LEGE Nr. 47 din 7 iulie 1993

cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 153 din 8 iulie 1993

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul 1

Copilul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituţii private de ocrotire legal constituită sau încredinţat în condiţiile legii unei persoane fizice poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmare a faptului ca părinţii s-au dezinteresat de el, în mod vadit, o perioadă mai mare de 6 luni.

Prin dezinteres se înţelege încetarea imputabilă a oricăror legături între părinţi şi copil, legături care să dovedească existenta unor raporturi părinteşti normale.

Dezinteresul manifestat faţă de copil poate fi dovedit cu orice mijloc de proba. Instituţiile care au în îngrijire copii sunt obligate sa comunice autorităţii tutelare sau instanţei de judecată, la cererea acestora, numărul vizitelor efectuate, precum şi orice fapte ale părinţilor care să poată caracteriza comportamentul parintesc al acestora faţă de copil. În acest scop, instituţia este obligată sa ţină o stricta evidenta a vizitelor şi faptelor menţionate.

Articolul 2

Cererea pentru declararea abandonului se adresează tribunalului judeţean sau, după caz, al municipiului Bucureşti pe raza căruia se afla sediul instituţiei de ocrotire ori domiciliul persoanei fizice căreia i s-a încredinţat sarcina îngrijirii copilului.

Sesizarea instanţei va fi facuta de conducerea instituţiei unde se afla copilul părăsit sau de procuror, în termen de 3 luni de la data implinirii termenului de 6 luni de când părinţii au încetat legăturile cu copilul în înţelesul celor prevăzute la art. 1 alin. 2.

La cererea pentru declararea abandonului se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelara competenţa cu privire la condiţiile abandonarii copilului, situaţia părinţilor, starea psihofizica, de instruire şi educare a copilului, condiţiile pe care le are şi modalitatea de imbunatatire a acestora, precum şi orice alte date interesînd creşterea, instruirea şi educarea copilului. În cadrul anchetei sociale autoritatea tutelara va opina în legătură cu poziţia sa faţă de cererea de declarare judecătorească a abandonului.

Citarea părinţilor, a autorităţii tutelare şi a persoanelor prevăzute la art. 3 este obligatorie.

Participarea procurorului la proces este obligatorie.

Articolul 3

În cazul copiilor aflaţi în instituţiile prevăzute la art. 1, abandonul nu va fi declarat dacă, înăuntrul perioadei de 6 luni ori în timpul judecării procesului, o ruda până la gradul IV inclusiv cere sa i se încredinţeze copilul spre creştere şi educare, iar cererea este apreciată ca fiind în interesul copilului.

Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat de instanţa.

Articolul 4

În cazul declarării abandonului, instanţa va delega exerciţiul drepturilor părinteşti instituţiei de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituţiei private legal constituită ori, după caz, altei persoane, în condiţiile legii.

Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Articolul 5

Pentru copiii care la data intrării în vigoare a legii se afla în instituţii de ocrotiri sociale sau medicale de stat, parasiti de părinţi de peste 6 luni, sesizarea instanţei, în condiţiile art. 2 alin. 2, se poate face de îndată.

Articolul 6

Instanţa competenţa poate decide oricând, la cererea unuia sau a ambilor părinţi, redarea exerciţiului drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au condus la declararea abandonului şi dacă redarea exerciţiului acestor drepturi este în interesul copilului.

Dispoziţiile alineatului precedent nu se aplică în cazul în care copilul a fost adoptat în condiţiile legii.

Articolul 7

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 la 300.000 lei neîndeplinirea de către conducerea instituţiilor care au în îngrijire copii a obligaţiei prevăzute de art. 1 alin. 3 şi de art. 2 alin. 2.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se vor face de către personalul cu atribuţii specifice de control al organului central sau local în subordinea căruia se afla instituţia de ocrotire socială sau sanitară.

Articolul 8

Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Articolul 9

Orice dispoziţii contrare prezentei legi se abroga.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NASTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 22 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. OLIVIU GHERMAN

-------------