DECIZIE nr. 1.549 din 17 noiembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 9 februarie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Streliţia" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 9.202/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.202/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Streliţia" - S.R.L. din Timişoara.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că teza finală a art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, potrivit căreia hotărârea pronunţată de instanţă cu privire la preţul de vânzare al spaţiilor comerciale ce fac obiectul de reglementare a legii este definitivă şi irevocabilă, contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, sub aspectul dublului grad de jurisdicţie şi al dreptului la un proces echitabil.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, dispoziţiile criticate încălcând prevederile art. 129 din Constituţie şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, pe care persoanele interesate să le utilizeze, în formele şi modalităţile stabilite de lege.

Guvernul apreciază critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul conţinut:

- Art. 8 alin. (3): "Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.";

- Art. 10 alin. (2): "Refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzarea-cumpărare poate fi atacat în justiţie în condiţiile art. 8 alin. (3)."

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 20, 21, 22, 53 şi 129, precum şi art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, chiar sub aspectele avute în vedere de către autorul excepţiei. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii care să prevadă căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condiţiile legii". Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

De asemenea, Curtea a apreciat că nici măcar Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, această garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenţie. Astfel, textul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de Convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac".

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 constituie expresia transpunerii în legislaţie a principiului constituţional privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Astfel, prin textele de lege criticate se asigură accesul la o instanţă judecătorească, respectiv secţia de contencios administrativ a tribunalului, a persoanelor nemulţumite de preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de persoanele autorizate, potrivit legii, selectate de comisiile pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii constituite în localităţile în care există spaţii care cad sub incidenţa Legii nr. 550/2002. Aşadar, întrucât actul administrativ este supus controlului judecătoresc, critica cu un atare obiect este lipsită de temei constituţional.

Având în vedere aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Streliţia" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 9.202/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

-------