STRATEGIA NAŢIONALA din 3 iunie 2004 privind alimentarea cu energie termica a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate*) EMITENT GUVERNUL Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 619 bis din 8 iulie 2004 ------------ *) Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 882 din 03.06.2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 8 iulie 2004 ANEXĂ") *)Anexaestereprodusăînfacsimil. Capitolul 1. - Introducere 1.1. Scopul şi necesitatea elaborării unei strategii privind alimentarea cu energie termică a localităţilor. Principii. Sectorul alimentării cu energie termică a localităţilor a suferit transformări importante după decembrie 1989 din punct de vedere tehnic, organizatoric şi instituţional. Până în anul 2001 aceste transformări s-au produs în mod aleator şi conjunctural fără să aibă la bază o strategie sectorială adoptată de Guvern sau de autorităţile administraţiei publice locale. În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, România se află într-un moment decisiv pentru viitorul acestui domeniu, acela al elaborării şi adoptării unei strategii naţionale privind alimentarea cu energie termică a localităţilor care să definească obiectivele, să identifice soluţiile şi să stabilească politicile apte să asigure atingerea scopului fundamental: crearea acelor condiţii prin care fiecărui cetăţean sa-i fie asigurat accesul, într:-o manieră performantă şi nediscriminatorie, la o formă de alimentare cu energie termică pentru încălzirea locuinţei şi pentru prepararea apei calde de consum. Legislaţia actuală defineşte rolul şi responsabilităţile Guvernului, ale autorităţilor administraţiei publice centrale, respectiv ale autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la asigurarea alimentării cu energie termică a localităţilor şi clarifică competenţele şi atribuţiile ce revin fiecărui factor implicat în realizarea acesteia. Pachetul de acte normative adoptate până în prezent, precum şi seturile de acte normative în curs de elaborare şi adoptare, creează un cadru legislativ coerent, de concepţie modernă, europeană, care permite dezvoltarea sectorului alimentării cu energie termică a localităţilor în concordanţă cu prevederile directivelor europene şi care are ca finalitate asigurarea alimentării cu energie termică a localităţilor în condiţii optime, la preţuri accesibile şi cu respectarea principiului autonomiei locale, al dezvoltării durabile, al economisirii resurselor şi al protecţiei mediului. La nivel central sarcina coordonării din punct de vedere organizatoric şi metodologic a sectorului alimentării cu energie termică a localităt.ilor revine Ministerului Administra.tiei şi Internelor. Pentru motivele prezentate mai sus, Ministerul Administraţiei şi Internelor supune spre aprobare o strategie pe termen scurt cu orizont 2007 şi pe termen lung cu orizont 2017 în domeniul alimentării cu energie termică a localităţilor care, plecând de la analiza situaţiei existente, identifică direcţiile de acţiune, creioneză scenariile posibile pentru modernizarea şi dezvoltarea acestui domeniu în contextul integrării României în Uniunea Europeană şi contribuie astfel la adoptarea unor decizii majore cu privire la politicile şi măsurile ce urmează a fi adoptate şi implementate în etapele ce vor urma. • dezvoltarea durabilă. Serviciile publice de alimentare cu energie termică în concepţia europeană trebuie să aibă următoarele caracteristici: • universalitate; • egalitatea tratamentului; • continuitate; • siguranţa persoanelor şi a serviciului; • adaptabilitate şi gestiune pe termen lung; • transparenţă. Actualele evoluţii de pe piaţa europeană a serviciilor publice de interes general, implicit şi a serviciilor de alimentare cu energie termică a localităţilor, marchează două tendinţe majore, respectiv: tendinţa de globalizare a serviciilor publice şi de deschidere a pieţei, însoţită de apariţia şi dezvoltarea unor mari companii transnaţionale; acest proces poate conduce, dacă nu este bine stăpânit, la transformarea vechilor monopoluri de stat în monopoluri private; tendint,a de ment,inere a acestor servicii sub autoritatea statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale, tendinţă dezbătută pe larg în ţările U.E. şi încă foarte controversată. 1.2. Alimentarea cu energie termică - procedee de obţinere a energiei termice Alimentarea cu energie termică este activitatea prin care se asigură energia necesară pentru prepararea hranei, pentru încălzirea spaţiilor construite indiferent de destinaţie (locuinţe, instituţii publice, social-culturale, sedii administrative, spaţii de producţie) şi pentru prepararea apei calde de consum. Necesarul de energie termică se obţine prin arderea combustibililor fosili (cărbune, păcură, gaze naturale), a altor resurse energetice (lemn, deşeuri menajere, agricole, industriale, biomasă) sau prin captarea şi conversia altor forme de energie (energie solară, energie geotermală, energie electrică ş.a.). Combustibilii fosili, denumiţi şi combustibili clasici, deţin ponderea în producţia de energie termică. Arderea acestor combustibili evacuează în atmosferă dioxid de carbon (C02), dioxid de sulf (S02), oxizi de azot (NOx), pulberi şi alte substanţe poluante care afectează echilibrul mediului ambiant. Asigurarea necesarului propriu de energie termică şi a resurselor primare de energie termică a fost, din cele mai vechi timpuri, o preocupare a indivizilor şi a comunităţilor locale. Multă vreme producerea energiei termice a fost o problemă a fiecăruia şi a avut în vedere numai satisfacerea propriilor nevoi, obţinerea energie termice făcându-se prin utilizarea unor soluţii/ sisteme individuale. Soluţiile/ sistemele individuale - tradiţionale - pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde menajere au fost supuse permanent unui proces de perfecţionare şi reevaluare, rezultatele obţinute fiind spectaculoase sub aspectul performanţelor tehnico-economice atinse. Explozia demografică şi dezvoltarea economică au determinat însă, la nivel planetar, un consum de energie termică mereu în creştere, ceea ce a generat şi a agravat continuu poluarea mediului, în special prin acumularea în atmosferă a dioxidului de carbon şi a altor gaze de ardere care provoacă efectul de seră şi încălzirea globală. În prezent, protecţia şi conservarea mediului a devenit, prin implicaţiile ei ce depăşesc frontierele unui stat, o problemă planetară şi o potenţială sursă de conflicte interstatale, impunând cu necesitate găsirea unor soluţii. Conceptul dezvoltării durabile în domeniul alimentării cu energie termică a localităţilor presupune aplicarea unor soluţii tehnice performante capabile să asigure, pe de o parte, condiţii normale de viaţă şi de muncă comunităţilor locale şi satisfacerea nevoilor sociale ale acestora în condiţii de rentabilitate economică şi eficienţă energetică şi, pe de altă parte, conservarea resurselor primare, protecţia şi conservarea mediului, fără a afecta echilibrul ecosferei şi accesul generaţiilor viitoare la resursele energetice primare. Evoluţia demografică, dezvoltarea economică, tehnologică şi socială, urbanizarea şi constrângerile generate de modul de viaţă modern în mari aglomerări urbane, au condus la apariţia şi generalizarea unor sisteme de alimentare cu energie termică din ce în ce mai complexe şi mai eficiente. S-a ajuns, astfel, la actualele sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor, pe scurt sisteme centralizate de încălzire urbană - SCIU. Sistemele I soluţiile individuale de producere a energiei termice pentru încălzirea locuinţelor şi pentru prepararea apei calde de consum (încălzire cu sobe, încălzire electrică, centrale de bloc, centrale de apartament), din ce în ce mai performante, vor continua să fie utilizate pentru a răspunde necesităţilor de energie termică ale locuinţelor/ clădirilor izolate sau situate în zone cu densitate redusă a populaţiei. Pentru zonele urbane aglomerate, cu densitate mare de locuire, toate studii realizate la nivel naţional şi internaţional au condus la concluzia că„ din punct de vedere al eficienţei energetice şi al protecţiei mediului, sistemele centralizate de alimentare cu energie termică sunt mai avantajoase. Din punct de vedere funcţional, componentele acestor sisteme, legate prin procesul tehnologic comun, sunt: sursa de producere a energiei termice (CT, CTZ, CET), reţeaua de transport a agentului termic primar, staţii intermediare de transformare (PT), reţeaua de distribuţie a agentului termic secundar pentru încălzire şi a apei calde pentru consum şi branşamentele către utiIizatori. Trebuie menţionat faptul că, pe lângă utilizarea eficientă a combustibililor, producerea combinată a energiei termice şi electrice cogenerarea - are şi alte consecinţe foarte importante, cum ar fi: reducerea substanţială a emisiilor de gaze cu efect de seră, posibilitatea controlului strict al emisiilor poluante1 reducerea poluării directe a oraşelor prin faptul că aceste instalaţii sunt situate de obicei la marginea oraşelor. Analiza situaţiei existente la nivel european scoate în evidenţă următoarele: • sectorul serviciilor publice de alimentare cu energie termică în sistem centralizat trece printr-o perioadă de schimbări majore în întreaga Europă; • deschiderea pieţei serviciilor şi globalizarea sunt două provocări de mare actualitate, la care fiecare ţară membră, sau în curs de aderare, trebuie să dea un răspuns; • serviciile publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat au o importantă dimensiune socială şi un impact major asupra menţinerii coeziunii sociale; • necesitatea înfiinţării, ••acolo unde piaţa concurenţială a fost deschisă şi unde procesul de privatizare s-a finalizat, a unor autorităţi de reglementare la nivel central care să elaboreze norme şi reglementări specifice şi care să organizeze monitorizarea şi controlul implementării acestora; • menţinerea caracterului de piaţă locală sau regională al serviciile publice de alimentare cu energie termică în sistem centralizat; • functionarea eficientă a sectorului de alimentare centralizată cu ener'gie termică a lo' calităţilor este singura în măsură să stopeze continuarea debranşărilor de la sistemele existente şi utilizarea unor soluţii individuale de încălzire. Concluzii: În contextul actual, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat a localităţii a devenit una din preocupările majore ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale întrucât această activitate are o importantă dimensiune socială şi un rol esenţial în menţinerea coeziunii sociale, în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi în lupta pentru evitarea excluderii şi marginalizării sociale. În abordarea acestei strategii s-a ţinut seama de faptul- că responsabilitatea asigurării resurselor energetice primare necesare la nivelul întregii ţări, atât pentru sectorul rezidenţial - prepararea hranei, încălzire şi prepararea apei calde de consum - cât şi pentru celelalte sectoare ale economiei naţionale revine Ministerului Economiei şi Comerţului. De asemenea, la elaborarea strategiei s-a ţinut seama de prevederile legale în vigoare potrivit cărora sistemele centralizate de Încălzire urbană sunt proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt administrate şi gestionate de autorităţilor administraţiei publice locale cărora le revine responsabilitatea asigurării cu energie termică a localităţilor şi care, în funcţie de mărimea localităţilor, de particularităţile acestora şi accesul la resursele energetice primare, trebuie să adopte acel set de măsuri capabile să asigure liberul acces al oricărui membru al comunităţii la o formă de energie. În acest context, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitatea sa de coordonator al administraţiei publice locale, şi-a asumat sarcina de a elabora Strategia naţională privind alimentarea cu energie termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate. Scopul acestei strategii constă în: • stabilirea, la nivel naţional, a politicilor şi orientărilor generale cu privire la organizarea, funcţionarea şi reglementarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat a localităţilor, • trasarea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune pentru elaborarea programelor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor centralizate de Încălzire urbană (infrastructura aferentă acestor servicii); • identificarea căilor, mijloacelor şi modalităţilor de implementare a programelor de investiţii şi a posibilelor surse de finanţare a acestora. În ceea ce priveşte asigurarea resurselor energetice primare necesare alimentării cu energie termică în sistem individual - sobe cu lemn sau gaze naturale, mcălzire electrică, centrale termice de imobil sau de apartament ş.a. - s-a considerat că aceasta constituie o problemă ce ţine de politica energetică „generală a ţării şi care revine Ministerului Economiei şi Comerţului. ln ceea ce priveşte alegerea soluţiei efective de încălzire şi prepare a apei calde de consum în sistem individual, aceasta revine fiecărui utilizator în parte, funcţie de resursele energetice primare disponibile pe plan local la care aceasta are acces. Capitolul 2. - Situaţia actuală a alimentării cu energie termică produsă centralizat in localităţile din România 2.1. Aspecte generale. Prezentarea sumară a climei din România România este situată în emisfera nordică - paralela 45° latitudine nordică străbate teritoriul ţării prin nordul Olteniei, pe lângă Ploieşti şi pe la Gurile Dunării - în plină zonă temperată, având un climat temperat - continental, pe alocuri excesiv - continental. Analiza sumară a unei hărţi arată o mare varietate a formelor de relief, de la înălţimi care depăşesc 2000 m, până la câmpii cu înălţimi de 100-200 m şi 1O - 20 m în Delta Dunării. La nivelul întregii ţări clima depinde de două categorii de factori: generali şi locali, ceea ce face ca, în detaliu, climatul României să fie de o mare varietate de nuanţe. unele centralele electrice de termoficare (CTE) din administrarea autorităţilor administraţiei publice locale să apeleze la huilă energetică din import cu putere calorifică de 5.500-6000 kcal/kg; b) Lignitul şi cărbunele brun - reprezintă rezerva sigură a României; însă, cea mai mare parte (88%) a rezervelor confirmate de lignit (2.800 mii. tone) şi cărbune brun (20 mii. tone) sunt situate în Oltenia; c) Petrolul (ţiţeiul) - ultima valoare estimată a rezervelor de ţiţei recuperabile este de cca. 90 mii. tone; termocentralele utilizează pentru acoperirea cererii de energie electrică şi termică 65-70% din producţia de păcură al ţării; deoarece păcura rezultată din rafinarea ţiţeiului din producţia internă este insuficientă, pentru acoperirea necesarului de păcură CET - urile din administrarea consiliilor locale sau judeţene apelează la importuri; d) Gazele naturale - rezerva de gaze naturale a fost estimată la cca. 407 miliarde m3; în prezent se face import masiv de gaze din CSI (cca. 30%); capacitatea de depozitare este de 4,2% din consum faţă de un necesar de cca. 25% dimensionat pentru a preîntâmpina scăderea presiunii şi respectiv a debitului la consumatori pe timp friguros. Elementul determinant pentru analiza programelor de reabilitare şi dezvoltare cu costuri minime ale capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice este evoluţia preţurilor combustibililor. Pe de altă parte, se constată că preţul mediu (fără transport) al combustibililor clasici este supus unor oscilaţii imprevizibile funcţie de calităţile acestora, de conjunctura pieţei şi de factori politici. 2.2.2. Utilizarea energiilor neconvenţionale - energia nucleară în viitorul nu prea îndepărtat (cca. 3 ani), pe lângă grupul nr. 1 de 700 MW, la CNE Cernavodă va intra în exploatare încă un grup similar, cu reactor canadian tip CANDU. Valorificarea energiei termice reziduale s-a limitat deocamdată la oraşul Cernavodă. Considerăm că se impune un studiu de fezabilitate care să analizeze oportunitatea extinderii acestei soluţii pentru alimentarea cu energie termică a municipiilor Feteşti şi Medgidia ca şi a altor localităti limitrofe. ' 2.2.3. Utilizarea energiilor regenerabile - geotermală, solară, gaz de fermentaţie Resurselor energetice regenerabile sunt puţin utilizate, existând puţine aplicaţii bazate pe aceste tehnologii, cu excepţia preparării apei calde de consum din energie solară sau din energie geotermală. Energia geotermală este disponibilă în special în vestul ţării unde există rezerve însemnate de apă geotermală. Spre exemplu, oraşul Beiuş utilizează în prezent această resursă energetică, iar în municipiul Oradea există o instalaţie .de captare. - preparare care deserveşte un întreg cartier de locuinţe. Deasemenea, în localităţile Jimbolia şi Nădlac, pentru prepararea apei calde menajere, şi parţial pentru încălzire, se foloseşte energia geotermală. Există un potenţial însemnat de energie geotermală, şi chiar instalaţii în funcţiune, în zona de nord a municipiului Bucureşti (cartier Băneasa, Otopeni, Baloteşti). O problemă importantă, care îngreunează utilizarea pe scară mai largă a acestei energii, o constituie duritatea şi mineralizarea foarte mare a apei geotermale. În ceea ce priveşte gazul de fermentaţie rezultat de la tratarea nămolurilor în staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti şi de la depozitelor de deşeuri menajere şi orăşeneşti se constată că acesta nu au încă o pondere semnificativă în aplicaţiile existente din cauze tehnice şi economice. Recuperarea gazului de fermentaţie şi utilizarea lui în instalaţii de cogenerare ar contribui, în plus, la reducerea poluării atmosferei cu gaze cu efect seră, cunoscut fiind faptul că metanul din componenţa gazului de fermentaţie este de 21 de ori mai poluant din acest punct de vedere comparativ cu bioxidul de carbon. Utilizarea tehnologiilor de gazeificare şi de produ.cere a gazelor combustibile din deşeurile biodegradabile este o soluţie mai puţin folosită în prezent dar reprezintă o altă direcţie de acţiune în viitor. Energia solară este disponibilă mai ales în sudul ţării unde gradul de insolaţie este maxim. Menţionăm că în municipiul Giurgiu a fost realizată şi pusă în funcţiune, cu consultanţă daneză, o instalaţie de furnizare a apei calde menajere şi parţial a încălzirii pentru un cvartal de locuinţe care utilizează energia solară. Este important de menţionat interesul actual pentru sursele regenerabile de energie. Încă din decembrie 1997, Cartea Albă pentru o Strategie Comunitară şi un Plan de Acţiune "Energie pentru viitor: sursele regenerabile" a definit strategia în domeniu şi a lansat "Campania de demarare" a investiţiilor. Obiectivul strategic propus de Cartea Albă este dublarea până în 201O a contribuţiei surselor regenerabile la totalul consumului de energie din ţările Uniunii Europene, şi anume de la 6% la 12%. 2.2.4. Folosirea deşeurilor menajere, a deşeurilor agricole şi a lemnului combustibil Arderea directă (incinerarea) a deşeurilor menajere, a deşeurilor de lemn (rumeguş) şi a deşeurilor vegetale (coji de seminţe etc.) reprezintă o altă soluţie care în viitorul apropiat va fi utilizată şi la noi întrucât asigură rezolvarea simultană atât a problemelor de mediu generate de depozitarea deşeurilor, cît şi valorificarea potenţialului energetic al acestora pentru producerea de energie termică. În ţară funcţionează deja, sau sunt în curs de realizare, centrale termice care folosesc deşeuri de lemn şi rumeguşul drept combustibil la Baia-Mare şi Bicaz, respectiv la Gheorghieni, Vlăhiţa, Huedin, Întorsura Buzăului, Vatra Dornei. Concluzii ► cărbunele inferior (lignit, cărbune brun) existent în ţara noastră este utilizabil cu bune rezultate tehnico­ economice de marile centrale termoelectrice (CTE) ale sistemului energetic naţional, dotate cu instalaţii performante pentru producerea de energie electrică; ► gazele naturale din ţară şi din import, adică combustibilul de bază avut în vedere pentru asigurarea energiei primare pe termen scurt şi mediu În România, presupun extinderea şi dezvoltarea reţelelor de transport şi distribuţie, a spaţiilor de depozitare subterană; ► importul de păcură este o problemă de conjunctură grevată de oscilaţia costului acestui tip de combustibil pe o piaţă destul de agitată şi imprevizibilă. ► energiile neconvenţionale şi/sau regenerabile constituie o -alternativă viabilă din punct de vedere tehnico-economic care trebuie Încurajată şi aplicată local în măsura în care asigură economii reale de energie. 2.3. Alimentarea cu energie termică produsă centralizat. Situaţia SCIU în Europa Actualele sisteme centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor, bazate în special pe producerea combinată a energiei electrice şi termice (cogenerare), s-au dezvoltat în România, în principal, din următoarele raţiuni: • construirea unor mari platforme industriale şi a unor mari ansambluri de locuinţe care au avantajat, în mod evident, alimentarea centralizată cu energie termică; • cogenerarea, ca tehnologie de producere combinată a energie, electrice şi termice, are cele mai bune randamente energetice globale; • centralele mari de cogenerare, amplasate în general la marginea oraşelor, pe marile platforme industriale, pot utiliza combustibili inferiori (lignit, păcură) disponibili pe plan naţional; • în centralele mari de cogenerare se pot utiliza cel puţin două combinaţii de tipuri de combustibil (păcură cu gaze naturale, lignit cu păcură), reducând pericolul major al dependenţei faţă de un anumit tip de combustibil; • instalaţiile mari de ardere permit adoptarea unor măsuri mai eficiente din punct de vedere tehnico-economic pentru reducerea emisiilor de gaze de ardere şi de pulberi în atmosferă. în timp, însă, efectul acestor elemente favorizante s-a redus treptat, în principal datorită neglijării investiţiilor şi sumelor mici alocate lucrărilor de mentenantă şi modernizare. Acest lucru a condus la uzura fizică şi morală treptată a instalaţiilor şi a echipamentelor, la reducerea continuă a performanţelor şi randamentelor acestora, la creşterea permanentă a pierderilor de energie termică pe lanţul producere - transport - distribuţie şi, implicit, la creşterea facturii plătite de consumatori. În cazul consumatorilor casnici, fenomenul s-a suprapus cu scăderea capacităţii de plată a acestora şi a condus la introducerea preţului naţional de referinţă, a subvenţiilor şi a ajutoarelor sociale pentru încălzire, acordate de stat producătorilor şi distribuitorilor de energie termică, respectiv familiilor cu venituri reduse. Distribuitorul / furnizorul de energie termică se găseşte într-o relaţie comercială contractuală cu consumatorii individuali sau cu asociaţiile acestora. Livrarea energiei termice, fie sub formă de agent termic pentru încălzire, fie înglobată în apă caldă de consum, se face pe bază de contract de furnizare. În principiu, stabilirea cantităţilor efectiv livrate se face prin măsurare directă cu ajutorul contoarelor de energie termică, respectiv a contoarelor de apă caldă, iar contavaloarea acestora se plăteşte prin factură. Montarea. echipamentelor de măsurare - înregistrare a cantităţilor consumate se face, de regulă, la limita de proprietate a consumatorului sau în alt punct convenit de părţi prin contractul de furnizare (în punctul de delimitare /separare a instalaţiilor din punct de vedere al proprietăţii sau la intrarea în subsolul tehnic al clădirii). Toate aceste activităţi comerciale sunt reglementate de către două autorităţi de reglementare naţionale: Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - ANRSC pentru energia termică produsă prin centrale de termoficare sau centrale termice de cvartal şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE pentru energia termică produsă în cogenerare. în prezent în sfera serviciilor publice de alimentare cu energie termică în sistem centralizat din România îşi desfăşoară activitatea un număr de 184 operatori, din care 159 operatori furnizează energie termică produsă în centrale de termoficare (CT, CTZ) iar 25 operatori furnizează . energie termică produsă în centrale electrice de termoficare (CET). Aceşti operatori sunt organizaţi sub formă de regii autonome, societăţi comerciale sau servicii publice cu personalitate juridică în structura consiliilor locale. Ca formă juridică de organizare deosebim: • regiile autonome şi servicii publice - definite ca persoane juridice ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, înfiinţate prin hotărâre a autorităţilor administraţiei publice locale. Ele dobândesc calitatea de persoane juridice de drept public, acţionând în numele unităţii administrativ­ teritoriale, sub autoritatea şi controlul autorităţilor administraţiei publice locale. • societăţile comerciale pe acţiuni - cu capital public, privat sau mixt. Potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, consiliul local / judeţean poate înfiinţa societăţi comerciale în scopul executării unor lucrări şi servicii de interes local, cu capital • asigurarea unui climat sănătos, nepoluat, în ariile locuite, prin reducerea. gurilor de emisie, amplasarea centralelor la marginea oraşelor şi dispersia emisiilor poluante asigurată de coşuri de fum suficient de înalte; • evitarea depozitării şi manipulării combustibililor şi a produselor de ardere în zone intens populate; • posibilitatea utilizării tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată; • posibilitatea folosirii combustibililor inferiori, inclusiv a deşeurilor cu potenţial energetic; • posibilitatea utilizării resurselor energetice alternative la combustibili fosili; Toate acestea fac din sistemele centralizate de încălzire urbană un factor important în implementarea politicilor energetice naţionale şi locale, prin care se asigură: • siguranţa alimentării cu energie; • utilizarea pe scară largă a resurselor locale; • accesul populaţiei la energie în condiţii acceptabile de preţ; • reducerea impactului asupra mediului generat de activitatea de producere a energiei; • asocierea cogenerării cu conceptul de „producere distribuită" a energiei electrice. Producerea energiei termice în cogenerare asociată cu SCIU este recunoscută de asemenea ca un factor de creştere a eficienţei energetice, de economisire a resurselor energetice şi de reducere a emisiilor de CO2. În comparaţie cu 1999, producţia de energie în SCIU bazată pe cogenerare a crescut anual în majoritatea statelor europene (Italia 7,4%, Austria 7,4%). 2.4. Analiza soluţiilor utilizate în România pentru alimentarea cu energie termică produsă centralizat a localităţilor Prezentul subcapitol constituie o prezentare foarte succintă a situaţiei actuale şi a soluţiilor utilizate în prezent în ţara noastră pentru alimentarea cu energie termică în sistem centralizat a localităţilor, prezentare în care se încearcă sublinierea atât a avantajelor cât şi a dezavantajelor legate de aceste soluţii. 2.4.1. Producerea energiei termice în centrale electrice de termoficare (cogenerare). Situaţia cogenerării în Europa. În prezent, în Bucureşti şi în principalele oraşe din ţară, energia termică este produsă în centrale electrice de termoficare (CET - uri) ce utilizează grupuri de cogenerare cu cazane şi turbine cu abur, în contrapresiune sau în condensaţie. Actualul sistem de producţie în cogenerare are la bază producţia simultană a energiei electrice şi a energiei termice într-o instalaţie " tehnologică special proiect.ată în acest scop. Centralele electrice de termoficare (CET), dotate cu instalaţii energetice clasice (cazane energetice pe cărbune, gaze naturale sau păcură), sunt situate de obicei în ;:ifara localităţilor şi necesită un sistem de transport în circuit închis - bifilar - a agentului termic de înaltă temperatură - apă fierbinte - de la sursă la staţiile de transformare şi distribuţie (punctele termice) situate în cvartalele de locuinte. în aceste punct termice (PT) se transferă căldura de la agentul termic primar către agentul termic secundar de încălzire care la rândul lui cedează căldura înmagazinată instalaţiilor de utilizare din locuinţe (corpuri de încălzire). De asemenea, prin intermediul schimbătoarelor de căldură, agentul termic primar asigură prepararea apei calde menajere. Producerea combinată a energiei termice şi electrice (cogenerarea) are următoarele avantaje: • economie de combustibil primar faţă de producerea aceloraşi cantităţi de energie electrică şi căldură separat în centrale electrice (CTE) şi centrale termice clasice--(CT, CTZ); • poluare redusă, cu posibilitatea de control şi reducere a noxelor; • posibilitatea planificării achiziţiilor de combustibili şi a stocării combustibilului, rezolvându-se astfel vârfurile de consum; • simplificarea achiziţiei şi plaţii combustibililor primari necesari; • programarea şi urmărirea uşoară a reparaţiilor ce se execută la cazane şi turbine; • cogenerarea asigură implementarea conceptului de „producere distribuită a energiei electrice"; • micşorarea pericolelor de accidente prin concentrarea echipamentelor cu grad ridicat de periculozitate în câteva puncte precum şi prin aplicarea unor regulamente de exploatare specifice; • costul redus al energiei, comparativ cu alte sisteme de producţie a energiei termice (fără cogenerare); • creşterea lentă a costului energiei termice în viitor, chiar în cazul în care costul gazului natural va fi adus la nivelul impus de Uniunea Europeană. Este important de observat că, pentru marile centrale electrice de termoficare, renunţarea la cogenerare şi funcţionarea în condensaţie atrage după sine următoarele probleme: • creşterea costului energiei electrice produse; • apariţia unui cost tehnologic suplimentar datorat necesitaţii răcirii agentului energetic ce iese din turbina; • necesitatea unor investiţii în echipamente suplimentare pentru răcirea agentului energetic; Actualele instalaţii de producere în cogenerare prezintă următoarele probleme: • performanţe scăzute datorită funcţionării cu sarcină parţială; • necorelare cu sarcina termică urbană şi supradimensinarea necesarului de energie termică; • costurile mari de reabilitare a componentelor sistemelor (surse, reţele de transport primare şi secundare, puncte termice); Pentru creşterea randamentelor centralelor sunt necesare următoarele acţiuni: • redimensionarea acestora în funcţie de necesarul termic urban actual; • modernizare şi retehnologizarea centralelor; • echiparea acestora cu dispozitive de reglare, măsurare şi control performante, inclusiv la interfaţa dintre CET-uri şi magistralele primare de transport. Situaţia cogenerării în Europa Principalul argument în favoarea cogenerarn este reducerea consumului de combustibil primar şi, implicit, a emisiilor de gaze cu efect de seră. Promovarea cogenerării este una din căile prin care ţările din UE caută să îndeplinească obiectivele pe care şi le-au asumat prin semnarea Protocolului de la Kyoto privind schimbările climatice la care şi România este parte. În acest context au fost adoptate Directiva 93/76/CE privind limitarea emisiilor poluante prin îmbunătăţirea randamentului energetic, Directiva 2003/87/CE referitoare la stabilirea unei scheme de schimburi admisibile de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi Directiva 2000/80/CE privind reducerea emisiilor la coş. Pe ansamblul Uniunii Europene, ponderea instalaţiilor de cogenerare în producţia totală de energie electrică era, în anul 2000, de 7%. Directiva Comisiei Europene din 2002 fixează pentru 201O un obiectiv de 20%. Redăm în continuare situaţia cogenerării în câteva ţări europene: • Danemarca. În anul 1999 ponderea instalaţiilor de cogenerare în producţia totală de energie electrică a fost 54%. Aceasta pondere va ajunge, în 2006, la 60%. Capacităţile instalate în unităţile de cogenerare au crescut, între 1995 şi 2000, cu peste 700 MW. Se aşteaptă pentru 2005 o putere instalată, pentru toate tipurile de unităţi în cogenerare, de peste 2300 MW; • Olanda. Capacitatea instalaţiilor de cogenerare a crescut de la 2000 MWe, în 1980, la 9600 MWe în 2000, adică la peste 47% _din capacitatea totală; • Spania. Capacitatea instalaţiilor de cogenerare a crescut de la 374 MWe în 1990, la 4256 MWe în 1999, adică la o pondere de 12% din producţia energiei electrice a ţării; • Italia. În 1998 instalaţiile de cogenerare produceau 18% din totalul energiei electrice. Puterea lor instalată era de 1O.OOO MWe. Creşterea a fost, în perioada 1993-1998, de 3938 MWe, majoritatea în ciclu combinat; • Germania. Instalaţiile de cogenerare au o pondere de 18% în producţia ţării de energie electrică; • Marea Britanie. Între anii 1996 şi 2000, capacitatea instalaţiilor de cogenerare a crescut cu 40,3%, atingând circa 8% din totalul energiei electrice produse; • Polonia. Ponderea instalaţiilor de cogenerare a crescut în totalul producţiei de energie electrică de la 11% la 16% între anii 1988 şi 1999. Se prevede, pentru 201O, o valoare de 20% şi o creştere a consumului de gaz metan cu 30%; • Ungaria. Ponderea instalaţiilor de cogenerare în producţia totală de energie electrică este de 13%. Peste 74% din energia lor termică este utilizată în sistemele de încălzire centralizată; • Japonia. În 1995 capacităţile instalate în instalaţiile de cogenerare erau de 3400 MWe. Obiectiv pentru anul 201O este o valoare de 19.000 MWe. Obiectivele majore ale politicii Uniunii Europene în domeniul energiei sunt: • siguranţa -alimentării cu energie, cu utilizarea pe scară din ce în ce nai largă a resurselor alternative de energie; • eficientizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică; • accesul consumatorilor la energie în condiţii acceptabile de preţ; • utilizarea eficientă a energiei şi conservarea resurselor; • reducerea impactului asupra mediului generat de activitatea de producere a energiei şi reducerea emisiilor poluante. Din cele prezentate mai sus rezultă că, în Europa, tendinţa pentru alimentarea cu energie termică a localităţilor este: a) în marile oraşe, de regulă alimentate prin CET- uri, soluţia alimentării centralizate conduce la economii de combustibili; b) la exploatarea CET- urilor se pot utiliza şi combustibili inferiori (cărbune), reziduuri de combustibili lichizi (păcură); c) prin utilizarea în CET- uri a mai multor tipuri de combustibil (cărbune, păcură, gaze) se măreşte gradul de elasticitate şi posibilitatea de a asigura o siguranţă a alimentării consumatorului final (populaţia); d) retehnologizarea blocurilor existente (cazan-turbină) din CET- uri şi modernizarea acestora utilizând cogenerarea în ciclul mixt abur-gaze, ceea ce conduce obţinerea unor randamente de peste 80%; e) folosirea unor instalaţii din CET- urile existente (cazanele de apă fierbinte care pot fi utilizate drept cazane recuperatoare ale căldurii evacuate din instalaţii cu turbine cu gaze - ITG), duce la obţinerea simultană a energiei electrice şi a energiei termice (cogenerare) cu randamente ridicate; f) realizarea contorizării energiei termice pe întregul lanţ al sistemelor centralizate de încălzire urbană: contoare la interfaţa dintre CET- uri şi magistralele de transport, în punctele critice ale reţelei primare de transport, la intrarea şi ieşirea în / din punctele termice, .pe reţeaua secundară de transport (distribuţie), pe branşamente la limita de proprietate, respectiv contoare de energie termică sau repartitoare de costuri la nivelul consumatorilor; g) pentru economisirea resurselor de energie primară din combustibili fosili se apelează la energia neconvenţională şi la resursele energetice regenerabile; h) nu trebuie eliminată nici o soluţie posibilă, opţiunea între acestea făcându-se pe baza indicatorilor tehnico-economici stabiliţi prin studii de fezabilitate care trebuie să conducă la alegerea soluţiilor optime pentru fiecare caz în parte în funcţie de caracteristicile fiecărei localităţi sau zone, pentru perioade de timp determinate; i) evoluţia unor tehnologii avansate poate modifica actualele puncte de vedere având la bază sursele şi resursele de combustibil precum şi preţul tehnologiilor folosite pentru utilizarea energiei. 2.4.2. Producerea energiei termice În centrale de termoficare în cazul centralelor termice (CT şi CTZ) echipate cu cazane de apă caldă şi cazane de abur se produce numai abur tehnologic, agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum. De regulă aceste centrale sunt amplasate în centrul de greutate al cvartalului de blocuri de locuinţe deservit sau pe platforme industriale. Legătura cu consumatorii se face fie prin intermediul unui sistem de transport a agentului termic primar şi staţii de transformare locale situate în cvartalele de locuinţe, fie direct prin reţeaua termică secundară de distribuţie agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum. Avantaje: ;; • reglarea automată a procesului termic în funcţie de temperatura exterioară şi în funcţie de consum; • posibilitatea utilizării structurilor de PT - urile existente; • personal de urmărire/ supraveghere existent. Dezavantaje: _ • investiţie mare pentru realizarea unei asemenea centrale termice, inclusiv a instalaţiilor de automatizare şi a reţelelor de transport şi distribuţie; • costuri mari de producţie datorită combustibililor folosiţi (gaze naturale, CLU); • probleme de urbanism legate de amplasament şi de poluare; • probleme referitoare la construcţiile anexe ce trebuiesc realizate (inclusiv coşul de fum); a. Contorizare: ■ parţial. pe primar; ■ parţial pe apa rece; ■ lipsa pe secundar (apa caldă menajeră şi încălzire); b. Schimbătoare de căldură: ■ parţial schimbătoare de căldură în plăci; ■ parţial schimbătoare de căldura tubulare în contracurent; c. Reglaje de pompe în frecvenţă, automatizări - practic inexistente. în aceste condiţii, randamentele energetice ale punctelor termice au de suferit datorită: • pierderilor masice şi de energie în schimbătoarele de căldură tubulare în contracurent (sparturi); • randament energetic scăzut al schimbătoarelor de căldură tubulare în contracurent şi pierderi de sarcină mare; • lipsa reglajelor corespunzătoare pe magistralele de transport astfel încât transferul termic în schimbătoare nu se face în punctul de randament maxim al acestora şi nu este corelat cu temperatura exterioară; • pierderi de energie datorate pompării unor debite pe circuitul secundar necorelate cu caracteristicile ret,elei secundare. Soluţiile ce se impun pentru creşterea randamentelor punctelor termice sunt următoarele: a) montarea de schimbătoare de căldură în placi; b) montarea de pompe cu turaţie variabilă comandate în frecvenţă; c) automatizarea propriu-zisă a punctelor termice; d) contorizarea la intrarea şi ieşirea din PT. 2.4.5. Distribuţia energiei termice Distribuţia energiei termice sub formă de agent secundar pentru încălzire şi apă caldă de consum este asigurată prin intermediul unui sistem de conducte tur-retur între punctele termice şi consumatori denumit reţelele termice secundare. Şi acest sistem trebuie reglat astfel încât să se obţină un optim din punctul de vedere al randamentului energetic. Factorii care determina acest optim sunt viteza de curgere în conducte şi calitatea izolaţiei termice a conductelor. Pierderile de energie din sistemul de distribuţie secundar sunt: • pierderi de presiune locale şi liniare proporţionale cu viteza de curgere, tipul şi vechimea conductelor; • pierderi de volum (masice) (şi implicit de energie) datorate spărturilor în conducte; • pierderi de energie termică datorate radiaţiei termice; factorii ce determina mărimea pierderilor de energie sunt calitatea izolaţiei conductelor şi viteza de curgere a agentului termic în conducte. În concluzie, pentru creşterea randamentelor sunt necesare următoarele actiuni: • măsu' rarea integrală a consumurilor; • reabilitarea reţelelor termice secundare (conducte preizolate cu fir de control, elemente de secţionare, conducere automată de proces); • montarea robineţilor de echilibrare pe instalaţia interioară de utilizare (coloanele) aparţinând consumatorilor. 2.4.6. Furnizarea şi facturarea energiei termice Potrivit legislaţiei în vigoare, furnizarea energiei termice sub formă de agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum se face pe bază de contract-abonament de furnizare. În cazul imobilelor de locuit cu mai multe apartamente, datorită sistemului în care acestea au fost proiectate şi realizate (având branşamente şi instalaţii interioare de utilizare comune), calitatea de abonat revine asociaţiei de proprietari / locatari. Deşi legislaţia specifică în vigoare prevede obligativitatea contorizării la nivelul branşamentului consumatorului, determinarea cantităţilor de energie termică furnizate în vederea facturării şi repartizarea pe consumatorii individuali a cheltuielilor aferente se face, în majoritatea localităţilor, încă prin metode indirecte bazate pe măsurători şi calcule. Gradul de contorizare la branşament de imobil sau scară este de numai 55% la nivelul întregii ţări, iar pe judeţe este conform situaţiei prezentate în anexa 1. Măsurarea consumurilor de energie termică (contorizarea) la nivelul de branşament este primul pas spre reducerea consumurilor şi deci a facturii energetice întrucât fiecare consumator (asociaţie de proprietari / locatari) se, va gospodări şi va consuma în conformitate cu nevoile şi cu puterea financiară a membrilor săi. La celalalt pol, lipsa contorizării şi "plata in pauşal" determină creşterea consumurilor şi, automat, creşterea presiunilor asupra bugetelor datorită creşterii sumelor pe care autorităţile trebuie să le asigure sub formă de subvenţie. Este de preferat ca o parte din subvenţie să fie investită în montarea de contoare la nivel de branşament întrucât aceasta investiţie va determina imediat o micşorare a consumurilor şi deci implicit o diminuare a sumei necesare ca subvenţiei. Practica a demonstrat că montarea sistemelor de măsurare, reglare şi control, inclusiv a contoarelor de energie termică pe branşamentul consumatorului, este singura modalitate eficientă de îmbunătăţire a randamentului unui sistem de termoficare prin intervenţii la consumator Repartizarea consumurilor totale înregistrate la nivel de branşament între membrii asociaţiei prin intermediul contoarelor individuale sau al repartitoarelor de energie termică montate pe corpurile de încălzire este al doilea pas spre reducerea consumurilor şi deci a facturilor şi înseamnă de fapt a conştientiza în rândul membrilor asociaţiei nevoia de a economisi. În concluzie, la nivelul consumatorului sunt necesare măsuri urgente pentru introducerea contractelor individuale, pentru generalizarea contorizării la nivel de branşament şi pentru stimularea contorizării la nivel de apartament, întrucât prin efectul de reducere a facturii energetice individuale, acestea sunt singurele acţiuni capabile să genereze o schimbare comportamentală a consumatorului vis-a-vis de utilizarea eficientă a energie termice şi de nevoia economisirii resurselor, precum şi responsabilizarea acestuia cu privire la achitarea facturii energetice. Capitolul 3. - Analiza serviciilor publice de alimentare_. cu energie termică produsă centralizat 3.1. Aspecte generale La nivelul anului 2001 cantitatea de energie primară consumată în CET-uri a fost de 8.857 mii tep, iar cantitatea de energie transformată (energia utilă) a fost de 5.174 mii tep. Diferenţa dintre cantitatea de energie primară consumată şi cantitatea de energie transformată - 3.683 mii tep, reprezentând 41,6% - reflectă gradul de imperfecţiune al conversiei resurselor primare în energie electrică şi termică şi scoate în evidenţă importanţa cogenerării în valorificarea parţială a disponibilului de resurse energetice primare (respectiv de 58,4% în 2001). Dacă se ia în considerare faptul că, raportat la anul 1999, consumul total a scăzut cu 2,9% iar producţia totală cu 6,1%, se constată că o scădere a producţiei nu atrage după sine o scădere la fel de mare a consumului de resurse primare. Acest fapt este datorat scăderii randamentelor prin utilizarea capacităţilor de producţie la sarcini parţiale. În mod similar, la nivelul anului 2001, cantitatea de energie primară consumată în CT - uri a fost de 1.739 mii tep, iar cantitatea de energie transformată în energie utilă a fost de 1.486 mii tep (respectiv 85,4%). Situaţia din sectorul de producere a energiei în centralele termice arată că aceste diferenţe, exprimate procentual din consumurile totale, au fost, în anul în anul 2001, de 254 mii tep (14,5% din total). Raportat la 1999, consumul total a scăzut cu 11,6% iar producţia totală, cu 12,9%. Diferenţa dintre consum şi producţie este mai mică decât în cazul cogenerării ceea ce scoate în evidenţă şi faptul că sistemele de cogenerare au funcţionat în afara regimului optim (număr redus de ore de funcţionare, încărcare sub sarcina optimă). Pe ansamblul clădirilor de locuit, eficienţa utilizării energiei termice pentru încălzire, apă caldă şi prepararea hranei, este de 43% din cantitatea de energie termică furnizată de surse; pentru municipiul Bucureşti, aceasta este de 63%. Valorile indicilor de consum pentru asigurarea confortului termic în spaţiile locuite, atestă caracterul puternic disipativ al clădirilor existente dar şi potenţialul ridicat al soluţiilor de modernizare energetică a clădirilor. Datorită problemelor legate de starea precară a unor sisteme de alimentare centralizată cu energie termică şi a lipsei contorizării la nivel de scară / bloc şi individual, în ultimul timp s-a înregistrat o creştere a numărului de consumatori care renunţă la serviciile sistemelor centralizate în favoarea sistemelor individuale de încălzire. Astfel, sunt oraşe în care mai mult de 50% din consumatori s-au deconectat, aceştia utilizând alte forme de încălzire. În unele cazuri, numărul consumatorilor deconectaţi depăşeşte 90%. 3.2. Starea actuală a serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat 3.2.1. Accesul consumatorilor la serviciile publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat În România există cca. 250 de localităţi care au dispus, până în anii '90, de sisteme de alimentare centralizată cu energie termică - denumite şi sisteme centralizate de încălzire urbană sau sisteme centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice - aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale. Marea parte a acestor sisteme sunt sisteme complete care dispun de infrastructura necesară întregului lanţ tehnologic, de la producţie până la furnizare, iar altele asigură numai distribuţia energiei termice preluată de la terţi, în special de la S.C. Termoelectrica SA. Conform datelor obţinute în urma recensământului populaţiei şi locuinţelor din data de 18 martie 2002, sectorul rezidenţial cuprinde 8.110.407 locuinte situate în 4.846.572 clădiri, din care 4.260.752 locuinte în mediul urban situ'ate în 1.141.687 clădiri şi 3.849.655 l,ocuinţe în mediul r'ural situate în 3.704.885 clădiri. Dintre acestea, 53% sunt mai vechi de 40 ani, 37% au o vechime cuprinsă între 20 şi 40 ani, iar 10% sunt sub 20 ani vechime. Locuinţele individuale reprezintă în mod preponderent soluţia locativă pentru familiile din zonele rurale (91,5%), iar apartamentele în blocuri, pentru cele din zonele urbane (81,5%). Clădirile cu destinaţie birouri sunt incluse în sectorul terţiar. Populaţia care beneficia de încălzire şi apă caldă menajeră prin intermediul sistemelor publice centralizate de alimentare cu energie termică era, la recensământul din martie 2002, de 6.229.793 locuitori reprezentând 28,7% din populaţia ţării, din care 6.175.634 locuitori în mediul urban reprezentând 54% din populaţia urbană şi 54.150 locuitori în mediul rural reprezentând 0,53% din populaţia rurală. Conform aceleiaşi surse, numărul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de termoficare era, în iarna 2001-2002, de 2.485.295 din care 2.464.898 locuinţe în mediul urban şi 20.397 locuinţe în mediul rural, iar numărul localităţilor în care aceste sisteme erau în funcţiune era de 214, din care 185 municipii şi oraşe. în iarna 2002-2003, numărul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice era de 2.353.506, din care 2.330.012 locuinţe în mediul urban - ceea ce reprezintă 54,7% din totalul locuinţelor din mediul urban şi 28,7% din totalul locuinţelor recenzate la recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 2002. Numărul de familii care primeau energie termică prin sistemele centralizate de producere şi distribuţie, la data de 01 septembrie 2003, era de cca. 1.950.000 familii, reprezentând cca. 5,5 milioane de locuitori. Sectorul rezidenţial este al doilea mare sector din punct de vedere al consumului energetic (cca. 7200 mii tep la nivelul anului 2001, reprezentând 32,1% din consumul total) cu un consum lunar - mediu anual - de energie termică pe familie: 1,03 Gcal, structura acestuia în funcţie de destinaţie fiind: • 57% pentru încălzire.; • 25% pentru apă caldă menajeră; • 11% pentru electricitate; • 7% pentru prepararea hranei. Din punctul de vedere al sistemelor de încălzire, ponderea diverselor modalităţi de încălzire raportată la numărul de locuinţe este de: • 57% sobe cu combustibil solid; • 29% SCIU; • 12% CT de bloc sau individuale; • 2% încălzire electrică şi altele. PONDEREA DIVERSELOR MODALITATI DE INCALZIRE RAPORTATA LA NUMARUL D LOCUINTE Cu pnvrre la situaţia debranşărilor de la sistemele centralizate de alimentare cu energie termică, potrivit unei analize efectuate la data de 01.09.2003 de Ministerul Administraţiei şi Internelor împreună ,cu consiliile judeţene, au rezultat următoarele: • numărul de unităţi locative (apartamente) racordate din construcţie la sistemele centralizate de alimentare centralizată cu energie termică este de 2.696.360; • număr de unităţi locative rămase în sistem: 2.115.186; • număr de apartamente debranşate: 581.174. În ultimii 4 ani aproximativ 21% din apartamente s-au debranşat de la sistemele centralizate de încălzire urbană. Fenomenul debranşărilor este în curs de stabilizare datorită unui complex de factori obiectivi şi subiectivi, printre care: creşterea preţului gazelor naturale, măsurile luate la nivel central şi local care au asigurat funcţionarea în condiţii mult mai bune a sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a energie termice şi creşterea calitativă şi cantitativă a serviciilor de încălzire şi, nu în ultimul rând, a măsurilor adoptate pe plan social pentru acordarea unor ajutoare de încălzire familiilor cu venituri reduse. 3.2.2. Starea actuală a infrastructurii serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat 3.2.2.1. Piaţa de energie termică şi rolul sistemelor de termoficare România are un sector de termoficare bine dezvoltat. Aproximativ 29% din fondul total de locuinţe al României, primeşte căldură şi apă caldă de la sistemele de termoficare, o cifră care se ridică la 55% din zonele urbane. Sistemele de termoficare furnizează aproximativ 60% din necesarul total de căldură şi apă caldă al ţării. În 2003, piaţa finală de energie termică era aprovizionată de către 179 de operatori de termoficare, din care 7 companii doar achiziţionau energia termică de la alţi producători şi o distribuiau la consumatorii finali. Pe lângă companiile specificate mai sus există 5 companii producătoare de energie termică care nu au relaţii directe cu beneficiarii de căldură. Îndeosebi în oraşele mai mici, termoficarea face parte dintr-un serviciu public municipal integrat care furnizează de asemenea apă potabilă, administrează sistemele de canalizare, fondul de locuinţe, transportul public, etc. Energia termică totală produsă şi achiziţionată în 2003 de către aceste companii este arătată în următorul tabel: Companii de termoficare reprezentând sectorul de termoficare Achiziţionare energie termică Producţie energie termică Energie termică pentru consum final înainte de distributie Tipul de exploatare termoficare Număr de companii Gcal /an 2003 Producţie si vânzări de energie termica la alţi operatori de energie termică fără vânzări la consumatorii finali 5 o 14.082.916 o Achiziţionare energie termică si distribuţie la consumatorii finali 7 1.752.942 o 1.752.942 Producţie energie termică si achiziţionare energie termică şi distribuţie la consumatorii finali 172 12.329.974 12.702.377 25.032.351 Total 184 26.785.293 Toate cele 184 de companii de energie termică reprezentante în prezent ale sectorului, operează sub îndrumarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a autorităţilor de reglementare A.N.R.E. şi A.N.R.S.C. (vezi mai jos în acest raport). Trebuie să fie luată în considerare o particularitate a pieţei de termoficare din România. Cel mai mare producător de energie termică din România, este încă furnizorul principal de energie electrică: S.C. Termoelectrica S.A. În anul 2003 energia termică produsă de către Termoelectrica a fost de 8.662.636 Gcal, care echivalează cu 32,2% din totalul producţiei de energie termică din România. FIG. 5. PRINCIPALII FURNIZORI DE CALDURA SI SEGMENTELE DE PIATA l ,'i,i 'eE 100 90 so 70 60 "„" 50 40 :"' 30 20 10 o Curba de saturaţie de mai jos oferă o idee a pieţei de energie termică în care RADET Bucureşti deţine o cotă - parte de 33,4%, în timp de 38 de operatori de energie termică din principalele oraşe şi municipii acoperă diferenţa până la 90,36% din piaţă. Figura 1. Piaţa de energie termică în România 2003 Piaţa de energie termică din România se concentrează asupra termoficării prin centrale electrice de termoficare (CET), centralele termice (CT) care furnizează energie termică fie pentru o zona a oraşului, fie pentru un cartier (grup de locuinţe). 3.2.2.2. Necesarul de energie termică, consumul şi evoluţia pieţei de energie termică în medie, doar 15% din totalul de energie termică facturată de către cele 179 de companii de termoficare, este folosit de consumatorii necasnici cum ar fi întreprinderile mici şi mijlocii (!MM-urile), clădirile deţinute de autorităţile locale şi instituţiile publice. Caracteristicile consumului de energie termică sunt arătate în tabelul de mai jos: Caracteristicile consumului de energie termica Total energie termică înaintea distributiei 26.785.293 Gcal 100,00% Numărul de apartamente încălzite îotal distributie si pierderi la facturare 5.144.082 Gcal 19,20% La începutul anului (31.12.2002) La sfârşitul anului (31.12.2003) Total energie termica facturata 21.641.210 Gcal1 100,00% Din aceasta către alţi beneficiari ai termoficări I 3.219.137 Gcal/ 14,88% Din aceasta la consumatori casnici 18.422.073 Gcal 85,12% 2.090.799 1.918.222 Debranşări în timpul anului 2003 172.577 apartamente Procent debranşare 8,25% Consumul de căldura specific bazat pe energia termică distribuită 10,96 Gcal /apartament Preturi de vânzare căldură pe Gcal în functie de tipul combustibilului inel. TVA Sursa de căldură /tip de combustibil Gaze naturale Păcură - medie Cărbune Căldura achiziţionată de la producător Nr. de preţuri individuale predate de furnizorii de termoficare 68 30 12 40 Pret maxim de căldură (ROL) 3.676.000 3.749.000 1.239.000 3.200.000 Pret minim de căldură (ROL) 659.000 1.550.000 885.000 518.000 Pret mediu de căldură (ROL) 1.333.000 2.551.000 1.128.000 1.349.000 Rata de schimb: 1 EUR = 40.000,00 ROL Pret mediu de căldură (EUR) 33,33 € 63,78 € 28,20 € 33,73 € Pret căldură RADET Bucureşti (ROL) 722.000 nn nn 1.057.000 3.2.3. Structuri de piaţă, cadru instituţional şi participarea sectorului particular Participanţi importanţi pe piaţă Grupurile importante participante pe piaţa de căldură din România sunt companiile de termoficare, asociaţiile de proprietari de locuinţe, consumatorii de energie, promotorii de sisteme de termoficare şi mass-media. Companii de exploatare a sistemelor de termoficare: 5 companii de termoficare sunt producători de căldura dar ei doar livrează energia termică la o companie de servicii de termoficare; 7 companii de termoficare sunt doar distribuitori de energie termică şi achiziţionează energia termică de la alţi producători; 172 companii de termoficare care au propria lor producţie de energie termica dar şi achiziţionează energie termică de la alţi producători. Producător principal de căldură (2003) Producţie de căldură Gcal I an Segmente de piaţă % SE Bucureşti (Termoelectrica) 8.626.636 32,2 CET Ploieşti 1.809.044 6,8 CET Govora 1.201.280 4,5 CET laşi 1.020.136 3,8 Electrocentrale Galati 891.481 3,3 RAT Cluj 817.036 3,1 Colterm Timişoara 774.778 2,9 Electrocentrale Oradea 759.301 2,8 CET Braşov 749.880 4,8 Termoficare 2000 Piteşti 673.894 2,5 CET Arad 536.972 2,0 CET Brăila 451.841 1,7 Termica Suceava 380.129 1,4 RAM Buzău 361.371 1,3 Termica Botoşani 351.528 1,3 CET Bacău 351.036 1,3 ENET Focşani 332.138 1,2 RADET Bucureşti 319.225 1,2 SC AquaCalor SA Brad 262.147 1,0 Principalii producători de energie termică de pe piaţă 3.3.2. Subvenţiile de stat pentru energia termică furnizată prin SCIU Preţul naţional· de referinţă net pentru energia termică (PNR) pentru populaţie a atins în prezent valoarea de 21,30 USD/Gcal. Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice în colaborare cu autorităţile de reglementare (ANRE, ANRSC) fixează volumul subvenţiilor pentru diferenţa între PNR şi costurile locale de termoficare. Preţul de vânzare pentru energia termică este stabilit de către ANRE şi ANRSC pe baza de preţ de cost plus o cotă marginală fixă. Diferenţa faţă de PNR se suportă de către stat şi autorităţile locale aşa cum s-a specificat mai sus. Pentru anul 2003 subvenţiile necesare au atins un volum de 180,3 mii. USD. Luând în considerare plăţile TVA către stat, ajutorul financiar total acordat către sectorul de termoficare se ridică la 100,6 mii. USD în anul acesta (vezi tabelul de mai jos). Prezentăm mai jos o analiză a efectelor economice a subvenţiei acordate pentru încălzire în anul 2003: !Volumul vânzărilor din sectorul de termoficare, facturare şi subventii anul 2003 Numărul de servicii publice de termoficare 184 trotal energie termică înaintea distribuţiei 26.785.293 Gcal din care către consumatori casnici 22.669.589 Gcal 84,63% !Total energie termica facturată 21.641.210 Gcal 80,80% din care către consumatori casnici 18.422.073 Gcal din care către alţi beneficiari ai termoficării 3.219.137 Gcal 85,12% Total distribuţie şi pierderi facturare 5.144.082 Gcal 19,20% Toate preturile include Rata de schimb: TVA 1 EUR = 40.000 !Total energie termică facturată (inel. subvenţie) 27.502.543 m ROL 687.563.578 € Din care către consumatori casnici (excl. subventii) 15.159.529 m ROL 378.988.231 € 55,12% Din aceasta rezultă: Preţ unitar mediu energie termică (inel. subvenţie 1.270.841 ROL/Gcal inel. TVA) Preţ unitar mediu energie termică pt. consumatori 822.900 ROL/Gcal casnici (inel. subvenţie inel. TVA) excl. TVA I Preţ unitar mediu net pentru consumatori casnici 691.513 ROL/Gcal Comparaţie preţ naţional de referinţa energie termică : Pret unitar mediu net 1.067.934 ROL/Gcal 0 Dife renţa intre preţul unitar mediu net şi tariful net 376.421 ROL/Gcal care trebuie plătit de locatar 31,77 €/Gcal 20,57 €/Gcal 64,75% Rata de schimb: 1 EUR= 1,04 USD 17,98 USD/Gcal 17,90 USD/Gcal 27,77 USD/Gcal 9,79 USD/Gcal povara pentru bugetul de stat (subventii, ajutoare pentru încălzire) Consum energie termică /plata neta de locatar 18.422.073 Gcal 329.739.626 USD p.a. Plata TVA de către locatari către bugetul public 62.650.529 USD p.a. Plata TVA de către alţi beneficiari termoficare 16.982.859 USD p.a. Subventii la locatari 180.295.825 USD p.a. Subven.ţii, ajutoare pentru încălzire 100.662.437 USD p.a. 3.3.3. Performanţa financiară Sistemele de termoficare nu recuperează în întregime costurile, din cauza sistemului existent de stabilire a tarifelor. Există problema unei rate slabe a încasării veniturilor, a plăţilor fără numerar şi necorelarea obligaţiilor fiscale (ex. impozitul pe profit) cu caracterul ciclic al activităţii de trermoficare care înregistrază profit iarna şi pierderi vara. Drept rezultat al facturării sub valoare şi a neplăţii de către consumatori, în multe oraşe serviciile publice de termoficare produc flux monetar insuficient pentru a plăti investiţiile extrem de necesare în reabilitarea sistemului şi pentru îmbunătăţirea randamentului energetic. Performanţa financiară a companiilor de termoficare poate fi analizată pe baza datoriilor neachitate, singurele raportate, şi "creditele" furnizorului la sfârşitul anulunrecut (vezi tabelul de mai jos). Datorii neachitate la 31.12.2003 Rata de schimb: 1 EUR= 41.000 ROL % mii ROL EUR Buqetul de stat şi administratia locală 18,67% 3.146.935 76.754.512 genti economici şi institutii publice 26,72% 4.503.063 109.830.805 Populatie 54,60% 9.201.961 224.438.073 Total datorii neachitate 16.851.959 411.023.390 Total datorii ("creditul furnizorului") 24.677.716 601.895.512 din care: furnizor qaze ' 10,49% 2.588.513 63.134.468 furnizor cărbune 9,08% 2.241.887 54.680.171 furnizor enerqie termica 47,42% 11.701.809 285.409.984 altii .. 33,01% 8.145.506 198.670.889 Observaţn: datele raportate de către 129 operaton de termoficare mclus1v toţi operatorii principali Datoriile neachitate în 2003 însumează mai mult de 411 milioane EURO din care aproape 55% (224 milioane EURO) erau din cauza neplăţii subvenţiilor operaţionale. Outstanding debts (31.12.2003) as reported by 126 companies representing 96% of the final heat market (mioROL) 9.201.961 D State budget and local administration 11 Economic agents and public institutions o Population Figura 7. Structura datoriilor neachitate Comparată cu anul 2001, când datoriile neachitate de la populaţie erau de aproximativ 105 milioane EUR (4.300 miliarde ROL), această cifră prezintă o creştere peste dublu. Aceasta arată ca respectivele companii de termoficare au un procent foarte scăzut de încasare a banilor care indică perioada de timp medie pentru care sumele de încasat sunt neplătite. Se poate aprecia că neplata de către populaţie este de aproximativ 60 mii. USD în 2003. Volumul facturat pe baza PNR a fost de aproximativ 230 mii. USD din care rezultă un procent de încasare de aproximativ 74%. Rezultă că o problemă fundamentală a companiilor de termoficare este creşterea ratei încasărilor. 3.4. Aspecte instituţionale. Reglementarea sectorului. Conform reglementărilor în vigoare, serviciile publice de Încălzire urbană, denumite şi servicii de alimentare cu energie termică produsă centralizat, fac parte din domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală, fiind reglementate prin Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001. Potrivit prevederilor acestei legii şi în spiritul principiilor autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice, autorităţile administraţiei publice locale au deplina competenţă, responsabilitate şi libertate de decizie în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, administrarea şi funcţionarea serviciilor publice de gospodărie comunală, deci şi a serviciilor de încălzire urbană. Particularizarea acestei reglementări-cadru la specificul serviciilor de încălzire urbană s-a concretizat prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de alimentare cu energie termică produsă centralizat. În acest context este necesar ca autorităţile administraţiei publice din fiecare municipiu, oraş sau comună care dispune în prezent de infrastructura necesară - sistemul centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice - sau care doreşte, din considerente tehnico-economice şi de mediu, să înfiinţeze unul în viitorii ani, să-şi elaboreze propria strategie de încălzire, plecând de la principiile şi conceptele enunţate în strategia naţională şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pe linia acestor preocupări, se înscrie şi iniţiativa Guvernului de a transfera din patrimoniul statului în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale centralele termice şi electrice de termoficare care asigura producerea energiei termice pentru un număr de 25 oraşe şi municipii şi trecerea acestora în administrarea consiliilor judeţene sau locale. Această iniţiativă s-a concretizat prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a unor centrale termice şi electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene sau locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 643/2003. Sectorul serviciilor publice de încălzire urbană este reglementat prin următoarele acte normative: 1. Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, cu modificările şi completărHe ulterioare; 14. Hotărârea Guvernului nr. 1206/2003 privind aprobarea Normelor metodologice a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2003. Baza legală a politicii energetice în Uniunea Europeană Baza legală a implementării Politicii Energetice a UE este formată din pachete de Directive - CE. Toate statele membre UE sunt obligate să preia aceste directive în propriile sistemele legislative naţionale. Câteva exemple sunt: • Directiva 96/92/CE a Parlamentului şi a Consiliului European referitoare la reglementările comune pentru piaţa internă de energie electrică şi consum; • Directiva Consiliului UE 90/377/CEE referitoare la procedura Comunităţii de a îmbunătăţii transparenta preţurilor la energia electrică; • Directiva 90/547/CEE a Parlamentului şi a Consiliului European referitoare la tranzitul de energie electrică prin reţelele de transmisie • Directiva 2001/77/CE (din 27 Septembrie 2001) referitoare la promovarea energiei electrice produsă din resurse de energie regenerabile pe piaţa internă de energie electrică; • Directiva 98/30/CE referitoare la reglementările de pe piaţa interna de gaze naturale, • Directiva 93/76/CE limitarea emisiilor poluante (emisiile de bioxid de carbon) prin îmbunătăţirea randamentului energetic, metodologia pentru revizia energetică a clădirilor, examinarea regulată a randamentului energetic a echipamentului de încălzire de peste 15 KW • Directiva 96/391/CE referitoare la reglementările pentru notificarea Comisiei de proiecte de investiţii • Directiva 92/75/CEE referitoare la randamentul energetic şi indicarea prin denumire a produsului şi informaţii standard despre produse, a consumului de energie şi alte resurse ale aparaturii de uz casnic, • Directiva 96/737/CE referitoare la programe care privesc politica randamentului energetic, • Directiva 98/181/CE referitoare la implementarea Protocolului Oficial al Energiei referitor la randamentul energetic şi problemele legate de protecţia mediului ambiant, • Directiva 92/42 referitoare la cerinţele de eficienţă pentru noile cazane de apă fierbinte cu aprindere de combustibili lichizi sau gazoşi, • Directiva 78/170/CEE referitoare la performanţa generatoarelor de căldură pentru încălzirea camerelor şi producerea de apa caldă de consum în clădirile neindustriale noi şi existente şi izolaţia reţelei de distribuţie a căldurii şi apei calde de consum în noile clădiri neindustriale, • Directiva 2003/87/CE referitoare la stabilirea unei scheme de schimburi admisibile de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii; • Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de căldură pe piaţa internă a energiei; • Directiva 2001/80/CE privind reducerea emisiilor la coş. 3.5. Prognoză asupra cererii şi producţiei de energie termică În această prognoză se pleacă de la ipoteza că la finele perioadei 2004 - 2017 se va menţine numărul de consumatori de 2.350.000 unităţi locative (apartamente) şi că, prin măsuri de eficientizarea energetică în sistemele de producere şi distribuţie a energiei termice, se vor reduce pierderile şi se vor îmbunătăţi randamentele cu cca. 30% pe total SCIU, de la producere până la utilizare. După un asemenea scenariu, dacă se ia ca bază anul 2003, respectiv un consum de cca. 23.000.000 Gcal, înseamnă că în anul 2017 se poate atinge o ţintă pentru acelaşi număr de consumatori, evaluată la cca. 16 - 17.000.000 Gcal energie consumată în condiţii de confort echivalent. Un scenariu optimist ar putea fi gândit plecând de la ipoteza că, datorită măsurilor de reabilitare şi contorizare din primii 3 ani (2004, 2005 şi 2006), factura la consumatorul final să scadă în termeni reali, iar numărul de consumatori să crească prin rebranşări, înfiinţări de noi sisteme şi extinderi, în această situaţie fiind posibil ca energia economisită prin îmbunătăţirea performanţelor tehnologice ale sistemelor să fie folosită de noii consumatori, respectiv diferenţa de 6 - 7.000.000 Gcal să fie solicitată cu începere din 2006 - 2007. Evoluţia necesarului de energie termică Anul Număr locuinţe Energie termică consumată (mii Tep / mii Gcal /an) 2004 cca. 1.950.000 2.300 I 23.000/an 2007 cca. 2.100.000 2.000 I 20.000/an 2017 cca. 2.350.000 1.600 I 16.000/an - se observă că pentru 20 de centrale producerea de energie termică pentru încălzire reprezintă cea mai mare pondere în activitatea acestora; se evidenţiază CET Govora şi CET Oneşti, pentru care producerea de energie termică pentru încălzire reprezintă sub 50% din cantitatea totală de energie produsă anual. 2,500 HI f 2.000 -.wi---::::------------------------;====---1 I § ia0 1,500 .I\ Im EJectricity J mSteam I ■ -He_at -lli!I--Blllll-----l '- I tti ,,M •• -----' i 111,000 ·.. ', -----■■-J-------------- "::_--·--------------tttJ- I111u_-. _ 1 ---1 Figura 9. Producţia anuală de energie Figura 1O. Consumul anual de combustibil 3.6.1.2. Analiza de mediu Pentru fiecare centrală au fost calculate emisiile de sulf, NOx şi particule; rezultatele obţinute sunt prezentate în fig. 11, 12 şi 13. Principalele concluzii sunt : I li I I I I li'.lli - I 40 OOO 35 OOO I 30 OOO 25 OOO 2 i (.!) 20 OOO u ăl .. ,,::,, e 15 OOO .C,. C. C - 10 OOO 1/1 5 OOO Figura 11. Emisiile specifice de sulf 2500 ------------------------------- .(..!) l 2 OOO ---"'i----------1\i----- -1---;.---------------- g .c: 1 500 J-ţ?--------- ------n---,,1-------- ------- "' ::, 'Oe 1 OOO a-, ------ "C. "C. .;o;,; ] C 500 -,;,--....-- ,- o L L I . ' 1 J LL I · Figura 12. Emisiile specifice de NOx şi de particule centrale cu cele mai mari emisii specifice de sulf sunt: Braşov, Govora, Gurabarza şi Zalău (toate centrale ce folosesc prioritar cărbune). Braşov are emisii extreme de ridicate de sulf pe MWh produs datorită calităţii cărbunelui utilizat. De asemenea Oradea, Arad şi Bacău au emisii de sulf ridicate, cauzate de combinaţia între conţinut ridicat de sulf al cărbunelui şi o slabă eficienţă a producţiei centralelor. - CET Bacău are cea mai mare emisie specifică de oxid de azot; Govora, Suceava, Braşov şi Ploieşti au de asemenea emisii specifice ridicate. - CET Oradea şi CT Gurabarza sunt centralele cu cea mai mare emisie de praf. Din punctul de vedere al emisiilor totale, se pot face următoarele afirmaţii : - centralele cu cele mai mari emisii de sulf sunt Govora, Braşov, Oradea şi Arad (toate centrale ce folosesc prioritar cărbune şi au producţii mari de energie); - centralele cu cele mai mari emisii de NOx sunt Ploieşti, Govora, Oradea şi Arad; - centrala cu cea mai mare emisie de praf (particule) este Oradea. 3.6.2. Evaluare financiară Evaluarea financiară a urmărit: analiza structurii costurilor; analiza cererii de căldură şi a lipsurilor privind consumul eficient de căldură; comparaţia costurilor cu PNR (preţul naţional de referinţă); evaluarea aranjamentelor existente pentru preluarea energiei termice şi electrice produse; analiza situaţiei financiare existente. 3.6.2.1. Structura costurilor Figura 13 prezintă costul energiei produse de centralele evaluate în 2002 şi 2003. Se poate vedea că majoritatea centralelor care raportează costuri mari în anul 2003 (Gurabarza, Giurgiu, Suceava, Bacău) sunt centrale ce folosesc cărbunele drept combustibil principal. Energy cost '.c 3.00 ::;; 3: :ao, cr: 2.50 1 2.00 1.50 f- 1.00 .. . 1-f--• ,_ 1-- - - 0.50 1-- 1-- 1-- 1-- - - - - - - - - i-- i-- 0.00 02002 I I r ■ 2003 _=-i Fjgura 13. Costul energiei produse Pentru toate centralele, mai mult de 70% din costurile de producţie sunt reprezentate de combustibil, salarii şi amortismente. Pentru anul 2003, din această valoare totală: pentru 15 centrale costul combustibilului reprezintă peste 60%. Pentru cele 7 centrale aflate sub acest plafon, cauza principală o reprezintă costurile ridicate cu amortizarea şi cu forţa de muncă; este mai ales cazul centralelor care nu produc energie termică pe durata sezonului cald, dar trebuie să acopere toate costurile fixe de funcţionare; pentru 5 centrale amortizarea reprezintă peste 15...20%: Braşov, Oneşti, Timişoara, Zalău, Giurgiu şi Calafat; pentru 3 centrale costul forţei de muncă reprezintă peste 30%: Comăneşti, Zalău şi Gurabarza. 3.6.2.2. Decalajele faţă de consumul real de căldură Studiile existente arată că apartamentele tip de 2 sau 3 camere acoperă 82% din consumul de căldură al tuturor apartamentelor conectate la termoficare. 84% din blocuri au fost construite înainte de 1985. Cererea anuală de energie pentru un apartament de 60 m2 este de aproximativ 25 MWh. Această valoare este foarte ridicată în comparaţie cu standardele din UE unde cererea anuală tipică este de 5-1O MWh. Toate cele 22 de centrale evaluate se confruntă cu decalaje ale consumului de căldură din cauza următoarelor motive: rate mari de debranşare (1O...70% în ultimii 3 ani), putere instalată supra-dimensionată (13 centrale - de două ori, 9 centrale de 5 ori), eficienţă mică, pierderi în reţelele de transport şi distribuţie (20...40%), lipsă de repartitoare de costuri, termostate şi alte dispozitive similare, lipsa izolaţiei clădirilor. Consumul de căldură în blocurile de apartamente poate fi redus cu 15....30% prin introducerea unor noi măsuri de economisire a energiei precum: contoare de energie, instalaţii noi în subsol, inclusiv controlul temperaturii, robineţi de echilibrare la coloane, ventile cu termostat la radiatoare, repartitoare de costuri la radiatoare, contoare individuale de apă caldă. Reduceri estimate la 15-20% ale consumului de căldură pot fi obţinute prin ameliorarea izolaţiei termice a clădirilor: etanşarea ferestrelor şi uşilor, schimbarea ferestrelor cu unele noi cu 2 sau 3 straturi de sticlă, izolarea pereţilor şi a tavanului. 3.6.2.3. Preţul naţional de referinţă şi sistemul de subvenţii Preţul căldurii pentru consumatori finali e stabilit de Guvern, fiind cunoscut drept preţul naţional de referinţă (PNR). Diferenţa dintre preţurile energiei termice la consumatorii finali şi PNR e acoperită printr-un sistem de subvenţionare. Actualmente valoarea PNR este cea stabilită în august 2002, având valoarea de 800 OOO lei / Gcal, inclusiv TVA, ceea ce corespunde la 688 OOO lei/MWh; toate centralele evaluate au în prezent un preţ la consumatorul final mai mare decât PNR. Se prognozează o creştere cu 12% a PNR începând cu 1 august 2004. 2.5 1. 5 -------------- -----•------wq--1rnn----- .fw>------:, ;><;> , ---.----- ,-"J>-(-,)> j 7 0 ;l s ,, 80% 70% :c' :ii: - 60% 50% >, 40% :E tfl -§ =- 1 .o ----------------------- in---jIJ!I-----IEIE--ji'lU----------1%t---- W -----•-----1a·1------1tII------I-------F_,n,----- ------------..-.----l t/) """' ""' ;. ,.,.,, ' 30% 20% 10% O.O                                                                                                                        0% ro t; ·c Cil Cil ::, ::, ·5 ::, ::, 'E J!! ro > ·;;; ro u Cil t:! .e> ro ro (J) Cil Cil ro (J) ti o ti ro .!11 iii ro o C N (J - u (J) Ei (J) ci ro o o .Cail (J) ::, N ro ::, ro (J co ,te (!) ro C > () o: (J0 co co o Cl.. o:: o o coo ::, ::, E E ll. o ai (./) i= o (!) (!) () City Combustibil pnmar '"'·"'IPrice -National Reference Price Subsidy (%) păcură cărbune gaze Figura 14. Nivelul subvenţiei în preţul la consumatorul final (preţurile includ TVA) 3.6.3. Costuri de mediu Pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, care transpune în legislaţia internă prevederile Directivei Europene 2001/80/EC. Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revine sarcina de a coordona implementarea prevederilor acestui act normativ la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Obligaţiile privind reducerea emisiilor la coş a instalaţiilor mari de ardere şi încadrarea în prevederile Directivei Europene 2001/80/EC, respectiv H.G. nr. 541/2003, revin deţinătorilor de astfel de instalaţii. Prin urmare, procesul de modernizare a acestor instalaţii trebuie iniţiat şi condus de autorităţile administraţiei publice locale. în prezent, autorităţile administraţiei publice locale deţin în proprietate publică sau privată 129 de instalaţii mari de ardere, din care: • 35 de instalaţii vor fi oprite după ianuarie 2007; • 87 de instalaţii vor fi menţinute în funcţiune şi după anul 2007. Din evaluarea lucrărilor de modernizare a centralelor ce vor rămâne în funcţiune după 2007 a rezultat un volum de investiţii de circa 570 milioane Euro. Costuri totale de investiţii - defalcarea costurilor totale pe tipuri de combustibili: COSTURI VALOARE (€) Costuri pentru reducerea emisiilor provenite din utilizarea combustibililor solizi Costuri pentru reducerea emisiilor provenite din utilizarea combustibililor lichizi (€) Costuri pentru reducerea emisiilor provenite din utilizarea combustibililor gazoşi (€) lignit (€) huilă (€) Monitorizare emisii IMA 23.700.000 141.650.000 15.500.000 144.100.000 245.430.000 Conformare tehnică 546.680.000 Măsurile întreprinse pana în prezent pentru implementarea prevederilor acestor acte normative, sunt: • s-a efectuat inventarul instalaţiilor mari de ardere deţinute de autorităţile administraţiei publice locale; • s-au stabilit termene precise privind: - efectuarea măsurătorii emisiilor la coş (1 martie 2004); - întocmirea studiilor de impact (30 aprilie 2004); - întocmirea programelor de reducere progresivă a emisiilor la coş (30 aprilie 2004). • dotarea cu aparatură de monitorizare continuă a emisiilor la coş (31 decembrie 2006); • s-a aprobat "Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de CO2, NOx şi pulberi. Concluzii • Actualele sisteme de producere şi furnizare a energiei termice asigură serviciul de încălzire şi apă caldă de consum pentru aproape 29% din populaţia ţării şi respectiv pentru 55% din populaţia urbană. • Sistemele sunt realizate după tehnologii anterioare crizei energetice din 1972, au randamente scăzute, pierderi foarte mari între 25-35% şi costuri ridicate de producţie. • Costurile de producere, transport şi distribuţie foarte ridicate nu pot fi suportate de utilizatori în marea lor majoritate. • Datorită soluţiilor constructive şi a lipsei fondurilor de reparaţii, imobilele introduc, la rândul lor, pierderi suplimentare mari de energie termică (10-15%) şi nu permit separarea consumurilor individuale de căldură pe apartamente. Capitolul 4. Restructurarea serviciilor publice de încălzire urbană 4.1. Premizele restructurării serviciilor publice de încălzire urbană Serviciile publice de încălzire urbană în sistem centralizat trebuie menţinute şi dezvoltate întrucât, în condiţiile specifice României şi ale tehnologiilor actuale, acestea pot asigura alimentarea cu energie termică pentru sectorul rezidenţial în condiţii de siguranţă, eficienţă energetică şi performanţă economică ridicată, având totodată un impact pozitiv asupra protecţiei şi conservării mediului ambiant prin controlul strict al emisiilor poluante. Premizele de la care s-a plecat pentru elaborarea propunerilor de restructurare a serviciilor de alimentare cu energie termică produsă centralizat sunt: a) serviciul public de alimentare cu căldură poate deveni o activitate rentabilă, sigură şi performantă dacă este realizat de operatori specializaţi care integrează la nivelul localităţilor şi alte servicii publice adiacente cum ar fi: furnizarea apei potabile şi industriale, a energiei electrice, a gazelor naturale, recuperarea şi utilizarea în scop energetic a deşeurilor menajere etc.; b) necesitatea promovării şi aplicării soluţiilor care asigură econom1s1rea resurselor energetice clasice şi respectarea principiului dezvoltării durabile în toate situaţiile: de la înfiinţarea unor sisteme noi, până la modernizarea, dezvoltarea sau reabilitarea unor sisteme existente; c) necesitatea promovării şi aplicării tehnologiilor care asigură protejarea si conservarea mediului ambiant prin utilizarea tehnologiilor cu impact minim asupra acestuia; d) termoficarea asociată cu cogenerarea, asigură producerea energiei termice la cele mai scăzute preţuri şi cu impactul cel mai redus asupra mediului, la cele mai bune randamente globale şi cu cel mai scăzut consum de resurse energetice primare; e) asigurarea accesului la serviciile de termoficare pentru clienţii potenţiali prin corelarea tarifelor cu gradul de suportabilitate al acestora; f) prioritizarea finanţării şi execuţiei proiectelor de reabilitare prin dirijarea şi concentrarea efortului investiţional acolo unde eficienţa acestuia este maximă, şi anume dinspre consumatori spre surse; g) generalizarea serviciului public de încălzire centralizată în toate localităţile unde studiile de specialitate demonstrează că acesta este viabil şi eficient economic. Obiectivele majore ale politicii Guvernului în domeniul serviciilor publice centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor sunt: • siguranţa alimentării cu energie termică a localităţilor; • generalizarea producerii energiei termice în cogenerare cu energia electrică în toate situaţiile raţional posibile, în conformitate cu Directiva 2004/8/CE a Parlamentului european şi a Consiliului privind promovarea cogenerării pe baza cererii de căldură utilă pe piaţa internă; • implementarea Directivei UE 93/76/EEC privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon prin îmbunătăţirea eficienţei energetice şi a Directivei 2001/80/EC privind reducerea emisiilor la coş; • producerea şi distribuţia competitivă a energiei termice, la preţuri accesibile utilizatorilor; • promovarea principiilor economiei de piaţă, deschiderea pieţei şi diminuarea gradului de monopol; • creşterea eficienţei energetice a sistemelor şi promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă; • respectarea prevederilor directivelor Uniunii Europene privind calitatea serviciile de încălzire urbană şi protecţia mediului; • atragerea participării capitalului privat la finanţarea investiţiilor aferente serviciilor energetice de interes local. Direc.tii de act.iune: • scăderea costurilor de producţie prin modernizarea sistemelor de producere şi distribuţie a energiei termice şi reducerea pierderilor; • încurajarea investiţiilor pentru reabilitarea SCIU pentru creşterea eficienţei energetice, reducerea corespunzătoare a consumurilor de resurse primare şi diminuarea emisiilor poluante în atmosferă; • orientarea investiţiilor pentru producerea energiei termice prin soluţii de cogenerare, în conformitate cu directiva 2004/8/EC privind promovarea cogenerării pe baza cererii interne de căldură; • implementarea unor sisteme automatizate de măsurare, reglare şi control de tip dispecer, de la sursă până la nivelul consumatorului final, pentru conducerea „on-line" a proceselor tehnologice şi întocmirea bilanţurilor lunare; • modernizarea capacităţilor existente sau înlocuirea lor şi corelarea acestora cu necesarul de energie termică al localităţilor; • înlocuirea combustibililor solizi şi lichizi, acolo unde este posibil, cu gaze naturale; • diversificarea resurselor energetice primare utilizate pentru producerea energiei termice şi promovarea soluţiilor optime sub raport cost I calitate; • introducerea contorizării energiei termice livrate la nivel de imobil şi la nivel de apartament; • introducerea tarifului binom şi a contractelor sau convenţiilor de furnizare individuale; • eliminarea treptată, într-un interval de 4 ani a preţului naţional de referinţă şi a subvenţiei la producător pentru energia termică livrată populaţiei prin SCIU şi înlocuirea acestora cu ajutoare sociale pentru încălzire acordate familiilor şi persoanelor venituri reduse; • încurajarea apariţiei operatorilor unici (producere, transport, distribuţie, furnizare) şi privatizarea acestora; • promovarea gestiunii delegate prin concesionarea serviciilor şi a infrastructurii aferente şi prin contracte de parteneriat public-privat; • obligativitatea autorizării / atestării agenţilor economici specializaţi în proiectarea şi execuţia lucrărilor din infrastructura aferentă serviciilor de alimentare cu energie termică, în funcţie de categoria lucrărilor de construcţii - montaj - instalaţii ce urmează a fi executate, de către operatori, respectiv autorităţile de reglementare competente; • stimularea reabilitării termice a clădirilor prin facilităţi fiscale şi simplificarea procedurilor de acces a proprietarilor la fondurile destinate reabilitării termice a imobilelor în vederea reducerii pierderilor de căldură şi a necesarului termic printr-un pachet de reglementări tehnice şi economice coerent. 4.2. Politici şi priorităţi 4.2.1. Continuarea perfecţionării cadrului legislativ Actele normative pentru reglementarea serviciul de încălzire în sistem centralizat, elaborate în baza Legii nr. 326/2001, Legii nr. 318/2003, Legii nr. 199/2000, republicată şi a O.G. nr. 73/2002 şi aflate în curs de avizare şi aprobare, vor conţine prevederi prin care să se asigure: • reglementarea procedurii de deconectare a consumatorilor / clădirilor în caz de neplată sau plata parţială a facturilor; • introducerea tarifului binom având o parte fixă constantă determinată în funcţie de capacitatea instalată şi o parte variabilă calculată în funcţie de consumul efectiv de energie termică; • instalarea în apartamentele situate în imobilele condominiale a repartitoarelor de costuri şi a robinetelor cu reglaj termostatic pentru reglarea, măsurarea şi controlul cantităţilor de energie termică consumate; • introducerea contractelor individuale sau a convenţiilor individuale _de furnizare a energiei termice; • introducerea obligativităţii atestării şi licenţierii societăţilor comerciale care furnizează echipamente de contorizare individuală ca şi a societăţilor comerciale specializate în montarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor individuale de repartizare a costurilor; • promovarea gestiunii delegate a serviciilor de încălzire urbană bazate pe contracte de concesiune şi de parteneriat public - privat pentru atragerea investiţiilor private în managementul capacităţilor de cogenerare; • actualizarea normelor pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire, ventilaţie şi aer - condiţionat; • întocmirea programelor de eficienţă energetică în corelare cu programele de investiţii, la nivelul tuturor localităţilor cu o populaţie mai mare de 20.000 de locuitori; • introducerea conceptelor de: ,,planificare energetică la nivel local", ,,insule de energie", ,,oraşe energetice" ,,zone prioritare de termoficare", s.a. 4.2.2. Politica de investiţii. Necesităţi imediate pentru îmbunătăţirea randamentului consumului şi livrării de energie termică prin sisteme de termoficare 4.2.2.1. Planificarea energetică la nivel local La nivel naţional, principiile strategice relevante ale dezvoltării regionale sunt următoarele: - promovarea mecanismelor de piaţă în scopul de a îmbunătăţi competitivitatea şi de a realiza o creştere economică durabilă; - creşterea capacităţii regiunilor pentru a susţine propria lor dezvoltare în ceea ce priveşte formarea instituţiilor, utilizarea resurse financiare şi luarea deciziilor; - promovarea principiilor de dezvoltare durabilă. Evaluarea de bază a necesarului de energie este întemeiată pe consum. Principiile de consum trebuie să fie fundamentate pe evaluarea necesarului de energie care să susţină tendinţa de dezvoltare a ţării precum şi pe necesitatea de a îmbunătăţi randamentul energetic, protecţia mediului şi a consumatorului. Domeniile ţintă ale planificării energetice la nivel local corespunde cu trei axe principale: • elaborarea politicii locale, • caracterul cetăţenesc al energiei termice şi • caracteristica de piaţă locală a pieţei energiei termice. The three axes of Sustainable Energy Comn1unities l Figura 15. Domeniile ţintă ale planificării energetice Obiectivele ce trebuie abordate: 1. promovarea caracterului cetăţenesc al energiei şi mobilizarea participanţilor locali din sectorul energetic; 2. planificarea la nivelul comunităţii locale privind utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabilă şi a energiei convenţionale, administrarea cererii şi mobilitatea asociată; 3. crearea de condiţii favorabile pentru pieţele şi serviciile energetice locale pentru accesul la grupurile de consumatori cei mai defavorizaţi. Scopurile tipice pentru (1) Promovarea caracterului cetăţenesc al energiei şi mobilizarea participanţilor locali din sectorul energiei, sunt: - promovarea pe scara largă a conştientizării sociale necesară pentru abordarea problemelor energiei pe termen mediu şi lung şi necesitatea unei dezvoltări durabile, prin programe şi campanii informaţionale şi educaţioale la nivelul consumatorului; - crearea de parteneriate locale în sectorul energetic care să implice sectorul public, reprezentanţii consumatorilor (locatari, IMM - uri) şi furnizori de energie convenţională; - efectuarea de studii de fezabilitate multicriteriale referitoare la aspectele formelor multiple de energie: administrarea sistemului, calitate şi fiabilitate, politici, tehnologie, socio-economie, finanţare; - introducerea conceptului de "noua administrare" în domeniul energiei, folosind o "abordare ascendenta, de jos in sus", (de la nivelul local) pentru a întări rolul consumatorului pe piaţa de energie (energia ca un serviciu pentru cetăţean şi administrarea cererii pentru a satisface nevoile reale ale consumatorilor) şi de asemenea pentru a consolida rolul altor noi participanţi în sectorul de energie (ONG ale consumatorilor, autorităţile locale, cooperative de servIc11 şi mIcI producători de energie din resursele regenerabile) prin promovarea unui nou caracter cetăţenesc al energiei. Scopurile tipice pentru (2) Planificarea la nivelul comunităţii locale privind utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabilă şi a energiei convenţionale, administrarea cererii şi mobilitatea asociată, sunt: - stimularea planificării locale de energie inclusiv integrarea planurilor de energie în planificarea dezvoltării locale, inventare de energie, bilanţuri energetice şi programare de energie; - întreprinderea de acţiuni ce au drept scop consolidarea angajamentelor factorilor cheie de decizie şi a participanţilor pe piaţă pentru comunităţi utilizatoare de energie durabilă; - întărirea componentei de energie a planurilor de dezvoltare durabile ce au drept obiectiv dezvoltarea la nivel local; - iniţierea unui domeniu de reflectare pentru posibilele iniţiative de politică de viitor, de ex. un cadru de reglementări pentru politicile locale de planificare a energiei. Astfel de iniţiative de politică trebuie să fie create pe politicile energetice locale existente; - lansarea de măsuri concrete de implementare. Scopurile tipice pentru (3) Crearea de condiţii favorabile pentru pieţele şi serviciile energetice locale pentru accesul la grupurile de consumatori cei mai defavorizaţi, sunt: - facilitarea transferurilor de tehnologii pentru producţia descentralizată a energiei termice şi de administrare a cererii, prin implementarea cunoştinţelor tehnice corespunzătoare la nivel local; dezvoltarea condiţiilor tehnice şi normalizarea situaţiei (îmbunătăţirea accesibilităţii la sursele de energie regenerabilă, la reţelele electrice locale, cadru de reglementar adecvat); - dezvoltarea şi promovarea bunelor practici pentru reglementarea şi dezvoltarea pieţelor locale de energie (calcularea preţurilor, sisteme de garanţie, autorizaţiile publice, sisteme de finanţare ca ,,finanţare terţi", lansarea de noi servicii energetice); - stimularea unei abordări inovatoare referitoare la reducerea costurilor pentru implementarea măsurilor privind utilizarea raţională a energiei şi a surselor de energie regenerabilă (grupare pentru achiziţii şi contracte colective pentru întreţinere echipamente), costuri care sunt influienţate de barierele netehnologice cum ar fi: proceduri de aplicaţie şi procedee de aprobare a planificării exagerat de dificile; - încercarea de a rezolva problemele legate de barierele pe termen scurt care îi opresc pe principalii participanţi (politicieni, planificatori, proiectanţi şi cetăţeni) de a lucra la proiectele de economisire şi conservare a energiei cu aceeaşi abordare pozitivă pe care ei o adoptă la proiectele standard, de exemplu, în ceea ce priveşte planuri inovatoare de finanţare, coduri adaptate de clădiri, mecanisme ale controlului calităţii şi reţelele utilizatorilor. 4 2.2.2. Măsuri prioritare de economisire a energiei la consumatorii racordaţi la SCIU 4.2.2.2.1. Contorizarea şi controlul energiei termice, repartitoare de costuri de căldură, robinete de reglaj termostatic Practica în toate ţările din Europa Centrala şi de Est, unde au fost instalate robinete de reglaj termostatic şi repartitoare de costuri de caldură, a demonstrat efecte din care au rezultat reduceri ale consumului de energie termică de 15-25%. Aproximativ 55% din apartamentele conectate la sistemele de termoficare nu sunt echipate cu dispozitive similare. Potenţialul anual de economisire a consumului de energie termică este de aproximativ 1,5 mii. Gcal. Luând în considerare pierderile medii pe distribuţie, producţia de energie termică poate scădea cu 1,7 mii. Gcal/an (6,4%). sunt: Rezultatele viitoare preconizate din implementarea acestui concept - economii de energie în fiecare apartament; - creşterea nivelului de încasări prin reducerea costurilor la consumatori; - reducerea subvenţiilor plătite din buget pentru a acoperi diferenţa între costul care poate fi cerut (bazat pe capacitatea populaţiei de a plăti) şi costul real al căldurii şi apei calde de consum; Un „efect demonstrativ" cu privire la viabilitatea tehnică şi financiară a acestei abordări pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de termoficare în România. Investiţia estimată este prezentată în tabelul următor: Reabilitarea apartamentelor (1) Repartitoare de cost a căldurii şi robineti termostatati Număr total de apt. conectate la SCIU 1.918.222 unit. Din care ne echipate cf. presupunerii .99% Număr de apt. care trebuie echipate 1.899.040 unit. Număr mediu de echipamente pe apt. 2,8 Numărul total max. de echipament 5.317.311 unit. Repartitor de caldură cu citire automată robinet termostatat (3/8" şi 1/2"; corp cap) montaj şi garanţie Preţ unitar al echipamentului produs în România 28,00 EUR inel. TVA lnvestitia medie pe apt. 78,40 EUR inel. TVA Total investitie (1) 148.884.719 EUR inel. TVA (2) Contoare de apa calclă şi rece Număr total de apf conectate la SCIU 1.918.222 unit Din care ne echipate cf. presupunerii 100% Număr de apt. care trebuie echipate 1.918.222 unit Număr mediu de echipamente pe apartament. 2,0 Numărul total max. de echipament 3.836.444 unit contor de apă caldă contor de apă rece montare şi garanţii (DN 15 mm, Omin=0,03 m3/h, Omax=3,0 m3/h) Preţ unitar al echipamentului produs in România 10,50 EUR inel. TVA lnvestitia medie pe apt. 21,00 EUR inel. TVA Total investitie (2) 40.282.662 EUR inel. TVA (3) Refacerea conductelor de distributie a căldurii şi apei calde Număr total de apt. conectate la SCIU 1.918.222 unit Din care neechipate cf. presupunerii 100% Număr de apt. care trebuie echipate 1.918.222 unit Număr mediu de echipamente pe apt. 1,0 lnvestitia medie pe apt. 946,00 EUR inel. TVA Reabilitarea şi reproiectarea distribuţiei de caldură şi apa caldă din apt. Total investiţie (3) 1.814.638.012 EUR inel. TVA Descreşterea costurilor de ca/dură pe apartament Consumul mediu de caldură pe apartament 9,174 Gcal/an Scăderea consumului de caldură după instalarea echipamentului 1,376 Gcal/an 15% Economii de cost presupuse 29,31 EUR/an 21,30 EUR /Gcal NRP inel. TVA Costuri de reabilitare 78,40 EUR Numai repartitoare de caldură şi robineţi termostatati Timpul de recuperate simplu 2,7 ani Este acceptabil considerând preţul de caldură din următorii ani Reabilitarea la nivel de apartament 4.2.2.2.2. lzolat.ia termică a clădirilor Reducerea consumului de energie pentru încălzirea locuinţelor, care este pe departe principala utilizare finală a energiei în cazul consumatorilor casnici din statele membre UE (57% faţă de 25% pentru încălzirea apei sau 11% pentru aparate electrocasnice şi iluminat) este direct condiţionată de performanţa energetică a clădirilor. Consumul total de energie finală în UE în 1997 a fost de aproximativ 930 Mtone. O defalcare simplificată a acestei cereri arată importanţa clădirilor în acest context: 40,7% din totalul cererii de energie este folosit în sectoarele de locuinţe şi terţiar, cea mai mare parte pentru servicii de energie la clădiri. Trebuie de asemenea să se evidenţieze ca aproximativ 10% din energia consumată în clădiri provine de la sursele de energie regenerabilă, producerea combinată de energie electrică şi termică prin cogenerare şi încălzirea / răcirea prin sisteme de termoficare sau pompe de caldură (numai în cazuri specifice şi în anumite condiţii). Pentru sectorul terţiar, importanţa încălzirii spaţiilor este într-o oarecare măsură mai scăzută (52% din consumul total al sectorului). Aceasta problemă este de importanţă deosebită pentru România. Noi presupunem că în România procentajul consumului de energie folosit pentru încălzirea locuinţelor este mai mare de 70% din totalul consumului de energie la consumatorii casnici. În special clădirile realizate din panouri mari de beton prefabricate, care au fost construite în cea mai mare parte de la sfârşitul anilor '60 până în anii '90, sunt caracterizate de o foarte mare cerere de caldură care este de 2 până la 3 ori mai mare pe metru pătrat decât cea din UE, în principal din cauza tipurilor de izolaţie necorespunzătoare. Un program naţional de măsuri pentru izolaţia termică a clădirilor trebuie sa fie iniţiat imediat. Programul va avea ca rezultat o reducere a consumului de energie termică cu cca. 50% pănă la sfârşitul implementării sale. Aceasta va atenua impactul social negativ şi de asemenea nu va permite investiţiile neviabile în sectorul de termoficare. Redăm mai jos o schemă de finanţare simplă precum şi efectele izolaţiei clădirilor asupra funcţionării SCIU: Anul 1 2 3 Investiţie/ Credit 100% garantat de stat 4.550,00 € 4.550,00 € 4.322,50 € 4.095,00 € Timp de recuperare 20 ani Principal 5,00% 227,50 € 227,50 € 227,50 € Dobânda comercială pe an 9,00% 409,50 € 389,03 € 368,55 € Serviciul datoriei 637,00 € 616,53 € 596,05 € Economie la costul căldurii pe an 95,87 € 95,87 € 95,87 € 95,87 € Economii din reabilitare 875,00 € 43,75 € 43,75 € 43,75 € 43,75 € Total economii 139,62 € 139,62 € 139,62 € Total costuri adiţionale 497,38 € 476,91 € 456,43 € Diferenţa dintre dobândă si economii 269,88 € 249,41 € 228,93 € ; Statul va suporta o parte din dobândă Subvenţii maxime pe an 250,00 € 250,00 € 249,41 € 228,93 € Costuri anuale adiţionale pentru proprietar 247,38 € 227,50 € 227,50 € Costuri adiţionale lunare pentru proprietar 20,62 € 18,96 € 18,96 € Plata totală a proprietarului pe lună 52,87 € 49,55 € 49,55 € Economia anuală de caldură 4,501 Gcal 4,501 Gcal 4,501 Gcal 4,501 Gcal Economia de caldură cumulată 5 Gcal 9 Gcal 14 Gcal Schema de finanţare a izolării clădirilor 4.2.2.2.3. Calitatea serviciilor şi conştientizarea publică În scopul de a asigura un serviciu durabil al energiei termice, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra reabilitării sistemelor şi a relaţiilor cu beneficiarii precum şi asupra unei politici active de relaţii cu publicul. Companiile de termoficare trebuie să ţină sub control toate activităţile care sunt hotărâtoare pentru asigurarea calităţii serviciilor, pe baza unui plan de control al calităţii serviciilor. Companiile de termoficare trebuie să implementeze un sistem activ şi eficient de primire, înregistrare, evidenţă şi urmărire a reclamaţiilor beneficiarilor în scopul de a asigura rezolvarea operativă a acestora, dirijarea lor către compartimentele vizate şi de a valorifica fluxurile informaţionale privind calitatea serviciilor. Bazându-se pe o procedură de aprobare a licenţei la perioade regulate, autorităţile naţionale de reglementare trebuie sa încerce să influenţeze calitatea serviciilor mult mai pregnant decât în prezent. 4.2.2.3. Îmbunătăţirea competitivităţii companiilor de termoficare prin reducerea costurilor de furnizare a energiei termice 4.2.2.3.1. Măsuri urgente pentru reabilitarea capacităţilor de producţie şi de distribuţie a energiei termice În scopul de a determina şi stabili priorităţile de investiţii în sectorul de termoficare, trebuie să fie luate în considerare următoarele aspecte: • evoluţia necesarului de căldură în viitor (începerea planificării energetice la nivel local, luarea de decizii politice referitoare la o zonă dimensionată optim de prioritate a termoficării, analizarea posibilităţilor pentru noi servicii de energie termică, începerea atragerii de noi beneficiari dintre consumatorii industriali); • efectele economisirii de energie (începerea reabilitării reţelelor termice şi reducerea pierderilor de caldură); • • securitatea alimentării 'cu energie termică şi eficienţa convers1e1 (începerea testării câtorva opţiuni privind combustibili, inclusiv a surselor de energie regenerabilă şi incinerarea deşeurilor, folosirea resursele locale); • reflectarea opţiunilor în valoarea de investiţii necesară ş1 posibilităţile de finanţare a proiectelor; • consideraţii din punct de vedere al protecţiei mediului. Ca rezultat al celor de mai sus, trebuie să se formuleze o strategie de reabilitare şi de investiţii privind: • îmbunătăţirile care se pot face imediat cu investiţii puţine sau fără investiţii şi influenţă mică sau inexistentă asupra performanţei tehnice a altor părţi a centralei sau a reţelei de termoficare şi care trebuie să fie executate imediat; • toate celelalte îmbunătăţiri care trebuie să fie ordonate conform rentabilităţii lor şi executate conform unui plan de investiţii financiar şi a unui grafic - program cu perioade şi activităti coordonate pentru întregul sistem. Îmbunătăţirile care afectea ă în mod decisiv performanţa optimă a altor părţi ale sistemului, vor trebui să aştepte până modificările acelor părţi din sistem reclamă introducerea acestor îmbunătăţiri. 4.2.2.3.2. Reabilitarea reţelei, reducerea pierderilor de căldură şi necesarul de investiţii Îmbunătăţiri imediate Trebuie să fie analizate următoarele îmbunătăţiri imediate, cu costuri minime: • eliminarea pierderile de apă din cauza reţelei şi a componentelor avariate prin campanii de detectare a scurgerilor, inspecţia planificată a reţelei şi a instalaţiilor şi prin reparaţii curente (temporare); • trebuie să fie introduse instrumente de planificare îmbunătăţite pentru planificarea costului minim al lucrărilor de reparaţie şi renovare; • achiziţionarea şi utilizarea echipamentelor avansate pentru detectarea scurgerilor în canale de conducte îngvste, cum ar fi camere foto, termografice, camere video mobile, teleghidate, detectoare ultrasonice de scurgeri sau echipament analizare zgomot. Îmbunătăţirile imediate trebuie să aibă drept scop reducerea consumului de apă de adaos şi îmbunătăţirea calităţii apei. Investiţiile în reţea sunt în general foarte costisitoare în comparaţie cu economiile posibile şi de aceea numai investitiile în înlocuirea retelei care necesită renovare imediată pentru siguranţa alim'entării, pot fi recoma' ndate pe un termen scurt. Recomandări pe termen medh.1 Acolo unde obiectivul recomandărilor pe termen scurt este să se mărească randamentul energetic al centralelor cu resurse financiare limitate, recomandările pe termen mediu se bazează pe profitabilitatea investiţiilor într­ un cadru de timp mai îndelungat. În consecinţă, recomandările pe termen mediu se bazează pe o rentabilitate a costurilor şi o decizie a strategiei viitoare. Îmbunătăţirile recomandate pe termen mediu cuprind: • înlocuirea celor mai vechi şi mai corodate părţi ale reţelei; • înlocuirea componentelor avariate, în special a compensatorilor şi vanelor defecte. Recomandări pe termen lung Pe termen lung, se recomandă să se modernizeze treptat întreaga reţea cu conducte preizolate. Totuşi, din cauza preţurilor foarte mari a conductelor, trebuie să se ia în considerare producerea pe plan local a conductelor preizolate de înalta calitate. În scopul de a asigura o durată de exploatare lungă pentru reţeaua modernizată trebuie să se asigure calitatea îmbunătăţită a agentului termic prin reţeua de termoficare prin investiţii în echipament nou pentru tratarea apei. Economia realizată prin modernizarea cu conducte preizolate este cea mai favorabilă pentru dimensiuni mici de conducte. Costul reabilitării Costul reabilitării conductelor de termoficare cu conducte preizolate cu o secţiune a conductei de 100 mm şi 500 mm (atât conducta tur cât şi cea retur), estimat pe baza conductelor standard importate şi personal local este: • pentru d=100 mm                97,78€/m; • pentru d=500 mm               327,80 €/m. Din analizarea Bazei de date 2003 actuale şi luând în considerare costurile de mai sus, ipoteza noastră de investiţii se bazează pe următoarele: Reţea termoficare, pierderi căldură, costuri reabilitare Lungime totală reţea, raportată Din care: 11.901km Reţea primară 28,93% Reţea secundară 71,07% Pierderi de caldura specifice medii orin sparturi şi izolatie 0,5160Gcal/m/an Total pierderi caldură 6.140.552Gcal/an Costuri medii de reabilitare din care: 164EUR Im 327,80 € /m 97,78 € /m Pierderi de caldură specifice calculate după reabilitare 0,227Gcal/m/an Se pot obtine economii sub forma pierderilor reduse de apă şi caldură. În consecinţă, t ate reţelele de termoficare au fost împărţite în trei grupe în funcţie de scăderea pierderilor de caldură după reabilitare: Prioritatea de·Investiţii 1A: reducerea pferderilor de caldură mai mari de 70% Prioritatea de Investiţii 1B: reducerea pierderilor de caldură = 63% RADET Bucureşti Prioritatea de Investiţii 2: reducerea pierderilor cuprinse între 30% şi 70% Prioritatea de Investiţii 3: reducerea pierderilor mai mici de 30% Rezultatele calculelor sunt prezentate mai jos: Necesar reabilitare retea de termoficare Prioritate investitii 1 Investiţii Număr total proiecte de reabilitare (1 proiect pe operator din 186 operatori energie termică) 34 Prioritatea 1A: reducerea pierderilor de caldura> 70% Prioritatea 1B: (RADET) reducerea pierderilor de caldură 63% 2.049 km 3.369 km 336.738.529 EUR 553.563.044 EUR Economie caldură 3.293.762 Gcal/an 890.301.573 EUR 45,5% din sistemele de transport şi distribuţie trebuie să fie reabilitate imediat. Aceasta va conduce la: 53,6% Scădere a pierderilor de caldură existente. Pierderile de caldură existente vor scădea de la 19,2% la 8,9% Economii de costuri calculate Perioada unică de recuperare a banilor 17 23 EUR /Gcal ' NRP excl. TVA 15,7 ani 56.751.527 EUR Aceasta este acceptabil datorită efectelor interne şi externe ale reducerii suplimentare de costuri Prioritate investitii 2 si 3 lnvestitii Prioritatea 2: reducerea pierderilor de caldură între 30% şi 70% Prioritatea 3: reducerea pierderilor de caldura <30% 1.213 km 1.784 km 199.308.986 EUR 293.191.241 EUR Economii caldură 348.877 Gcal/an 492.500.226 EUR Economii costuri calculate Perioada unică de recuperare a banilor 17 23 EUR /Gcal ' PNR excl. TVA 81,9 ani 6.011.146 EUR Aceasta nu este considerabilă 4.2.2.3.3. Reabilitarea punctelor termice şi necesarul de investiţie Capacitatea termică a punctelor termice şi deci sumele necesare pentru investitiţii pot fi determinate numai pe baza schemei individuale a SCIU, a topologiei optime a reţelei, a structurii clădirilor ca şi a distribuţiei consumatorilor de caldură. Astfel, pentru a determina valoarea 'Învestiţiei a trebuit să facem presupunerile date în tabelul următor. Capacitatea totală instalată a punctelor termice se bazează pe capacitatea totală calculată a centralelor de producţie după reabilitare. Estimam că aproximativ 2500 puncte termice vor trebui înlocuite cu un efort de circa 240 mii. EURO. Mare parte dintre cele circa 32000 de puncte termice la nivelul clădirilor vor trebui înnoite cu un efort financiar de 940 mii. EURO. Aceste investiţii includ tehnologie de ultimă oră, contoare şi echipament de control automat după standardele din UE. Investiţia totală este de circa 1.180 mii. EURO şi poate fi redusă la 400 mii. EURO pe baza optimizării zonelor de IU şi a măsurilor de reducere a consumului (ex. izolarea termică a clădirilor). Capacitatea termică instalată va fi importantă pentru ambele tipuri de puncte termice. Pe de o parte dacă se va introduce un tarif cu două componente, cea fixă va depinde de capacitatea termică instalată şi va influenţa costurile consumatorilor. Pe de alta parte operatorul de IU va putea să factureze numai acele capacităţi instalate care vor corespunde cererii reale, inclusiv rezerva de vârf de sarcină. De aici apare necesitatea unei planificări exacte a investiţiei altfel apare pericolul unor investiţii nefezabile. În Germania există de circa 1 an noi puncte termice de clădire care pot descreşte capacitatea termică instalată cu 20% la 30% pe baza unui sistem de control sofisticat şi a stocării căldurii. Calculul investiţiei pentru punctele termice este prezentat în tabelul de mai jos: Puncte termice şi costuri de reabilitare Capacitatea termică la vârf de sarcină, calculată 13.255 Gcal/h Puncte termice mari (sistem cu 4 conducte) Puncte termice de clădire (sistem cu 2 conducte) Numărul total de puncte termice presupus 35.000 unităţi Din care Procentual unităti 7,00% 93,00% Nr. unităţi 2.450 32.550 Procentual caldură furnizată 30% 70% Capacitatea medie termică la vârf de sarcina Gcal/h 1,623 0,285 Număr de apt. conectate la SCIU 1.918.222 unit. Nr. mediu de apt. alimentate pe tip de PT unit. 235 41 Costuri de reabilitare specifice excl. TVA EUR /Gcal/h 60.000 EUR/apt. 700 Costuri totale de reabilitare fără masuri de izolare clădiri 1.178.516.730 EUR 238.587.848 939.928.882 Investiţia redusă considerând izolarea clădirilor 412.480.856 EUR 35% Costuri totale de reabilitare pentru PT 766.035.875 EUR 155.082.101 610.953.773 Costul mediu al reabilitării pe staţie EUR/PT 63.299 18.770 Pierderi totale de caldură 6.140.552 Gcal/an Scăderea pierderilor de căldură după reabilitarea statiei 1.842.166 Gcal/an 30% Economii de cost presupuse 31.740.515 EURO /an 17,23 EURO /Gcal NRP excl. TVA Costuri de reabilitare 766.035.875 EUR Perioada de recuperare simplă 24,1 ani Aceasta este acceptabilă datorită efectelor adiţionale de reducere de costuri Puncte termice şi costuri de reabilitare 4.2.2.3.4. Reabilitarea producerii de energie termică prin sistemele de termoficare şi creşterea aportului CET-urilor Sunt necesare măsuri urgente pentru reabilitarea capacităţilor de producţie a energiei termice. Principalul obiectiv al acestui raport este o ipoteză referitoare la volumul necesar de investiţii. Pe cât posibil aceasta ar trebui să include o mărime optimă a capacităţilor de producţie de energie electrică şi termică, prin cogenerare, care trebuie să fie reabilitate. în plus, aceste cazane numai pentru încălzire trebuie să fie transformate în CET-uri. Noi am identificat capacităţile necesare ce au producţie de energie electrică şi termică de bază împreună cu capacităţile suplimentare de cazane numai pentru încălzire pentru a acoperi cererea de căldură existentă şi preconizată Pe aceasta bază a fost calculat volumul de investitii. În calcule nu au fost luate în considerare diferite pţiuni de combustibil. Este normal să se întocmească un studiu de fezabilitate detaliat, ca bază pentru investiţia individuală, în fiecare caz în parte. Există patru tipuri de investiţii: I. Reabilitarea CET- urilor marie existente; li. Reabilitarea centralelor termice mari existente unde sunt cazane numai pentru încălzire şi transformarea în CET-uri; III. Reabilitarea centralelor de dimensiuni medii cu cazane numai pentru încălzire şi transformare lor în CET-uri mai mici; IV. Reabilitarea centralelor existente cu cazane numai pentru încălzire, unde este preconizat că cogenerare nu este fezabilă din punct de vedere economic. Ca un criteriu de bază la calcularea capacităţii de energie electrică a CET- ului, s-a luat sarcina termică de bază pe timpul unui an întreg, care este de cca. 18-19% din totalul cererii de caldură anuală a populaţiei (pe baza informaţiilor din Baza de date 2003). Cererea trebuie să fie acoperită din caldura reziduală de la generatorul de energie electrică care funcţionează minimum 6.000 ore pe an. Raportul între energia electrică şi capacitatea calorică au fost propuse ca 1 la 1,3. Costurile specifice ale reabilitării capacităţilor de producere a energiei sunt presupuse după cum urmează: Costul reabilitării capacităţii de producţie Producere energie electrică €/KW el Producere energie termică € / Gcal/h Cazane numai pentru încălzire 200.000 CET-uri (existente, la scară mare) 300 100.000 CET (conversie de la cazane numai pentru încălzire 350 165.000 CET (scară mică, conversie de la cazane numai pentru încălzire 500 200.000 Centralele a căror randamente trebuie să fie reabilitate şi volumul de investiţii sunt prezentate în tabelele de mai jos: Tipul proiectului de investiţie pt. reabilitării Producere energie termică Producere energie electrică Observaţii: Cazane numai pentru Capacităti de productie încălzire Cazane 255 Gcal/h Număr de proiecte individuale 29 Investiţie 51.087.172€ 51.087.172 € lnvestitie medie pe proiect 1.761.627 € CET-uri Capacităti de productie Cogenerare 501 Gcal/h 385 MW Cazane pentru sarcini de vârf 5.591 Gcal/h Număr de proiecte individuale 20 Investiţie 559.124.036 € 115.506.876 € 674.630.912 € lnvestitie medie pe proiect 33.731.546 € (1) Acest calcul se bazează pe consumul de caldură existent. (2) Calculul capacităţii energiei electrice se bazează pe 19% din consumul existent de energie termică al populaţiei cu presupunerea ca acest consum se repartizează uniform pe întregul an. CET Capacităţi de Producţie Cogenerare 419 Gcal/h 322MW Cazane pt. Sarcini de vârf 6.218 Gcal/h Număr de proiecte individuale 30 Investiţie 1.026.033.860 € 112.785.119 € 1.138.818.980 € lnvestitie medie de proiect 37.960.633 € CET scară mica Capacităti de Productie Cogenerare 24 Gcal/h 19 MW Cazane pt. sarcini de vârf 378 Gcal/h Număr de proiecte individuale 29 Investiţii 75.660.996 € 9.362.597 € 85.023.593 € lnvestitie medie pe proiect 2.931.848 € Total capacităţi de producţie după reabilitare 108 rTotal capacitate de furnizare după reabilitare 13.387 Gcal/h 726MW Suma de investiţii împărţită in producţie de en. termică şi en. electrică 1.711.906.065 € 237.654.593 € Suma totală de investitii 1.949.560.657 € Pe fiecare tip de proiect de reabilitare, investiţia totală de 1,95 mild. € pentru un număr de 108 operatori se împarte după cum urmează: Total investment for generation plants □85,0 rn€ □51,0 m€ OHOB ECHPP OCHP OSSCHP 01.138,8 m€ Figura 16. Investiţie în producţia de energie termică pe fiecare tip de proiect Tabelul de mai jos arată că noile capacităţi de producţie a energiei sunt calculate într-o maniera optimă şi că ele acoperă cererea de energie termică existentă şi prevăzută: Producţia anuală de energie termică de către capacităţile reabilitate de producere a energiei Capacitatea calorica Capacitate sarcina de baza energie termica cogenerare Puncte termice (HOB) 200 Gcal/h 300.000 Gcal/an. O Gcal/an Instalaţii de cogenerare (CHPP) 5.500 Gcal/h 9.600.000 Gcal/an 500 Gcal/h 3.000.000 Gcal/an Cogenerare (CHP) 6.200 Gcal/h 10.800.000 Gcal/an 400 Gcal/h 2.400.000 Gcal/an Instalaţii de cogenerare de mică putere (SSCHP) 300 Gcal/h 500.000 Gcal/an O Gcal/h O Gcal/an Total 12.200 Gcal/h 21.300.000 Gcal/an 900 Gcal/h 5.400.000 Gcal/an Total producţie caldură 26.700.000 Gcal/an 79,8% 20,2% ! Observatii: (1) (2) (3) În 2003 producţia de energie termică a atins aproximativ 26,7 Gcal/an. Capacităţile reabilitate de producţie pot acoperi această cerere. După implementarea proiectelor de reabilitare a reţelelor de primă prioritate, producţia de caldură va scădea cu 3,3 mii. Gcal/an. Până în anul 2030 consumul de caldură la consumatorii casnici va scădea continuu şi va conduce la economii de energie termică de 8-1O mii. Gcal/an la sfârşitul acestei perioade. Pentru aceeaşi perioadă noi presupunem o creştere economică în România şi reuşirea atragerii consumatorilor industriali de energie termică de către operatorii de energie termică. 4.2.2.3.5. Utilizarea surselor de energie regenerabilă ca o sursă de energie locală pentru producerea de energie termică pentru sistemele de termoficare Cel mai important act legislativ în domeniu este Directiva 2001177/EC din 27 septembrie 2001 privind promovarea energiei electrice produsă din surse regenerabile, pe piaţa internă de energie. Directiva impune statelor membre o serie de măsuri de încurajare a producţiei de energie electrică din surse regenerabile şi crearea de facilităţi pentru agenţii economici ce valorifică astfel de surse. Principalele prevederi ale Directivei sunt: • stabilirea unei cote-ţintă pentru fiecare ţară privind consumul de energie electrică produsă din surse regenerabile; • introducerea unor scheme financiare de suport; • simplificarea procedurilor administrative pentru proiectele care valorifică sursele regenerabile; • acces garantat şi prioritar la reţelele de transport şi distribuţie; • garantarea originii energiei electrice produse din surse regenerabile. Potenţialul estimat de surse de energie regenerabilă în România este după cum urmează: Tip de SER Producere energie, Potentiala pe an Tip de energie Solară 50 PJ Caldură 1 TWh Electricitate Eoliană 4 TWh Electricitate Microhidrocentrale 5,5 TWh Electricitate Biomasă 220 PJ Caldură nn Electricitate Geotermală 7 PJ Caldură România a adoptat un număr de acte legislative pentru apropierea politicii sale de directivele de energie şi protecţia mediului care ar putea deveni una din principalele forţe motrice în restructurarea sectorului de termoficare. Referitor la utilizarea energiei regenerabile, cum ar fi biomasa, energia hidraulică, energia geotermală, energia solară şi cea eoliană, România intenţionează să dezvolte o serie de proiecte care folosesc aceste surse. În aceasta privinţă, datorită rezultatelor pozitive obţinute în doua proiecte Phare pentru biomasă şi energie geotermală, ARCE implementează alte cinci proiecte pentru biomasă în cooperare cu Agenţia Daneză pentru Protecţia Mediului. Cota parte de energie electrică produsă din surse de energie regenerabilă va atinge 30% din consumul naţional global de electricitate până în 201O, iar cota-parte de energie electrică produsă din surse de energie regenerabilă va atinge 11% din consumul naţional global de energie electrica pana în 201O. Cu toate acestea, în prezent, cea mai mare atenţie se • acorda centralelor CET, cogenerării industriale în centralele pe cărbune, ca priorităţi pentru a scoate în evidenţă utilizarea cea mai eficientă a resurselor de energie regenerabilă interne de la începutul eforturilor reînnoite de a promova şi a extinde aplicaţiile energiei obţinută din biomasă. Important pentru îmbunătăţirea serviciilor de termoficare este în primul rând că sistemele de termoficare folosesc o tehnologie de conservare a energiei ce este prietenoasă pentru protecţia mediului, în comparaţie cu alţi combustibili concurenţi şi, în al doilea rând, că sistemele de termoficare care se bazează pe cogenerare şi biomasă reduc emisiile poluante de aer şi pentru acest motiv în viitor vor fi promovate mai mult. Sursa principală de energie regenerabilă folosită pentru scopuri de încălzire în UE ·este biomasa, în formele sale variate. Totuşi, încălzirea pe baza de energie solară şi geotermală pot de asemenea să asigure o contribuţie de importanţă tot mai mare în majoritatea ţărilor europene. Măsurile ce se vor implementa trebuie să încurajeze extinderea mai largă a încălzirii ce utilizează surse de energie regenerabilă în mediul construcţiilor, inclusiv în centralele de cogenerare a energiei electrice şi termice, precum şi în sistemele de termoficare. În multe clădiri se poate economisi energie cu ajutorul unei abordări integrate prin care economiile de energie tradiţionale pentru învelişul clădirii sunt combinate cu producerea ecologică de energie, de ex. energia solară şi cea a apei calde pentru sistemele de încălzire a spaţiilor, centrale de producere combinată a energiei la scară mică şi pompe de caldură care utilizează surse de energie regenerabilă, îndeosebi pompe de caldură conectate la pământ care în multe cazuri funcţionează pe şantier. După cum s-a observat mai sus, România are un potenţial foarte mare de surse de energie regenerabilă. Logistica asociată cu colectarea de materii prime, de exemplu, lemne deşeuri, pelete, aschiile de lemn sau producţia de biocombustibil vor conduce la crearea de noi locuri de muncă şi la cicluri economice care vor menţine banii plătiţi pentru caldură în regiune sau oraş, astfel sporind puterea de cumpărare a locatarilor. Sunt necesare acţiuni pregătitoare imediate pentru utilizarea acestui tip de energie primară şi pentru a reduce dependenţa de "importurile de combustibili" din afara regiunii: ■ trebuie dezvoltate noi instrumente politice şi legislative la nivelul local şi regional; ■ factorii de decizie trebuie să fie convinşi de avantajele economice şi tehnice pe termen lung a sistemelor de producere combinată prin cogenerare a energiei electrice şi termice şi a sistemelor de termoficare care se bazează pe combustibili din biomasă; ■ consumatorii trebuie sa fie convinşi că sistemele sau combustibilii din biomasă le vor furniza energie la preţuri care sunt competitive; ■ trebuie să fie făcute eforturi sporite pentu conştientizarea publică a încălzirii pe baza de surse de energie regenerabilă; ■ trebuie să fie implementate acţiuni pentru încălzirea şi răcirea cu surse de energie regenerabile şi instalaţii de cogenerare ce utilizează aceste resurse de energie regenerabile; ■ planuri de sprijin şi stimulente pentru încălzirea cu biomasă, folosind biocombustibil lichid şi tehnologii ce au la bază materialul lemnos; ■ dezvoltarea lanţului de aprovizionare şi a reţelor de instalatori pentru manevrarea automată a peletelor de biomasă şi tehnologii de instalaţii pentru combustie; ■ planuri financiare inovatoare trebuie să fie elaborate cum ar fi: finanţare terţi, contractare performantă, fonduri de investiţii pentru energie, capital / risc, finanţare proiect, asociate la alte surse de capital mai convenţionale, proiectate special pentru diferite tipuri de investitori / proprietari de instalaţii de încălzire şi răcire ce utilizează surse de energie regenerabile şi CET-uri utilizând aceste surse. 4.2.2.4. Acţiuni pregătitoare pentru a Îmbunătăţi formarea instituţiilor la nivel municipal Pentru elaborarea strategiilor locale, aplicate la municipii şi oraşe, referitoare la modernizarea şi reabilitarea serviciilor de termoficare urbană, Legea nr. 326/2001, oferă autorităţilor administraţiei publice locale o libertate totală de decizie referitoare la organizarea şi conducerea serviciilor publice de gospodărie comunală, aşadar şi a serviciilor de termoficare urbană. În acest context este necesar ca autorităţile administraţiei publice locale din fiecare municipiu sau oraş, care are deja disponibil un sistem centralizat de producţie si distribuţie a energiei termice, sau intenţionează să aibă unul în următorii ani, trebuie să-şi elaboreze propria lor strategie pe baza principiilor declarate în strategia naţională şi cu respectarea legilor in vigoare. Strategia trebuie să se bazeze pe un studiu de specialitate prin care se vor fundamenta şi stabili următoarele: ■ soluţiile tehnice ce se vor folosi în scopul de a asigura servicii de livrare a energiei termice prin sistemele de termoficare urbană; ■ evaluarea numărului prezent şi viitor de consumatori; ■ cantitatea de caldura necesară pentru încălzire şi pentru apa caldă de consum; ■ alternativele referitoare la tipul de combustibil ce se va folosi; ■ costurile pentru modernizarea şi reabilitarea sistemului existent, dacă este necesar; ■ soluţiile posibile de finanţare În acest context se propune elaborarea unei legi speciale în scopul de a reglementa aspectele legate de modalitatea organizării serviciilor, problemele referitoare la proprietate, de reprezentare a autorităţilor administraţiei publice locale, de relatii contractuale, etc. ' 4.2.2.5. Acţiuni pregătitoare pentru găsirea unor alternative la actualul sistem de termoficare Una din problemele majore care periclitează funcţionarea sistemelor de termoficare existente este procentajul extrem de mare de debranşări observate aproape în toată tara. În unele cazuri livrarea energiei termice prin sistemele de termoficare este periclitată din cauza lipsei de resurse financiare ale societăţilor şi regiilor care prestează acest serviciu. Aceste societăţi sunt debitoare de arierate din perioada anterioară procesului de externalizare din Termoelectrica când ele au fost trecute în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale sau a procesului de unificare cu distribuitorul. Altele nu au încasat facturile pentru căldura livrată şi s-a creat un blocaj în lanţ care afectează şi pe furnizorii de combustibili şi/sau energie primară. În acest context, este necesar ca autorităţile administraţie publice locale din fiecare municipiu sau oraş care dispune de un sistem centralizat de producţie şi distribuţie a energiei termice să analizeze situaţia reală a pieţei şi a cererii de energie termică şi să hotărască care sunt soluţiile pentru asigurarea populaţie cu energiei termică pentru Încălzirea locuintei şi prepararea apei calde de consum. În aceste an.alize se vor lua în calcul: ■ soluţiile alternative pe care le oferă infrastructura locală (existenţa reţelelor de gaze naturale sau alte surse locale provenite din deşeuri sau masă lemnoasă); ■ posibilitatea înlocuirii actualului sistem cu centrale de bloc sau de scară; ■ posibilitatea asigurării serviciilor de termoficare cu ajutorul echipamentelor mobile ■ posibilităţile de plată ale consumatorilor. ■ îndeplinirea angajamentele financiare ale statului si municipalităţile faţă de furnizorii de caldură (vezi datoriile neachitate din anii precedenţi în contul subvenţiei şi al serviciilor prestate); ■ oportunitatea menţinerii în funcţiune a unui sistem centralizat care este dictată de cerere şi de numărul de consumatori; în paralel trebuie avute în vedere şi aspectele sociale pe care le implică renunţarea la asigurarea serviciului de încălzire către locatarii condominiilor care nu îşi pot permite să suporte costurile transformării unui sistem de încălzire în alt sistem. 4.2.2.6. Dezvoltarea pieţei de termoficare Politica UE este îndreptată spre promovarea sistemelor de termoficare ca o soluţie optimă pentru economia de resurse şi pentru protecţia mediului, în condiţiile în care energia termică este produsă în cogenerare împreună cu energia electrică. . . • Ca o premiză pentru recunoaşterea priorităţii şi rentabilităţii SCIU este nevoie de: ■ o ancorare puternica a legislaţiei privind protecţia climei si a mediului in hotărârile emise de autorităţile locale in baza legii, precum si in conceptele de planificare ale oraşului si în strategia energetică locală adoptată. ■ clădirile noi construite pe străzi publice care nu au instalate încă respectivele conducte de termoficare, trebuie sa aibă echipamentul necesar pentru o racordare ulterioara la reţeaua de termoficare dacă este necesar; ■ termoficarea trebuie privită şi analizată nu din perspectiva unei constrângeri impuse consumatorilor ci ca o soluţie viabilă pusă în slujba consumatorilor pe termen mediu şi lung, în perspectiva creşterii preţului cu amănuntul pentru gazele naturale aşa cum se întâmplă în toate ţările membre UE. 4.2.3. Politica privind subvenţiile şi ajutoarele pentru Încălzire Politica promovată în prezent de Guvernul României cu privire la subvenţii şi ajutoare sociale, are în vedere următoarele: • modernizarea instalaţiilor de producere şi distribuţie a energIeI termice, în vederea scăderii costurilor de producţie şi aducerii acestor costuri la nivelul preţului naţional de referinţă; • reducerea treptată în următorii ani a fondurilor alocate în prezent ca subvenţiilor şi utilizarea acestora pentru modernizarea, retehnologizarea şi eficientizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică; • reducerea graduală a subvenţiilor şi susţinerea prin ajutoare pentru încălzire numai a categoriilor defavorizate ale populaţiei; • creşterea cuantumului ajutoarelor pentru încălzire concomitent cu reducerea numărului beneficiarilor de asistenţă socială prin ridicarea generală a nivelului de trai. 4.2.4. Politica privind creşterea gradului de Încasare a facturilor, reducerea arieratelor şi Încasarea creanţelor Pentru îmbunătăţirea ratei de colectare şi încasare a facturilor la energia termică livrată consumatorilor sunt în curs de adoptare şi implementare o serie de măsuri legislative, din care amintim: • introducerea unor sisteme noi de tarifare în rate egale pe întregul an calendaristic; • introducerea unui sistem de corelare a tarifelor cu nivelul de calitate a serviciului furnizat/ prestat; • reeşalonarea la plată a datoriilor; • introducerea sistemului de contracte /convenţii individuale pentru furnizarea energiei termice; • generalizarea contorizării individuale la nivel de apartament. Prin O.G. nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat s-a prevăzut ca, până la 31.12.2004, operatorii să finalizeze acţiunea de contorizare a imobilelor cu destinaţie de locuinţe pe baza unor programe elaborate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, prevedere devenită între timp caducă, fiind necesară actualizarea termenului. Ordonanţa mai prevede că utilizatorii de tip condominial care doresc contorizare în sistem integrat - contor general de branşament şi contoare secundare pe racordurile propr1i, repartitoare (alocatoare) de costuri şi robinete termostatate - pot achiziţiona şi monta aceste dispozitive pe cheltuială proprie, în vederea individualizării consumurilor. Această prevedere trebuie corelată cu prevederile Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, care instituie, atât pentru persoanele juridice cât şi pentru persoanele fizice, obligativitatea dotării instalaţiilor proprii cu aparate de măsură şi control individuale şi completată cu măsuri de sprijinire a persoanelor cu venituri reduse stabilite potrivit Legii venitului minim garantat nr. 416/2001 pentru dotarea cu aparate de măsură şi control individuale. Capitolul 5. Obiective şi direcţii de acţiune pentru restructurarea strategică a sectorului de Încălzire urbană. 5.1. Adaptarea, completarea şi modificarea cadrului legislativ in vigoare privind serviciile publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat Principalele măsuri necesare în această direcţie sunt listate în tabelul următor: 74 Nr. MĂSURA ACT NORMATIV AUTORITATEA COMPETENTA TERMEN ADOPT ARE TERMEN REALIZARE 1. Finalizarea contorizării la branşamentul consumatorului, nivel de imobil (bloc) sau scară Revizirea Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea si funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat HG privind finalizarea contorizării la nivel de branşament. MAI iunie 2004 pentru HG privind finalizarea contorizării 30 iunie 2006 2. Introducerea contractelor individuale sau a convenţiilor individuale pentru furnizarea energiei termice şi a apei calde de consum, respectiv a facturii individuale pentru consumul de energie termică şi apă caldă de consum Este necesară adaptarea legislaţiei actuale cu privire la organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (Legea locuinţei nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 400/2003) HG privind contractele individuale. MAI iunie 2004 pentru HG privind contractele individuale 31 iulie 2007 3. Individualizarea consumurilor la nivel de apartament prin instalarea contoarelor de energie termică şi de apă caldă individuale sau prin sisteme de măsurare, control, reglare şi repartizare a costurilor Este necesară finalizarea elaborării şi aprobării Normativului privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum. ANRSC MAl ANRE august2004 31 iulie 2007 4. Introducerea tarifului binom Este necesară elaborarea şi aprobarea prin HG a Metodologiei de stabilire a componentelor tarifului binom. ANRSC ANRE septembrie 2004 noiembrie 2005 5. Actualizarea preţului naţional de referinţă Este necesar adoptarea prin HG a noului plafon al preţului naţional de referinţă. MAI MFP ANRE 15 iulie 2004 1 august 2004 ,. 6. Eliminarea treptată a subvenţiilor la producător şi utilizare fondurilor disponibilizate pentru modernizarea, retehnologizarea şi eficientizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică. Sistarea subvenţiilor şi a creditelor cu garanţia statului pentru achiziţia de combustibili pentru 15 din cei mai ineficienţi producători de energie termică Este necesară modificarea şi completarea cadrului legislativ în vigoare. La nivelul primăriilor se vor organiza noi servicii de asistenţă pentru încălzire. Beneficiarii de ajutoare de încălzire în sistem centralizat se vor încadra în alte scheme de acordare de ajutoare de încălzire OUG privind diminuarea treptată a subvenţiilor şi sistarea subvenţiilor de la bugetul de stat pentru operatorii ineficienţi. MAI MFP iunie 2004 pentru OUG privind eliminarea subvenţiilor de la bugetul de stat până in 2007 şi sistarea subvenţiilor de la bugetul de stat pentru operatorii ineficienţi ianuarie 2007 7. Revizuirea anuală a criteriilor şi nivelelor de venituri pentru acordarea ajutoarelor de încălzire categoriilor de populaţie defavorizate Modificarea şi completarea legislaţiei specifice în vigoare MAI MFP MMSS permanent până la 01 octombrie a fiecărui an. permanent 8. Introducerea în legislaţie a dreptului de sistare a furnizării energiei termice şi deconectării consumatorilor „rău e_latnici" Este necesară o HG privind condiţiile de deconectare MAI iunie 2004 pentru HG privind condiţiile de deconectare noiembrie 2004 9. Executarea silită în justiţie de către asociaţiile de proprietari sau de către furnizori, după caz, a „rău platnicilor" Este necesară o HG privind condiţiile de deconectare MAI iunie 2004 pentru HG privind executatea silită a „rau j)latnicilor" noiembrie 2004 10. Adoptarea unei strategii privind distribuţia energiei termice în următorii 5 ani HG pentru aprobarea strategiei naţionale privind alimentarea cu energie termică prin SCIU MAI mai 2004 pentru HG privind aprobarea strategiei de încălzire urbană mai 2004 75 Ritm contoriza.re Bucuresti 2.500 2.000 1.500 1.000 76 MĂSURA 1 500 o oct.03 nov.03 dec.03 ian.04 feb.04 mar.04 oct.03 nov.03 dec.03 ian.04 feb.04 mar.04 I■nr. bransamente contorizate 237 495 765 960 1.659 2.105 30 iunie 2006 Dec-05 Oct-05 Evolutia estimata a contorizarii in Bucuresti la bransamentul consumatorului, nivel de imobil (bloc) sau scara .............................................................................. •••• •u• =•g-• ==*••g= mc• M•# •'•ffl=•• •••a•n••••s •• Iarna 2005 - 2006 Iarna 2004 - 2005 TOTAL bransamente BUCURESTI - 12.072 Mar-OS Oct-04 Mar-04 Oct-03 bransamente 77 237 2.105 12.072 79 Finalizarea contorizării la branşamentul consumatorului, nivel de imobil (bloc) sau scara 80 MĂSURA4 Introducerea tarifului binom Functie de consum ' / '' / '' - ..... / / / Cota fixa pret sezon rece sezon cald sezon rece MĂSURA6 7600 5700 3800 1900 o 2004 2005 2006 2007 □ investitii si ajutor social (mld. lei) □ subventii (mld. lei) 81 Eliminarea treptata a subvenţiilor la producător, 5.2. Reorganizarea operatorilor şi îmbunătăţirea performanţelor operaţionale şi financiare ale acestora În următoarea perioadă se impune reorganizarea tuturor operatorilor - regii autonome şi/sau societăţi de comerciale infinitate de autorităţile administraţiei publice locale - care au ca obiect de activitate serviciile de încălzire urbană, acţiune care trebuie să se desfăşoare în baza următoarele criterii: • Separarea clară, pe baze contractuale, a atribuţiilor şi responsabilităţilor, a drepturilor şi obligaţiilor între autorităţile administraţiei publice locale în calitate de reprezentanţi ai comunitarilor locale şi de administratori ai patrimoniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi operatori, în calitate de gestionari şi furnizori ai serviciului public de încălzire urbană, indiferent de natura capitalului care poate fi 100% public, mixt sau 100% privat; • Indiferent de statutul juridic al operatorului, gestiunea serviciului va fi delegată de autoritatea administraţiei publice locale competente numai pe baza de contract - de concesiune sau de parteneriat public-privat - iar operatorul va fi desemnat numai prin procedurile legale în vigoare, specifice fiecărui tip de contract; • Procedurile, regulamentele şi contractele de delegare a gestiunii serviciilor de încălzire urbană vor avea la bază modelele - cadru elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi ANRSC şi aprobate prin hotărâre a Guvernului; • Toţi operatorii, indiferent de statutul lor juridic, vor fi supuşi procedurilor de licenţiere şi autorizare de către ANRSC sau ANRE. În vederea atingerii obiectivului fundamental - asigurarea unor servicii de calitate către consumatori şi la preţuri accesibile acestora - procesul de reformă prezentat în aceasta strategie va trebui să înceapă cu îmbunătăţirea performantelor operaţionale ale operatorilor plecând de la următoarele principii: • autorităţile administraţiei publice locale au în administrare·bunurile proprietate publică sau privată ale unităţilor administrativ­ teritoriale care constituie infrastructura specifică necesară realizării serviciilor; • operatorii, indiferent de statutul lor juridic, forma de proprietate sau mod de organizare, primesc dreptul de a opera în baza unui contract de delegare de gestiune atribuit potrivit procedurilor legale în vigoare; • contractele de delegare a gestiunii pentru operarea serviciului vor fi monitorizate de autorităţile administraţiei publice locale şi supervizare de autoritatea de reglementare competentă; • tarifele şi ajustarea acestora vor fi calculate de către operatori conform unor metodologii - cadru elaborate în comun de autorităţile de reglementare (ANRSC şi ANRE) şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, vor fi verificate şi avizate de autoritatea naţională de reglementare competentă şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale responsabile; • activitatea managerială va fi evaluată în baza unor contracte de management şi a criteriilor de performanţă definite în acestea. Pentru a se obţine performanţele dorite sub raportul cost / calitate este necesar să se generalizeze metoda evaluării performanţelor operatoriilor în domeniul serviciilor publice de încălzire urbană şi în acest scop se va instituţionaliza procedura de benchmarking. Aceasta înseamnă introducerea unor indicatori statistici de evaluare a performanţelor tehnice şi operaţionale - analiza comparată a performanţelor tehnice, economice, financiare ale fiecărui operator - şi compararea acestora, la sfârşitul unor etape stabilite anterior, cu performanţele impuse prin contractul de management pentru momentul respectiv, cu performanţele altor operatori sau cu performantele medii din sector pentru aceeaşi perioadă. 5.3. Elaborarea unor strategii proprii de alimentare cu energie termică la nivelul fiecărei localităţi Legea 326 I 2001 conferă autorităţilor administraţiei publice locale o totală libertate de decizie în ceea ce priveşte organizarea, administrarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat a localitătilor. În acest cont xt, este necesar ca autorităţile administraţiei publice locale din fiecare localitate - comună, oraş, municipiu - care dispune de un sistem centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice, sau care doreşte să înfiinţeze unul în viitor, să-şi elaboreze, cu respectarea legislaţiei în vigoare, propria strategie plecând de principiile enunţate în strategia natională. ' Această strategie va trebui să aibă la bază un studiu de specialitate prin care să fundamenteze: • necesitatea şi oportunitatea păstrării / înfiinţării unui -serviciu public de alimentare cu energie termica produsă centralizat; • soluţiile tehnice ce vor fi adoptate pentru modernizarea I înfiinţarea unui sistem centralizat de alimentare cu energie termică; • necesarul urban de energie termică pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde de consum şi prognoza privind evoluţia viitoare a acestuia; • evaluarea numărului de consumatori în prezent şi în viitor; • costurile de modernizare şi/sau înfiinţare a sistemelor existente sau noi; • identificarea surselor de finanţare a investiţiilor. De asemenea, în conformitate cu Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, în scopul realizării politicii naţionale de utilizare eficientă a energiei, autorităţile administraţiei publice locale din localităţile cu o populaţie mai mare de 20.000 de locuitori au obligaţia de să întocmească programe de eficienţă energetică proprii care vor include şi investiţiile pe termen lung (3 până la 6 ani). Agenţia Română pentru Conservarea Energiei şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului acordă consultanţă gratuită pentru întocmirea acestor programe. 5.4. Creşterea implicării autorităţilor administraţiei publice locale în modernizarea sistemelor de încălzire urbană • crearea condiţiilor pentru atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor pentru reabilitarea şi eficientizarea sistemelor publice centralizate de alimentare cu energie termică; • utilizarea resurselor financiare proprii şi garantarea creditelor; • utilizarea emisiilor de obligaţiunilor municipale pentru asigurarea fondurilor de investiţii; • restructurarea mecanismelor de subvenţionare şi utilizarea resurselor eliberate pentru finanţarea proiectelor de reabilitare şi modernizare a sistemelor; • pregătirea studiilor de fezabilitate şi a documentaţiilor de execuţie. 5.5. Stabilizarea şi extinderea pieţei sistemelor de încălzire urbană • implicarea operatorului în reabilitarea infrastructurii tehnice a imobilelor şi în reabilitarea termică a acestora; • generalizarea contorizării individuale şi, pe această bază, a contractelor individuale; • sprijinirea consumatorilor individuali pentru procurarea şi montarea dispozitivelor de contorizare individuală; • flexibilizarea metodelor de tarifare şi facturare a energiei termice şi a apei calde de consum, introducerea tarifului binom; • legiferarea achitării facturii de încălzire corespunzătoare unei asociaţii de proprietari (bloc, scară) diferenţiat: o cotă fixe (30 - 50%) din valoarea facturii proporţional cu suprafaţa utilă a apartamentelor, iar penfru diferenţă proporţional cu• consumul individual; • eliminarea graduală a subvenţiei la producător pentru energia termică livrată populaţiei prin sisteme centralizate, respectiv renunţarea treptată în interval de 4 ani la preţul naţional de referinţă în favoarea ajutoarelor sociale direcţionate spre categoriile sociale defavorizate. • legiferarea dreptului operatorilor, de a deconecta de la reţelele publice de distribuţie a utilizatorilor „răi platnici"; • executarea silită a consumatorilor cu datorii la plata facturii energetice de către asociaţiile de proprietari, respectiv de către operatori, după caz. 5.6. Reducerea consumului de energie termică prin micşorarea pierderilor de căldură din imobile • acordarea deducerilor fiscale pentru investiţiile ne-guvernamentale destinate reabilitării termice a imobilelor; • acordarea unor facilităţi pentru asociaţiile de proprietari care realizează proiecte de reabilitare termică a locuinţelor: scutirea de taxe la eliberarea certificatului energetic al clădirii şi a autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare termică, coparticiparea autorităţilor la finanţarea elaborării proiectelor, scutire de impozit pe locuinţa pe care o deţin, pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică; • întocmirea de studii şi proiecte tip, finanţate din fonduri guvernamentale sau ne-rambusabile, pentru popularizarea celor mai eficiente soluţii posibile de aplicat la apartamentele din România; • crearea prin ANL a unui fond locativ de necesitate pentru transferarea temporară a locuitorilor până la finalizarea lucrărilor de reabilitare termică. 5.7. Promovarea utilizării resurselor energetice regenerabile şi neconven.tionale • energie eoliană; • energie solară; • energie geotermală; • energie obţinută din biomasă; • energie obţinută din gazul de fermentare; • energie obţinută din gazul de depozit; • energie obţinută din biogaz. 5.8. Etapizarea implementării proiectelor Respectarea principiilor care stau la baza strategiei presupune realizarea unor lucrări de mare anvergură pe întregul lanţ de la producătorul de energie termică până la consumatorul final de energie termică. În consecinţa, realizarea acestor lucrări presupune un efort financiar deosebit şi impune etapizarea realizării lor. Prin aceasta trebuie să se asigure, gradual, două obiective principale şi anume: • introducerea conceptului de „gestiune a consumului de energie termică la consumatorul final"; • creşterea randamentului global al sistemelor, Aceasta se realizează prin: • Proiecte pe termen scurt şi mediu (2004 - 2007): - finalizarea contorizării consumatorilor de energiei termică la branşament - la nivel de incintă, imobil, scară; - generalizarea utilizării sistemelor de repartizare a costurilor care permit introducerea contractelor individuale de furnizare a energiei termice; - reabilitarea punctelor termice şi a reţelelor secundare de distribuţie adiacente. • Proiecte pe termen lung (2007 - 2017): reabilitarea surselor de producere a energiei termice (CET, CT) şi introducerea cogenerării de medie şi mică putere (CT); reabilitarea reţelelor termice primare de transport a energiei termice; reabilitarea termică clădirilor. Capitolul 6. Scenarii de dezvoltare ale sectorului de Încălzire urbană În România 6.1 Modelul de prognoză pentru dezvoltarea sistemelor de încălzire urbană S-a făcut o analiză de identificare a posibilelor beneficii în scenariul „nici o acţiune" în vederea comparării acestuia cu situaţia scenariilor în care se execută investiţii de îmbunătăţire a sistemului. Pentru aceasta ultimă categorie de scenarii s-a făcut de asemenea o evaluare pentru a determina dacă suma de investiţii necesară pentru reabilitarea SCIU poate fi absorbită de economie în sectorul IU (adică returnată pe baza beneficiilor obţinute) în proiecte având IRR peste 15% care sunt atractive pentru investitori. În plus, s-a arătat că lipsa investiţiilor în SCIU în această etapă conduce la apariţia de deficite în sectorul IU. Aceste deficite nu pot fi evitate din cauza unor limite naturale şi comerciale care, odată depăşite, generează consecinţe cu o importanţă semnificativă. Liniile de acţiune recomandate în strategie rezultă din aceasta analiză aşa cum sunt: ► elaborarea unei strategii pentru SCIU la nivelul întregii ţări bazată pe planuri energetice strategice locale; ► îmbunătăţirea politicii fiscale (ex. eliminarea subvenţiilor comerciale în scopul creşterii responsabilităţii factorilor locali de decizie şi a operatilor pentru reducerea costurilor şi promovarea unui managenent eficient); ► stabilirea unei pieţe a energiei termice transparente şi bine reglementată; ► pregătirea SCIU pentru privatizare (pregătirea atât a unui bun cash flow cât şi a unei structuri de finanţare care să atragă investiţii); ► întărirea capacităţii instituţionale la nivel municipal (modelul ajută la luarea deciziilor de către consiliul local şi de compania de IU); ► definirea politicii de investiţii în SCIU (analizarea scenariilor corespunzătoare pentru stabilirea investiţiilor); ► diminuarea impactului social negativ (prin posibilitatea de a acorda ajutoare sociale semnificative şi pentru perioada în care este necesar); ► îndeplinirea cerinţelor de protecţie a mediului (şi folosirea mecanismelor de transfer credite de emisie din Protocolul Kyoto). În plus, eliminarea subvenţiilor comerciale rezultă în mod natural ca o necesitatea de a creste preţul de referinţă în conformitate cu paritatea puterii de cumpărare, cu 9% până la 12% (valoarea acestuia a rămas neschimbată în ultimii 2 ani). Cel mai important rezultat îl reprezintă instrumentul şi metodologia care pot fi utilizate la nivel local pentru a evalua oportunitatea executării unor proiecte durabile precum şi posibilitatea de a clasifica performanţa operatorilor IU astfel încât să se poată lua decizii asupra dezvoltării sau închiderii şi restructurării SCIU. 6.1.1. Structura generală a modelului Modelul este construit ca un instrument de decizie pentru a trata evoluţia SCIU. El include toţi parametrii importanţi fizici şi financiari care contribuie la obţinerea de cash flow-uri acceptabile şi care permit calculul subvenţiilor şi taxelor ca o măsură a situaţiei costurilor şi beneficiilor Guvernului. Modelul este un model tipic de „venituri minus cheltuieli" (V-C). S-a făcut presupunerea ca subvenţiile sunt rezultatul diferenţei dintre venituri şi cheltuieli astfel încât sa aducă la zero profitul atunci când acesta este negativ. Daca V-Ceste pozitiv nu sunt necesare subvenţii. Conform celor prezentate în Anexa 1 sunt luate în considerare. diverse ipoteze; menţionam pe scurt numai câteva dintre acestea: preţul căldurii la paritatea puterii de cumpărare creşte la fel cu creşterea PIB / cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare pentru a ţine cont de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei; (paritatea puterii de cumpărare are sensul folosit de Banca Mondială ex. World Bank Atlas 2003). preţurile electricităţii şi ale combustibililor cresc la fel ca valoarea nominală a PIB/ cap de locuitor; subvenţii pentru a compensa profitul dacă acesta este negativ; ajutoare sociale pentru a menţine ponderea cheltuielilor pentru caldură în bugetul familiei la un nivel selectat din valoarea PIB / familie (în condiţia o familie pe apartament); vezi punctul subvenţii mai jos pentru detalii; includerea impactului ERU (unităţi de reducere de emisii) în cash flow-ul investiţiilor. curbe de evoluţie (modificabile după caz) a pierderilor, a eficienţei de generare, a cheltuielilor de reparaţie şi operare, ca şi a evoluţiei numărului de apartamente conectate la SCIU. Orizontul de timp al modelului este 2017 asigurând o perioadă de cel puţin 15 ani pentru a acoperi timpii de recuperare uzuali pentru credite de investiţie în sector. Mai mult, acest termen acoperă o perioada de 1O ani după 2007, an în care România va accede la UE. Consideram ca 1O ani este o perioada suficient de lungă pentru ca beneficiile investiţiilor în SCIU să se facă simt,ite. Pentru a evalua strategia din punctul de vedere al Guvernului am inclus un calcul al diferenţei taxe minus subvenţii (T-S) astfel încât să se vizualizeze câştigul total net al Guvernului. De exemplu, cu creşterea preţurilor energiei termice şi a energiei electrice, cresc şi veniturile ceea ce dă un profit mai mare care, taxat, asigură un mai mare venit pentru Guvern şi reduce (elimină) nevoia de subvenţii comerciale. Dar ajutorul social creşte, lucru care erodează venitul Guvernului. Prin contrast, dacă preţurile sunt mici, taxele şi ajutorul social sunt mici dar subvenţiile comerciale cresc semnificativ pentru a atrage investiţie. În ambele situaţii masurile legislative sunt importante deoarece la preţuri mari creşte numărul de apartamente deconectate de la SCIU, diminuând astfel veniturile provenite dintr-o piaţă în descreştere (trebuie analizată oportunitatea introducerii zonelor prioritare de IU); în timp ce la preţuri mici se poate inversa procesul de deconectare dar trebuie alocate ajutoare sociale în mod corespunzător. Atragerea de investiţii constituie un alt aspect important considerat în studiu şi am aplicat modelul pentru a determina valoarea estimativă a sumei maxime de investiţie care poate fi absorbită de sector (adică să poată fi recuperată în orizontul de timp considerat şi în condiţiile reale de preţ al căldurii, consum etc.) astfel încât să asigure o IRR mai mare de 15%, limita selectată din motiv de atractivitate a investiţiei pentru entităţi de finanţare străine. În acest scop s-au considerat 16 scenarii pentru diferite preîuri ale căldurii şi energiei electrice. Detaliile şi rezultatele sunt prezentate mai jos: Structura generală a datelor modelului este prezentată în tabelul de mai JOS: Intrări Curbe de evoluţie Date singulare Date fizice Pierderi Consum de combustibil Capacităţi (electrice, termice, CET/CT) Randamente 'Date comerciale Întreţinere Preturi el. I căldură (nominale şi PPC) şi coeficienţii lor de creştere Costuri de întreţinere şi reparaţii Coeficienţi de emisie şi preturi ERU Preţul combustibilului şi rata sa de creştere Date Deprecierea financiare Taxa Rata de scont Dobânda Suma investită Ieşiri Curbe de evoluţie Date singulare Financiare Cash flow (DCF şi cu ERU) IRR% NPV PBT Venit total din vânzarea de ERU Deficit Subvenţii comerciale şi ajutoare sociale Taxe Total subvenţii comerciale şi ajutoare sociale Vom prezenta în continuare tendinţele majore şi rezultatele care justifică măsurile propuse în strategie pentru SCIU din România. 6.2. Scenarii şi rezultate 6.2.1. Subvenţiile Subvenţiile considerate în model corespund structurii subvenţiilor alocate sectorului de IU. Exista două tipuri de subvenţii: acelea comerciale (la producători şi /sau distribuitori) şi cele sociale pentru ajutor de încălzire. 6.2.1.1. Subvenţiile comerciale Fondurile alocate pentru a compensa costurile de restructurare a sectorului energetic au rezultat din separarea GET-urilor de Termoelectrica şi transferarea lor la consiliile locale sau judeţene, ca de exemplu participarea statului la capitalul social care contribuie la o posibilă structurare a investiţiei cu participare locală. Fondurile folosite pentru a garanta creditele, a acoperi dobânzile în vederea atragerii investitorilor prin ameliorarea cash flow - lui în prima parte a ciclului de investiţie sau, fonduri destinate să compenseze politica de preţ scăzut a guvernului bazată pe motive în special sociale. De asemenea, sume pierdute din motiv de reducere a arieratelor şi a serviciului datoriilor vechi sunt incluse în aceasta categorie. în model aceste fonduri sunt considerate ca sumele care aduc la zero pierderile de profit care pot apare în primii ani ai investiţiei. 6.2.1.2. Ajutoarele sociale I I Ajutoarele sociale au fost considerate ca sume plătite de Guvern pentru a menţine procentul costului căldurii din PIB / familie la o valoare suportabilă (aceasta valoare a rezultat a fi 2%-4%). Aceste subvenţii sunt considerate în raport cu venitul familiei aşa cum sunt specificate în OUG nr. 81/2003. Dacă ajutorul social local (ex. rezultat din rata mare a şomajului) ar fi luat în considerare, atunci este necesar să se facă o analiză mai profundă pentru fiecare oraş. Figura de mai jos dă, în % din venitul apartamentelor (familiei), pentru treptele de venit ale familiilor, costul căldurii, ajutorul social şi costul rezultat al căldurii după acordarea ajutorului a cărui valoare medie este 5,3%. Am reprezentat de asemenea separat şi ponderea costului căldurii din venitul familiei pentru familiile foarte sărace ajutate conform OUG nr. 81/2003 - se pot observa nivele de ordinul 20%. Pentru a explica de ce am ales valoarea de 2% în calculele din model ca o limită peste care se acorda ajutor social, trebuie să mentionam că există o diferentă între PIB / familie considerat în model şi venitul familiei. Din datele disponibile pentru anul 2000, venitul total pe familii în România reprezintă 46,4% din PIB - ul acelui an. În mod corespunzător, făcând comparaţia cu o bază lărgită, vom avea un procent mai mic al costului căldurii care pe medie da 5,3% x 46,4% = 2,4%. Acesta este motivul pentru care am considerat, în mod conservativ, valoarea de 2% în calcule. Mai mult, folosind această valoare nivelul ajutorului social ajunge să fie apropiat de valoarea reală din anul 2003. Pentru a estima şi numărul de apartamente care beneficiază de ajutor am reprezentat numărul cumulat de apartamente pe aceeaşi figură dar la o alta scara. Numărul aproximativ de apartamente care beneficiază de ajutor este de 1.375.000 din cele circa 1.920.000 de apartamente sunt conectate la sistemele de încălzire urbană. State aid for DH apartments - %Aid - -- %cost heat în hh income %cost with aid avg %cost with aid -;)(-- DH apartments 14.00% 2500000 apartments 12.00% 10.00% 8.00% 6.00% 4.00% 2.00% 0.00% 14801711 18461986 2182 2305 2571 3064 3605 5779 family re\€nue $/y by deciles 2000000 1500000 1000000 - 500000 o %cost of heat in aidedfamily revenue OUG81/2003 25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% 952 1266 1580 1904 2218 2661 $/y/family Figura 17. Sursa: Anuarul Statistic al României, OUG nr. 81/2003 O imagine generală a subvenţiilor este dată în tabelul de mai jos pentru 2001 care acoperă atât caldura cât şi energia electrică. Structura subvenţiilor este data pentru 2001. Tipul de ajutor Procent Fonduri [mii.€] Subvenţii, alocaţii, facilităţi fiscale, acoperirea dobânzii, alte ajutoare 27.57% 48.11 Reducerea fiscalităţii 0.16% 0.28 Capital de stat 20.07% 35.02 Exceptarea şi reducerea arieratelor şi a penalitătilor 5.55% 9.68 Garantii de stat 46.65% 81.4 Total 100.00% 174.49 Ajutor pentru energie electrică şi termică în 2001. Sursa: Monitorul Oficial al României nr. 625 bis/2003, Partea I Resursele financiare reprezentate de subvenţii sunt semnificative şi folosirea lor în cadrul structurii financiare a investiţiilor poate fi benefică. Oe exemplu, putem considera ca fondurile de garantare sunt alocate 50% (adică 40 mii. Euro) pentru garantarea creditelor de combustibil iar restul de 50% pentru a garanta investiţia. Cele 40 mii. Euro vor acoperi, luând ca ex. rata Băncii Mondiale de 0,5%/an o garanţie pentru un credit pe 8 ani de 1.000 mii. Euro (=40 mii. euro/0,5%/8). Un milion de Euro participare locală la investiţie poate aduce alte doua milioane de investiţie străină dacă sunt îndeplinite şi alte condiţii specifice. Cu o participare locală de 33% sindicalizarea restului până la 100% este posibil de realizat asigurând o evoluţie promiţătoare a economiei şi capabilitatea sa de a returna creditul conform celor arătate în model. Returnarea creditului depinde de preţ şi de mărimea pieţei de IU. 6.2.2. Evoluţia numărului de apartamente conectate la SCIU În funcţie de preţul căldurii şi preţul gazelor Pornind de la cifrele privind numărul considerat de apartamente conectate la SCIU în fiecare oraş am trasat o curbă de tendinţă la nivel naţional care este reprezentată alături de curba de evoluţie a preţului căldurii (valori medii luate pentru anii consideraţi în Euro /Gcal); preturile echivalente la paritatea puterii de cumpărare variază de la 35 la 39 la 45 şi la 63 Euro PPP/ Gcal). Graficul de mai jos arată o scădere a numărului de apartamente conectate odată cu creşterea preţului. Aceasta tendinţa este influenţată şi de un alt factor adică presiunea de piaţa a promotorilor de centrale de apartament folosind drept combustibil gazul metan. Dependenţa crescândă a apartamentului mediu de gazele naturale este rezultatul acestei tendinţe. Evolution of appartments connected to OH and of the price of heat in Euro/Gcal 3,000,000 25 2,500,000 20 2,000,000 15 1,500,000 10 1,000,000 500,000 5 2000 2001 2002 2003 f- -:-Apartments DH - Price I Figura 18. Evoluţia apartamentelor conectate în funcţie de preţul căldurii Modul în care numărul de apartamente conectate variază cu preţul căldurii este dat în figura următoare; dependenţa este o funcţie putere cu coeficient negativ. Evoluţia apartamentelor conectate este influenţată şi de preţul gazelor naturale, care va creşte în următorii ani în parte din cauza creşterii ponderii importului şi, de asemenea, ca rezultat al politicii Guvernului de a creşte preţul gazelor la valori apropiate de cele din UE. Alături de (i) creşterea preţului gazelor, care îndepărtează consumatorii de folosirea centralelor pe gaze pot fi luaţi în considerare alţi doi factori: (ii) acţiuni legale de stabilire a unor zone prioritare pentru IU şi (iii) îmbunătăţirea percepţiei preţului /confortului /capacităţii de control datorită investiţiilor în tehnologie (ex. utilizarea robinetelor termostatate şi contoarelor individuale) precum şi a efectelor ajutoarelor sociale. Graficul de mai jos prezintă evoluţia generală simulată a apartamentelor conectate la SCIU descrisă de funcţia de mai sus cu o corecţie a evoluţiei bazată pe saturarea numărului de apartamente la numărul acestora din anul 2001 când au început deconectările masive. (aceasta ipoteză poate fi schimbată dacă există condiţii locale diferite, ca de exemplu investiţii de dezvoltare de noi s·isteme de încălzire urbană). OH apartments evolution 310000 290000 270000 ~ 250000 - - apartments - oH evolutio 230000 210000 190000 170000 150000 o 5 10 15 20 1=2003 Figura 19. Evoluţia apartamentelor conectate la SCIU în funcţie de preţul căldurii şi preţul gazelor naturale 6.2.3. Evitarea deficitului guvernamental şi atragerea investitorilor 6.2.3.1. Scenarii pentru Guvern şi investitori Pentru determinarea parametrilor de bază ai modelului bazat pe date şi tendinţe reale, vezi mai sus şi Anexa 1, consideram în continuare că variabilele de control, preţul căldurii şi cel al energiei electrice, sunt cele pe care guvernul le poate schimba în situaţia în care toate celelalte rămân constante fiind fixate pentru un proiect de investiţie la nivelul întregii ţări. Schimbarea de preţuri conduce la scenarii în care fiecare este caracterizat de o pereche de preţuri, respectiv pentru caldură şi pentru energia electrică. Am considerat 5 preţuri ale căldurii, de la 13 la 29 Euro/Gcal şi trei preţuri ale energiei electrice, de la 45 la 65 Euro/MWh. Definind aceste domenii de preţuri am determinat 15 scenarii pentru care am calculat valorile T-S (Taxe - Subvenţii), IRR şi NVP (valoare prezentă neta) în fiecare scenariu. Cele 15 scenarii considerate sunt rezumate în tabelul de mai jos. Repetăm ca singurii parametri variabili sunt preţurile căldurii şi respectiv ale energiei electrice. Ceilalţi parametri sunt menţinuţi constanţi cu valorile date în Anexa 1. Subliniem ca suma de 3.000 mii. Euro investiţie reprezintă o valoare pentru care cash flow-ul prezintă valori ale IRR în jurul a 15%. Aceasta sumă poate fi subiectul unei analize de sensitivitate separată pe care nu am făcut-o având în vedere faptul ca ea trebuie efectuată la nivel local pentru fiecare companie de IU în parte, cu toate datele schimbate pentru a reflecta condiţiile locale. La nivelul întregii ţări calculele arată ca 3.000 mii. Euro reprezintă o sumă potenţială de investiţie care poate fi returnată în condiţii bune. 6 7 8 9 10 13 17 21 25 29 55 55 55 55 55 3282 3046 2045 823 -399 10% 1845 13% 2444 16% 3023 19% 3598 22% 4173 Această sumă rezultă de asemenea din evaluările necesarului de investiţii în SCIU·făcute pe baza datelor din 2003. Valorile rezultate vor fi folosite pentru a determina dacă există un scenariu în care atât Guvernul cât şi investitorul să-şi atingă obiectivele într­ un mod care asigură un câştig acceptabil pentru fiecare dintre ei. Deoarece aceasta este o situaţie tipică de teoria jocurilor, o vom aborda în acest mod pentru găsi un răspuns. Situaţia creată confrunta Guvernul cu un "investitor", fiecare având matricea sa de câştiguri şi încercând să aleagă o strategie care să le îndeplinească obiectivele stabilite. Pentru Guvern: Matricea de câştiguri prezintă pentru preţurile considerate ale căldurii şi energiei electrice, valorile corespunzătoare ale paramentrului Taxe- Subventii în valori nominale. Valori nominale în matricea strategiei Guvernului mii. $ (Taxe - Subvenţii) 17 21 25 29 2043 3046 4049 ,t 1 ' Venit Guvern $/Gcal 45 55 65 $/MWh 13 2279 3282 4284 Obiectivul este de a selecta preţul maxim al căldurii care evită deficitul (pentru perioada considerată până în 2017) la preţul minim al energiei electrice care va rezulta acceptabil pentru investitor din motive de cash flow. Preţul minim al energiei electrice este considerat şi din motive de piaţă a energiei electrice, adică de a asigura posibilitatea pentru CET de a-şi vinde energia electrică. În prezent, numai energia electrică ce corespunde căldurii generate este preluată obligatoriu de distribuitorul de energie electrică în timp ce restul energiei electrice poate fi oferită în conformitate cu mecanismele pieţei. Observăm că veniturile Guvernului care nu prezintă deficit sunt obţinute pentru preţul căldurii de 21 Euro/Gcal, banda verde pentru fiecare preţ al energiei electrice. Aceasta arata ca guvernul are o strategie pentru SCIU (să menţină preţul iniţial al căldurii la 21 Euro/Gcal în condiţiile de creştere din model). Dacă investitorul va avea o strategie corespunzătoare în matricea sa de câştiguri, atunci vom putea găsi preţuri acceptabile pentru caldură şi energia electrică care să îndeplinească atât obiectivele Guvernului cât şi pe cele ale investitorului (soluţia se găseşte în intersecţia setului de elemente corespunzătoare ale celor două matrici) Pentru investitor. Matricea de câştiguri prezintă pentru aceleaşi preţuri ale căldurii şi energiei electrice valorile IRR pentru cash flow-ul investiţiei. Într-o matrice separata am calculat şi NPV pentru a evalua câştigul investitorului în valori scontate. Matricea strategiei investitorului IRRşi NPV IRR 45 55 65 $/MWh $/Gcal 13 2% 10% 17% 17 6% 13% 20% 21 9% 25 12% 29 15% Obiectivul investitorului: IRR>15% NPV 45 55 65 $/MWh $/Gcal 13 330 1845 3283 17 965 2444 3858 21 1579 4433 25 2177 3598 4993 29 2764 4173 5550 Obiectivul investitorului este de a păstra IRR peste 15% pentru ca proiectul să fie suficient de atractiv pentru orice entitate de finanţare (pentru perioada până în 2017). Observam ca obiectivul investitorului defineşte zona infer_ioară a metricei IRR care conţine şi rândul corespunzător preţului căldurii de 21 Euro/Gcal unde Guvernul evită deficitul. Pentru a respecta şi preţul minim al energiei electrice şi IRR peste 15% pe acest rând avem un element unic identificat de preţul căldurii de 21 Euro/Gcal şi de preţul energiei electrice de 53 Euro/Gcal. Acest scenariu arată pentru guvern un câştig de 2.045 mii. Euro, iar pentru investitor o NPV de 3.023 mii. Euro pentru perioada considerată în model. Capitolul 7. - Finanţarea proiectelor de reabilitare a sistemelor de Încălzire urbană 7. 1. Pregătirea, evaluarea şi implementarea proiectelor de reabilitare. Masurile organizatorice, tehnice şi legislative propuse prin prezenta strategie trebuie să fie acompaniate şi de programe de investiţii prin care să se realizeze următoarele: • creşterea performantelor instalaţiilor şi aducerea lor la nivelul standardelor europene; • reducerea pierderilor pe întregul ciclu de producţie, transport şi distribuţie; • scăderea costurilor de producţie şi a tarifelor de distribuţie a energiei termice şi obţinerea unor preţuri de livrare la consumatorul final accesibile acestora; • măsurarea prin contorizare a cantităţilor de energie termica livrata şi facturarea în funcţie de consumul individual al fiecărui apartament; • introducerea sistemelor de automatizare şi dispecerizare astfel încât să poată fi asigurată monitorizarea şi controlul permanent al funcţionarii instalaţiilor în cadrul parametrilor optimi, de la producere până la utilizator; • asigurarea posibilităţii consumatorilor de a-şi regla şi adapta consumul în funcţie de nevoi şi de capacitatea de plată. Realizarea obiectivelor de mai sus se poate obţine prin programe de investiţii concepute la nivel zonal care să grupeze mai multe localităţi cu specific asemănător şi pentru care să se poată asigura asistenţa tehnică de pregătire şi implementare a proiectelor necesară. Gruparea mai multor localităţi în cadrul unor programe de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii este necesară deoarece: • băncile şi în general instituţiile internaţionale de credit preferă să negocieze şi să finanţeze proiecte de valori mari; • companiile internaţionale interesate să intre pe piaţa românească a serviciilor de încălzire urbană doresc să dialogheze cu parteneri români puternici; • • pentru pregătirea şi finanţarea proiectelor cu valori mari pot fi utilizate mai eficient cadrele tehnice şi economice specializate. Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi propune să asigure interfaţa necesară pentru lansarea unor astfel de programe bazate pe propuneri venite de la municipii şi oraşe, coroborate cu ofertele venite din partea unor investitori / finantatori externi. ' La stabilirea necesarului de investiţii pentru serviciile de producere, transport şi distribuţie a energiei termice s-au avut în vedere următoarele ipoteze: • perioada de aliniere la nivelul parametrilor stabiliţi prin directivele Uniuni-i Europene a serviciului public de încălzire urbană va fi de 15 ani cu începere din 2004; • populaţia care va beneficia de aceste servicii va fi de 6,5 milioane de locuitori repartizata în 2.335.000 de apartamente • procesul de modernizare şi retehnologizarea va cuprinde toate capacităţile de producţie, sistemele de transport şi distribuţie a energiei termice care aparţin autorităţilor administraţiei publice locale şi acele capacităţi care în prezent aparţin S.C. Termoelectrica S.A. şi care urmează să treacă în patrimoniul autorităţilor locale; • în procesul de modernizare 50 % din capacităţile de producere a energiei termice vor fi transformate pentru a produce în regim de cogenerare; • costurile de investiţii au fost evaluate pe baza unor indicatori specifici ale căror valori sunt următoarele: retele de distributie ' ' reţele primare de transport centrale termice centrale termice de cogenerare transformare CT în CET costuri pentru modernizarea IMA 97,8 €/m (d=100 mm); 327,8 €/m (d=500mm); 32 7,8 €/m (d=500 mm); 200 €/Gcal/h; 300 €/kWel; 100 €/Gcal/h; 350 €/kWel; 165.000 €/Gcal/h; 570 mii.€ Aşa cum rezultă din datele analitice, necesarul total de investiţii pentru reabilitarea şi modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie a energiei termice este de 6,797 mld. USD. În condiţiile unei rate constante anuale a investiţiilor, efortul investiţional anual este evaluat la cca. 453 mii. USD/an şi va putea fi asigurat din următoarele surse: • surse proprii ale operatorilor; • credite (alocaţii) bugetare; • credite bancare; • fonduri nerambursabile; • capital privat. 7. 2. Consideraţii privind sursele alternative de finanţare Bugetul de stat se confruntă în această perioadă, şi probabil ş1 in următorii ani, cu constrângeri mari încât apreciem că finanţarea investiţiilor aferente serviciilor de încălzire urbana din această sursa va continua să se reducă. Pe de altă parte, autorităţile administraţiei publice locale nu au încă suficiente resurse proprii pentru acoperirea necesarului de investiţii din bugetele locale. De aceea trebuie avute în vedere surse alternative de finanţare, şi anume: • stimularea implicării capitalului privat prin utilizarea contractelor de parteneriat public-privat; • atragerea şi utilizarea de fonduri nerambursabile; • utilizarea creditelor bancare în baza garanţiilor de stat sau a garanţiilor proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale; • venituri proprii ale utilizatorilor. 7.2.1. Capital privat Capitalul privat trebuie implicat în sfera serviciilor de încălzire urbană, sub forma contractelor de parteneriat public-privat, pentru ca: • interesul privat disciplinează autoritatea din punct de vedere bugetar şi creşte eficienţa economică a operatorului; • concentrează capital pe termen lung în sfera serviciilor publice de încălzire urbană; • introduce elemente de concurenţă într-un domeniu caracterizat în h general ca monopolist, iar concurenţa determină creşterea calităţii. ln perioada următoare Ministerul Administraţiei Publice va sprijini implicarea capitalului privat în investiţiile din infrastructura aferentă serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat a localităţilor, în principal prin promovarea gestiunii delegate a serviciilor În baza contractelor de concesiune şi/sau de parteneriat public-privat. Investiţiile mari şi costisitoare, necesare pentru construirea unor centrale de cogenerare pentru asigurarea energiei termice, se vor putea realiza în perioada următoare cu predilecţie prin aranjamente contractuale de aceasta formă. De asemenea va fi deschisă mai mult piaţa serviciilor de încălzire urbană pentru operatorii cu capital privat sau mixt. Procesul de licenţiere, obligativitatea îndeplinirii unor criterii de performanţă, scoaterea la licitaţie - publică a serviciilor prestate de operatorii care nu au obţinut licenţa, sunt căile avute în vedere pentru deschiderea pietei serviciilor către operatorii strategici. În acest scop legislaţia secundară, aflată în faza finală de elaborare şi adoptare, va trebui să dea soluţii cu privire la modul de selecţie al partenerilor, la conţinutul contractelor de delegare a serviciului, la condiţiile de derulare şi garantare a investiţiei etc. Foarte important este ca mesajul autorităţilor locale şi centrale cu privire la interesul pentru astfel de aranjamente să fie transparent, riguros şi profesionist, în aşa fel încât să fie încurajaţi parteneri serioşi cu potenţial economic şi tehnic. Valoarea mare a efortul investiţional nu poate fi acoperită integral din surse ale bugetelor locale sau ale bugetului de stat. Este necesar de aceea să se apeleze la investitori privaţi care să aducă capital pentru investiţii. Formele oferite în prezent de legislaţia românească pentru atragerea / participarea capitalului în acest sector sunt: • crearea de societăţi joint-venture cu participarea autorităţilor locale şi respectiv a investitorilor privaţi; • privatizarea operatorilor şi concesionarea serviciilor cu condiţia modernizării infrastructurii aferente; • delegarea gestiunii pe baza contractelor de parteneriat public-privat; • operaţiuni de investiţii prin credit furnizor. Pentru a deschide piaţa serviciilor de încălzire urbană şi a stimula atragerea investitorilor străini şi a capitalului privat în sector sunt necesare o serie de măsuri după cum urmează: • garantarea de către stat a creditelor externe pentru proiectele importante din domeniu; • recunoaşterea prin lege a dreptului de proprietate asupra bunurilor realizate cu capital propriu al investitorului în cadrul contractelor de delegare a gestiunii, până la expirarea contractelor; • reglementari mai flexibile privind modul de aprobare a tarifelor; legislaţie mai dură pentru sancţionarea răilor platnici; • scutirea de taxe vamale, comisioane vamale şi TVA la importul de echipamente destinate sectorului încălzirii urbane; • scutirea la plata impozitului pe profit pe durata rambursării creditelor; • reeşalonarea datoriilor acumulate de ,către operatorii din sistem; • asigurarea unor condiţii echitabile de vânzare a energiei electrice produsă în sistem de cogenerare. 7.2.2. Fonduri nerambursabile Scenariile de finanţare a proiectelor de investiţii din infrastructura urbană a României trebuie să aibă în vedere şi sursele de finanţare nerambursabile provenite de la Uniunea Europeană, de la alte state europene sau din ···afara continentului european pentru următoarele argumente: • este o ţară candidată la integrare; • este parte a ecosistemului european, ca poluator şi în acelaşi timp ca receptor de poluare; • este o ţară care a aderat la majoritatea convenţiilor de mediu şi dezvoltare durabilă. În această perioadă se află în diferite faze de pregătire programe de investiţii în infrastructura locală, finanţate parţial din credite nerambursabile de la U.E: • Programul ISPA, componenta - mediu; • Programele de coeziune economică şi socială finanţate din Fondul de dezvoltare regională (Phare); • Programul RICOP - componenta Lucrări Publice. Aceste programe sunt avansate din punctul de vedere al pregătirii tehnice şi al aranjamentelor financiare, fiind deja stabilite comitetele de coordonare şi agenţiile de implementare. 7.2.3. Credite interne sau externe Finanţarea infrastructurii aferente serviciilor de încălzire urbană prin utilizarea creditelor bancare trebuie extinsă pentru ca: • alocaţiile de la bugetul statului sunt reduse, ca urmare a constrângerilor bugetare; • interesul capitalului privat este încă mic, comparativ cu nevoile de investiţii ale acestui sector; • creditul impune eficienţa economică şi disciplină financiară, caracteristici care lipsesc cel mai mult acestui sector; • creditul permite împărţirea poverii investiţiilor urgente din infrastructură dar generatoare de beneficii pe termen lung, pe mai multe generaţii de viitori beneficiari. De aceea, în prezent sunt în curs de pregătire mai multe programe de investiţii care se adresează reabilitării, modernizării şi eficientizării infrastructurii serviciilor de încălzire, în principal din mediul urban. Schema de finanţare are în vedere pe lângă credite bancare pe termen lung de la instituţii financiare internaţionale şi atragerea unor granturi de la Uniunea Europeană, precum şi facilităţi al programelor de joint - implementation, credit furnizor, etc. Capitolul 8. Plan de acţiune pentru implementarea strategiei naţionale privind alimentarea cu energie termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate 8.1. Liniile de acţiune şi elemente de monitorizare a implementării Linia de acţiune 1: Îmbunătăţirea cadrului legislativ România are nevoie de un cadru legal consistent pentru sectorul energiei termice. Cu toate că Guvernul a adoptat, în vederea aderării la UE, „Foaia de parcurs din domeniul energetic din România" (prin HG 890/2003) şi „Strategia naţională în domeniul eficienţei energetice" (prin HG nr. 163/2004), în ambele documente problemelor referitoare la energia termică sunt relativ reprezentate. În „Strategia naţională în domeniul eficienţei energetice" energia termică este considerată legat de centralele electrice de termoficare, iar în „Foaia de parcurs din domeniul energetic din România" deasemenea nu are o dezvoltare suficientă. Motivul principal pentru această situaţie fiind, desigur, caracterul local al pieţei de energie termică, prin contrast cu sistemul interconectat de energie electrică şi acela al reţelelor de gaz metan. În plus, la nivel local nu există strategii energetice în care încălzirea să aibă o poziţie importantă, fie ea încălzire centralizată sau distribuită şi să acopere toată piaţa de energie termică. Elaborarea unui plan de furnizare de energie la nivel local poate contribui la evitarea situaţiilor în care de exemplu cărbunele şi deşeurile locale de lemn sunt neglijate în favoarea aducerii gazului din conducte aflate la distante mari. Piaţa energiei termice este o piaţa locală dar ea are o influenta semnificativă asupra economiei în mai multe feluri (locuri de muncă, importuri de combustibil, eficienţă, tehnologii etc.). La nivel local este imperios necesară declanşarea unor acţiuni pentru formarea unei viziuni cu privire la viitorul încălzirii urbane urmate de elaborarea, aprobarea şi implementarea unor strategii energetice locale adaptate specificului local, posibilităţilor şi nevoilor comunităţilor locale. Elaborarea, adoptarea, gestionarea şi controlul implementării „Strategiei naţionale privind alimentarea cu energie termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate": Acţiunea 1. Elaborarea Strategiei naţionale privind alimentarea cu energie termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate. Acţiunea 2. Îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru IU. Acţiunea 3. Adoptarea Legii energiei termice. Acţiunea 4. Elaborarea legislaţiei secundare necesare. Acţiunea 5. Adoptarea unei HG privind relaţiile contractuale şi introducerea contractelor individuale. Acţiunea 6. Adoptarea unei HG privind repartizarea costurilor de incălzire. Acţiunea 7. Adoptarea unei OG privind zonele prioritare pentru IU. Acţiunea 8. Elaborarea unor hotărâri ale consiliilor locale pentru funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Acţiunea 9. Dezvoltarea strategiilor locale cu privire la încălzirea urbană. Acţiunea 10. Crearea zonelor prioritare pentru IU. Rezultate principale: • Strategia naţionala de IU; • Legea energiei termice; • Strategiile energetice locale. Linia de Acţiune 2: Îmbunătăţirea politicii fiscale Multe din sistemele de IU au zeci de ani de operare iar aducerea lor la nivelul tehnologic prezent necesită investiţii. În plus, măsurile de creştere a eficienţei, a nivelului de confort şi a capacităţii de monitorizare şi control a producerii, transportului, distribuţiei şi consumurilor de energie termică necesită finanţări care nu pot fi cerute numai de la clienţi, ci şi de la administraţia locală şi de la Guvern. Politica fiscală necesită preţuri reale ale energiei termice, eliminarea subvenţiilor către producători, utilizare adecvată a instrumentelor de taxare şi de amortizare pentru atragerea de investiţii şi încurajarea măsurilor de economisire a energiei. Îmbunătăţirea politicii fiscale relevante pentru IU: Acţiunea 11. Implementarea unei politici fiscale atractive pentru IU. Acţiunea 12. Promovarea investiţiilor în IU prin mecanisme ale economiei de piaţă (contracte de PPP, PPI). Acţiunea 13. Crearea unui mediu favorabil pentru companiile specializate în servicii de eficienţă energetică. Acţiunea 14. Aducerea preţurilor la nivelul real. Acţiunea 15. lnternalizarea costurilor de mediu Acţiunea 16. Eliminarea subvenţiilor de producţie directe şi indirecte. Acţiunea 17. Sprijinirea implementării investiţiilor pentru economisirea energiei Acţiunea 18. Stabilirea unor reguli şi responsabilităţi clare de separare între companiile de IU şi municipalitatea în proprietatea şi/sau coordonarea căreia se găsesc. Acţiunea 19. Creşterea volumului de finanţare mobilizat din surse interne şi externe Rezultate principale: • Eliminarea pe termen mediu a preţului de referinţă; • Eliminarea subvenţiilor operaţionale. Linia de acţiune 3 Îmbunătăţirea capacităţilor de reglementare Cu un nou cadru legal şi o politică fiscală mai bună autorităţile de reglementare vor trebui să ia în considerare îmbunătăţirea metodelor de determinare a tarifului şi să introducă un tarif cu doua componente. Va trebui elaborată o metodologie clară pentru stabilirea preţului naţional de referinţă care să ia în considerare puterea de cumpărare a clienţilor rezidenţiali. De fapt, în timp, preţul de referinţă va trebui eliminat şi înlocuit cu ajutoare sociale mai bine orientate şi alocate. Facilitarea implementării tehnologiilor energiilor alternative şi internalizarea unor externalităţi importante (ex. costurile de mediu), pentru a crea o buna competiţie, va trebui sa devină o parte componentă a activităţii de reglementare. Îmbunătăţirea activităţii de reglementare: Acţiunea 20. Întărirea rolului, autonomiei şi competenţelor autorităţilor de reglementare. Acţiunea 21. Introducerea tarifului cu doua componente (binom). Acţiunea 22. Elaborarea unei metodologii clare pentru stabilirea preţului national de referintă. Ac'ţiunea 23. Revi'zuirea metodologiei generale de calcul a tarifului. Acţiunea 24. Masuri de promovare a companiilor private de colectare a plăţii energiei termice. Acţiunea 25. Promovarea tehnologiei SCIU asociată cu tehnologia cogenerării. Acţiunea 26. Introducerea metodelor şi dispozitivelor de măsurare a energiei termice livrate la branşament. Acţiunea 27. Introducerea sistemelor de măsurare la nivel de apartament. Acţiunea 28. Verificarea funcţiunilor si responsabilităţilor de reglementare. Rezultate principale: • Separare /corelare clară a sarcinilor între autorităţile de reglementare; • Codul comercial al sectorului IU; • Creşterea preţului de referinţă cu 9%-12%; • Implementarea tarifului cu două componente. Linia de acţiune 4 Stabilirea unei pieţe transparente de energie primară În prezent diverse tehnologii intră în competiţie pe piaţa de energie termică iar preţurile lor prezintă distorsiuni rezultate din nevoile lor de combustibil, costuri ascunse sociale şi economice (ca de exemplu întreruperea ciclurilor economice rezultate din schimbarea de tehnologie pe partea de distribuţie a căldurii) precum şi costuri de mediu. Aceste distorsiuni trebuie eliminate. Necesitatea implementării directivelor EU conduce de asemenea la acest rezultat. În plus, subvenţiile încrucişate vor trebui analizate pe o bază mai largă şi eliminate (adică unele subvenţii pot rezulta în afara sectorului IU la nivelul întregii economii ca de exemplu scutirea de taxe vamale pentru importurile de centrale termice de apartament). Pe de alta parte dacă fabricaţia cazanelor mici este făcută în România efectul benefic de creare de locuri de muncă nu va trebui neglijat în raport cu acela de distrugere de locuri de muncă prin închiderea sistemelor de IU. Stabilirea de pieţe transparente şi libere pentru surse de energie primară: Acţiunea 29. Eliminarea distorsiunilor de preţ pentru diferite tipuri de energie folosită pentru încălzire. Acţiunea 30. Eliminarea tuturor subvenţiilor încrucişate şi a acelora directe din preţ. Rezultate principale: • Analiza şi elaborarea unui plan de eliminare a distorsiunilor de preţ. Linia de acţiune 5 Pregătirea SC IU pentru privatizare Cadrul legal de reglementare adecvat susţinut de politica fiscală corespunzătoare într-o piaţă transparentă şi competitivă trebuie să conducă la atragerea investitorilor privaţi. Pot exista diverse niveluri de implicare a acestora şi trebuie acordată mai multa atenţie părţilor din active şi din pasive care sunt păstrate şi care sunt transferate investitorilor privaţi. Ultimii ani au arătat ca în sectorul energetic investitiile mari (presupuse a fi aduse de investitorii privaţi) şi liberalizarea pieţe'i nu sunt evenimente simultane. În acest context, pregătirea privatizării SCIU presupune folosirea avantajelor unor investiţii făcute înainte de privatizare astfel ca folosind gestiunea privată să se reducă componentele de costuri pe perioada plăţii serviciului datoriei. Pentru atingerea acestui obiectiv trebuie elaborată o strategie separată de privatizare a SCIU care să folosească şi avantajul de scală (adică al grupării mai multor utilităţi) şi care să permită acordarea de garanţii pentru riscuri necomerciale de către Guvern şi/sau administraţia publică locală. Pregătirea infrastructurii de IU pentru privatizare: Acţiunea 31. Elaborarea unei strategii separate de privatizare a operatorilor de IU. Acţiunea 32. Pregătirea operatorilor pentru privatizare. Acţiunea 33. Gruparea mai multor SCIU în programe de modernizare agreate cu IFI. Acţiunea 34. Creşterea valorii garanţiilor de riscuri necomerciale acordate investitorilor privaţi. Acţiunea 35. Facilitarea implicării companiilor de energie private din străinătate. Acţiunea 36. Transformarea sectorului IU într-un sector cu o participare privată mare. Rezultate principale: • Elaborarea planului de privatizare (gruparea companiilor, deciderea zonelor prioritare pentru IU şi a altor zone economice de încălzire, selectarea nivelului de implicare pentru investitorii privaţi etc.). Linia de acţiune 6. Întărirea capacităţii instituţionale la nivel municipal Furnizarea energiei termice constituie o piaţă locală şi, oricât de bună ar fi strategia guvernamentală şi măsurile legale financiare etc., dacă la nivel municipal nu exista capacitate institutională atunci implementarea şi susţinerea strategiei vor fi o problemă. Fiecare municipalitate trebuie să înfiinţeze o direcţie de gestiune energetică. Aceasta va aduna date credibile şi va elabora Planul de opţiuni pentru furnizarea de energie la nivel municipal şi va genera indicatorii statistici pentru urmărirea implementării acestor planuri. În plus, se va elabora un plan de recuperare financiară bazat pe îmbunătăţirea ratei de colectare I încasare a facturilor, corelat cu ridicarea calitătii serviciului, diminuarea ratei de devalorizare a patrimoniului, opţiuni alternat'ive de locuri de muncă şi de asistenţă financiară de la Guvern. Reducerea poluării va trebui să constituie,deasemenea, o alta preocupare continua a acestora. Creşterea capacităţii instituţionale la nivel municipal: Acţiunea 37. Pregătirea planurilor de IU. Acţiunea 38. Introducerea indicatorilor statistici de evaluare. ' Ac.tiunea 39. Îmbunatăt'irea calitătii serviciului. Acţiunea 40. Creşterea procentului de conectări. Acţiunea 41. Oprirea devalorizării patrimoniului. Acţiunea 42. Elaborarea Planului de recuperare financiară şi eficientizare a serviciului. Acţiunea 43. Creşterea volumului de încasare a facturilor. Acţiunea 44. Dezvoltarea de programe alternative de locuri de muncă şi pentru asistenţă financiară pentru angajaţii companiilor de IU care îşi pierd locurile de muncă din cauza restructurării şi retehnologizării. Acţiunea 45. Reducerea poluării. Acţiunea 46. Elaborarea de planuri de furnizare de energie la nivel municipal. Rezultate principale: • Plan de IU; • Plan de recuperare financiară; • Plan de alimentare cu energie la nivel municipal; • Program de pregătire pentru administraţia publică locală. Linia de acţiune 7 Definirea politicii de investiţii pentru IU Nu există o soluţie unică miracol pentru IU, ci un pachet de măsuri pornind de la consumator (izolare termică la clădiri, contorizare, robinete termostatate etc.) în amonte către distribuţie (conducte preizolate, urmărirea şi controlul pierderilor), transport (izolare conducte, puncte termice cu schimbătoare termice în placi şi dispozitive de urmărire şi control sau chiar transferarea punctelor termice mai aproape de consumatori pentru a scurta lungimea reţelelor de distribuţie) şi generare (redimensionarea generării bazat pe scăderea consumului din cauza creşterii eficienţei, o alegere mai buna a tehnologiei pentru a optimiza portofoliul de combustibil etc.). O analiză profundă a reţelei este necesară pentru stabilirea zonelor de prioritate pentru IU bazat pe densitatea de apartamente, configuraţia reţelei etc. În plus, eficienţa energetică generează reduceri de emisii de C02 care poate aduce mai multe fonduri pentru proiectele de investiţie (prin mecanismele Protocolului Kyoto). De asemenea folosirea energiilor alternative trebuie să aibă o componentă separate în Planul de eficienta energetică. Pe aceeaşi linie, pentru a asigura beneficiile investiţiei, ca parte a politici locale se vor desemna zone prioritate pentru IU, si se vor elimina zonele neeficiente ale SCIU unde poate fi făcută schimbarea de tehnologie. Mai mult, în zonele de IU cu blocuri care au atât apartamente conectate la sistem cât şi apartamente deconectate, implementarea tarifului cu doua componente va acorda un termen de graţie de doi ani pentru apartamentele deconectate de a decide reconectarea sau a începe să plătească oricum partea fixă. Aceasta măsură urmăreşte să crească reconectarea astfel ca să aducă densitatea de apartamente la nivel economic. Definirea politicii de investiţii pentru SCIU: Acţiunea 47. Plan de acţiune pentru eficienţa energetică. Acţiunea 48. Adoptarea unui program de izolaţie termică a clădirilor. Acţiunea 49. Optimizarea zonelor de IU. Acţiunea 50. Reducerea costurilor de producere şi distribuţie a căldurii. Acţiunea 51. Economisirea energiei primare şi reducerea emisiilor de C02. Acţiunea 52. Reabilitarea şi îmbunătăţirea SCIU. Acţiunea 53. Alocarea de fonduri guvernamentale pentru investiţii urgente in proiecte de eficienta energetica. Acţiunea 54. Plan de acţiune pentru surse de energie alternativă. Acţiunea 55. Reducerea poluării. Acţiunea 56. Elaborarea de planuri de furnizare de energie la nivel municipal. Rezultate principale: • Selectarea grupului de prioritate 1 al oraşelor şi pregătirea Planului de investiţii la clienţi (incluzând contoare, robinete termostatate, izolaţie termică etc.); Planul de investiţii în reţele; Planul de investiţii în generare; Planul de resurse financiare pentru fiecare oraş şi lansarea investiţiilor în aceasta ordine; • Selectarea zonelor prioritare pentru IU si pentru sisteme de încălzire alternative; • Plan de eficienţă energetică şi energii alternative. Linia de acţiune 8 Eliminarea impacturilor sociale negative Diverse impacturi sociale pot fi luate în considerare când se implementează strategia de energie termică. Eliminarea subvenţiilor către furnizorii de energie, combinată cu introducerea în tarif a componentei de serviciului datoriei după executarea investiţiei, poate produce impacturi sociale negative în special pentru clienţii rezidenţiali săraci. Diverse măsuri pot fi luate în acest caz începând cu suportul guvernamental pentru investiţia de economisire de energie la nivelul apartamentului, introducerea de tarife orientate social şi, posibil, cote de ajutor pentru a ajunge în final la reducerea procentului cheltuielilor pentru energie în venitul familiei. Un alt tip de impact este reprezentat de apariţia şomajului, care scade puterea de cumpărare a clienţilor SCIU şi apariţia de arierate. Aici vor trebui considerate doua aspecte (i) restructurarea SCIU nu trebuie sa conducă la distrugerea bruscă a ciclurilor economice (ex. închiderea minei adiacente din cauza închiderii GET din lipsa de clienţi) şi (ii) locurile de muncă distruse la generarea energiei, datorate creării unor unităţi mai eficiente şi mai mici, vor trebui compensate cu locuri de muncă create datorită programelor de creştere a eficienţei la consumatori. Componenta de timp este de asemenea importantă: schimbarea sistemului de încălzire într-un oraş nu trebuie sş fie discontinuă, ci bine pregătită, pentru a permite clienţilor să absoarbă socul fără daune nenecesare şi fără presiune inutilă asupra bugetelor locale. Eliminarea impactului social negativ a restructurării sectorului IU: Acţiunea 57. Eliminarea subvenţiilor operaţionale către furnizorul de IU. Acţiunea 58. Sprijinirea măsurilor de economie de energie la consumatori. Acţiunea 59. Introducerea tarifelor orientate social. Acţiunea 60. Reaşezarea ajutoarelor pentru încălzire acordate familiilor cu venituri reduse. Acţiunea 61. Dezvoltarea unui program de scădere a procentului reprezentând cheltuielile pentru încălzire în venitul apartamentului la nivele acceptabile. Rezultate principale: • Decizie a Guvernului de eliminare a subvenţiilor operaţionale; • Selectarea companiilor care trebuie să fie închise şi elaborarea planului de reorientare socială; • Decizie a Guvernului asupra ajutoarelor către consumatorii rezidenţiali săraci. Linia de ac.tiune 9. Protect.ia mediului Mediul trebuie să constituie o componentă permanentă în strategia de IU. Pe lângă măsurile directe de reducere a poluării, diverse alte acţiuni produc efecte benefice de mediu. Printre cele mai importante menţionăm: structurarea portofoliului de combustibil pentru a minimiza poluarea, inclusiv folosirea surselor alternative; creşterea eficienţei energetice ceea ce conduce la reducerea emisiilor popuante; sistemele de monitorizare a agenţilor poluanţi. Utilizarea mecanismelor protocolului de la Kyoto poate uşura finanţarea costurilor asociate acestor măsuri. Protecţia mediului: Acţiunea 62. Stabilirea unui procent de energie alternativă pentru România. Acţiunea 63. Implementarea combustibililor şi tehnologiilor nepoluante. Rezultate principale: • Elaborarea unui plan de costuri şi beneficii de mediu pentru investiţiile în SCIU cu identificarea posibilităţilor de folosirea a finanţării prin mecanismele protocolului de la Kyoto. Linia de acţiune 1O Conştientizarea publicului Decizia de schimbare a sistemului de încălzire este luată de fiecare consumator bazat pe cunoştinţele sale, pe percepţia calităţii serviciului şi a capabilităţilor de a controla consumul (factura). Am menţionat cunoştinţele consumatorilor ca un factor cheie de decizie. În multe cazuri însă, aceste cunoştinţe lipsesc sau, mai periculos, sunt incomplete sau deformate. Creşterea nivelului de conştientizare a publicului devine în aceste situaţii o componenta cheie pentru implementarea strategiei de IU. Mijloacele de a realiza acest lucru variază de la campanii periodice în mass media, la organizarea unor centre de servicii pentru consumatori până la promovarea iniţiativelor regionale. În final se cere crearea unei infrastructuri permanente de conştientizare a publicului. Conştientizarea publicului: Acţiunea 64. Executarea de campanii în mass media. Acţiunea 65. Stabilirea infrastructurii tehnice şi instituţionale pentru informarea permanentă a publicului. Acţiunea 66. Promovarea iniţiativelor regionale. Rezultate principale: • Stabilirea centrelor de servicii şi informare a consumatorilor în fiecare oraş. Task Name Elaborarea, adoptarea, gestionarea Strategiei Nationale privind alimentarea cu energie termica a localitatilor prin Act. 1. Elaborarea SNIU privind alimentarea cu energie termica a localitatilor prin sisteme de producere si distr 2004 2005 12006 .. Otr1 I Otr2 I Otr3 Otr4 Otrt Otr 2 I Otr 3 I Qtr 4 I Otr 1 I Otr 2 I Otr 3 I Otr 4 ♦ .. ANEXA 1 2007 12008 Otr1 I Otr2 I Otr3 I Otr4 I Otrt Act. 2. lmbunatatirea cadrului legislativ pentru IU Act. 3. Adoptarea Legii Energiei Termice Act 4. Elaborarea legislatiei secundare necesare Act 5. Adoptarea unei HG privind relatiile contractuale si introducerea contractelor individuale Act 6. Adoptarea unei HG privind repartizarea costurilor de incalzire Act 7. Adoptarea unei OG privind zonele prioritare pentru IU Act. 8. Elaborarea unor hotarari ale consiliilor locale pentru functionarea asociatiilor de proprietari Act. 9. Dezvoltarea strategiilor locale cu privire la IU Act. 1O. Crearea zonelor prioritare pentru IU lmbunatatirea Politicii fiscale relevante pentru IU Act. 11. Implementarea unei politici fiscale atractive pentru IU Act. 12. Promovarea investitiilor in IU prin mecanisme ale economiei de piata (contracte de PPP, PPI) Act. 13. Crearea unui mediu favorabil pentru companiile specializate in servicii de eficienta energetica Act. 14. Aducerea preturilor la nivelul real Act. 15. lnternalizarea costurilor de mediu Act. 16. Eliminarea subventiilor de productie directe si indirecte Act 17. Sprijinirea implementarii investitiilor pentru economisirea energiei T rZJ ◄ ♦ , I ' ,,, ± ♦ > ,,., □ ..,...., '' < ''', '' I ! ...... , I ....... , 1 .... .. Act 18. Stabilirea unor reguli si responsabilitati clare de separare intre companiile de IU si municipalitatea in pr Act. 19. Cresterea volumului de finantare mobilizat din surse interne si externe lmbunatatirea activitatii de reglementare Act. 20. lntarirea rolului, autonomiei si influentei autoritatii de reglementare Act. 21 Introducerea tarifului cu doua componente (binom) ♦ n .... r// 1///// '/ '/////////////////// "////// /////A .. .. ,==, """' ... 109 ' Act. 22. Elaborarea unei metodologii clare pentru pretul de referinta Act. 23 Revizuirea metodologiei generale de calcul a tarifului '' =1 Paoe 1 Task Name - 2004 12005 2006 2007 ANEXA 1 110 2008 Act. 24. Masuri de promovare a companiilor private de colectare a platii energiei termice Act. 25. Promovarea tehnologiei IU Qtr1 I Otr2 _I Otr3 I Qtr4 I Qtr1 I Qtr2 Qtr3 I Qtr4 Qtr1 I Qtr2 I, Qtr3 I Otr4 Qtr1 I Qtr2 I Otr3 I Otr4 Qtr1 Act. 26. Introducerea metodelor si dispozitivelor de masurare a energiei termice livrate la bransament Act. 27. Introducerea sistemelor de masurare la nivel de apatament Act. 28. Verificarea functiunilor si responsabilitatilor de reglementare Stabilirea de piele transparente si libere pentru surse de energie primara Act. 29. Eliminarea distorsiunilor de pret pentru diferite tipuri de energie folosita pentru incalzire Act. 30. Eliminarea tuturor subsidiilor incrucisate si a acelora directe din pret Pregatirea utilitatilor IU pentru privatizare Act. 31. Elaborarea unei strategii separate de privatizare a operatorilor de IU '>,,.; - llll . ,i,., .,.\"'.L. \ ;1 fl'U•;;JI ....,,, .. - ,- . Act. 32. Pregatirea operatorilor pentru privatizare Act. 33. Gruparea mai multor sisteme de IU in programe de modernizare agreate cu IFI Act. 34. Cresterea valorii garantiilor de riscuri necomerciale acordate investitorilor privati Act. 35. Facilitarea implicarii companiilor de energie private din strainatate Act. 36. Transformarea sectorului IU într-un sector cu o participare privata mare Cresterea capacitatii institutionale la nivel municipal Act. 37. Pregatirea planurilor de IC Act. 38. Introducerea indicatorilor statistici de evaluare Act. 39. lmbunatatirea calitatii serviciului .... : """"" -- : Act. 40. Cresterea procentului de conectari Act. 41. Oprirea devalorizarii patrimoniului Act. 42. Elaborarea Planului de recuperare financiara Act. 43. Cresterea volumului de facturi încasate Act. 44. Dezvoltarea de programe alternative de locuri de munca si pentru asistenta financiara pentru angajatii Act. 45. Reducerea poluarii Act. 46. Elaborarea de planuri de furnizare de energie la nivel municipal - -- ,,;mit' : • l'şii-!-!!Wi1ll<!iti•"'"'°· ' .... i: • li I Task Name 2004 12005 12006 2007 ANEXA 1 2008 Definirea politicii de investitii pentru IU Act. 47. Plan de actiune pentru eficienta energetica Act. 48. Adoptarea unui program de izolatie termica a cladirilor Act. 49. Optimizarea zonelor de IU Otr1 I O1r2 I Qtr3 I Otr4 I Qtr1 I Otr2 I Otr3 I Otr4 I Qtr1 I Qlr2 I Otr3 I Qtr4 Qtr1 I Qtr2 Qtr3 T Otr4 i ◄- "1': Qlr1 i Act. 50. Reducerea costurilor de producere si distributie a calciurii Id Act. 51. Economisirea energiei primare si reducerea emisiilor de CO2 Act. 52. Reabilitarea si imbunatatirea instalatiilor de IU I Act. 53. Alocarea de fonduri guvernamentale pentru investitii urgente in proiecte de eficienta energetica I Act. 54. Plan de actiune pentru surse de energie alternativa 7 Act. 55. Reducerea poluarii Act. 56. Elaborarea de planuri de furnizare de energie la nivel municipal I i ' Eliminarea impactului social negativ a restructurarii sectorului IU "' Act. 57. Eliminarea subventiilor operationale catre furnizorul de IU Act. 58. Sprijinirea masurilor de economie de energie la consumatori L Act. 59. Introducerea tarifelor orientate social Act. 60. Reasezarea ajutoarelor pentru incalzire acordate familiilor cu venituri reduse .'*I ' . Act. 61. Dezvoltarea unui program de scadere a procentului reprezentand cheltuielile pentru incalzire in venitul Protectia mediului            .           l   ' ,, Act. 62. Stabilirea unui procent de energie alternativa pentru Remania Act. 63. Implementarea utilizarii combustibililor si tehnologiilor nepoluante Constientizarea publicului ' : .... li! Act. 64. Desfasurarea de campanii in mass media "l"; f: -,,... ,. UtWs):.1ttJ, 3 Act. 65. Stabilirea infrastructurii tehnice si institutionale pentru informarea permanenta a publicului . Act. 66. Promovarea initiativelor regionale . . 111 ' ANEXA 1 lli/:'6---BI ♦        iti i PZZ777//1• Project: ANEXA 01 Date: Frî 04 Jun '04 Task Milestone • Rolled Up Cr ca Task Split Group By Summary • Criticai Task fZZZ7ZZJSummary Iii, Rolled Up Milestone Externai Tasks _-.-·:>tF Deadline J'L Progress Rolled Up Task  ,!fîl,B'/ijRolled Up Progress Project Summary • Y ;1'= 112 Page4 ANEXA 2 Situaţia apartamentelor din municipii racordate la sistemele centralizate de încălzire la data de 01.09.2003 Nr. crt JUDETUL Număr total de apartamente existente Număr de apartamente branşate la SCIU la 01.09.2003 Număr de apartamente debranşate până la 01.09.2003 Număr estimat de apartamente ce se vor debranşa 1 ALBA 26977 8393 18584 930 2 ARAD 40294 39200 1094 o 3 ARGES 84131 61017 23114 1100 4 BACAU 81253 48661 32592 1580 5 BIHOR 60890 59832 1058 400 6 BISTRITA-NASAUD 20500 14500 6000 600 7 BOTOSANI 47483 39555 7928 1300 8 BRASOV 92905 69360 23545 3378 9 BRAILA 60867 51867 9000 500 10 BUZAU 41603 30482 11121 2522 11 CARAS-SEVERIN 26300 10299 16001 100 12 CALARASI 24677 6158 18519 550 13 CLUJ 113637 82487 31150 8180 14 CONSTANTA 127302 115616 11686 650 15 COVASNA 11567 4030 7537 527 16 DAMBOVITA 17600 13000 4600 2200 17 DOLJ 85435 80940 4495 595 18 GALATI 158772 124633 34139 964 19 GIURGIU 22240 15227 7013 o 20 GORJ 28783 9797 18986 790 21 HARGHITA 23260 18977 4283 400 22 HUNEDOARA 70018 44030 25988 19010 23 IALOMITA 32538 23698 8840 12098 24 IASI 101770 82845 18925 600 25 ILFOV o o o o 26 MARAMURES 7523 1632 5891 710 27 MEHEDINTI 26787 26779 8 216 28 MURES 57032 40226 16806 1800 29 NEAMT 56000 22950 33050 1630 30 OLT 32156 6950 25206 7 31 PRAHOVA 69564 64264 5300 1400 32 SATU MARE 34441 o 34441 o 33 SALAJ 19687 7687 12000 1500 34 SIBIU 36110 22550 13560 900 35 SUCEAVA 57488 40846 16642 590 36 TELEORMAN 31741 28228 3513 1740 37 TIMIS 109762 102912 6850 1400 38 TULCEA 20974 15145 5829 593 39 VASLUI 58819 37636 21183 179 40 VALCEA 35352 32946 2406 300 41 VRANCEA 39769 32949 6820 1218 42 MUN. BUCURESTI 602353 576882 25471 8800 TOTAL 2.696.360 2.115.186 581.174 81.957 Situaţia contorizării la nivel de branşament (de imobil sau de scară) şi la nivel individual la 31.03.2004 Nr. crt. Denumire operator Nr. total apartamente branşate, din care Total cu contor Ia branşament cu contor individual 1 RATCJuj 60.690 59.698 14 2 CET Braila 51.876 41.057 o 3 CET Arad 35.780 4.510 o 4 Proditerm Bistrita 3.882 1.750 3.200 5 CET Targoviste 15.162 15.089 o 6 CET Zalau 19.275 9.156 19.275 7 CET lasi 89.142 2.357 111 8 CET Resita 26.300 21.986 9 CET Timisoara 92.000 92.000 IO CET Giur2:iu 15.227 3.698 880 11 CET Botosani 22.245 10.900 600 12 CET Calafat 3.300 141 2.700 13 CET Oradea 55.975 55.675 o 14 CET Pitesti 47.926 47.922 o 15 ENET Focsani 29.438 639 19.356 16 CET Govora 33.516 33.516 9 17 CET Bacau 27.238 22.346 o 18 CETVaslui 9.303 524 19 CET Gurabarza 3.579 3.561 18 20 CET Ploiesti 61.223 61.223 21 RAM Buzau 34.034 32.877 5.01 I 22 CET Brasov 54.295 47.200 23 CET Onesti 9.931 9.668 9.931 24 CET Suceava 27.961 1.200 o 25 RATCraiova 72.300 18.798 26 Apaterm Galati 87.000 66.120 11.034 27 RADET Constanta 88.085 88.085 28 Radet Bucuresti 586.700 303.266 TOTAL 1.663.383 1.054.962 72.139 OBS. Extrapolând la nivelul întregii ţări se poate estima că numărul apartamentelor racordate în prezent la SCIU este de cca. 1.950.000. ANEXA 3 Inventar al instalaţiilor mari de ardere din subordinea autorităţilor publice locale şi evaluarea necesarului de investiţii pentru încadrarea în 115 prevederile directivei 80/2001/EC 2 CET ARAD-CET jIndustrial steam boiler 100 t/h nr. 1I 1981 I Type I I 80 I 2011 I 0.275 I 2011 I 0.275 I I I 0.551 2011 LIGNIT 3 Boiler 100 t/h no. 2 1981 Type I 80 0.275 0.275 0.55 2011 4 CET ARAD Boiler type BKZ - 75 t/h 1964 Type I 57 2007 0.5 0.5 2007 5 CET ARAD Boiler type ŢKTI - 73 t/h 1966 Type I 73 2007 0.5 0.5 2007 6 CET ARAD Hot water boiler no.1 100 Gcal/h 1964 Type I 116 2007 0.04 0.04 2007 7 CET ARAD Hot water boiler no.1 100 Gcal/h 1963 Type I 116 2007 0.04 0.04 2007 8 CETARAD Hot water boiler no.3 100 Gcal/h 1971 Type I 116 2005 3 3 2005 9 CET ARAD Hot water boiler no.4 100 Gcal/h 1977 Type I 116 2006 3 3 2006 10 CETARAD Hot water boiler no.5 100 Gcal/h 1977 Type I 116 2006 3 3 2006 11 CET ARAD Hot water boiler no.6 100 Gcal/h 1980 Type I 116 2007 3 3 2007 CET BACAU Steam boiler CRG 1870.00 (420 1985 Type I 343 2009 20 2007 4 24 2009 t/h) 2000 Type li 76.5 o 2003 CET BACAU Steam boiler Babcock 100 t/h CET Onesti C 4 - Boiler 420 t/h TGM 85 1960 Type I 286 2010 2 2 2010 CET Onesti C 5 - Boiler 420 t/h TGM 86 1964 Type I 286 2010 2 2 2010 CET Onesti C 6 - Boiler 420 t/h TGM 84 A 1966 Type I 286 2010 2 2 2010 C.T.BISTRITA Hot water boiler CAF no.1 1980 Type I 116 o 2007 - 19 Steam boiler 105 to/h no.2 1981 Type I 69.0 o 2007 20 Steam boiler 105 to/h no.3 1984 Type I 69.0 2008 4 4 2008 21 SC CET - Boiler 420 t/h, type CR 1244, no. 1983 Type I 337 2011 20 2007 2.5 2008 4 26.5 2011 18 22 - 23 24 25 26 27 28 30 31 • 32 33 34 35 36 '"" !I! ! 11:'I:ir !I 37 r1!0Iîw1.::1!1:!11:l.'l:!iln BRASOV SA SCCET BRASOVSA SCCET BRASOV SA SC TERMICA SA Regia Autonoma de Termoficare CET ENERGOTERM SA REŞITA, CET ENERGOTERM SA REŞITA, CET ENERGOTERM SA REŞITA, CET ENERGOTERM SA REŞITA, TERMICA Targoviste Hot water boiler CAF no.2 1 - Boiler 420 t/h, type CR 1244, no.2 Hot water boiler CAF 100 Hot water boiler CAF 100 no. 1 Hot water boiler CAF 100 no. 2 Hot water boiler CAF 100 no. 3 Steam boiler no. 1 Steam boiler no.2 Hot water boiler CAF 8 no.1 Hot water boiler CAF 8 no.2 Boiler type 1.P. 01 no. 1 Boiler type 1.P. 01 no. 2 Hot water boiler CAF 1 Hot water boiler CAF 2 Hot water boiler CAF 3 Hot water boiler CAF no 3 Energetic steam boiler no.3 420 t/h 1981 1984 1984 1978 1979 1981 1978 1979 1981 1981 1966 1965 1964 1973 1978 1977 1986 Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I Type I 116 337 133 116 116 116 84 84 116 116 39.65 39.65 58 116 58 58.15 285 2011 2010 20 2007 2011 2011 2011 2011 2011 2005 2008 2010 2007 2008 2009 2009 20 2.5 2 2 2 1 1 1 1 4 2.5 2.5 2.5 2 2011 4 2009 4 o 116 26.5 o 2 2 2 1 1 1 1 2 2 2.5 2.5 2.5 2 24 2007 2011 2015 2011 2011 2011 2011 2011 2005 2008 2010 2010 2007 2008 2009 2009 2010 38 TERMOELECTR Industrial steam boiler no.1 -105t/h ICAGIURGIU 1980 Type I 72 2008 2 2 2008 39 Industrial steam boiler no.2 -1051/h 1980 Type I 72 2008 2 2 2008 40 Industrial steam boiler no.5 -1051/h 1980 Type I 72 o 2007 41 Industrial steam boiler no.6 -1051/h 1980 Type I 72 o 2007 42 lll1ll:l1i!:li1!lil1II S.C. Uzina Electrica Zalau Industrial steam boiler no.1 -1201/h 1983 Type I 85.4 o 2007 43 Industrial steam boiler no.2 -1201/h 1983 Type I 85.4 2009 1.3 1.3 2011 44 Industrial steam boiler no.3 -1201/h 1985 Type I 85.4 2011 15 2009 0.5 2011 2.5 18 2011 45 Industrial steam boiler no.4 -1201/h 1985 Type I 85.4 2011 15 2009 0.5 2011 2.5 18 2011 46 S.C. Uzina Electrica Zalau Hot water boiler CAF 1982 Type I 230 o 2007 47 S.C. Uzina Electrica Zalau Hot water boiler CAF2 1982 Type I 83.7 o 2007 48 S.C. Uzina Electrica Zalau Hot water boiler CAF 100 G 1982 Type I 116.2 o 2007 49 S.C. Uzina Electrica Zalau Steam boiler C 105 1981 Type I 72.3 2009 1 1 2009 50 ••••• iV i/!l1!: ii i1I S.C.TERMICA S.ASUCEAVA Boiler type CRG-1244 , no. 1 1984 Type I 296 2011 20 2011 4 24 2011 ;m:· ,r \N:: • : 51 Boilertype CRG-1244, no. 2 1984 Type I 296 2011 4 4 2011 52 S.C.TERMICA S.ASUCEAVA Boiler type PTVM - 50, no. 3 Hot water boiler CAF-100, no. 4 1974 Type I 58 o 2015 53 S.C.TERMICA S.ASUCEAVA Steam boiler CR - 105, no. 5 1982 Type I 116 o 2015 54 S.C.TERMICA S.ASUCEAVA Steam boiler CR -105, no.6 1982 Type I 72 o 2015 55 Steam boiler CR - 105, no.7 1983 Type I 72 o 2015 56 <,iii' '/,,,,,.,,,x,,,,,,,, ::::::::,: Hot water boiler CAF3 1976 Type I 58 2007 o o 2007 57 Hot water boiler CAF5 1980 Type I 116.3 o 2007 58 Hor water boiler CAF6 1981 Type I 116.3 2007 4.5 4.5 2007 59 SC ENET SA Boiler CR1 1969 Type I 18.5 o 2007 60 Boiler CR2 1969 Type I 18.5 o 2007 61 Boiler CR3 1970 Type I 18.5 o 2007 62 1 1;1:1!1•·1r ,•!i,,: I SC TERMICA VASLUI SA Steam boiler K 1(401/h) 1984 Type I 28.51 o 2007 63 Steam boiler K 2(401/h) 1985 Type I 28.51 o 2007 117 Steam boiler K 3(40t/h) 1984 Type I 28.51 o 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 4 4 4 o o o o 2 2007 2004 2004 2004 2004 2004 2004 2004 2004 2004 2004 2004 2006 2005 2003 2007 2007 2007 2007 2009 65 CETGAVANA Hot water boiler CAF 1 1968 Type I 116 2004 2.5 66 Hot water boiler CAF 2 1970 Type I 116 2004 2.5 67 Hot water boiler CAF 3 1971 Type I 116 2004 2.5 68 Hot water boiler CAF 4 1979 Type I 116 2004 2.5 69 Hot water boiler CAF 5 1964 Type I 58 2004 2.5 70 GET PITESTI SUD Boiler no. 1 type C2-PG -boilers group no.1 1969 Type I 204.6 2004 2.5 71 Boiler no. 2 type C2-PG- boilers group no.1 1969 Type I 204.6 2004 2.5 72 Boiler no.3 type C2-PG- Boilers group no.1 1970 Type I 204.6 2004 2.5 73 CETPITESTI SUD Boiler no.4 type C4-PG-boilers group no.2 1973 Type I 212.8 2004 2.5 74 Boiler no.5 type C4-PG-Boilers group no.2 1974 Type I 425.6 2004 2.5 75 Boiler no.6 type C4-PG-Boilers group no.2 1975 Type I 425.6 2004 2.5 76.         SC TERMOELECTR ICA PLOIESTI Steam boiler no.7-Group no. 2 - 420 t/h 1978 Type I 286 2006 4 SA 77 Steam boiler no..6-type TGM84B- Group no. 2 - 420 t/h 1973 Type I 286 2005 4 78 Steam boiler no.5-type TGM84B- Group no. 2 - 420 t/h 1973 Type I 286 2003 4 79 se Hot water boiler CAF 1-type C4P- 1969 Type I 116 TERMOELECTR Group no.4 ICA PLOIESTI SA 80 Hot water boiler CAF 2 -type C4P- 1969 Type I 116 Group no.4 81 CAI 5 105 t/h 1982 Type I 72 82 Hot water boiler CAF 6 - type C4P 1970 Type I 116 - Group no. 4 - 100 gcal/h 83- SC TERMA Hot water boiler CAF 5M 1983 Type I 56.5 2009 2 SERV 118 84 SC TURNU SA TURNU MAGURELE Hot water boiler CAF 1 type PTMV 1970 Type I 58 2010 2 2 2010 85 I-- SC TURNU SA TURNU MAGURELE Hot water boiler CAF 2 type PTMV 1982 Type I 58 2010 2 2 2010 86 S.C. TERMOCET ,.     2002 SA Hot water boiler CAF 1-type PTVM1-CET CENTRU 1963 Type I 58.1 2007 2.5 2.5 2007 87 S.C. TERMOCET 2002 SA Hot water boiler CAF 2-type PTVM1-CET CENTRU 1969 Type I 58.1 2008 2.5 2.5 2008 88 S.C. TERMOC_ET 2002 SA Hot water boiler CAF 3 1973 Type I 116,3 ANR 0.2 0.2 2006 89 S.C. TERMOCET 2002 SA Hot water boiler CAF 4 1977 Type I 116.3 2011 2.5 2.5 2011 90 S.C. TERMOCET 2002 SA Hot water boiler CAF 5-type CAF 4 1981 Type I 116.3 2011 2.5 2.5 2011 91 S.C. TERMOCET 2002 SA Steam boiler CA 1 - CET SUD - 100 1/h 1981 Type I 81.4 2011 6.66 2011 2.5 2011 1.33 10.5 2011 92 S.C. TERMOCET 2002 SA Steam boiler CA 2- CET SUD - 100 1/h 1981 Type I 81.4 2011 6.66 2011 2.5 2011 1.33 10.5 2011 93 S.C. TERMOCET 2002 SA Steam boiler CA 3- CET SUD - 100 1/h 1981 Type I 81.4 2011 6.66 2011 2.5 2011 1.33 10.5 2011 94 S.C. TERMOCET 2002 SA Hot water boiler CAF 1 CET SUD 1984 Type I 116.3 2010 10 2.5 2005 2 14.5 2010 95 S.C. TERMOCET 2002 SA Hot water boiler CAF 2 CET SUD 1985 Type I 116 2010 10 2.5 2005 2 14.5 2010 9611 S.C. Steam group boilers no. 1 1966 Type I 127 2008 5 5 2008 ELECTROCENT RALE ORADEA S.A 97 Steam group boilers no. 2 1966 Type I 127 2009 5 5 2009 98 Steam 9roup boilers no. 3 1968 Type I 269 2010 10 10 2010 119 121 118 S.C.C.E.T. BoiloerCR1244 no. 5 GOVORAS.A. 1986 Type I 285 2010 20 2009 4 24 2010 119 Boiler CR1244 no. 6 1987 Type I 285 2011 10 2011 2 12 2011 120 S.C. C.E.T. Steam boiler type CR1244 no. 7 GOVORAS.A. 1981 Type I 285 2011 10 2011 2 12 2011 EIII SC CETSA Boiler 21 1966 Typel 142 2011 4 4 2011 122 Boiler 22 1966 Type I 142 2011 4 4 2011 123 SC CETSA Boiler 23 BRAILA 1966 Type I 142 2010 4 4 2010 124 Boiler 24 1966 Type I 142 2009 4 4 2009 125 SC CETSA Boiler 42 type Vulcan BRAILA 1983 Type I 85 o 2007 BRAILA SC CET BRASOV SA I SC TERMICA SA I Hot water boiler CAF 1984 Type I 133 2015 I I 100 I I 2011 Hot water boiler CAF 1978 Type I 116 100 no. 1 Hot water boiler CAF 1979 Type I 100 no. 2 116 I 2011 Hot water boiler CAF 1981 Type I 116 100 no. 3 2011 Steam boiler no. 1 1978 Type I 84 2011 Steam boiler no.2 1979 Type I 84 2011 Termoficare no.1 1981 Type I I 116 I 2005 Regia Autonoma de IHot water boiler CAF 8 CET ENERGOTERM SA Hot water boiler CAF 8 1981 Type I 116 no.2 2008 l 1 î î 1 iîJIlii I I I I I I REŞIŢA, Boiler type \.P. 0î no. 1966 Type I 39,65 2010 Boilertype !.P. 01 no. 2 1965 I Type I I 39,65 2010 Hot water boiler CAF 1 1964 Type I 58 2007 1it®§.t%: Hot water boiler CAF 2 1973 Type I 116 2008 Hot water boiler CAF 3 Hot water b iler CAF nIo 1978 1977 I Type I Type I I 58 58,15 2009 2009 I CET ENERGOTERM SA REŞIŢA, CET ENERGOTERM SA REŞIŢA, CET ENERGOTERM SA REŞIŢA, TERMlCA Targoviste I 1986 I Type I I 285 I 2010 1980 I Type I I 72 I 2008 1980 Type I I 72 I 2008 1980 Type I I 72 2007 Energetic stea boilerI iiiii                                          no.3 -  420 t/h         TERMOELECTRICA GIURGIU I 1ncius :a; hboiler / Industrial steam boiler                                             no.2-105t/h                                                                        Industrial steam boiler 123 no.5-1D5t/h 124 S.C. Uzina Electrica Zalau I !ndustrial steam boilerI 1983 I Type I I 85,4 I 2007 Industrial steam boiler no.2-120t/h 1983 Type I 85,4 I 2011 Industrial steam boiler no.3 -120tih 1985 Type I 85,4 I 2011 Industrial steam boiler no4-120t/h 1985 Type I 85,4 2011 S.C. Uzina Electrica Zalau Hot water boiler CAF 1982 Type I I 230 2007 S.C. Uzina Electrica Zalau Hot water boiler CAF2 1982 Type I I 83,7 2007 S.C Uzina Electrica ZaIauIHot wat ;g ler CAF 1982 Type I I 116,2 I 2007 S.C. Uzina Electrica Zalau I Steam boiler C 105 1981 I Type I 72,3 I 2009 S.C.TERMICA S.A SUCEAVA j Boiler typ:oC G-1244' 1984 I Type I I 296 I 2011 no.1-120t/h -- 1984 I Type I I 296 I 2011 1974 I Type I I 58 2015 1982 I Type I I 115 I 2015 Boiler typ: c;G-1244,I 0 Boiler type PTVM - 50, S.C.TERMICA S.A SUCEAVA f no. 3 Hot water boiler! S.C.TERMICA S.A SUCEAVA I Steam boiler6CR- 105I, no. Hot water boil r CAF3 Hot water boiler CAF5 Har water boiler CAF6 1982 1983 1976 1980 1981 Type I Type I Type I Type I Type I 72 2015 72 2015 58 2007 116,3 2007 116,3 2007 SC ENET SA I Boiler CR1 1969 Type I 18,5 2007 Boiler CR2 1969 Type I 18,5 2007 CAF-100, no. 4 S.C.TERMICA S.A SUCEAVA I Steam bo er5CR- 105,I se TERMICA VASLUI SA I Steam boiler K 1(40t/h) 1984 Type I 28,51 2007 Steam boiler K 2(40t/h) 1985 Type I 28,51 2007 Steam boiler K 3(40t/h) 1984 CETGAVANA I Hot water boiler CAF 1 1968 Hot water boiler CAF 2 1970 Type I Type I Type I 28,51 116 116 2007 2004 2004 Hot water boiler CAF 3 1971 Type I 116 2004 Hot water boiler CAF 4 1979 Type I 116 2004 Hot water boiler CAF 5 1964 GET P!TESTI SUD IBoiler no 1 type C2-PG 1969 bo1!ers group no.1 Type I Type I 58 204,6 2004 2004 Boiler no. 2 type C2-PG- 1969 boilers group no.1 Boiler no.3 type C2-PG- 1970 Boilers group no.1 GET PITESTI SUD I Boiler. no.4 type C4-PG- 1973 bo1lers group no.2 Boiler no.5 type C4-PG- 1974 Boilers group no.2 Boiler no.6 type C4-PG- 1975 Botlers group no.2 Type I Type I Type I Type I Type I 204,6 I 2004 204,6 I 2004 212,8 I 2004 425,6 I 2004 425,6 I 2004 se TERMOELECTRICA PLOIESTI SA Steam boiler no.7- I Group no. 2 - 420 t/h 1978 I Type I I 286 I 2006 SC TERMOELECTRICA PLOIESTI SA Steam boiler no.. 6-type TGM84B-Group no. 2 - I 1973 Type I 286 I 2005 420 t/h Steam boiler no.5-type TGM84B-Group no. 2 - I 1973 I Type I I 286 I 2003 420 t/h I type C4P-Gro p no.4 Hot water boiler CAF 1-I 1969 Type I I 116 I 2007 Hot water boiler CAF 2 - type C4P-Group no.4 CAl5105t/h 1969 1982 Type I 116 2007 Type I 72 2007 Hot water boiler CAF 6 - type C4P - Group no. 4 - 1970 100 gcal/h Type I I 116 I 2007 125 PREŢURILE publicaţiilorlegislativepentruanul2004 -pesuporttradiţional- ValoareaValoarea crt.anual                                          -lei-             Nr.Denumireapublicaţieiabonamentuluiabonamentuluitrimestrial -lei- Trim.I Trim.II Trim.III Trim.IV 1.MonitorulOficial,ParteaI,înlimbaromână 9.875.000 2.468.750 2.715.750 2.987.500 3.286.000 2.MonitorulOficial,ParteaI,înlimbaromână,numerebis*) 1.780.000 - - - - 3.MonitorulOficial,ParteaI,înlimbamaghiară 7.900.000 1.975.000 1.975.000 1.975.000 1.975.000 4.MonitorulOficial,ParteaaII-a 12.500.000 3.125.000 3.125.000 3.125.000 3.125.000 5.MonitorulOficial,ParteaaIII-a 2.530.000 632.500 632.500 632.500 632.500 6.MonitorulOficial,ParteaaIV-a 10.680.000 2.670.000 2.670.000 2.670.000 2.670.000 7.MonitorulOficial,ParteaaVI-a 9.850.000 2.462.500 2.462.500 2.462.500 2.462.500 8.ColecţiaLegislaţiaRomâniei 2.500.000 625.000 687.500 756.500 832.500 9.ColecţiadehotărârialeGuvernuluişialteactenormative 4.150.000 1.038.000 1.141.500 1.255.500 1.381.500 10.Repertoriulactelornormative 625.000 - - - - 11.DeciziialeCurţiiConstituţionale 470.000 - - - - 12.Ediţiitrilingve 2.500.000 - - - - *)Cuexcepţianumerelorbisîncaresepublicăactecuunvolumextinsşicareintereseazădoarunnumărrestrânsdeutilizatori. ToatepublicaţiileRegieiAutonome„MonitorulOficial"suntpurtătoaredeT.V.A.încotăde9%,aceastafiindinclusăînpreţuldeabonament. Pentrusiguranţaclienţilor,abonamentelelapublicaţiileRegieiAutonome„MonitorulOficial"sepotefectuaprinurmătoriidifuzori: ◆ COMPANIANAŢIONALĂ„POŞTAROMÂNĂ"-S.A.-prinoficiilesalepoştale ◆ RODIPET-S.A.-printoatefilialele ◆ INTERPRESSSPORT-S.R.L.-Bucureşti,str.HristoBotevnr.6 (telefon/fax:313.85.07;313.85.08;313.85.09) ◆ PRESSEXPRES-S.R.L.-Otopeni,str.FlorideCâmpnr.9(telefon/fax:221.05.37;0745.133.712) ◆ M.T.PRESSIMPEX-S.R.L.-Bucureşti,bd.Basarabianr.256(telefon/fax:255.48.15;255.48.16) ◆ INFOEUROTRADING-S.A.-Bucureşti,SplaiulIndependenţeinr.202A(telefon/fax:212.73.54) ◆ ACTALEGIS-S.R.L.-Bucureşti,str.BanulUdreanr.10,(telefon/fax:411.91.79) ◆ CURIERPRESS-S.A.-Braşov,str.TraianGrozăvescunr.7(telefon/fax:0268/47.05.96) ◆ MIMPEX-S.R.L.-Hunedoara,str.IonCreangănr.2,bl.2,ap.1(telefon/fax:0254/71.92.43) ◆ CALLIOPE-S.R.L.-Ploieşti,str.CandianoPopescunr.36(telefon/fax:0244/51.40.52,0244/51.48.01) ◆ ASTOR-MED-S.R.L.-Iaşi,str.Sucidavanr.2,bl.U2,sc.C,ap.2(telefon/fax:0232/27.91.76,0232/25.84.27)