DECIZIA nr. 329 din 11 iunie 2020

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1300 din 29 decembrie 2020

Valer Dorneanu	- președinte
Cristian Deliorga	- judecător
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Cosmin-Marian Văduva	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Dorin Iordăchescu, Mariana Constantin, Carmen Adam și Carmen Ioniță în Dosarul nr. 3.094/91/2017 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 747D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 748D/2018, având același obiect. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dan Viorel Ochian în Dosarul nr. 3.095/91/2017 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea pune în discuție, din oficiu, conexarea Dosarului nr. 748D/2018 la Dosarul nr. 747D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 748D/2018 la Dosarul nr. 747D/2018, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 310 din 7 mai 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Încheierile din 9 mai 2018, pronunțate în Dosarele nr. 3.094/91/2017 și 3.095/91/2017, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Dorin Iordăchescu, Mariana Constantin, Carmen Adam și Carmen Ioniță și de către Dan Viorel Ochian în dosare având ca obiect stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare, a sporurilor, a creșterilor salariale, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului, de stabilire a salariului de bază, către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite pentru stabilirea salariului lunar. Se creează o diferențiere nejustificată de regim juridic între persoane aflate în aceeași situație juridică (salarizați din fonduri publice). Funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, atribuțiile, incompatibilitățile și răspunderea fiind reglementate prin lege, fără să se țină seama de autoritatea publică în care își exercită funcția.

10. Se încalcă, în opinia autorilor, art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece personalul care face parte din familia ocupațională „Administrație“ se află în aceeași situație juridică și prestează același tip de activitate la nivel național, astfel încât drepturile salariale nu pot fi stabilite arbitrar, exclusiv la nivel local, iar diferențierile salariale în cadrul acestui personal, de la o unitate administrativă locală la alta, nu se justifică obiectiv.

11. Mai departe, autorii arată că din prevederile legale criticate rezultă că prin lege se stabilește un plafon maxim al veniturilor salariale ale personalului din familia ocupațională „Administrație“, în cadrul cărora se iau în considerare numai drepturile salariale stabilite prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, normele criticate stabilesc, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărârile judecătorești definitive. Astfel, chiar dacă o parte din funcționarii publici ori personalul contractual din administrația locală care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești are deja în plată diferite drepturi salariale (majorări, indexări, sporuri), textele criticate prevăd că la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază din cadrul autorității publice locale nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Potrivit Constituției, hotărârile judecătorești definitive nu pot fi desființate sau anulate decât prin exercitarea unor căi extraordinare de atac în fața instanțelor de judecată. Doar judecătorii, în înfăptuirea justiției, pot lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească, nu și autoritățile publice, prin nerecunoașterea lor.

12. Reprezentanții autorităților publice au obligația să recunoască și să aplice direct preeminența hotărârilor judecătorești care le sunt opozabile în aceeași măsură în care însăși legea le este opozabilă. În mod similar, nici deciziile Curții Constituționale nu pot fi desființate sau anulate prin acte ale reprezentanților celor 3 puteri ale statului. Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 s-a creat o obligație pozitivă de rezultat pentru ordonatorul de credite, ca reprezentant al autorității publice locale, de a aplica direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126, astfel încât persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, să aibă salarii de bază egale cu cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale prin hotărâri judecătorești. Astfel, Curtea Constituțională a stabilit, în mod expres, ca, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, respectiv a actului normativ prin care să se recunoască un nivel de salarizare egal pentru personalul plătit din fonduri publice cu hotărâri judecătorești și fără hotărâri judecătorești, act normativ încă neadoptat, „în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126, în privința stabilirii «nivelului maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz» al salariului de bază/indemnizației de încadrare, astfel cum a fost constatat prin prezenta decizie“.

13. În continuare, se susține că nesocotirea efectelor unor hotărâri judecătorești pe viitor prin emiterea Legii-cadru nr. 153/2017 echivalează cu anularea acestora și cu acceptarea faptului că accesul la justiție al persoanei îndreptățite a fost unul iluzoriu și ineficient. De asemenea, întrucât prin intrarea noii legi în vigoare au fost anulate efectele hotărârilor judecătorești referitoare la drepturi salariale, se nesocotesc principiile separației puterilor în stat și al supremației Constituției și a legii, precum și cel al înfăptuirii justiției numai prin instanțele judecătorești. Sunt evocate, în acest sens, decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Curții Constituționale care subliniază necesitatea protejării puterii judecătorești și a actelor emise de aceasta de orice interferență externă, din partea puterii legislative în particular.

14. Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fără să-și motiveze opinia, considerând că acest lucru ar echivala cu o antepronunțare.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele prevederi din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017:– Art. 1 alin. (3) - „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege“; ... – Art. 6 lit. a) teza finală - „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege.“; ... – Art. 11 alin. (1) - „Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.“; ... – Art. 24 - „Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII.“; ... – Art. 25 alin. (1) - „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.“; ... – Art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) - „(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: ...b) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; (...) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: (...) e) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol.“ ...

19. Dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt criticate în forma pe care acestea o aveau anterior modificărilor aduse de Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Având însă în vedere că, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, pot fi supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este legal sesizată.

20. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate în prezenta cauză au mai fost analizate, pentru motive identice, în două cauze anterioare ale Curții, soluționate prin Deciziile nr. 188 din 26 mai 2020, nepublicată în Monitorul Oficial al României la momentul pronunțării prezentei decizii, și nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019 (pentru motivarea excepției din această decizie a se vedea paragrafele 6-14).

22. Astfel, Curtea a reținut că exceptarea stabilirii salariilor de bază ale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora de la regula stabilirii acestora prin norme juridice de forța legii este justificată de prevederile art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. Dispozițiile art. 120 din Constituție consacră principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, respectiv al descentralizării, al autonomiei locale și al deconcentrării serviciilor publice. În strânsă legătură cu aceste prevederi din Legea fundamentală, dispozițiile art. 121 din Constituție stabilesc care sunt autoritățile prin care se realizează autonomia locală, și anume consiliile locale și primarii aleși, iar art. 122 privește consiliul județean (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 23). Autoritățile administrației publice locale enunțate au, așadar, dreptul de decizie referitor la stabilirea salariului de bază al acestor categorii de personal din sistemul bugetar, dispunând, prin bugetul local, de resursele și mijloacele necesare îndeplinirii acestei competențe. O asemenea competență se exercită însă cu respectarea normelor, criteriilor și standardelor stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017. Totuși, potrivit art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragrafele 26 și 27).

23. Având în vedere că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale, Curtea a constatat că prevederile care instituie excepția de la regula conținută în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă art. 1 alin. (4) din Constituție, ci dau expresie opțiunii legiuitorului de a acorda consiliilor locale/consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului București competența în această materie, în aplicarea dispozițiilor art. 120 din Constituție (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragrafele 28-30).

24. În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite. În acest sens, art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, în timp ce art. 6 lit. h) din lege consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. De asemenea, art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 33). În plus, reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 35).

25. În continuare, Curtea, reiterând jurisprudența sa referitoare la lipsa caracterului fundamental al sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și al altor drepturi cu caracter similar, a reținut că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu conduc la diminuarea salariului de bază (a se vedea paragraful 36 al Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019). Faptul că, în privința stabilirii salariilor lunare și a acordării de creșteri salariale, legiuitorul a instituit reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu înseamnă că a generat o discriminare, ci că a urmărit crearea unui sistem de salarizare pentru personalul din plătit din fonduri publice, eliminând dezechilibrele și disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare (a se vedea paragraful 37 al Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019).

26. Cu referire la criticile autorilor privind încălcarea autorității hotărârilor judecătorești, Curtea a statuat că hotărârile judecătorești privind recunoașterea unor drepturi salariale la care fac referire autoarele excepției au fost emise prin interpretarea unor norme prevăzute de acte normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 și independente de acest act normativ. În aceste condiții, Curtea constată că, prin adoptarea unui nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul a acționat în domeniul propriu de competență, fără a interfera, sub niciun aspect, cu activitatea de înfăptuire a justiției (a se vedea paragraful 39 din Decizia nr. 310 din 7 mai 2019).

27. În sfârșit, Curtea a mai arătat că Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că prin această decizie a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, dispoziții potrivit cărora la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau al autorității publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

28. Având în vedere jurisprudența enunțată, precum și faptul că nu au survenit rațiuni de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, și prezenta excepție de neconstituționalitate.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorin Iordăchescu, Mariana Constantin, Carmen Adam și Carmen Ioniță și de către Dan Viorel Ochian în Dosarele nr. 3.094/91/2017 și 3.095/91/2017 ale Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

----