LEGE nr. 22 din 1 martie 2004

pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 3 martie 2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul UNIC

România aderă la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, cu modificările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 26 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 149 din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 1 martie 2004.

Nr. 22.

TRATATUL ATLANTICULUI DE NORD

Washington DC, 4 aprilie 1949

Părţile la prezentul tratat,

reafirmându-şi credinţa în scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi dorinţa de a convieţui în pace cu toate popoarele şi guvernele,

hotărâte să salvgardeze libertatea, patrimoniul lor comun şi civilizaţia popoarelor lor, fondate pe principiile democraţiei, libertăţii individuale şi supremaţiei legii,

dornice să promoveze stabilitatea şi bunăstarea în spaţiul Atlanticului de Nord,

hotărâte să îşi unească eforturile în scopul apărării lor colective şi menţinerii păcii şi securităţii,

au convenit asupra prezentului tratat al Atlanticului de Nord.

Articolul 1

Părţile se angajează, în conformitate cu prevederile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, să soluţioneze prin mijloace paşnice orice diferend internaţional în care ar putea fi implicate, astfel încât să nu se aducă atingere păcii şi securităţii internaţionale, precum şi justiţiei, şi să se abţină în relaţiile internaţionale de la recurgerea la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 2

Părţile vor contribui la dezvoltarea pe mai departe de relaţii internaţionale bazate pe pace şi prietenie, prin consolidarea instituţiilor lor libere, prin asigurarea unei mai bune înţelegeri a principiilor pe care sunt fondate aceste instituţii şi prin promovarea condiţiilor de asigurare a stabilităţii şi bunăstării. Ele vor căuta să elimine diferenţele dintre politicile lor economice internaţionale şi vor încuraja colaborarea economică dintre fiecare sau dintre toate părţile.

Articolul 3

Pentru atingerea într-un mod cât mai eficient a obiectivelor acestui tratat, părţile, acţionând individual sau colectiv, prin dezvoltarea propriilor mijloace şi prin acordarea de sprijin reciproc în mod continuu şi eficace, îşi vor menţine şi vor dezvolta capacitatea individuală şi pe cea colectivă de a rezista unui atac armat.

Articolul 4

Părţile se vor consulta ori de câte ori, în opinia vreuneia dintre ele, este ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea oricăreia dintre părţi.

Articolul 5

Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părţilor şi, în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, va sprijini partea sau părţile atacate, prin realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord.

Orice astfel de atac armat şi toate măsurile adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoştinţă Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a măsurilor necesare pentru restabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 6

În scopul aplicării art. 5, este considerat atac armat asupra uneia sau mai multora dintre părţi un atac armat:

(i) asupra teritoriului oricărei părţi în Europa sau în America de Nord, în departamentele algeriene ale Franţei, pe teritoriul Turciei sau pe insulele aflate sub jurisdicţia oricăreia dintre părţi din spaţiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului;

(îi) asupra forţelor, navelor sau aeronavelor oricăreia dintre părţi, care se află pe aceste teritorii sau deasupra lor sau în orice altă zonă a Europei, în care forţele de ocupaţie ale uneia dintre părţi erau staţionate la data intrării în vigoare a acestui tratat, sau pe Marea Mediterană ori în spaţiul Atlanticului de Nord, aflat la nord de Tropicul Racului.

Articolul 7

Tratatul nu afectează şi nu va fi interpretat ca afectând în vreun fel drepturile şi obligaţiile care decurg din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru părţile care sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau responsabilitatea primară a Consiliului de Securitate pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 8

Fiecare parte declară că nici un angajament internaţional, aflat în prezent în vigoare, între aceasta şi oricare dintre celelalte părţi sau un stat terţ nu este în contradicţie cu prevederile prezentului tratat şi se obligă să nu îşi asume nici o obligaţie internaţională care ar fi contrară acestui tratat.

Articolul 9

Prin prezentul articol părţile înfiinţează un consiliu, în cadrul căruia fiecare dintre ele va fi reprezentată, pentru analizarea problemelor referitoare la aplicarea acestui tratat. Consiliul va fi astfel organizat încât să se poată reuni prompt şi în orice împrejurare. Consiliul va constitui organismele subsidiare necesare; în special, va înfiinţa de urgenţă un comitet al apărării care va recomanda măsurile de aplicare a art. 3 şi 5.

Articolul 10

Părţile, prin acord unanim, pot invita să adere la acest tratat orice alt stat european capabil să promoveze dezvoltarea principiilor acestuia şi să contribuie la securitatea spaţiului Atlanticului de Nord. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la prezentul tratat, în urma depunerii la Guvernul Statelor Unite ale Americii a instrumentului său de aderare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va informa fiecare parte în legătură cu depunerea fiecărui instrument de aderare.

Articolul 11

Acest tratat va fi ratificat şi prevederile sale vor fi duse la îndeplinire de către părţi în conformitate cu reglementările constituţionale proprii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse cât mai curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care îi va informa pe toţi semnatarii asupra depunerii fiecărui instrument de ratificare. Tratatul va intra în vigoare între statele care l-au ratificat, de îndată ce au fost depuse instrumentele de ratificare de către majoritatea semnatarilor, inclusiv de către Belgia, Canada, Franţa, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite, şi va intra în vigoare pentru celelalte state la data depunerii instrumentelor lor de ratificare.

Articolul 12

După ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 10 ani sau la orice dată ulterioară, părţile, la cererea oricăreia dintre ele, se vor consulta în scopul revizuirii acestuia, luând în considerare factorii care la acel moment afectează pacea şi securitatea în spaţiul Atlanticului de Nord, inclusiv evoluţia aranjamentelor, atât universale, cât şi regionale, încheiate în conformitate cu prevederile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Articolul 13

După ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 20 de ani, oricare parte poate să îl denunţe la un an după ce a transmis nota de denunţare Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa guvernele celorlalte părţi în legătură cu depunerea fiecărei note de denunţare.

Articolul 14

Acest tratat, ale cărui texte în limbile engleză şi franceză sunt în mod egal autentice, va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Copii certificate ale acestuia vor fi transmise de către Guvernul Statelor Unite ale Americii guvernelor celorlalte state semnatare.

NOTĂ:

1. Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la data de 4 aprilie 1949, de Regatul Belgiei, Canada, Regatul Danemarcei, Franţa, Islanda, Italia, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Regatul Norvegiei, Portugalia, Statele Unite ale Americii şi Regatul Ţărilor de Jos la 4 aprilie 1949 şi a intrat în vigoare la data de 24 august 1949, după depunerea ratificărilor din partea tuturor statelor semnatare.

2. La Tratatul Atlanticului de Nord au aderat Grecia şi Turcia în 1952, Republica Federală Germania în 1955, Spania în 1982 şi Republica Cehă, Polonia şi Ungaria în 1999.

--------------