CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840

EMITENT

PARLAMENTUL

Cartea I PENTRU NEGOTIULU DE OBŞTE

Titlul U I

PENTRU NEGUTIATORI

Articolul 1

Negutatori suntu câţi făcut fapte de negotiu şi au negotiulu ca o meseria a loru obicinuita.

Articolul 2

Ori-ce nevirsnicu, parte barbatesca ori femeesca, avendu iertarea virstei după pravila pamentului, şi fiindu în vîrsta de ani doue-deci şi unulu deplinu, nu va putea să se negutiatoresca, nici faptele sale cele de negotiu să se socotesca legiuite:

- 1. De nu va avea voia înscrisă de la tatalu seu, sau (intemplandu-se a fi tatalu seu mortu, ori a fi pusu sub epitropie, ori a lipsi într'alte teri) de la mama-sa, ca o firesca epitropa ce este, sau neavendu nici tata nici mama, de la epitropi, care voia sa fia adeverita de tribunalulu civilu alu locului.

- 2. Dacă mai susu disa voia nu se va trece în condica tribunalului de comerciu, sau nefiindu asemenea tribunalu, în condica jndecatoriei locale, unde nevirsniculu voiesce să se asede cu locuinta şi la ai caria pareti se va şi lipi spre sciinta.

Articolul 3

Nevirsniculu, şi de nu va fi negutatoru, facendu inse faptele de negotiu însemnate la art. 309 din Regulamentulu organicu, este supusu la câte se coprindu în articolulu alu 2-lea.

Articolul 4

Nevirsnicii negutatori, şi de voru avea voia cerută după art. alu 2-lea, daru nu potu nici sa ipoteceze (adică sa zalojesca lucruri nemiscatore) nici sa instreineze averile loru cele nemiscatore de catu numai cu întărirea judecatei, care va cerceta mai înainte de este acesta spre invederatu folosui alu negotiului loru.

Articolul 5

Muierea cu barbatu de nu va avea ecsoprica, nu poate să se negutiatoresca, iaru avendu, poate; inse şi atunci cu slobozenia bărbatului înscrisă, şi adeveritu de judecătoria judeţului.

Articolul 6

Candu muierea maritata, neavendu ecsoprica, se va negutatori cu slobozenia bărbatului în chipulu aratatu mai susu, se înţelege ca se negutatoresce pe sema lui; şi la o asemenea intemplare, ea indatortza averea lui, iaru zeatrea va rămîne intrega şi neclintita.

Titlul U II

PENTRU CATASTISELE NEGUTIATORILORU

Articolul 7

Ori-ce negutiatoru este datoru a avea unu catastichu-jurnalu în care să se arete, pe fie-care di ce are sa ia şi ce are sa dea, lucrările negotului seu, tocmelile sale cele negutatoresci, priimirile sau girurile de poliţe şi de obşte totu ce priimesce şi platesce cu ori-ce felu de numire, şi în care, către acesta să se mai arete, pe tota luna, sumele întrebuinţate la cheltuelile casei sale: însă acestu catastihu-jurnalu va fi deosebitu de acele-l-alte catastise ce se obicinuescu la negotu; daru nu sînt neaperatu trebuinciose.

Este datoru a pestra după orarduiala datei, scrisorile ce priimesce, şi a prescrie într'unu catastichu pe cele ce trimite; iaru negutatorii carii nu voru specula cu poliţe sau nu voru avea o mare întindere de negotu, ne inlesnindu-se a tinea catastisele ca dopia scriptura, voru fi datori a avea unu catastichu curatu, snuruitu şi cu sahulu judecătoriei, în care voru trece, pe tota dioa tote dările şi primirile loru, sub ori ce felu numire.

Articolul 8

Este datoru a face sub-iscalitura sa, pe totu anul , o catagrafia (inventaru) de lucrurile sale cele miscatore şi nemiscatore, şi de creditele şi datoriile sale, şi a o prescria, pe totu anul într'unu catastichu deosebitu oranduitu numai pentru acesta.

Articolul 9

Catastichulu-jurnal şi catastichulu-catagrafiiloru voru fi innumerate pe fia-care foia, însemnate cu sahu de la inceputu pînă la finitu, şnuruite şi pecetluite de catra tribunalulu localu, şi apoi la finitulu fia-cărui anu se voru infatisia la judecătoria spre incheiare. Judecătoria îndată ce i se voru aduce aceste catastise, va fi datore a trece fără catu de putina zabava, şi faţa cu negutatorulu, la finitulu foiloru scrise, aceste cuvinte sub semnăturile judecatoriloru: "S'a infatisiatu jurnalulu, seu inventariulu, pe anul cutare, astadi la . . . . . anul . . . . şi s'a adeveritu cu a nostra iscalitura fi punerea pecetei judecătoriei". Nici unu felu de plată nu se va lua pentru acesta adeverire. De se va intempla a nu putea găsi negutatorulu catastisele sale pînă la sfirsitulu anului, va avea sorocu încă de trei luni din anului urmatoru, în curgerea cărui sorocu va fi neaperatu datoru a le infatisa la tribunalu spre inchiare. Înscrierea într'aceste catastise se va urma după randulu datei, fără a se lasă locu deschisu, nici a se face vr'unu adaosu pe margine.

Articolul 10

Negutatorii voru fi datori a tenea aceste catastise la pestrare în curgere de dece ani.

Articolul 11

Judecătoria poate se primească catastisele cele tenute după oranduiala, spre a face dovada între negutatori pentru fapte şi pricini de negotu.

Articolul 12

Catastisele ce suntu datori a tenea negutatorii, şi în carii nu se voru fi paditu randuelile mai susu însemnate, nu voru fi primite nici a sa infatisa, nici, a face dovada la judecata spre folosulu celoru ce le voru fi tenutu, padindu-se inse şi tote câte se voru rândui la cartea pentru falimentu şi bancrute.

Articolul 13

Judecata poate porunci a sa da în cunoscinta partei celei interesate catastisele-jurnalu şi alu catagrafiiloru; inse numai la prigoniri de moştenire, de impartela intra tovarasi, şi la intemplare de falimentu.

Articolul 14

În cursulu unei prigoniri judecătorul poate, seu după cererea partei interesate, seu şi de la sine, se poruncesca a sa aduce înaintea judecatei catastisele, spre a scote dintr'însele numai câte privescu la acea prigonire.

Articolul 15

Candu catastisele ce s'au adusu de buna voia, ori s'au cerutu, ori s'au poruncitu a se aduce la judecata, se afla în locuri depărtate de tribunalulu ce a intratu în cercetarea pricinei, judecătoria poate se poftesca pentru acesta în scrisu pe tribunalulu localu ca să le cercetede, sa asterna o practica de cuprinderea loru, şi se o tramita la tribunalulu unde se cauta pricina.

Articolul 16

Candu o parte fagaduesce a da credementu la catastisele ceia-l-alte, şi acesta nu voesce ca se la aducă la judecata, atunci judecătoria poate să propună juramentu partei ce a facutu cererea.

Titlul III

PENTRU TOVARASII

SECŢIA 1

Pentru osebitele feliuri de tovarasii şi pentru regulile loru.

Articolul 17

Contractului de tovarasia se reguleda după pravila civilă, după pravilile cele în parte ale negotului şi după tocmelile tovarasiloru.

Articolul 18

Pravila cunosce trii feluri de tovarasii negutatoresci, adică: tovarasia în nume cuprindetoru, tovarasia în comandită, şi tovarasia anonima.

Articolul 19

Tovarasia în nume cuprindetoreste aceea ce făcut prin contractu doue seu mai multe fete, şi care are dreptu scopu negotiulu sub o firma tovarasesca.

Articolul 20

Firma nu poate coprinde altu nume, de catu numai dintr'ale tovarasiloru.

Articolul 21

Tovarasii în nume cuprindatoru, iscaliti în inscrisulu de tovarasia, sînt între dinsii fia-care respundetoru şi platnicu (solidaru) de tote legăturile şi datoriile tovarasiei pentru toţi cea-l-alţi, de şi l'a iscalitu numai unulu din tovarasi, destulu numai se fia sub-firma tovarasesca.

Articolul 22

Tovarasia în comandită se face prin contractu între unulu seu mai mulţi intovarasiti de o potriva respundetori şi platnici fie-care pentru toţi, şi între unulu sau mai mulţi intovarasiti numai cu punere de capituluri, carii aceştia se numescu comanditari sau tovarasi în comandită. Acesta tovarasia se numesce sub unu nume tovarasescu care neaperatu trebuie să fia alu unuia seu mai mulţi dintre tovarasii respundetori şi platnici, iaru nu dintre comanditari.

Articolul 23

Candu sînt mai mulţi tovarasi platnici şi anume respundiatori unulu pentru altulu, ori de carmuiescu aceştia toţi împreună ori de carmuesce unulu sau mai mulţi pentru toţi, atunci tovarasia este într'aceeaşi vreme, tovarasia în nume coprindatoru despre dinsii, şi tovarasia în comandită despre cei puitori numai de capitaluri.

Articolul 24

Numele unui tovarasi comanditaru nu poate face parte a firmei tovarasesci.

Articolul 25

Tovarasiulu comanditaru se supune a se impariasi la paguba numai pînă la împlinirea capitalului ce a pusu, seu ce s'a legatu ca se pue în tovarasia.

Articolul 26

Tovarasulu comanditaru nu poate face nici o faptă de carmuire, nici a fi întrebuinţată în trebile şi pricinile tovarasiei, nici chiaru în putere de vechiletu.

Articolul 27

Tovarasiulu comanditaru, urmandu împotriva articolului de mai susu, se indatoreza a fi platnicu în tocmai şi de o potriva cu tovarasii cei în nume cuprindatori pentru tote îndatoririle şi legăturile tovarasiei.

Articolul 28

Tovarasia anonima (fără nume) nu este sub nume tovarasescu, adică nu se arata prin numele nici unuia din tovarasi.

Articolul 29

Felulu întreprinderii hotarasce şi felulu numirei sale.

Articolul 30

Se carmuesce prin vechili vremelnici, supuşi schimbarei, tovarasi sau nu tovarasi, plătiţi sau fără plata.

Articolul 31

Carmuitorii ei sînt respundatori numai pentru împlinirea insarcinarei pusă asupra-le prin vechiletu, şi pentru ca carmuiescu, ei nu suntu supuşi la nici o îndatorire nici pe sema loru, nici pe sema societăţii despre câte privescu la legăturile tovarasiei

Articolul 32

Tovarasii societăţii anonime nu suntu respundetori la pagube, de catu numai fia-care pe suma ce a pusu în tovarasia.

Articolul 33

Capitalulu tovarasiei anonime se imparie în actii, şi se sub-imparie în cupone de actia de o potriva suma.

Articolul 34

Actia se poate face sub forma de inscrisu platnicu către infatisatoru. La acesta intemplare, mutarea stapanirei actiei se sevirsesce prin singura trecere a înscrisului din mana în mana.

Articolul 35

Proprietatea actiiloru se poate înfiinţa prin înscriere în catastisele tovarasiei; la asemenea intemplare, mutarea acei proprietăţi se face prin înscriere formala a instreinarei în pomenitele catastise sub iscalitura însuşi a instreinatorului actiei sau a vechilului seu.

Articolul 36

Tovarasia anonima nu se poate înfiinţa de cat cu slobodenia Domnulul, şi priimirea formala a inscrisulul tovarasie.

Articolul 37

Poate şi capitalulu tovarasiloru în comandită să se fără, abatere inse din regulile asedate pentru tovarasiile în comandită.

Articolul 38

Tovarasiile atatu în nume coprindietoru catu şi în comandită, trebuie neaperatu a se întocmi prin înscrisuri sau adeverita de judecătorie, seu numai sub a însuşi tovarasiloru iscalitura însă la acesta din urma intemplare, trebuie se se facă atâtea cărţi, câţi tovarasi sînt, în catu se aibă fia-care câte una.

Articolul 39

Tovarasiile anonime nu se potu infiintia, de catu prin acte publice potrivitu cu coprinderea articoliloru 36 şi 44

Articolul 40

Nici o dovadă prin martori nu poate fi primită împotriva şi peste coprinderea acteloru de tovarasia nici asupra celoru ce s'aru aduce spre dovada ca s'au disu înaintea actului, la întocmirea lui, seu în urma-i.

Articolul 41

Prescurtarea acteloru de tovarasia în nume coprindetoru şi în comandită trebuie să se dea, în sorocu de cinci-spre-dece dile de la data loru, la cancelaria tribunalului localu, unde, este asediata casa tovaresesca de negotiu, ca să se treca la condica, şi se se lipsescu, spre sciinta publicului, trei luni în sala judecatei, publicându-se şi prin Buletinu.

Candu tovarasia are mai multe case de negotu asedate în deosebite judetie, darea, trecerea la condica şi lipirea acestei prescurtări se voru face la tribunalulu fia-cărui judeţu. De nu se va padi vreuna din aceste formalităţi, tote faptele tovarasiei suntu nemicite şi de nici unu fololosu pentrtovarasi; iar interesele strainiloru nu se potu vatema nici cumu din lipsa acestoru formalităţi.

Articolul 42

În prescurtare trebuie să se coprinda: numele, poreclile, calităţile şi locuintele tovarasiloru, afară de ale actionariloru sau comanditariloru, firma tovarasiei, arătarea tovarasiloru celoru împuterniciţi de a cauta trebile, de a carmui şi a iscăli pentru tovarasia, - suma capitaluriloru, puse sau hotărîte a se pune prin actii sau în comandită, - vremea candu trebuie să incepa, şi candu trebuie să se sfirsesca tovarasia.

Articolul 43

Prescurtarea acteloru de tovarasia se adevereda pentru actele publice, cu iscalitura tribunaluriloru locale; iar pentru cele sub numai iscalitura tovarasiloru, de către toţi aceştia, dacă tovarasia este în nume coprindatoru, şi numai de către tovarasii cei împreună respundatori, (solidari), sau de către carmuitori, de este tovarasia în comandită, fia, ori nu, împărţită în actii.

Articolul 44

Porunca Domnului, ce intaresce tovarasiile cele anonime, va sta lipita spre sciinta publicului, împreună cu inscrisulu de tovarasia, şi într'acelaşi sorocu de vreme, asemanatu în tote cu cele cuprinse în art. 41.

Articolul 45

Neprecurmarea tovarsiei, după sfirsirea sorocului seu, se va dovedi printr'o aretare înscrisă a tovarasiloru. Acesta, aretare şi tote actele cuprindetore de desfacere de tovarasia mai înainte de soroculu celu hotaratu prin actulu ce a fostu asediat'o, ori ce schimbare, sau tragere de tovarasi, tote tocmelile sau punturile cele noua, ori ce schimbare, la suntu supuse la formalităţile randuite în articolile 41, 42, şi 43

Cei ce nu voru padii aceste formalităţi, pe lîngă osinda hotarita prin paragrafulu din urma alu Art. 41, voru fi pedepsiţi şi corectionalu, perdendu dreptulu de a alege sau de a fi aleşi judecători la tribunalulu de comerciu, de a le fi mariuria priimita la judecata sau voru fi osinditi a plati, spre pedepsa, de la una suta pînă la trei miie lei la cutia arestatiloru.

Judecătoria competenţa va putea se'i osindesca, după intemplari, sau la tote aceste împreună, sau numai la una, sau la doue.

Articolul 46

Afară de cele trei feluri de tovarasii susu numite, pravila mai cunosce intovarasirile negutatoresci în impariasire.

Articolul 47

Aceste intovarasiri privescu la una, sau la mai multe lucrări de negotu; se intocmescu pentru lucrulu de întreprindere, în formele invoite, după partea ce se cuvine fie-cărui şi după condiţiile asediate între impariasitori.

Articolul 48

Intovarasirile în impariasire se potu dobîndi prin aretarea catastiseloru a corespondintei, seu prin dovada cu marturi, de va găsi cu cale tribunalulu a o priimi.

Articolul 49

Intovarasirile negutiatoresci în impariasire, nu sînt supuse la formalităţile orînduite pentru cele-l-alte tovarasii.

SECŢIA I

Pentru prigonirile intra tovarasi şi pentru chipulu de a le isbrani.

Articolul 50

Ori ce prigonire între tovarasi şi pentru pricini de tovarasia, se va judeca prin judecători aleşi (arbitri). Eretocrisia, la asemenea prigoniri, se socotesce ca unu tribunalu de anteia cercetare.

Articolul 51

Hotărîrea aleşilor judecători va avea apelatie la inaltulu Divanu, seu la Tribunalulu de comerciu, de se va margini cererea la lei cinci sute capitalu, însă candu nu se voru fi invoitu mai înainte în scrisu prigonitorele părţi a se lapeda de dreptulu de apelatie.

Articolul 52

Oranduirea judecatoriloru celoru aleşi se face prin inscrisu sub iscalitura prigonitoreloru părţi, şi adeveritu de judecătoria.

Articolul 53

Soroculu în care are se se isbranesca judecata, se hotaresce, de catra prigonitorele părţi candu oranduescu judecători aleşi; şi de nu se invoescu asupra sorocului, atunci se va hotărî de catra tribunalu.

Articolul 54

Candu unulu seu mai mulţi din tovarasi nu voiescu se oranduiasca judecători aleşi, atunci în loculu celui, seu celoru ce n'au alesu, îi oranduesce tribunalulu de sine.

Articolul 55

Prigonitorele părţi dau înscrisurile şi tacrirurile loru judecatoriloru celoru aleşi, fără nici o formalitate de judecată.

Articolul 56

Tovarasiulu ce zabovesce a da înscrisurile şi tacrirurile sale, se supune a le da, prin porunca judecătoriei, în sorocu de dece dile.

Articolul 57

Judecătorii cei aleşi potu prelungi, după trebuinta, soroculu celu pentru darea inscrisuriloru.

Articolul 58

De nu se innoesce soroculu darei inscrisuriloru, seu de s'a sfirsitu soroculu celu nou, judecătorii aleşi hotarescu pricina după cercetarea inscrisuriloru şi a tacriruriloru ce li s'au datu.

Articolul 59

Candu judecătorii cei aleşi nu se unescu la hotărîre, şi câţi sînt cei ce nu se unescu, atâţia suntu şi cei ce se unescu, atunci însuşi ei cu totii alegu unu altu judecatoru peste dinsii (supralesu), fără de a se intreba cei ce se judeca, de voiescu seu nu, dacă inse nu s'a oranduitu în compromesulu prigonitoreloru părţi. - Candu jndecatorii cei aleşi nu se unescu la numirea supra alesului, atunci ilu oranduesce tribunalulu.

Articolul 60

În hotărîrea judecatoriloru celor aleşi trebe se se arate curatu şi deslusitu cuvintele pe carii este intemeiatu;-hotărîrea se depune la cancelaria tribunalului: - hotărîrea se pune în lucrare fără nici o prefacere şi schimbare, inse după cuprinderea articolului 313 din Regulamentulu organicu; se trece la condica după o poronca a Presidentulni tribunalului, care este datoru a o da simpla fără nici o adăugire şi negresitu în sorocu de trii dile de la depunerea chartiei la cancelaria.

Articolul 61

La randuelile de mai susu suntu supuşi de o potriva: veduvele, moştenitorii seu cei ce aducu obrazulu celoru intovarasiti.

Articolul 62

De sînt interesaţi într'o prigonire de tovarasia comercială niscare-va nevirsnici, epitropulu loru nu poate se se lapede de-a dreptulu de a da apelatie în potriva hotărîrei judecatoriloru celoru aleşi.

Articolul 63

Tote jalbile în potriva tovarasiloru celoru neinsarcinati cu lămurirea socoteliloru tovarasesci, în potriva veduveloru loru, a mostenitoriloru loru, seu a celoru ce a u avea vre unu dreptu din partea loru, se prescriu, (adică 'şi perdu dreptulu de reclamaţia) în sorocu de cinci ani, socotiţi de la sfirsitulu sau desfacerea tovarasiei, candu cartea de tovarasia ce areta catu are sa fia, sau actulu de desfacere s'a lipitu, spre sciinta publicului în sala tribunalului, şi s'a trecutu la condica după coprinderea articoliloru 41, 42, 43 şi 45, şi candu, după împlinirea acestei formalităţi, nu s'a precurmaiu pentru dinsii prescripţia (paragrafia) prin nici o pornire de jalba către judecata.

Titlul U IV

PENTRU OBSTIREA AVEREI FEMEEl NEGUTIATORULUI

Articolul 64

Nimine pe viitoru pamintenu sau strainu nu va putea să se negutatoresca în principatu, dacă mai anteiu nu va fi îndeplinită formalitatea prescrisă prin Art. 335 din Regulamentulu organicu.

Articolul 65

Ori-care, negutatoru fiindu, se va căsători, este datoru ca, în sorocu de trei luni din diua căsătoriei sale, se înfăţişeze negresitu foia sa de zestre, precumu şi insemnarea daruriloru din 'naintea nuntei la judecătoria spre înscriere în condica tribunalului, asemenatu cu dispositiile aceluiaşi articolu 335 din Regulamentulu organicu. Celu ce va urma împotriva, se va pedepsi la intemplare de falimentu, ca unu bancrutaru mincinosu.

Articolul 66

Ori-care din străini nu se va fi căsătoritu aici, şi se negutatoresce în principatu, de va voi a-şi urma negoiulu pe viitoru, va fi datoru a infatisa la judecătoria, în sorocu de sese luni, socotite din dioa punerei în lucrare a acestei condici, foia de zestre sau actulu doveditoru a starei sociei sale, imputernicitu cu formala adeverire; iar neavindu aceste acte în originalu, va aduce copii adeverite cu acelaşi chipu. - Înscrierea acei foi de zestre sau actu de căsătoria se va urma după Art. 335 din Regulamentulu organicu.

Articolul 67

Ori-ce carte de judecată, care va hotărî deosebirea sau despărţirea dintre casnici, sau siguranţa zestrei între soţi, din carii unulu va fi negutatoru, va trebui se stea lipita în perilipsisu, doue luni la judecătoria locului unde se negutatoresce barbatulu sau muierea. - Sotiulu negutatoru, care nu va padi formalitate, intemplandui-se falimentu, va fi supusu la pedepsa hotărâtă prin alinia 2 a Art. 65

Titlul U V

PENTRU BURSELE DE COMERCIU, MIJLOCITORI DE SCAMBU ŞI SAMSARI

SECŢIA I

Pentru bursele de comerciu

Articolul 68

Bursa de comerciu este adunarea de negutatori, de capitani de corăbii, de mijlocitori de scambu şi de samsari, ce se urmeda sub cea de aproape privighere a Domnului.

Articolul 69

Resultatulu tocmeliloru şi alu negotiatiei politeloru ce se savirsescu la bursa, hotaresce cursulu monedeloru şi alu politeloru, alu preţului marfuriloru, alu asigurariloru, alu navlului, alu transporturiloru pe uscatu sau pe apa, alu zapiseloru Statului şi altoru asemene, alu caroru cursu este priimitoru de a se insemna pe fia-care di pînă unde s'a suitu ori s'a coboritu.

Articolul 70

Aceste osebite cursuri se dovedescu prin adeverirea mijlocitoriloru de scambu şi a samsariloru după regulile ce se voru întocmi de administraţie.

SECŢIA II

Pentru mijlocitori şi samsari

Articolul 71

Pravila cunosce pe mijlocitorii de scambu şi pe samsari ca nisce fete inlesnitore a fapteloru de negotu.

Articolul 72

Mijlocitorii de scambu şi samsarii se afla prin tote oraşele unde este bursa de comerciu, şi se oranduiescu de Domnu.

Articolul 73

Numai mijlocitorii de scambu asedati în forma cerută de pravila, au dreptulu de a mijloci la negotiatia sau vendarea şi cumpărarea zapiseloru Statului şi a altoru asemene; de a sevirsi pe socotela altuia negotiatia politeloru sau a bileteloru la ordinu, şi a tuturoru tidulelor ce se potu negotia şi de a le adeveri cursulu.

Articolul 74

Sînt samsari de mărfuri, samsari de asigurări, samsari dragomani şi inchirietori de corăbii, samsari de transportu pe uscatu şi pe apa.

Articolul 75

Samsarii de mărfuri, asedati în chipulu cerutu de pravila, au numai ei dreptulu de a fi mijlocitori la vendarea şi cumpărarea marfuriloru şi de a le adeveri cursulu; - samsarii de o potriva cu mijlocitorii de scambu, sevirsescu vendarea şi cumpărarea materieloru metalice.

Articolul 76

Samsarii de asigurări alcatuescu contractele sau cartuliile de asigurări, le iscalescu şi incredinteda costulu asigurări pentru tote călătoriile de pe mare sau de pe riuri.

Articolul 77

Samsarii dragomani şi inchirietori de corăbii slujescu dreptu mijlocitori la inchiriare de corăbii; osebitu de acesta, numai ei au dreptulu de a tălmaci, intemplandu-se vre-o prigonire infatisiata la tribunaluri, arătările la vama şi la alte dregatorii, contractele de inchirieriele corabiiloru, cartuliile de mărfurile încărcate în corabie, şi tote cele-l-alte înscrisuri de negotu, a caroru talmacire ar fi trebuinciosa spre a sa dovedi cursulu navlului. La prigonirile comerciale şi pentru slujba vamiloru numai ei voru fi tălmaci la toţi streinii stăpîni de corabie, negutatori slujbasi de vase, şi alţi omeni de mare şi de riuri.

Articolul 78

Unulu şi acelasu obrazu, dacă cartea Domnesea prin care se orinduesce îi da voia, şi slobozenia poate să fia într'aceeaşi vreme mijlocitoru de scambu, samsaru de mărfuri sau de asigurări, şi samsaru dragomanu inchiriatoru de corăbii.

Articolul 79

Samsarii de transportu pe uscatu şi pe apa, asedati după pravila, au numai ei dreptulu, la locurile unde voru fi asezati, de a mijloci la tocmelile de transporturi pe uscatu şi pe apa; daru, la nici o intemplare şi sub nici unu felu de pricinuire, nu potu face lucrări de a le samsariloru de mărfuri, de asigurări, sau de ale dragomaniloru inchirietori de corăbii, insemnati la articolile 75, 76 şi 77

Articolul 80

Câţi au facutu falimentu, nu potu sa fia mijlocitori de scambu, nici samsari, de nu se voru fi restatornicitu după pravila.

Articolul 81

Mijlocitorii de scambu şi samsarii suntu datori a tenea unu catastichu intocmitu după formele hotărâte prin Art 9

Suntu datori a insemna într'insulu pe fia-care di, şi după randulu dateloru, fără raseturi, adăugiri intra randuri nici stramutari, şi fără scurtari nici cifre, tote condiţiile venderiloru, cumparariloru, asigurariloru, a negotiatiiloru, şi cu unu cuventu, a tuturoru lucrariloru făcute prin canalulu loru.

Articolul 82

Mijlocitorulu de scambu seu samsarulu nu e volnicu, la nici o intemplare şi sub nici unu felu de pricinuire, a face lucrări de negotu seu de banca pe sema şi socotela sa.

Nu poate se aibă parte la nici o întreprindere de negotu nici de-adreptulu, nici impiedisatu sub nume strainu.

Nu este volnicu nici a primi în creditu nici a plati din banii sei, pe sema celoru ce 'l au insarcinatu, socotindu-se ca unu simplu casieru şi unu depositaru alu acestora.

Articolul 83

Nu poate se chedasuesca îndeplinirea tocmeliloru ce se sevirsescu prin a sa mijlocire.

Articolul 84

Ori-ce urmare în potriva dispositiiloru celoru din urma doue articole, judecându-se de tribunalurile corectiunale, se va pedepsi cu redicarea dreptului meseriei mijlocitorului de scambu seu a samsarului, şi cu unu strafu care nu va putea covirsi nici odată suma de trei mie lei, fără a perde pentru acesta prigonitorele părţi dreptulu de a cere de la dinsii pagubile şi chieltuelile pricinuite .

Articolul 85

Nu se mai poate orandui mijlocitoru de scambu ori samsaru acela care se va fi scosu odată pentru vina preveduta prin Art. de mai susu.

Articolul 86

La intemplare de falimentu, veri-ce mijlocitoru de scambu seu samsaru se va judeca ca unu bancrutu.

Titlul U VI

Pentru comisionari

SECŢIA I

Pentru comisionari de obşte

Articolul 87

Comisionaru este acela ce lucreda în însuşi numele seu sau sub o numire tovarasesca, pe sema şi socotela celui ce 'lu a insarcinatu.

Articolul 88

Datoriele şi drepturile comisionarului care lucreza în numele unui insarcinatoru, privindu-se despre acesta, se cuprindu în pravila civilă a terei la capulu alu 19, Partea a III pentru vechiletu, şi acesta pînă se va alcătui condica civilă cea noua.

Articolul 89

Totu comisionarulu ce a facutu înaintări de bani pe sema de mărfuri pornite către dinsulu din vre o alta piaţa spre a se vinde în socotela insarcinatorului, are privilegiu de a'şi trage, înaintea ori cărui altu creditoru, banii ce a inaintatu, dobindile şi cheltuelile, din pretulu marfuriloru, de suntu în mana sa, în magaziele sale, sau depuse în vre o magazia publică, sau dacă, mai înainte de a fi sositu mărfurile, poate dovedi printr'o cartulia de încărcare în corabie, sau printr'o carte de caratu ca mărfurile s'au pornitu către dinsulu.

Articolul 90

De s'au vendutu şi s'au predatu mărfurile în socoteala insarcinatorului, comisionarulu are precădere de a lua din pretiulu vendarei marfuriloru, înainte de cei-l-alţi creditori ai insarcinatorului, suma ce va fi inaintatu, dobindile şi cheltuelile.

Articolul 91

Tote împrumuturile, inaintarile de sume, sau plati, ce va fi facutu comisionarulu pe sema de mărfuri depositate la vre o dregatoria, sau date în pestrare la o a treia faţă de vre o persona sediatore în loculu de locuinta alu comisionarului, nu dau precădere de plată comisionarului, sau pestratorului fără numai candu va fi avendu inscrisu adeveritu de judecătoria, doveditoru de asemenea precădere, şi aretatoru de suma baniloru, de felurimea marfuriloru şi de catatimea loru.

SECŢIA II

Pentru comisionari de transporturi pe uscatu şi pe apa

Articolul 92

Comisionarulu ce se insarcineda cu transporturi pe uscatu sau pe apa, este datoru a înscrie în catastichulu seu jurnalu aretarea firei şi a catatimei marfuriloru şi chiaru a pretiului loru, de i se va cere.

Articolul 93

Elu este respundetoru pentru ajungerea marfuriloru şi a lucruriloru de comisionu la soroculu hotaratu prin scrisorea de caratu, candu se va dovedi ca intardierea s'a pricinuitu din neingrijirea comisionaralui de a lua despre acesta măsurile cuviinciose.

Articolul 94

Este asemenea respundetoru pentru stricăciunile sau perderea marfuriloru şi a altoru lacruri de comisionu, afară numai de se va fi facutu vre o împotriva tocmela în cartea de caratu, sau de se voru fi pricinuitu acelea din vre o neaperata intemplare aperatore de ori-ce banuiala despre neingrijirea comisionarului.

Articolul 95

Asemene este respundetoru pentru faptele şi urmările comisionaralui celui de alu duoilea, către care elu adreseda mărfurile.

Articolul 96

Marfa esita din magadia vendetorului sau a espeditorului se calatoresce, afară de vre o împotriva tocmela în risicu-pericolu a stapinului ei, care însă poate se traga în judecata pe comisionarulu şi carausulu insarcinatu cu transportu.

Articolul 97

Cartea de caratu inchipuesce unu contractu între espeditoru şi carausu, sau între espeditorii, comisionaru şi carausiu.

Articolul 98

Cartea de caratu trebuie se aibă data, - se arete firea şi greutatea sau mesura lucruriloru de caratu, - soroculu în care are să se sevirsesca transportulu; - trebuie se arate - numele şi locuinta comisionarului, de va fi, printr'a căruia mijlocire se face transportulu - numele aceluia la care este adresată marfa, - numele şi loculu locuinţei cărăuşului; - către acestea pretiulu caratului, despăgubirea ce s'aru cuveni pentru intardierea caratului. - Se iscalesce de espeditoru sau de comisionaru. - Arata pe margine mărcile şi numerele locuriloru de caratu. - Comisionarulu prescrie fără a lasă locu albu cartea de caratu într'unu registru datu de către tribunalu cu insemnare de suma foiloru şi cu sahulu Presidentului lui trasu pe fia-care foia.

SECŢIA III

Pentru cărăuşi

Articolul 99

Carausulu este respundetoru pentru perderea lucruriloru de caratu, afară de neaparate intemplari; - este asemene respnndetoru pentru tote stricaciunele, afară de cele ce vinu din chiaru smintela lucrului sau dintr'o neaperata intemplare.

Articolul 100

Candu din pricina unei neaperate intemplari, nu s'a sevirsitu transportulu la soroculu celu tocmitu, atunci nu se poate cere de la carausu nici o despăgubire cu cuventu de intardiere.

Articolul 101

Primirea lncrurilor transportate şi plata preţului de caratu stinge ori ce reclamaţia împotriva cărăuşului.

Articolul 102

Candu priimitorulu nu voiesce sau se impotrivesce a priimi lucrurile transportate, starea loru se adevereda şi se dovedesce de omeni cu sciinta numiţi de presidentulu tribunalului localu, sau de subu-carmuitori pe unde lipsesce tribunalulu. - Presidentulu tribunalului poate se hotărască depunerea, sau secuestrarea, şi în urma transportarea mărfii într'o magazie publică. Asemenea poate porunci şi ca se se venda dintr'însă în folosulu cărăuşului pînă la împlinirea preţului chiriei de caratu.

Articolul 103

La legiuirile ce se cuprindu într'acestu titlu suntu supuşi de obsce şi stapinii de vase, intreprindetorii de deligentie şi de trasuri publice.

Articolul 104

Tote cerile în potriva comisionarului şi a cărăuşului pentru perderea sau stricăciunea marfuriloru, se precurma prin (paragrafia) prescripţie de sese luni, pentru tramiterile de mărfuri ce se făcut în coprinsulu terei Romanesci; şi de unu anu, pentru cele ce se făcut afară din Principate, socotindu-se inceputulu paragrafiei pentru pierdere, din diua în care aru fi trebuitu să se sevirsesca transportulu marfuriloru, şi pentru stricăciune, din diua în care se voru fi priimitu acele mărfuri; iar cererile cele pentru fapte viclene şi de rea credinţa nu se supunu la aceste paragrafii.

Titlul U VII

PENTRU CUMPĂRĂRI ŞI VENDIERI

Articolul 105

Cumpărările şi vendarile se dovedescu prin acte publice, (adică adeverite de vre o dregatorie), prin acte sub iscalitura în parte, prin prescurtare de socotela încheiată de mijlocitorulu de scambu sau de samsaru, şi care trebuie a fi iscălită de tocmitorele părţi, printr'o fatura, priimita dreptu buna de cumparatoru, prin corespondintia prin catastisele tocmitoreloru părţi, şi candu tribunalulu va găsi cu cale, prin dovada cu marturi.

Titlul U VIII

PENTRU POLIŢIE, BILETURI DE ORANDUIALA ŞI PENTRU

PRESCRIPŢIA (PARAGRAFIA)

SECŢIA I

Pentru poliţie

PARAGRAFUL I - Pentru forma poliţei

Articolul 106

Poliţa se trage dintr'unu locu într'altulu are data sa; arata suma de a se plati, numele celui ce trebuie să platesca, vremea şi loculu unde trebuie să se platesca, pretiulu datu în bani, în mărfuri, în socotela, sau în veri-ce felu de chipu; este în ordinulu unui alu treilea obrazu, sau în ordinulu însuşi a tragatorului; arata de este poliţa de anteia, de a doua, de a treia, de a patra s.c.l.

Articolul 107

O poliţa poate fi trasa asupra unui obrazu ca sa o platesca la loculu locuinţei unui alu treilea obrazu. Poate fi trasa prin ordinulu şi pe socotela altuia.

Articolul 108

Se socotescu ca nisce simple fagadueli de plată tote poliţele făcute cu supositia*) sau de nume, sau de calitate, sau de locuinta, precumu şi cele făcute cu supositia, de locurile de unde sînt trase sau în care au să se platesca.

------------

*) Supositia se înţelege candu se scria altu nume, ori alta calitate, ori alta locuinta, ori alte locuri de catu cele adeverate.

Articolul 109

Poliţele iscălite de femei şi de fete, ce nu sînt negutatorese cunoscute de obşte, au, despre dinsele, putere numai de o simpla fagaduiala de plată.

Articolul 110

Poliţe iscălite de nevirsnici, carii nu sînt negutatori, n'au, catu despre dinsii, nici o tărie, remaindu inse întregi şi neclintite drepturile fia-carei părţi prigonitore, după coprinderea condicei civile pentru virsnici şi nevirsnici.

PARAGRAFUL II - Pentru Provisie

(Provisie se numesce aflarea fonduriloru, randuite spre plata, în mana celui asupra căruia se trage poliţa).

Articolul 111

Provisia trebuie să o facă tragatorulu sau acela pe a căruia sema şi socotela va fi trasa poliţa, fără inse a inceta tragatorulu de a fi indatoratu chiaru elu însuşi.

Articolul 112

Provisia se înţelege facuta, dacă, la împlinirea sorocului de plată, acela, asupra căruia s'a trasu poliţa, este datoru tragetorului seu aceluia pe a cărui socotela s'a trasu o sumă celu putinu de o potriva cu ceea ce se cuprinde în poliţia.

Articolul 113

Priimirea poliţei da a înţelege ca provisia este facuta, şi slujesce pentru giranti, dreptu dovada a fiinţei acestei provisii. ori va fi priimita poliţa, ori nu, tragetorulu e datoru, intemplandu-se a se tagadui provisia, se dovedesca ca aceia, asupra cărora se trasese poliţa, aveu provisia la împlinirea sorocului platei; iaru într'altu chipu, este datoru se o asigureze, macaru şi de se va fi facutu protestulu în urma soroceloru hotărâte.

PARAGRAFUL III - Pentru priimire

Articolul 114

Tragetorulu şi girantii unei poliţe sînt unulu pentru altulu respundetori de a ei priimire şi plata la sorocu.

Articolul 115

Nevointa de priimire se dovedesce printr'unu actu ce se numesce protestu de nepriimire.

Articolul 116

După incunosciintarea protestului de nepriimire, girantii şi tragetorulu sînt datori fia-care pe sema sa seu a da chedasia pentru siguranţa platei la împlinirea sorocului, seu se numere îndată pretiulu ei dinpreuna cu chieltuielile de protestu şi de preschimbarea poliţei. - Chiedasulu ori alu tragetorului, ori alu girantului, este împreună respundetoru numai cu acela pe care a chiedasuitu.

Articolul 117

Cine priimesce o poliţa, se indatoreza a plati suma ce se coprinde intrinsa. Priimitorulu nu e volnicu a'şi lua înapoi priimirea sa, şi chiaru candu, înaintea priimirei şi în nesciinta sa, va fi facutu tragetorulu falimentu.

Articolul 118

Priimirea unei poliţe trebuie să fia iscălită. - Priimirea se arata prin cuventulu priimitu.

Priimirea trebuie se aibă data, dacă poliţa are să se platesca după una sau mai multe dile ori luni de la înfăţişarea ei; - şi la acesta din urma intemplare, lipsa datei de priimire face a se plati poliţa a soroculu celu pusu într'însă, socotindu-se de la data ei.

Articolul 119

Priimirea unei poliţe de a sa plati într'altu locu deosebitu de acela alu locuinţei priimitorului, arata loculu şi locasulu unde are să se sevirsesca plata, seu miscarile ce au să se facă pentru acesta.

Articolul 120

Priimirea nu poate fi cu condiţia, daru se poate margini la o sumă mai mica de catu cea coprinsa în poliţa. - La acesta din urma intemplare, infatisatorulu este datoru se facă protestu pentru partea sumei celei nepriimite.

Articolul 121

O poliţa trebuie să fia priimita la înfăţişarea sa sau celu multu în sorocu de doue-deci şi patru ore de la înfăţişarea ei. - După acele doue-deci şi patru ore, de nu se va da înapoi priimita ori nepriimita, celu ce a ţinut'o este respundetoru către infatisatoru pentru pagube şi interesuri.

PARAGRAFUL IV - Pentru priimirea prin mijlocire

Articolul 122

La intemplare de protestu pentru nepriimire, poliţa poate fi priimita de unu alu treilea obrazu ce intra mijlocitoru pentru tragetoru sau pentru unulu din giranti. Mijlocirea se pomenesce în actulu de protestu, şi se iscalesce de către mijlocitoru.

Articolul 123

Mijlocitorulu este datoru a face în data cunoscută mijlocirea sa la acela pentru care s'a pusu mijlocitoru.

Articolul 124

Infatisatorulu poliţei, de şi s'a priimitu acesta prin mijlocire, îşi pastreda însă tote drepturile sale în potriva tragetorului şi a giratiloru, pentru singurulu cuventu de nepriimire din partea acelui asupra căruia s'a fostu trasu.

PARAGRAFUL V - Pentru împlinirea sorocului poliţei (scadinta)

Articolul 125

O poliţa poate fi trasa ca să se platesca sau a vista adică, îndată ce se va infatita, sau:

după una sau mai multe dile──|

|─ de la înfăţişare;

după una sau mai multe luni──|

după una sau mai multe dile──|

|─ de la data

după una sau mai multe luni──|

la di hotărâtă a lunei, sau într'o di însemnată, sau în cursulu unui balciu.

Articolul 126

Poliţa a vista trebuie să se platesca la înfăţişarea ei.

Articolul 127

Împlinirea soroculul unei poliţe,

după una sau mai multe dile──|

|─ de la înfăţişare

după una sau mai multe luni──|

se hotaresce prin data priimirei, sau protestului de nepriimire.

Articolul 128

Soroculu unei poliţe de a se plati în cursulu unui balciu se implinesce în diua ajunului spargerei balciului, sau în diua de balciu, dacă acesta nu tine mai multu de o di.

Articolul 129

De se implinesce soroculu poliţei într'o di de duminica sau de serbatore mare, se platesce în ajunulu loru.

Articolul 130

Ori ce prelingire de sorocu, legiuita sau obicinuita pînă acumu pentru plata politeloru se desfiinteza.

PARAGRAFUL VI - Pentru Giru

Articolul 131

Proprietatea unei poliţe se stramuta prin giru.

Articolul 132

Girulu are data sa. Arata pretulu sau suma data. Coprinde numele aceluia într'a caruli ordinu s'a trecutu.

Articolul 133

Candu girulu nu este facutu întocmai după coprinderea articolului de mai susu, nu stramuta stăpânirea poliţei, ci este o simpla procura (vechiletu).

Articolul 134

Este opritu de a pune în giru alta di de catu aceea în care s'a scrisu girulu; iaru cine va urma în potriva, se va pedepsi ca unu plastografu.

PARAGRAFUL VII - Pentru împreună răspundere

Articolul 135

Toţi cei ce au iscalitu, au priimitu sau au giratu o poliţa, suntu respundetori platnici unulu pentru altulu către infatisatoru. Toţi cei ce au iscalitu, au priimitu sau au giratu o poliţa, suntu respundetori platnici unulu pentru altulu către infatisatoru.

PARAGRAFUL VIII - Pentru avalu, sau chezasia de plată poliţei

Articolul 136

Plata unei poliţe, osebitu de priimire şi de giru se poate asigura printr'unu avalu.

Articolul 137

Acesta siguranţa o da unu alu treilea obrazu sau în poliţa, sau prin actu osebitu. Datatorulu de avalu este supusu la aceeaşi răspundere, şi de o potriva cu tragatorulu şi girantii, padindu-se inse osebitele tocmeli ce voru fi mijlocitu.

PARAGRAFUL IX - Pentru plata

Articolul 138

O poliţa trebuie să se platesca în moneda arătată anume într'însă.

Articolul 139

Cine platesce o poliţa mai înainte de împlinirea sorocului ei, este raspundetoru pentru netinerea în sema a acei plati, de se va ivi vr'o pira în potriva.

Articolul 140

Cine platesce o poliţa, la împlinirea sorocului ei şi fără împotrivire despre partea cuiva, se socotesce bine platitu şi slobodu despre ori-ce cerere.

Articolul 141

Infatisatorulu unei poliţe nu se poate indatora se priimesca plata ei mai înainte de împlinirea sorocului.

Articolul 142

Plata unei poliţe făcute asupra infatisarei unei a 2-a, a 3-a, a 4-a s.c.l este buna şi cu tăria, candu cea de a 2-a, a 3-a, a 4-a poliţa s.c l. va cuprinde ca acesta plata desfiinteda puterea celoru-l-lalte.

Articolul 143

Cine platesce o poliţa asupra infatisarei de a 2-a, a 3-a, a 4-a s.c.l. fără a lua înapoi pe acea în care se afla înscrisă a sa priimire, nu remane aperatu de pretenţia aceluia ce se va infatisa cu acea poliţa priimita de dinsulu.

Articolul 144

Împotrivirea la plata nu este priimita de catu numai la intemplare de perderea poliţei, sau de falimentu a infatisatorului.

Articolul 145

Intemplandu-se a se perde o poliţa nepriimita, stapanulu ei poate se cera plata ei cu o a 2-a, a 3-a, a 4-a, poliţa şi c.l.t.

Articolul 146

Candu poliţa cea perduta va fi fostu priimita, atunci stapanulu ei nu poate cere plata prin înfăţişare de o a 2-a, a 3-a, a 4-a poliţa s.c.l. de catu numai cu porunca judecatei, şi prin dare de chiedasia.

Articolul 147

Dacă acela ce a perdutu poliţa ori priimita, ori nepriimita, nu este în putinta sa infatisese a 2-a, a 3-a, a 4-a poliţa s.c.l. poate să cera plata poliţei celei perdute, şi se o dobandesca prin porunca judecatei, facendu dovada prin catastisele sale ca era stapanu pe dinsa, şi dându chezasie pentru acesta.

Articolul 148

Candu trasulu nu va voi sa platesca în urma cererii făcute în puterea celoru din urma doue articole, atunci stapanulu poliţei perdute 'şi pastreda tote drepturile sale printr'unu actu de proiestatia. - Acestu actu trebuie să se facă a doua di după împlinirea sorocului poliţei perdute. - Trebue să se facă cunoscutu tragetorului şi girantiloru, după formele şi la sorocele hotărâte aci mai josu pentru incunosciintarea protestului.

Articolul 149

Stapanulu poliţei perdute, voindu a lua alta a 2-a, trebuie să se indreptede către celu de-a dreptulu alu seu girantu; acesta este neaperatu datoru a'i înlesni a lui cerere mijlocindu prin alu seu nume şi a sa îngrijire către alu seu iarăşi de-adreptulu girantu; asemenea se va urma din girantu în girantu pînă la tragetorulu poliţei. Stapinulu politel celei perdute va trage şi va face tote cheltuelile ei.

Articolul 150

Îndatorirea chedasuirei poliţei, însemnate la articolile 147 şi 148, se precurma după trei ani, dacă, în acesta vreme, nu s'au facutu nici cereri, nici porniri prin judecata.

Articolul 151

Plăţile, făcute în socotela sumei unei poliţe, suntu spre uşurarea tragetorului, şi a girantiloru.

- Infatisatorulu este datoru se facă protestu pentru remasita poliţei.

Articolul 152

Judecata nu poate prelungi nici cumu soroculu platei unei poliţe.

PARAGRAFUL X - Pentru plata prin mijlocire

Articolul 153

O poliţa protestata poate să se platesca de ori-care mijlocitoru pentru tragetoru, sau pentru unulu din giranti. Mijlocirea şi plata se voru dovedi şi se voru insemna în actulu de protestu sau din josulu lui.

Articolul 154

Cine platesce prin mijlocire o poliţa, intră în tote drepturile infatisatorului, şi se supune la acelesi îndatoriri pentru împlinirea formalitailoru cerute. Dacă plata prin mijlocire s'a facutu pe socotela tragetorului, remanu slobodi toţi girantii.

- De s'a facutu pentru unu girantu, girantii următori remanu slobodi.

- De se infatiseza mai mulţi mijlocitori ca se platesca o poliţa, se protimisesce, celu ce slobode de sub răspundere pe cei mai mulţi giranti.

- Candu acela, către care era trasa din inceputu poliţa, şi împotriva căruia se făcuse protestulu din pricina de nepriimire, se infatiseda ca s'o platesca, va fi protimisitu din toţi ceia-l-anti.

PARAGRAFUL XI - Pentru drepturile şi datoriile infatisatorului

Articolul 155

Infatisatorulu unei poliţe trase din Europa şi din schelile Levantului ca să se platesca în tera Romanesca, sau a vista, sau după una ori mai multe dile sau luni, trebuie să cera plata sau priimirea poliţei în sorocu de sese luni de la data ei; căci urmandu în potriva, va perde dreptulu de a se porni cu cerere împotriva girantiloru, şi chiaru a tragetorului, dacă aceşti din urma va fi facutu provisia. - Soroculu pentru o poliţa trasa din Egiptu, Siria şi alte locuri depărtate, va fi de optu luni.

Articolul 156

Infatisatorulu unei poliţe trebuie să cera plata ei în diua implinirei sorocului.

Articolul 157

Nevointa de a plati trebuie să se dovedesca, a doua di după împlinirea sorocului poliţei, printr'unu actu ce se numesce protestu de neplata.

- Dacă diua acesta este di de duminica sau de sarbatore mare, protestulu se face a doua di.

Articolul 158

Infatisatorulu este neaperatu datoru a face protestulu de neplata, de şi s'a facutu mai înainte protestulu de neprimiire, sau a muritu ori a facutu falimentu acela, asupra căruia este poliţa trasa.

- Intemplendu-se a face falimentu priimitorulu înaintea scadentei, atunci infatisatorulu poate se facă protestu şi se apuce prin judecata pe tragetoru şi pe giranti.

Articolul 159

Infatisatorulu unei poliţie potestate din pricina de neplata, poate se cera siguranţa sau în parte de la tragetoru şi de la fia-care din giranti, sau de o dată de la toţi împreună giranti şi tragetori. Aceeaşi voia are fiecare din giranti împotriva tragetorului şi a girantiloru celoru înainte de dinsulu.

Articolul 160

Dacă, infatisatorulu apuca numai în parte pe celu de-a-dreptulu alu seu girantu, trebuie se'i incunosciinteze protestulu cu chipu oficialu, şi neplatiudu'i banii ce e datoru, sa'lu traga la judecata în sorocu de cinspre-dece dile de la data protestului, dacă cade în depărtare de dece ore.

- Iar catu pentru girantulu ce se afla locuindu în depărtare mai multu de dece ore de loculu unde trebuia să se platesca poliţa, acestu sorocu se va immulti cu o di pentru fia-care sese ore.

Articolul 161

Poliţele trase din tera Romanesca ca să se platesca în Europa, sau în schelile Levantului, intamplandu-se a se protesta, tragetorii şi girantii sedetori în tera Romanesca voru fi traşi în judecata în sorocu de sese luni de la data protestului; iar pentru poliţele trase în Egiptu, în Siria sau în alte locuri depărtate, soroculu va fi de optu luni.

Articolul 162

De pornesce infatisatorulu jalba sa de odată împotriva şi a girantiloru şi a tragetorului, are către fia-care dintr'înşii, soroculu celu hotaritu prin articolile de mai susu.

- Fia-care din giranti are dreptulu de a porni o asemenea jalba, sau împotriva fia-căruia în parte, sau împotriva tuturoru împreună, totu într'acelaşi sorocu de vreme.

- Pentru dinsii, soroculu începe a doua di de la data priimirei chiemarei în judecata.

Articolul 163

După trecerea soroceloru de mai susu pentru înfăţişarea poliţei de a se se plati a vista, sau după una ori mai multe dile sau luni, - pentru protestulu din pricina de neplata, - pentru pornirea petiţiei spre cerere de sigurantia, - infatisatorulu poliţei perde tote drepturile împotriva girantiloru.

Articolul 164

Girantii perdu asemene dreptulu de orice cerere de siguranţă împotriva celoru ce le-au datu poliţa după trecerea soroceloru de mai susu, fia-care în ceea ce se atinge de dinsulu.

Articolul 165

Asemenea perdu dreptulu loru infatisatorulu şi girantii, împotriva însuşi a tragetorului, dacă acesta din urma va dovedi ca, la scadinta poliţei, avea provisie facuta. - La acesta intemplare, infatisatorulu are dreptu a porni jalba numai împotriva aceluia asupra căruia era poliţa trasa.

Articolul 166

Infatisatorulu dobandesce iarăşi drepturile ce le va fi perdutu prin cele din urma trei articole, cînd tragetorulu sau unulu din giranti, în urma soroceloru hotărîte pentru protestu, pentru incunosciintarea protestului, sau pentru chiemarea în judecata, a priimitu prin ori-ce chipu refuitoru, banii randuiti spre plata poliţei.

Articolul 167

Osebitu de formalităţile prescrise pentru pornirea jalbei spre cererea de asiguranta, infatisatorul unei poliţe protestate din pricina de neplata, poate prin hotărîre de judecată, se opresca plata baniloru ce voru fi avendu sa ia, de la alţii, tragetorulu, priimitorii şi girantii.

PARAGRAFUL XII - Pentru protesturi

Articolul 168

După jalbe ce va da infatisatorulu împotriva nepriimirei sau a neplatei poliţei, judacatoria va tramite îndată spre întocmirea actulul de protestu pe vatafulu de aprodi sau pe altu impiegatu împreună cu infatisatorulu şi cu doui marturi gasiti de acestu dim urma. Protestulu trebuie să se facă la salasluinta trasului, sau ori unde se va afla atunci cu locuinta, - la salasluinta feteloru arătate în poliţa şi însărcinate ca la trebuinta sa o platesca, - la a celui ce a priimitu prin mijlocire. - Tote aceste se voru face printr'unulu şi acelaşi actu. Dacă arătare salasluintei însemnate în poliţa este gresita, şi nu se va dovedi unde se afla atunci cu şederea mai susu insemnatii, protestulu se va urma după ce mai antei tramisulu judecătoriei va în credinţa resultatulu cercetării sale printr'unu actu, pe care'lu va inscria în capulu protestului.

Articolul 169

În actulu de protestu se cuprindu: Prescrierea din cuvintu în cuvenitu a poliţei, a priimirei, a giruriloru şi a recomandatiiloru ce voru fi însemnate într'însă, cererea ce se face pentru plata sumei coprinse în poliţa.

- De este de faţa, sau de lipsesce acela ce trebuie să platesca. - Pricinile nepriimirei de a plati şi neputinţă sau nevointa de a iscăli.

Articolul 170

Nici unu actu din partea infatisatorului poliţei, nu poate împlini loculu actului de protestu afară de intemplarea preveduta de articolile 146 şi urmatorele, atingetore de perderea poliţei.

Articolul 171

Actele de protestu de carii se vorbesce în articolulu 170, se voru aduce la tribunalu şi adeverindu-se de către Preşedinte sau locotenentulu seu, se voru da infatisetorului; iar copie întocmai după dinsele se voru trece din di în di şi după randulu datei, într'unu registru osebitu, snuruitu, innumeratu pe foi şi pecetluitu, sub osinda, pentru nepadirea vre unia din formele prescrise, de a se scote din slujba şi de a se supune la plata pagubiloru şi cheltuieliloru celu nu 'şi va fi implinitu îndatoririle sale.

PARAGRAFUL XIII - Pentru preschimbarea poliţei

Articolul 172

Preschimbarea poliţei se face prin tragerea unei contra poliţe.

Articolul 173

Contra-poliţa este o poliţa noua, prin care infatisatorulu 'şi ia înapoi de la tragetoru sau de la unulu din giranti, suma ce se coprinde în poliţa cea protestata, cheltuelile urmaie şi despagabirea pentru scadamintulu ce va fi cercatu la preschimbarea poliţei.

Articolul 174

Preschimbarea poliţei se reguleda, catu despre tragetoru după osebirea cursului între loculu unde era să se platesca poliţa, şi loculu de unde se trasese. - Catu despre giranti, după osebirea cursului intra loculu unde s'a giratu poliţa, şi loculu unde, era randuita a se sevirsi plata.

Articolul 175

Contra-poliţa se insotesce d'o socotela de intorcere.

Articolul 176

În socotela de intorcere, se coprinde - suma baniloru din poliţa cea protestata, cheltuelile proiestulul şi alte cheltuieli legiuite, precumu comisioane, plata samsarului şi portulu de scrisori; - se arata numele aceluia asupra căruia s'a trasu contra-poliţa, şi pretulu tocmelei schimbului.

- Acesta socotela se adevereda de unu mijlocitoru de schimbu. Pe unde nu suntu mijlocitori de schimbu, se adevereda de duoi negutatori; - se insotesce de poliţa cea protestata, de protestu sau de o copia a actului de protestu.

- Candu se intempla a se trage contra-poliţa catra unulu din giranti, atunci se insotesce, osebitu de cele de mai susu, de o adeverinta doveditore de osebirea cursului de schimbu între loculu unde era să se platesca poliţa, şi loculu de unde s'a trasu.

Articolul 177

Nu se potu face mai multe socoteli de intorcere pentru una şi aceeaşi poliţa. - Acesta socotela de intorcere se platesce pe randu din girantu în girantu, şi în fine de tragetorulu poliţei.

Articolul 178

Osebirile cursuriloru la preschimbarile de poliţa nu se potu gramadi pe unulu şi acelaşi obradu, ci fia-care girantu are sa platesca numai osebirea privitore pe sema girului seu, precumu asemenea şi tragetorulu.

Articolul 179

Dobînda pentru suma cuprinsă în poliţa cea protestata din pricina de neplata se socotesce din diua protestului.

Articolul 180

Dobinda pentru cheltuelile de protestu, de preschimbarea poliţei şi de alte cheltuieli legiuite, are să se platesca numai din diua de candu se voru cere prin judecata.

Articolul 181

Osebirea cursului la preschimbarea poliţei nu se platesce, candu socotela de intorcere nu este însoţită cu adeverinta de mijlocitoru de schimbu sau de negutatori, legiuita la Art. 177

SECŢIA II

Pentru biletu la ordinu

Articolul 182

Tote dispositiile atingetore, de poliţe fi privitore, - la scadinta, - la giru, - la împreună-răspundere, - la avalu, - la plata, - la plata prin mijlocire, - la protestu, - la datoriile şi drepturile infatisatorului, la preschimbarea de poliţa, seu la dobândi, - au întocmai aplicatia şi asupra bileturiloru la ordinu, fără a sa stramuta catu de putinu dispositiile ce privescu la intemplarile prevetute de Art. 308 alu Regulamentului organicu.

Articolul 183

Biletulu la ordinu are data sa, - arata suma de plată, - numele aceluia la alu cărui ordinu este datu, - vremea candu are se se sevirsesca plata, - pretulu ce s'a datu în bani, în mărfuri, în socotela, seu în ori-ce altu chipu.

SECŢIA III

Pentru prescripţia (Paragrafia)

Articolul 184

Ori-ce pornire de judecată pentru poliţa şi biletu la ordinu sub-semnătu de negutatori, negutatorasi ori bancheri, sau făcute pentru fapte de negotu au paragrafia de cinci ani, socotiţi din diua protestului, sau de la cea după urma cerere prin judecata, de nu se va fi urmatu vr'o hoiarare judecatoresca, sau de nu se va fi recunoscutu datoria de buna prin actu osebitu.

- Cu tote aceste, dacă după cererea reclamantului se va găsi cu cale de catra judecata, cei socotiţi datornici se voru supune a incredinta prin juramentu în pretoriulu judecătoriei că nu mai sînt datori; şi veduvele loru, moscenitorii loru sau câţi aducu obradulu loru, ca socotescu cu buna credinţa a nu mai fi datori nimicu.

Cartea II PENTRU FALIMENTE ŞI BANCRUTE

Titlul U I

PENTRU FALIMENTU

Randueli obstesci

Articolul 185

Ori-ce negutatoru inceteda plăţile sale se socotesce falitu.

- Falimentulu unui negutatoru se poate da pe faţa şi după mortea lui dacă va fi muritu în încetarea platiloru sale.

- Darea pe faţa a falimentului nu va putea nici se se face de tribunalu, nici se se cera de catra creditori, fără numai în curgerea anului de la mortea lui.

Capitolul 1

PENTRU DAREA PE FATIA A FALIMENTULUI ŞI URMĂRILE LUI

Articolul 186

Ori-ce falitu va fi datoru, în cele d'antei trii dile de la încetarea platiloru sale, se face acesta cunoscutu tribunalului locului unde 'şi are domiciliulu seu. Diua încetării platiloru se va, socoti într'acele trii dile. La intemplare de falimentu din partea unei societăţi în nume cuprindatoru, arătarea va cuprinde numele şi insemnarea domiciliului fia-cărui din companionii cei împreună respundetori, şi se va face la tribunalulu locului unde se afla celu de capetenia stabilimentu alu tovarasiei.

Articolul 187

Arătarea falitului trebuie se fia în otita şi cu bilantu din parte-i, sau se cuprinde pricinile care 'lu au opritu de a da bilantu. Bilantulu va curinde arătarea pe anume şi preţuirea tutuloru averiloru miscatore şi nemiscatore a datorului, datoriile ce are se ia şi se dea, socotela castiguriloru şi a pagubiloru, cumu şi a chieltueliloru. Bilantulu sub-semnandu-se de datoru, se va adeveri de dinsulu ca este adeveratu, punendu-i-se şi data.

Articolul 188

Falimentulu se da pe faţa prin hotărîrea tribunalului, data, ori după arătarea falitului, ori după cererea prin petiţia a unui seu mai mulţi creditori, ori de catra chiaru tribunalulu de sine. Acesta hotărîre se va pune în lucrare vremelnicesce.

Articolul 189

Prin hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului, sau prin hotărîrea ce se va da mai în urma asupra raportului judecătorului-comisaru, tribunalulu va hotărî, ori de sine, ori după cererea veri-carei părţi interesate, vremea la care au incetatu plăţile. Iaru neinsemnandu-se hotaritu acesta vreme, atunci încetarea platiloru se va socoti din diua hotărîrei tribunalului asupra darei pe faţa a falimentului.

Articolul 190

Hotărîrile se se voru da pe temeiulu celoru din urma doue articole, se voru trece în prescurtare prin Buletinu, şi voru sta trei luni lipite atatu în sala judecătoriei unde se va da pe faţa falimentulu, catu şi pe la tote tribunalurile unde falitulu va avea stabilimente comerciale.

Articolul 191

De la data hotărîrei asupra darei pe faţa a falimentului, falitulu perde dreptulu de a cirmui ori-ce avere a sa, ba încă şi chiaru aceea ce'i va cădea în parte în vremea în care elu se afla în stare de falitu.

- De la data aceliasi hotărîri, ori-ce pretentie va avea cine-va asupra falitului pentru lucru miscatoru sau nemiscatoru, nu poate nici să se urmede, nici să se pornesca, de cat numai împotriva sindiciloru.

- Asemene se va urma şi pentru ori-ce lucrare de împlinire aru fi să se sevirsescu asupra lncruriloru miscatore sau nemiscatore a falitului.

- Tribunalulu, candu va socoti de cuviinţă, poate să priimesca şi pe falitu ca o parte inclinata.

Articolul 192

Hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului da dreptu creditoriloru falitului a cere, şi mai'nainte de împlinirea sorocului datoriile ce au sa ia de la dinsulu. - La intemplare de a face falimentu sub-semnatorulu unui biletu la ordinu, priimitorulu unei poliţe, sau tragetorulu de nu se va fi priimitu poliţa, cei-lanti îndatoraţi, nevoindu a plati îndată, trebuie să dea chedasia pentru plata baniloru la scadinta.

Articolul 193

După darea pe faţa a falimentului prin hotărîre de judecată, masa creditoriloru numai are dreptu a cere dobândi, pe vremea viitore, pentru ori-ce datoria nu va fi asigurata prin vre unu privilegiu, ori prin zalogu de lucru miscatoru, ori prin antihrisisu, ori prin ipoteca.

- Dobandile datoriiloru asigurate nu se voru putea cere de catu numai din sumele isvorite din averile supuse privilegiului, ipoiecate sau zalogite.

Articolul 194

Tote actele ce va faec falitulu pentru istreinare în daru de averi miscatore sau nemiscatore; tote plăţile, sau în bani, sau prin mutare a vre unui drept, vendare, refuire sau într'altu chipu, pentru datorii neajunse la sorocu; şi pentru cele ajunse la sorocu, tote plăţile sevisite într'altu chipu, iaru nu în bani, nici în zapise de negotiu; - ori ce ipoteca facuta de buna voie sau prin hotărîre de judecată, şi tote drepturile de antihrisisu sau de asigurare, înfiinţate asupra averiloru datorului pentru datorii mai vechi, suntu fără nici o tărie despre masa creditoriloru, dacă se voru fi facutu de datornicu în urma vremei hotărîte de tribunalu pentru încetarea platiloru lui, sau cu dece dile mai 'nainte de acesta vreme.

Articolul 195

Ori-ce alta plata facuta de datoru pentru datorii ajunse la sorocu, şi ori-ce altu actu incheiatu din parte'i, sub ori ce felu de îndatorire în povara sa, în urma încetării platiloru şi mai înaintea hotărîrei asupra darei pe faţa a falimentului, se voru putea desfiinta dacă, din partea acelora carii au priimitu de la datoru ori au tratatu cu dinsulu, s'a urmatu cu sciinta încetării platiloru lui.

Articolul 196

La intemplare de a sa plati poliţa în urma vremei încetării platiloru, ce se va fi doveditu de tribunalu, potrivitu cu Art. 190, şi mai înaintea hotărîrei asupra darei pe faţa a falimentului, cererea pentru intorcerea sumeloru plătite nu se va putea porni de catu numai în potriva aceluia în a căruia socoteala se va fi datu poliţa. - De va fi unu biletu la ordinu, cererea se va porni împotriva celui d'antei girantu. La amendoue aceste intemplari, trebuie să se dea dovadă ca acela, de la care se ceru banii înapoi, avea cunoscinta de încetarea platiloru candu s'a datu afară poliţa, sau biletulu la ordinu.

Articolul 197

Ori-ce lucrare de împlinire, pentru plata de chirii de case şi magasii, asupra lucruriloru miscatore carii slujescu la uneltirea negotului falitului, se va amana trei-deci de dile de la data hotărîrei asupra darei pe faţa a falimentului, fără însă a sa vătăma cu acesta ori-ce mesuri asiguratore a'aru putea lua, precumu nici dreptulu ce aru avea proprietarulu a intra iarăşi în stăpânirea locuriloru închiriate; căci, la acesta intemplare, adică, pentru luarea de mesuri asiguratore şi pentru luarea înapoi a locuriloru închiriate, de va avea dreptu inchiriatorulu, soroculu mai susu pomenitu de trei-deci dile inceteda de sine.

Capitolul 2

PENTRU ORANDTIREA JUDECĂTORULUI COMISARU

Articolul 198

Prin hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului, tribunalulu va orandui pe unulu din madularele sale judecatoru comisaru.

Articolul 199

Judecătorului-comisaru va fi mai cu osebire insarcinatu a grăbi şi a priveghea lucrările şi carmuirea falimentului. - Elu va face la tribunalulu de către care va fi oranduitu, raportulu seu pentru tote prigonirile ce aru putea isvori din falimentu, şi carii voru fi de competinţa acestui tribunalu.

Articolul 200

Tribunalulu poate, la ori-ce vreme, în loculu judecătorului-comisaru de falimentu, sa oranduiasca pe altulu dintre madularele sale.

Capitolul 3

Pentru punerea pecetieloru, şi pentru cele dintiiu randueli, despre persona falitului

Articolul 201

Prin hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului, tribunalulu va porunci punerea pecetieloru şi arestarea falitului la poliţia, sau paza persoanei lui în casa'i de catra unu slujbasu alu poliţiei spre a nu putea dosi.

- Aflându-se falitulu într'acesta positia, nu poate a se priimi cerere nici de a se pune la inchisore, nici de a nu sa slobodi de acolo pentru nici unu feliu de datorie.

Articolul 202

Candu falitulu va urma după Art. 186 şi 187, şi la vremea darei pe faţa a falimentului, nu va fi inchisu pentru datorii sau pentru alta pricina tribunalulu va putea sa lu sloboda de la arestu ori de sub paza persoanei lui. - partea hotărîrei prin care se va slobodi falitulu de la arestu sau de sub paza persoanei sale, va putea totu-deuna, după împrejurări, se o desfiinteze mai la urma tribunalulu, şi chiaru de sine.

Articolul 203

Pecetiele se voru pune pe magazii, cantore, case, zapise, catastise, hariii, mobile, şi pe tote lucrurile falitului. - De va face falimentu o tovarasie în nume coprindatoru, pecetiile se voru pune, nu numai în stabilimentulu celu de căpetenie alu tovarasiei, ci şi la salasluinta fia căruia din tovarasii cei împreună respundetori.

Articolul 204

Tribunalulu va supune, în sorocu de doue-deci şi patru de ore, la cunoscinta Departamentului Dreptatei, prescurtare după hotărîrea sa asupra darei pe faţa a falimentului, insemnandu cele mai de căpetenie randueli ce se coprindu într'însă.

Articolul 205

Candu sumele, ce se voru afla gata în averea falitului, nu voru fi indestule ca sa acopere îndată cheltuelile ce se voru urma cu lucrările pregatitore ale judecătoriei şi cu arestuirea falitului, atunci aceste cheltuieli se voru face cu imprumutare de către judecătorie, şi se voru opri ca o datoria privilegiată, din cei d'anteiu bani ce voru intră în socotela masei creditoriloru.

Capitolul 4

Pentru oranduirea şi schimbarea sindiciloru celoru vremelnici

Articolul 206

Prin hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului, tribunalulu va orandui unulu sau mai mulţi sindici vremelnici.

- Va chema îndată pe cei socotiţi atunci de creditori a se stringe în sala seanteloru tribunalului, la o di hotarita, şi nu mai departata de cinci-spre-dece dile de la data darei pe fatia a falimentului.

- Judecătorului-comisaru va cere părerea creditoriloru, ce se voru afla faţa la acesta adunare, atatu asupra alcatuirei listei celoru socotiţi de creditori, catu şi asupra alegerei altoru sindici.

- Se va alcătui jurnalu de disele şi de bagarile loru de sema, şi acestu jurnalu citindu-se mai anteiu în audulu creditoriloru, se va iscăli de judecătorului-comisaru, şi se va da în cunoscinta tribunalului.

- Tribunalulu, vedendu coprinderea acelui jurnalu, şi lista creditoriloru, şi luându în bagare de sema raportulu ce 'i va face judecătorului comisaru, va orandui sindici nuoi, seu va lasă totu pe cei vechi.

- Sindicii ce se voru aseda cu chipulu acesta, suntu desevirsiti. Cu tote aceste, ei potu fi schimbati de catra tribunalu la intemplarile şi după formele ce se voru hotărî la Art. 210 şi 211

- Numerulu sindiciloru se va putea urca, în ori-ce vreme, pînă la trei; ei voru putea fi aleşi şi dintre persoanele ce nu voru fi creditori, şi sa priimeasca, de voru fi, sau nu, creditori o plata ce se hotărî tribunalului asupra raportului judecătorului-comisaru, după ce însă voru sevirsi lucrările loru şi voru da socotela chivernisirei loru.

Articolul 207

Nici o ruda dintr'ale falitului, pînă la a patra spita inclusivu, nu va putea să se oranduiasca sindicii.

Articolul 208

Candu va fi trebuinta a se adaoga sau a se schimba unulu sau mai mulţi sindici, judecătorului-comisaru va raporta tribunalului de comerciu, care va urma în acesta, după formele asedate la Art. 206

Articolul 209

De se voru orandui mai mulţi sindici, ei nu voru putea lucra de catu toţi împreună; cu tote aceste, judecătorului-comisaru poate să dea la unulu sau la mai mulţi dintr'înşii osebite însărcinări cu împuternicire, de a face oare-carii acte de ocarmuire; la asemenea însărcinări, fia-care sindicu este în parte respundetoru pentru lucrarea sa.

Articolul 210

De se voru ivi reclamaţii împotriva vreunei lucrări dintr'ale sindiciloru; judecătorului-comisaru va raporta tribunalului, în sorocu de trei dile, spre a sa hotărî cele de cuviinţă asupra aceloru reclamaţii.

Articolul 211

Judecătorului-comisaru va putea, sau după reclamaţiile ce i se voru indrepta de falitu ori de creditori, sau de sine, sa propune tribunalului depărtarea unuia sau mai mulţi sindici.

- Dacă în sorocu de optu dile, judecătorului-comisaru nu indestuleza reclamaţiile creditoriloru, atunci aceste reclamaţii se voru putea indrepta către tribunalu. Tribunalulu, luându în bagare de seama raportulu judecătorului-comisaru şi ascltandu deslusirile sindiciloru, va judeca şi va hotărî de se cuvine a se departa, sau nu, sindicii.

Capitolul 5

Pentru îndatoririle sindiciloru

SECŢIA I

Randueli obşteşti

Articolul 212

Dacă punerea pecetieloru nu se va fi urmatu mai înainte de oranduirea sindiciloru, aceştia voru cere de la tribunalu sevirsirea acestei lucrări.

Articolul 213

Judecătorului-comisaru va putea, asupra cererii sindiciloru, ai lasă sa nu pune sub peceţi sau ai imputernici sa scota; 1-iu hainele, tolele, mobilele şi lucrurile trebuinciose falitului şi familiei sale; tote aceste se voru elibera prin voia ce va da judecătorului-comisaru după foia ce'i voru arata sindicii; 2-lea lucrurile supuse la grabnica stricăciune, sau la invederata scădere de pretu; 3-lea lucrurile carii servescu la uneltirea comerciului falitului, dacă acesta uneltire nu poate inceta fără paguba creditoriloru. - Lucrurile coprinse într'aceste din urma doue paragrafuri se voru insemna cu pretiulu loru pe o foia de către sindici, faţa cu judecătorului-comisaru care va sub-semna jurnalulu.

Articolul 214

Vendarea lucruriloru supuse la stricăciune, sau la grabnica scădere de pretu, sau a cărora ţinere este pricinuitore de grea chieltuiala; asemenea şi uneltirea întreprinderii de comerciu a falitului se va urma prin sîrguinţa sindiciloru şi cu voia judecătorului-comisaru.

Articolul 215

Catastisele se voru scote de sub peceţi şi se voru da sindiciloru de către judecătorului-comisaru, care le va încheia la finitu, arătându numerulu foiloru fia-cărui catastihu, şi numele sindiciloru la carii le va da. Judecătorului-comisaru va insemna pe scurtu în jurnalulu seu starea în care se voru afla catastisele. - Poliţele şi bileturile carii voru avea scadinta loru în scurta vreme, sau voru fi supuse la priimire, sau pentru carii va trebui a se lua mesuri asiguratore, se voru scote asemenea de sub peceţi de către judecătorului-comisaru, se voru descrie şi se voru da sindiciloru spre a împlini banii. O insemnare coprindatore de sumele fia-cărui dintr'acele zapise, de numele şi domiciliulu datoriloru, şi de soroculu platei, se va da judecătorului-comisaru. - Cele-l-alte credite se voru stringe de sindici sub dare de chitanţa din parte-le. Scrisorile adresate către falit se voru da sindiciloru carii le voru deschide. Falitulu va putea să se afle fatia la deschiderea loru, de va fi aici.

Articolul 216

Judecătorului-comisaru, luându în bagare de sema starea cea în vedere a trebiloru falitului, va putea, sa propună liberarea lui vremelnicesce cu voia înscrisă data de tribunalu. - Dacă tribunalulu va da acesta voia, va putea sa indatorede pe falitu a da chedasie pe omu sub osinda de a plati chedasiulu, de nu'lu va aduce candu se va cere, o sumă ce se va hotărî de tribunalu, şi care va fi în folosulu mesei creditoriloru.

Articolul 217

Dacă judecătorului-comisaru nu va propune slobodirea falitului, acesta va putea sa infatisede cererea sa la tribunalu, care va judeca şi va da hotărîrea sa întru acesta, după ce mai anteiu va asculta pe judecătorului-comisaru.

Articolul 218

Falitulu va putea sa dobândească, pentru dinsulu şi pentru familia sa, din starea ce va avea, ajutoare de hrana; aceste ajutoare se voru hotărî de către tribunalu după propunerea sindiciloru.

Articolul 219

Sindicii voru chema pe faliţi spre a se afla faţa la cercetarea şi incheerea catastiseloru.

- De nu va veni, se va indatora să se infatisede în sorocu de patru-deci şi optu ore celu multu, - şi de va avea, şi de nu va avea, falitulu voia înscrisă de slobodire, va putea să se înfăţişeze prin vachilu de va arata însă, pentru nevenirea sa, pricini bine cuventate şi cunoscute de judecătorului-comisaru.

Articolul 220

Dacă bilantulu nu se va fi datu de falitu, sindicii ilu voru face îndată, ajutanduse cu catastisele şi chartiele falitului precumu şi cu sciintele ce voru putea lua, şi'lu voru depune la cancelaria tribunalului.

Articolul 221

Judecătorului-comisaru este volnicu a asculta pe falitu, cumu şi pe scriitorii şi slujbasii sei şi pe ori ce alta persona, atatu pentru ceea ce privesce la întocmirea bilanţului, catu şi asupra priciniloru şi imprejurariloru falimentulului.

Articolul 222

Candu unu negutatoru se va da pe faţă de falitu în urma morţii sale, sau candu falitulu va muri în urma dării pe faţa a falimentulnl, veduva lui, copiii lui moscenitorii lui, voru putea să se infatisede, sau înşii, sau prin vechilii, la facerea bilanţului, precumu şi la tote cele-l-alte lucruri asupra falimentului.

Secţia II

Pentru ridicarea pecetiloru, şi pentru inventariu (catagrafia)

Articolul 223

În curgerea celoru d'anteiu trei dile după oranduirea sindiciloru, aceştia voru cere de la tribunalu radicarea pecetiloru, şi se voru indeletnici la catagrafia averei falitului, care va fi faţa sau se va chema cu chipu oficialu a veni.

Articolul 224

Catagrafia se va face de sindici în doua esemplare cu chipu treptatu, după cumu se voru radica şi peceţile, şi faţa cu judecătorului-comisaru, care va iscăli, pe fie-care di, ceea ce se va fi lucratu; unulu dintr'aceste esemplare se va depune la cancelaria tribunalului în sorocu de doue-deci şi patru ore, iaru cela-l-altu va remanea la sindici.

- Sindicii suntu volnici a se ajuta, la facerea catagrafiei şi la preţuirea lucruriloru, cu ori-cine voru socoti de cuviinţă. - Se voru protocoli de isnova tote lucrurile care după coprinderea Art. 213 nu se voru fi pusu sub peceţi, şi a cărora catagrafia şi preţuire se va fi facutu.

Articolul 225

La întâmplare de a se da pe faţa falimentulu după mortea datorului, dacă nu se va fi facutu catagrafia mai înainte de darea pe faţa a falimentului, sau la intemplare de a muri falitulu mai nainte de începerea catagrafiei acesta lucrare a catagrafiei se va face îndată, după formele prescrise la Art. de mai susu, şi faţa cu moscenitorii, carii, nevoindu a veni, se voru chema cu chipu oficialu.

Articolul 226

La ori ce falimentu, sindicii în curgere de cinci-spre-dece dile socotite din diua oranduirei loru, (sau de se voru fi numitu alţii, sau de se voru fi intaritu cei vremelnici), suntu datori sa dea judecătorului-comisaru o relaţie sau prescurtare de starea cea în vedere a falimentului, de pricinile cele mai de căpetenie ale acestuia, precumu şi de firea ce poate avea falimentulu.

- Judecătorului-comisaru va supune îndată tribunalului acea relaţie împreună cu bagarile sale de sema. De nu i se va da de sindici în soroculu de mai susu, judecătorului-comisaru va incunosciinta tribunalului, arătându'i şi pricina intadierei.

Articolul 227

Procurorulu tribunalului va putea sa merga la salasluinta falitului şi să se afle faţa la facerea catagrafiei.

- În tota vremea, elu va avea dreptulu de a cere sa i se impartasesca tote actele, catastisele sau chartiele atingatore de falimentu.

Secţia III

Pentru vindarea marfuriloru şi a lucruriloru miscatore, şi pentru împlinirea baniloru

Articolul 228

După sevirsirea catagrafiei, mărfurile, banii, zapisele, catastisele, chartiele şi ori-ce lucru miscatoru alu datorului, se voru da sindiciloru carii voru isscali de a loru priimire din josulu catagrafiei.

Articolul 229

Sindicii nu voru inceta indeletnicindu-se, sub privigerea judecătorului-comisaru, întru împlinirea datoriiloru ce va avea se priimesca falitulu.

Articolul 230

Tribunalulu va putea, după ce va asculta pe pe falitu, sau ilu va chema formalu ca sa'lu intrebe, sa dea voia sindiciloru de a vinde lucrurile miscatore sau mărfurile. - Va hotărî dacă vendarea urmeda a se face prin buna tocmela sau prin medatu.

Articolul 231

Sindicii voru putea, cu voia judecătorului-comisaru, chiemandu-se însă şi falitulu, să între la învoiala pentru tote prigonirile atingatore de masa, cumu şi pentru acelea ce privescu la drepturi şi la prigoniri pentru lucruri nemiscatore.

- Dacă lucrulu de prigonire, pentru care se face învoiala, este, de unu pretu nehotaratu, sau mai presusu de trei sute lei, învoirea nu va avea tărie de nu se va adeveri de tribunalu.

- Falitulu se va chiema la adeverire, şi va avea totu-de una dreptulu de a se împotrivi. Împotrivirea lui va fi indestula ca sa oprească învoirea, dacă acesta va privi la lucruri nemiscatore.

Articolul 232

Dacă falitulu se va slobodi de sub arestu, sau dacă va dobîndi voia înscrisă de slobodire, sindicii voru putea sa'lu întrebuinţeze ca se'i inlesnesca şi se'i lumineze întru carmuirea loru; judecătorului-comisaru va hotărî condiţiile lucrarei lui.

Articolul 233

Banii ce se voru aduna din vendari şi din impliniri, scadindu-se mai anteiu tote cheltuelile, se voru depune îndată la tribunalu. În curgerea celoru d'anteiu trei dile de la priimirea fia-carei sume de către sindici, aceştia voru fi datori a arata judecătorului comisaru dovada înscrisă ca a depus'o la tribunalu; iaru urmandu împotriva, voru fi datori sa plătească şi dobinda pentru dilele ce voru trece mai multu. Banii ce se voru da la tribunalu de către sindici şi de către alte obraze în socotela falimentului, nu se voru putea slobodi, de catu după cerere înscrisă a sindiciloru, cercetata şi priimita de judecătorului-comisaru. De se voru ivi impotriviri la luarea baniloru, sindicii voru fi datori a le desfiinta mai anteiu prin hotărîrea de judecată.

- Tribunalulu poate să dea voie ca banii să se sloboda de-a-dreptulu în mana creditoriloru după o foie de împărţire facuta de sindici, şi încredinţată de judecătorului-comisaru.

Secţia IV

Pentru actele asiguratore

Articolul 234

După intrarea loru în lucrare, sindicii sînt datori sa face tote actele trebuinciose spre asigurarea drepturiloru falitului asupra datoruiciloru sei, sau prin rafuire îndată a datoriei, sau prin secuestru, sau prin zalojire, şi acestea în numele masei creditoriloru.

- Asemene mesuri voru lua şi pentru lucrurile nemiscatore ce aru descoperi ca suntu ale falitului.

Secţia V

Pentru cercetarea şi adeverirea datoriiloru falitului

Articolul 235

Îndată după hotărîrea asupra dării pe faţa a falimentului, creditorii voru, infatisa la tribunalu zapisele şi documentele originale pentru sumele ce voru avea se primească, împreună cu copii sub a loru iscalitura, carii, protocolindu-se de judecătoria din cuvent în cuvent cu originalele loru, se voru da la grefa, şi cereditorii, din preuna cu zapisele originale şi documentele, voru lua adeverinta dela grefieru pentru depunerea copieloru. Copiele se voru prescria asemenatu întru tote cu cele originale adică cu cuvintele drese cu cele şterse şi cu cele adăugate printre linii.

Articolul 236

Creditorii carii, la oranduirea sindiciloru celoru deseversiti, după glasuirea Art. 206, nu voru fi datu zapisele şi documentele loru, se voru insciinta, îndată, prin glasulu Buletinului şi prin adrese din partea judecătoriei, ca trebe se se arate sau înşii, sau prin vechilu, în sorocu de doua-deci de dile socotite de la diua insciintarii prin Buletinu, la sindicii falimentului cu zapisele şi documentele originale de sumele ce voru avea se ia, ori, de voru voi mai bine, se voru infatita la tribunalu, ca protocolinduse, se se depue acolo copiele potrivitu cu dispositiile Art. 235

- Pentru creditorii salasluiti în principatu, şi în locu deosebitu de alu asiedarii tribunalului, acestu sorocu se va mari cu o di de fia-care sese ore de depărtare între loculu asiedarei tribunalului şi salasluinta creditorului.

- Iaru pentru creditorii salasluiti afară din principatu, soroculu va fi de una suta doue-deci dile.

Articolul 237

Cercetarea şi adeverirea datoriiloru va începe în cele d'antei trei dile după împlinirea soroceloru hotărâte prin alinea anteia şi a doua a Art. 236; - se va urma fără precurmare, şi se va face la loculu, diua şi ora arătată de judecătorului-comisaru, care acesta se va cuprinde neaparatu în insciintarea oranduita a se face creditoriloru prin articolulu de mai susu. Cu tote aceste, creditorii se voru chiema de isnova spre acestu sfirsitu prin adrese din partea judecătoriei precumu şi prin Buletinu.

- Zapisele şi documentele de bani ce voru avea sa ia sindicii, se voru cerceta şi se voru adeveri de judecătorului-comisaru; iaru celelalte se voru cerceta şi se voru desbate între creditoru sau vechilulu seu şi între sindici, faţa aflându-se şi judecătorului-comisaru care va alcătui jurnalu pentru acesta.

Articolul 238

Totu creditorul, a cărui datorie se va fi cercetatu şi priimitu, sau se va fi trecutu în bilantu, va putea să se afle faţa la cercetarea şi adeverirea zapiseloru şi documenteloru celoru-l-alţi creditori, şi se dea dovedi împotriva adeveririloru ce se voru fi facutu, sau voru fi a se face; asemenea şi falitulu va avea acestu dreptu.

Articolul 239

Jurnalulu de adeverire va arata salasluinta creditoriloru şi a vechililoru.

- Va coprinde insemnare pe scurtu a zapiseloru şi documenteloru, va face vorbire pentru cuvintele drese, pentru cele şterse şi pentru cele adaogate printre rinduri, şi va insemna dacă datoria este priimita sau prigonita.

Articolul 240

Judecătorului-comisaru va putea totu-dea-una, şi chiaru de sine, sa cera a se infatisa catastisele creditorului, sau să se aducă unu estractu după dinsele facutu de tribunalulu localu.

Articolul 241

De se va priimi de buna datoria, sindicii voru trece pe originalulu fia-cărui zapisu sau documentu insemnarea urmatore sub a insile iscalitura.

- "S'a priimitu între datoriile falimentului cutaruia, dreptu suma de .................... la ............." Judecătorului comisaru, va adeveri cu iscalitura sa acesta insemnare.

- Fia-care creditoru, în sorocu de optu dile celu multu de la cercetarea şi adeverirea datoriei sale, va fi datoru sa încredinţeze înaintea sindiciloru şi a judecătorului-comisaru ca acea datorie este adeverata.

Articolul 242

Dacă datoria este prigonita, judecătorului-comissaru va putea, fără a chiema înaintea lui pe creditoru, se supună prin raportu pricina la tribunalu ca se o judece într'unu sorocu scurtu.

- Tribunalulu va putea sa poroncesca ca se se facă cercetare asupra inprejurariloru faţa cu judecătorului-comisaru, şi să se chieme înaintea sa, persoanele ce aru putea sa dea desluşiri întru acesta.

Articolul 243

Candu prigonirea asupra priimirei unei datorii se va da în cerctarea tribunalului, acestu tribanalu, dacă pricina nu este în stare de a fi judecata cu desevirsire mai 'nainte de împlinirea soroceloru hotărâte prin articolile 236 şi 241 pentru persoanele salasluite în Principate, va porunci, după impregiurari, să se amâne sau să se facă adunarea creditoriloru pentu facerea concordatului, adică a invoielei între creditori şi falit. - De va porunci tribunalul să se stringa adunarea, va putea sa hotărască de o camdata ca creditorulu, a cărui datorie se prigonesce, să se priimesca în chibzuirile acei adunări, cu o sumă ce se va insemna printr'aceeaşi hotărîre.

Articolul 244

Candu prigonirea va fi în cercetarea tribunalului politicescu, tribunalulu de comerciu va hotara de trebuie să se amâne, sau să se infiintede stringerea adunarei pentru formarea concordatului; la acesta din urma intemplare, tribunalulu politicescu, unde se va afla prigonirea, va judeca, în sorocu scurtu şi asupra jalbi sindiciloru incunosciintata creditorului prigonitu, şi fără vre o alta procedura de urmeza a se priimi de o camu data datoria acelui creditoru, şi pentru câtă suma.

- Dacă datoria vre anui creditoru va fi în judecata tribunalului criminalu sau corectionaru, tribunalulu de comerciu va putea asemenea sa hotărască a se amana stringerea adunarei; iaru de va hotărî a se înfiinţa acesta adunare, atunci nu va putea ca dea voia a se priimi vremelniceste datoria creditorului prigonitu şi prin urmare acesta nu va putea sa ia parte la lucrările falimentului pînă cindu tribunalele competente voru hotărî asupra pricinei.

Articolul 245

Creditorulu alu cărui privilegiu numai, ori ipoteca se va prigoni, va fi priimitu a lua parte la chibsuirile falimentului ca unu creditoru de randu.

Articolul 246

După împlinirea soroceloru hotărâte prin articolile 236 şi 241 pentu persoanele salasluite în Principatu, va începe lucrarea pentru facerea concordatului, şi pentru tote operaţiile falimentului, osebindu-se însă persoanele salasluite afară din Principatu, pentru carii se vorbesce în Art. 307 şi 308

Articolul 247

Creditorii, cunoscuţi sau necunoscuţi, carii nici se voru infatisa, nici voru sevirsi încredinţarea la sorocele hotărâte spre acestu sfirsitu, nu voru intra dreptu partasi în împărţirea ce se va face baniloru mesei. Cu tote aceste, voru fi volnici se pornesca reclamaţiile loru de împotrivire, însă numai pînă la sevirsirea acei împărţiri; chieltuelile impotrivirei voru fi totu-de-una în sarcina loru.

- Împotrivirea loru nu va putea sa opresca sevirsirea impartiriloru poruncite de tribunalu; iaru facenduse împărţiri din nou mai înainte de a se da hotărîre asupra impotrivirei loru, acei creditori se voru coprinde pentru suma ce se va hotara vremelnicesce de tribunalu, şi care se va tinea în reserva pînă se va da hotărîre asupra impotrivirei loru.

- Dacă mai în urma se voru priimi de creditori, nu voru putea sa cera nimicu din cele mai dinainte împărţiri slobodite de judecătorie, daru voru avea dreptulu de a lua din banii şi averea încă neimpartita, partea analoga ce li se cuvenia din cele de mai înainte împărţiri.

Capitolul 6

Pentru concordatu şi unire

Secţia I

Pentru chiemarea şi adunarea creditoriloru

Articolul 248

În cele d'antei trei dile ce voru urma după sorocele prescrise pentru încredinţare după articolulu 241, tribunalulu va aduna pe creditori a le cărora credite se voru fi adeveritu şi incredintatu, sau se voru fi priimitu vremelnicesce, spre a chibsui asupra facerei concordatului; insciintarea ce se va trece în Buletinu şi adresele de chiemare, voru arata obiectulu adunarei.

Articolul 249

La loculu, diua şi ora ce se va hotărî de judecătorie, adunarea se va stringe sub presidenta judecătorului comisaru; creditorii, ale cărora credite se voru fi adeveritu şi incredintatu, sau se voru fi priimitu vremelnicesce, se voru infatisa sau înşii sau prin vechili.

- Falitulu se va chema la acesta adunare; va fi datoru să se infatisede însuşi, de nu se va fi arestatu, sau de va fi dobinditu voia înscrisă de slobodire, şi nu va putea sa'şi oranduiasca vechilu, de catu numai pentru pricini bine cuventate şi priimite de judecătorului-comisaru.

Articolul 250

Sindicii voru face către adunare unu raportu asupra stării falimentului, asupra formalitatiloru ce se voru fi indeplinitu, şi a lucrariloru ce se voru fi sevirsitu; falitulu va fi ascultatu la arătările sale.

- Raportulu sindiciloru se va iscăli de dinsii şi se va da judecătorului-comisaru care va încheia jurnalu de cele dise şi hotărîte în adunare.

Secţia II

Pentru concordatu

(Concordatu se înţelege învoirea între falitu şi creditorii sei)

PARAGRAFUL 1 - Pentru facerea concordatului

Articolul 251

Nu se va putea face învoire între creditorii adunaţi şi între falitu de catu după îndeplinirea formeloru prescrise mai susu.

- Acesta învoire nu se va înfiinţa fără numai prin conlucrarea unui numeru inchipuindu majoritatea, totalului creditoriloru, şi infatisandu totu deodată, trii din patru părţi din totalulu crediteloru celoru adeverite şi încredinţate, seu primite vremelnicesce, potrivitu cu secţia a V, de la capitulu V. ori ce împotriva lucrare va fi fără tărie.

Articolul 252

Creditorii ipotecari, şi creditorii privilegiaţi seu zalogasi, nu voru avea glasu la lucrările atingatore de concordatu pentru creditele loru cele asigurate, şi aceste credite nu voru intră în impariasirea concordatului, fără numai de se voru lepada nisce asemenea creditori de ipoiecele, zalogele seu privilegiurile loru.

- Creditoralu ipotecaru, zalogasu seu privilegiatu, care va da votulu seu pentru concordatu, se va socoti ca s'a lepadatu de ori-ce asigurare va fi avutu, şi se va privi ca unu creditoru de rendu.

Articolul 253

Concordatulu se va iscăli totu în acea seanta şi faţa cu totii sub osinda, pentru neurmare, de a nu fi tenutu în sema. De va fi priimitu numai de catra majoritatea creditoriloru la numeru sau numai de catra majoritatea a trii din patru părţi din sumele cuvenite creditoriloru, chibsuirea se va amana celu multu pînă în optu dile; şi la acesta intemplare cele hotărâte la cea d'antei adunare voru remanea fără tărie.

Articolul 254

Dacă, falitulu s'a osinditu ca unu bancrutaru viclenu, concordatulu nu se va putea face.

- De se va fi inceputu cercetarea pentru bancruta viclena, creditorii se voru chiema ca se hotărască de au socotela a se chibsui pentru concordatu, la intemplare de a se desvinovati piritulu, şi dacă, prin urmare, ei amana chibsuirea asupra concordatului pînă la sevirsirea judecatei. Acesta amânare nu se va putea hotărî de catu de majoritatea creditoriloru în numeru şi în suma, potrivitu articolului 251.

Dacă, după împlinirea sorocului de amânare, se va socoti de cuviinţă a se face chibsuire asupra concordatului, se voru padi întocmai regulile asedate prin art. de mai susu.

Articolul 255

Dacă falitulu s'a osinditu ca unu bancrutaru simplu, concordatulu se poate face. Cu tote aceste, dacă s'a pornitu pira despre acesta, creditorii voru putea sa amâne chibsuirile loru asupra facerei concordatului pînă la sevirsirea judecatei, asemenandu-se cu randuelile de mai susu.

Articolul 256

Toţi creditorii, carii voru avea dreptulu de a fi partasi la facerea concordatului, sau ale caroru drepturi se voru recunosce şi se voru priimi mai în urma; voru putea să se inpotrivesca la concordatu.

- Împotrivirea va fi intemeiata pe cuvinte destoinice, şi se va incunosciinta sindiciloru şi falitului în soroculu de optu dile după concordatu, căci, într'altu chipu, nu va fi tenuta în sema; împotrivirea va cuprinde cererea de înfăţişare la cea d'antei audienta a tribunalului.

- De se va fi oranduitu numai unu sidicu, şi dacă acesta se va împotrivi la concordatu, elu va fi datoru sa cera oranduirea unui altu sindicu împotriva cărui elu va avea sa implinesca formele prescrise într'acestu articolu.

- Dacă cercetarea impotrivirei este supusă la dezlegarea altoru pricini carii, după firea loru, nu voru fi de competinţa tribunalului de comerciu, acestu tribunalu va amana hotărîrea sa pînă candu se voru hotărî acele pricini.

- Tribunalulu de comerciu va hotărî unu sorocu scurtu în care creditorulu impotrivitoru va fi datoru să se indrepteze către tribunalulu competentu, şi sa dovedesca ca a facutu miscarile sale în vremea cea hotarita.

Articolul 257

Adeverirea concordatului se va cere de la tribunalulu de comerciu care nu va putea sa hotaresca mai înainte de împlinirea sorocului de optu dile, statoruicitu prin articolulu de mai susu.

- Dacă, în curgerea acestui sorocu, s'a facutu impotriviri, tribunalulu va hatari asupra loru cumu şi asupra adeverirei concordatului prin una şi aceeaşi hotărîre. - De se va priimi împotrivirea de către tribunalu acesta va hotărî deafiintarea concordatului pentru toţi creditorii.

Articolul 258

Ori-cumu însă va fi, mai înainte de a hotărî tribunalulu asupra adeverirei concordatului judecătorului comisaru 'i va face raportu asupra firei de care se pare a fi falimentulu, cumu şi de urmeda a se primi concordatulu.

Articolul 259

De nu se voru padi regulile de mai susu, sau candu pricini atingatore de interesulu publicului ori alu creditoriloru se voru părea destoinice de a opri concordatulu, tribunalulu nu'lu va adeveri.

PARAGRAFUL II - Pentru urmările concordatului

Articolul 260

Adeverirea concordatului va fi indatoritore pentru toţi creditorii înscrişi, sau şi neinscrisi în bilantu, cu zapise adeverite sau neadeverite, şi chiaru pentru creditorii salasluiti afară din Principatu, cumu şi pentru acei carii, pe temeiulu articoleloru 243 şi 244, se voru fi primitu vremelnicesce a lua parte la chibsuirile adunarei pentru facerea concordatului, ori macaru catu va fi suma ce va da mai în urma acestoru creditori prin hotărîrea cea desevirsita.

Articolul 261

Adeverirea concordatului va statornici drepturile fie-căruia din creditori asupra lucruriloru nemiscatore ale falitului, asigurate prin alinea 2 Art. 234

Spre acestu sfirsitu, hotărîrea asupra, adeverirei concordatului se va da în cunoscinta cui se cuvine spre a se trece în condica de zalogiri sau secuestruri; afară numai de se va fi hotaratu într'altu chipu prin concordatu.

Articolul 262

Nici o pornire în judecata spre nimicirea concordatului nu se va priimi după adeverire, de catu numai pentru pricina de viclesugu descoperitu în urma adeverirei, şi isvoritu ori din scadamintu a sumelor ce are sa ia falitulu, ori prefacuta adaogire a datoriiloru lui.

Articolul 263

După ce adeverirea cuncordatului se va hotărî desevirsitu, în catu sa nu mai fia supusă la apelatie, slujba sindiciloru va inceta. - Aceştia voru da falitului socoteala desevirsita, faţa cu judecătorului-comisaru, care socoteala se va dasbate şi se va încheia. Sindicii voru da înapoi falitului tota averea lui, catastisele, chartiele şi lucrurile, sub luare de chitanţa. - Se va alcătui jurnalu pentru acesta de către judecătorului-comisaru a căruia slujba atunci va inceta. - Iaru de se va ivi prigonire asupra predarei socoteliloru şi teslimatisirei averei falitului, tribunalulu va hotărî.

PARAGRAFUL III - Pentru nimicirea sau desfiinţarea concordatului

Articolul 264

Nimicirea concordatului, sau pentru viclesugu, sau pentru osindire de bancruta, viclena în urma adeverirei concordatului, slobode de sub ori-ce răspundere pe cei ce voru fi falitu în chiedasia pe omu.

- La intemplare de a nu se îndeplini din partea falitului condiţiile concordatului, desfiinţarea acestuia se voru putea cere; prin judecata de la tribunalu, unde se voru afla faţa chiedasii ce va fi datu falitulu pentru îndeplinirea concordatului, sau neviindu, se voru chiema şi a duoa oara după oranduiala jndedatii.

- Numicirea concordatului nu va slobodi de sub răspundere pe chiedasii carii se voru fi indatoratu a asigura îndeplinirea intrega, sau numai în parte, a concordatului.

Articolul 265

Candu, după adeverirea concordatului falitulu se va trage în judecata pentru bancruta viclena, şi se va pune sub pada sau sub arestu, tribunalulu va putea se poruncesca a se lua ori-ce mesuri asiguratore voru fi de cuviinţă asupra averei falitului. Aceste mesuri vor inceta de sine din dioa ce se va hotărî ca pira nu este priimita, ori ca piritulu să se sloboda de sub pada, ori ca remane aperatu.

Articolul 266

Ori de se va osindi falitulu ca unu bancrutaru viclenu, ori de se va nimici sau se va desfiinta concordatulu, tribunalulu, printr'aceeaşi a lui hotărîre de nimicire sau desfiinţare, va orandui unu judecatoru comisaru şi unulu sau mai mulţi sindici.

- Aceşti sincici voru putea pune la cale pecetluirea averei falitului cu ajutorulu poliţiei, şi se voru indeletnici fără zabava, după catagrafia cea veche, a protocoli sumele, zapisele, actiile, şi chartiele, şi a face, de va fi trebuinta, o catagrafia suplementara.

- Voru alcătui unu bilantu suplementaru.

- Voru cere a se trece îndată în Buletinu împreună cu estractu după hotărîrea prin care se oranduescu ei sindici, şi poftire către creditorii cei noi de voru fi, a arata în sorocu de doue-deci dile, documentele loru spre a se adeveri: acesta poftire se va face şi din partea tribunalului, potrivitu cu articolile 236 şi 237

Articolul 267

Se va urma fără zabava adeverirea documenteloru şi a zapiseloru de datorie ce se voru arata pe temeiulu articolului de mai susu.

- Nu se voru mai cerceta creditele ce se voru fi priimitu şi se voru fi incredintatu mai înainte, fără însă a se vătăma cu acesta dreptulu de a lepada sau de a scădea pe acelea carii se voru fi platitu întregi ori numai parte dintr'însele.

Articolul 268

Sevirsindu-se aceste lucrări, de nu va mijloci vre unu altu concordatu, creditorii se voru chiema ca sa'şi dea părerea de trebuie să sindicii ori să se oranduiasca alţii.

- Nu se voru face împărţiri fără numai, pentru ceea ce se atinge de creditorii cei nuoi, după împlinirea soroceloru hotărâte prin articolile 236 şi 241, pentru creditorii salasluiti în Principatu.

Articolul 269

Actele sevirsite de falitu în urma hotărîrei de adeverire, şi mai înainte de nimicirea sau desfiinţarea concordatului, nu se voru nimici fără numai la întâmplare de viclesugu împotriva drepturiloru creditoriloru.

Articolul 270

Creditorii cei de mai înaintea concordatului voru intra de isnova întru întregimea drepturiloru loru, însă numai către falitu; daru nu voru putea sa figureze în masa, de catu după analogia urmatore, adică:

- De nu voru fi priimitu nici o parte din analogulu loru, voru intra cu întregimea crediteloru loru; de voru fi priimitu o parte din analogu, voru intra cu remasita capitalului, pentru care nu voru fi priimitu partea analoga.

- Randuelile acestui articolu se voru păzi întocmai şi la întâmplare de a se face alu 2-lea falimentu, dacă însă nu se va fi urmartu mai înainte nimicire sau desfiinţare a concordatului.

Secţia III

Pentru unirea creditoriloru

Articolul 271

Unirea este unu actu prin care creditorii unui falitu carii n'au pututu dobândi concordatu, se unescu a lua mesurile cele mai cuviinciose spre a se despăgubi, pe catu se va putea, din averea falitului.

Articolul 272

De nu va mijloci concordatu, creditorii se socotescu pravilnicesce în dreptulu de unire.

- Judecătorului-comisaru 'i va intreba îndată atatu asupra chipului carmuirei lucrariloru falimentulul, catu şi asupra folosului de a se tenea, seu de a se schimha sindicii.

- Creditorii privilegiaţi, ipotecari seu zelogasi se voru priimi la acesta chibduire.

- Se va încheia jurnalu de disele şi de bagarile de sema ale creditoriloru, şi tribunalulu vedendu cuprinderea acestui jurnalu va hotărî precumu s'a disu prin Art. 206

- Sindicii carii se voru schimba voru fi datori se dea socoteala la sindicii cei noi, faţa cu judecatoru-comisaru, chiemanduse inse şi falitulu după oranduiala judecatoresca.

Articolul 273

Creditorii se voru intreba de poate să se dea vre unu ajutoru falituluu din averea ce i se va fi gasitu.

- Candu majoritatea creditoriloru ce voru fi faţa, se va indupleca la acesta se va putea da falitului din acea avere o sumă dreptu ajutoru. Sindicii voru propune catatimea acei sume, şi tribunalulu o va hotărî.

Articolul 274

Candu va face falimentu o tovarasia comercială, creditorii voru putea sa încheie concordatu cu unulu seu mai mulţi din tovarasi.

- La acesta intemplare, tota averea tovarasiei va privi pe sema unirii creditoriloru; iaru averea personală a tovarasiloru cu carii se va fi facutu concordatu; nu se va lua pe sema unirii, şi învoirea particulară, ce se va fi facutu prin concordatu, nu va putea volnici pe cei ce 'lu voru fi dobanditu, sa platesca vre-o sumă din cele cuprinse într'acea învoire, de catu din alta avere a loru, iaru nu a tovarasiei.

- Tovarasulu care va fi dobanditu concordatu particularu pe sema sa, va fi slobodu de ori-ce împreună răspundere.

Articolul 275

Sindicii infatisada masa creditoriloru, şi sînt însărcinaţi cu rafuirea datoriiloru. - Cu tote aceste, creditorii voru putea sa i imputernicesca a nu conteni urmarea intreprinderiloru falitului.

- Chibsuirea prin care se va da sindiciloru acesta, împuternicire, va hotărî întinderea şi soroculu ei, precumu şi sumele ce voru putea sa tena sindicii spre întâmpinarea cheltueliloru.

- Acesta chibsuire nu va putea să se infiintede de catu faţa cu judecătorului-comisaru, şi cu majoritatea, a trii din partu părţi a creditoriloru în numeru şi în suma.

- Falitulu şi creditorii ce voru fi de părere osebită, voru putea să se impotrivesca la acesta chibsuire prin canalulu judacatii, daru împotrivirea loru nu va putea zaticni punerea în lucrare a acei chibsuiri.

Articolul 276

Candu lucrurile sindiciloru voru trage după dinsele îndatoriri carii se covirsesca averea luată pe sema unirii creditoriloru, creditorii, carii voru fi imputernicitu acele lucrări, voru fi singuri respundetori şi peste sumele ce voru avea sa ia, însă numai pe catu voru fi volnicitu şi ei pe sindici; aceşti creditori voru contribui la plata după analogia sumeloru ce au sa ia din averea falitului.

Articolul 277

Sindicii sînt însărcinaţi sa staruiasca spre vendaraa lucruriloru celoru nemiscatore, a marfuriloru şi a lucruriloru miscatore a falitului precumu şi spre rafuirea crediteloru şi a datoriiloru lui; tote aceste se voru urma sub privigherea judecătorului-comisaru, şi fără a fi trebuinta să se cheme falitulu.

Articolul 278

Sindicii, asemanandu-se cu regulile aşezate la articolutu 231, voru putea ca între la învoiala pentru totu felulu de drepturi cuvenite falitului, de şi se va împotrivi acesta.

Articolul 279

Creditorii cei în positie de unire se voru chiema prin judecătorie a se stringe celu putinu o dată în celu d'antei anu, precumu şi în anii următori, de se va prelungi.

- La aceste adunări, sindicii voru fi datori a da socoteala pentru carmuirea loru, şi voru fi ţinuţi în slujba loru, sau schimbati, după formele prescrise la art. 206 şi 272

Articolul 280

Candu rafuirea falimentului va lua sevirsire, creditorii se vor chiema iarăşi prin judecătorie a se aduna.

- La acesta din urma adunare sindicii îşi voru da socotela; falitulu va de faţa, sau se va chema după orinduiala judecatei.

- Creditorii îşi voru da părerea de este falitulu vrednicu de iertare; spre acestu sfirsitu se va încheia jurnalu în care fia care creditoru va putea sa înscrie disele şi bagarile sale de sema.

- După închiderea acestei adunări, unirea creditoriloru se desfiinteda pravilnicesce.

Articolul 281

Judecătorului-comisaru va infatisa tribunalului chibsuirea creditoriloru despre iertarea falitului, precumu şi unu raportu asupra feliului şi a imprejurariloru falimentnlui.

- Tribunalulu va hotărî de este falitulu vrednicu, sau nu, de iertare.

Articolul 282

Dacă falitulu nu se va găsi vrednicu de iertare, creditorii voru avea iarăşi dreptulu de a sa porni fia-care pe sema sa, atatu împotriva persoanei, catu şi a averei falitulu.

- De se va găsi vrednicu de iertare, va fi aparatu de arestare din partea creditoriloru falimentului, şi aceştia nu voru putea să se pornesca de catu numai asupra averei lui.

Articolul 283

Nu voru fi vrednici de iertare, bancrutarii vicleni, stelionatarii (adică vendatorii sau ipotecarii de lucruri străine, sau ipotecari de averi nemiscatore supuse şi la alte îndatoriri, fără de a le fi facutu cunoscute); cei osinditi pentru furtisaguri, inselatorie sau rea întrebuinţare a bunei credinţe, şi cei însărcinaţi cu bani obstesci

Articolul 284

Nici unu datornicu negutatoru nu va fi priimitu de judecătorie a cere sa i se haradesca voia de a'şi da averea sa creditoriloru spre isbranirea datoriiloru sale.

Capitolul 7

Pentru osebitele feluri de creditori şi pentru drepturile loru la întîmplare de falimentu

Secţia I

Pentru cei împreună îndatoraţi şi pentru chezasi

Articolul 285

Creditorulu care va avea la mana zapise ori poliţe iscălite, girate sau chedasuite cu chipu împreună-respundetoru de către falitu şi alţii, împreună îndatoraţi carii şi ei se voru afla faliţi, va fi partasu la impartirile ce se voru face în tote masele, şi va figura cu capitalulu coprinsu într'acele zapise sau poliţe pînă la desevirsita refuire.

Articolul 286

Pentru părţile ce se voru plati unui asemenea creditoru, nici o reclamaţie nu potu porni, una împotriva altia, masele falitiloru celoru împreună îndatoraţi, afară numai dacă părţile ce se voru fi platitu din averea aceloru falimente, voru covirsi suma capitalului împreună cu dobandile şi cheltuelile; şi la acesta intemplare, prisosulu se va intorce, după randulu indatoririloru, la aceia, din cei împreună îndatoraţi, carii voru avea pe cei-l-alţi de chezasi.

Articolul 287

Dacă creditorulu, ce va avea la mana zapise date cu chipu de împreună răspundere de către falitu şi de alţi împreună îndatoraţi, va fi priimitu o parte din banii sei mai 'nainte de falimentu, atunci va intră în masa cu remasita capitalului, şi pentru acesta remasita va avea dreptulu de a se porni asupra celui împreună indatorata sau a chezasului;

- iara celu împreună indatoratu sau chezasulu care va fi platitu acea ramasita, va intra cu acesta în masa creditoriloru falitului.

Articolul 288

De şi se va face concordatu, creditorii voru păstra dreptulu de a se porni pentru intrega refuire a crediteloru loru împotriva celoru împreună îndatoraţi cu falitulu.

Secţia II

Pentru creditorii zalogasi, şi pentru cei priviligiati pe averi miscatore

Articolul 289

Creditorii falitului carii voru fi pravilnicesce asiguraţi cu zalogu miscatoru, se voru înscrie în masa numai spre sciinta.

Articolul 290

În tota vremea, sindicii voru putea, cu voia judecătorului-comisaru, se scota zalogele pe suma averei falimentului, platindu datoria.

Articolul 291

De nu se va scote zalogulu de sindici, şi de se va vinde de creditoru cu pretu mai mare de suma datoriei, prisosulu se va lua de sindici; iaru de va fi pretulu mai micu de datorie, creditorulu zalogasu va intră în masa cu ramasita datoriei sale, însă numai ca unu creditoru de rindu.

Articolul 292

Simbria lucratoriloru ce se voru fi intrebuintatu de-a-dreptulu de falitu în curgerea lunei cei dinaintea darei pe faţa a falimentului, simbria slugiloru pe anul celu din urma, plata lucruriloru luate de falitu pentru hrana sa şi a familiei sale în curgerea celoru din urma sese luni, cheltuelile judecatoresci, cheltuelile bolei celei din urma a falitului şi a familiei sale, cheltuelile de îngropare a falitului, sau a vre-unuia din madulariu familiel sale în anul celu din urma, se voru priimi între datoriele privilegiate.

- Asemene se va priimi şi simbria cuvenită gramaticiloru şi scriitoriloru falitulul pentru cele sese luni d'înaintea darei pe faţa a falimentului.

Articolul 293

Celu ce va fi vendutu falitului lucruri miscatore, nu va avea dreptulu de a cere înapoi acele lucruri, precumu nici plata loru cu cuventu de precădere, ci se voru socoti avere a falitului, şi vendetorulu va intră în masa ca unu creditoru de rindu.

Articolul 297

Sindicii voru da tribunalului foia de creditorii ce se voru arata cu pretentie de privilegiaţi asupra averei miscatore, şi judecătorului-comisaru gasindule bune, va imputernici plata loru din cei d'antei bani ce se voru stringe; - iaru de va fi privilegiulu prigonitu, tribunalulu va hotărî întru acesta.

Secţia III

Pentru drepturile creditoriloru ipotecari, şi zalogasi asupra lucruriloru nemiscatore

Articolul 295

Candu împărţirea preţului lucruriloru nemiscatore se va face mai 'nainte de împărţirea preţului lucruriloru miscatore sau totu-de-odată, creditorii privilegiaţi sau ipotecari, carii nu se voru isbrani din pretulu lucruriloru nemiscatore, voru intră în masa cu remasita crediteloru loru, dacă însă acele credite se voru fi adeveritu şi se voru fi incredintatu după formele mai susu asedate.

Articolul 296

Dacă una sau mai multe împărţiri a baniloru ce se voru stringe din vendarea lucruriloru miscatore, se voru face mai 'nainte de împărţirea preţului lucruriloru nemiscatore, creditorii priviligiati şi ipotecari, ale cărora credite se voru fi adeveritu şi incredintatu, voru intra împreună la împărţiri după analogia totalului crediteloru lor, afară numai de va fi trebuinta a se face scademinturile de carii se va vorbi mai la vale.

Articolul 297

După vendarea lucruriloru nemiscatore şi desevirsita asedare a rândului între creditorii ipotecari şi privilegiaţi, câţi dintr'înşii voru fi asiedati cu chipu în catu se pota a se plati din pretulu lucruriloru nemiscatore întru întregimea creditoriloru loru, voru priimi pe deplinu aceste credite asigurate prin ipoteca, scadenduse însă cu sumele ce voru fi priimitu mai înainte la impartirile făcute între creditorii de randu - Sumele ce se voru scădea cu acestu chipu, se voru intorce, nu în masa creditoriloru, ipotecari, ci într'a creditoriloru de randu pe a cărora sema se voru opri.

Articolul 298

Catu pentru creditorii ipotecari, carii, fiindu asedati, nu'i va ajunge randulu a priimi din împărţirea preţului lucruriloru nemiscatore, de catu o parte din creditele loru, se va urma după cumu mai la vale se arata; drepturile loru asupra masei creditoriloru de randu se voru aseda cu desevirsire potrivitu cu sumele ce voru mai avea a lua peste acelea ce'i va fi ajunsu se primească în masa creditoriloru ipotecari şi după aceea banii ce voru fi mai priimitu din alte împărţiri de mai înainte se voru scădea din sumele ce voru fi luatu din masa creditoriloru ipotecari, şi se voru intorce la masa creditoriloru de randu.

Articolul 299

Creditorii carii fiindu asedati intra cei ipotecari, nu'i va ajunge randulu a priimi nimicu se voru privi ca nisce creditori de randu, şi voru fi supuşi la urmările concordatului şi a tuturoru operaţiiloru masei acestoru din urma.

Secţia IV

Pentru drepturile muierei

Articolul 300

Candu va face falimentu barbatulu, muierea va lua înapoi lucrurile nemiscatore ce va fi adusu de zestre, precumu şi ecsoprica nemiscatore ce va fi avendu.

Articolul 301

Muierea asemene va lua înapoi lucrurile nemiscatore ce se voru fi cumparatu, sau de ea sau pe numele ei, cu banii ce va fi dobanditu ea prin moscenire, ori prin daruri, ori prin legături, dacă însă acesta împrejurare se va arata anume în zapisulu de cumparatore, şi dacă se va dovedi prin diata, sau prin vre o foia de impartala, sau prin ori-ce altu actu publicu, de unde i s'au coboritu acei bani.

Articolul 302

Afară din împrejurarea preveduta prin articolulu de mai susu, averea dobendita de muierea falitului se va socoti ca este a lui, ca s'a platitu cu banii lui, şi ca trebuie se între în masa capitalului lui, afară numai de va face muierea dovada împotriva.

Articolul 303

Muierea va putea lua înapoi lucrurile miscatore ce va fi adusu de zestre, sau va fi dobanditu prin moscenire, prin daru, ori prin legături, urmandu însă a face dovada, pentru cele d'antei, prin foia de zestre adeverita după oranduiala, ca suntu chiaru acelea carii le-au adusu ea în casa bărbatului-seu; iaru pentru cele de alu doilea, prin inscrisu pravilnicu.

- De nu va face muierea asemene dovada, tote lncrurile mitcatore, ce voru fi spre trebuinta ori a bărbatului, ori a muierei, se voru lua pe sema creditoriloru, remaindu ca sindicii sa dea muierei, ca voia judecătorului-comisaru, hainele şi pandaturile ce voru sluji la a ei trebuinta.

Articolul 304

De va fi platitu muierea datorii pentru barbatulu ei, după totu dreptulu cuvenitu se va socoti ca ea a sevirsitu acea plata cu bani din ai bărbatului, şi nu va putea să facă vre o pretentie întru acesta în falimentu, afară numai de va face dovada în potriva, pentru rcre se vorbesce la art. 302

Capitolul 8

Pentru împărţirea între creditori şi pentru desfacerea averei miscatore a falitului.

Articolul 305

Sumele isvorite din averea miscatore a falitului, după ce se voru scote chieltuelile cirmuirei falimentului ajutorele ce se voru fi datu falitului ori familiei lui, şi sumele ce se voru fi platitu creditoriloru privilegiaţi, se voru împărţi între toţi creditorii după analogia crediteloru loru celoru adeverite şi încredinţate.

Articolul 306

Spre acestu sfirsitu, sindicii voru da, pe fia-care luna, tribunalului o insemnare a starei falimentului, şi a baniloru ce se voru afla strinsi; tribunalulu va porunci de va socoti de cuviinţă a se împărţi intra creditori acei bani, va hotărî partea analoga a fia-căruia, şi va priveghia ca toţi creditorii se se insciintede de acesta.

Articolul 307

Nu se va face nici o împărţire între creditorii salasluiti în principatu, de catu numai după ce se va pune în reserva partea cuvenită pe sema crediteloru cu carii voru fi trecuţi în bilantu creditorii cei salasluiti afară din principatu. Candu se va părea ca aceste credite nu s'au trecutu în bilantu cu unu chipu lamuritu, tribunalulu va putea se hotărască ca se se adaoge acea reserva, remaindu ca sindicii, de voru socoti ca se face vre o napastuire celoru-l-alţi creditori, se se pornesca cu reclamaţii la tribunalu, care va fi datoru a o lua în bagare de sema, şi a hotărî asupra ei.

Articolul 308

Aceasta parte se va pune în reserva şi se va păstra pînă la împlinirea sorocului hotaratu prin ceiu din urma paragrafu alu art. 236

Acea parte se va împărţi între toţi creditorii priimiti de buni, dacă cei salasluiti în streinatate nu au ingrijitu a adeveri creditele loru, potrivitu cu rânduielile acestei pravili. - Asemene reserva se va face şi pentru creditele acelea asupra priimirei cărora nu se va fi datu hotărîrea cu desevirsire.

Articolul 309

Nici o plata nu se va face de către sindici, de catu numai după înfăţişarea zapisului în originalu. Sindicii voru insemna pe zapisu suma plătită de dinsii, sau poruncita a se plati, potrivitu cu art. 233

- Cu tote acestea, de nu va fi cu putinta a se infatisa chiaru zapisulu în originalu, judecătorului-comisaru va putea se imputernicesca pe sindici a plati, după ce mai înainte va vedea jurnalulu de adeverirea acei datorii.

- Ori cumu inse va fi, creditorulu va da chitanţa dc priimire pe marginea foei de împărţire.

Articolul 310

Unirea creditoriloru va putea sa cera voia de la tribunalu ca se desfaca toptanu prin învoiala tote sau parte din drepturile şi reclamaţiile ce va avea falitulu, şi carii nu se voru fi adusu la îndeplinire, chiamndu-se inse falitulu după oranduiala judecatei; la acesta intemplare, sindicii voru face tote actele trebuinciose. Totu creditorulu va putea se se adresede către judecătorului-comisaru, ca se cera a se face chibsuire, întru acesta din partea unirii.

Capitolul 9

Pentru vînzarea averei nemişcătoare a falitului

Articolul 311

De la hotărîrea asupra darei pe faţa, a falimentului, creditorii nu voru putea sa cera vindarea averiloru nemiscatore asupra cărora nu voru avea ipoteca.

Articolul 312

De nu se va fi pornită cerere pentru vendarea averei cei nemiscatore a falitului mai înainte de întocmirea unirii, numai sindicii voru fi în dreptu de a cere vendarea acestei averi, şi acesta voru fi datori a o face în sorocu de optu dile prin scirea şi slobodenia judecătoriei, şi padindu-se tote formele prescrise pentru venderile prin mezatu.

Capitolul 10

Pentru cererea înapoi a marfuriloru şi a altoru lucruri

Articolul 313

La intemplare de falimentu, se voru putea cere înapoi zapisele şi alte înscrisuri negutatoresci de bani, carii încă nu se voru fi platitu, şi se voru afla în portofoliulu falitului pe vremea falimentului, candu acele zapise sau înscrisuri se voru fi datu de proprietarulu loru cu ordinu numai de a se stringe banii şi de a se tinea la păstrare, sau candu se voru fi randuitu de unitulu proprietaru a se întrebuinţa la plati hotărâte.

Articolul 314

Asemenea se voru putea cere înapoi, pe câtă vreme se voru afla în natura, mărfurile, tote, sau parte, ce se voru fi datu falitului spre a le păstra sau a le vinde în socotela stapanului loru.

- Asemenea se va putea cere înapoi pretulu, sau parte din pretulu numiteloru mărfuri, care nu se va fi respunsu, nici se va fi prefacutu în zapisu, nici se va fi refuitu prin vre o socotela între falitu şi cumparatoru.

Articolul 315

Se voru putea cere înapoi mărfurile pornite către falitu, pe câtă vreme acele mărfuri nu voru fi intratu în magasiile lui, sau într'ale comisionarului insascinatu a le vinde pe sema falitului.

- Cu tote aceste, cererea înapoi nu va fi priimita, dacă mărfurile, mai înainte de a sosi, s'au vendutu fără viclenie, cu facture şi scrisorea de încărcare în corabie, sau cărţi de caratu iscălite de espeditoru.

- Ceretorulu înapoi, priimindu marfa, va fi datoru se intorca la masa banii ce va fi luatu înainte în socotela marfuriloru, şi ori-ce alte sume raspunse pentru plata de navlu, de caratu, comisionu, asigurări sau alte cheltuieli; către acesta, va plati şi sumele ce voru avea se mai ia unii alţii pentru acelesi pricini.

Articolul 316

Se voru putea opri de vendetoru mărfurile vendute de dinsulu, carii nu se voru fi datu falitului, sau nu se voru fi pornitu, ori catra acesta, ori catra o a treia persosa în socotela lui.

Articolul 317

La intemplarea preveduta prin cele din urma doue articole, sindicii voru avea dreptulu prin împuternicirea judecătorului comisaru, se cera predarea marfuriloru, platindu vendatorului pretulu tocmitu între dinsulu şi falitu.

Articolul 318

Sindicii voru putea, cu voia judecătorului-comisari, se priimesca de bune cererile ce li se voru face pentru luarea în-apoi de mărfuri. De se va ivi prigonire, tribunalulu va hotărî, ascultandu şi pe judecătorului-comisaru.

Capitolul 11

Pentru împotrivire şi apelatie asupra botaririloru date în pricina de falimentu

Articolul 319

Hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului, precumu şi aceea ce va hotărî la o dată mai veche vremea încetării platiloru, voru fi priimitore de împotrivire către aceeaşi judecătorie, din partea falitului, în sorocu de optu dile, şi din partea ori-carei alte părţi interesate, în sorocu de o luna. Aceste soroce voru curge din dilele întru carii se voru seversi formalităţile publicarei după, coprinderea art. 190

Articolul 320

Ori-ce cerere voru face creditorii spre a se hotărî data încetării platiloru falitului la o epoca osebită de catu aceea ce se coprinde în hotărîrea asupra darei pe faţa a falimentului, sau în vre o alta hotărîre data mai în urma, nu va fi priimita după trecerea soroceloru orânduite pentru adeverirea şi încredinţarea crediteloru. Trecendu odată, aceste soroce, vremea încetării platiloru va remanea cu nestramutare hotărâtă despre creditori.

Articolul 321

Soroculu apelatiei, pentru ori-ce hotărîre data în pricina de falimentu, va fi numai de o luna socotită din diua incunosciintarei ei.

Articolul 322

Nu voru fi supuse nici la împotrivire către aceeaşi judecătorie, nici la apelatie:

- 1-iu, hotărîrile atingatore de oranduirea sau de schimbarea judecătorului-comisaru, precumu şi de orînduirea ori de scoterea sindiciloru;

- 2-lea, hotărîrile asupra cereriloru ori de carte de slobozenie a falitului, ori de ajutoare pentru dinsulu şi familia lui;

- 3-lea, hotărîrile carii voru imputernici vendarea lucruriloru ori a marfuriloru falitului;

- 4-lea, hotărîrile atingatore sau de amânare a concordatului, sau de priimire vremelnicesca a crediteloru prigonite;

- 5-lea, hotărîrile prin carii tribunaluli de comerciu va hotărî asupra reclamatiiloru pornite împotriva porunciloru date de judecătorului-comisaru în cerculu atribuţiiloru sale.

Titlul U II

Pentru bancrute

Capitolul 1

Pentru bancruta simpla

Articolul 323

Intemplarile de bancruta simpla se voru pedepsi cu osindele hotărâte în anecsulu pentru vini şi pedepse alaturatu la sfirsitulu acestei condici, şi se voru judeca de tribunalurile corecţionale, asupra pirei ce se va porni din partea sindiciloru, din partea ori-cărui creditoru sau din partea procuroriloru.

Articolul 324

Se va declara ca unu bancrutaru simplu ori-ce negutatoru falitu care se va afla în una din împrejurările urmatore:

- 1-iu, dacă cheltuelile lui personale sau cheltuelile casei sale se voru judeca ca au fostu peste mesura;

- 2-lea, de va fi perdutu sume mari la jocuri de norocu, precumu cărţi, lotarii şi altele;

- 3-lea, dacă, cugetandu a intardia falimentulu, elu va fi sevirsitu cumpărători de lucruri ca să le venda, cu pretu mai josu de obicinuitulu loru cursu; dacă totu cu asemenea cugetu, elu se va fi imprumutatu cu bani, va fi scosu afară în circulaţie, poliţe şi alte asemenea bileturi de negotu, sau va fi intrebuintatu ori-ce alte mijloace pagubitore ca sa dobandesca bani;

- 4-lea, dacă după încetarea platiloru sale, va fi platitu unu creditoru cu paguba masei.

Articolul 325

Se va putea declara ca unu bancrutaru simplu ori-ce negutatoru falitu care se va afla în una din împrejurările urmatore:

-1-iu, dacă se va fi insarcinatu în socotela altuia şi fără a priimi de la dinsulu bani sau lucruri spre acoperirea sa, cu îndatoriri ce se voru cunosce a fi prea mari pe lîngă starea în care se afla elu candu a luatu asuprasi acele îndatoriri;

- 2-lea, dacă se va declara de isnova falitu fără a fi indestulatu îndatoririle ce se punea asupra'i prin vre unu concordatu de mai înainte;

- 3 lea, dacă, în cele d'antei trei dile de la încetarea platiloru sale, na va fi facutu la tribunalulu localu arătarea cerută de art. 186 şi 187, sau dacă acea arătare nu va coprinde numele tuturoru tovarasiloru celoru împreună respundatori;

- 4-lea, dacă, fără vre o pravilnica împiedicare, nu s'a infatitatu însuşi la sindici la împrejurările şi la sorocele hotărâte, sau dacă dobîndindu carte de slobodenie, nu se va fi mai infatisiatu la judecata;

- 5-lea, de nu va fi ţinuta catastise şi nu va fi facutu inventariu după cerută orinduiala; dacă catastisele şi inventariulu ori sînt nedesavarsite ori sînt ţinute cu neorinduiala, ori nu infatisada adeverata lui stare de dare şi de luare, fără inse a mijloci vre o viclenie întru aceasta.

Capitolul 2

Pentru bancruta viclena

Articolul 326

Se va declara ca unu bancrutaru vicleanu, şi se va pedepsi cu osindele hotărâte prin anecsulu despre pedepsile bancrutariloru alaturatu pe lîngă acesta condica, ori-ce negutatoru falitu cere va tăinui catastisele sale, va ascunde o parte din capitalulu seu, saa nu'lu va arata totu, sau care, ori prin socotelile sale, ori prin acte publice sau particulare, ori prin bilantulu seu, se da cu viclenie platnicu pentru sume ce elu nu era datoru.

Articolul 327

Dacă unulu sau mai mulţi creditori voru porni numai pe sema loru pira de bancruta viclena împotriva falitului, cheltuelile judecatei voru fi în socotela loru, de se va desvinovati pîrîtului.

Capitolul 3

Pentru vini mari şi vini corectionali sevirsite în falimente de alte persoane afară de falitu

Articolul 328

Se voru osindi la pedepsile hotărîte pentru bancrutarii vicleni:

- 1-iu. Acei carii se voru dovedi ca pentru interesulu falitului, au ascunsu ori au tainuitu tote sau parte din averile lui miscatore, ori l'au ajutatu cu ori-ce mijlocu, la sevirsirea viclenei bancrute;

- 2-lea. Acei carii se voru dovedi ca,n s'au aratatu în falimentu, sau pe însuşi numele loru, sau pe numele strainu, creditori de credite neinfiintate;

- 3-lea. Acei carii, facendu negotu, sub numele strainu, sau sub unu nume mincinosu, se voru fi invinovatitu cu vre una din faptele prevedute prin Art. 326

Articolul 329

Sotulu ori sotia, rudele de josu sau de susu ale falitului, rudele din cuscrenia, totu pînă la aceeaşi spita, carii voru fi datu de-parte, sau voru fi ascunsu lucruri dintr'ale falimentului, fără inse a lucra întru viclena înţelegere cu falitulu, se voru pedepsi ca, nişte furi.

Articolul 330

La intamplarile prevedute prin articolele de mai susu, judecatoriele criminale carii voru cerceta pricina, şi voru dovedi ca s'a urmatu vre o viclena tainuire, voru hotara:

- 1-iu, a se intorce la masa creditoriloru, tote lucrurile, drepturile sau reclamaţiile falitului, ce se voru fi luatu, sau de voru fi tainuitu cu viclenie;

- 2-lea, asupra pagubiloru ce se voru cere, şi carii se voru lămuri după găsirea cu cale aceloru judecătorii.

Articolul 331

Totu sindiculu care se va fi invinovatitu cu viclena şi rea întrebuinţare întru împlinirea datorieloru carmuirei sale, se va pedepsi după glasutirea art. 2 alu anecsului alaturatu pe lîngă acesta condica, şi atingatoru de pedepsele bancrutariloru.

Articolul 332

Creditorulu care va fi facutu, ori cu falitul, ori cu ori care alta persona, învoiri spre alu seu în parte folosu ca sa dea votulu seu spre paguba masei creditoriloru, sau care va fi sevirsitu vre o inparte tomele din care aru isvori pentru dinsulu folosu impovaratoru pentru cei-l-alţi creditori, se va pedepsi după PARAGRAFUL 10 alu art. 3 din alaturatulu anecsu asupra pedepsiloru bancrutariloru.

Articolul 333

Către acesta, acele învoieli sau tocmeli se voru desputernici cu totulu.

- Creditorulu va fi datoru se aducă înapoi, la cine se va cuveni, sumele sau zapisele ce va fi priimitu în puterea desfiintateloru invoeli sau tocmeli.

Articolul 334

Dacă pira pentru desfiinţarea invoeliloru sau a tocmeliloru mai susu arătate se va porni politicesce, iar nu criminalicesce, cererea se va face către, tribunalele de comerciu.

Articolul 335

Tote hotărîrile de osinda, ce se voru da pe temeiulu atatu în a acestui capu, catu şi a celoru doue de mai înainte (de la art. 313 - 334), se voru lipi şi se voru publică după formele asedate la articolulu 41 alu acestei condici.

Capitolul 4

Pentru carmuirea averiloru la intemplare de bancruta

Articolul 336

În tote intamplarile de pira şi de osinda pentru bancruta simpla sau vicena, reclamaţiile civile, afară dintr'acelea pentru carii se vorbesce la art. 330, voru fi osebite, şi tote dispositiile atingatore de averea falitului şi prescrise pentru falimentu, se voru pune în lucrare fără a putea se se dea în cercetarea tribunaleloru corectiunale sau a divanuriloru criminale.

Articolul 337

Cu tote aceste, sindicii falimentului voru fi datori a da procuroriloru chartiele, documentele şi deslusirile ce li se voru cere.

Titlul U III

Pentru restatornicirea falitiloru

Articolul 338

Falitulu care va plati toţi banii ce va fi datoru cu dobinda loru şi cheltuelile urmate, va putea dobândi a sa restatornicire.

- Daru, de va fi tovarasu alu vre unei case de comerciu, caduta în falimentu, nu va putea sa o dobandesca, de catu după ce va face dovada ca tote datoriile tovarasiei s'au platitu întru întregimea loru împreună cu dobandile şi cheltuelile, şi chiaru de va fi facutu elu vre unu concordatu împarte pe sema sa.

Articolul 339

Ori-ce cerere de restatornicire se va indrepta catra departamentului dreptatei, insotindu jaluitorulu pe lîngă jalba sa tote înscrisurile doveditore a desevirsitei sale refuiri.

Articolul 340

Departamentului dreptatei va trimite copii adeverite după, jalba şi după înscrisuri către judecătoria de comerciu a salasluirei jaluitorului, şi dacă acesta va fi schimbatu salasluinta sa în urma falimentului, către judecătoria de comerciu a locului unde se va fi asedatu falitulu, indatorandu-o a lua tote sciintele putiuciose asupra adeverului aratariloru jaluitorului.

Articolul 341

Presidentulu tribunalului va porunci a se scote copia după acea jalba şi a sta lipita doue luni atatu în sala seanteloru tribunalului, şi a magistratului, cum şi la bursa, pe unde va fi. Catra acesta, se va trece în prescurtare şi în Buletinu.

Articolul 342

Totu creditorulu care nu va fi priimitu plata pe deplinu a capitalului seu cu dobandile şi cheltuelile, cumu şi ori-ce altă parte intesesata va putea, în curgerea vremei întru care acea copia va fi lipita, să se impotrivesca la restatornicirea falitului numai prin jalba data către tribunalu şi însoţită cu doveditorele înscrisuri. Creditorulu impotrivitoru nu va putea nici odată sa figureze ca unu pirisu în cercetarea pricinei de restatornicire.

Articolul 343

După împlinirea de doue luni, presidentulu tribunalului de comerciu va trimite la departamentului dreptatei sciintele ce se voru fi adunatu şi impotrivirile ce se voru fi facutu, adaogendu totu de odată şi părerea tribunalului, asupra cererii de restatornicire.

Articolul 344

Departamentului Dreptatei va inainta tote aceste acte către Inaltulu Divanu, şi prin procurorulu acestuia va stărui a da hotărîre asupra primirei ori a nepriimirei cererii de restatornicire. De se va lepada cererea, nu se va putea reînnoi de catu după trecere de unu anu.

Articolul 345

Hotărîrea care va priimi de buna cererea de restatornicire a falitulul se va indrepta la Departamentului Dreptatei, şi după legiuita intarire se va inainta de acesta la tribunalulu de comerciu care va fi cercetatu pricina, spre a o citi în obşte într'o di de audienta, şi a o înscrie la condica, trecendu-se totu de o dată şi prin Buletinu în prescurtare.

Articolul 346

Nu voru fi priimiti a se restatornici bancrutarii vicleni, cei osinditi pentru furtisagu, inselatorie sau rea întrebuinţare a bunei credinţe, stelionatarii; asemene nu voru fi priimiti epitropii, carmuitorii sau alţi supuşi la dare de socotela, carii însă nu'şi voru fi datu şi nu voru fi desfacutu socotelele loru.

- Va putea fi priimitu a se statoruici bancrutarulu simplu care va fi indeplinitu pedepsa la care să va fi osinditu.

Articolul 347

Nici unu negutatoru falitu nu va putea să se infatisede la bursa, de nu va fi dobinditu restatornicirea sa.

Articolul 348

Falitulu va putea să se restatornicesca şi după mortea sa.

Cartea III PENTRU NEGOTIULU MARITIMU

Titlul U I

Pentru corăbii şi alte vase de mare

Articolul 349

Corabiile şi alte vase de mare sînt lucruri miscatore.

- Cu tote aceste ele sînt rinduite spre plata datoriiloru vedetorului, şi mai alesu a acelora ce pravila cunosce şi hotaresce de privilegiaţi.

Articolul 350

Sînt privilegiate, şi după randulu în care sînt asedate, datoriile însemnate aci mai la vale, adică:

- 1. cheltuelile judecatei şi altele, făcute spre sevirsirea venderei corabiei şi împărţirea preţului ei;

- 2. tacsa de carma*) de tonelagiu**), de adăpostire în valuri şi porturi de ancoragiu şi de intrare în portu, şi dregerea corabiei în partea portului randuita pentru acesta;

- 3. plata paditorului, cheltuelile pentru pada corobiei, după intrarea în portu pînă la vendarea ei;

- 4. chiria magasiiloru, unde sînt puse spre păstrare sculele şi uneltele corabiei;

- 5. cheltuelile cele trebuinciose pentru păstrarea şi ţinerea vasului, a sculeloru şi a unelteloru sale, de la călătoria cea după urma şi intrarea sa în portu;

- 6. simbriile căpitanului şi a echipajului corabiei, întrebuinţată în călătoria cea după urma;

- 7. sumele ce s'a imprumntatu capitanulu pentru trebuinţele corabiei, în călătoria cea din urma, şi plata preţului marfuriloru celoru vendute de dinsulu totu pentru aceeaşi pricina;

- 8. sumele ce au se ia vendetorulu, datatorii de materialuri şi lucrătorii intrebuintati la facerea corabiei, de n'a facutu încă corabia nici o călătorie; şi sumele ce au a o plati creditoriloru pentru materialulu datu, pentru munca, lucru, meremetu, pentru cele spre hrana, inarmarea şi gatiea corabiei, înaintea plecării ei, de a facutu călătorie;

- 9. sumele cele luate imprumutu a la grosa***) asupra trupului, sculeloru sau a unelteloru corabiei, pentru dregerea corabiei, pentru cele spre hrana, pentru gatirea şi inarmarea corabiei înaintea plecării ei;

- 10. pretulu asigurariloru făcute asupra trupului, a sculeloru, unelteloru, şi asupra inarmarei şi gatirei corabiei, carii sînt a se plati pentru călătoria cea din urma;

- 11. pagubile şi interesele ce au a se plati chiriasiloru de corăbii, pentru neteslimatisirea marfuriloru încărcate în corabie, saun pentru despăgubirea stricaciunei ce au suferitu acele mărfuri din greşeală căpitanului sau a echipajului .

- Creditoriu coprinsi în fiacare din paragrafurile acestui articolu se voru despăgubi cu analogie din pretulu corabiei, la intemplare de neajungere a acelui pretu.

----------

*) Tacsa de carma. La intrarea şi esirea porturiloru sînt nisce carmaci, orandiuti de stapanire, şi însărcinaţi sa povatuiasca pe capitanii de corăbii, pe unde au sa treca ca să se feresca de vre-o stîncă sau altu locu primejdiosu. Capitanii corabiiloru sînt datori ori cum se platesca aceloru omeni unu dreptu hotaratu, în care se numesce tacsa de carma.

**) Tacsa de tonelagiu. Mărimea sau încăperea corabiiloru se mesora cu butoiulu numitu tonelu, şi tonelagiulu este încăperea unei corăbii mesurate cu tonelulu; asa se dice ca tonelagiulu unei corăbii este de una suta toneluri, ca se arate ca acea corabie este incapetore de una suta butoie sau toneluri; iaru tacsa de tonelagiu este unu dreptu ce se platesce de fie-care tonelu, după porturile de unde vine corabia.

***) A la Grosa, vedi articolulu 468

Articolul 351

Privilegiulu celu datu la datoriile arătate în art. de mai susu se va putea propune numai candu şi în catu se voru adeveri acele datorii după formele urmatore:

- 1-iu, cheltuelile judecatei se voru dovedi prin foia de cheltuieli hotărâte de tribunalele competente;

- 2-lea drepturile de tonelagiu şi altele, prin chuitantii legiuite a le priimitorilori;

- 3-lea, datoriile însemnate în paragrafurile 1, 3, 4 şi 5, din articolulu de mai susu se voru dovedi prin socoteli hotărîte de presidentulu tribunalului de comerciu;

- 4-lea simbriile căpitanului şi a echipajului , prin liste de inarmare şi desarmare*) a corabiei, încheiate la cancelaria orinduita pentru înscrierea şi clasificatia vislasiloru şi a marinariloru;

- 5-lea, sumele luate imprumutu şi pretulu marfuriloru vendute pentru trebuinţele corabiei în vremea călătoriei celei din urma, prin foi încheiate de capitanu, întemeiate pe jurnaluri, iscalitu de capitanu şi de cei mai insemnati ai echipajului , şi doveditore de neaperata trebuinta a imprumutarei;

- 6-lea, vendarea corabiei se va dovedi prin actu publicu cu date nesupuse indoelei, şi lucrurile date pentru gatirea, inarmarea şi cele spre hrana corabiei, se voru dovedi prin socoteli, facture sau catastise visate de capitanu, şi încheiate de armatoru; o copia după acestea se va depune la cancelaria tribunalului de comerciu mai înainte de plecarea corabiei, sau celu mai tardiu, în sorocu de dece dile după plecarea ei;

- 7-lea, sumele luate cu dobînda a la grosa asupra trupului, sculeloru, unelteleru, inarmarei şi gatirei corabiei, înaintea plecării ei se voru dovedi prin contracturif adeverite de dregatoria competenţa, sau sub iscalitura în parte, dupe care se voru de pune copii, la cancelaria tribunalului de comerciu în curgere de dece dile de la data loru;

- 8-lea. preţurile de asigurări se voru dovedi prin actele tocmitoreloru părţi, sau prin estracte din catastisele mijlocitoriloru de asigurări;

- 9-lea. pagubile şi interesele ce au a se plati chiriasiloru de corăbii, se voru dovedi prin hotărîri judecatoresci, sau prin hotărîrile ce se voru fi facutu de jndecatorii aleşi.

-------------

*) Prin listele de inarmare şi desarmare: inarmarea este gatirea corabiei cu tote cele trebuinciose spre apărarea şi siguranţa ei, cum şi spre hrana echipajului , adică a omeniloru intrebuintati în slujba corabiei. Desarmarea este o lucrare împotriva adică desgatirea corabiei de cele mai susu dise, după intorcerea de la călătorie.

Articolul 352

Privilegiurile creditoriloru se voru stinge, dosebitu de chipurile cele obşteşti de stingerea indatoririloru, prin vendarea facuta la judecata în formele asedate prin titlulu urmatoru, sau candu, după o vendare de buna voia, va fi facutu corabia o călătoria pe mare sub numele cumpărătorului în risico periculu a lui, şi fără împotrivire din partea creditoriloru vendatorulut.

Articolul 353

O corabie se socotesce ca a facutu o călătorie: candu plecarea şi sosirea ei se voru adeveri în doue porturi osebite, şi trei-deci de dile în urma plecării, candu, fără de a sosi în vre unu altu portu, a trecutu mai multu de sese-deci de dile între plecare şi intorcere în acelaşi portu, sau candu corabia, plecandu pentru o călătoria îndelungată, s'a calatoritu mai multu de sese-deci de dile, fără de a se ivi reclamaţie din partea creditoriloru vendetorului.

Articolul 354

Vendarea unei corăbii de buna voia trebuie să se facă prin inscrisu, şi se poate face prin actu publicu, sau prin actu sub iscalitura împarte; se poate face pentru tota, sau numai pentru o parte a corabiei, sau de va fi corabia în portu, sau de va fi în călătoria.

Articolul 355

Vendarea de buna voia a unei corăbii, ce se afla în călătoria, nu aduce nici o vătămare creditoriloru vendatorului.

- De aceea, cu tote ca s'a facutu vendarea, corabia sau pretulu ei nu inceteda de a fi zalogu la mai susu disii creditori, carii potu încă, de o gasescu cu cale, să se pornesca împotriva venderei cu cuventu ca s'a facutu cu viclesiugu.

Titlul U II

Pentru apucarea şi vendarea corabiiloru

Articolul 356

Tote corabiile se potu apuca şi vinde cu porunca, judecatei, şi privilegiulu creditoriloru se stinge prin formalităţile urmatore.

Articolul 357

Apucarea corabiei nu se va putea face, de catu în doue-deci şi patru de ore după formula porunca de a plati.

Articolul 358

Acea porunca va trebui să se facă chiaru către obradulu stapanului corabiei, sau la salasluinta sa de va fi pricina pentru pretentie de datorie neprivilegiata. - Porunca se va putea face către capitanulu corabiei, dacă datoria este din numerulu celoru cu privilegiu asupra corabiei, după coprinderea art. 350

Articolul 359

Slujbasulu insarcinatu cu apucarea corabiei, transportandu-se în corabie, va încheia împreună cu doui martori, jurnalulu care va coprinde numele, meseria şi locasulu creditorului; temeiulu pe care face acesta, urmare; - suma ce cere ca sa i se platesca; - alegerea locuinţei creditorului, atatu în loculu unde se afla tribunalulu înaintea căruia se cere vendarea, catu şi în loculu unde se afla, poposita corabia cea apucata; - numele stapanului şi alu căpitanului corabiei; - numele, feliulu şi tonelagiulu corabiei. - Arata şi descrie salupele, luntrele, sculele, uneltele, armele, munitiile şi provisiile.

- Către acesta, acelu slujbasu oranduesce unu paditoru.

Articolul 360

- De locuesce stapanulu corabiei celei apucate în coprinsulu tribunalului, apucatorulu este datoru se'i încunoştiinţeze, în sorocu de trei dile, copia jurnalului de apucare, şi sa'lu cheme înaintea tribunalului ca să se afle de faţa la vendarea lucruriloru celoru apucate

- De nu locuesce stapanulu corobiei în coprinsulu tribunalului, insciintarile şi citaţiile către dinsulu se dau căpitanului corabiei celei apucate, sau, în lipsa acestuia, celui ce aduce obrazulu stapanului, sau alu căpitanului; şi soroculu de trei dile se adaoga, cu o di de fie-care depărtare de sese cesuri între salasluinta chedasiulu şi loculu asedarei tribunalului.

- Iar de este streinu şi se afla afară din principatu, insciintarile şi citaţiile se voru da la consulatulu protecţiei sale.

Articolul 361

De se apuca o corabie incapetore mai multu de dece toneluri, se voru face patru publicaţii şi strigări pentru lucrurile ce suntu să se venda, trecendu-se şi prin Buletinu după oranduiala.

- Strigările şi publicaţiile se voru face în patru sambete una după alta, la bursa şi în piaţa locului unde se afla corabia poposita.

Articolul 362

În cele doue dile după fie-care strigare şi publicaţie, se lipescu afisuri la catargulu celu mare alu corabiei celei apucate, - la porta tribunalului unde se cauta pricina, - la piaţa publică şi pe malulu portului unde se afla poposita corabia, precumu şi la bursa.

Articolul 363

Strigările, publicaţiile şi afisurile trebuie se arate:

- numele, meseria, şi locuinta creditorului, temeiulu pe care sprijinesce cererea sa, catatimea sumei ce are se ia, - alegerea salasluintei ce 'şi a facutu în loculu unde se afla tribunalulu, şi unde este corabia poposita, - numele şi loculu salasluintei stapinului corabiei celei apucate, - numele corabiei, şi, de este înarmată sau se inarmeza atunci, şi numele căpitanului, - tunelagiulu corabiei, - loculu unde se afla standu sau plutindu corabia, numele vechilului jaluitorului, - cea d'antei punere de pretu.

Articolul 364

După a patra strigare, corabia remane pe sema celui ce a datu mai multu pretu; - peste legiuitele soroce, judecătoria poate se mai dea unulu sau doua soroce, fia-care de o septemana; - aceste soroce se publică şi se făcut cunoscute prin afisiuri.

Articolul 365

Iar pentru barci, şalupe şi alte vase incapatore de dece toneluri şi mai putinu, acele doue soroce din urma nu se voru da.

Articolul 366

Cu sevirsirea vendarei corabiei inceteza şi slujba căpitanului; 'i remane însă dreptulu de a cere prin jalba despăgubire de la cine se cuvine.

Articolul 367

Aceia, pe a cărora sema a ramusu corabia, de ori-ce felu de tonelagiu, voru fi datori a plati pretulu adjudecatiei (haraclandismii) în sorocu de doue-deci şi patra cesuri, sau a-lu depune la grefa tribunal lui de comerciu; iar la din potriva, se va sili prin inchisore.

- Neplatindu sau nepuindu pretulu depositu, precumu s'a disu, corabia se va scote de isnova la vendare, şi sa va adjudeca peste o septemana, dupe o noua publicaţie şi unu singuru afisu, spre paguba celoru ce au urcatu la pretu fără a avea mijloace de a plati, carii vor fi siliti prin inchisore a respunde la sine ceea ce va lipsi pînă la pretulu ce dedesera precumu şi pagubile, dobandile şi cheltuelile.

Articolul 368

Cererile de a se osebi unele lucruri a le altoru fete, şi a nu se vinde împreună cu corabia, ce voru face către tribunalulu de comerciu mai înainte de adjudecatie.

-De ce voru face cererile pentru osebire în urma adjudecatiei, nu voru avea alta putere de catu aceea de a opri slobodirea sumeloru isvorite din vendare.

Articolul 369

Celu ce face cerere pentru osebire, sau celu ce se impotrivesce, va avea sorocu de trei dile ca sa'şi arate cuvintele sale; piritulu va avea iarăşi unu sorocu de trei dile ca sa'şi aducă dovedile sale.

- După aceea, pricina se va infatisa la judecata numai cu o chemare.

Articolul 370

Impotrivirile la slobodirea preţului se voru priimi în curgere de trei dile după adjudecatie, iar după trecerea acestui sorocu, nu voru mai fi priimite.

Articolul 371

Creditorii impotrivitori sînt datori sa'şi aducă dovedile de creditele loru la tribunalu în cele d'anteiu trei dile ce voru urma după chemarea ce li se va face de către creditorulu seu pirisu, de către apucatulu; iar la din potriva se va împărţi pretulu vendarei, fără a se coprinde şi ei în acea impartela.

Articolul 372

Asedarea rândului creditoriloru şi împărţirea baniloru se facă între creditorii cei privilegiaţi, după randuiala coprinsa în articolulu 350; iar între creditorii cei de randu, după analogia crediteloru loru.

- Ori-ce creditoru, asiedatu la randulu seu, se înţelege asedatu atatu pentru capetele ce are se ia, catu şi pentru dobândi şi cheltuieli.

Articolul 373

Corabia gata spre plecare nu se poate apuca, de catu numai pentru datoriile făcute pentru călătoria ce are se facă; dar şi chiara la acesta din urmaintemplare, nu se poate apuca corabia candu va da chedasie platnica pentru aceste datorii.

- Corabia se socotesce gata a pleca, candu capitanulu 'şi a luatu espeditiile, adică chartiile de drumu pentru călătoria sa.

Titlul U III

Pentru proprietarii de corăbii

Articolul 374

Ori-ce proprietaru de corabie este politiceste respundetoru pentru faptele căpitanului, despre câte privescu la corabia şi la călătoria ei; - acesta răspundere inceteza cu lepadarea sa de corabie şi de navlu.

Articolul 375

Proprietarulu poate se departeze pe capitanu din slujba sa, şi atunci nu poto acesta sa cera despăgubire, afară numai de va fi vre o tocmela inscrisu.

Articolul 376

Dacă capitanulu departatu va avea, parte la proprietatea corabiei, poate să se lapede de acea parte.

- Acestu pretu se hotarasce de omeni ca sciinta aleşi de către prigonitorele părţi, sau numiţi de către judecata.

Articolul 377

În tote câte privescu la intertsulu tuturoru proprietariloru nuoi corăbii, se urmeda după părerea celoru mai mulţi.

- Majoritatea se inchipuesce de cei ce fnfatiseza, capitaluri carii covirsescu jumetatea pretiului corabiei.

- Vendarea corabiei prin medatu nu se poate face de catu după cererea propritariloru davalmasi, ale cărora părţi impreunate voru inchipui jumetatea capitaluriloru ce voru avea toţi proprietarii la acea corabie, afară numai de va fi inscrisu vre o împotriva tocmela.

Titlul U IV

Pentru capitanu

Articolul 378

Ori-ce capitanu, magistru saa patronu*), insarcinatu cu carmuirea unei corăbii sau altu vasu, este respundetoru şi chiaru pentru cele mai mici greşeli ce va face întru împlinirea slujbei sale.

----------

*) Capitanu, magistru sau patronu. Capitanulu comandeza o corabie randuita pentru călătorii indelungate, iar magistru sau patronulu comandeza corăbii mai mici randuite pentru călătorii mai marginite.

Articolul 379

Este respundatoru pentru mărfurile cu care se insarcineza.

- Da stapanului loru adeverinta de priimire.

- Acesta adeverinta se numesce cartulie de încărcare*).

-----------

*) Cartulie de încărcare. Vedi articolile 438 şi 439

Articolul 380

Capitanulu are dreptulu de a întocmi echipagiulu corabiei, de a alege şi a tocmi pe marinari şi alţi omeni ai echipajului ; acesta însă o va face într'o unire cu proprietarii corabiei, candu aceştia se voru afla într'acelu locu.

Articolul 381

Capitanulu este datoru sa ţină unu catastichu insemnatu cu numarulu foiloru sau adeveritu cu iscalitura presidentului judecătoriei de comerciu, sau de presidentulu judecătoriei locale pe unde nu va fi tribunalu de comerciu.

- Acestu catastichu va coprinde intemplarile insemnatore sau punerile la cale făcute în vremea călătoriei,priimirile şi cheltuelile urmate pe sema corabiei, şi de obşte câte privescu la faptele insarcinarei sale, şi ori-ce aru putea fi supusu la dare de socotela sau la facere de vre o cerere.

Articolul 382

Capitanulu, mai înainte de a incarca povara, este datoru a supune corabia sa la visitatia după oranduelile şi formele ce se voru legiui; - actulu acestei visitatii se va depune la cancelaria tribunalului de comerciu, sau, pe unde nu va fi asemenea tribunalu, la cancelaria tribunalului localu; prescurtare după acelu actu se va da căpitanului.

Articolul 383

Capitanulu este datoru a avea în corabie: - diploma de proprietatea corabiei, - actulu de clădirea ei, de se va fi claditu în tera Romanesca, lista echipagiulu, - cartuliile de încărcare, şi contractului de inchiriarea corabiei, - actulu visitatiei, - cartulia de plată vamei, ori inscrisu de chedasia ce se va fi datu că nu va vinde marfa în teri streine.

Articolul 384

Capitanulu este datoru a se afla însuşi în corabia sa, candu intra şi ese din porturi, limanuri sau riuri.

Articolul 385

Capitanulu, nepadindu câte se cuprindu în cele din urma patru articole, este respundetoru de ori-ce paguba se va întîmplă celoru ce sînt interesaţi la corabie şi povara.

Articolul 386

Capitanulu este asemenea respundetoru de tota paguba ce se poate intempla mafuriloru ce va fi incarcatu pe podela de susu a corabiei sale, fără priimirea inscrisu a încărcătorului. (Acesta dispositie nu privesce la cabotagiulu micu (călătoriile cele scurte ce se făcut din portu în portu, şi din limanu în limanu pe lîngă termuri).

Articolul 387

Capitanulu incetaza de a fi respundetoru numai prin dovedirea de împiedicări isvorite din neaperata intemplare.

Articolul 388

Capitanulu şi acei omeni ai echipajului carii ori se voru afla în corabie gata de a pleca, sau voru veni cu şalupe ca se plece, nu se voru putea aresta pentru datorii politicesci ce voru fi avendu, ci se voru sili a da chedasie platnica.

Articolul 389

Capitanulu, aflându-se la locu locuinţei proprietariloru corabiei, sau alu vechililoru loru, fără voia şi într'adinsu împuternicirea acestora, nu poate pune ca sa drega corabia, sa cumpere pinde, funii, şi alte lucruri pentru corabie,se ia pentru acestu sfirsitu bani imprumutu, zalojindu trupulu corabiei, nici se o dea cu chirie.

Articolul 390

De se va închiria corabia cu voia şi priimirea proprietariloru, şi dacă unii dintrinsii nu voru voi se contribuie la cheltuelile cele trebuinciose spre a porni, la acesta întîmplare, cu doue-deci şi patru cesuri în urma somaţiei, (îndatorire incunosciintata) ce se va face îndată de către judecătorie celoru ce nu voescu a da analoga loru parte, capitanulu va fi volnicu a se imprumuta ala-grosa cu împuternicirea judecatei, bani în socotela loru pe partea de interesu ce au în corabie.

Articolul 391

Dacă, în cursulu călătoriei, este trebuinta a se drege corabia sau a se cumpara provisii, capitanulu, după ce va adeveri acesta printr'unu jurnalu iscalitu de fruntasii echipajului , va putea să se imprumute bani pe trupulu corabiei, sa zalojesca sau sa venda din mărfuri pînă la suma cerută de trebuinţele dovedite, luându voia spre acesta, în tera românească, de la tribunalulu de comerciu, ori, unde nu va fi, de la tribunalulu civilu, ori, nefiindu nici unulu nici altulu, de la dregatoria locală; iaru în tera streine, de la dregatoria portului.

- Proprietarii sau capitanulu ce infatiseza persona loru, voru tinea în sema mărfurile vendute, după cursulu marfuriloru de aceeaşi fire şi felurime în loculu descarcarei corabiei, la vremea sosirei ei.

Articolul 392

Capitanulu mai înainte de a pleca dintr'unu portu streinu ca să se intorca în tera Romanesca, va fi datoru a tramite la stapanii corabiei, sau la vechilii loru, o socotela iscălită de dinsulu, şi coprindetore de starea poverei sale de pretiulu mărfurilor celoru încărcate în corabia sa, de sumele ce va fi luatu imprumutu, de numele şi locuintele imprumutatoriloru.

Articolul 393

Capitanulu care, fără trebuinta şi nevoia, se va fi impprumutatu bani pe trupulu, pe provisiile de hrana, sau pe inarmarea corabiei, şi va fi zalojita sau vendutu din mărfuri ori din acele provisii, şi care va fi pusu în socotelile sale strircaciuni de mărfuri şi cheltuieli neinfiintate şi iconomicose va fi respundatoru către inarmatori, şi va fi datoru a intorce însuşi banii sau a plati lucrurile, fără însă a scapa de judecată criminală, precatu va fi pricina de asemenea fire.

Articolul 394

Capitanulu nu este volnicu se venda corabia fără a fi într'adinsu imputernicitu de către proprietarii ei, afară numai candu se va dovedi pravilnicesce ca corabia nu mai era în stare de plutire; iara urmandu împotriva, vendarea va fi fără nici o tărie.

Articolul 395

Ori ce capitanu de corabie, tocmitu pentru o călătoria, este datoru a o sevirsi; iar într'altu chipu, va plati stapaniloru şi chiriariloru tote cheltuelile, pagubile şi intereseIe.

Articolul 396

Capitanulu ce calatoresce cu davalma folosu din povara, nu e volnicu a face nici o întreprindere, nici negotu, pe sema şi socotela sa în parte, afară nnmai de va fi între dinsulu şi proprietarii poverei vro o tocmela împotriva.

Articolul 397

Nepadindu-se câte s'au legiuitu în articolulu de mai susuz, mărfurile încărcate de capitanii pe sema şi socotela sa în parte, se confisca de judecătoria spre folosulu celoru-l-alţi interesaţi.

Articolul 398

Capitanulu nu poate să parasesca corabia sa în cursulu călătoriei pentru nici unu felu de primejdie, fără scrierea şi părerea slujbasiloru de căpetenie şi a fruntasiloru echipajului ; şi la o asemenea intemptare, este datoru a scapa cu sine banii şi catu va putea din mărfurile cele mai de pretu din povara: iar urmând împotriva, va fi însuşi respundetor.

- Dacă lucrurile scose într'acesta chipu din corabie se va intempla a se perde, atunci capitanuiu va remanea aparatu de ori ce răspundere.

Articolul 399

Capitanulu este datoru, în sorocu de doue-deci şi patru cesuri după sosirea sa, a da registrulu seu spre a sa visita şi a 'şi face raportulu seu cuprindatoru, de loculu şi vremea plecarie sale, - de drumului ce a facutu, - de câte i s'au intamplatu, - de neoranduelele intamplate în corabie, şi de tote împrejurările cele mai vrednice de insemnatu ale călătoriei sale.

Articolul 400

Raportulu se face la cancelaria tribunalului de comerciu înaintea presidentului.

- Pe unde nu va fi tribunalu de comerciu, la dregatoria locală.

- Dregatoria ce a priimitu raportulu, este datore alu tramite, fără zabava, la presidentulu celui mai d'aproape tribunalu de comerciu.

- La amendoue aceste intemplari, raportulu ce va depune la cancelaria tribunalului de comerciu.

Articolul 401

Candu capitanulu intra cu corabia într'unu portu streinu, este datoru o sa infatisa la agentulu terei Romanesci; iaru nefiindu asemenea agentu, la dregatoria locală a portului, ca sa'i facă raportulu seu, şi sa ia adeverinta aratatore de vremea sosirei şi a purcederei sale de acolo, de starea şi de firea poverei sale.

Articolul 402

Dacă, în vremea călătoriei, capitanulu este silitu sa poposesca în vre unu portu aIu tarei, atunci este datoru a face cunoscute Pesidentulu tribunalului de comerciu alu locului, pricinile poposirei sale. - Pe unde nu este tribunalu de comerciu, le face cunoscute judecătorie civile; iaru în lipsa aceştia, la dregatoria locală.

- Candu capitanulu este silitu a poposi într'unu portu streinu, declaraţia o va face la dregatoria locală, a portului pe unde nu va fi agentu alu terei.

Articolul 403

Capitanulu a căruia corabie s'a naufrantu (adică s'a frantu corabia), şi a scapatu elu singuru sau cu parte din echipagiulu seu, este datoru a se fnfatisa la judecătoria locului, sau, în lipsa aceştia, la ori-ce alta dregatorie civilă spre a'şi face raportulu seu, a pune se'lu adevereze câţi din echipagiulu seu voru fi scapatu şi se voru fi aflându cu dinsulu, şi apoi a lua o copia, întocmai după acelu raportu.

Articolul 404

Spre a adeveri raportulu capitannlui, judecătoria supune la intrebare pe omenii echipajului , şi de este prin putinta, pe pasageri, fără însă, a trece cu vederea şi ori câte alte dovedi i se voru infatisa.

- Raporturile cele neadeverite nu suntu nici într'unu chipu priimite spre apărarea căpitanului, şi nu făcut nicl o dovadă la judecata, afară numai dacă capitanulu, a cărui corabie a naufrantu, a scapatu singur în loculu unde 'şi-a facutu raportulu; - dovada împotriva aratariloru căpitanului rămîne a o face prigonitorele părţi.

Articolul 405

Afară de intemplarea unei primejdii apropriate şi invederate, capitanulu nu este volnicu sa descarce nici o marfa mai înainte de a'şi face raportulu seu; iar urmandu în potriva, va fi supusu la judecata criminală după reclamaţiile ce se vor porni împotriva lui.

Articolul 406

Dacă, în vremea călătoriei, se va sfirsi provisia corabiei, atunci capitanulu, sfatuindu-se cu fruntasii echipajului va fi volnicu a sili pe cei ce voru avea de a le hranei împarte, ca să le pună la mijlocu, cu îndatorire de a le plati pretiulu loru.

Titlul U V

Pentru tocmeala marinariloru, şi a celoru-l-alţi omeni ai echipajului , cumu şi pentru unele folosuri ce li se dau.

Articolul 407

Condiţiile de tocmela căpitanului, şi a omeniloru echipajului unei corăbii se dovedescu prin lista echipajului sau prin asedamintulu tocmitorele părţi.

Articolul 408

Capitanulu şi omenii echipajului nu sînt volnici a incarca, sub nici o pricinuire, în corabia nici o marfa pe sema şi socotela loru, fără slobodenia proprietariloru, şi fără a plati chirie, afară numai de voru fi împuterniciţi spre acesta prin legătură tocmelei loru.

Articolul 409

Dacă, mai înainte de a porni corabia va remanea călătoria din pricina proprietariloru ei, a căpitanului sau a chiriasiloru, marinarii cei tocmiti pe călătorie sau pe luna, se platescu pentru dilele întru care s'au intrebuintatu spre gatirea corabiei; şi pe lîngă acesta, spre despăgubire, Oprescu banii ce voru fi luatu înainte.

- De nu li s'au datu ceea ce era sa li se platesca înainte, priimescu spre despăgubire, simbria de o luna după tocmela ce voru fi facutu.

- De se va intempla a remanea caletoria, totu din pricina mai susu numitiloru, însă după ce a pornitu corabia marinarii cei tocmiti pe călătorie îşi iau simbria intrega după coprinderea tocmelei loru, marinarii cei tocmiti cu luna îşi iau simbria loru după tocmela pe vremea ce au slujitu, şi încă, spre despăgubire, jumătate din simbria loru pentru câtă vreme s'aru fi socotitu ca mai remane spre sevirsirea călătoriei, pentru care era tocmiti.

- Marinarii tocmiti pe călătorie sau cu luna mai iau încă cheltuiala pentru intorcere pînă la loculu, de unde a plecatu corabia, afară numai dacă capitanulu, proprietarii sau chiriaşii, sau slujbasulu ingrijitoru alu corabiei nu le va înlesni intorcerea loru, prin vre-o alta corabie, la loculu de unde au plecatu.

Articolul 410

De se opresce, din partea stapanirei, negotulu cu loculu, către care era corabia rinduita sa merga, sau dacă, din porunca Guvernului, se tine oprită corarabia mai nainte de a începe călătoria sa, - atunci marinarii au a'şi lua simbria numai pe dilele ce au pusu spre gatirea corabiei.

Articolul 411

De se intempla oprirea negotului sau a corabiei în cursulu călătoriei ei, - atunci, la intemplare de oprirea negotului, marinarii se platescu după analogia vremei ce voru fi slujitu; - iar la intemplare de oprirea corabiei, dacă marinarii sînt tocmiti cu luna, li se da simbria pe jumătate în câtă vreme va fi corabia oprită.

- Dacă marinarii sînt tocmiti pe călătorie, li se da simbria după copriderea tocmelei loru.

Articolul 412

De se prelungesce călătoria, atunci simbria marinarinariloru celoru tocmiti pe călătorie sa adaoga după analogia prelungirii.

Articolul 413

Dacă, după, voinţa ori a proprietarului, ori a chiriaşului, ori a căpitanului corabiei, se descarca marfa într'unu locu mai apropiatu de catu celu aratatu în tocmela de închiriere, atunci nu se scade marinariloru nimicu din simbria loru.

Articolul 414

Dacă marinarii s'au tocmitu pe parte din cascigu sau din chiria corabiei, atunci nu li se cuvine nici o despăgubire nici plata de dile pentru precurmarea, pentru intardierea ori pentru prelungirea caletoriei, pricinuită dintr'o intemplare neaparata.

- Dacă precurmarea, intardierea ori prelungirea se intempla din pricina incarcatoriloru, omenii echipagiu spagubirile cuvenite corabiei.

- Aceste despăgubiri se impartescu între stapanii corabiei şi omenii echipajului , cu aceeaşi analogie ca cumu aru fi fostu chiria corabiei.

- De se intempla zaticnirea din pricina căpitanului sau a stapaniloru corabiei, atunci ei sînt datori a despăgubi pe omeenii echipajului .

Articolul 415

La intemplare de prindere, ori de spargere şi de naufrangere, cu intrega pierdere a corabiei şi a marfuriloru dintr'însă, marinarii nu potu sa pretindă nici o simbrie.

- Daru nu suntu datori sa intorca nici ceea ce li s'a datu înainte de simbria loru.

Articolul 416

De a scapatu vre-o parte din corabia, marinarii ce e tocmiti pe călătorie, sau cu luna, 'şi iau simbria ce li se mai cuvine, din sfaramaturile corabiei scapate de dinsii; - ne fiindufaramaturile de ajunsu, sau scapandu numai mărfuri, atunci, spre împlinirea remasitei din simbrie se ajuta din chiria cuvenită proprietarului corabiei pentru acele mărfuri scapate.

Articolul 417

Marinarii tocmiti pe parte în chiria corabiei, se platescu numai din chiria ei, după analogia sumei ce ia capitanulu.

Articolul 418

Marinarii, ori-cumu voru fi tocmiti, se platescu pe dilele ce au muncitu ca se scape sfaramaturile corabiei şi lucrurile cele naufrante.

Articolul 419

Simbria, căutarea la bola şi vindecarea raneloru marinarului, de se bolnavesce în vremea călătoriei, ori de s'a ranitu slujindu în corabie, sînt pe sema corabiei.

Articolul 420

Căutarea la bola şi vindecarea raneloru marinarului, voru fi pe sema corabiei şi a poverei de s'a ranitu elu batandu-se cu vrajmasii şi cu corsarii.

Articolul 421

Dacă marinarulu, esindu din corabie, fără voia căpitanului, s'a ranitu afară pe uscatu, cheltuelile cautarei şi a vindecarei raneloru sînt pe sema sa: şi către acesta, capitanulu va putea sa'lu şi isgonescu.

- La o asemene intemplare, i-se va plati simbria numai pe câtă vreme va fi slujitu.

Articolul 422

Intemplandu-se se mora unu marinaru în vremea călătoriei, de va fi fostu tocmitu cu luna simbria lui se cuvine moscenitoriloru pînă la diua mortei sale.De va fi tocmitu pe călătoria, moscenitorii voru lua jumătate din simbria lui, dacă va fi muritu în ducatore ori în portulu unde a sositu.

- De a muritu în viitore li se cuvine simbria intrega.

- Dacă marinarulu este tocmitu pe parte din cascigu sau din chiria corabiei, murindu după ce a inceputu caletoria, atunci se cuvine moscenitoriloru sei acea parte a lui intrega.

- Simbria marinarului ce s'a omoritu aparandu corabia, i se cuvine intrega pentru tota caletoria, dacă corabia va ajunge la portu cu norocire.

Articolul 423

Marinarulu prinsu în corabie şi robitu, nu poate să cera nimicu de la capitanu, de la stapanu, nici de la chiriaşii corabiei pentru rescumpararea sa.I-se platesce însă simbria pînă în diua, în care s'a prinsu şi s'a robitu.

Articolul 424

Marinarulu prinsu şi robitu, de a fostu prinsu pe mare sau la uscatu pentru trebuinta corabiei, are dreptu de a i se plati tota simbria.

- Are asemene dreptu de a i se plati a despăgubire pentru rescumpararea sa, de va ajunge corabia la portu cu norocire.

Articolul 425

Marinarulu va dobândi de la stapanulu corabiei despăgubire pentru rescumpararea sa, de va fi fost tramisu pe uscatu sau pe mare pentru trebuinta corabiei. Despăgubirea are a se face de către stapanii corabiei şi ai poverei, dacă marinarulu a fostu tramisu pe mare sau pe uscatu pentru trebuinta corabiei şi a poverei.

Articolul 426

Cinci-deci galbeni se hotarascu pentru despăgubirea marinarului prinsu şi robitu.

- Stringerea baniloru şi întrebuinţarea loru se voru face după formele ce se voru hotărî de către stapinire pentru rescumpararea robitiloru.

Articolul 427

Ori ce marinaru va dovedi ca s'a isgonitu fără pricina bine-cuventata, are dreputulu de a cere de la capitanu o despăgubire.

- De se isgonesce mai nainte de plecarea corabiei, va priimi a treia parte din simbrie pe câtă vreme va fi tocmitu.

- Iaru de se va isgoni în cursulu călătoriei, i se va da, spre despăgubire, simbria intrega şi cheltuelile pentru intorcere.

- Capitanulu, la nici una din mai susu disele intemplarii, nu poate să reclame de la stapanii corabiei suma data spre despăgubire.

- Nu se poate cere despăgubire, dacă se isgonesce marinarulu înaintea incheerei listei omeniloru echipajului . Capitanulu, la nici o intemplare, nu poate să isgonesca pe unu marinaru aflându-se în tera streina.

Articolul 428

Simbria marinariloru este asigurata asupra corabiei şi a chiriei ei.

Articolul 429

Tote dispositiile atingatore de simbria, căutarea raneloru, şi de rescumpararea marinariloru, privescu şi asupra capiteniiloru, şi a celoru-l-alţi omeni ai echipajului .

Titlul U VI

Pentru tocmeli de închiriere de corăbii

Articolul 430

Ori-ce învoire pentru închirierea unei corăbii, trebuie să se facă inscrisu.

- Acesta învoire arata: -numele şi tonelagiulu corabiei, - numele căpitanului,numele inchirietorului şi alu chiriaşului, loculu şi vremea hotărâtă pentru încărcare şi descărcare, - pretulu chiriei, dacă închirierea este pentru încărcare a tota corabia, sau numai a unei părţi, - despăgubirea hotărâtă prin învoire la intemplare de intardiere.

Articolul 431

Dacă vremea încărcării şi a descarcarei corabiei nu s'a hotaratu prin invoirile partiloru tocmitore, se hotarasce după obiceiurile locuriloru.

Articolul 432

Dacă corabia este închiriată cu luna, şi de nu este alta tocmela împotriva, chiria începe din diua în care corabia a pornitu.

Articolul 433

Dacă, mai nainte de plecarea corabiei, se opresce negotiulu cu loculu, pentru care este randuita corabia, invoirile se desfiinteza fără cerere de pagube şi interesuri din partea tocmitoreloru părţi una împotriva altia, incarcatorulu este datoru a plati tote chieltuelile pentru încărcarea şi descărcarea marfuriloru sale.

Articolul 434

Dacă, dintr'o intemplare neaparata, se opresce a esi corabia din portu pentru vre o catava vreme, invoirile remanu înfiinţate, şi nu se poate face cerere de pagube şi interesuri cu cuventu de intardiere.

- Ele remanu asemene înfiinţate şi nu se poate cere nici unu adaosu de chirie, dacă acea neaparata intemplare se ivesce în cursulu caletoriei.

Articolul 435

Incarcatorulu, în vremea oprirei corabiei, poate să descarce mărfurile cu cheltuiala sa, cu condiţie de a le incarca de alu doilea, sau de a despăgubi pe capitanu.

Articolul 436

Intemplandu-se se fie în stare de blocusu (impresurare) portulu, la care era randuita a merge corabia, atunci capitanulu este datoru, neavendu alte instructii împotriva, se între într'unulu din porturile cele mai apropiate ale aceliasi puteri, unde nu'i va fi oprită intrarea.

Articolul 437

Corabia, sculele şi uneltele ei, chiria şi mărfurile încărcate într'însă, slujescu cu chipu reciprocu, spre asigurarea indeplinirei invoirei dintre părţile tocmitore.

Titlul U VII

Pentru cartulia de încărcare

Articolul 438

În cartulia de încărcare trebuie să se arate firea şi catatimea precumu şi felurimile, ori calităţile lucruriloru ce sînt a se transporta, numele încărcătorului, - numele şi adresa aceluia, către care se trimitu, numele şi loculu locuinţei căpitanului, numele şi tonelagiulu corabiei, - loculu plecării, şi acela către care este corabia randuita a merge;-trebuie să se arate într'însă pretulu chiriei;-să se însemnele pe marginea cartuliei, mărcile şi numerele lucruriloru ce sînt a se transporta. - Cartulia de încărcare poate se fie la ordinu, sau la infatisetoru, sau la o persona numita.

Articolul 439

Ori-ce cartulie de încărcare se face celu putinu, în patru originale; - unulu pentru incarcatoru, - unulu pentru acela, către care suntu adresate mărfurile, - unulu pentru capitanu, - şi unulu pentru inarmatorulu corabiei.

- Aceste patru oririnale se iscalescu de către incarcatoru şi de catra capitanu, în sorocu de douedeci şi patru cesuri după încărcare.

- Incarcatorulu este datoru a da căpitanului, totu într'acelaşi sorocu, cartulia vamei şi inscrisulu de chedasie de care se vorbesce în articolulu 383

Articolul 440

Cartulia de încărcare, facuta după forma de mai susu, face dovada între părţile interesate la mărfurile încărcate, precumu şi între dinsele cu asiguratorii.

Articolul 441

Intemplandu-se a fi deosebire intra cartuliile ce privescu la una şi aceeaşi povara, cartulia, care se va afla în manile căpitanului, va face dovada, ori de va fi scrisă de totu cu mana încărcătorului sau cu a comisionarului seu, ori, fiindu tiparita, de se voru fi implutu totu cu slova numitiloru locurile lăsate albe şi cartulia ce va infatita incarcatorulu sau acela către care sînt adresate mărfurile, va avea tărie, ori de va fi scrisă de totu cu mana căpitanului, ori de voru fi îndeplinite locurile albe cu slova lui.

Articolul 442

Ori ce comisionaru sau priimitoru va fi priimitu mărfurile pomenite în cartuliele de încărcare sau în cartuliele de tocmela inchirierei de corabie, va fi datoru se dea adeverinta de priimire căpitanului ce o va cere; iaru urmandu împotriva, va fi supusu a plati tote cheltuelile, pagubile şi interesele, şi chiaru cele pricinuite din intardiere.

Titlul U VIII

Pentru chirie

Articolul 443

Chiria unei corăbii se reguleda prin invoirile partiloru tocmitore;

- se dovedesce prin tocmela de închirierea sau prin cartulia de încărcare.

- Se face pentru tota corabia, sau numai pentru o parte dintr'însă, pentru o caletorie intrega, sau pentru o vreme marginita, cu tonelulu, cu cantarulu, cu radicata, sau pe culesu, adeca cu condiţie ca dacă inchirietorulu corabiei nu va completa povara sa, sau nu o va face celu putinu de trei sferturi, se fie slobodu a strica contractului şi a da mărfurile înapoi, fără a fi supusu la vre-o răspundere către incarcatoru; se arata şi tonelagiulu corabiei.

Articolul 444

De este închiriată tota corabia, şi chiriasulu nu pune într'însă tota povara sa, atunci capitanulu nu este volnicu a pune în ea alte mărfuri fără voia şi priimirea chiriaşului. Chiriasulu se folosesce din chiria marfuriloru ce implinescu povara corabiei pe care elu a închiriat'o intrega.

Articolul 445

Chiriasulu ce n'a incarcatu catatimea marfuriloru coprinse în tocmela de inchiriarea corabiei, este datoru a plati chiria intrega, la care s'a legatu prin tocmela. De a incarcatu mai multu, platesce pentru acelu prisosu, după pretulu hotaratu prin tocmela de inchiriare.

- Dacă însă chiriasulu, neincarcandu nimicu, se lasă de călătorie mai înainte de plecarea corabiei, atunci va plati căpitanului, spre despăgubire jumetate din chiria hotărâtă prin tocmela de inchiriare, pentru tota povara ce trebuia se încarce.

- Pe s'a pusu în corabie o parte din povara ce era să se încarce într'însă, şi dacă pleca corabia fără a fi încărcată de totu, atunci se va plati chiria de plinu.

Articolul 446

Capitanulu ce a aratatu ca corabia poate lua mai multă marfa de catu este incapetore, este datoru a plati chiriaşului pagubile şi interesele.

Articolul 447

Nu se socotesce a fi gresita arătarea incapetorei unei corăbii, dacă greşeală nu trece peste o a patru-decea parte, sau dacă acea arătare a căpitanului este întocmai cu adeverinta doveditore de tonelagiulu corabiei.

Articolul 448

Dacă corabia este încărcată pe culesu, sau cu cantarulu, cu tonelulu, sau cu radicata, atunci incarcatorulu poate să'şi ia înapoi mărfurile sale, mai naiate de a pleca corabia, platindu însă chiria pe jumetate.

- Acestu incarcatoru va plati cheltuelile de încărcare precum şi cele de încărcare şi de reîncărcare a celoru-l-alte mărfuri ce voru trebui a se stramuta, precum şi chieltuelile de intardiere.

Articolul 449

Capitanulu este volnicu se scota afară la uscatu, în loculu încărcării, mărfurile ce va găsi în corabia sa încărcate, de nu i s'au facutu mai înainte cunoscute, sau sa ia pentru dinsele chirie cu celu mai inaltu pretu ce s'aru plati într'acelaşi locu pentru mărfuri de acelaşi feliu.

Articolul 450

Incarcatorulu ce'şi scote mărfurile sale din corabie în cursulu caletoriei, este datoru sa platesca chiria deplinu şi tote cheltuelile pentru strămutarea marfuriloru, pricinuite din descărcare; iar de se scotu mărfurile din corabie din pricina urmaririloru şi a gresaleloru căpitanului, atunci acesta este respundetoru pentru tote cheltuelile.

Articolul 451

De se opresce corabia asupra plecării, în cursulu călătoriei, ori la loculu descarcarei sale, din pricina chiriaşului, atunci acesta este datoru a plati cheltuelile pentru intardiere.

- Dacă corabia, fiindu închiriată pentru ducatore şi viitore, se intorce fără a fi încărcată nici de cumu, sau cu o povara necompleta, atunci se cuvine căpitanului chiria intrega, precum şi despăgubire pentru intadierre.

Articolul 452

Capitanulu este datoru a plati chiriaşului pagubile şi interesele, dacă, din pricina sa, s'a opritu sau a intardiatu corabia ori la plecare, ori în cursulu călătoriei, ori la loculu descarcarei sale.

- Aceste pagube şi interese se voru hotara de omeni cu sciinta.

Articolul 453

Dacă capitanulu este silitu a'şi drege corabia în cursulu călătoriei, chiriasulu este datoru se'lu aştepte, sau de nu 'lu va aştepta, se 'i platesca tota chiria.

- Intemplandu-se a nu se putea drege corabia, atunci capitanulu este datoru se inchiriede alta în loculu acelia.

- Dacă capitanulu n'a pututu se inchiriede alta corabie, atunci i se cuvine chirie numai pe catu a calatoritu.

Articolul 454

Capitanulu perde chiria sa, şi respunde de pagubile şi interesele chiriaşului, candu acesta dovedesce ca corabia nu era în stare de a pluti candu a plecatu. Acesta dovada este priimita şi chiaru de va scote capitanulu adeverinta de visitatia corabiei, despre care se vorbesce la art. 382

Articolul 455

Trebue a se plati chira pentru mărfurile ce capitanulu a fostu silitu se venda ca să se ajute la cumparatorea provisiiloru, la dregerea corabiei, şi la alte grabnice trebuinţe ale ei, tenendu elu socotela de costulu loru cu pretulu, cu care se va vinde remasita sau alta asemenea marfa de aceeaşi calitate la loculu descarcarei, dacă corabia va ajunge la portu cu norocire; de se perde corabia, capitanulu va tenea socotela pentru mărfuri după pretulu cu care le va fi vendutu, oprindu asemenea chiria cuprinsă în cartulia de încărcare.

Articolul 456

Intemplandu-se a se opri, din porunca stapanirei, comerciulu cu loculu, catra care s'a pornitu corabia, şi prin urmare fiindu silită a se intorce înapoi încărcată, atunci se cuvine căpitanului numai chiria pentru ducatore, macaru ca corabia a fostu închiriată pentru ducatore şi viitore.

Articolul 457

De se opresce corabia din porunca vre unei puteri în cursulu călătoriei sale, atunci nu se cuvine căpitanului nici o chirie pentru câtă vreme sta corabia oprită, de este închiriată cu luna, nici adaosu de chirie, de e tocmita pe călătorie.

- Hrana şi simbriile echipajului corabiei pe câtă vreme acesta este oprită, se socotescu păgubi.

Articolul 458

Căpitanului i se platesce chiria pentru mărfurile cele aruncate în mare spre isbavirea dc obşte, supuindu-se la contribuţie după coprinderea titlului XII alu acestei cărţi.

Articolul 459

Nu se cuvine a se plati nici o chirie pentru mărfurile ce s'au perdutu prin naufrangerea corabiei, ori prin căderea ei pe prunturi, pe renii, ori prin sfaramarea ei, precumu nici pentru cele ce s'au jafuitu de corsari, ori sau luatu de vrajmasi; - capitanulu este datoru a intorce înapoi chiria ce i se va fi platitu înainte, de nu va fi tocmela împotriva.

Articolul 460

De s'au rescumparatu corabia şi mărfurile, ori de au scapatu mărfurile din naufrangere, atunci se platesce căpitanului chiria pînă la loculu prinderei corabiei, ori alu naufrangerei ei.

- Iar dacă elu duce mărfurile la loculu hotărîratu pentru dinsele, atunci i se platesce chiria deplinu, contribuindu şi elu partea sa la rescumparare.

Articolul 461

Contribuţia pentru rescumparare, pe de o parte se face după pretuli curgator alu marfuriloru la loculu descarcarei, scadendu-se însă cheltuelile; iar pe de alta, după jumătate din pretulu corabiei, şi alu chiriei ei.

- Simbriile marinariloru nu intra nici decum în acesta contribuţie.

Articolul 462

Dacă acela către care sînt adresate mărfurile, nu voiesce a le priimi, atunci capitanulu poate, cu slobodenia judecatei locale, se venda parte dintr'însele spre a se plati chiria, şi se cera a se porunci ca cele-l-alte să se depue la vre unu locu.

- De nu sînt de ajunsu mărfurile spre a se plati chiria, capitanulu poate să apuce prin judecata pe incarcatoru.

Articolul 463

Capitanulu nu poate se opresca mărfurile în corabia sa cu cuventu că nu i s'a platitu chiria; poate însă sa cera, candu se descarca, ca să se depue în a treia mana, pînă candu i se va plati chiria.

Articolul 464

Capitanulu are precădere, pentru plata chiriei, asupra marfuriloru din povara corabiei sale, în sorocu de cinci-spre-dece dile după predarea aceloru mărfuri, dacă ele n'au trecutu încă într'o a treia mana.

Articolul 465

Intemplandu-se a face falimentu, mai nainte de a trece acestu sorocu de cinci-spre-dece dile, incarcatorii sau cei cu dreptulu de a reclama mărfurile, atunci capitanulu are privilegiu de a i se plati chiria şi pagubile sale, înaintea tuturoru celoru-l-alţi creditori.

Articolul 466

Incarcatorulu la nici o intemplare, nu poate să cera scadamintu din chiria tocmita.

Articolul 467

Incarcatorulu nu poate să lase dreptu plata de chirie, mărfurile cele scadute la pretiu, sau stricate ori din insu-şi metehna loru, ori din intemplare.

- Dacă inse niscare-va vase cu vinu, cu untu de lemnu, cu miere şi cu alte materii curgatore au cursu atatu, în catu se ramae gole sau mai de totu gole, atunci acele vase voru putea să se lase dreptu plata de chirie.

Titlul U IX

Pentru contracturile ala-grosa

Articolul 468

Contractului ala grosa este acela prin care o persona imprumuta pe alta o tocmela ca suma împrumutată sa o perda imprumutatorulu, dacă acele lucruri vor peri; iar de voru sosi cu norocire la portu, sa'şi priimesca imprumutatorulu banii împreună cu unu folosu tocmitu. Imprumntatu sau luatoru se numesce celu ce sa imprumuta; imprumutatoru, sau datatoru celu ce da cu imprumutare, şi folusu de mare, cascigulu tocmitu la întâmplare de a sosi lucrurile cu norocire.

Articolul 469

Contractului ala-grosa se face prin inscrisu adeveritu de judecătorie.

- Într'acestu contractu se arata capitalulu luatu imprumutu şi suma hotărâte prin învoire pentru folosulu de mare, - lucrurile pe sema cărora s'a facutu împrumutarea, numele corabiei şi alu capitanulni, - numele împrumutătorului şi alu împrumutatului, - de s'a facutu împrumutarea pentru o călătorie, - pentru ce călătorie anume şi pentru câtă vreme; - către acesta se arata şi soroculu de plată datoriei.

- Dacă contractului este facutu în tera streina va fi supusn la formalităţile prescrise prin art. 391.

Articolul 470

Ori ce inscrisu de imprumutare ala-grosa se poate negotia prin giru, dacă, inscrisulu este facutu la ordinu.

- La acesta intemplare, negotiatia înscrisului are aceeaşi putere şi da drepturi la acelesi cereri de asigurare ca şi notiatia celoru-l-alte înscrisuri de comerciu.

Articolul 471

Asigurarea pentru plata nu se poate aplica şi la folosulu de mare, afară numai de se va fi tocmitu împotriva cu chipu deslusitu.

Articolul 472

Imprumutarile ala-grosa se potu face - pe sema trupului corabiei, pe sema sculeloru şi a unelteleru, - pe sema inarmarei şi a provisiei, - pe sema poverei, - pe sema tuturoru acestora împreună sau numai a unei părţi hotărîte de fie-care dintr'însele.

Articolul 473

Ori ce imprumutare ala-grosa, facuta pentru o sumă care covirsasce pretulu lucrariloru, pe sema cărora s'a urmatu împrumutarea, se poate, desfiinta după cererea împrumutătorului, de se va dovedi ca a mijlocitu viclesugu din partea împrumutatului.

Articolul 474

De nu va fi mijlocitu viclesugu; contractului este bunu şi cu tărie pînă la suma preţului lucruriloru, pe sema cărora s'a urmat împrumutarea, după preţuirea ce s'a facutu sau s'a asedatu între părţi.

- Iar suma ce va trece peste pretulu aceloru lucruri, se platesce cu dobînda după cursulu pieţei.

Articolul 475

Tote împrumuturile pe sema unei încă netocmite chirii de corabie, cumu şi pe sema cascigului ce se nadejduesce din mărfuri, sînt oprite de pravila.

- Imprumutatorulu, la acesta întâmplare, are dreptu a cere ca sa i se platesca numai capetele fără nici o dobînda.

Articolul 476

Nimini nu poate imprumuta ala-grosa pe corabieri sau pe omenii de mare pe sema simbriei loru.

Articolul 477

Corabia, sculele şi uneltele ei, inarmarea şi provisiile ei, şi chiaru chiria slujita, sînt supuse prin privilegiu spre plata capitalului şi a dobandiloru baniloru dati ala-grosa pe sema trupului corabiei.

- Asemene şi povara este supusă spre plata capitalului şi a dobindiloru baniloru dati ala-grosa pe sema poverei. De s'a facutu împrumutarea pe sema unui lucru particularu alu corabiei sau alu poverei, atunci privilegiulu cade numai asupra acelui lucru, şi după analogia catatimei lucrului pe sema căruia sa facutu împrumutarea.

Articolul 478

O suma luată de către capitanu cu imprumutare ala-grosa la loculu locuinţei proprietariloru corabiei, fără înscrisă acestoru slobodenii adeverita de judecătorie sau fără a fi şi ei faţa la inchierea înscrisului şi a-lu iscăli, nu da împrumutătorului dreptu de reclamaţie şi de privilegiu, de catu numai asupra partei ce poate avea capitanulu la corabie şi la chiria ei.

Articolul 479

Sînt supuse la plata sumeloru luate imprumuta, chiaru în loculu locuinţei fetieloru interesate pentru dregerea corabiei şi provisia ei, părţile şi particelile proprietariloru ce nu voru fi datu analogulu loru ca sa aducă corabia în stare de plutire, în curgere de doue-deci şi patru cesuri de la somaţia ce li se va fi facutu de către judecata pentru acesta.

Articolul 480

Datoriile ce s'aru facutu pentru cea din urma călătorie a corabiei, se platescu mai înainte de catu sumele luate imprumutu pentru o alta călătorie de mai înainte, macaru de şi a'aru fi coprindendu în zapisele de imprumutare ca acele sume de mai înainte s'au lasatu pe sema urmatorei, ori unei alte călătorii.

- Sumele ce s'au luatu imprumutu în cursulu călătoriei, au precădere la plata de catu cele ce se voru fi luatu cu imprumutare înaintea purcederei corabiei, şi de se voru fi facutu mai multe datorii în cursulu aceiaşi călătorii, datoria cea din urma va avea totu-de-una precădere la plata de cea urmată înaintea ei.

Articolul 481

Imprumutatorulu ala-grosa pe sema de mărfuri încărcate într'o corabie arătată anume în contractu, nu cerca paguba din pricina perderei marfuriloru, şi chiaru de se va fi urmatu acea pierdere din vre-o intemplare pe mare, dacă se voru fi incarcatu în vre-o alta corabie, afară numai de se va dovedi pravilnicesce ca acesta încărcare s'a facutu din pricina unei neaparate intemplari.

Articolul 482

De s'au perdutu cu totulu lucrurile pe sema cărora s'a facutu împrumutarea ala-grosa, şi perderea s'a urmatu din vre-o pricina intemplatore, însă în curgerea soroculni aratatu prin contractu, şi la loculu pînă la care era hotaratu imprumutatorulu a'şi primejdui banii, atunci suma împrumutată nu se mai poate reclama.

Articolul 483

Scadaminturile, lipsele şi pierderile ce vinu din însuşi metehna lncrului, şi pagubile intemplate din pricina împrumutului, nu sînt nici într'unu chipu pe sema împrumutătorului.

Articolul 484

La intemplare de naufrangere, plata sumeloru luate imprumutu ala-grosa se marginesce la pretulu lucruriloru scapate şi pe a cărora sema s'a facutu împrumutarea, scadendu-se mai anteiu cheltuelile ce se voru fi urmatu pentru scăparea loru.

Articolul 485

De nu este hotărâtă în contractu vremea într'a carei curgere imprumutatorulu 'şi primejduesce banii, atunci ea începe pentru corabie: scule, unelte, inarmare şi provisii, din diua ce a plecatu corabia pînă în diua, candu a aruncatu ancora, sau a popositu în portu ori la loculu celu oranduitu; pentru mărfuri, vremea primejduiriloru începe din diua ce s'au incarcatu în corabie, sau în barci ca să le transporteze în corabie, pînă în diua candu s'a descarcatu pe uscatu.

Articolul 486

Celu ce se imprumuta ala-grosa pe sema de mărfuri, nu se scapa de datoria sa cu perdania corabiei şi a poverei, de nu dovedesce ca se afla într'însă pe socotela sa, lucruri pînă la împlinirea de pretulu sumei luate imprumutu.

Articolul 487

Împrumutătorii ala-grosa contribuescu şi ei, spre uşurarea celoru împrumutaţi, la pagubile cele de obşte.

- Pagubile cele simple sînt asemenea iarăşi pe sema imprumutatoriloru, de nu se voru fi invoitu împotriva.

Articolul 488

De se face contractu ala-grosa şi asigurare pe aceeaşi corabie, sau pe aceeaşi povara, atunci sumele isvorite din vendarea lucruriloru scapate din naufrangere, se impartu între imprumutatorulu ala-grosa, numai pentru capitalulu seu, şi între asiguratoru pentru sumele asigurate, după analogia interesului ce are fia-care dintr-înşii, fără vatemarea privilegiuriloru hotărâte la art. 350

Titlul U X

Pentru asigurări

Secţia I

Pentru contractului de asigurare, a sa forma şi alu seu obiectul

Articolul 489

Contractului de asigurare este o tocmela înscrisă prin care o parte se indatoreda, pentru un pretiu hotaratu prin învoire, a respunde unei alte părţi pagubile şi stricăciunile ce i se potu pricinui de intemplarile de pre mare prin vătămarea sau peirea unoru lucruri supuse primejdiiloru plutirei: - asiguratoru, se numesce celu ce se indatoreda a respunde la intemplare de primejdie; asiguratu, acela către care se face o asemenea îndatorire, şi prima ori costulu de asigurare, pretulu tocmitu între asiguratu şi asiguratoru pentru o asemenea răspundere din partea acestui din urma.

Articolul 490

Contractului de asigurare se face prin inscrisu, are data sa din dioa în care se iscalesce, se arata într`insulu de s'a facutu înainte sau după amiada.

- Se poate face sub-iscalitura împarte, - nu se poate lasă în coprinderea lui nici unn locu deschisu.

- Într'acestu contractu se arata: - unmele şi loculu locuinţei aceluia pe sema căruia se face asigurarea, calitatea sa de proprietaru ori de comisionaru, - numele şi felurimea corabiei, - numele eapitanului, loculu unde s'au incarcatu, sau unde au să se încarce mărfurile, - portulu de unde a trebuitu, ori trebuie să purceda corabia, porturile ori vadurile, unde are sa descarce sau se încarce, - acelea unde trebuie se între, - firea şi pretulu sau preţuirea, mărfurilor, ori a lucruriloru ce se asigureda, - vremile în carii au sa incepa şi să se sfirsesca primejduirile, - suma asigurata, prima asigurări , - îndatorirea de a se supune părţile la judecători aleşi, la intemplare de prigoniri între dinsele, de se voru fi invoitu într'acestu chipu; - şi de obşte, tote cele-l-alte condiţii ce s'au asedatu între tocmitorele părţi.

Articolul 491

Într'unulu şi acelaşi contractu se potu coprinde mai multe asigurări, sau despre feliurimea marfuriloru sau despre deosebirea tacsei primei pentru fie-care dintr'însele, sau despre osebitii asiguratori pentru fie-care dintr'însele.

Articolul 492

Obiectulu asigurări poate fi: trupulu corabiei, desarta ori încărcată, înarmată sau nu, singura sau însoţită cu alte corăbii, sculele şi uneltele, - inarmarile, provisiile, - sumele date imprurmutu ala grosa, - mărfurile din povara, şi ori ce alte lucruri carii se potu preţui în bani, şi sînt supuse la primejdiile calaloriei pe mare.

Articolul 493

Asigurarea poate să se facă pe tote sau numai pe o parte din mai susu disele lucruri, împreună sau deosebi.

- Poate să se facă în vreme de pace sau în vreme de resboiu, înaintea sau în cursulu călătoriei vasului.

- Poate să se facă pentru ducatore şi viitore, sau numai pentru una din aceste doue, pentru călătoria intrega sau pentru o vreme marginita.

- Pentru tote călătoriile şi transporturile pe mare, riuri şi canaluri plutitore.

Articolul 494

Intemplandu-se viclesugu şi înşelăciune la preţuirea lucruriloru celoru asigurate, sau facendu-se arătare de mărfuri, ori neinfiintate, ori în catatime mai mica, ori neasemenate eu cele trecute în cartulia de încărcare, atunci asiguratorulu poate cere a se face cercetare asupra fiinţei adeverului şi a pretuirei lucruriloru, fără a perde pentru acesta cele-l-alte drepturi de a'şi cauta prin canalulu civilu ori criminalu.

Articolul 495

Poverile cele încărcate la schelele Levantului, la termurile Africei, şi la alte părţi ale lumei pentru Europa, potu se fie asigurate, ori în ce corabie se voru incarca, fără a se arata numele corabiei nici alu căpitanului.

- Chiaru mărfurile, la o asemenea intemplare, potu să se asigurede fără arătarea firei şi a feliului loru.

- Daru în contractului de asigurare trebuie să se arate la cine sa tramitu sau la cine au să se predea, de nu va fi însă în contractu vre o tocmela împotriva.

Articolul 496

Ori-ce lucru, alu căruia pretu s'a pusu în contractului de asigurare în moneda streina, sa platesce după pretulu ce are acea moneda în România (tera Romanesca), după cursulu ei în vremea iscalirei contractului.

Articolul 497

De nu s'a hotaratu prin contractu pretulu marfuriloru, atunci se poate dovedi prin facturi sau prin catastise. În lipsa acestora, preţuirea loru se face după pretulu curgatoru la vremea şi la loculu iocarcarei, cuprindendu-se într'acesta tote drepturile ce s'au platitu, şi chieltuelile ce s'au facutu pînă la încărcarea marfuriloru în corabie.

Articolul 498

De s'a facutu asigurarea pentru intorcerea dintr'unu locu, unde se face negotiulu namai prin schimbu, şi de nu s'a facutu prin contractului de asigurare preţuirea marfuriloru, atunci se va hotărî după pretulu celoru ce s'au datu în schimbu, adaogendu-se şi chieltuelile transportului.

Articolul 499

De nu se hotarasce în contractului de asigurare vremea în care asiguratorulu se face respundatoru pentru primejdiile ce se potu întîmplă lucruriloru asigurate, atunci primejdiile incepu şi se sfirsescu la vremea hotarita de Art. 485, pentru contractele ala-grosa.

Articolul 500

Asiguratorulu poate se facă a se reasigura de altulu lucrurile asigurate de dinsulu.

- Asiguratulu poate să supuie la asigurare prin alu doilea contractu, şi pretulu asigurări ce a datu pentru mărfurile sale.

- Prima reasigurarei poate să fia mai mica sau mai mare de catu aceea a asigurări .

Articolul 501

Adaosulu de prima ce se va fi tocmitu în vreme de pace pentru vreme de resboiu ce s'aru putea intempla mai pe urma, şi a caria catatime nu se va fi hotaratu prin contractele de asigurare, se hotarasce de către tribunale, care voru lua în bagare de sema primejdiile, împrejurările, şi tocmelile ce se coprindu în fie-care contractu de asigurare.

Articolul 502

Intemplandu-se a se perde mărfurile cele asigurate şi încărcate pe socotela căpitanului în vasului de sub comanda sa, atunci capitanulu este datoru sa dovedesca asiguratoriloru cumparatorea marfuriloru, şi sa arate o cartulie de încărcare iscălită de doui din fruntasii echipajului .

Articolul 503

Ori-care din omenii echipajului , şi ori-ce pasageru aduce din teri streine mărfuri asigurate în România, este datoru a lasă o cartulie de încărcare, prin locurile unde se sevirsasce încărcarea, la agentulu terei, sau nefiindu, la unu negutatoru român mai insemnatu, sau la dregatoria locală.

Articolul 504

Facendu falimentu asiguratorulu pînă a nu se sfisi încă primejdia, asiguratulu poate să cera chedasie, sau desfiinţarea contractului.

- Totu acelaşi dreptu are şi asiguratorulu, la întâmplare de falimentu alu asiguratului.

Articolul 505

Contractului de asigurare remane desputernicitu candu are de obiectul: - chiria marfuriloru ce se afla în corabie, - cascigulu nadejduitu din mărfuri, - simbriile marinariloru, - sumele luate inprumumutu ala-grosa, folosurile de mare a sumeloru date cu inprumutare ala-grosa.

Articolul 506

Ori ce tainuire, ori-ce viclena arătare din partea asiguratului, ori ce osebire între contractului de asigurare şi între cartulia do încărcare, prin care se micsoreda părerea ce 'şi aru putea inchipui asiguratorulu despre primejdie, ori se schimbe firea şi pricina primejdiei, desfiinteda asigurarea.

- Se strica şi se desputernicesce asigurarea, şi chiaru candu tăinuirea, viclena arătare ori osebirea n'aru fi avutu nici o ingaduire asupra pagubei ori a perderei lucrului asiguratu.

Secţia II

Pentru îndatoririle asiguratorului şi asiguratului

Articolul 507

De remane caletoria mai nainte de plecarea corabiei, chiaru din pricina asiguratului, atunci asigurarea se desputernicesce, iar asiguratorulu priimesce, cu cuventu de despăgubire, o jumetate la suta din suma asigurata.

Articolul 508

Se primejduescu pe sema asiguratoriloru tote perdaniile şi pagubile ce se intempla lucruriloru asigurate: din furtuna, din naufrangere, din cadere pe prunturi ori sdrobire de stînci, din loviri intemplatore cu alta corabie, din silite schimbări de drumu, de călătorie, sau de vasu, din aruncarea lucruriloru în mare, din focu, din prindere de către vrajmasi, jafuire de către corsari, din oprirea corabiei prin porunca vre unei Puteri, din declaraţie de resboiu, din resbunari, şi de obşte, din tote intemplarile de pre mare.

Articolul 509

Ori ce schimbare de drumu, de călătorie sau de vasu, şi tote perdaniile şi pagubile ce vinu din pricina asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului, ci încă acesta dobandesce cu desevirsire dreptu asupra primei, dacă, prin purcederea corabiei, s'a socotitu începută primejduirea ei.

Articolul 510

Scadaminturile, lipsele şi perdaniile ce vinu din însuşi metehna lucrului şi pagubile ce se pricinuescu din fapta şi greşeală proprietariloru, a chiriasiloru sau a incarcatoriloru, nu sînt în sarcina asiguratoriloru.

Articolul 511

Asiguratorulu nu este respundatoru pentru viclenele abateri din datorii şi pentru gresalele căpitanului şi a omeniloru echipajului , afară numai de va fi vre o împotriva tocmela.

Articolul 512

Asiguratorulu nu este supusu la plata drepturiloru de carma, de tragere la edecu, de calauzie, nici la ori-ce alta felurime de tacse puse asupra corabiiloru şi a poveriloru.

Articolul 513

În contractului de asigurare se voru arata mărfurile cele supuse, din firea loru, la vre o osebită stricăciune, ori imputinare, precumn grâu ori sare, ori mărfuri supuse la scurgere; iaru nearatandu-se aceste împrejurări, asiguratorii nu voru fi respundetori pentru pagubile ori perdaniile ce s'aru putea intampla acestoru producte, afară numai candu asiguratulu nu scia firea poverei candu s'a facutu şi s'a iscalitu contractului de asigurare.

Articolul 514

De s'a facutu asigurarea pe mărfuri pentru ducatore şi viitore, şi ajungendu vasulu la loculu seu celu oranduitu, se intorce golu, ori neincarcatu de plinu, atunci asiguratorulu ia numai doue a treia părţi din prima hotărâtă prin învoire de nu se va fi facutu însă vre o alta tocmela.

Articolul 515

Unu contractu de asigurare sau de reasigurare facutu pentru o sumă mai mare de catu pretulu lucruriloru celoru încărcate, n'are nici o tărie numai despre asiguratu, dacă se dovedesce ca a mijlocitu viclesugu ori înşelăciune din partea lui.

Articolul 516

Nefiindu la mijlocu nici viclesugu, nici înşelăciune, atunci contractului este cu tărie pînă la suma preţului lucruriloru celoru încărcate, după preţuirea ce li s'a facutu, ori s'a tocmitu.

- Intemplandu se perdanii, asiguratorii sînt datori a contribui fia-care după analogia sumeloru asigurate de către dinsii. Ei nu iau prima pentru prisosulu preţului, ci numai o despăgubire de jumătate la suta.

Articolul 517

De s'a facutu fără viclesugu mai multe contracte de asigurare asupra aceleiaşi poveri şi prin contractului celu d'anteiu se asigureda totu pretulu lucruriloru celoru încărcate, atunci numai acelu contractu se va tenea în sema.

- Asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, scapa cu acesta de îndatoririle loru şi priimescu numai jumătate la suta din suma cea asigurata; de nu s'a asiguratu prin contractului celu d'anteiu tote suma preţului lucruriloru încărcate, atunci asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, respundu pentru prisosu, urmandu după randulu datei contracteloru.

Articolul 518

De se afla lucruri încărcate pînă la catatimea sumeloru celoru asigurate intemplandu-se a se perde o parte dintr'însele, o voru plati toţi asiguratorii acestoru lucruri după analogia partei asigurate de fia-care dintrinsii.

Articolul 519

De se face asigurarea deosebită pentru mărfuri ce au se se încarce în mai multe corăbii arătate anume, cu numirea sumei asigurate în fie-care, şi de se incarca tote povara numai într'o corabie, ori într'unu numeru mai putinu de corăbii de catu celu insemnatu în contractu, atunci asiguratorulu este datoru numai pentru suma ce a asiguratu în corabia sa în corabiile, în cari s'a pusu povara, de şi s'a perde tote corabiile cele însemnate anume, şi cu tote aceste elu va priimi jumătate la suta pentru sumele acele ale caroru asigurări se afla desputernicite.

Articolul 520

Dacă capitanulu are slobodenie de a intră în deosebite porturi spre a împlini ori a preschimba povara sa, atunci primejdiile lucruriloru celoru asigurate privescu pe sema asiguratorului numai în câtă vreme se afla în corabie, de nu va fi vre-o alta împotriva tocmela.

Articolul 521

De s'a facutu asigurarea pe o vreme margimita, atunci asiguratorulu este slobodu de ori ce răspundere după trecerea acelei vremi, şi asiguratulu poate să facă alta asigurare pentru primejdiile cele nuoi.

Articolul 522

Asiguratorulu scapa, de respunderea primejdiiloru, şi are a'şi priimi prima sa, dacă asiguratulu trimite vasulu la unu locu mai departatu de catu celu hotaratu anume în contractu, de şi va fi totu pe acelaşi drumu.

- Asigurarea are totu cuviinciosa sa putere, dacă se scurteda călătoria.

Articolul 523

Ori-ce asigurare s'a facutu după ce s'au perdutu ori au ajunsu la loculu loru lurcrurile cele asigurate, n'are nici o tărie, de se da temeinica banuiala şi înţelegere ca, mai nainte de a se iscăli contractului de asigurare, asiguratulu a pututu se aibă sciinta ca s'au perdutu, iar asiguratorulu ca au ajunsu lucrurile cele asigurate la loculu loru.

Articolul 524

Banuiala este înfiinţată, dacă, socotindu câte trei sferturi de miriametru (o lega şi jumătate) pe cesu, este dovedită ca, din loculu unde a ajunsu ori s'a perdutu vasulu, sau din loculu unde a venitu cea d'anteiu veste pentru acesta; a pututu să se aducă acea veste în loculu unde s'a incheiatu contractului de asigurare, mai înainte de a se iscăli; cu acesta însă nu se poate opri de a se aduce şi alte dovedi.

Articolul 525

Dacă asigurarea s'a facutu după bune sau rele vestiri, atunci banuiala pomenita în articolile de mai susu nu este priimita.

- Contractului se desputernicesce numai prin dovada ca asiguratulu scia ca s'a perdutu, iaru asiguratorulu ca a ajunsu corabia, mai înainte de a se slobobodi contractului.

Articolul 526

Aducendu-se dovada improtriva asigaratului, atunci elu va plati asiguratorului o primă indoita.

- Iar gasindu-se dovada împotriva asiguratorului acesta platesce asiguratului o sumă indoita de catu prima cea tocmita. Ori care dintr'înşii se va dovedi ca a intrebuintatu viclesugu, va cădea sub judecata corecţională.

Secţia III

Pentru părăsirea maritima

Articolul 527

Părăsirea maritima este actulu prin care asiguratul, la unele intemplari hotărîte de pravila, parasesce pe sema asiguratorului proprietatea lucruriloru asigurate, şi cere tota suma tocmita pentru asigurare.

Articolul 528

Lucrurile asigurate se potu părăsi candu cadu în manile vrajmasiloru, - candu se naufrange corabia, candu se isbesce corabia de stînci sau se inomolesce pe renii, sau prunturi şi se sparge, - candu corabia, din intemplari de mare, a ajunsu în stare de a nu mai putea pluti, - candu se intempla a se opri corabia de catra vre o putere streina, candu se intempla să se perda sau să se strice lucrurile cele asigurate, dacă însă stricăciunea sau perdania loru se urca celu putinu pînă la trei sferturi din pretulu loru.

- Se potu părăsi în sfirsitu, candu se intempla a se opri corabia de catra stapanire, după ce 'şi a inceputu caletoria sa.

Articolul 529

Nu se poate face parasire înainte de începerea călătoriei.

Articolul 530

Tote cele-l-alte pagube se socotescu stricăciuni, şi sa reguleda între asiguratori şi asiguraţi, potrivitu cu stricăciunea ce va privi pe sema fia-căruia.

Articolul 531

Părăsirea lucruriloru asigurate nu se poate face nici pe parte dintr'însele, nici cu condiţie, nici se poate întinde la lucruri ce nu s'au asiguratu despre a loru primejduire.

Articolul 532

Părăsirea trebuie să se facă conoscutu asiguratoriloru în sorocu de sese luni, socotindu-se din diua în care s'a priimitu vestea pentru perdania ce se va fi intemplatu în porturile sau în termurile Europei sau în acellea ale Asiei, şi Africei, în marea Mediterana sau încă, intemplandu-se a se lua corabia de vrajmasi, de candu s'a priimitu vestea ca s'a dusu corabia într'unulu din porturile sau din locurile ce se afla termurile mai susu dise; - în sorocu de unu anu, după ce s'a priimitu vestea ori pentru perderea intemplata ori pentru prinderea şi aducerea ei la coloniele lndiiloru despre apusu, la ostrovele Asore, Canare, la Madera, şi alta ostove şi termuri despre apusu ale Africei, şi despre resaritu ale Americei, - în sorocu de doui ani, după priimirea vestirei de perdaniile intemplate sau de prinderea şi de ducerea corabiei la tote cele-l-alte părţi ale lumei. Trecendu aceste soroce, asiguraţii nu voru mai fi priimiti a face parasire.

Articolul 533

La impregiurarile în cari este iertatu de pravila a se face parasire, şi la ori-ce alte intemplari primejduitore pentru asiguratori, asiguratulu este datoru sa incunosciinteze formalu asiguratorului vestirile ce a priimitu în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

Articolul 534

Dacă, după trecerea unui anu socotindu-se de la plecarea corabiei, sau din diua în care a priimitu cele mai din urma vestiri pentru obicinuitele caletorii, - după doui ani, pentru călătoriile cele depărtate, - asiguratulu arata ca n'a priimitu nici o veste pentru corabia sa, atunci elu poate se facă părăsirea către asiguratoru, şi se cera plata asigurări , fără a mai fi trebuinta sa aducă dovada pentru perdanie. - După trecerea de unulu sau de doi ani, asiguratulu are sorocele randuite de Art. 532, spre a face parasirile sale.

Articolul 535

La intemplare de asigurare facuta pe vreme marginita, după trecerea soroceloru cuprinse în Art. de mai susu pentru călătoriile cele obişnuite cum şi cele depărtate, perdania corabiei se înţelege intemplata în vremea asigurări .

Articolul 536

Călătorii depărtate se socotescu acelea ce se făcut spre Indiile de resaritu şi de apusu, spre marea Pacinica, spre Canada, spre Tera-Nova, spre Groenland, şi spre cele-l-alte termuri, şi ostrove ale Americei despre miadadi şi despre miada nopte, spre ostrovele Asore, Canaare, spze Madera, şi spre cele-l-alte termuri şi locuri ce suntu pe oceanu, dincolo de strimtorea Gibraltarului şi a Sundului.

Articolul 537

Asiguratulu, prin formala incunosciintare cuprinsă în Art. 533, poate ori se facă părăsirea cu somaţie catra asiguratoru de a plati suma asigurata în soroculu hotaratu prin contractu, ori sa'şi pestrede dreptulu de a face părăsirea la sorocele hotărâte de pravila.

Articolul 538

Asiguratulu, facendu părăsirea, este datoru a arata tote asiguraile ce a facutu sau elu însuşi, sau prin alţii cumu şi pe cele ce însuşi a poruncitu a se face, şi banii ce s'a inprumutatu ala-grosa sau pe sema corabiei, sau pe a marfuriloru; nefacendu-se acesta, soroculu platei, care trebuie să incepa a curge din diua parasirei, se va amana pînă în dioa în care va face cunoscutu mai susu disa arătare, fără însă a isvori dintr'acesta vre o prelungire la sorocului hotaratu pentru pornirea jalbei de parasire.

Articolul 539

Intemplandu-se a fi arătarea viclena, asiguratulu este lipsitu de folosurile isvorite din asigurare, şi este datoru a plati tote sumele luate imprumutu, macaru de şi se va fi perdutu sau se va fi luatu corabia de către vrajmasi, ori corsari.

Articolul 540

Intemplandu-se a se naufrange corabia, sau a se inomoli pe prunturi şi a se sfarama, asiguratulu este datoru a pune tota silinta spre scoterea şi stringerea lucruriloru inecate, fără însă a perde dreptulu de a putea face părăsirea la vreme şi la locu cuviinciosu. - După încredinţarea ce va face asiguratulu înaintea judecatei, cheltuelile ce va fi facutu elu pentru scoterea şi stringerea lucruriloru, i se tenu în seama pînă la suma preţului lucruriloru scapate.

Articolul 541

De nu s'a hotaratu în contractu vremea platei, asiguratorulu este datoru sa platesca asigurarea în sorocu de trei luni după formala incunosciintare a parasirei.

Articolul 542

Actele doveditore de povara şi de perdanie, se făcut cunoscute asiguratorului mai nainte de a fi trasu în judecata pentru plata sumeloru asigurate.

Articolul 543

Asiguratorulu este priimitu a dovedi faptele impotrivitore la cele ce se cuprindu în inscrisele mărturii ce va aduce. - Priimirea de a face asemene dovada nu opresce osindirea asiguratorului la vremelnicesca plata a sumei asigurata, indatorandu-se însă asiguratulu a da chedasie; - îndatorirea chedasiei se stinge după trecerea de patru ani, de nu se va fi facutu vre-o pornire judecatoresca.

Articolul 544

După ce se va face părăsirea cunoscută formalicesce, şi se va priimi ori se va hotărî de judecată ca este bine cuventata, lucrurile asigurate remanu a le asiguratorului din diua în care s'a facutu părăsirea.

- Asiguratorulu nu se poate apara de plată sumei asigurate, sub pricinuire ca s'a intorsu corabia.

Articolul 545

Chiria pentru mărfurile scapate, şi chiaru candu se va fi platitu înainte, se cuprinde în părăsirea corabiei, şi este totu a asiguratorului fără a vătăma drepturile imprumutatoriloru ala-grosa, drepturile marinariloru pentru simbria loru şi cheltuelile ce s'a facutu în vremea călătoriei.

Articolul 546

Intemplandu-se a se opri corabia din partea vre unei puteri, asiguratulu este datoru a face acesta asiguratorului cunoscută formalicesce, în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

- Părăsirea lucruriloru oprite se poate face numai după unu sorocu de sese luni, după formala incunosciintare a oprirei, de s'a facutu pe marile Europei pe marea Mediterana, sau pe marea Baltica; - după soroculu de unu anu, de sa sevirsitu oprirea în teri mai depărtate;

- aceste soroce incepu a se socoti din diua în care s'a facutu cunoscută oprirea.

- Dacă mărfurile cele oprite voru fi supuse la stricacaciune, sorocele mai susu dise se scadu la o luna şi jumătate pentru intemplarea cea d'anteiu, şi la trei luni pentru cea a de a doua.

Articolul 547

În curgerea soroceloru însemnate în art. de mai susu, asiguraţii suntu datori a pune tota silinta ce le e prin putinta ca sa dobandesca slobodirea lucruriloru oprite.

- Iar asiguratorii voru putea, ori dinpreuna cu asiguraţii ori deosebitu impartele, sa intrebuintede tote midilocele spre acelaşi sfirsitu.

Articolul 548

Părăsirea cu cuventu ca corabia nu este în stare plutire, nu se poate face, candu corabia inomolita pe prunturi şi sfaramata se poate radica, drege, şi aduce în stare de a'şi urma drumului seu către loculu o randuitu ei.

- La acesta întîmplare, asiguratulu pastreda dreptulu de a se porni împotriva asiguratoriloru spre a cere cheltuelile şi stricăciunile pricinuite din inomolirea corabiei.

Articolul 549

Dacă corabia s'a declaratu în stare de neplutire, asiguratulu pe povara e datoru a face acesta cunoscută asiguratoriloru în sorocu de trei dile de la priimirea acestii vestiri.

Articolul 550

Capitanulu e datoru, la o asemenea intemplare, a'şi pune tota silinta, spre a găsi o alta corabie ca sa transportede mărfurile la loculu celu hotaratu.

Articolul 551

Primejdiile marfilriloru încărcate în alta corabie suntu pe sema asiguratorului la intemplarea pomenita în art. de mai susu, pînă la sosirea şi descărcarea loru.

Articolul 552

Asiguratorulu, osebitu de acesta, este datoru a plati stricăciunile, cheltuelile descarcarei, ale magasinarei, ale reincarcarei, adaosulu chiriei, şi tote cele-l-alte cheltuieli ce se voru fi facutu pentru scăparea marfuriloru, pînă la împlinirea sumei asigurate.

Articolul 553

Candu, în sorocele hotărâte prin art. 546, capitanulu n'a pututu găsi alta corabie ca sa reincarce mărfurile şi să le aducă la loculu oranduirei loru, atunci asiguratulu poate să facă parasire.

Articolul 554

Intimplandu-se a sa prinde corabia, asiguratulu, de n'a pututu insciinta de acesta pe asiguratoru, poate să rescumpere lncrurile fără a mai accepta ordinulu seu.

- Asiguratulu este datoru a incunosciinta formalu asiguratorului învoirea ce va fi facutu pentru rescumparare, îndată ce va avea mijloace.

Articolul 555

Asiguratorulu poate alege de a priimi, pe sema sa, învoirea ce va fi facutu, sau de a se lepada de dinsa, şi se indatoreda a face asiguratului cunoscută alegerea sa în sorocu de doua-deci şi patru cesuri după formala incunosciintare a invoirei.

- De va declara ca primesce învoirea pe sema sa, e datoru a contribui, fără zabava, la plata rescumpararei după cuprinderea înscrisului de învoiala, şi după analogia partei asigurate de dinsulu, neincetandu de a fi respundatoru pentru urmatorele primejduiri ale călătoriei, întocmai după cuprinderea contractului de asigurare.

- Iar de va declara ca se lepada de folosulu invoielei, e datoru a plati suma asigurata, fără a putea să facă vre o pretentie asupra lucruriloru rescumparate.

- Cînd asiguratorulu, în soroculu de mai susu, n'a facutu cunoscută alegerea sa, se socotesce ca s'a lepadatu de folosulu invoielei.

Titlul U XI

Pentru stricăciuni

Articolul 556

Tote cheltuelile estraordinare, făcute pentru corabie şi mărfuri, pentru amendoue împreună, sau pentru fia-care în parte, tota paguba ce sa intempla corabiei şi marfuriloru, de la încărcarea loru, şi purcede pînă la intorcere şi descărcarea loru, - se socotescu stricăciuni.

Articolul 557

Nemijlocindu între tote părţile tocmeli speciale pentru fia-care lucru în parte, atunci stricăciunile se reguleda după dispositiile urmatore.

Articolul 558

Stricăciunile snnt de doue felurl, adică stricăciuni d'avalmasesci, şi stricăciuni simple sau particulare.

Articolul 559

Stricăciuni d'avalmasesci sînt:

- 1. lucrurile date prin învoiala şi pentru rescumpararea corabiei, şi a marfuriloru;

- 2. lucrurile cele aruncate în mare;

- 3. otgonele sau catarturile rupte ori tăiate;

- 4. ancorele şi cele-l-alte lucruri părăsite pentru isbavirea obstesca;

- 5. pagubile şi stricăciunile ce din aruncare s'au pricinuitu marfuriloru remase în corabie;

- 6. căutarea raneloru şi hrana marinariloru răniţi, aperandu corabia, simbriile şi hrana marinariloru în vremea oprelei, candu corabia e oprită în călătoria ei din porunca vre unei puteri, şi în vremea dregerei pentru stricăciunile suferite de buna voia spre isbavirea obstesca, dacă corbia este închiriată cu luna;

- 7. cheltuelile descarcarei spre uşurarea corabiei şi intrarea ei în vre unu portu sau riu, candu corabia este silită, la acesta din pricina vre unei furtuni ori a vre unei gone de către vrajmasi;

- 8. cheltuelile făcute ca sa dea iarăşi pe apa corabia inomolit, spre a o scapa de totală perdanie, ori de prindere; - şi de obşte, pagubele suferite de buna voie şi cheltuelile făcute după chibsuiri rademate de cuvinte destoinice pentru folosulu şi obstesca scăpare a corabiei şi a marfuriloru, de la încărcarea şi purcederea loru pînă la intorcere şi descărcare.

Articolul 560

Stricăciunile d'avalmasesci pivescu, după analogie pe sema marfuriloru şi pe jumetatea pretiului corabiei şi a chiriei.

Articolul 561

Pretulu marfuriloru se hotarasce dupe preturea loru la loculu descarcarei.

Articolul 562

Stricăciuni particulare sînt:

- 1. stricăciunea ce se intempla marfuriloru din însuşi meteahna loru, din fortuna, prindere, naufrangere şi inomolire;

- 2. cheltuelile făcute spre a le scapa;

- 3. perdania octogoneloru a ancoreloru, a pandeloru, a catarturiloru, şi a fringhiiloru, pricinuită din furtuna, sau alta intemplare de mare; - cheltuelile isvorite din ori ce poposire pricinnita, sau din intemplatore pierdere a diseloru lucruri, sau din trebuinta de a se aprovisiuna, ori de a drege corabia la intemplare de a lua apa;

- 4. hrana şi simbria marinariloru în vremea oprelei, candu se opresce pe drumu corabia din porunca vre unei puteri, şi pe vremea în care e silitu capitanulu a drege corabia, de este închiriată, pe călătorie; - 5, hrana şi simbria marinariloru pe vremea carantinei, fie corabia închiriată pe călătorie sau cu luna; şi de obşte, chieltuelile făcute şi paguba suferită numai pentru corabie, sau numai pentru mărfuri de la încărcare şi purcedere pînă la intorcere şi descărcare.

Articolul 563

Stricăciunile cele particulare privescu pe sema proprietarului lucrului ce a cercatu vătămare, ori a pricinuitu, chieltuiala şi se platescu totu de dinsulu.

Articolul 564

Stricăciunile pricinuite marfuriloru din pricina ca capitanulu n'a inscrisu bine uşile podelei, n'a priponitu bine corabia, n'a datu fringhii bune pentru incarearea şi doscarcarea marfuriloru, şi din pricina tuturoru celoru-l-alte intimplari ce vinu din neingrijirea căpitanului, ori a echipajului , sînt asemene stricăciuni particulare ce privescu pe sema proprietarului marfuriloru, şi pentru cari acesta porte a sa porni prin judecata împotriva căpitanului, a corabiei, şi a chiriei.

Articolul 565

Plata de caleudie, de edecu, de carma spre a înlesni intrarea, în vaduri de mare ori în riuri, ori spre a esi dintr'acesta, tacsa de luarea voiei de drumu, de visitatie, de raporturi, tacsa pentru burie gole şi ori ce alte sume se punu asupra stanceloru şi a prunturiloru pentru apărarea corabiiloru de primejdie, tacsa de ancoragiu, şi ori ce alte tacse de navigaţie, nu se socotescu stricăciuni, ci sînt simple cheltuieli privitore pe seama corabiei.

Articolul 566

Intemplandu-se a se isbi doue carabil dacă acea isbire s'a pricinuitu din vre o nebiruita intemplare, stricăciunea privesce pe sema corabiei ce a cercat'o, fără a putea sa cera vre o despăgubire; - de s'a intemplatu isbirea corabiiloru din greşeală unuia din capitanii loru, platesce paguba celu ce a pricinuit'o; de va fi indoiala asupra pricinei isbirei, paguba se va plati de o potriva de corabiile carii o voru fi facutu şi o voru fi cercat'o.

- La aceste din urma doue intemplari, preţuirea pagubei se face de omenii cu sciinta.

Articolul 567

O cerere pentru sticacinui nu este priimita, dacă stricăciunea d'avalmasesca nu covirsiasce unulu la suta din pretulu corabiei şi alu marfuriloru împreună, şi dacă stricăciunea particulară nu covirsasce asemenea unulu la suta din pretulu lucrului vatamatu.

Articolul 568

Dispositia contractalui cuprindatore de dicerile: aperatu de stricăciune: apera pe asigaratoru de tote stricăciunile atatu d'avalmasesci catu şi particulare, afară numai de intemplarile ce dau dreptu de parasire; şi la aceste intemplari, asigurantii au dreptulu de a alege ori se facă părăsirea, ori să se pornesca pentru cererea de stricăciuni.

Titlul U XII

Pentru aruncarea marfuriloru şi pentru contribuire (cisluire)

Articolul 569

Dacă capitanulu, din furtuna, ori din gona vrajmasiasca, se vede silitu a arunca în mare, pentru isbavirea corsabiei o parte din povara sa, a tăia catarturile, sau a napusti ancorele sale, se sfatuesce mai înainte cu cei interesaţi la povara aflatori în corabie, şi cu fruntasii echipajului .

- De voru fi părerile împărţite, se va urma după părerea căpitanului şi a echipajului corăbii.

Articolul 570

Antei se arunca lucrurile cele mai putinu trebuinciose, cele mai grele şi de mai putinu pretu, şi apoi mărfurile cele după podela anteia a corabiei, după alegerea căpitanului, şi după părerea fruntasiloru echipajului .

Articolul 571

Capitanulu este datoru, îndată ce va găsi prileju şi va avea înlesnire, se asterna inscrisu acesta chibsuire.

- Acea chibsuire va cuprinde: pricinile din carii s'a hotaratu aruncarea, - lucrurile ce s'au aruncatu ori s'au vatamatu. - Va avea iscalitura chibsuiriloru şi va arata cuvintele pentru carii impotrivitorii n'au voitu sa iscalesca.

- Acesta chibsuire se va trece în registrulu corabiei.

Articolul 572

La celu d'antei, portu, în care va poposi corabia, capitanulu este datoru, în sorocu de doue-deci şi patru cesuri după sosirea sa, a supune la adeverirea tribunalului sau a dregatoriei locale intemplarile cuprinse în actulu de chibsuire trecutu în registru.

Articolul 573

Alegerea perdaniiloru şi a pagubiloru se face la loculu descarcarei corabiei, după silinta căpitanului şi prin omeni cu sciinta; - aceşti din urma se oranduescu de către tribunalulu de comerciu, de se face descărcarea în vre unu portu alu României.

- Iar unde nu va fi tribunalu de comerciu, acei omeni cu sciinta se oranduescu de către tribunalulu local, ori în lipsa acestui, de către dregatoria locală.

- Candu se face descărcare în vre unu port streinu, se oranduescu de agentulu terei, şi nefiindu asemenea agentu, de dregatoria locală.

- Aceşti omeni cu sciinta făcut juramantu mai înainte de a începe lucrările loru.

Articolul 574

Mărfurile ce s'au aruncatu în mare, se pretescu după pretulu curgetoru la loculu descarcarei; calitatea loru se dovedesce prin înfăţişarea cartulieloru de încărcare, şi a facturiloru, de voru fi.

Articolul 575

Oamenii cu sciinta randuiti după cuprinderea articolului de mai susu făcut împărţirea perdaniiloru şi a pagubiloru.

- Împărţirea se pune în lucrare de agentulu terei, iar de nu va fi, de ori-ce locală jndacatorie competinţa.

Articolul 576

Împărţirea pentru plata perdaniiloru şi a pagubiloru se face asupra lucruriloru aruncate în mare şi scapate, şi pe jumătatea din pretulu corabiei şi alu chiriei, după analogia preţului loru la loculu descarcarei.

Articolul 577

Dacă calitatea marfuriloru s'a plasmuitu prin cartulia de încărcare, şi mărfurile se gasescu de unu pretu mai mare, atunci ele contribuescu după adevarata loru preţuire, de au scapatu.

- Mărfurile perdute se platescu după calitatea numita în cartulia de încărcare. Candu mărfurile declarate sînt de o calitate mai de josu de catu cea însemnată în cartulie, atunci mărfurile scapate contribuescu după calitatea coprinsa în cartulia de încărcare; - iar de s'au arnncatu în mare ori s'au stricatu se platescu după pretulu loru.

Articolul 578

Munitiile de resboiu, de hrana şi straile de îmbrăcăminte a omeniloru echipajului nu se supunu la contribuirea aruncarei; pretulu celoru ce se voru fi arnncatu se va plati prin contribuire din tote cele-l-alte lucruri.

Articolul 579

Lucrurile ce nu se cuprindu în cartulia de încărcare sau în declaraţia căpitanului de se voru fi aruncatu, nu se platescu; iar de au scapatu contribuiescu.

Articolul 580

Lucrurile încărcate pe podela corabiei contribuescu, de au scapatu.

- De s'au aruncatu în mare, ori s'au stricatu prin aruncare, atunci proprietarulu loru nu este priimitu a face cerere de a le supune la contribuire; poate însă a se porni cu cerere numai împotriva căpitanului.

Articolul 581

Contribuirea pentru paguba pricinuită corabiei se face numai candu acea paguba s'a facutu spre a înlesni aruncarea.

Articolul 582

Dacă aruncarea nu isbavesce corabia nu se va face nici o contribuire; - mărfurile scapate nu sînt nici de cum supuse la plata, nici la despăgubirea celoru aruncate în mare sau vătămate.

Articolul 583

Dacă, după aruncare, scapa corabia, şi urmandu-şi drumului, se prapadesce, - atunci lucrurile scapate contribuescu la aruncare după preţuirea loru în starea, în care se afla, scadendu-se cheltuelile ce s'au facutu pentru scăparea loru.

Articolul 584

Lucrurile aruncate în mare nu contribuescu, la nici o intemplare, la plata pagubiloru ce se voru fi intemplatu, în urma aruncarei, la mărfurile scapate.

- Mărfurile nu contribuescu nici de cumu la plata corabiei perdute, sau ajunsă în stare de a nu mai putea pluti.

Articolul 585

Dacă, în puterea unei cibsuiri s'a spartu corabia la unu locu spre a se scote dintr'însă mărfurile, atunci acestea contribuescu la cheltuelile dregerei stricaciunei pricinuite corabiei.

Articolul 586

Intemplandu-se a se perde din mărfurile puse în barci spre a usura corabia la intrarea ei în vre unu portu sau în vre unu riu, împărţirea se face pe corabie şi pe tota povara.

- Iar de va peri corabia cu remasita poverei sale, atunci nu se face nici o împărţire pe mărfurile puse în barcile usuratore, de şi acestea sosescu cu norocire.

Articolul 587

La tote intamplarile aci mai susu arătate, capitanulu şi echipagiulu corabiei au privelegiu asupra marfurilorui sau a preţului loru pentru totalulu costului contribuirei.

Articolul 588

Dacă, după împărţire, au gasitu proprietarii lucrurile cele aruncate în mare, atunci ei sînt datori a intorce căpitanului şi celoru interesaţi ceea ce au primitu din contribuire, scadendu-se însă pagubile pricinuite prin aruncare, şi chieltuelile făcute pentru găsirea loru.

Titlul U XIII

Pentru prescripţii

Articolul 589

Capitanulu nu poate dobândi proprietatea corabiei prin prescripţie

Articolul 590

Cererea pentru parasire este supusă la prescripţia hotărâtă prin articolulu 532

Articolul 591

Ori-ce cerere isvorita dintr'unu contractu ala-grosa, ori dintr'unu contractu de asigurare, are prescripţie de cinci ani, socotindu-se de la data contractului.

Articolul 592

Suntu supuse la prescripţie: - tote cererile pentru plata de chirie, de corabie, pentru simbriile slujbasiloru, a marinariloru şi altoru omeni ai echipajului , în curgere de unu anu după sevirsirea caletoriei; pentru hrana data marinariloru cu ordinulu căpitanului, într'unu anu după predarea hranei; pentru dări de cherestea şi de alte materialuri trebuinciose la clădirea corabiei, pentru capuirea şi profisiunarea ei cu cele spre hrana, într'unu anu după darea loru; - pentru plata lucratoriloru şi pentru lucrurile făcute într'unu anu după primirea lucruriloru; - ori-ce cerere pentru predarea marfuriloru, într'unu anu după sosirea corabei.

Articolul 593

Prescripţia nu'şi are localu, candu e la mijlocu zapisu ori sub-iscalitura în parte, ori adeveritu, inchiere de socotela iscălită, sau cerere facuta prin judecata.

Titlul U XIV

Cuvinte de neprimirea unoru cereri la judecata

Articolul 594

Sînt neprimite:

- tote cererile împotriva căpitanului şi asiguratoriloru pentru paguba pricinuită marfei, de s'a primitu marfa fără protestu;

- tote cererile pornite, împotriva chiriasiului pentru stricăciuni, dacă capitanulu a predutu mărfurile şi a primitu chiria sa fără a se face protestu în potriva lui;

- tote cererile atingatore de despăgubire pentru pagubile pricinuite prin isbirea corabiei cu alta intrunu locu, unde capitanulu a pututut se'şi facă reclamaţia. şi n'a făcut'o.

Articolul 595

Aceste protesturi şi reclamaţii nu au nici o tărie, de nu s'au facutu de nu s'au incunosciintatu formalu protivniciloru în sorocu de doue-deci şi patru cesuri, şi dacă, în curgere de o luna de la data loru, nu s'a facutu cerere prin judecata.

-----------