LEGE nr. 18 din 24 iunie 1968 (republicată)

privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit

EMITENT

MAREA ADUNARE NAŢIONALA

Publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 116 din 1 octombrie 1971

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege:

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Articolul 1

Poate fi supusă controlului, în condiţiile prezentei legi, provenienţă bunurilor oricărei persoane fizice, dacă sînt date sau indicii ca exista o vădită disproportie între valoarea bunurilor acesteia şi veniturile sale şi nu se justifica dobândirea licita a bunurilor.

Controlul priveşte bunurile dobândite după data de 1 ianuarie 1962, atît cele existente în patrimoniul persoanei în cauza, cat şi cele înstrăinate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Articolul 2

Valoarea bunurilor a căror provenienţă nu se justifica este supusă unui impozit de 80%.

Prin justificarea provenientei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei în cauza de a dovedi caracaterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.

Capitolul 2

Modul de sesizare

Articolul 3

Controlul provenientei bunurilor prevăzute la capitolul I se face:

a) în temeiul sesizarilor, dacă sînt scrise şi semnate, ale oricărei persoane fizice sau ale conducerii organizaţiei socialiste la care persoana în cauza a prestat sau prestează vreo activitate, indiferent de natura acesteia; ... b) la cererea persoanei căreia i s-au adus imputari publice în legătură cu provenienţă bunurilor sale; ... c) la sesizarea organelor financiare, a celor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, dacă acestea deţin date, rezultând din activitatea lor, cu privire la dispoziţia vădită dintre valoarea bunurilor şi veniturilor unei persoane. Odată cu sesizarea se vor comunică şi datele pe care aceste organe le deţin. ...

Dacă persoana în cauza este căsătorită, controlul urmează a se face şi cu privire la bunurile comune, el extinzandu-se şi asupra celuilalt soţ, referitor la această categorie de bunuri.

Capitolul 3

Comisia de cercetare

Articolul 4

Verificarea sesizarilor şi a cererilor arătate la art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcţionează pe lîngă fiecare judecătorie şi este alcătuită din:

- un judecător de la judecătorie, desemnat de preşedintele tribunalului judeţean, în calitate de Preşedinte;

- un procuror de la procuratura locală, desemnat de procurorul şef al procuraturii judeţene, un delegat desemnat de directorul administraţiei financiare judeţene, un delegat al inspectoratului judeţean de militie şi un deputat în consiliul popular municipal, orasenesc sau comunal ori de sector al municipiului Bucureşti, ca membri.

Comisia are un secretar, desemnat de preşedintele judecătoriei dintre grefierii acestei instanţe.

Articolul 5

În cazul în care sesizarea este facuta potrivit art. 3 lit. a, comisia nu va începe cercetarea înainte de a fi chemat pe cel care a semnat sesizarea pentru a-i cere relaţiile necesare cauzei, punându-i totodată în vedere dispoziţiile art. 27 din prezenta lege, referitoare la consecinţele afirmaţiilor mincinoase.

Organizaţiile socialiste, cu excepţia unităţilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni, sînt obligate sa pună la dispoziţia comisiei actele cerute şi sa dea relaţiile necesare, chiar dacă prin dispoziţii speciale se dispune altfel.

Dacă rezultă date sau indicii ca între valoarea bunurilor persoanei în cauza şi veniturile acesteia exista vădită dispoziţie, comisia o citeaza şi îi acorda un termen de cel mult 10 zile pentru a depune o declaraţie cu privire la toate bunurile prevăzute la art. 1 şi la justificarea provenientei lor, în care va arata şi cîştigurile şi cheltuielile anuale.

Provenienţă bunurilor persoanei care refuza sa dea declaraţia arătată la alineatul precedent, precum şi a bunurilor care au fost omise din aceasta declaraţie, este considerată nejustificată, pînă la proba contrară.

Articolul 6

Comisia citeaza orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenientei bunurilor celui în cauza.

Cei care, după data de 1 ianuarie 1962, au dobîndit bunuri de la persoana în cauza vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.

Comisia poate şi din oficiu efectua cercetări locale sau dispune efectuarea unor expertize tehnice ori contabile, pentru lămurirea cauzei.

Actele şi lucrările comisiei nu sînt publice.

Persoana în cauza poate să ia cunoştinţa de actele şi lucrările dosarului.

Lipsa nejustificată a persoanelor prevăzute în alineatele precedente ori refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute se sancţionează cu amendă judiciară de la 25 la 250 de lei.

Articolul 7

Dacă socoteşte necesar, comisia, prin încheiere, poate lua măsura indisponibilizarii bunurilor persoanei în cauza şi ale persoanelor cu care locuieşte împreună şi gospodareste în comun.

De asemenea, vor putea fi indisponibilizate bunurile pe care persoana în cauza le-a înstrăinat cu titlu gratuit după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 8

Comisia hotărăşte, în cel mult 45 de zile, prin încheiere motivată, cu majoritate de voturi:

- trimiterea cauzei spre soluţionare judecătoriei în raza căreia se afla domiciliul persoanei în cauza, dacă constata ca provenienţă unor bunuri anume determinate sau o cota-parte din valoarea bunurilor nu este justificată;

- clasarea cauzei, cînd constata ca provenienţă tuturor bunurilor este justificată;

- trimiterea cauzei la unitatea competenţa de procuratura, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este bine justificată rezultă săvîrşirea unei infracţiuni.

Prin încheierea de clasare se dispune şi ridicarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor.

Încheierea de clasare se comunică persoanei în cauza, celei care a făcut sesizarea, procurorului şef al procuraturii locale şi administraţiei financiare, în termen de 10 zile de la pronunţare.

Capitolul 4

Instanţa de judecată

Articolul 9

Preşedintele judecătoriei, primind dosarul, fixează termen de judecată cu precădere şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Administraţia financiară este intotdeana citata în proces şi are obligaţia de a face toate diligenţele pentru apărarea intereselor statului. Prezenta procurorului este obligatorie.

Judecătorul şi procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecata.

Articolul 10

Judecătoria, dacă constata ca provenienţă unor bunuri anume determinate ori o cota-parte din valoarea bunurilor nu este justificată, hotărăşte trimiterea dosarului la administraţia financiară, pentru urmărirea impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1.

În judecarea cauzei instanţa nu se limitează la bunurile şi valorile menţionate în actul de sesizare.

Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvîrşirea unei infracţiuni, judecătoria trimite dosarul la unitatea competenţa de procuratura spre a vedea dacă este cazul sa pună în mişcare acţiunea penală.

Judecătoria, dacă constata ca provenienţă bunurilor este justificată, hotărăşte închiderea dosarului.

Capitolul 5

Cai de atac

Articolul 11

Împotriva încheierii de clasare a comisiei de cercetare pot face recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării, procurorul şef al procuraturii locale, administraţia financiară şi persoana care a făcut sesizarea.

Recursul se soluţionează de comisia care funcţionează pe lîngă fiecare tribunal judeţean şi este alcătuită din:

- doi judecători, desemnaţi de preşedintele tribunalului judeţean, dintre care unul în calitate de preşedinte;

- un procuror, desemnat de procurorul şef al procuraturii judeţene, un delegat al administraţiei financiare şi un deputat în consiliul popular judeţean, ca membri.

Comisia are un secretar, desemnat de preşedintele tribunalului judeţean dintre grefierii acestei instanţe.

Articolul 12

În cazul incheirerilor de clasare rămase definitive prin nerecurare, comisia de pe lîngă tribunalul judeţean va putea dispune, în termen de cel mult un an, pe baza unei sesizări, reluarea cercetărilor de către comisia prevăzută la art. 4.

Articolul 13

Împotriva hotărârilor judecătoriei, cei arătaţi la art. 11, precum şi persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului, pot face recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul judeţean.

Capitolul 6

Proceduri speciale

Articolul 14

În cazul în care persoana ale carei bunuri ar urma să fie supuse controlului este demnitar, comisia de cercetare va fi formată din:

- doi judecători de la Tribunalul Suprem, desemnaţi de preşedintele acestui tribunal, dintre care unul în calitate de preşedinte;

- un procuror din Procratura Generală, un delegat al Ministerului Finanţelor şi un deputat în Marea Adunare Naţionala, ca membri.

Secretar al comisiei este un consultant desemnat de preşedintele tribunalului Suprem.

Articolul 15

Comisia prevăzută la art. 14 nu poate proceda la verificarea sesizării sau cererii decât cu încuviinţarea, după caz, a Consiliului de Stat sau a Consiliului de Miniştri.

Articolul 16

Judecarea cauzelor referitoare la demnitari este de competenţa Tribunalului Suprem, Colegiul civil, cu recurs, care se va judeca de un complet compus din şapte judecători. Recursul se poate face, în termenul prevăzut la art. 11, de procurorul general, Ministerul Finanţelor, persoana care a făcut sesizarea şi persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului.

Articolul 17

Comisia de cercetare şi instanţa de judecată, prevăzute în acest capitol, procedează potrivit prevederilor art. 5-10 inclusiv, ale căror dispoziţii se aplică în mod corespunzător.

Capitolul 7

Dispoziţii finale

Articolul 18

Organele financiare vor tine o evidenta distinctă a debitelor create în condiţiile prezentei legi, vor lua măsuri pentru imediata şi completa lor urmărire şi vor raporta, periodic, Ministerului Finanţelor despre încasarea acestor debite.

Articolul 19

Procedura de cercetare şi judecare a provenientei bunurilor începută împotriva unei persoane continua împotriva moştenitorilor.

Cercetarea poate fi pornită şi direct împotriva moştenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.

Moştenitorii răspund numai în limita valorii bunurilor dobândite prin succesiune.

Articolul 20

Dacă cu ocazia urmăririi pornite pentru realizarea impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1 se constata insolvabilitatea persoanei în cauza, administraţia financiară, în vederea realizării impozitului, poate cere în justiţie să se constate ca actele prin care aceasta a înstrăinat bunuri cu titlu oneros sînt simulate.

De asemenea, administraţia financiară va putea cere desfiinţarea actelor prin care persoana în cauza a înstrăinat bunuri, cu titlu gratuit, în frauda drepturilor statului decurgînd din această lege.

Articolul 21

Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu prevederile codului de procedura civilă.

Proba cu martori nu poate fi admisă, împotriva propriei sale recunoasteri, persoanei ale carei bunuri sînt supuse controlului.

În cazul înscrisurilor, persoana ale carei bunuri sînt supuse controlului nu poate face proba cu martori pentru stabilirea altui preţ decât cel prevăzut în act; de asemenea, ea nu poate face proba cu înscris sub semnatura privată pentru stabilirea altui preţ decât cel prevăzut în actul autentic.

Dacă dovada provenientei bunurilor se face prin împrumuturi, donaţii, vânzare-cumpărare sau alte asemenea acte, se vor examina şi posibilităţile materiale ale persoanelor de la care cel în cauza pretinde ca a primit sume de bani sau bunuri.

Articolul 22

Persoana care a fost obligată, prin hotărîre judecătorească definitivă, la plata impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1 nu va mai putea ocupa funcţii de gestionar sau de control financiar.

Evidenta persoanelor obligate la plata impozitului prevăzut de art. 2 alin. 1 va fi ţinuta de organele Ministerului Afacerilor Interne, pe baza comunicărilor făcute de instanţele judecătoreşti; comunicările se vor face şi către organizaţiile socialiste în cadrul cărora activează acele persoane.

Articolul 23

Angajaţii cu funcţii de conducere, precum şi şefii compartimentelor de personal din organizaţiile socialiste care, avînd date sau indicii ca exista o vădită disproportie între valoarea bunurilor şi veniturile unei persoane ce a prestat sau prestează vreo activitate în cadrul acelor organizaţii, nu sesizează comisia prevăzută la art. 4, răspund disciplinar, dacă fapta nu constituie infracţiunea.

Articolul 24

Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avanseaza dintr-un fond pus la dispoziţia Ministerului Justiţiei, ele suportandu-se de către acest minister în cazul clasarii cauzei.

Articolul 25

Toate actele de procedura în aceasta materie sînt scutite de orice taxa de timbru.

Articolul 26

Încheierea de clasare a comisiei de cercetare sau, după caz, hotărîrea instanţei de judecată prin care se constată că provenienţă bunurilor este justificată, rămasă definitivă, va fi publicată într-un ziar, în extras, la cererea şi pe cheltuiala persoanei în cauza.

Articolul 27

Fapta aceluia care, în sesizarea prevăzută de art. 3, face afirmaţii mincinoase cu privire la provenienţă nejustificarii a bunurilor unei persoane fizice, constituie infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de codul penal pentru denunţare calomnioasă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la sesizarea comisiei de cercetare ori a instanţei de judecată.

Articolul 28

Ori de câte ori, în cuprinsul prezentei legi, se face referire la judeţe sau la organe care funcţionează pe teritoriul judeţelor, aceste referiri se înţeleg a fi făcute şi la municipiul Bucureşti sau, în mod corespunzător, la organele care funcţionează pe teritoriul acestui municipiu.

Notă:

Conform prevederilor art. II din Decretul nr. 311/1971 cauzele în curs de cercetare la data intrării în vigoare a acestui decret vor continua a fi cercetate de către comisiile competente pînă la această dată.

Comunicările prevăzute la art. 22 alin. 2 referitoare la persoanele obligate la plata impozitului, anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 311/1971, se vor face pînă la 1 noiembrie 1971, iar înlocuirea acestor persoane din funcţii de gestionar sau de control financiar se va face pînă la 31 decembrie 1971.

-------------------