DECIZIE nr. 329 din 26 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicată de Zhu Xiao Hai în Dosarul nr. 4.526/2002 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, din care menţionează Decizia nr. 334 din 27 noiembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 iulie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.526/2002, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic al Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicată de Zhu Xiao Hai într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca "articolul unic din Legea nr. 323/2001, prin eliminarea caii de atac a recursului, aduce vătămare dreptului de recurs", ceea ce contravine art. 24 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie.

Judecătoria Buftea apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, în realitate, excepţia priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, iar modificările aduse textului prin Legea nr. 323/2001 nu ingradesc exercitarea dreptului la apărare, ci oferă garanţii pentru realizarea dreptului şi accelereaza procedura de soluţionare a cererilor formulate de refugiati. Pe de altă parte, se arata ca nici art. 128 din Constituţie şi nici art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate, nu stabilesc câte grade de jurisdicţie sunt necesare pentru soluţionarea diferitelor cauze.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul considera, în esenta, ca dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 24 din Constituţie care "garantează dreptul la apărare în general şi nu un dublu grad de jurisdicţie pentru toate procedurile existente", iar Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie prevăd existenta dublului grad de jurisdicţie doar pentru proceduri penale, or, în cauza, nu suntem în prezenta unei asemenea proceduri.

Avocatul Poporului apreciază ca textul de lege invocat ca fiind neconstitutional, şi anume, în realitate, art. 20 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, nu ingradeste exercitarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, "chiar dacă hotărârea este definitivă şi irevocabilă", şi nici nu contravine art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se menţionează în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale concretizata prin Decizia nr. 261/2000.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, care prevede: "Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 102 din 31 august 2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, adoptată în temeiul art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu următoarele modificări:

1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea următorul cuprins:

lt; lt;(5) Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. gt; gt;

2. Alineatul (6) al articolului 20 se abroga.

3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea următorul cuprins:

lt; lt;(6) În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. gt; gt;"

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 24 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Dreptul la apărare este garantat", precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, potrivit cărora:

- Art. 6 pct. 1: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauza. Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 334 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 ianuarie 2002, respingând excepţiile şi statuand, în esenta, ca prevederile "articolului unic din Legea nr. 323/2001 nu au nici o legătură cu dreptul la apărare şi nu ingradesc în nici un fel exercitarea acestui drept. Faptul ca hotărârea instanţei de judecată este definitivă şi irevocabilă nu înseamnă ca autorii excepţiilor sunt lipsiţi de dreptul la apărare. Pe întreaga durata a procedurii accelerate petentii se bucura, potrivit art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, de dreptul de a fi asistaţi sau reprezentaţi de un avocat, de dreptul de a li se asigura în mod gratuit un interpret, de a fi consiliati şi asistaţi de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, de a fi informati cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le au".

Deoarece în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicată de Zhu Xiao Hai în Dosarul nr. 4.526/2002 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 26 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

────────────────