ORDIN nr. 625 din 22 noiembrie 1990

privind Normele metodologice de aplicare a Hotărîrii Guvernului nr. 1194/1990

EMITENT

MINISTERUL FINANŢELOR

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 140 din 12 decembrie 1990

Ministrul finanţelor,

în temeiul art. 16 din Hotărîrea Guvernului României nr. 978/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor,

în baza art. 14 din Hotărîrea Guvernului României nr. 1194/1990 privind aplicarea tarifului vamal de import în condiţiile liberalizarii preţurilor, emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Hotărîrii Guvernului României nr. 1194/1990, prevăzute în anexa la ordin.

Articolul 2

Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1991.

Dat la Bucureşti la 22 noiembrie 1990.

Ministrul finanţelor

Theodor Stolojan

Anexa 1

NORME METODOLOGICE

I. Aplicarea tarifului vamal de import

1. Tariful vamal de import al României se aplică, cu modificările stabilite prin hotărîrile guvernului, tuturor agenţilor economici care efectuează importuri de mărfuri.

2. Scutirea de taxe vamale se aplică direct de unităţile vamale în baza declaraţiilor vamale depuse de agenţii economici şi, după caz, a documentelor justificative prevăzute de lege.

3. Facilităţile vamale acordate de România importurilor din anumite tari sînt cele prevăzute în protocoalele internaţionale încheiate în acest scop. La importurile din aceste tari se aplică taxele vamale corespunzătoare.

II. Declararea mărfurilor la unităţile vamale

4. Importatorii şi exportatorii, direct sau prin mandatarii ori comisionarii acestora, denumiţi în cele ce urmează "declarant vamal", depun cîte o declaraţie vamală pentru fiecare destinatar şi pentru o singura marfa sau grupa de mărfuri determinata precis din punct de vedere al poziţiei tarifare, chiar dacă este emis un singur document de transport şi mărfurile sînt încărcate în acelaşi mijloc de transport.

5. Declaraţia vamală se foloseşte pentru declararea şi vamuirea la import sau export a bunurilor introduse sau scoase din ţara de persoane juridice.

6. Declaraţia vamală se întocmeşte în minimum 3 exemplare din care:

- primul exemplar pentru vama;

- exemplarul 2, pentru Centrul de calcul al Ministerului Comerţului şi Turismului;

- exemplarul 3, pentru agentul economic.

În cazul declaraţiilor vamale de export depuse la o vama de interior se întocmeşte un exemplar în plus care se anexează la scrisoarea de trasura şi se retine de vama de frontieră.

7. Declaraţia vamală se completează numai la masina de scris. Nu sînt admise ştersături sau modificări.

8. În vederea identificarii mărfii în tariful vamal şi pentru efectuarea controlului vamal, marfa se va înscrie în declaraţia vamală sub denumirea comercială (prevăzută în contract).

9. La rubrica privind valoarea se înscrie valoarea în vama stabilită potrivit prevederilor art. 8 din Hotărîrea nr. 1194/1990, exprimată în moneda din factura.

10. Declarantul vamal înscrie în declaraţia vamală de import poziţia din tariful vamal de import, nivelul taxei vamale şi cuantumul taxei vamale calculat prin aplicarea nivelului taxei la valoarea în vama.

11. Declaraţia vamală completată şi depusa la vama împreună cu documentele prevăzute la art. 4 din Hotărîrea nr. 1194/1990 se înregistrează de organele vamale numai după verificarea admisibilităţii ei. Cu ocazia acestei verificări organele vamale constata dacă declaraţia vamală este corect întocmită, dacă a fost depusa împreună cu toate documentele prevăzute de normele legale şi dacă exista concordanta între datele din declaraţie şi documentele prezentate.

În cazul importului, din momentul înregistrării taxele vamale de import sînt datorate statului.

12. După controlul vamal al mărfurilor rezultatele se consemnează în declaraţia vamală şi se certifica prin semnatura şi ştampila individuală a lucrătorului vamal care a făcut controlul. În cazul în care declaraţia vamală se anulează, aceasta se anexează la procesul-verbal de constatare încheiat de organele vamale.

13. Liberul de vama, definitiv sau provizoriu, potrivit art. 6 din Hotărîrea nr. 1194/1990 se acordă de lucrătorul vamal care efectuează verificarea încadrării tarifare, a calculului taxelor vamale şi a încasării taxelor vamale sau a garanţiei.

14. Dacă la verificarea încadrării tarifare, a nivelului taxelor vamale, a valorii în vama şi a calculului taxelor vamale se constata erori, lucrătorul vamal face rectificarea acestora pe declaraţia vamală certificind prin semnatura şi ştampila proprie.

15. Unităţile vamale vor preda, pe bază de borderou, punctelor Romtrans exemplarul 2 al declaraţiei vamale (import şi export) pentru care a fost acordat liberul de vama definitiv pentru a fi transmis prin intermediul Centralei "Romtrans" Bucureşti la Centrul de calcul al sistemului de comerţ exterior în vederea prelucrării.

III. Documentele insotitoare declaraţiei vamale

16. Licenta de import sau export cu indicativul "C", eliberata de Ministerul Comerţului şi Turismului se depune la vama în original şi copie. Pe măsura realizării importurilor sau exporturilor organele vamale completează pe verso exemplarului original următoarele date: vama emitenta, numărul şi data declaraţiei vamale, cantitatea derulata şi soldul, semnatura şi ştampila individuală a lucrătorului vamal.

Originalul licenţei se restituie declarantului vamal, iar copia se retine de vama.

Licentele cu indicativele "S" şi "A" se depun şi se reţin de organele vamale numai în fotocopie pentru verificarea felului mărfii.

17. Pentru operaţiunile de introducere sau scoatere de bunuri, fără plati de orice fel, efectuate în afară activităţii de comerţ exterior nu se prezintă la organele vamale licenta. În cazul în care operaţiunea este supusă plăţii taxelor vamale se depune la vama o factura din care să rezulte valoarea bunurilor.

În lipsa facturii valoarea se stabileşte de organele vamale.

18. Răspunderea pentru respectarea condiţiilor stabilite la eliberarea licenţei, altele decît cele cantitative, revine declarantului vamal şi nu este supusă verificării organelor vamale.

19. Pentru fiecare declaraţie se depune la vama un exemplar din factura mărfii.

Dacă în preţul de facturare a mărfurilor de import, pentru care se datorează taxe vamale, nu sînt incluse şi cheltuielile externe de transport, manipulare, asigurare şi alte cheltuieli aferente transportului, declarantul vamal depune la organele vamale un document din care să rezulte aceste cheltuieli.

20. Documentul de transport internaţional al mărfurilor se prezintă la vama fără a se retine o copie. Se poate accepta depunerea declaraţiei vamale fără prezentarea documentului de transport în cazurile în care marfa este transportată în mijloace de transport care nu aparţin unor firme specializate în transporturi internaţionale.

21. În cazurile în care la declaraţia vamală se depun liste specificative, acestea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: felul mărfurilor, cantitatea din fiecare unitate de ambalare şi cantitatea totală, felul ambalajului, marcajul şi numărul unităţilor de ambalare.

Listele specificative, semnate şi stampilate de declarantul vamal se anexează la fiecare exemplar al declaraţiei vamale şi se vizează şi de lucrătorul vamal care a făcut controlul mărfii.

22. În cazul importurilor de mărfuri al căror nivel de taxa vamală a fost redus prin protocoale internaţionale care prevăd facilităţi vamale acordate importurilor facturate din anumite tari, declaraţia vamală va fi însoţită de certificatul de origine eliberat de organele competente din ţările în cauza.

Originalul certificatului se retine de organele vamale.

IV. Garantarea taxelor vamale

23. Sînt supuse garantarii taxelor vamale mostrele şi modelele de referinţa, cu valoare comercială, introduse temporar în ţara.

V. Încasarea taxelor vamale

24. Încasarea taxelor vamale de la agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, se poate face prin acceptare (plata efectivă) şi prin forme de asigurare (garanţie) cu anticipatie a sumelor datorate.

Pentru efectuarea încasărilor se pot folosi următoarele instrumente de plată:

1. - dispoziţia de plată;

2. - cecul de decontare;

3. - dispoziţia de încasare;

4. - încasarea în numerar.

Dispoziţia de plată

25. Dispoziţia de plată, întocmită de plătitor, se prezintă la banca unde îşi are deschis contul, în vederea achitării taxelor vamale, conform declaraţiei vamale depusa la unitatea vamală şi înregistrată de aceasta.

Dispoziţia de plată se întocmeşte în 3 exemplare avînd următoarele destinaţii:

- exemplarul 1 serveşte la debitarea contului plătitorului şi se retine de banca;

- exemplarul 2 serveşte pentru creditarea contului unităţii vamale şi i se eliberează acestuia, ca anexa la extrasul de cont;

- exemplarul 3 se restituie emitentului, ca anexa la extrasul de cont, drept dovada de efectuare a plăţii.

26. În cazul în care agentul economic solicita eliberarea bunurilor supuse taxelor vamale într-un termen mai redus decît circuitul documentelor între unităţile bancare şi între unităţile bancare şi vamale, dispoziţia de plată se va întocmi în 4 exemplare.

Exemplarul 4 se va restitui emitentului, de către unitatea bancară, purtind viza acesteia, şi se va prezenta unităţii vamale pentru eliberarea imediata a bunurilor, aceasta procedînd la reţinerea exemplarului vizat.

În cazul cînd agentul economic nu prezintă exemplarul nr. 4 din dispoziţia de plată cu viza băncii, bunurile se eliberează din vama numai după apariţia în extrasul de cont a taxelor vamale datorate.

27. La data apariţiei taxelor vamale în extrasul de cont, unităţile vamale vor confrunta sumele prevăzute în acesta cu cele din dispoziţia de plată şi declaraţia vamală, procedînd la întocmirea chitanţei de venituri (formular tipizat).

Cecul de decontare

28. Plata taxelor vamale cu cecuri se va accepta numai în carnete de cecuri cu limita de suma. Valoarea minima a unui cec este de 500 lei, iar cea maxima pînă la limita disponibilului din carnet.

La primirea cecului, lucrătorul vamal are următoarele obligaţii:

- după legitimarea şi verificarea agentului economic sau a împuternicitului, sa ceara acestuia să semneze cecul în faţa sa şi sa verifice dacă semnatura corespunde cu specimenul din carnet;

- sa verifice dacă în carnet exista cotorul cecului precedent, dacă soldul de pe acesta este bine calculat şi dacă acoperă suma cecului ce se da în plata;

- sa stabilească şi sa treacă pe cotorul cecului prezentat noul sold al carnetului rămas după emiterea cecului de încasare a taxelor vamale, să semneze şi să aplice ştampila;

- sa treacă pe cecul primit în plata, disponibilul din carnet, înainte de eliberarea cecului.

Unităţile vamale sînt obligate să depună cecul în termen de 24 ore de la primire, la unitatea bancară la care are contul deschis, cu excepţia zilelor în care unităţile bancare sînt închise. În aceste condiţii termenul de depunere se prelungeşte pînă la prima zi de activitate a unităţii bancare.

După primirea cecului, unitatea vamală poate acorda liberul de vama.

Cecurile primite în plata se depun la unitatea bancară, înscrise într-un borderou (formular tipizat).

La data apariţiei, în extrasul de cont, a taxelor vamale se va întocmi chitanţa de venituri.

Dispoziţia de încasare

29. Dispoziţia de încasare poate fi folosită pentru recuperarea sumelor datorate din taxe vamale în cazul unor recalculari.

Dispoziţia de încasare se completează de unitatea vamală, în 3 exemplare, care vor fi depuse la banca unde are deschis contul.

Încasarea în numerar

30. Încasarea taxelor vamale în numerar se poate face, în mod excepţional, direct la unitatea vamală atunci cînd agentul economic nu poate utiliza modalităţile de plată enumerate mai sus.

După depunerea sumelor şi întocmirea chitanţei de venituri, bunurile pot fi eliberate din vama.

----------------