LEGE nr. 277 din 10 octombrie 2007

privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 708 din 19 octombrie 2007

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul 1

(1) Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui nivel minim de siguranţă pentru utilizatorii tunelurilor situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene, prin prevenirea producerii unor evenimente critice ce ar putea pune în pericol viaţa umană, mediul sau instalaţiile din tuneluri şi prin asigurarea protecţiei în cazul accidentelor. ... (2) Prezenta lege se aplică tuturor tunelurilor situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene, care au lungimi mai mari de 500 m, fie că acestea se află în faza de proiect, în diferite faze de construcţie sau în exploatare. ...

Articolul 2

În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) Reţea rutieră transeuropeană - reţeaua rutieră prevăzută în secţiunea a 2-a a anexei nr. I la Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. 1692/96/CE din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea Reţelei transeuropene de transport, cu modificările şi completările ulterioare, ilustrată prin hărţi şi/sau descrisă în anexa nr. II la decizia respectivă; ... b) servicii de urgenţă - toate serviciile publice sau private, precum şi cele asigurate de personalul tunelului, care intervin în eventualitatea unui accident, inclusiv poliţia, pompierii şi echipele de salvare; ... c) lungimea tunelului - lungimea celei mai lungi benzi de circulaţie din tunel, măsurată pe partea complet acoperită a tunelului. ...

Articolul 3

(1) Autoritatea administrativă naţională care are responsabilitatea generală privind siguranţa tunelurilor şi care ia toate măsurile necesare pentru ca dispoziţiile prezentei legi să fie respectate este Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., denumită în continuare autoritatea administrativă naţională. ... (2) Autoritatea administrativă naţională ia măsuri pentru ca tunelurile aflate pe teritoriul României şi care fac obiectul prezentei legi să îndeplinească cerinţele minime de siguranţă prevăzute în secţiunea 1 a anexei nr. 1. ... (3) În cazul în care anumite cerinţe structurale prevăzute în anexa nr. 1 pot fi îndeplinite doar prin soluţii tehnice nerealizabile sau realizabile numai în baza unor costuri suplimentare, autoritatea administrativă naţională, în conformitate cu prevederile art. 4, poate accepta aplicarea unor măsuri de reducere a riscurilor ca o alternativă la aplicarea prevederilor anexei nr. 1, cu condiţia ca aceste măsuri alternative să asigure o protecţie echivalentă sau mai bună. Eficienţa acestor măsuri face obiectul unei analize a riscurilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 13. Autoritatea administrativă naţională are obligaţia de a informa Comisia Europeană în legătură cu măsurile de reducere a riscurilor acceptate ca alternativă şi de a-şi motiva decizia. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică tunelurilor aflate în stadiul de proiect, potrivit dispoziţiilor art. 9. ... (4) Autoritatea administrativă naţională poate stabili cerinţe mai stricte de siguranţă, cu condiţia ca acestea să nu contravină prevederilor prezentei legi şi ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din Reţeaua rutieră transeuropeană. ...

Articolul 4

(1) Tunelurile situate în întregime sau în parte pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene intră în domeniul de responsabilitate a autorităţii administrative naţionale. În cazul în care tunelul este situat atât pe teritoriul României, cât şi al altui stat membru al Uniunii Europene şi există două autorităţi administrative naţionale diferite, deciziile luate de oricare dintre ele în cursul exercitării propriilor competenţe şi responsabilităţi cu privire la siguranţa tunelurilor se adoptă cu acordul prealabil al celeilalte autorităţi. ... (2) Autoritatea administrativă naţională dă în exploatare tunelurile, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa nr. 2. ... (3) Autoritatea administrativă naţională are competenţa suspendării sau restricţionării exploatării unui tunel, în cazul în care cerinţele privind siguranţa nu sunt îndeplinite. Autoritatea administrativă naţională precizează condiţiile în care poate fi reluat traficul normal. ... (4) Autoritatea administrativă naţională are următoarele atribuţii principale: ... a) verificarea şi controlul regulat ale tunelurilor şi elaborarea unor cerinţe de siguranţă cu privire la acestea; ... b) realizarea unor programe organizatorice şi operaţionale, inclusiv planuri de acţiune în situaţii de urgenţă, pentru instruirea şi dotarea serviciilor de urgenţă; ... c) definirea procedurii pentru închiderea imediată a unui tunel în situaţii de urgenţă; ... d) aplicarea măsurilor necesare de reducere a riscurilor. ...

Articolul 5

(1) Pentru fiecare tunel situat pe teritoriul României, indiferent dacă acesta se află în stadiul de proiectare, construcţie ori exploatare, autoritatea administrativă naţională desemnează administratorul public sau privat al tunelului, care răspunde de administrarea acestuia în etapa respectivă. Funcţia de administrator al tunelului poate fi îndeplinită chiar de autoritatea administrativă naţională. ... (2) În cazul în care tunelul este situat atât pe teritoriul României, cât şi al altui stat membru al Uniunii Europene şi există două autorităţi administrative naţionale diferite, cele două autorităţi administrative naţionale recunosc împreună un singur organism responsabil cu administrarea tunelului. ... (3) În cazul unor incidente sau accidente semnificative produse în tunel, administratorul tunelului întocmeşte un raport prin care analizează împrejurările în care s-au produs aceste evenimente, prezintă concluziile rezultate şi transmite acest raport responsabilului cu siguranţa, aşa cum este definit la art. 6, autorităţii administrative naţionale şi serviciilor de urgenţă, în termen de cel mult o lună de la data întocmirii raportului. ...

Articolul 6

(1) Pentru fiecare tunel, administratorul tunelului desemnează, cu aprobarea prealabilă a autorităţii administrative naţionale, un responsabil cu siguranţa, acesta urmând să coordoneze toate măsurile de prevenire şi de protecţie necesare pentru siguranţa utilizatorilor şi a personalului de exploatare. Responsabilul cu siguranţa poate face parte din personalul tunelului sau din serviciile de urgenţă, dar este independent de acestea în ceea ce priveşte atribuţiile referitoare la siguranţa tunelului şi nu primeşte instrucţiuni în acest domeniu de la niciun angajator. Un responsabil cu siguranţa îşi poate îndeplini sarcinile şi funcţiile la mai multe tuneluri dintr-o regiune. ... (2) Responsabilul cu siguranţa îndeplineşte următoarele atribuţii principale: ... a) asigură coordonarea cu serviciile de urgenţă şi ia parte la pregătirea programelor operaţionale; ... b) participă la planificarea, punerea în aplicare şi evaluarea operaţiunilor de urgenţă; ... c) participă la definirea programelor de siguranţă şi la redactarea specificaţiilor privind structura, echipamentul şi exploatarea, atât în privinţa tunelurilor noi, cât şi în privinţa modificării tunelurilor existente; ... d) verifică instruirea personalului de exploatare şi a personalului serviciilor de urgenţă şi participă la organizarea exerciţiilor care au loc la intervale de timp regulate; ... e) avizează darea în exploatare a structurii, echipamentelor şi exploatarea tunelurilor; ... f) verifică întreţinerea şi reparaţia structurii şi echipamentului tunelului; ... g) participă la evaluarea oricărui incident sau accident semnificativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3). ...

Articolul 7

(1) Inspecţiile, evaluările şi încercările referitoare la siguranţa tunelurilor sunt efectuate de către autoritatea de inspecţie, care este independentă din punct de vedere funcţional de administratorul tunelului. ... (2) Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., în calitate de organ tehnic specializat al statului, reprezintă, în sensul prezentei legi, autoritatea de inspecţie privind respectarea prevederilor prezentei legi. ... (3) Fondurile necesare pentru evaluările şi încercările referitoare la siguranţa tunelurilor se asigură de la bugetul de stat şi sunt prevăzute în bugetul autorităţii de inspecţie. ...

Articolul 8

Ministerul Transporturilor informează Comisia Europeană cu privire la denumirea şi adresa autorităţii administrative naţionale desemnate potrivit prevederilor prezentei legi, având obligaţia de a notifica în termen de 3 luni orice modificări ce pot surveni în ceea ce priveşte aceste informaţii.

Articolul 9

Orice tunel al cărui proiect nu a fost încă aprobat până la intrarea în vigoare a prezentei legi se supune cerinţelor acesteia.

Articolul 10

(1) În cazul tunelurilor ale căror proiecte au fost aprobate, dar care nu au fost încă deschise circulaţiei publice până la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativă naţională evaluează respectarea cerinţelor prezentei legi, în special în privinţa documentaţiei legate de siguranţă, prevăzute în anexa nr. 2. ... (2) În situaţia în care autoritatea administrativă naţională constată că un tunel nu se conformează dispoziţiilor prezentei legi, notifică administratorului tunelului faptul că trebuie luate măsuri adecvate în vederea creşterii siguranţei şi îl informează în acest sens şi pe responsabilul cu siguranţa. ... (3) Tunelul poate fi dat în exploatare ulterior, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa nr. 2. ...

Articolul 11

(1) În cazul tunelurilor care au fost deja deschise circulaţiei publice până la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativă naţională trebuie să evalueze respectarea cerinţelor stipulate, în special în privinţa documentaţiei referitoare la siguranţă, prevăzute în anexa nr. 2, pe baza unei inspecţii, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ... (2) În cazul în care este necesar, administratorul tunelului propune şi supune aprobării autorităţii administrative naţionale un plan de adaptare a tunelului la standardele europene, precum şi măsurile de remediere pe care intenţionează să le aplice. ... (3) Autoritatea administrativă naţională aprobă măsurile de remediere sau solicită modificarea acestora. ... (4) În cazul în care măsurile de remediere astfel stabilite includ modificări substanţiale de construcţie sau de exploatare, se aplică procedura prevăzută în anexa nr. 2. ... (5) Autoritatea administrativă naţională informează Comisia Europeană cu privire la măsurile aplicate, în vederea îndeplinirii cerinţelor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE , măsurile planificate şi, dacă este cazul, consecinţele deschiderii sau închiderii principalelor drumuri de acces spre tuneluri. ... (6) Autoritatea administrativă naţională realizează un program de modernizare a tunelurilor care va fi finalizat în termen de maximum 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ...

Articolul 12

(1) Autoritatea administrativă naţională verifică regularitatea cu care se efectuează inspecţiile de către autoritatea de inspecţie, pentru a se asigura că toate tunelurile care intră sub incidenţa prezentei legi respectă dispoziţiile acesteia. ... (2) Perioada dintre două inspecţii consecutive ale oricărui tunel nu trebuie să depăşească 6 ani. ... (3) În cazul în care, pe baza raportului autorităţii de inspecţie, autoritatea administrativă naţională constată că un tunel nu îndeplineşte dispoziţiile prezentei legi, notifică administratorului tunelului şi responsabilului cu siguranţa faptul că trebuie adoptate măsuri de creştere a siguranţei tunelului. Autoritatea administrativă naţională defineşte condiţiile de redeschidere a tunelului sau de continuare a exploatării tunelului, care se vor aplica până la punerea în aplicare a măsurilor de remediere, precum şi orice alte restricţii şi condiţii relevante. ... (4) În cazul în care măsurile de remediere includ orice modificare substanţială a construcţiei sau exploatării tunelului, după luarea acestor măsuri, tunelul este supus unei noi autorizări de exploatare, în conformitate cu procedura stabilită în anexa nr. 2. ...

Articolul 13

(1) Analiza riscurilor se realizează de către autoritatea de inspecţie, conform unei metodologii aprobate prin ordin al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. Conţinutul şi rezultatele analizei riscurilor sunt incluse în documentaţia referitoare la siguranţă, prezentată autorităţii administrative naţionale. Analiza riscurilor este specifică fiecărui tunel şi ia în considerare toţi factorii de proiectare şi condiţiile de trafic care afectează siguranţa, în special caracteristicile şi tipul de trafic, lungimea şi geometria tunelului, precum şi numărul prognozat de vehicule grele de marfă care îl tranzitează zilnic. ... (2) Autoritatea administrativă naţională elaborează şi supune aprobării inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. metodologia clară şi detaliată de efectuare a analizei riscurilor, având în vedere cele mai bune practici în acest domeniu la nivel internaţional, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. După aprobarea acesteia, autoritatea administrativă naţională informează Comisia Europeană în legătură cu metodologia aplicată. ...

Articolul 14

(1) Pentru a permite instalarea şi utilizarea unor echipamente de siguranţă inovatoare sau a unor proceduri de siguranţă inovatoare, care să asigure un nivel de protecţie echivalent sau mai ridicat decât tehnologiile actuale, conform standardelor prevăzute în legislaţia europeană, autoritatea administrativă naţională poate acorda derogări de la respectarea cerinţelor minime de siguranţă prevăzute în Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE , pe baza unei solicitări temeinic documentate a administratorului tunelului. ... (2) Pentru a acorda o astfel de derogare, autoritatea administrativă naţională va prezenta mai întâi Comisiei Europene o cerere de derogare, care conţine cererea documentată a administratorului tunelului şi avizul autorităţii de inspecţie. ... (3) În cazul în care, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării de derogare de la cerinţele minime de siguranţă, Comisia Europeană sau un stat membru nu formulează obiecţiuni, derogarea se consideră acordată. ... (4) În cazul în care Comisia Europeană formulează obiecţiuni, autoritatea administrativă naţională acordă derogarea în condiţiile propuse de Comisia Europeană. ... (5) Autoritatea administrativă naţională nu va acorda derogări în cazul în care Comisia Europeană respinge cererea de derogare. ...

Articolul 15

(1) La fiecare 2 ani, autoritatea administrativă naţională redactează rapoarte referitoare la incendiile produse în tuneluri şi la accidentele care afectează în mod clar siguranţa utilizatorilor de drumuri din tuneluri, precum şi la frecvenţa şi cauzele unor asemenea incidente şi le evaluează, furnizând informaţii cu privire la eficienţa echipamentelor şi a măsurilor de siguranţă. Aceste rapoarte sunt transmise Comisiei Europene înainte de sfârşitul lunii septembrie a anului care urmează perioadei de raportare. ... (2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativă naţională va elabora şi va supune spre aprobare ministrului transporturilor calendarul de aplicare a prevederilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE pentru tunelurile aflate deja în exploatare, care fac obiectul prezentei legi. Ministerul Transporturilor notifică acest calendar Comisiei Europene în decurs de 30 de zile de la aprobare şi informează Comisia Europeană la fiecare 2 ani cu privire la situaţia aplicării sale şi cu privire la orice eventuală modificare adusă acestuia, până la sfârşitul perioadei prevăzute la art. 11 alin. (6). ...

Articolul 16

Cerinţele tehnice prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 vor fi modificate prin hotărâre a Guvernului, în vederea adaptării continue la evoluţiile ce ţin de progresul tehnic în ceea ce priveşte siguranţa tunelurilor.

Articolul 17

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

*

Prezenta lege transpune prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din Reţeaua rutieră transeuropeană, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (J.O.C.E.) nr. L 167 din 30 aprilie 2004.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 10 octombrie 2007.

Nr. 277.

Anexa 1

Măsuri de siguranţă

Secţiunea 1 Cerinţe minime de siguranţă

1. Baza pentru luarea deciziilor cu privire la măsurile de siguranţă

1.1. Parametri de siguranţă

1.1.1. Măsurile de siguranţă care urmează să fie aplicate într-un tunel se bazează pe o analiză sistematică a tuturor aspectelor sistemului compus din infrastructură, exploatare, utilizatori şi vehicule.

1.1.2. Se iau în considerare următorii parametri:

- lungimea tunelului;

- numărul de galerii;

- numărul de benzi de circulaţie;

- geometria profilului transversal;

- traseul profilului longitudinal şi traseul în plan;

- tipul de construcţie;

- tipul de trafic - unidirecţional sau bidirecţional;

- volumul traficului pentru fiecare galerie, inclusiv distribuţia temporală;

- riscul de congestie, zilnic sau sezonier;

- timpul de acces pentru serviciile de urgenţă;

- prezenţa şi procentajul vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri;

- prezenţa şi procentajul traficului de mărfuri periculoase, precum şi tipul de mărfuri periculoase transportate;

- caracteristicile drumurilor de acces;

- lăţimea benzii de circulaţie;

- aspecte privind viteza;

- mediul geografic şi meteorologic.

1.1.3. În cazul în care un tunel are o caracteristică deosebită în privinţa parametrilor anterior menţionaţi, se efectuează o analiză a riscurilor potrivit prevederilor art. 13 din prezenta lege pentru a se stabili dacă sunt necesare măsuri de siguranţă şi/sau echipamente suplimentare pentru a se asigura un nivel ridicat al siguranţei în tunel. Această analiză a riscurilor ia în considerare accidentele ce s-ar putea produce în cursul exploatării tunelului şi care ar afecta în mod evident siguranţa utilizatorilor, precum şi natura şi magnitudinea consecinţelor acestor accidente potenţiale.

1.2. Cerinţe minime

1.2.1. Măsurile de siguranţă prevăzute în prezenta anexă se aplică astfel încât să se asigure nivelul minim de siguranţă prevăzut de prezenta lege pentru toate tunelurile. În anumite situaţii pot fi permise derogări de la aceste cerinţe de siguranţă, cu condiţia îndeplinirii următoarei proceduri:

Autoritatea administrativă naţională transmite Comisiei Europene informaţii referitoare la următoarele aspecte:

- derogarea limitată, limitată ca perioadă şi/sau ca modalitate de aplicare, avută în vedere;

- motivele imperative pentru care s-a solicitat derogarea limitată;

- măsurile alternative de reducere a riscurilor care urmează să fie utilizate sau impuse pentru a se asigura cel puţin un nivel echivalent de siguranţă, inclusiv dovezi în acest sens, prezentate sub forma unei analize a riscurilor relevante.

Comisia Europeană transmite celorlalte state membre, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la primirea solicitării, orice cerere de derogare limitată.

În cazul în care, în termen de 3 luni de la primirea solicitării de către Comisia Europeană, nici Comisia Europeană şi niciun stat membru nu formulează obiecţiuni, derogarea limitată se consideră acordată, iar Comisia Europeană informează toate statele membre în consecinţă. În cazul în care se exprimă obiecţiuni, Comisia Europeană face o propunere în conformitate cu procedura prevăzută la art. 17 alin. (2) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/54/CE . În cazul în care decizia este negativă, autoritatea administrativă naţională nu acordă derogarea.

1.2.2. Pentru a se asigura o interfaţă unitară în toate tunelurile ce fac obiectul prezentei legi, nu este permisă nicio derogare cu privire la proiectarea echipamentelor de siguranţă aflate la dispoziţia utilizatorilor tunelurilor: spaţii de urgenţă, indicatoare, zone de staţionare, ieşiri de urgenţă, instalaţii de retransmitere a semnalelor radio, acolo unde este cazul.

1.3. Volumul traficului

1.3.1. Acolo unde "volumul traficului" este menţionat în prezenta anexă, acesta se referă la traficul mediu zilnic anual printr-un tunel pentru fiecare bandă de circulaţie. În scopul determinării volumului traficului, fiecare autovehicul este numărat ca o unitate.

1.3.2. În cazul în care numărul de vehicule grele pentru transportul de mărfuri cu masa de peste 3,5 t depăşeşte 15% din traficul mediu zilnic anual sau în cazul în care traficul zilnic sezonier depăşeşte în mod semnificativ traficul mediu zilnic anual, pentru aplicarea următoarelor puncte riscul suplimentar se evaluează şi este luat în considerare prin creşterea volumului traficului prin tunel.

2. Măsuri privind infrastructura

2.1. Numărul de galerii şi numărul de benzi de circulaţie

2.1.1. Principalele criterii pentru a decide dacă trebuie să se construiască un tunel cu o singură galerie sau cu două galerii sunt volumul estimat al traficului şi siguranţa, luându-se în considerare unele aspecte cum ar fi: procentajul de vehicule grele pentru transportul de mărfuri, panta şi lungimea.

2.1.2. În orice caz, dacă, pentru tunelurile în stadiul de proiectare, o prognoză pe 15 ani arată că volumul traficului va depăşi 10.000 de vehicule/zi pe fiecare bandă de circulaţie, se va realiza un tunel cu două galerii cu trafic unidirecţional atunci când această valoare va fi depăşită.

2.1.3. Cu excepţia benzii de siguranţă, se menţine acelaşi număr de benzi atât în interiorul, cât şi în exteriorul tunelului. Orice schimbare a numărului de benzi se realizează la o distanţă suficient de mare în faţa gurii tunelului; această distanţă este cel puţin egală cu distanţa parcursă în 10 secunde de un vehicul care rulează cu viteza maximă permisă. Când condiţiile geografice nu permit aceasta, se iau măsuri suplimentare sau mai severe pentru creşterea siguranţei.

2.2. Geometria tunelului

2.2.1. O atenţie deosebită se acordă siguranţei la proiectarea geometriei profilului transversal, precum şi a traseului în plan şi a traseului profilului longitudinal ale tunelului şi ale drumurilor de acces la acesta, deoarece aceşti parametri au o influenţă semnificativă asupra probabilităţii şi gravităţii accidentelor.

2.2.2. Pantele longitudinale mai mari de 5% nu sunt permise în tunelurile noi, cu excepţia cazurilor în care nu este posibilă o altă soluţie din motive geografice.

2.2.3. În cazul tunelurilor cu pante mai mari de 3% se iau măsuri suplimentare şi/sau mai severe pentru creşterea siguranţei pe baza unei analize a riscurilor.

2.2.4. În cazul în care lăţimea benzii pentru vehiculele cu viteză redusă este mai mică de 3,5 m şi se permite circulaţia vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri, se iau măsuri suplimentare şi/sau mai severe pentru creşterea siguranţei, pe baza unei analize a riscurilor.

2.3. Galerii de evacuare în caz de pericol şi ieşiri de urgenţă

2.3.1. În tunelurile noi fără bandă pentru staţionarea de urgenţă se realizează culoare pietonale de urgenţă aflate ori nu la un nivel mai ridicat decât carosabilul, pentru a fi folosite de utilizatorii tunelului în cazul defectării unui autovehicul sau în cazul unui accident. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care caracteristicile constructive ale tunelului nu permit această măsură sau o permit numai cu condiţia unor costuri disproporţionate, iar tunelul este unidirecţional şi este echipat cu un sistem de supraveghere permanentă şi de închidere a benzilor de circulaţie.

2.3.2. În tunelurile existente în care nu există nicio bandă pentru staţionarea de urgenţă, niciun culoar pietonal de urgenţă, se iau măsuri suplimentare şi/sau mai severe pentru asigurarea siguranţei.

2.3.3. Ieşirile de urgenţă permit utilizatorilor să părăsească tunelurile fără vehiculele lor şi să ajungă într-un loc sigur în eventualitatea unui accident sau a unui incendiu, asigurând, în acelaşi timp, accesul pietonal în tunel pentru serviciile de urgenţă.

Exemple de astfel de ieşiri de urgenţă sunt următoarele:

- ieşiri directe din tunel spre exterior;

- conexiuni între galeriile tunelului;

- ieşiri spre o galerie de urgenţă;

- adăposturi cu o galerie de evacuare separată de galeria tunelului.

2.3.4. Nu se construiesc adăposturi fără o ieşire care să ducă la galerii de evacuare spre exterior.

2.3.5. Se prevăd ieşiri de urgenţă în cazul în care o analiză a riscurilor relevante, inclusiv cât de departe şi cât de rapid circulă fumul în condiţiile locale, arată că ventilarea şi alte cerinţe legate de siguranţă sunt insuficiente pentru a asigura siguranţa utilizatorilor de drumuri.

2.3.6. În orice caz, în tunelurile noi se prevăd ieşiri de urgenţă în cazul în care volumul traficului este mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie.

2.3.7. În tunelurile existente cu o lungime mai mare de 1.000 m, cu un volum al traficului de peste 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, se evaluează fezabilitatea şi eficienţa realizării unor noi ieşiri de urgenţă.

2.3.8. În cazul în care sunt prevăzute ieşiri de urgenţă, distanţa dintre două ieşiri de urgenţă nu depăşeşte 500 m.

2.3.9. Se utilizează mijloace adecvate pentru a împiedica fumul şi căldura să ajungă la galeriile de evacuare din spatele ieşirii de urgenţă, astfel încât utilizatorii tunelului să poată ajunge în siguranţă în exterior, iar serviciile de urgenţă să poată avea acces în tunel.

2.4. Accesul pentru serviciile de urgenţă

2.4.1. În tunelurile cu două galerii, în care galeriile sunt la acelaşi nivel sau aproape la acelaşi nivel, se prevăd, cel puţin la fiecare 1.500 m, conexiuni adecvate pentru a fi utilizate de serviciile de urgenţă.

2.4.2. Ori de câte ori este posibil din punct de vedere geografic, trebuie create condiţii pentru traversarea benzii mediane ori a liniei mediane a drumului, în afara fiecărei guri a unui tunel cu două sau mai multe galerii. Această măsură va permite serviciilor de urgenţă accesul imediat în oricare dintre galerii.

2.5. Zone de staţionare

2.5.1. Pentru tunelurile bidirecţionale noi având o lungime de peste 1.500 m, în care volumul traficului este mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, sunt prevăzute zone de staţionare la distanţe care să nu depăşească 1.000 m, în cazul în care nu există benzi pentru staţionarea de urgenţă.

2.5.2. În tunelurile bidirecţionale existente cu lungimea de peste 1.500 m, cu un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe bandă, dar fără bandă, pentru staţionarea de urgenţă, se evaluează fezabilitatea şi eficienţa realizării de zone de staţionare.

2.5.3. În cazul în care caracteristicile constructive ale tunelului nu permit realizarea de zone de staţionare sau permit realizarea acestora doar cu costuri disproporţionate, zonele de staţionare nu trebuie realizate în cazul în care lăţimea totală a tunelului accesibilă vehiculelor, excluzând părţile mai ridicate faţă de carosabil şi benzile de circulaţie normale, este cel puţin egală cu lăţimea unei singure benzi de circulaţie normale.

2.5.4. Zonele de staţionare includ o nişă de serviciu.

2.6. Drenaj

2.6.1. În cazul în care este permis transportul mărfurilor periculoase, drenajul lichidelor inflamabile şi toxice se realizează prin canale de scurgere proiectate în mod adecvat sau prin alte măsuri în profilurile transversale ale tunelurilor. De asemenea, sistemul de drenare este proiectat şi întreţinut în aşa fel încât să împiedice răspândirea în galerii şi între galerii a lichidelor inflamabile şi toxice.

2.6.2. În cazul în care în tunelurile existente această cerinţă nu poate fi îndeplinită sau poate fi îndeplinită doar cu costuri disproporţionate, acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se decide dacă este cazul să se permită transportul mărfurilor periculoase pe baza unei analize a riscurilor aferente.

2.7. Rezistenţa la foc a structurilor

Structura principală a tuturor tunelurilor în care prăbuşirea locală a structurii ar putea avea consecinţe catastrofale, de exemplu tunelurile aflate sub apă sau tunelurile care pot determina prăbuşirea unor structuri învecinate importante, asigură un nivel suficient de rezistenţă la incendiu.

2.8. Iluminatul

2.8.1. Iluminatul normal este realizat astfel încât să asigure conducătorilor auto o vizibilitate adecvată ziua şi noaptea, atât la intrarea în tunel, cât şi în interiorul acestuia.

2.8.2. Iluminatul de siguranţă este realizat pentru a permite utilizatorilor tunelului o vizibilitate minimă în vederea evacuării tunelului cu vehiculele proprii în eventualitatea unei avarii a sistemului de alimentare cu energie electrică.

2.8.3. Se asigură iluminatul de evacuare, cum ar fi balizajul pentru evacuare, la o înălţime de maximum 1,5 m, care să ghideze utilizatorii pentru evacuarea tunelului pe jos, în situaţii de urgenţă.

2.9. Ventilaţia

2.9.1. Proiectarea, construcţia şi operarea sistemului de ventilaţie trebuie să ţină seama de:

- controlul gazelor de eşapament emise de vehiculele rutiere, în condiţii normale de trafic şi în condiţii de trafic de vârf;

- controlul gazelor de eşapament emise de vehiculele rutiere, în situaţiile în care circulaţia este oprită din cauza unui incident sau unui accident;

- controlul căldurii şi fumului în cazul unui incendiu.

2.9.2. În tunelurile cu o lungime mai mare de 1.000 m, cu un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, se instalează un sistem mecanic de ventilaţie.

2.9.3. În tunelurile cu trafic bidirecţional şi/sau unidirecţional aglomerat, ventilaţia longitudinală este permisă numai dacă o analiză a riscurilor, conform art. 13 din prezenta lege, arată că aceasta poate fi acceptată şi/sau dacă se iau măsuri specifice, cum ar fi gestionarea adecvată a traficului, distanţe mai scurte până la ieşirile de urgenţă, dispozitive de evacuare a fumului instalate la anumite intervale.

2.9.4. Sistemele de ventilaţie transversale sau semitransversale se utilizează numai în tunelurile în care este necesar un sistem mecanic de ventilaţie, iar ventilaţia longitudinală nu este permisă în conformitate cu dispoziţiile pct. 2.9.3. Aceste sisteme trebuie să poată evacua fumul în caz de incendiu.

2.9.5. În cazul tunelurilor cu trafic bidirecţional, cu un volum de trafic mai mare 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, mai lungi de 3.000 m, cu un centru de control şi cu un sistem de ventilaţie transversală sau semitransversală, se iau următoarele măsuri în ceea ce priveşte ventilaţia:

- se instalează dispozitive cu clapetă pentru aspirarea aerului şi a fumului, care pot funcţiona separat sau în grup;

- viteza longitudinală a aerului este monitorizată constant, iar procesul de direcţionare a sistemului de ventilaţie (dispozitive de ventilaţie, ventilatoare etc.) este ajustat în consecinţă.

2.10. Nişe de serviciu

2.10.1. Nişele de serviciu au scopul de a pune la dispoziţie diferite echipamente de siguranţă, în special telefoane pentru apeluri de urgenţă şi stingătoare de incendiu, dar nu sunt destinate protejării utilizatorilor de efectele unui incendiu.

2.10.2. Nişele de serviciu pot consta dintr-o cutie fixată pe peretele tunelului sau, de preferinţă, dintr-o nişă în perete. Acestea trebuie să aibă cel puţin un telefon pentru apeluri de urgenţă şi două stingătoare de incendiu.

2.10.3. Nişele de serviciu se amenajează lângă gurile tunelurilor şi în interiorul acestora, la intervale care, în cazul tunelurilor noi, nu trebuie să depăşească 150 m, iar în cazul tunelurilor existente nu trebuie să depăşească 250 m.

2.11. Alimentarea cu apă

Toate tunelurile trebuie să aibă alimentare cu apă. Hidranţii se amplasează lângă gurile tunelurilor şi în interiorul acestora, la intervale de maximum 250 m. Dacă tunelurile nu au alimentare cu apă, trebuie prevăzute şi asigurate alte surse care să furnizeze cantitatea de apă necesară în cazul unui incendiu.

2.12. Semnalizare rutieră

Se utilizează indicatoare specifice pentru toate echipamentele de siguranţă puse la dispoziţia utilizatorilor tunelurilor. Indicatoarele şi panourile care trebuie utilizate în tuneluri sunt prevăzute în secţiunea a 2-a "Semnalizarea tunelurilor" a prezentei anexe.

2.13. Centrul de control

2.13.1. Trebuie instalat un centru de control în toate tunelurile cu lungimea de peste 3.000 m şi având un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie.

2.13.2. Supravegherea mai multor tuneluri poate fi centralizată la un singur centru de control.

2.14. Sisteme de monitorizare

2.14.1. În toate tunelurile prevăzute cu centru de control se instalează sisteme de monitorizare video şi un sistem capabil să detecteze în mod automat incidentele de circulaţie (cum ar fi vehiculele care s-au oprit) şi/sau incendiile.

2.14.2. În toate tunelurile care nu sunt prevăzute cu centru de control se instalează sisteme automate de detectare a incendiilor, în cazul în care funcţionarea sistemelor de ventilaţie mecanice destinate controlului fumului diferă de funcţionarea automată a ventilaţiei pentru controlul poluanţilor.

2.15. Echipamentele de închidere a tunelului

2.15.1. În toate tunelurile cu lungimea de peste 1.000 m, înainte de intrări se instalează semafoare pentru dirijarea circulaţiei, astfel încât tunelul să poată fi închis în situaţii de urgenţă. Pentru a se asigura respectarea instrucţiunilor pot fi instalate şi mijloace suplimentare, cum ar fi barierele şi indicatoarele cu mesaj variabil.

2.15.2. În interiorul tunelurilor cu lungimea de peste 3.000 m, prevăzute cu centru de control şi care au un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie, se recomandă instalarea unor echipamente de oprire a vehiculelor în situaţii de urgenţă, la intervale de maximum 1.000 m. Aceste echipamente constau din semafoare pentru dirijarea circulaţiei şi, pe cât posibil, alte mijloace suplimentare, cum ar fi difuzoare, indicatoare cu mesaj variabil şi bariere.

2.16. Sisteme de comunicaţii

2.16.1. În toate tunelurile cu lungimea de peste 1.000 m şi care au un volum al traficului mai mare de 2.000 de vehicule pe banda de circulaţie se instalează echipamente de retransmitere a semnalelor radio în vederea utilizării de către serviciile de urgenţă.

2.16.2. În cazul în care există un centru de control, trebuie să fie posibilă întreruperea retransmiterii semnalelor radio pe canalele destinate utilizatorilor tunelurilor, dacă aceasta este asigurată, pentru a se transmite mesaje de urgenţă.

2.16.3. Refugiile şi alte locuri, în care utilizatorii tunelului care este în curs de evacuare trebuie să aştepte înainte de a ajunge afară, sunt echipate cu difuzoare pentru transmiterea de informaţii utilizatorilor.

2.17. Alimentarea de rezervă cu energie electrică şi circuitele electrice

2.17.1. Toate tunelurile trebuie să fie dotate cu o sursă de alimentare de rezervă care să poată asigura funcţionarea echipamentelor de siguranţă până la evacuarea tuturor utilizatorilor.

2.17.2. Circuitele electrice, de măsură şi de control, sunt proiectate în aşa fel încât o pană de curent locală, cum ar fi una cauzată de un incendiu, să nu afecteze celelalte circuite.

2.18. Rezistenţa la foc a echipamentelor

Nivelul rezistenţei la incendiu a tuturor echipamentelor din tunel ţine seama de posibilităţile tehnologice şi are drept scop menţinerea funcţiilor de siguranţă necesare în caz de incendiu.

2.19. Tabel de prezentare a rezumatului informativ al cerinţelor minime

Tabelul următor prezintă un rezumat al cerinţelor minime prevăzute la punctele anterioare. Cerinţele minime sunt cele stabilite în textul prezentei anexe.

* obligatoriu pentru toate tunelurile [] neobligatoriu

- obligatoriu cu excepţii (r) recomandat

*Font 9*

┌────────────────┬───────────────────────┬──────────────────────

│Trafic ≤ 2.000 │ Trafic > 2.000 │Condiţii suplimentare

REZUMAT AL CERINŢELOR MINIME│vehicule/bandă │ vehicule/bandă │de aplicare ce urmează

├───────┬────────┼───────┬───────┬───────┤să fie obligatorii

│500- │>1.000 m│500- │1.000- │>3.000m│sau observaţii

│1.000 m│ │1.000 m│3.000 m│ │

───────┬───────────┬────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Măsuri │2 sau mai │§ 2.1 │ │ │ │ │ │Obligatoriu dacă

struc- │multe │ │ │ │ │ │ │prognoza pe 15 ani

turale │galerii │ │ │ │ │ │ │arată că traficul >

│ │ │ │ │ │ │ │10.000 vehicule/

│ │ │ │ │ │ │ │bandă de circulaţie.

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Pante ≤ 5% │§ 2.2 │ * │ * │ * │ * │ * │Obligatoriu, cu excep-

│ │ │ │ │ │ │ │ţia cazurilor în care

│ │ │ │ │ │ │ │nu este posibil din

│ │ │ │ │ │ │ │punct de vedere

│ │ │ │ │ │ │ │geografic.

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Culoare │§ 2.3.1 │ * │ * │ * │ * │ * │Obligatoriu dacă nu

│pietonale │§ 2.3.2 │ │ │ │ │ │există bandă pentru

│de urgenţă │ │ │ │ │ │ │staţionare de urgenţă,

│ │ │ │ │ │ │ │cu excepţia cazurilor

│ │ │ │ │ │ │ │în care se respectă

│ │ │ │ │ │ │ │§ 2.3.1.

│ │ │ │ │ │ │ │În tunelurile în care

│ │ │ │ │ │ │ │nu există nici bandă

│ │ │ │ │ │ │ │pentru staţionare de

│ │ │ │ │ │ │ │urgenţă, nici culoar

│ │ │ │ │ │ │ │pietonal de urgenţă,

│ │ │ │ │ │ │ │se iau măsuri supli-

│ │ │ │ │ │ │ │mentare/mai severe.

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Ieşiri de │§ 2.3.3-│ o │ o │ * │ * │ * │Realizarea ieşirilor

│urgenţă la │§ 2.3.9 │ │ │ │ │ │de urgenţă în tunelu-

│fiecare │ │ │ │ │ │ │rile existente se

│500 m │ │ │ │ │ │ │evaluează de la caz

│ │ │ │ │ │ │ │la caz.

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Galerii de │§ 2.4.1 │ o │ o/● │ o │ o / ● │ ● │Obligatorii în tunelu-

│comunicare │ │ │ │ │ │ │rile cu două galerii

│pentru ser-│ │ │ │ │ │ │mai lungi de 1.500 m.

│vicii de │ │ │ │ │ │ │

│urgenţă la │ │ │ │ │ │ │

│cel puţin │ │ │ │ │ │ │

│fiecare │ │ │ │ │ │ │

│1.500 m │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Puncte de │§ 2.4.2 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Obligatorie în exteri-

│traversare │ │ │ │ │ │ │orul tunelurilor cu

│a părţii │ │ │ │ │ │ │două sau mai multe

│mediane a │ │ │ │ │ │ │galerii, ori de câte

│drumului în│ │ │ │ │ │ │ori este posibil din

│faţa fiecă-│ │ │ │ │ │ │punct de vedere

│rei guri │ │ │ │ │ │ │geografic.

│de tunel │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Zone de │§ 2.5 │ o │ o │ o │ o/● │ o/● │Obligatorii în tunelu-

│staţionare │ │ │ │ │ │ │rile bidirecţionale

│la fiecare │ │ │ │ │ │ │noi > 1.500 m fără

│1.000 m │ │ │ │ │ │ │benzi pentru staţio-

│ │ │ │ │ │ │ │nare de urgenţă. În

│ │ │ │ │ │ │ │tunelurile bidirecţio-

│ │ │ │ │ │ │ │nale existente >

│ │ │ │ │ │ │ │1.500 m: în funcţie

│ │ │ │ │ │ │ │de analiză.

│ │ │ │ │ │ │ │Atât pentru tunelurile

│ │ │ │ │ │ │ │noi, cât şi pentru

│ │ │ │ │ │ │ │cele existente, în

│ │ │ │ │ │ │ │funcţie de lăţimea

│ │ │ │ │ │ │ │utilă suplimentară a

│ │ │ │ │ │ │ │tunelului.

│ │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Drenaj │§ 2.6 │ * │ * │ * │ * │ * │Obligatoriu în cazu-

│pentru │ │ │ │ │ │ │rile în care se

│lichidele │ │ │ │ │ │ │permite transportul

│inflamabile│ │ │ │ │ │ │mărfurilor periculoase

│şi toxice │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Rezistenţa │§ 2.7 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Obligatorie în cazul

│la incendiu│ │ │ │ │ │ │în care o prăbuşire

│a struc- │ │ │ │ │ │ │locală ar putea avea

│turilor │ │ │ │ │ │ │consecinţe

│ │ │ │ │ │ │ │catastrofale.

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Ilumi- │Iluminat │§ 2.8.1 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │

natul │normal │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Iluminat de│§ 2.8.2 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │

│siguranţă │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Iluminat de│§ 2.8.3 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │

│evacuare │ │ │ │ │ │ │

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Venti- │Ventilaţie │§ 2.9 │ o │ o │ o │ ● │ ● │

laţia │mecanică │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Dispoziţii │§ 2.9.5 │ o │ o │ o │ o │ o │Obligatorii în tunelu-

│speciale │ │ │ │ │ │ │rile bidirecţionale în

│pentru │ │ │ │ │ │ │care există un centru

│ventilaţie │ │ │ │ │ │ │de control.

│(semi)trans│ │ │ │ │ │ │

│versală │ │ │ │ │ │ │

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Nişele │La cel │§ 2.10 │ * │ * │ * │ * │ * │Echipate cu telefon

de │puţin │ │ │ │ │ │ │şi 2 stingătoare de

servi- │fiecare │ │ │ │ │ │ │incendiu. În tunelu-

ciu │150 m │ │ │ │ │ │ │rile existente se

│ │ │ │ │ │ │ │permite un interval

│ │ │ │ │ │ │ │maxim de 250 m.

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Alimen-│La cel │§ 2.11 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Dacă nu este disponi-

tare │puţin │ │ │ │ │ │ │bilă, este obligatoriu

cu apă │fiecare │ │ │ │ │ │ │să se furnizeze

│250 m │ │ │ │ │ │ │suficientă apă în

│ │ │ │ │ │ │ │alte moduri.

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Indica-│ │§ 2.12 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Pentru toate amenajă-

toare │ │ │ │ │ │ │ │rile de siguranţă puse

de cir-│ │ │ │ │ │ │ │la dispoziţia utili-

culaţie│ │ │ │ │ │ │ │zatorilor tunelurilor

rutieră│ │ │ │ │ │ │ │(vezi secţiunea a 2-a

│ │ │ │ │ │ │ │a anexei nr. 1).

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Centrul│ │§ 2.13 │ o │ o │ o │ o │ ● │Supravegherea mai

de │ │ │ │ │ │ │ │multor tuneluri poate

control│ │ │ │ │ │ │ │fi centralizată

│ │ │ │ │ │ │ │într-un singur centru

│ │ │ │ │ │ │ │de control.

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Sisteme│Video │§ 2.14 │ o │ o │ o │ o │ ● │Obligatoriu dacă

de moni│ │ │ │ │ │ │ │există un centru de

torizare │ │ │ │ │ │ │supraveghere.

│ │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Detectarea │§ 2.14 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Cel puţin unul din

│automată a │ │ │ │ │ │ │cele două sisteme este

│incidente- │ │ │ │ │ │ │obligatoriu în

│lor şi/sau │ │ │ │ │ │ │tunelurile cu un

│a incen- │ │ │ │ │ │ │centru de control.

│diilor │ │ │ │ │ │ │

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Echipa-│Semafoare │§ 2.15.1│ o │ ● │ o │ ● │ ● │

mente │pentru │ │ │ │ │ │ │

pentru │dirijarea │ │ │ │ │ │ │

închi- │circulaţiei│ │ │ │ │ │ │

derea │înainte de │ │ │ │ │ │ │

tune- │intrări │ │ │ │ │ │ │

lului ├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Semafoare │ │ │ │ │ │ │

│pentru │ │ │ │ │ │ │

│dirijarea │ │ │ │ │ │ │

│circulaţiei│ │ │ │ │ │ │

│în interi- │ │ │ │ │ │ │

│orul │§ 2.15.2│ o │ o │ o │ o │ (R) │Recomandat dacă există

│tunelului │ │ │ │ │ │ │un centru de control

│la cel │ │ │ │ │ │ │şi lungimea depăşeşte

│puţin │ │ │ │ │ │ │3.000 m.

│fiecare │ │ │ │ │ │ │

│1.000 m │ │ │ │ │ │ │

───────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Sisteme│Retransmi- │ │ │ │ │ │ │

de comu│terea │§ 2.16.1│ o │ o │ o │ ● │ ● │

nicaţii│semnalelor │ │ │ │ │ │ │

│ radio │ │ │ │ │ │ │

│pentru ser-│ │ │ │ │ │ │

│viciile de │ │ │ │ │ │ │

│urgenţă │ │ │ │ │ │ │

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Mesaje │§ 2.16.2│ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Obligatorii în cazul

│radio de │ │ │ │ │ │ │în care semnalele

│urgenţă │ │ │ │ │ │ │radio sunt retransmise

│pentru uti │ │ │ │ │ │ │pentru utilizatorii

│lizatorii │ │ │ │ │ │ │tunelului şi dacă

│tunelurilor│ │ │ │ │ │ │există un centru de

│ │ │ │ │ │ │ │control.

├───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

│Difuzoare │§ 2.16.3│ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Obligatorii în cazul

│în refugii │ │ │ │ │ │ │în care utilizatorii,

│şi la │ │ │ │ │ │ │în timp ce sunt

│ieşiri │ │ │ │ │ │ │evacuaţi, trebuie să

│ │ │ │ │ │ │ │aştepte înainte de a

│ │ │ │ │ │ │ │ajunge afară.

───────┴───────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Alimentarea cu │§ 2.17 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Pentru asigurarea

energie electrică │ │ │ │ │ │ │funcţionării echipa-

în situaţii de │ │ │ │ │ │ │mentelor de siguranţă

urgenţă │ │ │ │ │ │ │indispensabile, cel

│ │ │ │ │ │ │puţin în timpul evacu-

│ │ │ │ │ │ │ării utilizatorilor

│ │ │ │ │ │ │tunelului.

───────────────────┼────────┼───────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────────────────────

Rezistenţa la │§ 2.18 │ ● │ ● │ ● │ ● │ ● │Are drept scop

incendiu a │ │ │ │ │ │ │păstrarea funcţiilor

echipamentelor │ │ │ │ │ │ │de siguranţă necesare.

───────────────────┴────────┴───────┴────────┴───────┴───────┴───────┴──────────────────────

3. Măsuri referitoare la exploatare

3.1. Mijloace de exploatare

Exploatarea tunelului se organizează şi dispune de mijloacele necesare pentru a asigura continuitatea şi siguranţa circulaţiei prin tunel. Personalul implicat în exploatare, precum şi serviciile de urgenţă urmează cursuri de formare iniţială şi continuu adecvate.

3.2. Planificarea măsurilor pentru situaţii de urgenţă

Pentru toate tunelurile sunt disponibile planuri de acţiune pentru situaţii de urgenţă. În tunelurile care încep într-un stat membru şi se termină într-un alt stat membru, se elaborează un singur plan de acţiune pentru situaţii de urgenţă care implică cele două ţări.

3.3. Lucrările din tuneluri

Închiderea completă sau parţială a benzilor de circulaţie datorită lucrărilor de construcţii sau de întreţinere planificate începe întotdeauna în afara tunelului. În acest scop, pot fi folosite diferite indicatoare cu mesaje variabile, semafoare pentru dirijarea circulaţiei şi bariere mecanice.

3.4. Gestionarea accidentelor şi incidentelor

În eventualitatea producerii unui accident sau incident grav, toate galeriile de tunel corespunzătoare se închid imediat pentru circulaţie.

Aceasta se face prin activarea simultană în afara gurilor tunelului nu numai a echipamentelor menţionate anterior, dar şi a diferitelor indicatoare cu mesaje variabile, semafoarelor pentru dirijarea circulaţiei şi a barierelor mecanice în interiorul tunelului, dacă sunt disponibile, astfel încât întreaga circulaţie să fie oprită cât mai curând posibil atât în exteriorul, cât şi în interiorul tunelului. Tunelurile cu lungimea mai mică de 1.000 m pot fi închise prin alte mijloace. Traficul este gestionat în aşa fel încât vehiculele neafectate să poată părăsi rapid tunelul.

Timpul de acces pentru serviciile de urgenţă în eventualitatea unui incident într-un tunel este cât mai scurt posibil şi se măsoară în timpul exerciţiilor periodice. De asemenea, el poate fi măsurat în timpul incidentelor. În marile tuneluri bidirecţionale cu volum de trafic ridicat, o analiză a riscurilor efectuată în conformitate cu art. 13 din prezenta lege stabileşte dacă serviciile de urgenţă trebuie amplasate la cele două extremităţi ale tunelului.

3.5. Activitatea centrului de control

Pentru toate tunelurile care necesită un centru de control, inclusiv cele care încep într-un stat membru şi se termină în alt stat membru, un singur centru de control deţine controlul deplin permanent.

3.6. Închiderea tunelului

În eventualitatea închiderii tunelului pe termen lung sau scurt, utilizatorii sunt informaţi, cu ajutorul unor sisteme de informare uşor accesibile, în legătură cu cele mai bune itinerare alternative.

Aceste itinerare alternative sunt parte integrantă a planurilor sistematice pentru situaţii neprevăzute. Ele ar trebui să aibă drept obiectiv menţinerea în cea mai mare măsură posibil a fluxului de trafic şi reducerea efectelor secundare asupra siguranţei zonelor înconjurătoare.

Statele membre ar trebui să depună toate eforturile rezonabile pentru a evita situaţiile în care un tunel situat pe teritoriul a două state membre să nu poată fi utilizat datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile.

3.7. Transportul mărfurilor periculoase

Se aplică următoarele măsuri privind accesul în tuneluri al vehiculelor care transportă mărfuri periculoase, conform definiţiei din legislaţia europeană relevantă privind transportul rutier al mărfurilor periculoase:

- se realizează o analiză a riscurilor în conformitate cu art. 13 din prezenta lege înainte de definirea sau modificarea normelor şi cerinţelor privind transportul mărfurilor periculoase printr-un tunel;

- se amplasează indicatoare adecvate pentru aplicarea normelor înainte de ultima ieşire posibilă înainte de tunel şi la intrările în tunel, precum şi înaintea acestora pentru a permite conducătorilor auto să aleagă rute alternative;

- se iau în considerare măsuri operative specifice destinate reducerii riscurilor legate de unele sau toate vehiculele care transportă mărfuri periculoase prin tuneluri, cum ar fi declararea înainte de intrare sau trecerea în convoi sub escorta vehiculelor de însoţire, de la caz la caz, ca urmare a analizei riscurilor menţionate anterior.

3.8. Depăşirea în tuneluri

Se realizează o analiză a riscurilor pentru a se decide dacă vehiculelor grele pentru transportul de marfă ar trebui să li se permită să depăşească în tunelurile care au mai multe benzi de circulaţie pe sens.

3.9. Distanţele dintre vehicule şi viteza

Viteza adecvată a vehiculelor şi distanţa de siguranţă dintre acestea sunt deosebit de importante în tuneluri şi, în consecinţă, trebuie tratate cu maximă atenţie. Aceasta include informarea utilizatorilor tunelurilor în legătură cu vitezele şi distanţele adecvate. Se iniţiază măsuri de aplicare, după caz.

Utilizatorii drumurilor care conduc autoturisme ar trebui, în condiţii normale, să păstreze o distanţă minimă faţă de vehiculul din faţa lor, echivalentă cu distanţa parcursă de un vehicul în două secunde. În cazul vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri distanţa ar trebui mărită.

În cazul în care circulaţia dintr-un tunel se opreşte, utilizatorii drumurilor ar trebui să păstreze o distanţă minimă de 5 m faţă de vehiculul din faţă, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din cauza unei opriri de urgenţă.

4. Campanii de informare

Campaniile de informare privind siguranţa în tuneluri se organizează cu regularitate şi se realizează împreună cu părţile interesate, pe baza activităţii armonizate a organizaţiilor internaţionale. Aceste campanii de informare cuprind comportamentul corect al utilizatorilor de drumuri atunci când se apropie de tuneluri şi când conduc prin acestea, în special în legătură cu defectarea vehiculelor, congestionări ale traficului, accidente şi incendii.

Informaţiile referitoare la echipamentele de siguranţă disponibile şi la comportamentul adecvat al utilizatorilor de drumuri din tuneluri sunt asigurate în locuri convenabile pentru utilizatorii tunelurilor (de exemplu: în zonele de odihnă dinaintea tunelurilor, la intrările în tuneluri când circulaţia este întreruptă sau pe internet).

Secţiunea a 2-a Semnalizarea tunelurilor

1. Cerinţe generale

Următoarele indicatoare şi simboluri rutiere trebuie utilizate în tuneluri. În absenţa unor dispoziţii contrare, indicatoarele rutiere menţionate în această secţiune sunt descrise în Convenţia asupra semnalizării rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 318/1980, denumită în continuare Convenţia de la Viena.

Pentru a facilita înţelegerea indicatoarelor la scară internaţională, sistemul de indicatoare şi semnale prevăzut în prezenta anexă se bazează pe utilizarea formelor şi culorilor caracteristice ale fiecărei clase de indicatoare şi, ori de câte ori este posibil, pe utilizarea mai degrabă a simbolurilor grafice decât a cuvintelor. În cazul în care statele membre consideră necesară modificarea indicatoarelor şi simbolurilor prevăzute, modificările făcute nu schimbă caracteristicile esenţiale ale acestora. În cazul în care statele membre nu aplică Convenţia de la Viena, indicatoarele şi simbolurile prevăzute pot fi modificate, cu condiţia ca modificarea făcută să nu schimbe înţelesul esenţial al acestora.

1.1. Indicatoarele rutiere se utilizează pentru a desemna următoarele amenajări de siguranţă din tuneluri:

- zonele de staţionare;

- ieşirile de urgenţă: se poate utiliza acelaşi indicator pentru toate tipurile de ieşiri de urgenţă;

- galeriile de evacuare: cele două ieşiri de urgenţă cele mai apropiate se indică pe pereţii laterali ai tunelului la distanţe de maximum 25 m, la o înălţime de 1,0-1,5 m deasupra nivelului galeriei de evacuare, indicându-se distanţele până la ieşire;

- nişele de serviciu: indicatoare care să arate prezenţa telefoanelor pentru apeluri de urgenţă şi a stingătoarelor de incendiu.

1.2. Radio

În tunelurile în care utilizatorii pot primi informaţii prin aparatul lor de radio, indicatoare adecvate plasate înaintea intrării informează utilizatorii cu privire la modul în care pot primi aceste informaţii.

1.3. Indicatoarele şi marcajele sunt proiectate şi amplasate astfel încât să fie vizibile în mod clar.

2. Descrierea indicatoarelor şi a panourilor

Statele membre utilizează indicatoare adecvate, dacă este cazul, în zonele de presemnalizare a tunelului, în interiorul tunelului şi după capătul tunelului. La definirea indicatoarelor pentru un tunel trebuie luate în considerare condiţiile locale de trafic şi de construcţie, precum şi alte condiţii locale. Se utilizează indicatoarele în conformitate cu Convenţia de la Viena, cu excepţia statelor membre care nu aplică Convenţia de la Viena.

2.1. Indicatorul "tunel"

Indicatorul următor se plasează la intrarea fiecărui tunel:

Indicatorul E11A pentru tunelurile rutiere, stabilit prin Convenţia de la Viena:

- lungimea se indică fie în partea de jos a panoului, fie pe un panou suplimentar H2;

- pentru tunelurile cu lungimea mai mare de 3.000 m, lungimea rămasă a tunelului se indică la fiecare 1.000 m;

- se poate indica şi numele tunelului.

2.2. Semnalizarea orizontală

La marginea drumului ar trebui utilizată delimitarea orizontală.

În cazul tunelurilor bidirecţionale, de-a lungul liniei mediane, simple sau duble, care separă cele două sensuri de circulaţie, ar trebui utilizate mijloace clar vizibile.

2.3. Indicatoare şi panouri pentru semnalizarea amenajărilor

Nişele de serviciu

Nişele de serviciu sunt semnalizate cu ajutorul indicatoarelor de informare, care sunt indicatoare F, în conformitate cu Convenţia de la Viena, şi indică echipamentele disponibile pentru utilizatorii drumurilor, cum ar fi:

În nişele de serviciu care sunt separate de tunel printr-o uşă, un text lizibil, scris în limbile adecvate, indică faptul că nişa de serviciu nu asigură protecţia în caz de incendiu.

Un exemplu este dat mai jos:

"ACEASTĂ ZONA NU ASIGURĂ PROTECŢIA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Urmaţi indicatoarele spre ieşirile de urgenţă"

Zonele de staţionare

Indicatoarele care indică zonele de staţionare ar trebui să fie indicatoare E, în conformitate cu Convenţia de la Viena. Telefoanele şi stingătoarele de incendiu se indică printr-un panou suplimentar sau sunt încorporate chiar în indicator.

Ieşirile de urgenţă

Indicatoarele "Ieşiri de urgenţă" ar trebui să fie indicatoare G, în conformitate cu Convenţia de la Viena. Se dau mai jos câteva exemple:

De asemenea, este necesar să se semnaleze pe pereţii laterali ai tunelului cele două ieşiri care sunt cele mai apropiate. Se dau mai jos câteva exemple.

Indicatoare privind benzile de circulaţie

Aceste indicatoare pot fi circulare sau dreptunghiulare

Indicatoare cu mesaj variabil

Orice indicator cu mesaj variabil trebuie să-i informeze în mod clar pe utilizatorii tunelurilor despre congestionările de trafic, defectarea autovehiculelor, accidentele, incendiile sau orice alte pericole.

Anexa 2

Aprobarea proiectului, documentaţia privind siguranţa,

darea în exploatare a unui tunel, modificări şi exerciţii periodice

1. Aprobarea proiectului

1.1. Dispoziţiile prezentei legi se aplică începând de la etapa proiectului preliminar.

1.2. Înainte de începerea oricăror lucrări de construcţie, administratorul tunelului elaborează documentaţia referitoare la siguranţă descrisă la pct. 2.2 şi 2.3 pentru un tunel în stadiul de proiect şi îl consultă pe responsabilul cu siguranţa. Administratorul tunelului prezintă autorităţii administrative naţionale documentaţia referitoare la siguranţă şi anexează avizul responsabilului cu siguranţa şi/sau cel al entităţii de inspecţie, dacă este cazul.

1.3. Proiectul este aprobat, după caz, de autoritatea responsabilă, care informează administratorul tunelului şi autoritatea administrativă naţională în legătură cu decizia sa.

2. Documentaţia privind siguranţa

2.1. Administratorul tunelului elaborează documentaţia privind siguranţa pentru fiecare tunel şi o actualizează permanent. Administratorul tunelului prezintă responsabilului cu siguranţa o copie a documentaţiei privind siguranţa.

2.2. Documentaţia privind siguranţa descrie măsurile de prevenire şi de siguranţă necesare pentru a asigura siguranţa utilizatorilor, luându-se în considerare persoanele cu mobilitate redusă şi persoanele cu handicap, natura rutei, configuraţia structurii, împrejurimile, natura traficului şi sfera de acţiune a serviciilor de urgenţă definite la art. 2 lit. b) din prezenta lege.

2.3. Documentaţia privind siguranţa unui tunel în stadiul de proiectare trebuie să includă în special următoarele:

- o descriere a construcţiei planificate şi accesul la aceasta, împreună cu planurile necesare pentru înţelegerea proiectului şi măsurile de exploatare prevăzute;

- un studiu de prognoză a traficului, specificându-se şi justificându-se condiţiile prevăzute pentru transportul mărfurilor periculoase, împreună cu analiza riscurilor cerută la pct. 3.7 din secţiunea 1 a anexei nr. 1;

- un studiu specific privind riscurile, care descrie posibilele accidente care ar afecta în mod clar siguranţa utilizatorilor de drumuri în tuneluri, care s-ar putea produce în cursul exploatării, precum şi natura şi dimensiunile posibilelor lor consecinţe; acest studiu trebuie să specifice şi să fundamenteze măsuri pentru reducerea probabilităţii producerii accidentelor şi a consecinţelor acestora;

- un aviz privind siguranţa din partea unui expert sau a unei organizaţii specializate în acest domeniu, care ar putea fi autoritatea de inspecţie.

2.4. Documentaţia privind siguranţa unui tunel care se află în stadiul de dare în exploatare include, pe lângă documentaţia cerută în stadiul de proiectare:

- o descriere a organizării, a resurselor umane şi materiale, precum şi a instrucţiunilor specificate de administratorul tunelului pentru asigurarea exploatării şi întreţinerii tunelului;

- un plan de acţiune pentru situaţii de urgenţă elaborat împreună cu serviciile de urgenţă, care ia în considerare şi persoanele cu mobilitate redusă, precum şi persoanele cu handicap;

- o descriere a sistemului de integrare permanentă a experienţei, prin care se pot înregistra şi analiza incidentele şi accidentele semnificative.

2.5. Documentaţia referitoare la siguranţa unui tunel în exploatare include, pe lângă documentaţia cerută în stadiul de dare în exploatare:

- un raport şi o analiză privind incidentele şi accidentele semnificative care s-au produs de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

- o listă cu exerciţiile de siguranţă efectuate şi o analiză a concluziilor care pot fi trase în urma desfăşurării lor.

3. Darea în exploatare

3.1. Deschiderea iniţială a unui tunel pentru circulaţia publică (darea în exploatare) se supune autorizării de către autoritatea administrativă naţională în conformitate cu procedura de mai jos.

3.2. Această procedură se aplică şi deschiderii unui tunel pentru circulaţia publică după orice modificare majoră în construcţia ori exploatarea tunelului sau orice lucrări de modificări substanţiale efectuate în tunel, care ar putea schimba în mod semnificativ oricare dintre componentele constitutive ale documentaţiei privind siguranţa.

3.3. Administratorul tunelului transmite documentaţia privind siguranţa, menţionată la pct. 2.4, responsabilului cu siguranţa, care îşi dă avizul cu privire la deschiderea tunelului pentru circulaţia publică.

3.4. Administratorul tunelului transmite această documentaţie referitoare la siguranţă către autoritatea administrativă naţională şi anexează avizul responsabilului cu siguranţa. Autoritatea administrativă naţională decide dacă autorizează sau nu deschiderea tunelului pentru circulaţia publică sau dacă face aceasta în condiţii restrictive şi notifică acest fapt administratorului tunelului. O copie a deciziei este transmisă serviciilor de urgenţă.

4. Modificări

4.1. Pentru orice modificare substanţială a structurii, echipamentelor sau exploatării care ar putea schimba în mod semnificativ oricare dintre componentele constitutive ale documentaţiei privind siguranţa, administratorul tunelului solicită o nouă autorizare de deschidere, conform procedurii prevăzute la pct. 3.

4.2. Administratorul tunelului îl informează pe responsabilul cu siguranţa în legătură cu orice modificare de construcţie şi de exploatare. De asemenea, înainte de orice lucrare de modificare efectuată în tunel, administratorul tunelului transmite responsabilului cu siguranţa documentaţia care detaliază propunerile.

4.3. Responsabilul cu siguranţa examinează consecinţele modificării şi, în fiecare caz, îşi formulează avizul faţă de administratorul tunelului, care transmite o copie autorităţii administrative naţionale şi serviciilor de urgenţă.

5. Exerciţii periodice

Administratorul tunelului şi serviciile de urgenţă organizează, împreună cu responsabilul cu siguranţa, exerciţii periodice comune pentru personalul tunelului şi personalul serviciilor de urgenţă.

Exerciţiile:

- ar trebui să fie cât mai realiste posibil şi ar trebui să corespundă scenariilor de incidenţe definite;

- ar trebui să furnizeze rezultate de evaluare clare;

- ar trebui să prevină orice avarie care ar putea fi produsă tunelului;

- pot fi realizate, parţial, ca exerciţii teoretice sau prin simulare pe calculator pentru obţinerea unor rezultate complementare.

a) Din 4 în 4 ani se efectuează în fiecare tunel exerciţii complete, la scară largă, în condiţii cât mai realiste posibil. Se va cere închiderea tunelului numai în cazul în care se pot lua măsuri adecvate de deviere a traficului. În fiecare an dintre primul şi ultimul an al acestei perioade de 4 ani pot fi efectuate exerciţii parţiale şi/sau simulări. În zonele în care se află mai multe tuneluri la mică distanţă unul faţă de celălalt, trebuie realizat un exerciţiu pe scară largă în cel puţin unul dintre aceste tuneluri. ... b) Responsabilul cu siguranţa şi serviciile de urgenţă evaluează în comun aceste exerciţii, elaborează un raport şi fac propuneri adecvate. ...

-----------