI

TAXE

Articolul 65

Taxe

(1) Statele membre pot să perceapă taxe pentru a acoperi costurile aferente etapei naționale a procedurilor prevăzute în prezentul regulament, în special costurile suportate în legătură cu prelucrarea cererilor de înregistrare, a actelor de opoziție, a cererilor de modificare a caietului de sarcini al produsului, a cererilor de anulare și a căilor de atac.

(2) Statele membre pot percepe taxe sau comisioane pentru a acoperi costurile controalelor efectuate în temeiul titlului IV din prezentul regulament.

(3) Oficiul percepe o taxă pentru:

(a)

procedura de înregistrare directă, astfel cum este menționată la articolul 20;

(b)

procedura privind indicațiile geografice din țări terțe menționată la articolul 21 litera (c); și

(c)

căile de atac în fața camerelor de recurs, menționate la articolul 33.

(4) Oficiul poate percepe o taxă pentru cererile de modificare a caietului de sarcini al produsului și pentru cererile de anulare, în cazul în care indicația geografică a fost înregistrată în conformitate cu una dintre procedurile menționate la alineatul (3) litera (a) sau (b).

(5) Orice taxe percepute în temeiul prezentului regulament sunt rezonabile, proporționale și țin seama de situația MIMM-urilor pentru a stimula competitivitatea producătorilor. Taxele respective nu depășesc costurile suportate pentru îndeplinirea sarcinilor în temeiul prezentului regulament.

(6) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili cuantumul taxelor care se percep de către oficiu și modalitățile de plată sau, în cazul taxelor pentru căile de atac introduse în fața camerelor de recurs, de rambursare a taxelor respective. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68 alineatul (2).

TITLUL VII

DISPOZIȚII AUXILIARE

Articolul 66

Limbile procedurale

(1) Toate documentele și informațiile trimise oficiului în legătură cu procedurile prevăzute în prezentul regulament se redactează în una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(2) Pentru atribuțiile conferite oficiului prin prezentul regulament, limbile oficiului sunt toate limbile oficiale ale Uniunii, în conformitate cu Regulamentul nr. 1 (26).

Articolul 67

Sistemul informatic

(1) Oficiul creează și menține sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu, registrul Uniunii menționat la articolul 37 și portalul digital menționat la articolul 58 alineatul (3).

(2) Sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu este disponibil în toate limbile oficiale ale Uniunii. Acesta este ușor accesibil publicului, are un format utilizat în mod curent și care poate fi citit automat și este utilizat pentru depunerea cererilor de înregistrare la oficiu în temeiul articolului 21. În plus, sistemul digital respectiv este prevăzut cu capacitatea de a fi utilizat de statele membre în etapa națională a procedurii de înregistrare.

Articolul 68

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul indicațiilor geografice pentru produse artizanale și industriale. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 69

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 11, 20, 22, 33 și 51 se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani de la 1 decembrie 2025. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolele 11, 20, 22, 33 și 51 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11, 20, 22, 33 sau 51 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

TITLUL VIII

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 70

Denumirile existente și protecția tranzitorie

(1) Până la 2 decembrie 2026, protecția specifică națională a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale încetează, iar cererile de înregistrare în curs sunt considerate a nu fi fost depuse, cu excepția cazului în care este adresată o cerere în temeiul alineatului (2).

(2) Până la 2 decembrie 2026, statele membre interesate informează Comisia și oficiul pe care dintre denumirile lor protejate prin lege sau, în cazul statelor membre în care nu există un sistem de protecție, pe care dintre denumirile lor consacrate prin uz doresc să le înregistreze și să le protejeze în temeiul prezentului regulament.

(3) Pe baza unei cereri adresate în temeiul alineatului (2), protecția națională poate fi prelungită în timp de către statul membru în cauză până când procedura de înregistrare în temeiul alineatului (4) este finalizată și decizia devine definitivă. În cazul în care se acordă protecție din partea Uniunii, ziua în care statul membru în cauză a informat Comisia și oficiul, în conformitate cu alineatul (2), este considerată drept prima zi de protecție în temeiul prezentului regulament.

(4) Denumirile despre care Comisia este informată în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol și care sunt în conformitate cu articolele 3, 6, 9 și 10 se înregistrează de către oficiu sau, în cazurile menționate la articolul 30, de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 22-30. Articolele 25, 26 și 27 nu se aplică. Cu toate acestea, termenii generici nu se înregistrează.

Articolul 71

Obligațiile de raportare ale statelor membre

(1) Statele membre raportează Comisiei până la 2 decembrie 2029 și, ulterior, o dată la cinci ani, cu privire la:

(a)

strategia aferentă și rezultatele tuturor controalelor efectuate pentru verificarea conformității cu cerințele legate de sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale instituit prin prezentul regulament, astfel cum sunt menționate în titlul IV;

(b)

verificarea conformității pe baza declarației pe proprie răspundere, astfel cum se menționează la articolul 51;

(c)

verificarea conformității de către o autoritate competentă sau un organism de certificare a produselor ori o persoană fizică, astfel cum se menționează la articolul 52;

(d)

monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale pe piață, astfel cum se menționează la articolul 54;

(e)

conformitatea continuă, astfel cum se menționează la articolul 45 alineatul (2); și

(f)

conținutul ilegal pe interfețele online, astfel cum se menționează la articolul 60.

(2) Statele membre în cauză furnizează Comisiei, până la 30 noiembrie 2024, informațiile necesare în temeiul articolului 19 pentru a deroga de la procedura de înregistrare standard. Pe baza informațiilor primite, Comisia adoptă o decizie privind cererea statului membru în cauză de a deroga de la procedura de înregistrare standard și de a nu desemna o autoritate națională pentru prelucrarea cererilor de înregistrare, a cererilor de modificare a caietului de sarcini al produsului și a cererilor de anulare, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (1).

Articolul 72

Revizuirea

(1) Până la 2 decembrie 2030 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia întocmește un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, însoțit de o propunere legislativă în vederea revizuirii acestuia, după caz. Raportul evaluează, în special, măsura în care valoarea produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică este creată în aria geografică delimitată sau în altă parte.

(2) Până la 2 iunie 2026, Comisia efectuează o evaluare a fezabilității unui sistem de informare și de alertă împotriva utilizării abuzive a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în sistemul de nume de domeniu și înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport conținând principalele sale constatări. Raportul respectiv este însoțit de o propunere legislativă, după caz.

Articolul 73

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 decembrie 2025. Cu toate acestea, articolul 19 alineatele (1) și (2), articolul 35 alineatul (1), articolul 37 alineatul (7), articolele 67, 68 și 69 și articolul 71 alineatul (2) se aplică de la 16 noiembrie 2023.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 18 octombrie 2023.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

J. M. ALBARES BUENO

(1) JO C 486, 21.12.2022, p. 129.

(2) JO C 498, 30.12.2022, p. 57.

(3) Poziția Parlamentului European din 12 septembrie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 9 octombrie 2023.

(4) JO L 271, 24.10.2019, p. 15.

(5) Decizia (UE) 2019/1754 a Consiliului din 7 octombrie 2019 privind aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (JO L 271, 24.10.2019, p. 12).

(6) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(7) Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea și etichetarea altor produse alimentare, protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, utilizarea alcoolului etilic și a distilatelor de origine agricolă în băuturile alcoolice, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 (JO L 130, 17.5.2019, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(9) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO L 154, 16.6.2017, p. 1).

(10) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(11) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(12) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(13) Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, 23.12.1994, p. 1).

(14) Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la stabilirea simbolurilor Uniunii pentru denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale garantate și cu privire la anumite norme privind sursele, anumite norme procedurale și anumite norme tranzitorii suplimentare (JO L 179, 19.6.2014, p. 17).

(15) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(16) Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, 30.4.2004, p. 45).

(17) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).

(18) Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (JO L 129, 16.5.2012, p. 1).

(19) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1).

(20) Regulamentul (UE) 2019/1753 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2019 privind acțiunile Uniunii în urma aderării acesteia la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (JO L 271, 24.10.2019, p. 1).

(21) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(22) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(23) JO C 258, 5.7.2022, p. 5.

(24) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(25) Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).

(26) Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).

ANEXA I

FORMULAR STANDARD PENTRU DECLARAȚIA PE PROPRIE RĂSPUNDERE MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 51

Declarația pe propria răspundere menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului (1)

1.

Numele și adresa producătorului: …

[Se introduc numele și adresa operatorului (societate sau producător individual), precum și, după caz, numele și adresa reprezentantului autorizat al societății sau al producătorului individual care semnează declarația pe proprie răspundere în numele societății sau al producătorului]

2.

Grupul de producători: …

[Dacă este cazul, se introduc numele și adresa grupului de producători al cărui membru este producătorul]

3.

Denumirea produsului și tipul de produs: …

[Se indică denumirea, cu toate atributele, cu care este comercializat sau se preconizează că va fi comercializat produsul desemnat prin indicația geografică și tipul de bunuri căruia îi aparține produsul]

4.

Stadiul produsului: …

[Se indică dacă produsul se află deja pe piață ]

5.

Unități de fabricație: …

[Se includ toate unitățile de fabricație, însoțite de adresele și datele de contact ale acestora, precum și activitățile (etapele de fabricație în conformitate cu caietul de sarcini al produsului) desfășurate în acestea]

6.

Denumirea, numărul și data de înregistrare a indicației geografice: …

[Această cerință poate fi îndeplinită prin anexarea la declarația pe proprie răspundere a extrasului electronic corespunzător din registru]

7.

Document unic: …

[Se introduc informațiile din documentul unic: denumirea și descrierea produsului, inclusiv, după caz, informațiile referitoare la ambalare și etichetare, inclusiv posibila utilizare a simbolului Uniunii pentru indicațiile geografice protejate, precum și o delimitare concisă a ariei geografice]

8.	Descrierea măsurilor întreprinse de producător pentru a asigura conformitatea produsului cu caietul de sarcini aferent: … [Se indică toate măsurile (controale și verificări) întreprinse de către producător însuși, de către grupul de producători sau de către o parte terță de la depunerea ultimei declarații pe proprie răspundere, împreună cu o descriere succintă a fiecărei măsuri în tabelul de mai jos] Punct de control (2) Valoare de referință (3) (Teste) Autocontrol (AC) control intern (CI) sau control extern (CE) (4) Frecvență (5) Persoana responsabilă de control Metodă de control Document de referință
Punct de control (2)	Valoare de referință (3) (Teste)	Autocontrol (AC) control intern (CI) sau control extern (CE) (4)	Frecvență (5)	Persoana responsabilă de control	Metodă de control	Document de referință

9.

Informații suplimentare: …

[Se introduce orice altă informație considerată relevantă pentru evaluarea conformității produsului cu caietul de sarcini aferent, cum ar fi mostrele de etichetare, dacă în respectivul caietul de sarcini al produsului există norme de etichetare]

10.

Declarație de conformitate cu cerințele din caietul de sarcini al produsului:

Declar prin prezenta că produsul menționat mai sus, inclusiv caracteristicile și componentele sale, respectă caietul de sarcini aferent. Au fost efectuate toate controalele și verificările necesare pentru stabilirea corespunzătoare a conformității.

Am luat cunoștință de faptul că, în cazul unei declarații false, pot fi impuse sancțiuni.

Semnat pentru și în numele:

(locul și data):

(numele, funcția) (semnătura):

(1) Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).

(2) Punct de control: etapa sau etapele din cadrul procesului de fabricație în care este aplicată măsura de control.

(3) Eventuala valoare de referință țintă care trebuie atinsă în punctul de control.

(4) AC: control efectuat chiar de producător; CI: control efectuat de grupul de producători; CE: control efectuat de un organism de certificare a produselor sau de o persoană fizică.

(5) Frecvență: intervalul de timp la care se efectuează controlul.

ANEXA II

FORMULAR STANDARD PENTRU DOCUMENTUL UNIC MENȚIONAT LA ARTICOLUL 10

Documentul unic menționat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului (1)

[Se introduce denumirea, conform punctului 1:] „…”

Numărul UE: [rezervat UE]

1.

Denumirea (denumirile) [indicației geografice] propuse…

[Se introduce denumirea care urmează să fie protejată ca indicație geografică sau, în cazul unei cereri de modificare a caietului de sarcini al produsului, denumirea înregistrată]

2.

Statul membru sau țara terță …

3.

Descrierea produsului

3.1.

Tipul de produs …

3.2.

Descrierea produsului desemnat prin denumirea de la punctul 1. …

[Pentru identificarea produsului, se recurge la definiții și standarde uzuale pentru produsul respectiv. În descrierea produsului, accentul se pune pe caracterul specific al acestuia, recurgându-se la unități de măsură și la termeni de comparație uzuali sau tehnici, fără a se include caracteristici tehnice inerente tuturor produselor de tipul respectiv sau cerințe juridice obligatorii aplicabile tuturor produselor de tipul respectiv ]

3.3.

Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată …

[Se furnizează justificări pentru eventualele restricții sau derogări ]

3.4.

Norme specifice privind ambalarea produsului desemnat prin denumirea de la punctul 1 …

[Dacă este cazul, se furnizează justificări specifice produsului pentru eventualele restricții ]

3.5.

Norme specifice privind etichetarea produsului desemnat prin denumirea de la punctul 1 …

[Dacă este cazul, se furnizează justificări pentru eventualele restricții ]

4.

Delimitarea concisă a ariei geografice …

[Dacă este cazul, se introduce o hartă a ariei geografice]

5.

Legătura cu aria geografică …

[Se precizează legătura dintre zona geografică și calitatea, reputația sau altă caracteristică anume a produsului.

În acest scop, se indică pe care dintre factori se bazează legătura, incluzându-se, după caz, elemente din descrierea produsului sau din metoda de fabricație care justifică legătura ]

O trimitere la publicarea caietului de sarcini al produsului (se adaugă de către autoritatea competentă sau de către oficiu, odată ce este disponibilă)

(1) Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).

ANEXA III

FORMULAR STANDARD PENTRU DECLARAȚIA DE OPOZIȚIE MOTIVATĂ MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 26

Declarația de opoziție motivată menționată la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului (1)

1.

Denumirea produsului: …

[astfel cum a fost înscris în registrul Uniunii]

2.

Numărul: …

[astfel cum a fost înscris în registrul Uniunii]

Data publicării documentului unic și a trimiterii la publicarea electronică a caietului de sarcini al produsului în registrul Uniunii prevăzute la articolul 23 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2023/2411: …

3.

Date de contact

Persoana de contact:

Titlu: …

Nume: …

Persoană fizică sau juridică/organizație/autoritate competentă: …

Adresă: …

Număr de telefon: …

Adresă de e-mail: …

4.

Motive ale opoziției:

Nerespectarea unor cerințe de protecție specifice prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/2411.

Indicația geografică propusă ar fi contrară:

—

articolului 42 din Regulamentul (UE) 2023/2411;

—

articolului 43 din Regulamentul (UE) 2023/2411; sau

—

articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/2411.

Indicația geografică propusă ar periclita existența unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale ori a unei mărci sau existența unor produse care s-au aflat pe piață în mod legal timp de cel puțin cinci ani înainte de data publicării cererii de înregistrare prevăzute la articolul 22 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2023/2411.

5.

Detalii în sprijinul opoziției

[Se indică motive și justificări bine întemeiate pentru opoziție, inclusiv o declarație în care se explică interesul legitim al oponentului, cu excepția cazului în care opoziția este declarată de autoritățile naționale, caz în care nu este necesară o declarație privind interesul legitim.]

(locul și data):

(numele, funcția) (semnătura):

(1) Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 și (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)