DECIZIE nr. 132 din 27 martie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

EMITENT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 30 august 2025

Marian Enache	-	președinte
Mihaela Ciochină	-	judecător
Cristian Deliorga	-	judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	-	judecător
Gheorghe Stan	-	judecător
Livia Doina Stanciu	-	judecător
Elena-Simina Tănăsescu	-	judecător
Varga Attila	-	judecător
Valentina Bărbățeanu	-	magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 317/115/2021 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.859D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 și nr. 3.102D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată, din oficiu, de aceeași instanță judecătorească, în dosarele nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 și nr. 1.628/115/2021.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 și nr. 3.102D/2021 la Dosarul nr. 2.859D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.860D/2021, nr. 2.861D/2021, nr. 2.862D/2021, nr. 2.863D/2021, nr. 2.864D/2021, nr. 2.865D/2021, nr. 2.866D/2021, nr. 3.098D/2021, nr. 3.099D/2021, nr. 3.100D/2021, nr. 3.101D/2021 și nr. 3.102D/2021 la Dosarul nr. 2.859D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în instituirea de reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să ofere părților interesate posibilitatea să formuleze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pe care o consideră defavorabilă, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, fiind astfel nesocotit dreptul de acces liber la justiție. Invocă în acest sens Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, paragraful 13. În ceea ce privește textul de lege supus controlului de constituționalitate în cauza de față, precizează că actuala redactare a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 este rezultatul unei tehnici legislative deficitare, rezultate din modificările aduse acestuia prin Legea nr. 232/2020. Arată că, în redactarea anterioară a art. 5 alin. (1) din decretul-lege menționat, deciziile prin care direcțiile generale de muncă și asigurări sociale județene sau a municipiului București soluționau cererile formulate de persoanele interesate puteau fi contestate în fața instanțelor judecătorești potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Trimiterea la prevederile acestei legi, fără nicio altă distincție suplimentară, atrăgea aplicabilitatea prevederilor art. 20 din aceasta, astfel că hotărârile judecătorești pronunțate în această materie puteau fi atacate cu recurs. Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, scopul modificării l-a constituit extinderea sferei măsurilor reparatorii și în privința copiilor persoanelor care s-au aflat în situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din acesta. Forma adoptată de Senat a conținut doar modificări ale dispozițiilor de drept substanțial ale art. 5 alin. (6) și (7) din decretul-lege. În concluzie, dispozițiile de drept procesual cuprinse în acest act normativ au fost modificate prin amendamentele aduse în urma dezbaterilor în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților, care a fost Cameră decizională. Amendamentul a vizat comasarea într-un singur articol a normelor de drept procesual, eliminarea căii de atac a recursului și instituirea, în consecință, a caracterului definitiv al hotărârii pronunțate de tribunal, nefiind precizat însă cum s-a ajuns la această soluție legislativă. Conchide că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiție, astfel că pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7. Prin încheierile din 15 septembrie 2021 și 5 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 317/115/2021, nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 și nr. 1.628/115/2021, Tribunalul Caraș- Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de instanță, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva deciziilor prin care Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, a respins cererile reclamanților pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate exceptează de la calea de atac a recursului sentințele pronunțate de tribunal în primă instanță, prin care s-a soluționat acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990. Instanța autoare a excepției precizează că, spre deosebire de soluția legislativă criticată, art. 15 alin. (1) - (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede că agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestui decret-lege, în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, iar în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se emite decizie de revizuire, împotriva deciziei de revizuire astfel emise persoana interesată având dreptul de a introduce contestație, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, decizia de revizuire emisă de comisie poate fi contestată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără să fie restricționat dreptul la recurs. Se susține că excluderea căii extraordinare de atac a recursului împotriva sentințelor pronunțate de tribunal, prin care s-a soluționat fondul cauzelor având ca obiect deciziile Comisiei de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, creează discriminare față de părțile din cauzele ce au ca obiect contestația împotriva deciziei de revizuire, precum și față de părțile care contestă alte acte administrative emise de diferite comisii și cărora nu li se înlătură dreptul la recurs. Astfel, deși se găsesc în situații similare, părțile beneficiază de un tratament juridic diferit în funcție de decizia contestată, ceea ce contravine prevederilor art. 16 din Constituție, în condițiile în care tratamentul discriminatoriu nu își găsește nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Din perspectiva interesului de a cere și de a obține îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, părțile se află într-o situație similară cu cele din procesele având ca obiect decizia de revizuire. Astfel fiind, tratamentul juridic diferențiat care rezultă din dispozițiile de lege criticate este nejustificat și conduce la o discriminare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, care au următorul cuprins: "(8) Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13. În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 129 - Folosirea căilor de atac și în art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cauze aflate pe rolul tribunalului, ca instanță competentă, potrivit textului de lege criticat, să judece contestațiile formulate de persoanele interesate împotriva deciziilor emise de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, cu privire la stabilirea calității de beneficiar al drepturilor acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum și a indemnizației lunare cuvenite persoanelor ce intră în sfera de aplicare a acestuia. Critica de neconstituționalitate vizează absența din cuprinsul actului normativ menționat a reglementării unei căi de atac împotriva hotărârii pe care o pronunță tribunalul.

15. În acest context procesual Curtea reține că, pentru a avea legătură cu cauza, excepția, având ca obiect prevederile care consacră caracterul definitiv al hotărârii tribunalului, ar trebui ridicată într-un cadru procesual în care eventuala admitere a acesteia să producă efecte juridice în cauză. Așadar, pentru a fi admisibilă din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la necesitatea existenței unei legături între textul de lege criticat și cauza în soluționarea căreia se ridică excepția de neconstituționalitate, aceasta ar fi trebuit ridicată într-un cadru procesual creat prin formularea unei căi de atac, instanța superioară celei a cărei hotărâri a fost atacată urmând ca, în ipoteza admiterii excepției, să declare admisibilă calea de atac și să o judece ca atare.

16. Or, indiferent de soluția pe care o va pronunța Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată în procesele aflate pe rolul tribunalului, ca instanță unică, potrivit textului de lege criticat, aceasta nu ar produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzelor în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 140 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, paragrafele 34-37).

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (8) teza a doua din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, ridicată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 317/115/2021, nr. 401/115/2021, nr. 577/115/2021, nr. 714/115/2021, nr. 754/115/2021, nr. 756/115/2021, nr. 757/115/2021, nr. 763/115/2021, nr. 1.600/115/2021, nr. 1.601/115/2021, nr. 1.623/115/2021, nr. 1.625/115/2021 și nr. 1.628/115/2021.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

----