REGLEMENTARE TEHNICĂ din 8 mai 2007

"Metodologie privind investigarea de urgenţă a siguranţei postseism a clădirilor şi stabilirea soluţiilor-cadru de intervenţie", indicativ ME 003-2007

EMITENT

MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI LOCUINŢELOR

Publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 562 bis din 16 august 2007 Aprobată prin Ordinul nr. 127 din 8 mai 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 bis din 16 august 2007.

ANEXĂ

METODOLOGIE PRIVIND INVESTIGAREA DE URGENŢĂ A SIGURANŢEI POST-SEISM A CLĂDIRILOR ŞI STABILIREA SOLUŢIILOR CADRU DE INTERVENŢIE

Indicativ ME-003-2007

Memoriu de prezentare

Obiectul prezentei metodologii îl constituie precizarea modului de organizare şi desfăşurare al activităţilor tehnice menite să asigure utilizarea în condiţii de siguranţă a construcţiilor în cazul producerii unui seism de mare intensitate.

Prin seism de mare intensitate se înţelege acel eveniment care produce în mediul construit prăbuşiri generale sau locale, avarii şi degradări semnificative pe arii întinse.

Activităţile prezentei metodologii se referă, în principal, la următoarele aspecte:

a) evaluarea stării tehnice a construcţiilor în vederea luării de decizii privind condiţiile de utilizare în continuare sau de dezafectare (evacuare, demolare) a acestora, cu aplicarea de placarde colorate, specifice fiecărei categorii;
b) luarea de măsuri pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor afectate de seism.

Metodologia de faţă îşi limitează domeniul de aplicabilitate la clădirile de locuinţe, social culturale şi administrative, precum şi la clădiri cu alte funcţiuni, după caz.

În cadrul metodologiei s-a păstrat linia de bază a Manualului pentru investigarea de urgenţă post-seism şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate, aprobat de MLPAT, indicativ ME-003-99, publicat în Buletinul Construcţiilor nr. 2/1999), dar cuprinsul a structurat mai eficient modalităţile de triere primară, competenţele pe calificări profesionale şi categorii de clădiri, pentru a se evita aglomerarea experţilor şi verificatorilor atestaţi.

A fost parţial reformulat textul placardelor, în funcţie de starea fizică a clădirilor inspectate şi semnificaţia privind modul de acces sau utilizare.

Prevederile au fost actualizate, completate şi corelate cu date din aplicarea Normelor ATC 20 din SUA, Ghidul din Noua Zeelandă, Italia, Ghidul japonez privind evaluarea rapidă după seisme, elaborat şi aplicat de specialiştii JICA în Turcia în 1999, date din Taiwan etc., în perioada 1999-2005.

S-a accentuat rolul şi modul de aplicare a inspecţiei şi evaluării anticipate a clădirilor adăpostind funcţiuni vitale, şi s-au inclus pentru clasa A din Manual şi clădirile din clasa I şi II de importanţă din Codul P100- 1/2006, inclusiv cele care prezintă pericol public, recomandându-se pre-certificarea stării acestora.

Au fost precizate mai atent rolul şi competenţele unităţilor de cercetare-proiectare publice care au atribuţii şi specialişti competenţi, precum şi utilizarea adecvată a specialiştilor din institutele de proiectare privatizate dar care au realizat proiecte tipizate sau repetitive de largă aplicare.

Cu privire la relaţia dintre prezenta metodologie şi Ghidul JICA, colaborarea cu Centrul Naţional de Reducerea Riscului Seismic şi experţii japonezi a pus în evidenţă că principiile generale de inspecţie, evaluare şi aplicare a placardelor sunt similare.

În actuala etapă a fost posibil să se preia din acest ghid unele exemple şi imagini orientative de situaţii (stări de avariere prezentate cantitativ şi calitativ, schiţe şi imagini) (potrivit practicilor din SUA, Japonia, Italia, Grecia şi Turcia).

Au fost introduse prevederi care fac legătura cu planurile de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi alte acte ale autorităţilor administraţiei locale, cu referire la:
- o statutul legal şi tehnic-administrativ al relaţiilor specialiştilor, inspectorilor, voluntarilor cu administraţia publică locală şi al remunerării activităţii profesionale în perioada de urgenţă, a relaţiilor cu celelalte autorităti (poliţie, jandarmerie) ;
- o problemele de protecţie personală şi a muncii (căşti de protecţie şi instruire privind modul de acces în clădirile avariate şi comportarea la replici post-seismice pe durata investigaţiilor de teren, a problemei cazării inspectorilor oaspeţi şi a altor cheltuieli conexe);
- o instruirea unui număr de specialişti cu rol de formatori legal abilitaţi pentru cursurile de instruire din teritoriu la diferite niveluri, în vederea aplicării unitare a metodologiei;
- o instruirea şi reinstruirea periodică a unui număr de inspectori, tehnicieni etc. de la nivelul consiliilor locale şi al altor unităti din teritoriu şi a unor ingineri calificaţi, informaţi cu anticipaţie despre numărul, localizarea şi tipul structurilor din zona în care vor efectua investigaţiile de teren prevăzute, ţinând seama de numărul structurilor existente în localitate/judeţ şi vulnerabilitatea acestora;
- o mediatizarea şi explicarea acestor activităţi pentru a se asigura cooperarea populaţiei la respectarea interdicţiilor de utilizare a unor construcţii periculoase ;
- o asigurarea logistică pentru activităţile de intervenţie imediată de către autorităţi (Prefectură, Primăria generală), prin corelarea măsurilor cu prevederile concrete din bugetul local şi Planul de intervenţie la situaţii de urgenţă.

Au fost reformulate unele prevederi care au implicaţii asupra altor activităţi ulterioare, cum ar fi relaţia dintre inspecţia post-seism şi etapele ulterioare de efectuare a expertizării, proiectării şi execuţiei consolidărilor la construcţiile existente, pe clase de risc, conform Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 republicată, cu extinderea aplicării sale pentru toate tipurile de construcţii cu vulnerabilitate ridicată, constituind pericol public, în etapele de revenire la normal.

METODOLOGIE PRIVIND INVESTIGAREA DE URGENŢĂ A SIGURANŢEI POST-SEISM A CLĂDIRILOR ŞI STABILIREA SOLUŢIILOR CADRU DE INTERVENŢIE

Indicativ ME-003-2007

Cuprins

1. PREVEDERI GENERALE
1. 1.1 Obiect şi domeniu de aplicare. Scopul metodologiei
2. 1.2 Reglementări tehnice complementare
2. ORGANIZAREA ŞI PREGĂTIREA ACTIVITĂŢILOR TEHNICE ÎN VEDEREA ASIGURĂRII CAPACITĂŢII DE INVESTIGARE POST-SEISMICĂ

2.1. Structuri responsabile, competenţe şi referinţe legislative specifice pentru managementul măsurilor de reacţie post-seism, la nivel central şi local.
2.2. Resurse informaţionale. Colectarea şi stocarea informaţiilor referitoare la fondul construit existent. Baze de date informatizate - crearea, întreţinerea şi gestionarea informaţiilor. Organizarea păstrării documentelor primare ale investigaţiilor.
2.3. Resurse umane. Pregătirea inspectorilor şi cadrelor tehnice.
2.4. Resurse materiale.
1. 2.4.1 Dotarea – logistica pentru investigaţii şi evaluări. Stocuri de formulare şi placarde.
2. 2.4.2 Dotarea – logistica pentru punerea în siguranţă provizorie a clădirilor avariate. Stocuri de materiale strict necesare în caz de seism pentru punerea în aplicare a măsurilor de intervenţie urgentă.
3. 2.4.3 Spaţii tampon pentru adăpostirea persoanelor evacuate din cădirile care nu prezintă siguranţă

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR TEHNICE ÎN PERIOADA DE DUPĂ PRODUCEREA CUTREMURULUI

3.1. Organizarea activităţilor post-seism. Personal abilitat

3.2 Schema logică a etapelor şi corelaţiilor activităţilor de urgenţă post-seism

4. INSPECŢIA POST-SEISM
1. 4.1 Organizarea inspecţiei post-seism. Personal abilitat
2. 4.2 Obiectul, scopul şi fazele inspecţiei post-seism
3. 4.3 Modul de efectuare al inspecţiei post-seism
5. EVALUAREA RAPIDĂ POST-SEISM
1. 5.1 Obiectul evaluării rapide
2. 5.2 Criterii şi procede de evaluare tehnică rapidă post-seism.
3. 5.3 Criterii pentru marcarea clădirilor
6. MĂSURI DE INTERVENŢIE URGENTĂ ASUPRA CONSTRUCŢIILOR AVARIATE
1. 6.1 Date generale
2. 6.2 Reguli pentru realizarea sprijinirilor provizorii

6.3. Reparaţii locale

COMENTARII

Anexe

Anexa A. 0. Legislaţie şi reglementări cu referire la managementul măsurilor de reacţie post-seism, la nivel central şi local, cerinţe specifice privind calitatea în construcţii şi investigarea imediată după cutremur a construcţiilor

Anexa A. 1 Inspecţia rapidă şi evaluarea tehnică rapidă a unor tipuri de structuri specifice

Anexa A. 2 Probleme speciale pentru clădiri adăpostind funcţiuni vitale şi/sau care prezintă pericol public. Pre-certificarea stării clădirilor

Anexa A. 3 Soluţii cadru pentru sprijiniri provizorii, materiale, scule, echipamente.

Anexa A. 4 Soluţii cadru pentru reparaţii rapide locale la structuri din zidărie, beton, metal, lemn etc. Anexa A. 5 Formulare pentru inspecţia rapidă post-seism

Anexa A. 6 Formulare pentru evaluarea tehnică rapidă Anexa A. 7 Placarde pentru marcarea clădirilor

Anexa A. 8 Lista dotării minime a inspectorilor şi inginerilor structurişti pentru investigarea pe teren BIBLIOGRAFIE

METODOLOGIE PRIVIND INVESTIGAREA DE URGENŢĂ A SIGURANŢEI POST-SEISM A CLĂDIRILOR ŞI STABILIREA SOLUŢIILOR CADRU DE INTERVENŢIE

Indicativ ME-003-2007

1. PREVEDERI GENERALE
1. 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare. Scopul metodologiei
  
  Obiectul prezentei metodologii îl constituie precizarea modului de organizare şi desfăşurare al activităţilor tehnice menite să asigure utilizarea în condiţii de siguranţă a construcţiilor în cazul producerii unui seism de mare intensitate.
  
  Prin seism de mare intensitate se înţelege acel eveniment care produce în mediul construit prăbuşiri generale sau locale, avarii şi degradări semnificative pe arii întinse.
  
  Activităţile prezentei metodologii se referă, în principal, la următoarele aspecte:
  1. a) evaluarea stării tehnice a construcţiilor în vederea luării de decizii privind condiţiile de utilizare în continuare sau de dezafectare (evacuare, demolare) a acestora, cu aplicarea de placarde colorate, specifice fiecărei categorii;
  2. b) luarea de măsuri pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor afectate de seism.
    
    Metodologia de faţă îşi limitează domeniul de aplicabilitate la clădirile de locuinţe, social culturale şi administrative, precum şi la clădiri cu alte funcţiuni, după caz.
    
    Pentru o tratare diferenţiată, în prezenta metodologie, aceste clădiri se clasifică în următoarele clase: Clasa A: Clădiri adăpostind funcţiuni vitale (administraţia centrală şi locală, telecomunicaţii, poliţie, pompieri, spitale), indiferent de numărul de niveluri şi de sistemul constructiv;
    
    Clasa B: Clădiri curente cu mai mult de P 4 niveluri;
    
    Clasa C: Clădiri curente cu P ... P 4 niveluri.
    
    Pentru clădiri şi dotări cu alte funcţiuni, se aplică reglementări specifice iar în lipsa acestora se pot prelua orientativ prevederi din această reglementare.
    
    Comentariu: Această clasificare, pe criterii simple, se aplică numai pentru activităţile tehnice post-seism. Ea are ca scop o ierarhizare, rapidă şi uşor de înţeles şi de aplicat, a gradului de importanţă şi de dificultate al problemelor tehnice de rezolvat, permiţând o utilizare raţională a specialiştilor disponibili cu diferite grade de pregătire şi de experienţă.
    
    Scopul prezentei metodologii este, în principal, de a defini şi exemplifica procedee care să se aplice în mod cât mai uniform, asigurând construcţiilor un grad apropiat de siguranţă. Se are în vedere, de asemenea, ca printr-o ierarhizare, bazată pe criterii simple, a problemelor tehnice ridicate de cele două tipuri de activităţi, să se realizeze utilizarea diferenţiată, eficace, a specialiştilor disponibili, cu diverse grade de pregătire.
2. 1.2. Reglementări tehnice complementare
  
  În corelaţie cu această metodologie, vor fi utilizate prevederi specifice din reglementarile în vigoare privind aspectele şi tipurile de materiale, clădiri şi structuri de locuit şi social-culturale din România, cu referire minimă la :
  - - Cod de proiectare seismică Partea I - “Prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ P100- 1/2006, aprobat de MTCT cu ordinul nr. 17.11/19.09.2006, publicat în Monitorul Oficial Partea I, anul 174 (XVIII) -Nr. 803 din 25 septembrie 2006 şi în Buletinul Construcţiilor vol. 12-13/2006;
  - - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale. Indicativ P 100-92, cap.11 şi 12;
  - - Cod de proiectare pentru structuri din zidărie, indicativ CR6-2006, aprobat de MTCT cu ordinul nr. 1712/19.09.2006. publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 807 din 26 septembrie 2006 şi în Buletinul Construcţiilor vol. 11/2006.
  - - Cod pentru proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat – CR 2-1-1.1/2005 –B.C. nr. 4/2006 – înlocuieşte P – 85 -1996
  - - Cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat – NP 007 – 1997 – B.C. nr. 10/1997
  - - Metodologie de investigare a zidăriilor vechi – MP 007 –1999 – B.C. Nr. 8/2000
  - - Normativ privind comportarea în timp a construcţiilor – P 130 – 1999 – B.C. nr. 1/2000 – Înlocuieşte P 130 -1997
  - - Ghid pentru expertizarea tehnică a clădirilor de locuit amplasate în zona seismică A şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie (consolidare) pentru asigurarea cerinţelor de rezistenţă şi stabilitate executate pe baza proiectelor tip numărul 944 şi 1400, S P 3E- panouri mari prefabricate – GT 045- 2002 – B.C. nr. 10/2004
  - - Ghid pentru expertizarea tehnică a clădirilor de locuit amplasate în zona seismică A şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie (consolidare) pentru asigurarea cerinţelor de rezistenţă şi stabilitate executate pe baza proiectelor tip T 320, S P 4E- şi seriile T 836, T 835, S P 8E – GT 047- 2002 – B.C. nr. 17-18/2004
  - - Ghid cuprinzând soluţii cadru de intervenţie (consolidare) pentru asigurarea cerinţelor de rezistenţă şi stabilitate la clădiri de locuit cu S P 4E executate pe bază de proiecte tip (cu pereţi structurali din beton armat turnat monolit) amplasate în zona seismică A - GT 046- 2002 – B.C. nr. 11-12/2004.
2. ORGANIZAREA ŞI PREGĂTIREA ACTIVITĂŢILOR TEHNICE ÎN VEDEREA ASIGURĂRII CAPACITĂŢII DE INVESTIGARE POST-SEISMICĂ

2.1 Structuri responsabile, competenţe şi referinţe legislative specifice pentru managementul măsurilor de reacţie post-seism, la nivel central şi local.

În perioada de prevenire a unei situaţii de urgenţă specifice, se desfăşoară activităţi specifice potrivit legilor, regulamentelor, planurilor şi reglementărilor tehnice în vigoare, la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale.

În Anexa A. 0. se redau principalele acte legislative şi reglementări cu referire la managementul măsurilor de reacţie post-seism, la nivel central şi local, cerinţe specifice privind calitatea în construcţii şi investigarea imediată după cutremur a construcţiilor.

În domeniul acestei metodologii, reglementarea, organizarea, coordonarea, punerea în aplicare şi controlul legal-administrativ al acţiunilor şi măsurilor privind investigarea post-seismică în cadrul gestionării unei situaţii de urgenţă specifică revine:
- - la nivel naţional, Comitetului Naţional pentru situaţii de urgenţă;
- - la nivel central, Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă, organizat la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
- - în teritoriu, Comitetelor judeţene / Comitetului municipiului Bucureşti şi comitetelor locale ale sectoarelor acestuia, municipale, orăşeneşti şi comunale pentru situaţii de urgenţă;
  
  Coordonarea, din punct de vedere tehnic, a investigării de urgenţă a construcţiilor, inclusiv a dotărilor, se va face după cum urmează:
  - o la nivel central, prin Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă, din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin Inspectorul general de stat
- - la nivel teritorial, de către Comitetele judeţene / Comitetul municipiului Bucureşti şi comitetele locale ale sectoarelor acestuia, municipale, orăşeneşti şi comunale pentru situaţii de urgenţă, prin:
  - o prefect, primari şi personalul propriu şi /sau din Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă ;
  - o Inspectorul şef al Inspectoratului teritorial / judeţean / al municipiului Bucureşti în construcţii
şi personalul desemnat de aceştia.
Autorităţile locale estimează şi asigură anticipat, prin planul de apărare, precum şi prin bugetele proprii, un număr de locuinţe de necesitate, prin achiziţii şi/sau încheierea de convenţii între autorităţile administraţiei publice locale şi deţinătorii acestor spaţii în vederea utilizării lor în caz de nevoie, pentru cazarea temporară a răniţilor şi sinistraţilor sau a persoanelor în timpul executării consolidărilor, dacă situaţia o impune.

Autorităţile locale informează inspectorii şi inginerii (care investighează clădirile) cu privire la modul de comunicare şi conlucrare cu serviciile din primării asupra deciziilor referitor la clădirile care nu mai pot fi utilizate, corelându-le cu capacităţile reale de asigurare a spaţiilor de adăpostire.
3. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR TEHNICE ÎN PERIOADA DE DUPĂ PRODUCEREA CUTREMURULUI
1. 3.1. Organizarea activităţilor post-seism. Personal abilitat
  
  În perioada imediat următoare producerii unui cutremur de mare intensitate este necesar a se stabili starea tehnică a construcţiilor, într-un interval de timp rezonabil, precizându-se dacă acestea pot fi sau nu utilizate în condiţii de siguranţă, dacă sunt necesare investigaţii mai amănunţite, dacă ele trebuie prevăzute cu mijloace tehnice de punere rapidă în siguranţă (măsuri “de prim ajutor”), sau dacă trebuie demolate pentru a nu periclita vecinătăţile.
  
  Autorităţile locale repartizează în teren inspectorii şi inginerii pe baza informaţiilor sumare culese vizual în primele ore şi/sau în prima zi după seism de funcţionarii serviciilor primăriei, poliţie etc. Prima evaluare este urmată de investigaţii mai complete şi mai precise care, prin paşi succesivi, să fundamenteze decizia finală de intervenţie. Inspecţia post-seism pentru a decide asupra siguranţei clădirilor conduce, de regulă, la cerinţe majore de specialişti, cu activitate într-o perioadă foarte scurtă (1-3 zile), sub presiunea populaţiei, mass-media şi autorităţilor, şi cu consecinţe deosebit de importante (evacuări). În cazul marilor localităţi urbane, operaţiunile de teren pot dura 10 -12 zile, până la 1-2 luni.
  
  Având în vedere că într-o localitate există numeroase clădiri, în mod practic, se începe cu acele clădiri la care avariile sunt grave şi / sau evidente şi/sau despre care s-au primit solicitări.
  
  Pentru a se evita evaluările dezordonate şi a nu se bloca specialiştii numai cu acest gen de activităţi un interval de timp prea mare, autorităţile locale trebuie să prevadă o repartizare anticipată, o cunoaştere a zonelor arondate şi o corelare a trimiterii de echipe în diferitele zone din localitate cu personalul tehnic disponibil, numărul de clădiri şi avariile aşteptate, având în vedere însă anumite priorităţi:
  - - zonele / cvartalele cu clădiri înalte şi cu număr mare de ocupanţi, realizate fără aplicarea de normative de proiectare antiseismică (de ex. înainte de 1940), identificate ca vulnerabile din studii şi expertize precedente ;
  - - zonele / cvartalele cu clădiri realizate după proiecte repetitive / tipizate, cu număr mare de ocupanţi, cu aplicarea de normative de proiectare antiseismică înainte de 1977, susceptibile la anumite sensibilităţi şi/sau avarii locale la solicitări seismice ;
  - - zonele / cvartalele cu clădiri realizate după proiecte repetitive / tipizate, cu număr mare de ocupanţi, cu aplicarea de normative de proiectare antiseismică după 1977, la care nu se aşteaptă avarii deosebite la solicitări seismice ;
  - - cartierele cu clădiri joase, tradiţionale ;
  - - cartierele cu clădiri relativ noi, de înălţime medie şi redusă .
    
    În funcţie de dispoziţia pe teren a clădirilor, aceste priorităţi pot fi mai mult sau mai puţin respectate, dar având în vedere limitele de competenţă ale celor 3 categorii, anumite zone pot fi atacate simultan.
    
    În cazul în care în anumite zone starea clădirilor prezintă o anumită uniformitate, evaluarea se poate efectua luând la rând clădirile, în ordinea numerelor de străzi.
    
    Dintre specialiştii cu calificare şi experienţă deosebită se va organiza un colectiv la sediul instituţiei locale coordonatoare care va răspunde de îndrumarea tehnică a echipelor de pe teren, va verifica raportările zilnice, va asigura sinteza informaţiilor şi se va deplasa la cazurile în care decizia este dificilă sau apar sesizări.
    
    Pentru a se evita consecinţele grave care pot fi cauzate de întreruperea activităţii şi/sau a locuirii şi a se relua cât mai grabnic activitatea/utilizarea în siguranţă, se recomandă pre-certificarea stării clădirilor pentru o evaluare tehnică rapidă, pe baza unui contract cu o firmă şi un expert atestat, potrivit Anexei A.2., în următoarele cazuri :
  - - clădirile de importanţă vitală din clasa A conf. pct. 1.1 şi/sau clădirile din clasele de importanţă şi expunere 1 şi 2 conform Codului P100-1/2006 ;
  - - clădirile care prezintă pericol public ;
  - - clădirile care au fost proiectate, expertizate sau consolidate de specialişti înscrişi în echipele de evaluatori ai autorităţii locale respective ;
  - - cvartale cu un număr mare de clădiri realizate de institute de proiectare locale după proiecte repetitive / tipizate ;
  - - orice clădire sau grup de clădiri din marile ansambluri.
  În aceste cazuri, contractul şi urmărirea activităţii pot fi încheiate, după caz, de instituţia cu personalitate juridică din clădirea de importanţă vitală, de primăria localităţii sau de asociaţiiile de proprietari. În cazul în care clădirile prezintă pericol public, încheierea unui astfel de contract este obligatorie.
  
  Personalul tehnic care efectuează activităţile post-seism se grupează în următoarele categorii:
  1. (1) Inspectori - ingineri constructori, arhitecţi şi tehnicieni cu experienţă medie în domeniul proiectării/evaluării construcţiilor. În timpul activităţii poartă ecuson de culoare albă pe care se menţionează: numele şi prenumele, calitatea de “inspector”, numărul de înregistrare în evidenţa centralizată.
  2. (2) Ingineri proiectanţi de structuri şi cercetători în ingineria de structuri şi/sau seismică, cu o experienţă de cel putin 5 ani. În timpul activităţii poartă ecuson de culoare albastru deschis.
  3. (3) Experţi tehnici atestaţi de către forurile abilitate - poartă ecuson de culoare albastru închis.
2. 3.2. Schema logică a etapelor şi corelaţiilor activităţilor de urgenţă post-seism
  
  Evaluarea post-seism
  
  Etapele de evaluare se definesc după cum urmează:
  1. 1. Inspecţia post-seism - este menită a stabili, prin mijloace extrem de simple :
    1. (a) - construcţiile evident sigure, care pot fi utilizate în continuare fără restricţii;
    2. (b) - construcţiile evident nesigure, care nu pot fi utilizate în continuare, trebuind a fi abandonate (evacuate), temporar sau definitiv;
    3. (c) - construcţiile a căror stare tehnică nu se încadrează în cele două categorii definite mai sus necesitând o investigaţie mai amănunţită.
  2. 2. Evaluarea tehnică rapidă - este o investigaţie mai detaliată a construcţiilor care se încadrează, după inspecţia post-seism, în categoria (c), investigaţie prin care se precizează dacă aceste construcţii necesită sau nu luarea unor măsuri tehnice de punere în siguranţă provizorie pentru a putea fi utilizate sau dacă trebuie abandonate (evacuate);
  3. 3. Expertiza tehnică - este evaluarea care se efectuează în condiţiile precizate prin prevederi din normative şi coduri specifice.
  Pentru monumentele istorice şi de arhitectură, expertiza tehnică va fi executată de către specialişti nominalizaţi de ministerul de resort şi instituţiile publice abilitate pe baza unor documente tehnice specifice, care pot avea la bază şi prevederi din prezenta metodologie.
  
  Prezenta metodologie include criterii şi metode pentru inspecţia post-seism şi evaluarea tehnică rapidă.
  
  Intervenţia rapidă post-seism
  
  Pentru a pune în siguranţă ocupanţii clădirilor afectate de seism, pentru a preveni avansarea avariilor deja produse, precum şi pentru a proteja construcţiile învecinate, se iau măsuri de intervenţie rapidă după cum urmează:
  - - sprijiniri provizorii ale construcţiei avariate sau ale unor părţi ale acesteia;
  - - reparaţii locale ale elementelor deteriorate sau avariate;
  - - demolare parţială sau completă a clădirii.
  Organizarea, logistica şi etapele investigării de urgenţă a siguranţei post-seism a clădirilor şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie sunt prezentate sintetic în schema logică din fig. 3.2.1
  
  Fig. 3.2.1
  
  ORGANIZAREA, LOGISTICA ŞI ETAPELE INVESTIGĂRII DE URGENŢĂ A SIGURANŢEI POST-SEISM A CLĂDIRILOR ŞI STABILIREA SOLUŢIILOR CADRU DE INTERVENŢIE
  
  ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR TEHNICE POST-SEISM, CONFORM REGULAMENTELOR ŞI PLANURILOR DE APĂRARE SPECIFICE
  
  Comitet Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, Comitet ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul MTCT, comitete judeţene / Mun. Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, cu colaborarea Inspectoratului de Stat în Construcţii
  
  PREGĂTIREA ŞI LOGISTICA ACŢIUNILOR DE EVALUARE POST-SEISM ŞI PUNERII ÎN SIGURANŢĂ PROVIZORIE A CLĂDIRILOR AVARIATE
  
  pregătire baze de date pe clase de clădiri A (clădiri adapostind funcţiuni vitale), B (clădiri curente cu mai mult de P 4 niveluri), C (clădiri curente cu până la P…P 4 niveluri) ; evaluare necesar personal abilitat, semnare convenţii cadru de colaborare cu aceştia, pregătire inspectori, ingineri constructori şi experţi tehnici ; stocuri formulare, echipamente, tehnica de calcul şi materiale necesare la investigaţii pe teren
  
  ETAPELE DE EVALUARE

Criterii de bază pentru inspecţia post-seism şi criterii de evaluare a clădirilor

avariate la cutremur (formulare - marcarea clădirilor)

Clădiri cu acces limitat

- restricţii de utilizare –

PLACARDA

GALBENĂ

PLACARDA

ROŞIE

PLACARDA

ALBASTRĂ

PLACARDA

VERDE

INSPECŢIA RAPIDĂ POST-SEISM

(aplicarea de criterii şi procedee de inspectare)

Clădiri inspectate, aparent sigure- utilizare fără restricţii

Clădiri nesigure,

evacuare totală Intrare interzisă Necesită investigaţii amănunţite

Clădiri cu zone nesigure restricţii acces /

utilizare, evacuări locale

EVALUAREA TEHNICĂ RAPIDĂ

(aplicarea de criterii şi procedee de evaluare)

marcarea finală

STABILIREA SOLUŢIILOR CADRU ŞI METODELOR DE INTERVENŢIE RAPIDĂ

PENTRU PUNEREA ÎN SIGURANŢĂ PROVIZORIE A CLĂDIRILOR / CONSTRUCŢIILOR AVARIATE

(sprijiniri provizorii reparaţii locale demolări complete sau parţiale)

EXPERTIZA TEHNICĂ

(conf. NORMATIV / Cod de proiectare seismică P100)

MĂSURILE DE INTERVENŢIE DEFINITIVĂ

13

(conf. NORMATIV / Cod de proiectare seismică P100)

4. INSPECŢIA POST-SEISM
Deşi obiectul principal al activităţilor se referă la clădiri şi structuri, deoarece există componente nestructurale care constituie pericole pentru persoane dar sunt echipamente sau instalaţii, formularele de investigare se referă şi la acestea.

În cazul în care în echipe pot fi incluşi şi inspectori / ingineri din specialităţile respective, aceştia pot asigura completarea secţiunilor de formular respective.

În caz contrar, constatările înscrise în formulare de aceştia sunt considerate doar o înştiinţare pentru autorităţile locale spre a trimite inspectori autorizaţi (de ex. ISCIR, electricitate, apă, termice, canal etc. ) la adresele respective.

4.2. Obiectul, scopul şi fazele inspecţiei post-seism

Obiectul inspecţiei post-seism este evaluarea aproximativă a stării tehnice a clădirilor din zona afectată cu un minim de forţă umană şi în condiţii de urgenţă.

Inspecţia post-seism are ca scop încadrarea clădirilor din zona afectată în categorii care exprimă gradul probabil de risc la care sunt supuse acestea la replicile ce pot urma şocului principal, în funcţie de avariile observate.

După inspecţie fiecare clădire este marcată prin placarde (însemne) colorate specifice fiecărei categorii. Inspecţia post-seism se efectuează în două etape, după cum urmează:

ETAPA 1: Faza de urgenţă.

În timpul fazei de urgenţă, în primele ore ce urmează unui cutremur distrugător, se efectuează inspecţia rapidă a clădirilor din zonele afectate, cu scop de recunoaştere pentru identificarea clădirilor grav avariate, posibilităţilor de acces în zonă, necesitatea unor măsuri de urgenţă.

În cazul în care se constată pericole majore pentru accesul în zonă, acesta se interzice. ETAPA 2 : Inspecţia clădire cu clădire.

În faza a-II-a, care urmează fazei de urgenţă, se va examina fiecare clădire în parte pentru a se evalua mai precis starea lor şi pentru a stabili, prin mijloace extrem de simple:
1. (a) construcţiile evident sigure, care pot fi utilizate în continuare fără restricţii;
2. (b) construcţiile evident nesigure, care nu pot fi utilizate în continuare, trebuind a fi abandonate (evacuate);
3. (c) construcţiile a căror stare tehnică nu se încadrează în cele două categorii definite mai sus necesitând o investigaţie mai amănunţită
Cele trei categorii de clădiri se marchează prin placarde după cum se va preciza în paragrafele următoare.

În evaluarea riscului potenţial prezentat de construcţii trebuie ţinut cont şi de condiţiile de mediu cum ar fi: ploile, zăpezile etc. Ploile abundente pot provoca alunecări sau cedări ale terenului acolo unde acesta a prezentat instabilităţi în timpul seismului principal, ceea ce va duce la noi avarii. Creşterea greutăţii clădirii datorită unor căderi masive de zăpadă este în mod evident dezavantajoasă din punct de vedere al capacităţii clădirii avariate la încărcări gravitaţionale şi laterale.

4.3 Modul de efectuare al inspecţiei post-seism

Se recomandă ca fiecare echipă de inspecţie să fie însoţită de un reprezentant al autorităţilor locale să fie compusă din doi inspectori, având în vedere următoarele motive:
- - prin consultări reciproce se obţin evaluări rezonabile, rezultând o apreciere mai precisă a stării construcţiei.
- - aceştia se pot ajuta reciproc în cazul unor incidente şi/sau accidente.
  
  Inspecţia post-seism va parcurge următoarele etape:
  1. a. Examinarea în întregime a exteriorului clădirii.
  2. b. Examinarea terenului din jurul clădirii pentru depistarea unor crăpături sau umflături ale pământului şi a unor fenomene care să indice alunecări de teren.
  3. c. În mod curent se va realiza o inspecţie şi a interiorului clădirii în cazul în care structura nu poate fi cercetată suficient de bine din exterior sau când există suspiciuni sau sesizări privind avarii puternice ale elementelor nestructurale (de ex. pereţi despărţitori puternic deterioraţi, tavane căzute etc. ce pot fi văzute de la exterior). NU SE INTRĂ ÎN STRUCTURILE EVIDENT NESIGURE.
  4. d. Completarea FORMULARULUI PENTRU INSPECŢIA POST-SEISM (vezi Anexa A.1).
    
    Clădirile care prezintă anumite dubii privind siguranţa în exploatare sunt recomandate pentru efectuarea unei Evaluări Tehnice Rapide. Se asigură eliberarea căilor de ieşire din clădire.
  5. e. Evaluarea generală a stării clădirii pe baza celor şase criterii prezentate în Tabelul 4. 3.1 Tabelul 4. 3.1 .CRITERII DE BAZĂ PENTRU INSPECŢIA POST-SEISM
    
    Starea fizică Caracterizare
    1. 1. Clădirea s-a prabuşit, este parţial prăbuşită sau deplasată de pe fundaţii (*)
    2. 2. Clădirea sau unul din etaje prezintă înclinări semnificative faţă de verticală
    3. 3. Degradări severe evidente ale elementelor structurale principale, dizlocări ale pereţilor sau alte semnalmente care pun în evidenţă degradări periculoase
    4. 4. Pericole evidente de prăbuşire a unor parapete, elemente ornamentale, coşuri, calcane etc.
    5. 5. Apariţia unor crăpături mari ale terenului, deplasări evidente sau alunecări ale terenului
    6. 6. Prezenţa unor alte pericole (de ex.scurgerea unor lichide toxice, spargerea unor conducte de gaze, ruperea unor cabluri electrice etc.)
    CLĂDIRE NESIGURĂ sau CLĂDIRE PRĂBUŞITĂ
    
    (RUINĂ) după caz (*) CLĂDIRE
    
    NESIGURĂ
    
    CLĂDIRE NESIGURĂ
    
    CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE CLĂDIRE NESIGURĂ CLĂDIRE NESIGURĂ
    
    Notă : (*) Clădirile complet prăbuşite, care şi-au pierdut identitatea structurală, şi la care, de regulă, se iau imediat măsuri de căutare-salvare, înlăturarea ruinelor, etc. nu fac obiectul inspecţiei prevăzute în această metodologie şi sunt etichetate separat de autorităţi (de ex. CLĂDIRE PRĂBUŞITĂ / RUINĂ), cu luarea măsurilor de interzicere a accesului persoanelor neabilitate. În cazul în care anumite părţi dintr-un ansamblu nu s-au prăbuşit complet, se încadrează la CLĂDIRE NESIGURĂ.
  6. f. Marcarea clădirii în concordanţă cu rezultatele analizei. Se folosesc placarde colorate după cum urmează (vezi ANEXA A. 7):
    -  placarda verde inscripţionată CLĂDIRE INSPECTATĂ – POATE FI UTILIZATĂ FĂRĂ RESTRICŢII (Anexa A.7.1)
    -  placarda galbenă inscripţionată CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT (ANEXA A.7.2)
    -  placarda albastră inscripţionată CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE (ANEXA A.7.3)
    -  placarda roşie inscripţionată CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ (ANEXA A.7.4)
    Pe placarda CLĂDIRE INSPECTATĂ se precizează dacă inspecţia s-a realizat numai la “exterior” sau la “exterior şi interior” prin marcarea căsuţelor corespunzătoare. Placardele cu inscripţia CLĂDIRE ACCES LIMITAT sau CLĂDIRE NESIGURĂ se plasează la toate intrările în clădire.
    
    Se marchează corespunzător cu inscripţia CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE părţile din clădire sau imediata apropiere a acesteia, în care accesul este interzis, chiar dacă nu există pericol de prăbuşire al întregii clădiri.
  7. g. Reprezentanţii autorităţilor locale şi personalul tehnic explică locatarilor clădirilor respective semnificaţia placardelor CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT şi CLĂDIRE NESIGURĂ şi CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE şi iau măsurile necesare pentru evacuarea acestora.
Pentru siguranţa vieţii persoanelor care iau parte la inspecţia post - seism a clădirilor, precum şi a zonelor învecinate, este obligatoriu ca anterior inspecţiei, personalul tehnic să identifice căile de evacuare şi/sau spaţiile de refugiu pentru cazul în care au loc replici seismice în timpul inspecţiei (interioare sau exterioare).
5. EVALUAREA RAPIDĂ POST-SEISM
În cele ce urmează se prezintă criterii suplimentare pentru marcarea clădirilor care trebuiesc utilizate împreună cu rezultatele investigaţiilor efectuate în cadrul evaluării tehnice rapide.
1. A. CLĂDIRE INSPECTATĂ - POATE FI UTILIZATĂ FĂRĂ RESTRICŢII. Pentru a marca o clădire
  
  cu acest însemn, care indică faptul că nu există restricţii pentru utilizarea ei, următoarele condiţii trebuiesc satisfăcute:
  1. a. capacitatea iniţială a structurii de preluare a încărcărilor verticale nu a fost în mod semnificativ redusă şi nu au fost identificate zone potenţiale de instabilitate (de ex.separarea planşeului de pereţi etc.);
  2. b. capacitatea iniţială de preluare a unor încărcări orizontale nu a fost semnificativ redusă de acţiunea seismului;
  3. c. nu există pericolul prăbuşirii locale a unor elemente nestructurale cu excepţia zonelor marcate ca atare şi înconjurate pentru a evidenţia această posibilitate;
  4. d. nu există indicii evidente privind degradări ale fundaţiilor şi nici deplasări ale terenului;
  5. e. căile de evacuare sunt accesibile şi nu sunt blocate;
  6. f. nu există alte indicii evidente de pericol.
2. B. CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT. Marcajul pune în evidenţă următoarele:
  1. a. specialiştii care au efectuat Evaluarea tehnică rapidă au dubii argumentate privind siguranţa clădirii respective care pot fi rezolvate numai pe baza unei Expertize tehnice;
  2. b. există probabilitatea producerii unor degradări ulterioare datorate unor cauze legate de terenul de fundare.
  3. c. există nesiguranţa privind prezenţa unor alte pericole ca de exemplu scurgerea unor substanţe toxice etc.
3. C. CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE. Marcajul arată că:
  1. a. s-au identificat unele degradări locale care ar putea provoca accidente asupra locatarilor;
  2. b. nu există pericol de cedare a structurii.
4. D. CLĂDIRE NESIGURĂ - INTRAREA INTERZISĂ. Marcajul arată că:
  1. a. există pericole evidente de pierdere a siguranţei clădirii;
  2. b. gradul de degradare al structurii este foarte puternic şi clădirea poate intra în colaps fie numai din acţiunea încărcărilor verticale fie în urma producerii unei replici a seismului;
  3. c. există alte condiţii de nesiguranţă (de ex. scurgeri masive de substanţe toxice).
Rezultatele investigaţiilor se consemnează în FORMULARUL PENTRU EVALUAREA TEHNICĂ RAPIDĂ prezentat în Anexa A.6.
6. MĂSURI DE INTERVENŢIE URGENTĂ ASUPRA CONSTRUCŢIILOR AVARIATE

6.1 Date generale

Măsurile de intervenţie de urgenţă post-seism au ca scop:
-  Prevenirea prăbuşirilor locale ale elementelor din zonele evaluate ca fiind nesigure
-  Asigurarea accesului şi/sau a unei exploatări limitate a construcţiilor avariate de cutremur. Măsurile de intervenţie post-seism includ următoarele (lista nu este exhaustivă):
  1. a. Sprijinirea provizorie a elementelor avariate
  2. b. Reparaţii locale, de urgenţă
  3. c. Demolarea parţială sau totală a clădirii.
  Măsurile de intervenţie locale de urgenţă, efectuate în perioada imediat de după un seism de mare intensitate nu înlocuiesc măsurile definitive de intervenţie (consolidare / demolare) care se realizează ulterior, conform prevederilor aplicabile din normativele şi codurile în vigoare.
  
  Măsurile de urgenţă sunt astfel concepute încât să nu stânjenească realizarea măsurilor definitive de intervenţie. O atenţie deosebită trebuie acordată instruirii privind procedurile, informaţiile şi justificările pentru propunerea deciziei de demolare a unor clădiri, atât pentru eventualele dispute de ordin legal cât şi în cazul în care se va considera necesar să fie aplicate ca intervenţie de salvare la monumente istorice, în care cercetările şi analizele ce trebuiesc efectuate sunt, de regulă, extensive şi aprofundate pentru a fundamenta adoptarea unor măsuri de reparare conform legislaţiei în vigoare, fără a afecta aspectul acestora şi reversibilitatea intervenţiilor.
  
  Schiţele şi notele de şantier se detaliază în corelaţie cu Anexele A.3 şi A.4.
6.2 Reguli pentru realizarea sprijinirilor provizorii

Sprijinirea elementelor construcţiilor avariate de cutremur are ca scop prevenirea unei eventuale prăbuşiri şi/sau asigurarea funcţionalităţii acestora până la executarea măsurilor definitive de intervenţie. În principiu, sprijinirile preiau încărcările verticale ale elementelor de susţinere rupte (stâlpi, grinzi). De obicei, sprijinirile se fac cu lemn rotund, respectiv cu bile din lemn de brad având diametre cuprinse între 12-18 (20) cm cu popi metalici extensibili de inventar sau cu eşafodaje metalice de inventar. Sprijinirile constituie măsuri de “primă intervenţie” şi se execută pe baza unor schiţe şi a unor calcule sumare, efectuate la faţa locului, neexistând timpul necesar întocmirii unor proiecte propriu-zise.

La proiectarea şi executarea sprijinirilor trebuie avute în vedere o serie de reguli, după cum urmează:

a) Punerea sub sarcină a sprijinirii se face prin împănare

Penele se execută din lemn de esenţă tare (stejar, fag). Se prevăd totdeauna două pene, astfel alese încât prin suprapunere să realizeze două feţe paralele. Penele se bat cu ciocanul, dar nu se forţează excesiv pentru a nu rupe elementele structurii. Periodic, penele se controlează şi se bat din nou, pentru a se asigura punerea sub sarcină efectivă a popilor.
b) Reacţiunea transmisă de popi terenului trebuie să se repartizeze pe o suprafaţă corespunzătoare

Popii nu trebuie rezemaţi direct pe pământ sau pe trotuare din asfalt sau din straturi subţiri de beton. Pentru transmiterea reacţiunii popului la teren se prevăd traverse din lemn de esenţă tare, (traverse pentru căi ferate) care, la terenuri slabe, se dispun în formă de reţea creând aria necesară.
c) Popii trebuie solidarizaţi între ei prin contravântuiri Contravântuirile sistemelor de sprijiniri au următoarele roluri:
1. c.1) În situaţiile în care clădirea nu poate asigura împiedicarea tendinţei de deplasare laterală a întregului sistem, contravântuirile se asigură ca sistemul de popi să fie structuri stabile. În acest scop se leagă popii între ei cu scânduri sau şipci bătute în cuie dispuse astfel încât să închidă (împreună cu popii) triunghiuri nedeformabile (fig.A.3.4). În acest fel sistemul de popi şi scânduri se transformă în grinzi cu zăbrele cu rigiditate mare la deplasări laterale.
2. c.2) Împiedică tendinţa de flambaj a popilor lungi. Trebuie urmărit ca împiedicarea flambajului individual al popilor să se facă pe ambele direcţii.
d) Popii nu trebuie să rezeme pe elementele structurale orizontale, ci reacţiunea lor trebuie transmisă până

la teren
e) Greutatea etajelor superioare trebuie preluată treptat de către sprijinire şi nu brusc, la un singur nivel. Aceasta se realizează continuând sprijinirea pe încă cca.2 nivele deasupra etajului deteriorat.
f) Sprijinirea trebuie proporţionată potrivit sarcinii care îi revine.

Regulile din prezentul paragraf sunt explicate şi ilustrate cu figuri în Anexa A. 3.

6.3. Reparaţii locale

În perioada imediat următoare producerii unui cutremur de mare intensitate, poate să apară necesitatea realizării unor lucrări de intervenţie locală (reparaţii) de urgenţă, fără a se putea urmări metodologia de evaluare, stabilire a deciziei de intervenţie, proiectarea lucrărilor de intervenţie, prevăzute în reglementările în vigoare.

Reparaţiile locale de urgenţă, efectuate în asemenea situaţii nu înlocuiesc măsurile definitive de intervenţie, care se realizează ulterior, în condiţiile legal prevăzute în reglementări specifice. Reparaţiile locale de urgenţă sunt astfel concepute încât să nu stânjenească realizarea măsurilor definitive de intervenţie.

Soluţii cadru şi exemple de reparaţii locale la structuri cu pereţi de zidărie, la structuri de beton armat, metalice, etc sunt date în Anexa A. 4.

COMENTARII

- privind cap.1., 3., 4. şi 5 din metodologie –

C.1. PREVEDERI GENERALE
1. C.1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentele comentarii urmăresc completarea informaţiilor din textul de bază al reglementării, fără a avea un caracter legal obligatoriu.

După producerea unui cutremur de mare intensitate, comunitatea umană afectată este confruntată cu rezolvarea unei multitudini de probleme cum ar fi:

a. Evacuarea răniţilor şi a victimelor, activităţi de prim-ajutor, salvarea celor aflaţi sub dărâmături;
b. Stingerea incendiilor, eliminarea scăpărilor de gaze şi de noxe;
c. Luarea de măsuri pentru asigurarea alimentării cu apă, energie, restabilirea sistemelor de comunicaţii;
d. Luarea de măsuri pentru utilizarea în condiţii de siguranţă a construcţiilor.

Ultima categorie de probleme, cu conţinut esenţial tehnic, cuprinde, în principal, următoarele aspecte:
1. A. Evaluarea stării tehnice a construcţiilor în vederea luării de decizii privind condiţiile de utilizare în continuare sau de dezafectare (evacuare, demolare) a acestora;
2. B. Luarea de măsuri pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor afectate de seism.

Obiectul prezentei metodologii îl constituie precizarea modului de organizare şi desfăşurare a activităţilor tehnice legate de tipul (d) de activităţi, definit mai sus, sub ambele aspecte, respectiv evaluarea post- seism a stării tehnice a construcţiilor şi punerea lor în siguranţă provizorie.

Expresia “punerea în siguranţă provizorie” are în vedere luarea unor măsuri rapide, de obicei cu caracter provizoriu, pentru asigurarea exploatării construcţiilor, în condiţii de siguranţă, atât sub încărcări gravitaţionale cât şi sub acţiunile seismice generate de replicile cutremurului principal.

Atât evaluarea post-seism cât şi măsurile de punere în siguranţă provizorie se fac în condiţii de urgenţă când este necesar a se acoperi un număr mare de construcţii, aflate pe arii extinse, cu resurse umane şi tehnice limitate. Potrivit acestei realităţii, activităţile respective se fac prin metode rapide, deseori cu caracter empiric şi realizate de către un personal tehnic cu diferite grade de experienţă şi calificare.

Domeniul de aplicare a metodologiei

Toate tipurile de construcţii sunt afectate de seismele de mare intensitate. Totuşi impactul maxim asupra comunităţilor umane îl au efectele cutremurelor asupra clădirilor de locuinţe şi social culturale (construcţii pentru învăţământ, spitale, hoteluri, săli de festivităţi, birouri, etc). Numărul foarte mare de construcţii de acest fel, personalul tehnic limitat ca număr şi cu un grad de pregătire foarte divers implicat în activităţile tehnice post-seism referitoare la aceste construcţii, numărul foarte mare de persoane afectate de acţiunea seismică exercitată asupra acestora, fac ca problema evaluării post-seism şi a luării deciziilor de intervenţie rapidă la aceste tipuri de construcţii să fie de o deosebită importanţă şi amploare.

Construcţiile aferente ansamblurilor industriale (hale diverse, turnuri, estacade, etc.) sunt, în general, examinate post-seism şi sunt luate măsuri pentru punerea lor în siguranţă de către personalul tehnic de specialitate care există în aceste ansambluri, eventual făcându-se apel la proiectanţii structurişti ai construcţiilor respective. În situaţii similare se află construcţiile pentru transporturi (poduri, viaducte, turnuri de control din aeroporturi, etc.), barajele, silozurile, castelele de apă, turnurile releelor de radio/TV, etc. Este de subliniat şi faptul că aceste construcţii, desemnate de obicei ca construcţii speciale sau construcţii inginereşti, trebuie tratate prin metode specifice fiecărei categorii, aceste metode fiind familiare mai ales inginerilor constructori care le proiectează şi exploatează.

Ţinând cont de aceste considerente, metodologia de faţă îşi limitează domeniul de aplicabilitate la clădirile de locuinţe, administrative, social culturale, precum şi la clădiri cu alte funcţiuni a căror alcătuire este similară acestora, după caz.

C.3. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR TEHNICE ÎN PERIOADA DE DUPĂ PRODUCEREA CUTREMURULUI
1. C.3.1. Organizarea activităţilor post-seism. Persoane abilitate
  
  Inspectorii sunt abilitaţi să efectueze inspecţii post-seism ale construcţiilor din clasa C definită la pct.1.1 al prezentei metodologii.
  
  Inginerii proiectanţi de structuri sunt abilităţi să efectueze evaluarea tehnică rapidă a construcţiilor din clasele B şi C definite la pct.1.1 .
  
  Experţii tehnici sunt abilităţi cu efectuarea inspecţiei post-seism, a evaluării tehnice rapide şi a expertizei tehnice ale construcţiilor din clasele A, B şi C definite la pct.1.1.
C.4. INSPECŢIA POST-SEISM

C.4.1 Organizarea inspecţiei post-seism. Persoane abilitate

După producerea unui cutremur puternic, nu există suficient personal calificat care să efectueze o inspecţie atentă, clădire cu clădire. Este de aşteptat, ca în primele momente după cutremur, autorităţile locale să delege şi personal cu experienţa tehnică medie inspectori, definiţi la pct.3.1, care să efectueze o primă inspecţie a construcţiilor, să verifice planuri, să evalueze pericolele evidente etc. Ca regulă generală autorităţile locale trebuie să dispună de un număr mai mare de inspectori cu calificare medie decât ingineri structurişti şi experţi tehnici.

Inspecţia post-seism se bazează pe utilizarea talentului şi experienţei inspectorilor şi a altor categorii de personal cu oarecare experienţă în construcţii. Aceasta, desigur, nu exclude posibilitatea utilizării personalului calificat - ingineri structurişti, cercetători, arhitecţi, experţi tehnici - pentru efectuarea inspecţiei preliminare.

Deoarece există componente nestructurale care constituie pericole pentru persoane dar sunt echipamente sau instalaţii, formularele de investigare se referă şi la acestea, în cazul în care în echipe pot fi incluşi şi inspectori / ingineri din specialităţile respective, aceştia pot asigura completarea secţiunilor de formular respective.

Dacă nu există în echipe astfel de parteneri, constatările înscrise în formulare de aceştia sunt considerate doar o înştiinţare pentru autorităţile locale spre a trimite inspectori autorizaţi (de ex. ISCIR, electricitate, apă, termice, canal etc. ) la adresele respective.

Deîndată ce într-o anumită zonă toate clădirile au fost inspectate şi cele aparent sigure şi cele evident nesigure au fost identificate şi marcate în consecinţă, restul clădirilor trebuie supuse unei Evaluări tehnice de ingineri structurişti. În acest mod personalul cu calificare superioară este utilizat în mod raţional pentru evaluarea acelor clădiri care necesită o examinare mai detaliată care să se bazeze pe o experienţă mai bogată şi profundă în domeniul proiectării structurilor.

C.4.3 Modul de efectuare al inspecţiei post-seism

Cele şase criterii selectate în tabelul 4.1 pentru efectuarea Inspecţiei post-seism au fost alese deoarece ele reprezintă modificări uşor observabile ale stării clădirilor sau degradări care, separat sau combinate, permit Inspectorilor să marcheze construcţia ca o CLĂDIRE NESIGURĂ sau, în cazul pericolelor de prăbuşire sau altor cauze, să marcheze CLĂDIRILE CU ZONE NESIGURE.

Deoarece efectuarea Inspecţiei post-seism se realizează cu Inspectori, în scopul utilizării judicioase a personalului cu calificare superioară pentru cazuri mai complexe, este evident că evaluarea degradărilor este grosieră. Inspectorii trebuie să semnaleze degradările structurale şi nestructurale puternice şi uşor observabile cum ar fi colapsuri parţiale, înclinarea clădirilor sau prăbuşirea parţială a coşurilor sau altor elemente. În plus, modificarea unor condiţii de teren, ca de exemplu alunecări ale acestuia, care pot pune în pericol siguranţa construcţiilor reprezintă motive justificate pentru marcarea clădirii ca fiind CLĂDIRE NESIGURĂ. În cadrul Anexei A.5 se prezintă “Formularul pentru Inspecţia post-seism”.

Clădirile care aparent sunt în siguranţă sunt marcate cu o placardă cu inscripţia CLĂDIRE INSPECTATĂ

- POATE FI UTILIZATĂ FĂRĂ RESTRICŢII pe care se va preciza dacă inspecţia a fost realizată numai la exterior sau dacă s-a efectuat şi la exterior şi la interior. În general, Inspecţia post-seism se realizează la început numai la exterior din motivele prezentate mai sus. Clădirile sunt inspectate şi la interior dacă locatarii au semnalat unele probleme, dacă nu este posibil să fie examinată în întregime (întregul perimetru) la exterior sau dacă există anumite suspiciuni evidente privind starea acestora.

Clădirile nesigure trebuiesc marcate cât mai urgent cu placarda corespunzătoare iar locatarii informaţi că trebuie să le părăsească imediat. Se plasează placarde cu specificaţia CLĂDIRE NESIGURĂ – INTRAREA INTERZISĂ la toate intrările clădirii respective.

Deoarece unele clădiri nu pot fi apreciate şi clasificate nici în categoria aparent sigure nici în nesigure şi marcate în consecinţă cu placarde CLĂDIRE INSPECTATĂ sau CLĂDIRE NESIGURĂ, este necesară marcarea unei a treia categorii de clădiri cu placarde cu inscripţia CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT. Această marcare se face în cazul când nivelul de siguranţă este îndoielnic iar starea fizică a structurii nu este nici aparent sigură nici evident nesigură.

Placarde cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT se pun la toate intrările clădirii iar locatarii sunt informaţi în privinţa semnificaţiei degradărilor.

În general, accesul în aceste clădiri va fi permis numai pentru cazuri de urgenţă şi aceasta se specifică pe placardă. O structură marcată cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT va fi supusă unei Evaluări Tehnice Rapide (vezi paragraf 5.1) această cerinţă trebuind să fie indicată de Inspector pe Formularul de Inspecţie.

În cazul identificării unor degradări locale care ar putea provoca accidente asupra locatarilor, fără să reprezinte pericol pentru cedarea structurii, zona se marchează cu placardă CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE.
C.5. EVALUAREA RAPIDĂ POST-SEISM

C.5.1 Obiectul evaluării rapide

În mod normal metoda evaluării rapide se efectuează cu ingineri structurişti care pot observa şi identifica degradările şi aprecia impactul acestora asupra siguranţei în exploatare. În mod ideal, evaluarea trebuie realizată de o echipă formată din doi ingineri structurişti, ambii cu experienţă în proiectarea antiseismică a a clădirilor similare cu cea inspectată. Desigur, în urma producerii unui cutremur puternic, este practic greu de format o astfel de echipă, caz în care, echipa ar putea fi formată dintr-un inginer structurist şi un inspector.

Echipa de evaluare trebuie să examineze întreaga clădire - la exterior şi în interior - şi în special sistemul structural în măsura în care aceasta este posibil. În mod curent nu efectuează investigaţii distructive ca de exemplu îndepărtarea tencuielilor, tapetelor sau a placajelor pentru a examina sistemul structural, deşi în unele cazuri proprietarul ar putea solicita astfel de operaţiuni pentru a permite fundamentarea unei evaluări cât mai complete.

Scopul principal al Evaluării Tehnice Rapide este să evalueze siguranţa construcţiei şi să recomande încadrarea acesteia într-una din categoriile precizate în capitolul 4. Evaluarea trebuie să fundamenteze decizia de reintroducere a clădirii în circuitul normal funcţional, pe baza unor analize rezonabile care să ofere informaţii că sistemul structural precum şi elementele nestructurale care prezintă pericol de prăbuşire sunt suficient de sigure. Este desigur deosebit de importantă experienţa echipei de evaluare deoarece aplicarea procedeelor de evaluare trebuie să fie făcută cu deosebita atenţie.

Pentru cele mai multe din clădiri principalul obiectiv al Evaluării Tehnice Rapide este să stabilească dacă există pericolul producerii prăbuşirii structurii precum şi a unor elemente nestructurale iar, pe această bază, să se poată plasa clădirea în una din categoriile precizate mai sus. Prăbuşirea (colapsul) structurii şi a elementelor nestructurale reprezintă cele două aspecte ce trebuiesc luate în considerare pentru evaluarea degradărilor clădirii. Colapsul structurii poate proveni fie din cedarea însăşi a structurii avariate fie din surse exterioare ca de exemplu alunecarea terenului sau colapsul unei clădiri adiacente. În

anumite cazuri trebuiesc avute în vedere şi alte surse de risc cum ar fi scurgeri de gaze, lichide toxice sau chiar uşi şi căi de evacuare blocate.

O ipoteză fundamentală în procesul de evaluare este cea potrivit căreia se consideră că structura trebuie să fie capabilă să suporte cel puţin repetarea şocului care a provocat degradările iniţiale fără să intre în colaps şi fără riscuri suplimentare de prăbuşire a altor elemente. De subliniat că aceasta este o minimă cerinţă impusă structurii analizate.

Sistemul structural al oricărei clădiri îndeplineşte două funcţiuni majore:
1. 1. Preluarea şi transmiterea la teren a încărcărilor verticale.
2. 2. Preluarea şi transmiterea încărcărilor orizontale.
  
  Pentru ca o structură să fie considerată în siguranţă, ambele funcţiuni trebuie realizate în deplină siguranţă. Aceasta se poate stabili prin inspectarea directă a sistemului structural, acţiune care implică îndepărtarea unor eventuale tavane, pereţi, sau alte finisaje arhitecturale pentru a putea avea acces la structură. Prin inspecţia foarte atentă a zidăriilor, tencuielilor şi a altor finisaje în cadrul căreia se constată că nu s-au produs deteriorări ale acestora, se poate concluziona, indirect, că nu au apărut degradări importante ale structurii.
C.5.2 Criterii şi procede de evaluare tehnică rapidă post-seism.

Rezultatul practic al acestei evaluări îl reprezintă decizia de marcare a clădirii cu placarde cu specificaţiile: CLĂDIRE INSPECTATĂ, CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT, CLĂDIRE CU ZONE

NESIGURE şi CLĂDIRE NESIGURĂ. Pentru luarea unei decizii în acest sens echipa de specialişti trebuie să analizeze toate datele semnificative şi pe baza corelării lor să adopte decizia care se impune. În plus faţă de cele prezentate mai sus, specialiştii vor mai avea în vedere următoarele:

a. Intensitatea şocului seismic suportat. Producerea unor degradări structurale semnificative sub acţiunea unor şocuri moderate sau de intensitate redusă au o semnificaţie mai importantă decât dacă aceleaşi degrădari s-au produs în urma unor şocuri seismice de intensitate mare.
b. Condiţii pre-existente. Este important de cunoscut degradările suferite de structura analizată înainte de seismul după care se face Evaluarea. De exemplu, în acest sens, fisurarea betonului şi a zidăriei datorate tasărilor suplimentare ale fundaţiilor precum şi efectele eventualelor contracţii trebuiesc avute în vedere.
c. Ductilitatea sistemului structural. Acesta este probabil un factor deosebit de important atunci când se urmăreşte aprecierea performanţelor probabile ale unei structuri afectate de seism în cazul producerii unei replici ulterioare ale acestuia. Clădirile cu pereţi portanţi din zidărie simplă precum şi cele cu cadre neductile din beton armat au ductilităţi reduse, iar în cazul când au suferit degradări mai importante au, de obicei, capacitate redusă de a suporta mişcări seismice ulterioare. Un cadru ductil din beton armat sau un perete structural din beton armat bine alcătuit au capacităţi de absorbţie a energiei unui seism ulterior, chiar dacă au semne vizibile că au lucrat la seism.

În cazul structurilor care nu sunt inspectabile, sarcina echipei de Evaluare post-seism a degradărilor produse de seism ar fi mult uşurată dacă nu ar exista în clădire elemente arhitecturale ca de exemplu pereţi, tapete, lambriuri, diverse finisaje, tavane false care acoperă sistemul structural. Din păcate în unele clădiri structurile sunt mai greu de identificat astfel că sarcina de evaluare a siguranţei acestora este mai dificilă.

Pentru o clădire obişnuită, echipa de evaluare efectuează următoarele activităţi :

- examinarea pereţilor nestructurali, la exteriorul şi la interiorul clădirii ;
- estimarea deplasărilor induse de cutremur precum şi eventualele mişcări de torsiune ale clădirii ;
- identificare eventualelor degradări ale elementelor orizontale ale planşeului. Aceste informaţii sunt completate prin examinarea sistemului structural acolo unde este vizibil ca de exemplu subsol, casa scărilor, poduri sau în alte zone ale clădirii.

În cazul în care se presupune că structura a suferit degradări puternice iar elementele structurale nu sunt accesibile pentru o analiză atentă, clădirea se marchează cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT sau CLĂDIRE NESIGURĂ iar locatarii sunt informaţi de către autorităţile locale despre modul în care se evacuează clădirea. Proprietarul va fi informat că este necesar:
1. a. să facă demersuri pentru demolarea sau îndepărtarea pereţilor, a tencuielilor, a tavanelor false etc. pentru a permite analiza stării structurii;
2. b. să sesizeze autorităţile pentru efectuarea unei Expertize tehnice.
  
  Anexa A 0. Legislaţie şi reglementări cu referire la măsurile de reacţie post- seism, la nivel central şi local, cerinţe specifice privind managementul situaţiilor de urgenţă, calitatea în construcţii şi investigarea imediată după cutremur a construcţiilor:
  
  Anexa A.0.1. Legislaţie şi reglementări:
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Monitorul Oficial al României, partea I nr.

12/24.I.1995, cu modificările ulterioare şi regulamentele aferente
- Ordonanţa Guvernului României nr.20/1994 privind reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, cu modificările ulterioare.
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.15/2005 şi prin actele normative subsecvente
- HG 1491 / 2004 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind structura, organizarea, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea Comitetelor ministeriale şi Centrelor operative pentru situaţii de urgenţă
- HG 2288 / 2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă
- Ordinul MTCT 403/2007 pentru constituirea Centrului operativ pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă din cadrul MTCT
- Ordinul MTCT 404/2007 pentru constituirea Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul MTCT şi pentru aprobarea Regulamentului comun privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea Comitetului ministerial şi a Centrului operativ pentru situaţii de urgenţă şi a listei consultanţilor în Comitetul ministerial
- REGULAMENT privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren. ANEXA la Ordinul comun MTCT/MAI nr. 1995 - 1160/2005- 2006.

Anexa A.0.2. Extras din reglementările privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure, în vigoare la data avizării metodologiei

Notă: Selecţia este orientativă, textul de referinţă fiind cel integral, din documentele şi publicaţiile oficiale, cu actualizările necesare.

Extras din REGULAMENTUL privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren (ANEXA la Ordinul comun MTCT/MAI nr. 1995- 1160/2005-2006

CAPITOLUL II - Acţiuni şi măsuri preventive, Secţiunea 1 – Acţiuni şi măsuri organizatorice

Art. 5. - (1) Organizarea, coordonarea şi controlul acţiunilor şi măsurilor privind prevenirea şi gestionarea unei situaţii de urgenţă specifice revine Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă, organizat la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, denumit în continuare Comitet ministerial;
1. (2) Preşedintele Comitetului ministerial este ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului şi din Comitetul ministerial fac parte persoane de decizie din conducerea ministerului, precum şi specialişti din instituţii şi unităţi, reprezentanţi ai societăţii civile, cu atribuţii şi responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice;
2. (3) În teritoriu, acţiunile şi măsurile de prevenire şi gestionare a unei situaţii de urgenţă specifice se realizează prin comitetele judeţene / Comitetul municipiului Bucureşti şi comitetelor locale ale sectoarelor acestuia, municipale, orăşeneşti şi comunale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene / municipiului Bucureşti, municipale, orăşeneşti, respectiv comunale din care vor face parte şi câte un membru din partea ONG-urilor cu forţe specializate şi voluntare. Deţinătorii, cu orice titlu, de construcţii, dotări şi terenuri,
a căror avariere în caz de situaţie de urgenţă specifică poate pune în pericol populaţia, precum şi mediul natural şi construit sunt obligaţi să le întreţină, să le repare şi să le exploateze corespunzător, să doteze construcţiile cu aparatura de măsură şi control necesară pentru urmărirea comportării în timp a acestora, să instaleze sisteme de avertizare-alarmare a populaţiei în cazul iminenţei producerii unei situaţii de urgenţă specifice şi să organizeze activitatea de supraveghere, intervenţie şi reabilitare conform legislaţiei în vigoare pentru fiecare domeniu.

…………………..

Secţiunea 4 - Logistica intervenţiei

Art. 15. - (1) Sistemul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă specifice se stabileşte prin planurile de apărare specifice, de către autorităţile, instituţiile publice, societatea civilă, prin reprezentanţii ei în Comitetul ministerial şi operatorii economici cu atribuţii în acest domeniu.
1. (2) Forţele şi mijloacele de intervenţie se organizează, se stabilesc şi se pregătesc din timp şi acţionează conform sarcinilor stabilite prin planurile de apărare specifice.
2. (3) Pregătirea forţelor profesioniste de intervenţie se realizează în cadrul instituţiilor abilitate prin lege, pe baza unor programe adecvate avizate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi a municipiului Bucureşti şi aprobate de comitetele judeţene/municipiului Bucureşti. Pregătirea forţelor specializate voluntare de intervenţie se realizează în cadrul ONG-urilor cu scop similar.
3. (4) Prefecţii, primarii şi conducerile tehnico-administrative ale operatorilor economici şi instituţiilor au obligaţia de a asigura cunoaşterea de către forţele destinate intervenţiei, precum şi de către populaţie, a modalităţilor de acţiune conform planurilor de apărare specifice, aprobate.
Art. 16. - Resursele financiare necesare acţiunilor şi măsurilor pentru prevenirea şi gestionarea unei situaţii de urgenţă specifice se suportă, potrivit legii, din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale, după caz, precum şi din alte surse interne şi internaţionale, în scopul realizării acţiunilor şi măsurilor de prevenire, intervenţie operativă, recuperare şi reabilitare, inclusiv pentru dotarea cu utilaje, echipamente, materiale şi tehnica necesare şi pentru întreţinerea acestora, precum şi pentru pregătirea efectivelor, atât pentru forţele profesioniste cât şi pentru forţele specializate voluntare din cadrul societăţii civile.

…

CAPITOLUL III - Acţiuni şi măsuri de intervenţie operativă

Art. 17. - (1) Conducerea operaţiunilor de intervenţie operativă în cazul producerii unei situaţii de urgenţă specifice se realizează de autorităţile legal învestite cu atribuţii şi responsabilităţi privind concepţia, planificarea, organizarea şi controlul în domeniu, respectiv de către prefecţi, primari şi conducerile operatorilor economici şi instituţiilor publice, conform legii.
1. (2) Prefectul şi subprefecţii, primarii municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi comunelor, şefii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale ale administraţiei publice, şefii serviciilor publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, precum şi conducătorii regiilor autonome, societăţilor şi administraţiilor / companiilor naţionale cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu, precum şi reprezentanţii societăţii civile la nivel central şi local se autosesizează şi declanşează de la sediile instituţiilor respective acţiunile ce se impun privind alertarea şi intervenţia în caz de urgenţă potrivit Planului judeţean/municipiului Bucureşti de apărare.
  
  ………………………..
  1. (6) Primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor pe raza cărora s-a produs situaţia de urgenţă specifică, împreună cu membrii serviciilor publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă constituite pe domenii, potrivit legii, procedează de urgenţă la inspecţia zonelor din aria lor de autoritate constatând, după caz:
    1. a) zonele afectate şi delimitarea acestora;
    2. b) necesitatea deblocării-salvării persoanelor şi acordării primului ajutor;
    3. c) clădirile prăbuşite sau în pragul colapsului;
  ……………………………..
  
  Art. 18. - La acţiunile de inspecţie participă şi structurile specializate din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice locale, precum şi ale
  
  regiilor autonome, societăţilor şi administraţiilor / companiilor naţionale cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu, cât şi ONG-urile.
  
  ….
  
  Art. 20. - Comitetul judeţean/municipiului Bucureşti, întrunit de urgenţă, evaluează situaţia pe baza informărilor operative ale comitetelor locale şi constatărilor structurilor specializate din subordinea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice locale şi stabileşte măsuri de intervenţie de urgenţă pentru:
- deblocarea-salvarea persoanelor şi acordarea primului ajutor;
- inspectarea post situaţie de urgenţă specifică a construcţiilor avariate şi evaluarea rapidă a acestora;
- evacuarea clădirilor care nu mai prezintă siguranţă în exploatare;
- protecţia-adăpostirea persoanelor sinistrate şi acordarea asistenţei necesare;
- paza şi protecţia bunurilor materiale şi restricţionarea circulaţiei în zonele afectate;
- formularea, potrivit legii, a propunerilor cu privire la utilizarea rezervelor materiale şi a mijloacelor pentru intervenţie;
- informarea populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă şi asigurarea comunicării cu aceasta;

…

Acţiuni şi măsuri pentru recuperare şi reabilitare

Art. 25. - Pentru restabilirea stării de normalitate, comitetele judeţene/municipiului Bucureşti şi locale, precum şi conducerile tehnico-administrative ale operatorilor economici, reprezentanţii societăţii civile şi instituţiilor, dispun aplicarea următoarelor acţiuni şi măsuri:

……………………
- pregătirea condiţiilor pentru repunerea în stare de funcţionare a operatorilor economici şi instituţiilor afectate, precum şi pentru refacerea locuinţelor şi a celorlalte construcţii cu caracter public sau privat avariate sau distruse din zona afectată;
- continuarea investigării post situaţie de urgenţă specifică şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate;
- stabilirea din punct de vedere valoric şi cantitativ a pagubelor produse de situaţia de urgenţă specifică;
- comunicarea operativă către factorii abilitaţi şi permanentă către cetăţeni a informaţiilor specifice.

….

(2) Inspectoratul general al Poliţiei Române şi structurile subordonate:

a) Inspectoratele de poliţie judeţene / municipiului Bucureşti şi unităţile de poliţie din localităţile urbane şi rurale:
- - execută, imediat după declanşarea situaţiei de urgenţă specifice, prin personalul prezent în serviciul de menţinere a ordinii publice, controlul, dirijarea şi supravegherea circulaţiei, recunoaşterea zonelor din aria de competenţă, asigurând prioritar măsuri pentru prevenirea panicii în rândul populaţiei, concomitent cu transmiterea către dispeceratele din punctele de comandă a datelor preliminare asupra amplorii efectelor;
- - asigură măsurile specifice pentru coordonarea circulaţiei rutiere şi pietonale, prin aplicarea interdicţiilor, devierilor şi priorităţilor, în mod deosebit pentru mijloacele şi formaţiunile de intervenţie specializate;
b) Inspectoratul general al Jandarmeriei Române şi structurile subordonate:
- - participă împreună cu organele de poliţie la menţinerea ordinii şi liniştii publice în localităţile sau zonele afectate de situaţia de urgenţă specifică, concomitent cu intensificarea măsurilor specifice pentru continuarea îndeplinirii misiunilor permanente;
- - asigură paza punctelor de depozitare a valorilor recuperate şi evacuate;
- - participă împreună cu organele de poliţie la asigurarea măsurilor de ordine pe perimetrele cu restricţii în circulaţia pietonală şi rutieră, din zonele grav afectate, pentru prevenirea furturilor precum şi pentru asigurarea desfăşurării în condiţii corespunzătoare a activităţilor de intervenţie întreprinse de echipele specializate;
  
  ……………………………..
  
  Art. 31. - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului:
- - asigură funcţionarea Comitetului ministerial şi a Centrului operativ, potrivit Regulamentelor de organizare şi funcţionare ale acestora;
- - iniţiază şi supune spre aprobare proiecte de acte normative şi coordonează elaborarea de reglementări tehnice în domeniul reducerii riscului seismic al construcţiilor existente;
- - colaborează, prin serviciile sale publice deconcentrate, cu autorităţile administraţiei publice locale în acţiunea de reducere a riscului seismic al construcţiilor existente;
- - participă la stabilirea măsurilor organizatorice de acţionare, pe plan central şi local, în cazul producerii unei situaţii de urgenţă specifice, în cadrul sistemului naţional de apărare împotriva efectelor dezastrelor produse de o situaţie de urgenţă specifică;
- - iniţiază şi coordonează elaborarea de reglementări tehnice necesare acţiunii de investigare de urgenţă post-seism a construcţiilor avariate şi de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie;
  
  …………..
  
  Art. 32. - Inspectoratul de Stat în Construcţii:
- - dispune deţinătorilor construcţiilor, indiferent de forma de proprietate, efectuarea de expertize tehnice privind asigurarea cerinţei de rezistenţă şi stabilitate a structurilor, în toate cazurile în care se constată necesitatea acesteia;
- - dispune, după caz, încetarea exploatării construcţiilor şi retragerea autorizaţiei de funcţionare a acestora, în baza concluziilor fundamentate prin expertiză tehnică;
- - verifică respectarea, de către deţinători, a planului de urmărire specială în exploatare a construcţiilor, în conformitate cu reglementările în vigoare;
- - asigură instruirea specialiştilor - nominalizaţi în planurile de apărare ale unităţilor administrativ teritoriale - privind inspecţia post-seism a construcţiilor;
- - organizează inspecţia post-seism şi propune Grupului operativ acţiunile tehnico-organizatorice de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate şi urmăreşte aplicarea măsurilor pentru limitarea şi înlăturarea efectelor cutremurului.
  
  Extras din NORMATIVUL PRIVIND PLANUL DE APĂRARE ÎN CAZUL PRODUCERII UNEI SITUAŢII DE URGENŢĂ SPECIFICE PROVOCATE DE CUTREMURE ŞI/ SAU ALUNECĂRI
  
  DE TEREN (Anexa B la Regulament)
  
  Conf. Anexei nr. 2 la Normativ, se prevede:
  
  Structura şi conţinutul Planului de apărare al Comitetului ministerial
  
  Secţiunea B- Măsuri şi acţiuni în perioada de incidenţă a unei situaţii de urgenţă specifice
  1. (14) Experţii tehnici, verificatorii de proiecte şi responsabilii tehnici cu execuţia, atestaţi, sunt obligaţi să se autosesizeze şi să se prezinte de urgenţă la sediul inspectoratelor judeţene în construcţii, pentru a fi repartizaţi în vederea inspectării de urgenţă post-seism a construcţiilor, dotărilor şi reţelelor tehnico-edilitare avariate şi stabilirii soluţiilor cadru de intervenţie pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate, potrivit legislaţiei; raportarea se va face zilnic, sau ori de câte ori situaţia o impune, prin inspectorii şefi către Grupul operativ, asupra măsurilor întreprinse şi a modului de îndeplinire a acestora.
  2. (15) Inspectorii şefi ai Inspectoratelor teritoriale în construcţii avizează soluţiile de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate şi urmăresc aplicarea măsurilor stabilite de comitetul judeţean / municipiului Bucureşti în acţiunile de intervenţie operativă şi refacere.
  3. (16) Lista cu specialişti, experţi tehnici atestaţi MTCT pentru cerinţa de rezistenţă şi stabilitate a construcţiilor - conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare -, este actualizată periodic de către Secretariatul tehnic permanent al Comitetului ministerial, arhivată de acesta şi publicată în Buletinul Construcţiilor
  Secţiunea C – Măsuri şi acţiuni după producerea unei situaţii de urgenţă specifice
  1. 1) Coordonarea, din punct de vedere tehnic, a investigării de urgenţă a construcţiilor, inclusiv a dotărilor, după cum urmează:
- - la nivel central, de către:
  - o prim vicepreşedintele Comitetului ministerial şi
  - o inspectorul general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcţii
- - la nivel teritorial, de către:
  - o prefect şi
  - o inspectorul şef al Inspectoratului teritorial/judeţean/municipiului Bucureşti în construcţii

2) Coordonarea investigării de urgenţă a construcţiilor şi dotărilor din MTCT, precum şi a instituţiilor din sistem.
3) Asigurarea finanţării expertizelor tehnice a construcţiilor afectate de situaţia de urgenţă specifică.
4) Coordonarea finanţării lucrărilor de proiectare şi execuţie pentru punerea în siguranţă a construcţiilor şi dotărilor din sistemul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, precum şi a clădirilor cu destinaţia de locuinţe încadrate prin Raportul de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic.
5) Colaborarea la acţiunile generale pentru reabilitare şi revenirea stării de normalitate;
6) Evaluarea, pe baza datelor şi informaţiilor transmise de comitetele judeţene şi al municipiului Bucureşti, a pagubelor din punct de vedere cantitativ şi valoric determinate de situaţia de urgenţă specifică; raportul de evaluare se înaintează Comitetului naţional în termen de cel mult 30 de zile de la producerea situaţiei de urgenţă specifice. Conţinutul cadru al raportului de sinteză privind evaluarea intervenţiei este prezentat în Anexa F la Regulament.
7) Avizarea fundamentărilor comitetelor judeţene privind alocarea de sume din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, după producerea unui situaţii de urgenţă specifice.

Conţinutul orientativ al Planului de apărare al Comitetelor judeţene / municipiului Bucureşti

A. Măsuri şi acţiuni în perioada de prevenire a unei situaţii de urgenţă specifice

Art. 11.

(1) asigurarea spaţiilor de adăpostire a răniţilor şi sinistraţilor în cazul producerii unei situaţii de urgenţă specifice şi actualizarea convenţiilor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale şi deţinătorii acestor spaţii în vederea utilizării lor în caz de nevoie;
(2) monitorizarea, prin serviciile specializate, a acţiunilor de intervenţie la clădiri de locuit, clădiri din domeniul sănătăţii, clădiri cu funcţiuni esenţiale în Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, incluzând:
- - expertizarea tehnică, cu fundamentarea soluţiilor de intervenţie şi estimarea costurilor pentru clădiri de locuit, spitale, clădiri administrative, culturale, de învăţământ etc;
- - proiectarea lucrărilor de intervenţie;
- - execuţia lucrărilor de consolidare;
- - asigurarea locuinţelor de necesitate de către serviciile specializate pentru cazarea temporară a persoanelor în timpul executării consolidărilor dacă situaţia o impune;

(3) asigurarea logistică a serviciilor publice descentralizate prezente în planul de apărare propriu: formulare şi placarde, căşti de protecţie, mijloace de transport etc., precum şi pregătirea şi avizarea listelor şi convenţiilor de colaborare cu persoanele autorizate - fizice sau juridice - pentru intervenţie în caz de cutremur: ingineri experţi, ingineri verificatori de proiecte, inspectori de teren, diriginţi de şantier, pentru activităţile prevăzute în „Manualul pentru investigarea de urgenţă post-seism şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate” – publicat în Buletinul Construcţiilor nr. 2/1999, şi pregătirea prin cursuri a personalului implicat în aceste activităţi;

C. Măsuri şi acţiuni după producerea unei situaţii de urgenţă specifice Art. 4.

(1) aplicarea prevederilor din planul de apărare şi a procedurilor acestuia pentru investigarea de urgenţă a construcţiilor, reţelelor de utilităţi etc., respectând reglementările în vigoare din diferite domenii şi punerea în siguranţă provizorie potrivit priorităţilor stabilite de specialiştii abilitaţi şi luarea deciziilor de evacuare, după caz (…);
(2) investigarea de urgenţă a dotărilor proprii ale administraţiei locale şi ale altor instituţii din sistem;
(3) comunicarea permanentă între autorităţi şi populaţie pe toată perioada de intervenţie şi refacere prin compartimente ale primăriilor şi mass-media.

Anexa A.1. Inspecţia rapidă şi evaluarea tehnică rapidă a unor tipuri de structuri specifice

A.1.1. Inspecţia rapidă şi criterii

Procedeul începe cu recunoaşterea zonei afectate sau a zonei probabile să fie afectată. Se va nota nivelul general de degradări sau lipsa acestora, deoarece aceasta reprezintă o informaţie importantă pentru identificarea degradării şi a severităţii acesteia.

Clădirea selectată pentru inspecţie prin metoda propusă - este examinată într-o primă fază numai de la exterior; inspectorul trebuie, în cazul când este posibil, să cerceteze tot perimetrul clădirii. În mod obişnuit, în această fază, se examinează numai exteriorul clădirii cu excepţia cazurilor în care sunt evidente anumite degradări sau există unele informaţii în acest sens.

Procedeul prezentat are drept scop maximizarea numărului de clădiri care se inspectează în perioada imediată după seism. Dacă, în mod evident, o clădire nu prezintă avarii puternice, inspecţia se limitează la examinarea ei la exterior.

Fiecare clădire este evaluată cu ajutorul a şase criterii de bază prezentate în tabelul 4.3.1. din textul metodologiei. Acestea sunt utilizate pentru clasificarea clădirii privind starea ei fizică din punctul de vedere al siguranţei ocupanţilor şi a publicului.

Cele şase criterii selectate pentru efectuarea Inspecţiei post-seism au fost alese deoarece ele reprezintă modificări uşor observabile ale stării clădirilor sau degradări care, separat sau combinate, permit inspectorilor să marcheze construcţia ca o CLĂDIRE NESIGURĂ sau, în cazul pericolelor de prăbuşire sau altor cauze, să marcheze CLĂDIRILE CU ZONE NESIGURE.

Deoarece efectuarea Inspecţiei post-seism se realizează cu inspectori, în scopul utilizării judicioase a personalului cu calificare superioară pentru cazuri mai complexe, este evident că evaluarea degradărilor este grosieră. Inspectorii trebuie să semnaleze degradările structurale şi nestructurale puternice şi uşor observabile cum ar fi colapsuri parţiale, înclinarea clădirilor sau prăbuşirea parţială a coşurilor sau altor elemente. În plus, modificarea unor condiţii de teren, ca de exemplu alunecări ale acestuia, care pot pune în pericol siguranţa construcţiilor reprezintă motive justificate pentru marcarea clădirii ca fiind CLĂDIRE NESIGURĂ - INTRAREA INTERZISĂ (ANEXA A.7.4)

.

În cadrul Anexei 5 se prezintă “Formularul pentru Inspecţia post-seism”.

Clădirile care aparent sunt în siguranţă vor fi marcate cu o placardă cu inscripţia CLĂDIRE INSPECTATĂ - POATE FI UTILIZATĂ FĂRĂ RESTRICŢII (vezi Anexa A.7.1) pe care se precizează dacă inspecţia a fost realizată numai la exterior sau dacă s-a efectuat şi la exterior şi la interior. În general, Inspecţia post-seism se realizează la început numai la exterior, din motivele prezentate mai sus. Clădirile sunt inspectate şi la interior dacă locatarii au semnalat unele probleme, dacă nu este posibil să fie examinată în întregime (întregul perimetru) la exterior sau dacă există anumite suspiciuni evidente privind starea acestora.

Clădirile nesigure trebuiesc marcate cât mai urgent cu placarda corespunzătoare iar locatarii informaţi că trebuie să le părăsească imediat. Se plasează placarde cu specificaţia CLĂDIRE NESIGURĂ - INTRAREA INTERZISĂ (ANEXA A.7.4) la toate intrările clădirii respective.

Deoarece unele clădiri nu pot fi apreciate şi clasificate nici în categoria aparent sigure nici în nesigure şi marcate în consecinţă cu placarde CLĂDIRE INSPECTATĂ sau CLĂDIRE NESIGURĂ, este necesară marcarea unei a treia categorii de clădiri cu placarde cu inscripţia CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT (Anexa A.7.2.). Această marcare se face în cazul când nivelul de siguranţă este îndoielnic iar starea fizică

a structurii nu este nici aparent sigură nici evident nesigură. Placarde cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT sunt plasate la toate intrările clădirii iar locatarii informaţi în privinţa semnificaţiei degradărilor.

În general, accesul în aceste clădiri este permis numai pentru cazuri de urgenţă şi acestea se specifică pe placardă. O structură marcată cu CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT va fi supusă unei Evaluări Tehnice Rapide (vezi paragraf 4.1), această cerinţă trebuind să fie indicată de Inspector pe Formularul de Inspecţie.

În cazul identificării unor degradări locale care ar putea provoca accidente asupra locatarilor, fără să reprezinte pericol pentru cedarea structurii, zona se marchează cu placarda CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE Anexa A.7.3.).
A.1.2. Inspecţia clădirilor cu pereţi structurali din zidărie

Clădiri cu pereţi din zidărie s-au executat în România încă din secolele trecute, atât pentru realizarea locuinţelor cât şi pentru construcţii social-culturale. Ele au fost executate într-o mare varietate de forme în plan şi pe verticală, cu utilizarea unei game largi de materiale pentru realizarea diverselor elemente structurale. Alcătuirea de ansamblu şi de detaliu a acestora poartă amprenta perioadei când ele au fost construite, atât din punctul de vedere al materialelor de construcţie utilizate, cât şi al concepţiei de bază.

Caracteristic pentru această categorie de structuri este că pereţii structurali alcătuiti din zidărie au atât rolul de a transmite încărcările verticale -gravitaţionale - terenului de fundare cât şi rolul de a prelua încărcările orizontale provenite din acţiunea seismică. În marea majoritate a cazurilor, pereţii structurali sunt din:
- - zidărie simplă executată cu cărămizi sau blocuri şi un liant care de obicei este un mortar de var;
- - zidărie înrămată care este executată ca cea prezentată mai sus dar prevăzută pe contur cu stâlpişori şi centuri din beton armat.
Structurile realizate cu pereţi din zidărie simplă constituie cel mai vulnerabil tip de structură utilizat în zone seismice, datorită faptului că pereţii sunt practic lipsiţi de ductilitatea necesară asigurării unei bune comportări sub acţiunea seismelor. De altfel, în ţări ca Statele Unite sau Noua Zeelandă, în zonele cu activitate seismică intensă nu este permisă execuţia unor astfel de structuri.

Prevederea pe conturul pereţilor a unor elemente din beton armat - centuri orizontale şi stâlpişori verticali

- au ca efect o ameliorare a comportării pereţilor structurali sub acţiuni seismice, ductilitatea lor rămânând totuşi redusă.
A.1.3. Caracteristici ale structurilor şi comportarea lor la cutremur

O posibilă clasificare a clădirilor cu pereţi structurali din zidărie ar putea fi făcută prin corelarea sistemelor structurale cu perioada când acestea au fost executate. Astfel putem identifica:
-  clădiri foarte vechi din zidărie, executate în secolul XIX dar şi în primele decenii ale secolului XX. Acestea sunt în principal locuinţe unifamiliale cu parter sau parter etaj, cu ziduri groase şi planşee din lemn, şarpante din lemn cu învelitoare din ţigle sau olane sau tablă, uneori cu subsol parţial sau pe toată suprafaţa clădirii. Zidurile sunt groase, realizate cu cărămizi de argilă arsă şi mortar de var, de obicei de calitate slabă. În localităţile cu fond construit tradiţional se pot întâlni şi clădiri tradiţionale de vârste variabile, cu pereţi portanţi groşi din materiale locale (chirpici, ceamur, pământ bătut etc.), asimilabile într-o anumită măsură cu zidăria. Planşeele sunt executate din lemn sau cu grinzi din profile metalice cu bolţişoare din cărămidă (de obicei peste subsol) sau cu podină de lemn. Clădirile au şarpante din lemn cu învelitoare din ţigle sau olane sau tablă.
-  clădiri vechi cu ziduri portante, executate aproximativ în prima jumătate a secolului XX. În această categorie putem include clădirile unifamiliale cu 1 sau 2 niveluri şi cele de locuit
  
  colective şi social-culturale cu 4-5 niveluri şi chiar mai multe. În majoritatea cazurilor, planşeele acestor clădiri sunt realizate din beton armat, cu excepţia ultimului nivel unde se pot întâlni planşee din lemn. Există de asemenea şi clădiri din această categorie cu planşee alcătuite din grinzi de metal şi bolţişoare din cărămidă. Aceste clădiri pot fi caracterizate, în majoritatea cazurilor, printr-o configuraţie neregulată, atât în plan cât şi pe verticală, ele fiind concepute în perioada în care proiectarea construcţiilor se făcea numai pentru preluarea încărcărilor verticale. În anumite cazuri, pereţii structurali pot fi asociaţi cu stâlpi din beton armat, plasându-le la limita cu structurile cu stâlpi şi grinzi din beton armat (structuri mixte), alcătuite pentru preluarea numai a încărcărilor verticale, şi pereţi din zidărie.
-  clădirile noi cu pereţi structurali din zidărie, executate după anii 1950, care, în principiu, au beneficiat într-o măsură mai mare sau mai redusă de o concepţie de alcătuire care ţine seama de acţiunea seismică. În această categorie pot fi întâlnite blocurile de locuit cu P 4 niveluri executate în perioada 1955 -1965 cu o varietate mare de soluţii constructive, în special pentru planşee - beton armat monolit, fâşii prefabricate cu goluri, nervuri din beton armat şi corpuri de umplutură etc. Deşi aceste clădiri au avut alcătuiri mai ordonate din punctul de vedere al poziţionării elementelor structurale, al existenţei unor centuri şi stâlpişori din beton armat etc., multe au avut de suferit în urma cutremurului din 1977 datorită nivelului conceptual limitat al normelor tehnice şi al practicii de proiectare în România din perioada respectivă.
Caracteristic pentru toate clădirile din zidărie este comportarea cu ductilitate limitată a pereţilor structurali. Alcătuirile constructive utilizate în ţară nu au asigurat, în general, pereţilor structurali capacitatea de a împiedica cedările din efectul forţelor tăietoare induse de seisme. În consecinţă, cel mai frecvent tip de avarie întâlnit la structurile de acest tip este fisurarea, de obicei înclinată, în X, a pereţilor structurali.
A.1.4. Evaluarea clădirilor cu pereţi structurali din zidărie

Aceste clădiri sunt relativ uşor de inspectat deoarece elementele structurale sunt în multe cazuri vizibile, fiind acoperite cu tencuială, care în cazul producerii unor seisme puternice se desprinde sau chiar cade, permiţând accesul la elementul structural respectiv. Desigur, inspectarea clădirilor cu decoraţiuni arhitectuale - cum este cazul unor clădiri social-culturale sau chiar locuinţe - este dificilă, echipa de evaluare trebuind să analizeze cu atenţie clădirile respective. În cele ce urmează se prezintă cele mai frecvente tipuri de avarii care pot fi întâlnite în cazul structurilor din zidărie sau clădirilor tradiţionale asimilabile cu zidăria, afectate de seisme:
- - fisuri orizontale în lungul îmbinării planşeului cu pereţii structurali;
- - fisuri înclinate, datorate eforturilor principale de întindere;
- - strivirea locală a zidăriei sub acţiunea unor sarcini concentrate (ca de ex. sub grinzile planşeului) datorită calităţii slabe a acesteia;
- - fisuri verticale sau înclinate la intersecţia pereţilor, asociate sau nu cu dislocări ale zidăriei datorate eforturilor de întindere sau a ţeserii defectuoase (sau inexistente) a pereţilor care se intersectează;
- - fisuri înclinate în zonele de rezemare ale buiandrugilor, pătrunse sau nepătrunse pe toată grosimea peretelui structural;
- - fisuri înclinate deasupra golurilor din pereţi, ce pun în evidenţă descărcarea în boltă a zidăriei; uneori fisurile pot trece şi prin buiandrugii din beton armat;
- - fisuri înclinate în şpaleţii de zidărie dintre ferestrele pereţilor exteriori;
- - fisuri orizontale în şpaleţii de zidărie, datorate momentelor încovoietoare provenite din acţiunea seismică.
Principiile pentru efectuarea inspecţiei ce se vor prezenta în cele ce urmează vor fi aplicate cu discernământ, utilizând judecăţi inginereşti care să permită adoptarea celei mai potrivite soluţii pentru marcarea unei clădiri inspectate.
1. a. Nivelul general de avariere. După identificarea pereţilor structurali se va examina cu atenţie fiecare perete pentru evidenţierea fisurilor. Pereţii deviaţi de la verticală, fisuri diagonale cu deschideri mari, dislocarea unor zone majore pe care pot fi identificate, indică pericolul de prăbuşire a clădirii.
  -  Colaps total sau parţial ............................................. CLĂDIRE PRĂBUŞITĂ (RUINĂ), care se
    
    etichetează separat de autorităţi sau CLĂDIRE NESIGURĂ,
  -  Clădirea sau unul din niveluri cu înclinare
    
    accentuată CLĂDIRE NESIGURĂ
2. b. Pereţii structurali. Pereţii structurali din zidărie sunt în general uşor de identificat, deoarece în cazul producerii unor seisme puternice finisajele se degradează şi ele, permiţând inspecţia elementelor structurale. Se vor examina pereţii structurali pentru identificarea atât a fisurilor înclinate, cât şi a unor striviri şi dislocări de zidărie, în special la intersecţiile lor. În cazul pereţilor înrămaţi, se vor cerceta elementele din beton armat - centuri şi stâlpişori - pentru identificarea unor fisuri. Fisurarea înclinată puternică a pereţilor, asociată cu fisurarea elementelor din beton armat ce înrămează zidăria, evidenţiază reducerea semnificativă a capacităţii peretelui respectiv de a prelua forţe tăietoare. Se vor examina cu atenţie pereţii fisuraţi care ar putea conduce la căderea şarpantei.
  -  Pereţi structurali deviaţi de la verticală CLĂDIRE NESIGURĂ
  -  Fisuri diagonale pătrunse cu deschideri � 3 mm CLĂDIRE NESIGURĂ
  -  Dislocări de zidărie CLĂDIRE NESIGURĂ
  -  Fisuri ce pot provoca deteriorarea reazemelor
    
    grinzilor planşeului CLĂDIRE NESIGURĂ
3. c. Stâlpii din beton armat. Se vor examina stâlpii pentru evidenţierea degradărilor sau a unor deplasări accentuate care pot provoca cedarea reazemului vertical.
  -  Stâlpi vizibil deviaţi de la verticală CLĂDIRE NESIGURĂ
  -  Stâlpi flambaţi sau puternic degradaţi CLĂDIRE NESIGURĂ
  -  Stâlpi cu armătură flambată şi beton strivit CLĂDIRE NESIGURĂ
4. d. Planşeele. Avarierea planşeelor realizate din beton armat monolit este posibilă în cazul structurilor cu nesimetrii pronunţate, mai ales în zonele în care există reduceri de rigiditate - casele scărilor, ascensoare, etc. În cazul clădirilor cu planşee din lemn, acestea nu asigură conlucrarea pereţilor pentru preluarea încărcărilor seismice cu care sunt solicitate structurile. Este posibilă degradarea reazemelor grinzilor care pune în pericol stabilitate planşeelor sub încărcări verticale. De obicei, dacă zidăria este puternic fisurată este de aşteptat ca planşeele de lemn să fi suferit şi ele degradări importante.
  -  Fisurarea puternică a planşeelor din beton în zonele caselor scărilor, fisuri ce pornesc din colţurile golurilor
    
    din planşee CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT
  -  Deplasarea sau cedarea prin forfecare a îmbinarii
    
    planşeului din lemn cu pereţii structurali din zidărie CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
5. e. Şarpanta. Se vor identifica fenomene de lunecare sau separare a şarpantei faţă de pereţii pe care reazemă. Se vor examina cu atenţie popii şi alte elemente verticale şi orizontale ale şarpantei care ar putea pune în pericol reazemele elementelor componente ale şarpantei. Se vor verifica în mod special elementele care suportă fermele şarpantelor.
  -  Separarea şarpantei de pereţi CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
  -  Fisurarea puternică/degradarea elementelor
    
    structurale ale şarpantei CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
6. f. Fundaţii. Se vor examina fundaţiile clădirilor, inclusiv eventualele subsoluri pentru identificarea unor fisuri importante cu deschideri mari, tasări diferenţiate precum şi orice alte indicii privind mişcări ale terenului provocate de acţiunea cutremurului.
  -  Fundaţii fracturate CLĂDIRE NESIGURĂ
7. g. Alte pericole. Parapetele, cornişele şi placajele pereţilor reprezintă în mod frecvent elemente care pot să cadă în cazul unor clădiri din zidărie puternic afectate de cutremur. Deplasarea sau degradările evidente pot fi observate din exterior dar inspectarea podurilor, parapetelor sau cornişelor trebuie facută din apropiere. Vezi şi paragraful 4.6 pentru alte detalii.
-  Parapete sau cornişe fisurate CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
Separarea, căderea parţială a placajelor CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
A.1.5. Inspecţia structurilor din beton armat

Structurile din beton armat sunt curent întâlnite în România la clădirile de locuit, birouri, social-culturale - şcoli, spitale etc. Betonul armat a început să fie utilizat pe scară mai extinsă de la începutul anilor ‘30 pentru realizarea structurilor clădirilor ce fac obiectul prezentei metodologii. Structurile cu elemente din beton armat au avut de atunci o evoluţie constantă pe măsura cunoştinţelor specialiştilor privind atât calităţile şi comportarea materialului propriu-zis cât şi nivelul dezvoltarii ingineriei seismice în general.

Având în vedere perioada mare de timp care a trecut de la începuturile utilizării betonului armat în construcţii, este evident ca există o mare varietate de alcătuiri şi rezolvări constructive, acestea reflectând atât nivelul cunoştinţelor inginerilor structurişti în domeniu şi deci a practicii de proiectare din ţară cât şi anumite elemente conjuncturale care au impus adoptarea unor soluţii constructive particulare.

Astfel, în prezent, se pot întâlni în România o multitudine de tipuri de structuri din beton armat care ar putea fi categorisite după cum urmează:
- - construcţii cu stâlpi şi grinzi din beton armat proiectate numai pentru preluarea încărcărilor verticale;
- - structuri în cadre din beton armat;
- - structuri cu pereţi structurali din beton armat;
- - structuri duale - alcătuite din cadre ce conlucrează cu pereţi structurali din beton armat.
  
  Practic, în toate cazurile elementele structurale orizontale care preiau în mod direct încărcările gravitaţionale - plăcile - sunt din beton armat.
  
  Din punctul de vedere al tehnologiilor de execuţie, există în prezent în România:
- - structuri monolite - în care toate elementele structurale au fost executate din beton armat monolit;
- - structuri mixte - la care anumite elemente structurale (în special cele ale planşeului - plăci şi/sau grinzi) au fost realizate cu elemente prefabricate, şi
- - structuri integral prefabricate în care întreaga structură este alcătuită din elemente prefabricate a căror conlucrare a fost asigurată prin execuţia unor îmbinări realizate cu beton turnat monolit.
În cadrul prezentei metodologii, care are drept scop evaluarea în regim de urgenţă a siguranţei construcţiilor afectate de seism, s-a preferat abordarea în comun a principiilor şi a procedurii de evaluare a siguranţei construcţiilor cu structuri din beton armat, pentru toate tipurile precizate mai sus.

Se punctează în cele ce urmează caracteristicile fiecărui subsistem structural ce alcătuieşte o structură din beton armat.
A.1.6. Caracteristicile subsistemelor structurale
1. a. Subsistemul planşeu, component al structurilor din beton armat, pe lângă rolul de a prelua direct încărcările gravitaţionale, asigură, lucrând ca diafragme orizontale, de regulă, practic indeformabile, conlucrarea elementelor verticale pentru preluarea încărcărilor provenite din acţiunea seismică. Aportul structurii orizontale a planşeelor la comportarea întregii clădiri este deosebit de important asigurând formarea unei structuri spaţiale care rezistă acţiunii seismice. Planşeele sunt alcătuite din:
  - - grinzi şi plăci ce lucrează pe o direcţie;
  - - grinzi şi plăci ce lucrează pe două direcţii;
  - - grinzi şi nervuri ce lucrează pe o direcţie;
  - - plăci rezemate direct pe pereţi structurali ce lucrează pe una sau două direcţii;
  - - planşee tip dale.
    
    Din punct de vedere tehnologic plăcile sunt monolite, formate din elemente prefabricate sau mixte din predale prefabricate cu suprabetonare.
2. b. Structurile cu stâlpi şi grinzi din beton armat executate pe o scară largă în perioada interbelică, până la cutremurul din 1940 şi chiar ulterior producerii acestuia, au fost proiectate numai pentru preluarea încărcărilor gravitationale. Structurile din această categorie sunt caracterizate prin alcătuirea lor dezordonată, prin existenţa unor stâlpi şi grinzi care au numai rolul de a prelua încărcările verticale. Practic se poate afirma că structurile menţionate au supravieţuit cutremurelor prin care au trecut datorită prezenţei pereţilor din zidărie executaţi în ochiurile dintre stâlpi şi grinzi. Aceste structuri au suferit degradări puternice atât ale elementelor din beton armat cât şi ale pereţilor de zidărie. Proiectarea structurilor s-a facut fără să se ţină seama de probabilitatea producerii unor seisme. În majoritatea cazurilor se constată că elementele verticale din beton armat - stâlpii - sunt subdimensionate, chiar pentru preluarea încărcărilor gravitaţionale aferente.
3. c. Structuri în cadre din beton armat - sunt alcătuite din elemente structurale tip bară - stâlpi şi grinzi - astfel îmbinate şi dimensionate încât să fie capabile sa preia atât efectele încărcărilor gravitationale cât şi a celor orizontale provenite din acţiunea seismică. De obicei, structurile în cadre, au alcătuiri regulate, cu stâlpii poziţionaţi pe o reţea mai mult sau mai putin ordonată şi cu grinzi plasate pe două direcţii. Astfel clădirea dispune de o structura dispusă, în general, după două direcţii care împreună cu planşeele formează o structură spaţială.
  
  Desigur conceptele de alcătuire de ansamblu a cadrelor şi de detaliu a elementelor componente
  - - stâlpi şi grinzi - precum şi nivelul forţelor orizontale pentru care au fost dimensionate cadrele au evoluat în timp. Introducerea în normele tehnice de după seismul din 1977 a conceptului de asigurarare a comportării ductile a structurilor în ansamblu a reprezentat un salt calitativ important în proiectarea antiseismică a acestora. Astfel structurile în cadre executate mai recent, au asigurate condiţiile unei comportări ductile convenabile în cazul producerii unui cutremur puternic, fiind proiectate după normele în vigoare, cu elemente structurale având secţiuni din beton mai generoase precum şi armături transversale mai puternice, capabile să confineze zonele de beton ale articulaţiilor plastice potenţiale.
4. d. Structuri cu pereţi structurali din beton armat sunt structurile la care preluarea încărcărilor orizontale provenite din acţiunea seismică se realizează practic integral de pereţii structurali. Aceştia pot lucra individual (pereţii plini) sau pot conlucra (doi sau mai mulţi) prin prezenţa unor rigle de cuplare (pereţi cu goluri) special alcătuite. Acesti pereţi asigură şi preluarea şi transmiterea la fundaţii a încărcărilor gravitationale provenite din zonele aferente de planşee.
  
  De obicei aceste structuri dispun şi de stâlpi din beton armat care asigură transmiterea la fundaţii a încărcărilor gravitationale care nu se descarcă prin pereţii structurali.
  
  Sistemul structural a fost aplicat pe scară foarte largă în România, începând de la sfârşitul anilor ‘50. A fost utilizat în diverse variante de dispunere în plan a pereţilor - în sistem fagure sau în sistem celular - şi constructive de execuţie: integral monolit, mixt - în care planşeele au fost realizate din elemente prefabricate pline sau predale prefabricate şi suprabetonare - şi integral prefabricate.
  
  Principalul avantaj pe care acest tip de structură îl prezintă faţă de structurile în cadre este deformabilitatea lui redusă sub acţiunea încărcărilor orizontale provenite din seisme.
  
  Desigur aşa cum arătam la structurile în cadre, conceptele de alcătuire generală şi de detaliu a structurilor au evoluat foarte mult în special după seismul din 1977. Adoptarea explicită în normele tehnice a conceptelor de comportare ductilă a structurilor sub acţiunea seismică, de asigurare a formării unor anumite mecanisme favorabile de disipare a energiei seismice, conferă structurilor proiectate şi executate în perioade mai recente, calităţi superioare de comportare în comparaţie cu cele proiectate la începutul perioadei. Am subliniat acest aspect deoarece este important pentru echipele de evaluare să cunoască perioada când structurile analizate au fost executate. Această cunoaştere le uşurează sarcina, concentrându-le atenţia asupra anumitor aspecte cunoscute că pot reprezenta surse de risc pentru structura în ansamblu.
5. e. Structurile din panouri mari prefabricate – se întâlnesc la clădiri de locuit cu număr mic şi mediu de niveluri, includ o gamă variată de rezolvări constructive de detaliu, fiind structuri cu pereţi structurali din beton armat, alcătuiţi din panouri mari, suprapuse şi/sau alăturate, elemente produse în serie, în fabrici specializate, transportate şi montate pe şantier. Au fost des folosite la construcţiile de locuinţe şi în special la construcţiile de P 4, respectiv P 8, cămine de nefamilişti şi internate, începând cu anii 1960, pe baza unor proiecte tip, realizate de IPCT, adaptate la condiţiile locale şi tehnologiile din teritoriu de institutele de proiectare judeţene.
6. f. Caracterul de perete structural unitar (comparabil cu cel monolit) decurge din realizarea îmbinărilor orizontale şi verticale, armate şi monolitizate, între panourile respective.
  
  Îmbinările verticale pot fi:
  - o îmbinări deschise pe una sau pe ambele direcţii
  - o îmbinări închise, care se dezvoltă strict în spaţiul creat de intersecţia panourilor.
    
    Îmbinările orizontale pot fi:
  - o cu rezemare pe un strat de mortar
  - o cu subbetonare
  Panourile mari alcătuiesc structura de rezistenţă a clădirii; după rolul pe care îl au în structură pot fi panouri portante, auto-portante sau de umplutură. După poziţia în clădire pot fi panouri mari pentru pereţi interiori şi panouri mari pentru pereţi exteriori. Panourile de pereţi interiori neportanţi sunt folosiţi la compartimentarea spaţiilor limitând în general spaţiile auxiliare. Unele compartimentări sunt din pereţi despărţitori uşori (ziduri b.c.a., cărămidă, fâşii b.c.a. etc.).
  
  Cele mai răspândite tipuri de clădiri sunt Proiectele IPCT 770 (P 4) şi IPCT 772 (P 8), şi Proiect 1340 - după 1984, cele executate corect prezentând o comportare foarte bună la cutremurul din 1977.
  
  Deoarece au existat diferite serii şi variante de adaptări la teren a unor structuri de acest tip, se recomandă ca investigarea lor să fie efectuată numai de personal tehnic care a fost instruit în mod specific cu privire la zonele care pot prezenta semnificaţie din punct de vedere al eventualelor avarieri vizibile.
  
  Aceste structuri integral prefabricate nu trebuie confundate de evaluatori cu cele la care structura este monolită dar faţadele sunt executate din panouri prefabricate şi care ajung la regim de înălţime P 9…P 10.
7. g. Structurile duale - reprezintă o combinaţie între structurile cu cadre din beton armat şi cele cu pereţi structurali. Ele au început să fie utilizate în România în ultimii ani, alcătuirea şi dimensionarea lor fiind deci marcată de conceptele moderne de alcătuire a structurilor antiseismice.
Aceste structuri au rezultat în urma unor necesităţi funcţionale de obţinere a unor spaţii libere mai ample, în special la parterul clădirilor cu pereţii structurali. Din punct de vedere structural ele reprezintă o asociere a două tipuri total diferite de structuri care însă, constrânse de diafragmele orizontale realizate de planşee să conlucreze pentru preluarea încărcărilor seismice, îşi suplinesc punctele slabe. Structurile rezultate, în cazul în care sunt corect alcătuite şi detaliate, au o comportare foarte bună sub acţiunea încărcărilor seismice, datorită faptului că elementele lor structurale sunt alcătuite în conformitate cu conceptele şi principiile normelor actuale de proiectare.

Structuri cu caracteristici specifice de vulnerabilitate

Există o serie de structuri monolite realizate între 1960 şi 1977, a căror alcătuire şi comportare la seism s- a dovedit deficitară.

Structuri cu parter flexibil

Aceste structuri aveau 1-2 niveluri de rigiditate redusă, ca urmare a prevederii la parter sau la primele 2 etaje a spaţiilor pentru magazine şi servicii rezolvate cu stâlpi şi grinzi (aşa-numitele structuri cu parter flexibil), în timp ce restul etajelor erau cu pereţi structurali (diafragme). La cutremurul din 4 martie 1977 suprasolicitările la care au fost supuse prin excitaţii apropiate de rezonanţă, au produs la structurile cu parter flexibil avarii concentrate la parter, iar în cazuri specifice consecinţele au fost grave, fiind înregistrat şi un colaps parţial.

Structuri tip OD

Structurile tip OD (orientare dublă) sunt denumite astfel ca urmare a orientării camerelor dintr-un apartament pe ambele feţe ale blocului (pentru a avea iluminare naturală echilibrată), dar care au avut drept consecinţă o structură mai îngustă şi zveltă, cu prevederea unui singur perete structural median longitudinal, suprasolicitat la cutremur. Acest tip de structură a înregistrat un caz extrem în 1977.
A.1.7. Evaluarea clădirilor din beton armat monolit

Clădirile având structura din beton armat sunt, în multe cazuri, mai uşor de inspectat decât alte tipuri de construcţii deoarece, elementele lor structurale: stâlpi, grinzi, pereţi sunt de cele mai multe ori vizibile, nefiind acoperite cu finisaje arhitecturale. În consecinţă, eventualele avarii structurale ca de exemplu fisurarea şi expulzarea betonului sau alt tip de deteriorare pot fi cu uşurinţă cercetate. Ceea ce este foarte important pentru evaluarea cu succes a siguranţei unei clădiri este în primul rând identificarea sistemului structural, iar apoi inspectarea zonelor vulnerabile, specifice fiecărui tip de structură.

Ca urmare a variabilităţii sporite a tipurilor de alcătuiri şi a dependenţei sporite de condiţiile de execuţie pe şantier, clădirile monolite sunt mai susceptibile de a prezenta defecte locale care să se transforme în avarii la seism. În cele ce urmează se prezintă zonele cu degradări posibile care vor trebui inspectate.

DEGRADĂRI POSIBILE:

STRUCTURI CU CADRE DE BETON ARMAT
- - Fisurare în zona îmbinărilor grindă-stâlp.
- - Expulzarea betonului de acoperire la grinzi şi stâlpi cu expunerea armăturii.
- - Stâlpi deviaţi de la verticalitate.
- - Avarierea prinderilor panourilor de închidere.
- - Devierea de la verticalitate a panourilor de închidere.
- - Fisurarea pereţilor din zidărie cu fisuri care se extind şi în elementele componente ale cadrelor.
- - Deteriorarea şaibei (planşeului).
- - Fisurarea pereţilor despărţitori.
  
  STRUCTURI CU PEREŢI DIN BETON ARMAT
- - Etaj cu deplasări relative de nivel remanente.
- - Pereţi structurali fisuraţi, fisuri diagonale pătrunse.
- - Fisuri înclinate la colţurile golurilor (a riglelor de cuplare).
- - Fisurarea pereţilor despărţitori.
- - Deteriorarea şaibelor (planşeelor).
- - Avarierea parapeţilor.
- - Dislocarea şarpantei de structura de beton.
- - Expulzarea betonului de acoperire cu punere în evidenţă a armăturilor.
  
  Principiile pentru efectuarea inspecţiei se aplică pe baza unor judecăţi inginereşti care să permită adoptarea soluţiei celei mai potrivite pentru marcarea unei clădiri inspectate. În anumite condiţii, utilizarea marcajului de CLĂDIRE NESIGURĂ ar putea fi uneori exagerată, utilizarea unui marcaj mai puţin restrictiv ca de ex. CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT sau CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE ar putea fi mai potrivită. De subliniat că lista degradărilor posibile nu este exhaustivă, putând exista şi alte zone vulnerabile ale structurii.
  1. a. Nivelul general de degradare. Într-o primă etapă se inspectează în totalitate exteriorul clădirii/structurii pentru a depista eventuale degradări, incluzând colapsul parţial, înclinarea semnificativă a clădirii sau a unuia din niveluri, sau expulzarea masivă a betonului din pereţii, stâlpii şi grinzile structurii.
    -  Colaps total sau parţial.............................................CLĂDIRE NESIGURĂ, sau după caz CLĂDIRE PRĂBUŞITĂ (RUINĂ), care se etichetează separat de autorităţi.
    -  Înclinare semnificativă a clădirii sau a unuia din
      
      etaje CLĂDIRE NESIGURĂ
  2. b. Plăci şi grinzi. Se examinează plăcile şi grinzile pentru depistarea eventualelor avarii în zonele de rezemare ale acestora.
    -  Separarea de reazemul vertical CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Alte defecţiuni sau suspiciuni privind pierderea
      
      capacităţii de rezistenţă a zonelor de rezemare CLĂDIRE NESIGURĂ
  3. c. Stâlpi. Stâlpii pot face parte dintr-un sistem structural pe cadre sau pot fi doar elemente portante supuse la încărcări verticale. Prima grijă în evaluarea siguranţei stâlpilor individuali este pierderea capacităţii de preluare a încărcărilor verticale, caz în care poate să apară colapsul. Stâlpii care fac parte dintr-un sistem structural pe cadre pot avea articulaţii plastice la extremităţi, care apar în cazul unor mişcări seismice puternice. Aceasta are ca efect atât pierderea rezistenţei lor la încovoiere, cât şi o pierdere apreciabilă, dacă nu chiar totală, a capacităţii de preluare a încărcării verticale. Pot apărea de asemenea cedări din forţă tăietoare, în special la stâlpii cu secţiuni mari, fenomen care poate conduce la pierderea capacităţii de preluare a încărcărilor verticale. Stâlpii de beton armat ai etajelor flexibile constituie zone vulnerabile. Stâlpii scurţi sunt de asemenea frecvent avariaţi.
    -  Flambaj local al armăturii cu expulzarea betonului în zone de articulaţii plastice la stâlpi
      
      sau chiar fracturarea acestora CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Expulzarea masivă şi expunerea armăturii verticale CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Fisură mare înclinată care traverseaza stâlpul CLĂDIRE NESIGURĂ
  4. d. Cadre. Se examinează elementele componente ale cadrelor pentru identificarea fisurării, expulzării şi distrugerii betonului. O fisură amplă, în X, în zona îmbinării grindă-stâlp (nodurile
    
    cadrelor) indică o deteriorare importantă. Lipsa armăturii continue în partea de jos a grinzilor prin zona nodurilor poate conduce la formarea timpurie a articulaţiei plastice în timpul încărcărilor ciclice.
    
    O importanţă deosebită la cadre, o are atât valoarea absolută a deplasării relative de nivel cât şi valoarea remanentă a acesteia. Cadre cu elemente puternic fisurate la care s-au constatat expulzarea sau distrugerea locală a betonului au rezistenţa şi rigiditatea serios afectate. În această situaţie, ele nu mai sunt capabile să preia în condiţii de siguranţă încărcările verticale sau să reziste unor replici ulterioare ale seismului. De asemenea, deplasările relative de nivel remanente sunt foarte importante deoarece efectele P-� asupra stâlpilor slăbiţi sau avariaţi pot conduce la cedarea acestora.
    -  Cadre cu degradări importante CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Fisurarea severă a zonei de îmbinare grindă-stâlp. CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Deplasarea relativă de nivel remanentă, sesizabilă la
      
      orice nivel CLĂDIRE NESIGURĂ
  5. e. Diafragme orizontale. Zonele care trebuiesc inventariate includ îmbinările dintre planşee şi pereţi şi locurile unde există fie deschideri mari, fie planşeele prezintă o variaţie mare de rigiditate în plan. Atenţia cea mai mare trebuie acordată îmbinării dintre planşee şi pereţi pentru identificarea unor cedări sau reduceri ale capacităţii de transfer a forţei orizontale la elementele de pe contur. Problemele legate de deschiderile mari includ ruperea plăcii în două sau mai multe părţi.
    -  Legături rupte între planşee şi pereţi CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Şaiba ruptă sau serios avariată CLĂDIRE NESIGURĂ
  6. f. Pereţi structurali plini. Trei zone importante ar trebui examinate la pereţii structurali ai unei structuri. Aceste zone sunt: zonele din câmpul pereţilor structurali cuprinse între etaje, elementele verticale de pe contur în care sunt concentrate armăturile verticale pentru preluarea efectelor compresiunii excentrice şi îmbinările pereţilor cu planşeele structurii.
    
    Cedările în oricare din aceste zone se pot concretiza în cedarea peretelui structural respectiv.
    -  Fisuri diagonale (din forţă tăietoare) mai mari de 3 mm lăţime, extinse pe toată înălţimea dintre planşee
      
      . CLĂDIRE NESIGURĂ
      
      sau CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT
    -  Lunecarea cu mai mult de 5 mm la nivelul
      
      rosturilor orizontale ale pereţilor CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Expulzarea betonului şi evidenţierea armăturii
      
      verticale la elementele verticale de pe contur CLĂDIRE NESIGURĂ
    -  Fisuri orizontale cu grosime � 3 mm extinse prin
      
      elementele verticale de pe contur CLĂDIRE NESIGURĂ
  7. g. Pereţi structurali cuplaţi. Inspectarea pereţilor cuplaţi trebuie să includă cele două tipuri de elemente structurale componente. Astfel, pereţii se vor cerceta în zonele şi pentru identificarea avariilor posibile prezentate la paragraful anterior. O atenţie deosebită se acordă inspecţiei riglelor de cuplare care, în majoritatea cazurilor, sunt primele elemente care intră în lucru în cazul producerii unui seism, fiind deseori puternic degradate. Aceste rigle sunt cercetate în scopul depistării fisurării lor puternice - în X. Fisuri cu deschideri mai mari de 2-3 mm, pătrunse pe toată grosimea riglelor reprezintă indicii că riglele au fost puternic afectate de seism.
    -  Fisurarea puternică a riglelor de cuplare CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT
    -  Fisurarea puternică a riglelor asociată cu strivirea şi
      
      expulzarea betonului din montanţi CLĂDIRE NESIGURĂ
  8. h. Pereţi de umplutură din zidărie. Aceştia sunt examinaţi pentru identificarea fisurării lor diagonale. Se urmăreşte dacă fisurile trec şi prin elementele de beton armat de care sunt marginite. Acţiunile seismice puternice pot produce, prin degradarea la colţuri a panourilor din zidărie, efecte de “stâlpi scurţi” care au ca rezultat cedarea fragilă a acestora. De obicei pereţii din zidărie sunt tencuiţi, fapt care face uneori dificilă inspectarea acestora.
În cazul pereţilor puternic fisuraţi, se urmăresc bucătile de pereţi care se pot desprinde din structură şi ar putea să cadă, provocând accidentarea oamenilor.

În marea majoritate a cazurilor, chiar în cazul producerii unor mişcări seismice cu intensitate redusă, se produce o desprindere (fisurare) a panoului din zidărie faţă de elementele din beton armat situate pe contur.
-  Fisurarea puternică a majorităţii panourilor de
  
  zidărie CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT
-  Fisuri puternice ale panourilor de zidărie ce se
  
  extind şi în elementele din beton CLĂDIRE NESIGURĂ
-  Desprinderea-fisurarea panourilor de zidărie faţă
de elementele din beton armat de pe contur CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT
A.1.8. Evaluarea structurilor metalice şi din lemn

Structuri metalice şi structuri din beton cu armătură rigidă

Structurile metalice clasice precum şi cele din beton cu armatură rigidă - b.a.r. - au fost utilizate pe o scară foarte redusă până la sfârşitul anilor ‘80 la construcţiile de locuinţe şi social-culturale. Utilizarea acestui tip de structură s-a limitat în perioada respectivă la clădiri înalte cu destinaţia de birouri ca de exemplu Palatul Telefoanelor, Palatul C.F.R. (structuri metalice) şi Casa Presei Libere (b.a.r.), Palatul Parlamentului.

După anul 1990, s-a reluat utilizarea acestor tipuri de structuri la clădiri înalte şi foarte înalte.

În cazul cutremurelor de mare intensitate, clădirile cu structura metalică sau din beton cu armătură rigidă care aparţin clasei A, potrivit pct. 1.1 din Metodologie, vor fi cercetate de echipe de specialişti formate din Experţi Tehnici care cunosc în detaliu aceste tipuri de structuri. Se vor respecta principiile din cap. 3.1 şi Anexa A.2, din Metodologie “Probleme speciale pentru clădiri ce adăpostesc funcţiuni vitale sau care prezintă pericol public”.

Structuri din lemn şi materiale locale

Aceste tipuri de structuri sunt relativ rare şi se pot întâlni la săli de sport, hale cu diferite destinaţii, biserici, sau alte construcţii similare intrând în categoria construcţiilor speciale. După cutremurele de mare intensitate, aceste construcţii vor fi examinate şi evaluate de către experţi tehnici atestaţi pentru exigenţa A3.

Se întâlnesc, structuri din lemn şi pentru clădiri de locuit cu puţine niveluri (parter sau P 1 niveluri şi/sau pod), mai ales în mediul rural sau pentru case de vacanţă. Ele pot fi realizate din lemn ecarisat şi/sau panouri fibrolemnoase. Degradările şi avariile posibile în cazul cutremurelor de mare intensitate ale structurilor din lemn ale acestor clădiri sunt:
- - desprinderea de pe fundaţii şi deplasarea clădirii;
- - avarierea sau distrugerea îmbinărilor dintre elemente, în special atunci când au fost defectuos realizate sau acolo unde s-au produs degradări în timp prin ruginirea pieselor metalice de legătură, fungi ori suprasolicitare;
- - deformarea generală cauzată de insuficienţa elementelor de contravântuire.
  
  Degradări posibile în cazul clădirilor din paiantă de tip rural:
- - deformarea generală cauzată de alunecarea terenului, lipsa unei fundaţii sau încastrări eficiente;
- - ruperea unor montanţi, diagonale sau îmbinări
- - prăbuşiri locale, cu deformarea şi căderea umpluturii şi tencuielii.
În cazul prezenţei într-o localitate a unui mare număr de clădiri din lemn şi/sau a structurilor din lemn de mari dimensiuni şi/sau cu grad mare de ocupare, având în vedere caracteristicile particulare de alcătuire şi comportare, aceste clădiri trebuiesc evaluate de echipe de specialişti care să cunoască în detaliu structurile respective.

Construcţiile protejate sau cu caracter de monument istoric se vor evalua cu respectarea reglementărilor din domeniu.
A.1.9. Elemente nestructurale

În afara de degradările structurale pe care o clădire le poate suferi în timpul unui cutremur şi care pun în pericol stabilitatea construcţiei în ansamblu, deteriorarea elementelor nestructurale poate reprezenta o sursă de risc pentru viaţa oamenilor. Având în vedere scopul prezentei metodologii, vom prezenta în cele de urmează riscurile pe care le prezintă avarierea în timpul seismelor a elementelor nestructurale asupra ocupanţilor, după producerea unui cutremur puternic.

Următoarele elemente nestructurale vor fi cercetate în cadrul Evaluării tehnice rapide:
1. 1. Parapete, atice, ornamente arhitecturale, console, copertine etc.
2. 2. Pereţi exteriori de închidere, placare ale acestora.
3. 3. Pereţi despărţitori neportanţi.
4. 4. Tavane suspendate şi corpuri de iluminat.
5. 5. Instalaţii şi echipamente de gaze, pentru încălzire, electrice.
6. 6. Ascensoare.
Inspectarea elementelor menţionate se face pe baza precizărilor ce urmează, analizând din punct de vedere ingineresc fiecare situaţie concretă. Degradările elementelor nestructurale pot avea grade diferite de afectare, semnificaţia lor trebuind să fie decisă de la caz la caz. În anumite cazuri, echipa de evaluare poate decide, pe baza unei analize atente, că marcarea recomandată anterior - de exemplu CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE - nu este justificată. În acest caz, dacă se ajunge la concluzia că un şoc seismic ulterior ar putea pune în pericol viaţa oamenilor, evident marcarea trebuie modificată.
A.1.10. Parapete, atice, ornamente arhitecturale, console, copertine etc.

Un pericol mare în zonele urbane îl reprezintă prăbuşirea (căderea) parapeţilor, aticelor şi consolelor şi chiar a firmelor. Desigur majoritatea acestor elemente care nu au fost suficient asigurate vor cădea în timpul cutremurului principal, există un pericol real ca parapete, atice şi alte asemenea elemente să cadă în urma unui şoc ulterior sau chiar din acţiunea greutăţii lor proprii. Rezultă deci absolut necesar ca acele clădiri care au suferit degradări evidente la exterior să fie atent examinate.
1. a. Parapete din zidărie. Multe din clădirile vechi cu structură din zidărie portantă au balcoanele executate din zidărie, neancorate suficient de structura principală a clădirii, devenind astfel surse importante de risc dacă sunt puternic fisurate. În aceste cazuri, specialiştii vor examina parapetele cu atenţie - din exterior sau de pe acoperişul clădirii - eventual cu un binoclu. Dacă nu se constată prezenţa unor tiranţi, centuri etc. care să asigure legătura parapetelor de structura de rezistenţă a clădirii orice fisură identificată reprezintă un motiv care pune sub semnul întrebării şi stabilitatea acestora.
  
  Parapete parţial dislocate CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
  
  Parapete fisurate (fără evidenţierea unor legături) CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
2. b. Parapete din beton. La construcţiile executate mai recent majoritatea parapetelor sunt realizate din beton armat. Acestea pot fi periculoase numai dacă au suferit deteriorări majore puse in evidenţă prin înclinarea lor evidentă precum şi prin exfolierea şi fisurarea betonului la bază.
  
  Înclinarea puternică CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
  
  Exfolieri extinse CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
3. c. Atice, pereţi de calcan la pod, coşuri de fum, ornamente arhitecturale, firme etc. La clădirile mai vechi aceste elemente nu sunt corect şi suficient ancorate de structură. Orice indiciu de fisurare, de separare a acestora de structură precum şi existenţa oricărui element voluminos şi greu ancorat de clădire reprezintă surse importante de risc.
  
  Dislocare parţială CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
  
  Defecţiuni grave în zona de ancorare/rezemare CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
4. d. Acoperişuri cu învelitori cu ţigle sau olane. Învelitorile cu ţigle sau olane, rezemate pe şarpante de lemn pot prezenta pericol de cădere în special din cauza unor avarii ale structurii şarpantelor de lemn cât şi a unor rezemări şi ancorări incorecte.
  
  Pericol de cădere a ţiglelor/olanelor CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
5. e. Copertine, console. Acestea sunt de obicei prevăzute pentru acoperirea zonelor de la intrarea clădirilor şi pentru susţinerea unor elemente decorative. Pericolul principal pe care îl reprezintă pentru viaţa oamenilor îl reprezintă fie căderea lor, fie deteriorarea zonelor de ancorare/rezemare pe structură.
Înclinarea/căderea parţială a elementelor CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Degradarea zonelor de rezemare/ancorare CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
A.1.11. Pereţi exteriori de închidere, placaje

Structurile din beton armat sunt în general prevăzute cu închideri din zidărie din cărămidă sau blocuri din

b.c.a. precum şi cu panouri prefabricate neportante. De asemenea, pereţii exteriori, în anumite cazuri, sunt prevăzuti cu placaje ceramice care uneori pot reprezenta pericole pentru viaţa oamenilor.

a. Majoritatea clădirilor cu structuri în cadre sau cu pereţi structurali din beton armat monolit au prevăzute închideri exterioare din zidărie de cărămidă sau blocuri b.c.a. Datorită deplasărilor mari impuse structurilor de cutremurele puternice închiderile exterioare din zidărie pot suferi degradări importante cum ar fi fisurare puternică, dislocarea pereţilor care poate fi favorizată şi de o defectuoasă ancorare a acestora de structură.

Pereţi din zidărie dislocati, puternic fisuraţi CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Pereţi înclinaţi spre exterior CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

b. Panouri prefabricate de închidere. Aceste panouri au fost utilizate în anii ‘80 pe o scară relativ extinsă pentru realizarea închiderilor exterioare ale clădirilor multietajate cu structuri din beton armat. Ele au fost realizate din panouri tristrat din beton armat cu termoizolatie sau fâşii din

b.c.a. şi ancorate de structură prin diverse sisteme. De obicei ele includ şi ferestre. Principalul risc pe care acestea îl prezintă aceste elmente este pericolul ca acestea să se desprindă şi eventual să cadă, să se spargă geamurile datorită, în special, deplasărilor laterale mari ale structurii precum şi unor forţe perpendiculare pe acestea. Şocuri seismice ulterioare sau chiar greutatea proprie acestor elemente pot provoca dislocarea totală şi căderea acestor elemente.
-  Nivelul general de degradare. Dacă se constată fenomene de dislocare a panourilor, fisurare a acestora, spargerea geamurilor etc. pe o scară extinsă nivelul de avariere pune în evidenţă că
  
  întregul sistem de închidere reprezintă un risc pentru viaţa oamenilor. În acest caz întreaga zonă din jurul clădirii trebuie să fie declarată CLĂDIRE
  
  CU ZONE NESIGURE.
-  sistemele de ancorare ale pereţilor. Dacă de la exterior nu se constată avarii importante, este recomandabil, în cazul în care structura prezintă semne evidente de degradare, să se cerceteze zonele şi detaliile de ancorare ale panourilor. De asemenea, se vor examina nivelurile care au suportat deplasări importante. Atât în cazul pereţilor cazuti cât şi în cel în care s-au constatat legături ale acestora deteriorate sau rupte zona se va marca cu. CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
  
  c. Placaje ceramice. Placajele ceramice executate în special pe pereţii plini de capăt ai clădirilor multietajate sunt în numeroase cazuri incorect executate, sau insuficient prinse de elementele suport. În multe cazuri, acţiunile climatice au deteriorat prinderea acestor placaje de suprafeţele pe care le acoperă, accentuând pericolul de cădere a acestor placaje în cazul deplasărilor impuse clădirilor de acţiunea seismelor. Placajele ceramice, dacă nu au căzut în timpul producerii cutremurelor, prezintă un risc important de cădere fie datorită unor şocuri seismice ulterioare fie din greutatea lor proprie. Astfel, în cazul constatării dislocărilor sau a căderii placajelor, zona se va marca cu CLĂDIRE
  
  CU ZONE NESIGURE
A.1.12. Pereţii despărţitori neportanţi

Principala grijă care trebuie avută este ca aceşti pereţi, degradati în timpul cutremurelor, să nu cadă ulterior, prezentând deci un pericol important pentru viaţa oamenilor.

a. Nivelul general de degradare. În cazul în care seismul a avut ca efect prăbuşirea unor pereţi despărţitori sau aceştia au suferit degradari majore datorită fie deplasărilor relative de nivel excesive ale structurilor fie unor forţe de inerţie perpendiculare pe planul acestora, în general, este recomandabil să se evacueze zona.

Pereţi despărţitori prăbuşiţi, parţial prăbuşiţi

sau puternic avariaţi CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
b. Degradarea pereţilor din zidărie sau fâşii.

În clădirile cu structuri din beton armat pereţii despărţitori sunt deseori afectati de actiunea seismică. Pereţii grei poziţionaţi de obicei la casa scărilor, la ascensoare sau între două apartamente reprezintă un pericol important pentru viaţa oamenilor. Aceştia sunt tencuiţi, fapt care face mai dificilă uneori identificarea lor iar, de obicei, după un seism chiar moderat apar fisuri şi desprinderi ale acestora pe contur, la contactul lor cu structura de rezistenţă. Echipele de evaluare vor căuta să identifice fisurarea în X a pereţilor despărţitori, dislocarea acestora sau ieşirea lor din plan.

Pereţi despărţitori fisuraţi, dislocaţi cu desprinderi puternice pe contur

. CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A.1.13 Tavane suspendate, corpuri de iluminat

De obicei cele mai importante avarii ale tavanelor suspendate apar în timpul cutemurului; se pot produce însă prăbuşiri ale acestora şi în perioada de după seism. Avariile pot afecta atât plăcile de tavan propriu- zise, reţeaua de susţinere a acestora precum şi elementele - corpurile de iluminat - ataşate. În cadrul inspecţiei se va urmări în principal starea reţelei de susţinere a tavanelor, a elementelor de prindere a acestei reţele de tavan şi pereţi etc.

Prabuşirea sau iniţierea prăbuşirii tavanelor CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A. 1.14. Echipamente pentru instalaţii de gaze, încălzire, electrice

În cele mai multe cazuri echipamentele pentru instalaţii sunt afectate de acţiunea seismică datorită rezemării şi ancorării lor incorecte. Elementele cu înălţime mare, grele sunt în mod special afectate. De asemenea, ele pot fi lovite sau deteriorate prin căderea unor alte echipamente insuficient ancorate.

a. Echipamente pentru încălzire. Cazanele şi boilerele pentru încălzirea clădirilor sunt alimentate cu combustibil lichid sau gaze naturale.

În cazul unor evenimente seismice severe lunecarea sau chiar răsturnarea unor echipamente neancorate sau slab ancorate sunt fenomene posibile. Se vor examina elementele de ancorare pentru identificarea unor indicii de lunecare, smulgere a ancorajelor precum şi deteriorări datorită unor echipamente căzute în vecinătate. Se vor cerceta conductele de alimentare pentru identificarea unor zone sparte care să permită scurgerea combustibilului în special dacă s-au constatat lunecări sau deplasări ale echipamentului propriu-zis. De asemeni se vor cerceta coşurile de fum deoarece în cazul când acestea au fost fisurate sau deteriorate ele prezintă pericol de incendiu sau intoxicaţii cu oxid de carbon.

Echipamente răsturnate sau deplasate CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Conducte de alimentare cu combustibil rupte sau fisurate.

… CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Coşuri de fum sparte CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

În toate cazurile echipamentele respective nu vor fi utilizate.
b. Conducte suspendate. Se vor cerceta elementele de rezemare ale acestora pentru identificarea eventualelor degradări.

Suporţi care au cedat pot provoca ruperea în lanţ a altora şi uneori pot produce colapsul întregii reţele de conducte.

Serie de suporţi cedaţi CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Suporţi cedaţi (în număr limitat şi nu apropiat) CLĂDIRE CU ACCES LIMITAT
c. Alte echipamente. Având în vedere că scopul principal al Evaluării tehnice post-seism este prevenirea accidentării oamenilor şi a pierderii vieţii acestora orice echipament de instalaţii va fi cercetat din punct de vedere al probabilităţii de a se răsturna şi a accidenta oameni aflaţi în vecinătate. Se vor cerceta suporţii pentru rezervoare/vase de expansiune suspendate sau alte elemente care ar putea să cadă în cazul producerii unei replici ulterioare a seismului.

Pericol de cădere CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

A.1.15. Ascensoare.

În cazul producerii unor cutremure severe ascensoarele sunt elemente care în majoritatea cazurilor vor fi afectate. În cadrul inspecţiei se vor cerceta: ancorajele şi elementele de prindere ale motoarelor, poziţia cablelor de tracţiune pe roţile tractoare, poziţionarea corectă a cabinei pe şinele de ghidare, integritatea acestor şine şi a prinderilor de structură, poziţia contragreutăţii pe şinele de ghidare, funcţionarea uşilor cabinei.

a. În general ca o regulă generală ascensoarele nu vor fi utilizate după un cutremur. Dacă se presupun degradări, zona cu ascensoarele va fi marcată cu CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE până când întreaga instalaţie va fi verificată de o întreprindere specializată. Uşile şi butoanele de acţionare vor fi marcate ca NESIGURE.

Degradări posibile CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
b. Contragreutăţi. Cel mai mare pericol pentru oameni îl reprezintă ieşirea contragreutăţii de pe şine. Principalul pericol îl reprezintă lovirea cabinei ascensorului cu contragreutatea şi accidentarea în consecinţă a ocupanţilor acesteia. De asemeni, o contragreutate “deraiată” poate provoca degradarea şinelor de ghidare, a prinderii acestora şi chiar a cablurilor de tracţune.

Contragreutate “deraiată” CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
c. şinele de ghidare. La clădirile care au suferit deplasări puternice în timpul seismului şinele de ghidare se pot desface de ancoraje. De asemenea, ele nu îşi mai păstrează poziţiile permiţând contragreutăţii să “deraieze”.

Şine de ghidare deteriorate CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Ancoraje rupte CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
d. Motorul. Se va cerceta motorul propriu-zis, rolele de antrenare, şi alte accesorii pentru depistarea unor eventuale ruperi ale ancorajelor a întregului echipament. Se va cerceta poziţia cablelor de ridicare.

Cedarea ancorării motorului CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

Ieşirea cablelor din ghidaje CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE
e. Usi. Uneori uşile ascensoarelor se blochează din cauza deplasării excesive a structurii. Se va cerceta fiecare uşă pentru a evidenţia defecţiuni.

Defecţiuni ale uşilor .................................................CLĂDIRE CU ZONE NESIGURE

IMAGINI PRIVIND UNELE SITUAŢII CONSTATATE DUPĂ CUTREMURE DE MARE INTENSITATE

Preluate selectiv din „Documentare privind investigarea de urgenţă a siguranţei post-seism a clădirilor şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie”, CNRRS, 2005, colaborare la elaborarea acestei metodologii

Colapsul parţial şi înclinarea pronunţată a tronsonului de colţ al blocului 30 din Şoseaua Ştefan cel Mare 33, structură de tip „parter flexibil” sau „ slab”. Demolarea tronsonului afectat a fost obligatorie (Bucureşti, 1977)