DECIZIE nr. 378 din 30 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (2), art. 77 şi art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 936 din 13 octombrie 2004

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (2), art. 77 şi art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava, în Dosarul nr. 10.081/2003 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens apreciază că dispoziţiile art. 57 alin. (2) şi ale art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, republicată.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 77 din acelaşi act normativ, acestea constituie norme de procedură, care nu contravin însă prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.081/2003, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (2), art. 77 şi art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava, într-un litigiu de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 57 alin. (2) şi ale art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, deoarece, pe de o parte, "se referă la constatarea nulităţii contractului de muncă fără a face distincţia între nulitatea absolută şi cea relativă", iar, pe de altă parte, "reglementează situaţii sau contracte apărute, reglementate sau încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003". De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 77 din aceeaşi lege sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, prin aceea că îngrădesc dreptul unităţii "de a invoca în apărarea poziţiei sale şi a intereselor ei legitime şi alte motive decât cele enumerate în decizia contestată".

Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât aspectele invocate "nu sunt probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii de competenţa instanţei de fond".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, sub toate aspectele. Dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, iar "stabilirea situaţiilor concrete la care se aplică dispoziţia privind nulitatea contractului de muncă reprezintă o problemă de aplicare a legii, nu de constituţionalitate". Nulitatea contractului se raportează la reglementarea legală în vigoare la data încheierii acestuia. Arată, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, ele fiind de drept material, iar nu de drept procesual. Interdicţia invocării şi a altor motive de încetare a contractului de muncă, în afară de cele precizate în decizia de concediere, este menită să împiedice depăşirea cadrului procesual stabilit.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că art. 57 alin. (2) şi art. 283 din Legea nr. 53/2003 nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv. Ele se referă doar la efectele constatării nulităţii contractului individual de muncă. Totodată, consideră că nici art. 77 din aceeaşi lege nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, republicată, întrucât "prin stabilirea obligaţiei angajatorului de a invoca în faţa instanţei, în caz de conflict de muncă, doar motivele de fapt şi de drept precizate în decizia de concediere nu este încălcat principiul liberului acces la justiţie". Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (2), art. 77 şi art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:

- Art. 57 alin. (2): "Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.";

- Art. 77: "În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.";

- Art. 283: "(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...]

d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;". ...

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. ... (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. [...]" ...

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 57 alin. (2) şi art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu cuprind nici o dispoziţie potrivit căreia acestea ar putea fi aplicate cu efecte retroactive. Dimpotrivă, în art. 57 alin. (2) se precizează că efectele constatării nulităţii contractului individual de muncă se produc numai pentru viitor. Sub acest aspect, Curtea observă că nu are nici o relevanţă dacă nulitatea este absolută sau relativă, deoarece, în nici un caz, nu pot fi anulate prestaţiile executate de părţi (prestarea muncii, plata salariului, alte drepturi şi obligaţii) pe durata existenţei contractului individual de muncă. De altfel, în alin. (1) al art. 57 se prevede că nulitatea contractului individual de muncă este atrasă de "nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă" a acestuia.

Este evidentă, astfel, referirea la condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare la data încheierii contractului individual de muncă, alte condiţii stabilite de acte normative ulterioare neputându-se impune contractelor anterior încheiate. Cauzele de nulitate a contractului, dacă nu au fost eliminate conform art. 57 alin. (3), persistă pe toată durata existenţei acestuia, fapt ce justifică posibilitatea invocării oricând a nulităţii. Curtea constată că aceste dispoziţii legale nu au nici o incidenţă asupra desfăşurării unui proces echitabil sau a soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 77 din Codul muncii, Curtea reţine că acestea constituie norme de procedură, determinând limitele examinării legalităţii şi temeiniciei deciziei de concediere, respectiv mijloacele procedurale pe care le pot folosi părţile în dovedirea susţinerilor lor.

Aceste dispoziţii legale se află însă în deplină concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, conform cărora stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Astfel, în cazul conflictelor de muncă, determinate de concedierea angajaţilor, instanţa judecătorească va examina legalitatea şi temeinicia deciziei de concediere în raport cu motivele de fapt şi de drept precizate de angajator în acea decizie, faţă de care salariatul şi-a pregătit şi formulat apărările. Ca atare, orice alte motive de fapt şi de drept invocate ulterior nu pot influenţa legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, care se raportează la momentul emiterii deciziei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (2), art. 77 şi art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava, în Dosarul nr. 10.081/2003 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2004.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

_______________