TRATATUL din 4 aprilie 1949

Atlanticului de Nord

EMITENT

ACT INTERNAȚIONAL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 3 martie 2004

Washington DC, 4 aprilie 1949

Părțile la prezentul tratat,

reafirmându-și credința în scopurile și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, precum și dorința de a conviețui în pace cu toate popoarele și guvernele,

hotărâte să salvgardeze libertatea, patrimoniul lor comun și civilizația popoarelor lor, fondate pe principiile democrației, libertății individuale și supremației legii,

dornice să promoveze stabilitatea și bunăstarea în spațiul Atlanticului de Nord,

hotărâte să își unească eforturile în scopul apărării lor colective și menținerii păcii și securității,

au convenit asupra prezentului tratat al Atlanticului de Nord.

Articolul 1

Părțile se angajează, în conformitate cu prevederile Cartei Organizației Națiunilor Unite, să soluționeze prin mijloace pașnice orice diferend internațional în care ar putea fi implicate, astfel încât să nu se aducă atingere păcii și securității internaționale, precum și justiției, și să se abțină în relațiile internaționale de la recurgerea la amenințarea cu forța sau la folosirea forței în orice mod incompatibil cu scopurile Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 2

Părțile vor contribui la dezvoltarea pe mai departe de relații internaționale bazate pe pace și prietenie, prin consolidarea instituțiilor lor libere, prin asigurarea unei mai bune înțelegeri a principiilor pe care sunt fondate aceste instituții și prin promovarea condițiilor de asigurare a stabilității și bunăstării. Ele vor căuta să elimine diferențele dintre politicile lor economice internaționale și vor încuraja colaborarea economică dintre fiecare sau dintre toate părțile.

Articolul 3

Pentru atingerea într-un mod cât mai eficient a obiectivelor acestui tratat, părțile, acționând individual sau colectiv, prin dezvoltarea propriilor mijloace și prin acordarea de sprijin reciproc în mod continuu și eficace, își vor menține și vor dezvolta capacitatea individuală și pe cea colectivă de a rezista unui atac armat.

Articolul 4

Părțile se vor consulta ori de câte ori, în opinia vreuneia dintre ele, este amenințată integritatea teritorială, independența politică sau securitatea oricăreia dintre părți.

Articolul 5

Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părților și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile atacate, prin realizarea imediată, individual și împreună cu celelalte părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, în vederea restabilirii și menținerii securității în spațiul Atlanticului de Nord.

Orice astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoștință Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor necesare pentru restabilirea și menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 6

În scopul aplicării art. 5, este considerat atac armat asupra uneia sau mai multora dintre părți un atac armat:

(i) asupra teritoriului oricărei părți în Europa sau în America de Nord, în departamentele algeriene ale Franței, pe teritoriul Turciei sau pe insulele aflate sub jurisdicția oricăreia dintre părți din spațiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului;

(ii) asupra forțelor, navelor sau aeronavelor oricăreia dintre părți, care se află pe aceste teritorii sau deasupra lor sau în orice altă zonă a Europei, în care forțele de ocupație ale uneia dintre părți erau staționate la data intrării în vigoare a acestui tratat, sau pe Marea Mediterană ori în spațiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului.

Articolul 7

Tratatul nu afectează și nu va fi interpretat ca afectând în vreun fel drepturile și obligațiile care decurg din Carta Organizației Națiunilor Unite pentru părțile care sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite sau responsabilitatea primară a Consiliului de Securitate pentru menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 8

Fiecare parte declară că nici un angajament internațional, aflat în prezent în vigoare, între aceasta și oricare dintre celelalte părți sau un stat terț nu este în contradicție cu prevederile prezentului tratat și se obligă să nu își asume nici o obligație internațională care ar fi contrară acestui tratat.

Articolul 9

Prin prezentul articol părțile înființează un consiliu, în cadrul căruia fiecare dintre ele va fi reprezentată, pentru analizarea problemelor referitoare la aplicarea acestui tratat. Consiliul va fi astfel organizat încât să se poată reuni prompt și în orice împrejurare. Consiliul va constitui organismele subsidiare necesare; în special, va înființa de urgență un comitet al apărării care va recomanda măsurile de aplicare a art. 3 și 5.

Articolul 10

Părțile, prin acord unanim, pot invita să adere la acest tratat orice alt stat european capabil să promoveze dezvoltarea principiilor acestuia și să contribuie la securitatea spațiului Atlanticului de Nord. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la prezentul tratat, în urma depunerii la Guvernul Statelor Unite ale Americii a instrumentului său de aderare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va informa fiecare parte în legătură cu depunerea fiecărui instrument de aderare.

Articolul 11

Acest tratat va fi ratificat și prevederile sale vor fi duse la îndeplinire de către părți în conformitate cu reglementările constituționale proprii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse cât mai curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care îi va informa pe toți semnatarii asupra depunerii fiecărui instrument de ratificare. Tratatul va intra în vigoare între statele care l-au ratificat, de îndată ce au fost depuse instrumentele de ratificare de către majoritatea semnatarilor, inclusiv de către Belgia, Canada, Franța, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie și Statele Unite, și va intra în vigoare pentru celelalte state la data depunerii instrumentelor lor de ratificare.

Articolul 12

După ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 10 ani sau la orice dată ulterioară, părțile, la cererea oricăreia dintre ele, se vor consulta în scopul revizuirii acestuia, luând în considerare factorii care la acel moment afectează pacea și securitatea în spațiul Atlanticului de Nord, inclusiv evoluția aranjamentelor, atât universale, cât și regionale, încheiate în conformitate cu prevederile Cartei Organizației Națiunilor Unite, pentru menținerea păcii și securității internaționale.

Articolul 13

După ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 20 de ani, oricare parte poate să îl denunțe la un an după ce a transmis nota de denunțare Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa guvernele celorlalte părți în legătură cu depunerea fiecărei note de denunțare.

Articolul 14

Acest tratat, ale cărui texte în limbile engleză și franceză sunt în mod egal autentice, va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Copii certificate ale acestuia vor fi transmise de către Guvernul Statelor Unite ale Americii guvernelor celorlalte state semnatare.

NOTĂ:

1. Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la data de 4 aprilie 1949, de Regatul Belgiei, Canada, Regatul Danemarcei, Franța, Islanda, Italia, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Regatul Norvegiei, Portugalia, Statele Unite ale Americii și Regatul Țărilor de Jos la 4 aprilie 1949 și a intrat în vigoare la data de 24 august 1949, după depunerea ratificărilor din partea tuturor statelor semnatare.

2. La Tratatul Atlanticului de Nord au aderat Grecia și Turcia în 1952, Republica Federală Germania în 1955, Spania în 1982 și Republica Cehă, Polonia și Ungaria în 1999.

-------