DECRET-LEGE nr. 646 din 13 august 1945

privind numele de familie

EMITENT

REGELE MIHAI

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 14 august 1945

MIHAI I

Prin gratia lui Dumnezeu şi voinţa naţionala, Rege al României,

La toţi de faţa şi viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la Departamentul Justiţiei nr. 68,338 din 5 iulie 1945;

Vazand jurnalul Consiliul de Miniştri nr. 1.178 din 1945;

În baza dispoziţiunilor inaltului decret regal nr. 1.626 din 31 August 1944, publicat în Monitorul Oficial nr. 202 din 2 Septemvrie 1944,

Am decretat şi decretam:

DECRET-LEGE

asupra numelui

Capitolul 1

Dispoziţiuni generale

Articolul 1

Numele de familie constituie un drept imprescriptibil şi alinenabil; tot astfel este ocrotit dreptul la pseudonim, dacă a fost dobîndit prin folosire îndeobşte cunoscută.

Articolul 2

Numele de familie se dobîndeşte prin efectul legii sau prin deciziunea ministrului justiţiei.

Capitolul 2

Dobândirea numelui de familie prin efectul legii

Articolul 3

Copilul legitim sau legitimat poarta numele de familie al tatălui.

Copilul nelegitim poarta numele de familie al mamei; copilul recunoscut de tatăl sau, ori asimilat unui copil recunoscut, va purta numele de familie al tatălui.

Articolul 4

Adoptatul adauga, la numele sau, numele de familie al adoptatorului, putând sa pună acest nume şi înainte de numele sau, dacă astfel este convenţiunea.

Cel adoptat de o femeie căsătorită adauga, la numele sau, numele de familie pe care femeia adoptatoare l-a purtat înainte de căsătorie.

Cînd doi soţi adopta aceeaşi persoana sau cînd copilul unuia din soţi este adoptat de celălalt, adoptatul adauga numai numele de familie al bărbatului.

Dacă adoptatorul şi adoptatul au acelaşi nume, nici o schimbare nu se va aduce numele adoptatului.

În caz de desfacere a adoptiunii, adoptatul poate fi autorizat, prin hotărîrea de desfacere, sa păstreze numele dobîndit prin adoptiune, dacă îşi exercită profesiunea sub acest nume, însă numai în cazul cînd adoptiunea s-a desfăcut din vina adoptatorului. Instanţa judecătorească, la cererea adoptatorului, va putea ridica adoptatului acest drept, dacă se foloseşte de nume în mod abuziv.

Articolul 5

Copilul născut din părinţi necunoscuţi poarta drept nume de familie, numele ce îi este dat de ofiţerul stării civile.

Articolul 6

În timpul căsătoriei femeia poarta numele de familie al soţului.

Ea poate adauga la numele de familie al soţului şi propriul ei nume de familie, dacă la celebrarea căsătoriei sau ulterior declara aceasta la ofiţerul stării civile.

După decesul soţului femeia îi poarta numele pînă la încheierea unei noi căsătorii.

În caz de despărţenie, dacă aceasta nu a fost pronunţată împotriva ei, femeia poate fi autorizata, prin aceeaşi hotărîre, sa păstreze - cat timp nu va încheia o noua căsătorie - numele de familie al fostului soţ, dacă ea îşi exercită profesiunea sub acest nume. Instanţa judecătorească, la cererea fostului soţ, va putea ridica femei acest drept, dacă se foloseşte de nume în mod abuziv.

Capitolul 3

Dobândirea unui nou de familie prin deciziunea ministrului justiţiei

Articolul 7

Orice persoană majoră şi minorii emancipati pot cere schimbarea numelui de familie, în condiţiunile prezentei legi.

Schimbarea numelui poate consta şi din adaogirea unui alt nume la cel existent; nu se poate cere purtarea unui nume alcătuit din mai mult de doua cuvinte.

Pentru incapabil, schimbarea numelui de familie se va putea cere de reprezentanţii lor legali.

Cei condamnaţi pentru crime nu pot cere schimbarea numelui decât după reabilitare.

Articolul 8

Cererea însoţită de extrasul de căsătorie şi cele de naştere ale solicitantului, sotiei şi copiilor săi minori, se adresează Ministerului Justiţiei.

Ea se va publică în extras în Monitorul Oficial în contul şi la staruinta părţii interesate.

Articolul 9

Ministrul justiţiei poate dispensa de publicaţie şi decide de îndată asupra schimbării numelui, dacă solicitantul este cunoscut în viaţa publică, culturală sau artistică sub numele a cărui dobîndire o cere.

Articolul 10

În termen de 30 zile libere de la publicare, oricine s-ar socoti vătămat prin admiterea schimbării de nume, solicitată în scopul vadit de a produse confuzie cu un nume cunoscut al unei personalităţi din viaţa publică, culturală sau artistică sau de a produce o confuzie păgubitoare unui comerciant, industrias sau liber profesionist, poate face întâmpinare scrisă Ministerului de Justiţie, contra schimbării de nume solicitată.

Articolul 11

Intampinarile vor fi cercetate de o comisiune consultativa compusa dintr-un consilier dela Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, ca preşedinte, doi consilieri de Curte de Apel şi directorul Afacerilor judiciare din Ministerul Justiţiei, ca membri, avînd fiecare câte un supleant.

Numirea membrilor comisiunii şi a supleanţilor se va face de ministrul justiţiei, prin decizie.

Comisiunea va putea lucra cu cel puţin trei membri.

Articolul 12

Schimbarea de nume se acordă de ministrul justiţiei, prin decizie, care se publică în extras în Monitorul Oficial în contul şi la staruinta părţii interesate.

Articolul 13

De la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei ministeriale, solicitantul va purta numai numele nou.

Efectele schimbării de nume se întind asupra sotiei şi copiilor legitimi, legitimati, recunoscuţi sau adoptati, minori la data publicării deciziei ministeriale.

Articolul 14

Ministerul Justiţiei va comunică de îndată, decizia ministerială, în copie, cu menţiunea publicării în Monitorul Oficial, ofiţerului de stare civilă unde sînt înscrise actele de naştere şi căsătorie ale persoanelor asupra cărora operează schimbarea de nume.

Ofiţerul stării civile este obligat a face de îndată rectificările legale.

Pentru cei născuţi sau căsătoriti în străinătate, menţiunile privitoare la schimbarea numelui de familie se vor face într-un registru special, ţinut în acest scop de Primăria Municipiului Bucureşti, sectorul 1 Galben.

Articolul 15

Cel căruia nu i s-a încuviinţat schimbarea de nume, nu poate face alta cerere pentru dobândirea aceluiaşi nume, decât după trei ani dela respingerea cererii.

Se poate face cererea de schimbare pentru un alt nume chiar înaintea implinirii acestui termen.

Cel care a obţinut o schimbare de nume, nu mai poate cere o alta schimbare şi nici redobandirea numelui vechi decât după 15 ani de la dobândirea noului nume.

Se exceptează incapabilii, al căror nume a fost schimbat după cererea reprezentanţilor lor legali. Ei vor putea cere oricînd după încetarea incapacităţii, schimbarea numelui.

Articolul 16

Ministerul Justiţiei va tine un registru conţinînd, în ordine alfabetica, toate cererile pentru schimbarea numelui. Acest registru este public.

Capitolul 4

Dispoziţiuni transitorii şi finale

Articolul 17

Dispoziţiunile prezentei legi se aplică şi cererilor introduse înainte de publicarea acestei legi.

Articolul 18

Curţile de Apel vor trimite Ministerului Justiţiei toate dosarele în care exista opoziţiuni, în curs de judecată, la schimbări de nume. De asemenea, Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite Ministerului Justiţiei toate dosarele în care sînt recursuri pendinte în aceasta materie.

Articolul 19

Cererile de redobandirea numelor înstrăinate sau pierdute, introduse potrivit art. 20 din legea numelui din 8 Aprilie 1936, cum şi cererile introduse potrivit dispoziţiunilor art. 30 din aceeaşi lege, vor fi înaintate din oficiu Ministerului Justiţiei, care le va soluţiona potrivit dispoziţiunilor legii de faţa.

Pentru aceste cereri, se menţine scutirea de taxe iar publicaţiile vor fi făcute în cazul cererilor respinse anterior publicării prezentei legi.

Articolul 20

Termenul de 3 ani prevăzut de art. 15 nu se aplică în cazul cererile respinse anterior publică prezentei legi.

Articolul 21

Cel care - după notificare facuta prin Corpul portareilor de cei interesaţi - continua sa poarte un nume sau pseudonim, la care nu are drept, va fi pedepsit cu amendă dela 100.000 lei pînă la 500.000 lei, iar în caz de recidiva, cu închisoare corecţională de la o luna pînă la şase luni, fără prejudiciul despăgubirilor cuvenite celor vătămaţi prin aceasta uzurpare.

Articolul 22

Cei interesaţi vor putea cere rectificarea actelor de stare civilă ale persoanelor care au fost înscrise sub un nume de care nu avea dreptul sa-l poarte.

Articolul 23

Legea numelui din 8 Aprilie 1936, cum şi orice alte dispoziţiuni contrare prezentei legi, se abroga.

MIHAI

Ministrul justiţiei

L. Patrascanu

Raportul d-lui ministru al justiţiei către M.S. Regele

Sire,

Legea numelui din 8 Aprilie 1936 a modificat în spirit reactionar, vechile dispoziţiuni legale în aceasta materie. Formalităţile greoaie şi costisitoare s-au adăugat prin acea lege dispoziţiunilor ei de fond, ce tindeau în special la menţinerea discriminarilor rasiale şi la împiedicarea unirii sufletesti între toate neamurile conlocuitoare în aceasta ţara.

Pentru a inlatura toate piedicile nejustificate puse în calea schimbărilor de nume, simplificand procedura şi suprimand interdictiunile incompatibile cu conceptiile generale ale actualului regim, am alcătuit alăturatul proiect de decret-lege, cu privire la numele de familie, pe care, autorizat fiind de Consiliul de Miniştri, cu onoare îl supun Înaltei aprobări a Maiestatii Voastre.

Sînt cu cel mai profund respect,

al Maiestatii Voastre,

Ministru justiţiei,

L. Patrascanu

──────────────