CODUL COMERCIAL din 10 mai 1887

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 126 din 10 septembrie 1887 Cartea I DESPRE COMERCIU ÎN GENERAL

Titlul I

DISPOSITIUNI GENERALE

Articolul 1

În comerciu se aplică legea de faţa.

Unde ea nu dispune se aplică codicele civil.

Articolul 2

Bursele, balciurile (iarmarocurile), tergurile, docurile şi intrepositele, precum şi cele-l-alte instituţiuni cari serv comerciului, se reguleza prin legile şi regulamentele lor speciale.

Titlul II

DESPRE FAPTELE DE COMERCIU

Articolul 3

Legea considera ca fapte de comerciu:

1) Cumparerarile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie dupe ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumperarea, spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerciu;

2) Vindarile de producte, vindarile şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vindarile de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerciu, cînd vor fi fost cumperate cu scop de revindare sau închiriere;

3) Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerciu;

4) Cumperarile şi vindarile de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;

5) Ori-ce întreprinderi de furnituri;

6) Întreprinderile de spectacole publice;

7) Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;

8) Întreprinderile de constructiuni;

9) Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;

10) Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta cînd altul de cat autorul sau artistul vinde;

11) Operaţiunile de banca şi schimb;

12) Operaţiunile de midlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

13) Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14) Cambiele şi ordinele în producte sau mărfuri;

15) Constructiunea, cumperarea, vindarea şi revindarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interior şi exteriora şi tot ce privesce la echiparea, armarea şi aprovisionarea unui vas;

16) Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi tote contractele privitoare la comerciul de mare şi la navigaţiune;

17) Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vietei;

18) Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;

19) Depositele pentru causa de comerciu;

20) Depositele în dokuri şi intreposite precum şi tote operaţiunile asupra recepiselor de deposit (varante) şi asupra scrisurilor de gagiu, liberate de ele.

Articolul 4

Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerciu cele-l-alte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu resulta din însuşi actul.

Articolul 5

Nu se poate considera ca fapt de comerciu cumperarea de producte sau de mărfuri ce s'ar face pentru usul sau consumatiunea cumperatorului, ori a familiei sale; de asemenea revindarea acestor lucruri şi nici vindarea productelor pe cari proprietarul sau cultivatorul le are dupe pamentul seu, sau cel cultivat de densul.

Articolul 6

Asigurările de lucruri sau stabilimente cari nu sînt obiectul comerciului şi asigurările asupra vietei sînt fapte de comerciu numai în ce privesce pe asigurator.

Comptul curent şi cekul nu sînt considerate ca fapte de comerciu în ce privesce pe necomercianţi, afară numai dacă ele n'au o causa comercială.

Titlul III

DESPRE COMERCIANŢI

Articolul 7

Sînt comercianţi aceia cari fac fapte de comerciu, avend comerciul ca o profesiune obicinuita, şi societăţile comerciale.

Articolul 8

Statul, judeţul şi comuna nu pot avea cualitatea de comercianţi.

Articolul 9

Ori-ce persona care într'un chip accidental, face o operaţiune de comerciu, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor şi jurisdictiunei comerciale pentru tote contestaţiunile ce se pot ridica din acesta operaţiune.

Articolul 10

Minorul de ori-ce sex, pentru a putea face comerciu şi prin urmare a fi considerat ca major, întru cat privesce obligaţiunile contractate de densul ca comerciant, va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniţi, să fie emancipat, să aibă autorisatiunea înscrisă a tatălui seu, sau în cas de morte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi muma, autorisatia tutorului cu avisul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.

Actele de emancipare şi de autorisare vor fi presentate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voesce a'şi stabili domiciliul seu comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru acesta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurilor bursei cele mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foia anunțurilor judiciare a locului; tote acestea prin îngrijirea grefei.

Grefierul tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunea s'a făcut.

Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerciul seu.

Articolul 11

Dispositiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe cari legea le considera ca fapte de comerciu.

Articolul 12

Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce privesce comerciul seu, poate ipoteca şi instraina imobilele sale, fără a avea necesitate de vre-o noua autorisatiune.

Articolul 13

Tatăl sau muma cari exercita puterea parintesca sau, în lipsa-le, tutorul nu pot continua comerciul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorisati, cel d'anteiu de tribunalul civil şi cel de al duoilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.

Actul de autorisare va fi afişat şi publicat conform art. 10.

Articolul 14

Interdisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerciu.

Articolul 15

Femeia maritata nu poate face comerciu fără consimtimentul expres sau tacit al bărbatului seu.

Consimtimentul bărbatului se presuma cînd exerciţiul comerciului femeei este public şi notoriu, afară numai dacă bărbatul a prohibit acesta în mod expres prin declaraţiune publicată în forma art. 10 § 2.

Cînd femeia nu face de cat vinde în detaliu mărfurile traficului bărbatului, ea nu poate numai prin acesta să fie considerată ca comercianta.

Dacă bărbatul este minor, el nu va putea autorisa pe femeia sa a face comerciu de cat numai dacă va fi fost şi densul autorisat a da acest consimtiment dupe regulele şi în formele prevedute de art. 10.

Dacă bărbatul este interdis sau absent, autorisatiunea va fi data de tribunalul civil.

Femeia, de şi comercianta, nu poate însă intra într'o societate comercială, în care 'şi-ar lua o răspundere nemărginită, fără autorisatiunea specială a soţului, sau în cas de interdictiune ori absenta a acestuia, fără aceea a tribunalului civil.

În cas cînd soţul autorisa pe femeia înscris, autorisatiunea va fi transcrisă, afişată şi publicată conform art. 10.

Articolul 16

Femeia comercianta poate, fără autorisatiunea soţului seu, a sta în judecata şi a se obliga pentru tot ce privesce comerciul seu.

Ea poate, pentru acest sfersit, a ipoteca şi instraina tota averea sa fără consimtimentul soţului.

Cu tote acestea, bunurile dotale nu vor putea fi ipotecate sau înstrăinate de cat în casurile şi dupe formele prevedute de codicele civil.

Articolul 17

Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vre-un drept asupra bunurilor câştigate de femeia, aceste bunuri şi veniturile lor reman exclusiv afectate la plata datorielor comerciale.

Articolul 18

Autorisatiunea de a face comerciu, data minorului de către părintele seu sau de către tutor în condiţiunile prevedute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în ori-ce timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevedute la art. 10.

Cu tote acestea, dacă minorul sau femeia începuse a exercita comerciul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeia şi pe aceia cari le-au retras autorisatiunea.

În nici un cas revocarea nu poate vetema drepturile celor de al treilea, nici chiar pentru afacerile în curs de executare.

Articolul 19

Contractul de căsătorie între persoane dintre cari una este comercianta, va trebui să fie tramis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către oficerul stării civile cari a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10.

Oficerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea credinţa, la destituire; în amandoue casurile fără prejuditiul drepturilor părţilor interesate.

Articolul 20

Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, densul este dator să depună copie dupe contractul seu de căsătorie, în termen de o luna socotit din diua cînd şi-a început comerciul, sub pedepsa, în cas de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.

Articolul 21

Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre cari unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevedut la art. 10.

Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată de cat dupe o luna de dile de la sus disa publicaţiune.

Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna de la data ei.

În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerciului soţului pot opune, ori cînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeei, dacă a avut loc.

Deosebit de acesta ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din codicele civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.

Titlul IV

DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR

Articolul 22

Registrele obligatorii pentru comercianţi sînt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copiar.

Articolul 23

Ori-ce comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fie-care di ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerciului seu, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primesce şi platesce sub ori-ce titlu, trecend la fie-care finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuelile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obicinuesc în comptabilitatea comercială, dar cari nu sînt obligatorii.

Articolul 24

Comerciantul este dator a forma la începutul comerciului seu şi în fie-care an, sub a sa semnatura, un inventariu de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriele sale active şi pasive, incheiand bilanţul cuvenit. Acest inventariu şi bilanţ le va copia în registrul special pentru acesta şi le va semna.

Tote efectele şi datoriele active trebuiesc evaluate în inventariu şi bilanţ dupe preţul curent la epoca facerei inventariului.

Datoriele active greu de încasat sau indoiose se vor preţui dupe probabilitate; creanţele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memoria.

Dacă sînt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fie-care.

Articolul 25

El este ţinut a copia în registrul special şi dupe ordinea dilei tote scrisorile ce trimite.

Articolul 26

Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fie-care pagina şi, afară de registrul copiar, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal.

Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fie-care registru şi va semna acesta certificare punend sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.

Articolul 27

Registrele pe cari comerciantul este obligat a le avea, afară de copiar, vor fi presintate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fie-cărui an comercial spre incheiare şi viza.

Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza:

"Asta-di la . . . . . . . . . anul . . . . s'a presintat registrul "(jurnal, invetariu)" al comerciantului . . . . . . . . . . şi "s'a vizat cu a nostra semnatura", punendu-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.

Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevedute în aceste doue articole.

Articolul 28

La fie-care tribunal comercial şi în localităţile unde acestea nu exist, la fie-care tribunal de judeţ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianţilor cari 'şi-au presintat registrele lor, ce anume registre, precum şi numerul filelor fie-căruia. Tot ast-fel se va urma şi cu registrele pe cari comerciantul le presinta anual pentru incheiare şi viza.

Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fie-cărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.

Articolul 29

Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau în vre-una din limbele moderne europene, dupe ordinea datei fie-carei operaţiuni, fără a se lasă vre-un loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături dacă acesta este necesar; se vor face însă numai ast-fel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile.

Articolul 30

Comercianţii sînt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe cari legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.

Asemenea sînt datori a păstra, cel puţin pînă la duoi ani, facturile mărfurilor cumperate şi introduse în stabilimentele lor.

Articolul 31

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată dupe cererea unei părţi de cat în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în cas de faliment.

Articolul 32

În cursul unei contestatiuni şi ori-care ar fi natura ei, judecata, dupe cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr'ensele numai ceea ceea-ce este privitor la litigiu.

Articolul 33

Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscripţia unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoscinta de conţinutul acelor registre, a'l consemna într'un proces-verbal şi a'l trimite tribunalului unde causa este pendinte.

Articolul 34

Dispoziţiunile coprinse în presentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor cari fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerciu nu ese din cercul unei profesiuni manuale.

Titlul V

DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL

Articolul 35

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n'a ajuns la cunoscinta propuitorului în termenul hotărît de densul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptarei, dupe natura contractului.

Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărît de densul, cu condiţiune ca sa incunosciinteze îndată pe acceptant despre acesta.

Articolul 36

Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, şi un respuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, dupe natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cea-l'alta a întreprins executarea lui.

Articolul 37

Pînă ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sînt revocabile. Cu tote acestea, de şi revocarea împiedica ca contractul sa devie perfect, dacă ea însă ajunge la cunoscinta celei-l'alte părţi dupe ce acesta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoca contractul respunde de daune interese.

Articolul 38

În contractele unilaterali propunerea este obligatoria îndată ce ajunge la cunoscinta partei căreia este facuta.

Articolul 39

Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refus al primei propuneri şi formează o noua propunere.

Articolul 40

Cînd urmeza a se hotărî adeveratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriale, el se ia dupe listele bursei sau dupe mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, dupe acelea ale locului celui mai apropiat, sau dupe ori-ce alt-fel de proba.

Articolul 41

Cînd moneta aretata într'un contract nu are curs legal sau comercial în tera şi cînd cursul ei n'a fost determinat de insesi părţile, plata va putea fi facuta în moneta terei dupe cursul ce va avea schimbul la vedere în diua scadentei şi la locul platei; iar cînd în acea localitate n'ar fi un curs de schimb, dupe cursul pieţei celei mai apropiate, afară numai dacă contractul porta clausa "efectiv" sau o alta asemenea.

Articolul 42

În obligaţiunile comerciale codebitorii sînt ţinuţi solidaricesce, afară de stipulaţiune contraria.

Aceeaşi presumptiune exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteza o obligaţiune comercială.

Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni cari, în cat 'i privesce, nu sînt fapte de comerciu.

Articolul 43

Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobenda de drept din diua cînd devin exigibile.

Articolul 44

În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din codicele civil.

Articolul 45

Retractul litigios prevedut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codicele civil nu poate avea loc în cas de cesiune a unui drept derivând dintr'un fapt comercial.

Articolul 46

Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probeza:

Cu acte autentice;

Cu acte sub-semnatura privată;

Cu facturi acceptate;

Prin corespondenta;

Prin telegrame;

Cu registrele părţilor;

Cu martori, de câte-ori autoritatea judecatoresca ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi acesta chiar în casurile prevedute de art. 1191 codicele civil;

În fine, prin ori-ce alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Articolul 47

Telegrama face proba, ca act sub-semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăşi persona aretata într'ensa ca trimitetorul ei. Ea face aceeaşi proba, chiar dacă aceasta persona este subscrisă, de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a'i se preda, de însăşi acea persona.

Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiele generale. În cas cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s'a stabilit prin alte moduri prevedute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă.

Data telegramelor stabilesce, pînă la proba contrarie diua şi ora în care ele au fost în adever expediate de oficiurile telegrafice.

Articolul 48

În cas de erore, schimbare sau intardiere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiele generale asupra culpei. Cu tota acestea, trimitetorul unei telegrame se presuma afară de ori-ce culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispositiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.

Articolul 49

În comerciu, mandatul şi ori-ce declaraţiune de consimtiment chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile şi fac proba în justiţie.

Articolul 50

Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi, pentru fapte şi cestiuni de comerciu.

Înscrierea în registre, facuta de prepusul cari tine scriptele sau este însărcinat cu compatibilitatea, are acelaşi efect ca şi cînd ar fi facuta de însuşi stapanul.

Articolul 51

Registrele pe cari comercianţii sînt obligaţi a le avea şi cari nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevedute de lege, nu sînt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.

Neîndeplinirea prescripţiunilor legei în acesta privinta, poate atrage încă dupe sine aplicaţiunea pedepselor prevedute în cas de faliment.

Articolul 52

Registrele comercianţilor chiar netinute în regula fac proba contra lor. Partea însă care voesce a se referi la densele nu poate scinda conţinutul lor.

Articolul 53

Dacă partea, la registrele căreia cea-l-altă parte oferă sa dea credament, refusa a le presinta, judecata poate deferi acestei din urma juramentul asupra obiectului contestatiunei.

Articolul 54

Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie a se renunţa la acesta proba în cas cînd registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi.

Articolul 55

Cînd codicele comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă de cat în casurile în cari ea este permisă şi de codicele civil.

Articolul 56

Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sînt supuşi, în cat privesce acest act, legii comerciale, afară de dispositiele privitore la persona chiar a comercianţilor şi de casurile în cari legea ar dispune alt-fel.

Articolul 57

Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, diua, luna şi anul.

Ea poate fi stabilită, faţă de cel de al treilea, prin tote midlocele de proba aretate în art. 46.

Data aretata în cambia şi în ori-ce alte titluri la ordin precum şi în girurile lor se considera drept adeverata pînă la proba contrarie.

Articolul 58

Posesorul unui titlu la purtător, usat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa cera un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent.

Cheltuelile privesc pe reclamant.

În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.

Revendicarea titlurilor la purtător perdute sau furate nu se admite de cat contra aceluia care le-a găsit sau furat şi contra acelora cari le au primit cu ori-ce titlu, cunoscend vitiul causei posesiunei.

Articolul 59

Ori-ce obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul aretat prin contract sau în locul care ar resulta din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.

În lipsa de o clausa expresă contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s'a obligat 'şi avea stabilimentul seu comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.

Dacă însă urmeza a se preda un lucru determinant, care dupe cunoscinta părţilor se găsea într'altă parte în momentul formarei contractului, atunci predarea se va face în acel loc.

Titlul VI

DESPRE VINDARE

Articolul 60

Vindarea facuta pe un preţ nedeterminat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a'l determina în urma.

Articolul 61

Vindarea facuta pe adeveratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest cas preţul se determina conform dispositiunilor art. 40.

Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrului unei a treia persoane desemnate în contract sau remase a se alege în urma.

Cînd persona desemnată sau alesa nu voesce sau nu poate primi, părţile trebuie să proceda la o noua numire.

Dacă părţile nu se invoesc, numirea se face de justiţie.

Articolul 62

Cînd mărfurile vîndute sînt aretate în contract numai prin catatime, fel şi cualitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vindatorul este obligat a preda, la locul şi în timpul stipulat, catatimea, felul şi calitatea convenite chiar dacă mărfurile cari ar fi fost la dispositiunea sa în momentul formarei contractului, sau pe cari el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi perit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din veri-o causa ore-care.

Articolul 63

Vindarea mărfurilor cari se afla în caletorie cu aretarea vasului care le transporta sau care urmeza a le transporta, este supusă condiţiunei sosirei în buna stare a acelui vas.

Dacă vindetorul 'şi reserva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmeza a transporta mărfurile vîndute şi dacă acest termen a trecut, cumperatorul are dreptul sa cera sau executarea contractului sau daune interese.

Pentru aprecierea pagubei causata, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vîndute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.

Dacă prin convenţiune nu se fixeza veri'un termen pentru aretarea vasului, cumperatorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie.

Articolul 64

Dacă prin contract, sau mai în urma, s'a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce caletoresc şi termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumperatorul are dreptul a renunţa la contract sau a'i prelungi termenul o-data sau de mai multe ori.

Cînd însă nu s'a fixat nici un termen pentru sosirea vasului, se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea caletoriei.

În cas de intardiere, justiţia, tinend sema de impregiurari, poate fixa un termen, şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosesca, contractul se considera ca resiliat.

În nici un cas justiţia nu poate fixa un termen mai lung de cat de un an, socotit din diua plecării vasului de la locul unde mărfurile vîndute au fost încărcate.

Articolul 65

Dacă în cursul caletoriei, din causa de forta majoră sau cas fortuit, marfa vinduta este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinteza, şi vasul pe care s'a făcut transportul se considera, pentru tote efectele contractului, ca substituit primului vas.

Articolul 66

Avariele intemplate în timpul caletoriei, resiliaza contractul, dacă mărfurile sînt pînă într'atît de deteriorate în cat nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate.

În ori-ce alt cas, cumperatorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preţ.

Articolul 67

Cînd, mai 'nainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din părţi a oferit celei-l-alte predarea lucrului vîndut sau plata preţului, şi acesta nu 'şi indeplinesce la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea resolutorie se implinesce de drept în favorea partei care 'şi executase obligaţiunea sa.

În lipsa de asemenea oferte sau de stipulaţiuni exprese, resiliarea contractului se reguleza dupe dispositiunile codicelui civil la condiţiunea resolutoria tacită.

În amendoue casurile cel în culpa respunde de daunele interese causate.

Articolul 68

Cînd cumperatorul unui lucru mişcător nu 'şi indeplinesce obligaţiunea sa, vindatorul are facultatea sau a depune lucrul vîndut la o casa acreditata de comerciu pe socotela şi cheltuiala cumperatorului, sau de a'l vinde.

Vindarea se va face prin licitaţiune publică, sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursa sau în terg, de către un oficer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vindator la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vindare, precum şi la daune interese.

Dacă neexecutarea contractului provine din partea vandatorului, cumperatorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un oficer public însărcinat cu asemenea acte.

Cumperatorul are dreptul a pretinde diferinta în mai mult dintre preţul plătit a duoa ora şi acela convenit cu primul vindator, precum şi a cere daune interese dacă ele se cuvin.

Partea care va usa de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datore sa incunosciinteze prealabil despre acesta pe cea-l'altă parte contractantă.

Articolul 69

Dacă termenul stipulat într'un contract de vindarea unui lucru mobil este esenţial naturei operaţiunei, partea cari voesce executarea conventiunei fără sa tie sema de expirarea termenului stipulat în favorea sa, trebuie să incunosciinteze pe cea-l'altă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.

Chiar în acest cas vindarea lucrului nu se poate face de cat a duoa di dupe incunosciintare.

Articolul 70

Cumperatorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piaţa, este dator sa denunţe vindatorului vitiele aparente în timp de duoe dile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n'ar fi necesar din causa condiţiunilor excepţionale în care se afla lucrul vîndut sau persona cumperatorului.

El este dator sa denunţe vitiele ascunse ale lucrului în cele d'anteiu doue dile de la descoperirea lor.

O-data acest termen expirat, cumperatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru vitiele lucrului vîndut.

Articolul 71

Presidentul tribunalului, şi acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordonă, dupe cererea cumperatorului sau a vindatorului, ca atît calitatea cat şi starea în cari se afla lucrul vîndut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe cari 'i va numi din oficiu.

Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, presidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordonă sau sechestrarea lucrului vîndut, sau depunerea lui într'un deposit public sau într'alt loc pe care'l va desemna; şi dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocasiona cheltuieli însemnate, chiar vindarea acelui lucru, pe socotela celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.

Articolul 72

Ordonanţa presidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celei-l'alte părţi sau represintantului seu, dacă vre-unul din ei se afla în localitate.

În cas contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevedut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.

Cumperatorul cari nu va voi a beneficia de dispositiunile coprinse în articolul precedent, va trebui, în cas de contestatiune, sa probeze atît identitatea cat şi vitiele marfei cumperate de densul.

Articolul 73

Dispositiunile coprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate dupe formele prevedute de legea ei specială.

Titlul VII

DESPRE REPORT

Articolul 74

Contractul de report consta în cumperarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerciu, şi în revindarea simultanea cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persona a unor titluri de aceeaşi specia.

Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.

Proprietatea lor se transfera la cumperator.

Părţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobendile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa remana în profitul vindatorului.

Articolul 75

Revindarea titlurilor date în report poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.

Articolul 76

Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichideza diferintele spre a face separat plăţile lor şi reinoesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cuantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report.

Titlul VIII

DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE

Capitolul 1

Despre societăţi Secţiunea I Dispositiuni generale

Articolul 77

Societăţile comerciale au drept obiect unul sau mai multe fapte de comerciu şi se deosebesc în urmatorele feluri:

1) Societatea în nume colectiv (coprindetor) ale carei obligaţiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită şi solidară a tuturor asociaţilor;

2) Societatea în comandită ale carei obligaţiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită şi solidară a unui sau mai multor asociaţi comanditati, şi prin responsabilitatea unui sau mai multor asociaţi comanditari marginita la o sumă determinata, care poate fi represintata şi prin acţiuni;

3) Societatea anonima în cari obligaţiunile sociale sînt mărginit garantate numai pînă la concurenta unui capital determinat şi de care fie-care asociat nu respunde, de cat numai cu sumele ce s'a obligat a pune în societate sau cu valoarea acţiunilor sale.

Articolul 78

Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simpla şi societatea în comandită prin acţiuni exista sub o firma socială.

Societatea anonima nu are firma socială şi nu poate fi determinata prin numele nici unuia din asociaţi; ea este însă calificată printr'o denumire particulară sau prin aretarea obiectului întreprinderii sale. Acesta denumire sau aretare trebuie să se deosibesca lămurit de aceea a ori-carei alte societăţi.

Societăţile sus aretate constituesc, în raport cu cel de al treilea, o persona juridică distinctă de aceea a asociaţilor.

Articolul 79

Noul asociat al unei societăţi constituită respunde, ca şi cei-l'alţi, de tote obligaţiunile contractate de societate înaintea admiterii lui, chiar dacă s'ar fi schimbat firma socială.

Ori-ce convenţiune contrară n'are efect faţă de cel de al treilea.

Articolul 80

Cesionarul şi asociatul asociatului n'au nici un raport juridic cu societatea; ei participa numai la beneficiele şi pierderile cuvenite asociatului, în proportiune cu partea de interes ce li s'a atribuit.

Articolul 81

Asociatul care a versat în societate una sau mai multe creanţe nu este liberat, de cat dupe ce societatea a obţinut plata sumei drept care s'a făcut versamentul.

Dacă plata nu s'a putut obţine prin urmărirea debitorului, asociatul respunde de suma datorită cu dobînda legală din diua scadentei creanţelor versate, deosebit de daunele interese ce s'ar cuveni.

Articolul 82

Cînd valoarea lucrurilor versate de un asociat nu s'a fixat de către contractanţi, se presupune ca convenită valoarea curenta din diua fixată pentru versare, dupe cota bursei sau mercurialele locului unde 'şi are sediul societatea, şi în lipsa, dupe o estimaţiune facuta de experţi.

Articolul 83

În lipsa de stipulaţiune contrarie, lucrurile versate devin proprietatea societăţii.

Articolul 84

Asociatul cari interdie sa verse partea sa este raspundetor de daunele interese causate, şi dacă misa s'a stipulat în numerar, este ţinut de drept şi fără nici o cerere, la plata cu dobenda legală a acestei sume, din diua în care trebuia să facă varsamentul, fără a fi scutit de daune interese, dacă ele s'ar cuveni, şi deosebit de dispositiunile articolelor 170 şi 188.

Articolul 85

Asociatul nu poate opune societăţii, în compensatiunea daunelor ce 'i-a causat prin dol, abus de putere sau gresela, folosele ce 'i-ar fi adus în ori-ce chip ar fi.

Articolul 86

Creditorii particulari ai asociatului nu pot, în timpul duratei societăţii, sa'şi exercite drepturile lor de cat numai asupra partei din beneficiile cuvenite asociatului dupe bilanţul social; iar dacă societatea este dizolvată, asupra partei ce i'ar veni din lichidaţiune.

Cu tote acestea, ei pot sechestra ori-ce parte, şi, în societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, pot sechestra şi chiar vinde părţile sau acţiunile debitorului lor.

Articolul 87

Participarea la beneficii concedata impiegatilor sau altor agenţi ai societăţii, ca plata totală sau parţială a muncei lor, nu le atribue numai printr'acesta calitatea de asociaţi.

Secţiunea II Despre forma contractului de societate

Articolul 88

Contractul de societate trebuie făcut prin act scris.

Societăţile în comandită prin acţiuni şi societăţile anonime trebuiesc constituite prin act autentic.

Articolul 89

Actul constitutiv al societăţilor în nume colectiv şi al societăţilor în comandită simpla, afară de data, trebuie să coprinda:

1) Numele, pronumele sau firma comercială şi domiciliul asociaţilor;

2) Firma socială şi sediul societăţii;

3) Asociaţii cari au semnatura socială;

4) Obiectul societăţii, partea pusă în societate de fie-care asociat dacă este în numerar, în creanţe sau în alte bunuri, valoarea ce li s'a dat şi modul evaluarei;

5) Partea fie-cărui asociat în beneficii şi pierderi;

6) Epoca cînd trebuie să incepa societatea şi aceea cînd ea trebuie să înceteze.

Articolul 90

Actul constitutiv sau statutele societăţilor anonime şi acelea ale societăţilor în comandită prin acţiuni, trebuie să arate:

1) Denumirea şi sediul societăţii, ale stabilimentelor şi representantelor sale;

2) Felul şi natura afacerilor cari constituesc obiectul societăţii;

3) Suma capitalului subscris şi a celui versat;

4) Persoanele asociaţilor şi domiciliul lor sau numerul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu aretare dacă sînt nominative sau la purtător, dacă acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi vice-versa; scadenta şi sumele versamintelor ce au să facă asociaţii sau actionarii;

5) Valoarea creanţelor sau a altor bunuri puse în societate;

6) În ce mod trebuiesc făcute bilanţurile, calculate şi împărţite beneficiile;

7) Avantagiele sau deosebitele drepturi concedate fundatorilor;

8) Numerul administratorilor, drepturile şi datoriile lor, cu aretare cari dintr'ensii au semnatura socială; iar în societăţile în comandită prin acţiuni, numele, pronumele şi domiciliul comanditatilor;

9) Numărul censorilor;

10) Puterile adunării generale, condiţiunile pentru validitatea deliberatiunilor sale şi pentru exerciţiul dreptului de vot, dacă s'a înţeles a se deroga, în acesta privinta, la dispositiunile art. 158, 159 şi 160;

11) Epoca cînd începe şi cînd inceteza societatea.

Pe lîngă acestea, în actul constitutiv al societăţii urmeza să se mai arate documentele continend subscriptiunile asociaţilor şi probele depunerei primului versament în modul prescris de art. 134.

Articolul 91

În termen de 15 dile de la data actului constitutiv al societăţii în nume colectiv şi al societăţii în comandită simpla, un duplicat al actului constitutiv dacă este sub semnatura privată, sau o copie certificată conformă cu originalul dacă actul este autentic, se va depune la grefa Tribunalului de comerciu în jurisdicţiunea căruia societatea 'şi-a stabilit sediul seu, pentru a fi transcris în registrul pentru societăţi. În acelaşi timp se va depune şi extracte dupe actul constitutiv, continend indicatiunile cerute de art. 89, pentru a fi afişate în sala tribunalului, în sala primăriei şi în localurile bursei celei mai apropiate.

Transcriptiunea şi afişările se vor face în urma unei ordonanţe presidentiale.

Articolul 92

Actul constitutiv şi statutele societăţilor în comandită prin acţiuni şi ale societăţilor anonime se vor depune, prin îngrijirea şi sub respunderea administratorilor, în cele 15 dile dupe ce va remanea definitivă incheerea judecatoresca care a autorisat înfiinţarea societăţii, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii. Transcriptiunea şi afişarea actului constitutiv şi a statutelor în formele prescrise de articolul precedent, se vor face în urma unei ordonanţe a tribunalului, data în camera de consiliu, faţa cu procurorul tribunalului.

Articolul 93

Dacă societatea în momentul constituirei sale sau în urma, institue sau una sau mai multe representante afară de circumscriptiunea tribunalului în care se afla sediul seu, sau al celor-l-alte stabilimente sociale, mandatul dat representantului trebuie să fie depus, transcris şi afişat în forma şi în termenul stabilite prin art. 91 la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia este instituită representanta.

Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime trebuiesc, prin staruinta şi sub respunderea administratorilor, să depună şi să facă a transcrie şi afişa procesul-verbal al deliberatiunei relativ la înfiinţarea a noui stabilimente sau a noui representante în România sau în strainetate, mai 'nainte de executarea lui, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii şi la a celor tribunale în circumscriptiunea cărora 'şi au sediul nouile stabilimente sau nouile representante.

Administratorii sînt datori sa ceara şi sa starue ca acest proces-verbal să se treacă în registrul pentru societăţi, pe marginea actului constitutiv al societăţii.

Articolul 94

Un extract dupe actul constitutiv al societăţilor în nume colectiv şi în comandită simpla, identic cu cel prevedut de art. 91, va trebui să fie publicat, în termen de o luna de la depunerea actului constitutiv la tribunal, prin staruinta administratorilor, în Monitorul Oficial şi în foia anunțurilor judiciare a locului unde societatea 'şi are sediul, stabilimentele sau representantele sale.

Articolul 95

Actul constitutiv şi statutele societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime se vor publică, prin îngrijirea administratorilor, în întregul lor şi împreună cu tote documentele relative la constituirea societăţii, în Monitorul Oficial şi în foia anunţurilor judiciare a locului unde societatea 'şi are sediul, în termen de o luna de la data ordonanţei tribunalului, prevedut de art. 92.

Articolul 96

Schimbarea, retragerea sau excluderea asociaţilor; schimbările firmei sociale, ale sediului sau ale obiectului societăţii, sau ale asociaţilor cari au semnatura socială; reducerea, sporirea sau reconstituirea capitalului; disolvarea înainte de termenul stabilit în contract; fuziunea cu alte societăţi şi prelungirea peste termenul sus dis, trebuie să resulte, pentru societăţile în nume colectiv şi în comandită simpla, dintr'o declaraţiune sau deliberatiune expresă a asociaţilor; iar actele relative trebuie să fie depuse, transcrise, afişate şi publicate conform dispoziţiunilor din articolele precedente.

Actele sus dise şi în general tote schimbările introduse în dispositiunile actului constitutiv sau statutelor societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime, trebuie să resulte dintr'o decisiune luată în conformitate cu prescripţiunile legei şi actului constitutiv sau statutelor. Aceasta decisiune se va depune la grefa tribunalului de comerciu. Tribunalul va verifica dacă condiţiunile stabilite de lege au fost îndeplinite şi va ordonă transcriptiunea ei în registrul pentru societăţi. Transcriptiunea, afişarea şi publicarea disei decesiuni se va face conform prescripţiunilor art. 92 şi 95.

Articolul 97

Ori-care asociat are dreptul de a îndeplini cu cheltuiala societăţii formalităţile prescrise pentru depunerea şi publicaţiunea actului constitutiv şi a statutelor societăţii, precum şi a actelor prevedute în art. 96, sau de a cere ca administratorii societăţii să fie condamnaţi la îndeplinirea lor.

Articolul 98

Societatea nu este legal constituită, mai înainte de îndeplinirea formalităţilor prescrise de art. 88, 91, 94 şi 95.

Asociaţii, fondatorii, administratorii şi toţi acei cari mai înainte de constituirea societăţii lucreza în numele ei, 'şi iau o responsabilitate nemărginită şi solidară pentru tote obligaţiunile ce contracteza.

Articolul 99

În lipsa de act scris şi a publicatiunilor ordonate de articolele precedente pentru societăţile în nume colectiv şi în comandită simpla, fie-care din societari are dreptul sa cera dizolvarea societăţii.

Efectele disolvarei încep a curge din diua cererii.

Lipsa formalităţilor sus dise nu va putea să fie opusă de către asociaţi celor de al treilea.

În societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, subscriptorii acţiunilor pot cere să fie liberaţi de obligaţiunea ce decurge din subscriptiunile lor, dacă vor fi trecut trei luni de la expirarea termenului prevedut de art. 92 pentru depunerea actului constitutiv şi acesta depunere nu s'a efectuat.

Articolul 100

Schimbările actului constitutiv sau ale statutelor, ori-care ar fi felul societăţii, nu au putere pînă ce mai anteiu nu vor fi transcrise şi publicate în conformitate cu dispositiele art. 96.

Articolul 101

Capitalul social nu se va putea reduce de cat dupe trecere de trei luni din diua în cari va fi apărut în Monitorul Oficial şi în foia anunțurilor judiciare publicaţiunea declaratiunei sau deliberatiunei societăţii în acesta privinta, cu insciintare expresă ca acei cari ar avea vre-un interes pot face opositiune în acelaşi termen.

Opositiunea suspenda executarea decisiunei luată pentru reducţiunea capitalului pînă la retragerea sau respingerea ei prin hotărîre definitivă.

Articolul 102

Creditorii particulari ai asociatului în nume colectiv, sau ai asociatului responsabil fără limita în societatea în comandită, ale căror drepturi sînt lichidate prin sentinta definitivă, pot face opositiune la deliberatiunea asociaţilor privitore la prelungirea societăţii peste termenul stabilit pentru durata sa.

Opositiunea facuta în cele 10 dile de la publicaţiunea deliberatiunii suspenda, în privinta oponentilor, efectul prelungirii societăţii.

Articolul 103

Disolvarea societăţii înainte de expirarea termenului hotărît pentru durata sa n'are efect, faţa cu cel de-al treilea, de cat numai dupe trecere de o luna de la publicarea actului de disolvare.

Articolul 104

În ori-ce contract scris, stipulat în interesul societăţii, şi în ori-ce act, scrisore, publicaţiune sau anunciu, emanând de la o societate, va trebui să se arate lămurit felul şi sediul societăţii.

Capitalul societăţii în comandită prin acţiuni şi anonime va fi aretat în aceste acte, dupe suma efectiv versata resultand din ultimul bilanţ aprobat.

Secţiunea III Despre deosebitele feluri de societăţi § 1. Despre societatea în nume colectiv

Articolul 105

În societatea în nume colectiv numai numele asociaţilor sau firmele lor de comerciu pot face parte din firma socială.

Asociatul care are semnatura socială nu o poate transmite sau ceda, dacă acesta facultate nu i s'a dat prin contract. În cas contrariu obligaţiunea contractată de cel substituit remane în riscul acestuia şi al mandantelui seu, iar societatea nu este obligată către substituit de cat numai pînă la concurenta sumei beneficielor ce se va fi realisat din operaţiune.

Articolul 106

Asociaţii în nume colectiv sînt obligaţi solidar pentru operaţiile făcute în numele şi pentru comptul societăţii sub semnatura adoptată de densa de către persoanele autorisate a administra.

Cu tote acestea, creditorii societăţii nu pot pretinde să fie plătiţi de asociaţi cu din averea lor mai 'nainte de a fi exercitat acţiunea în contra societăţii.

Articolul 107

Cele-l-alte puteri ale asociaţilor administratori se reguleza dupe dispositiunile art. 1514 pînă la 1517 din codicele civil.

Majoritatea determinata prin părţile de interes decide asupra opositiunei unui sau mai multor asociaţi, preveduta în paragraful I al art. 1517.

Articolul 108

Majoritatea asociaţilor, afară de stipulaţiune contrarie, nu are dreptul de a schimba sau modifica felul societăţii şi convenţiunile sociale, şi nici nu poate face alte operaţiuni de cat cele determinate prin contract.

Articolul 109

Fie-care asociat are acţiune contra societăţii, nu numai pentru sumele cheltuite peste capitalul promis în folosul societăţii şi pentru procentul legal al acestei sume, dar încă şi pentru obligaţiunile contractate de buna credinţa pe sema societăţii.

Dacă asociatul prin actele făcute în acesta calitate incerca pierdere sau daune, el trebuie să fie despăgubit de tot ce a perdut şi de daunele suferite.

Articolul 110

Asociatul care, fără consimtimentul scris al celor-l-alţi asociaţi, intrebuinteza capitalurile sau lucrurile societăţii în folosul sau specula sa proprie sau în aceea a unei alte persoane, este obligat sa restitue societăţii beneficiele ce au resultat şi daunele interese cuvenite, fără prejudiciul acţiunii penale de va fi cas.

Articolul 111

Nici un asociat nu poate lua din fondul comun mai mult de cat i s'a fixat pentru cheltuelile sale particulare. Asociatul care contravine acestei dispoziţiuni este responsabil de sumele luate ca şi cum n'ar fi versat misa sa intrega, fiind obligat şi la plata daunelor interese.

Articolul 112

Asociaţii în nume colectiv nu pot să se intereseze ca asociaţi cu responsabilitate nemărginită în alte societăţi avend acelaşi obiect, nici să facă operaţiuni pe comptul lor sau pe comptul altor persoane în acelaşi fel de comerciu, fără consimtimentul celor-l-alţi asociaţi.

Consimtimentul se presupune ca dat, dacă interesul sau operaţiunile fiind anteriore contractului de societate şi cunoscute de către cei-l-alţi asociaţi, aceştia n'au stipulat ca ele sa înceteze.

Articolul 113

În cas de contraventiune la dispositiunile articolului precedent, societatea, deosebit de dreptul ce'i este recunoscut prin art. 188, poate sau sa decidă ca asociatul a lucrat pentru comptul ei, sau sa cera daune interese. Acest drept se stinge dupe trecere de trei luni din diua cînd societatea va fi avut cunoscinta de aceste fapte, fără sa fi luat veri-o hotărîre.

§ 2. Despre societatea în comandită.

Articolul 114

Societatea în comandită se administrează de către asociaţii cu responsabilitate nemărginită.

În societăţile în comandită prin acţiuni, unicul administrator sau cel puţin jumetate plus unul din numerul administratorilor vor fi români.

Numai numele asociaţilor cu responsabilitate nemărginită şi firma lor comercială pot face parte din firma socială.

Dacă, în contra acestei dispoziţiuni, firma coprinde şi numele asociatului comanditar, acesta devine responsabil solidar şi fără limita de tote obligaţiunile societăţii.

Articolul 115

Cînd sînt mai mulţi asociaţi obligaţi solidar sub o firma socială, şi în acelaşi timp asociaţi comanditari, fie ca asociaţii obligaţi solidar administrează toţi împreună, fie ca administraţiunea generală s'a confiat unuia sau mai multora dintr'ensii, societatea este în acelaşi timp societate în nume colectiv faţa cu asociaţii obligaţi solidar, şi societate în comandită faţa cu comanditarii.

Articolul 116

Dispositiunile art. 106, 112 şi 113 sînt aplicabile asociatului sau asociaţilor obligaţi solidar.

Articolul 117

Asociatul comanditar respunde pînă la concurenta misei sale de pierderile şi datoriile sociale.

El nu poate fi constrâns sa restitue părţile de interes şi dividendele sociale ce a perceput de buna credinţa şi conform bilanţurilor regulat făcute din cari resultau acele beneficii.

În cas de imputinare a capitalului social, nu se va mai procede la plata de dividende pînă ce din beneficii nu se va împlini treptat capitalul social.

Articolul 118

Comanditarul nu poate face nici un act de administraţiune din care să nasca drepturi sau obligaţiuni pentru societate, nici chiar în virtutea unei procuratiuni generale sau speciale pentru o serie sau natura de afaceri. Ori-ce fapt contrariu acestei prohibitiuni 'l face responsabil fără limita şi solidar către cel de al treilea pentru tote obligaţiunile societăţii.

Dacă procuratiunea este specială pentru o anume afacere, comanditarul respunde personal şi solidar cu societatea de obligaţiunile resultand din acea afacere.

Avisul şi consiliele, actele de control şi supra-veghere, numirea şi revocarea administratorilor în casurile prevedute de lege şi autorisatiunile date administratorilor în limitele contractului social pentru acte cari trec peste puterile lor, nu lega pe asociatul comanditar.

Articolul 119

În societăţile în comandită prin acţiuni, administratorul poate fi revocat de către adunarea generală a acţionarilor printr'o decisiune luată cu majoritatea cerută de art. 160, cu reserva pentru asociaţii oponenţi de a usa de facultatea ce le este acordată prin penultimul aliniat de sub acel articol.

Administratorul revocat remane responsabil către cel de al treilea pentru obligaţiunile ce a contractat în timpul administraţiunei sale, cu dreptul de recurs în contra societăţii.

Dacă revocarea s'a făcut fără causa bine-cuventata, administratorul revocat are dreptul la daune interese.

Articolul 120

Adunarea generală, cu majoritate şi sub reservele aretate în articolul precedent, poate subroga o alta persona administratorului revocat, mort, falit, interdis sau legalmente incapabil; dacă însă sînt mai mulţi administratori, numirea va trebui să fie aprobată şi de către aceştia.

Administratorul subrogat devine asociat comanditar cu responsabilitate nemărginită.

§ 3. Despre societatea anonima

Articolul 121

Societatea anonima trebuie să aibă un număr de cel puţin 7 asociaţi.

Articolul 122

Societatea anonima se administrează de către unul sau mai mulţi mandatari timporali, revocabili, asociaţi sau nu.

Unicul administrator sau cel puţin jumetate plus unul din numerul administratorilor vor fi români.

Articolul 123

Administratorii, prin faptul administraţiunei lor, nu se obliga personal pentru afacerile sociale.

Cu tote acestea, ei respund de executarea mandatului lor şi de ceea ce decurge din obligaţiunile pe cari legea le impune.

Densii nu pot să facă alte operaţiuni de cat acele cari sînt expres menţionate în actul constitutiv; în cas de abatere sînt respundetori atît către cei de al treilea, cat şi către societate.

Articolul 124

Fie-care administrator trebuie să dea pentru gestiunea sa o garanţie care să represinte a suta parte din capitalul social, fără ca totuşi acesta garanţie sa pota fi mai mica de 8.000 lei.

Cu tote acestea, prin actul constitutiv se poate stipula ca garanţia sa nu treca peste 15.000 lei cînd capitalul societăţii este de 5.000.000 cel mult, nici peste 30.000 lei cînd capitalul este mai mare de 5.000.000.

Garanţia va putea fi depusa în numerar sau în efecte publice sau acţiuni ale societăţii pe valoare nominală.

Garanţia se va efectua prin depunerea acţiunilor în casa societăţii, dacă prin actul constitutiv sau de către adunarea generală nu s'a desemnat un alt loc.

Dacă acţiunile depuse sînt la purtător, ele se vor converti în acţiuni nominative, şi în ori-ce cas se va face menţiune în registrul acţiunilor ca densele serv ca garanţie.

Dacă capitalul nu este împărţit pe acţiuni şi dacă modul cum are să se dea garanţia nu este hotărît prin actul constitutiv, tribunalul comercial determina garanţia.

Articolul 125

Numirea administratorilor se face de către adunarea generală; cu tote acestea primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate trece peste 4 ani.

Dacă durata mandatului nu este fixată, se presupune ca el a fost dat pentru duoi ani.

Dacă administratorii numiţi în acelaşi timp sînt mai mulţi de cat unul, jumetate dintr'ensii se retrag din administraţiune la împlinirea jumetatei termenului mandatului, şi trebuie să fie înlocuiţi.

Dacă administratorii sînt în numer neegal, atunci se retrag jumetate dintr'ensii mai puţin unul, afară numai dacă nu s'a stipulat într'alt-fel.

Sortul decide cari sînt administratorii ce trebuiesc să se retragă.

Administratorii sînt intot-d'a-una reeligibili, cînd actul constitutiv sau statutele societăţii nu dispun într'alt-fel.

Articolul 126

În cas de vacanta a unui loc de administrator, cei-l-alţi administratori intruniti cu censorii şi deliberând, în presenta a doue treimi şi cu majoritate absolută, procedeza, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într'alt-fel, la înlocuire printr'un alt administrator pînă la convocarea adunarei generale.

Cînd este un singur administrator şi acesta se retrage, adunarea generală va trebui să fie convocată.

În cas de morte sau de împiedicare fisica, numirea provisorie se va face de către censori; însă adunarea generală va fi convocată de urgenta pentru numirea definitivă a administratorului.

Secţiunea IV Dispositiuni comune societăţilor în comandită prin acţiuni şi societăţilor anonime § 1. Despre constituirea societăţii

Articolul 127

Fondatorii sînt responsabili solidar şi fără limita de obligaţiunile ce contracteza pentru constituirea societăţii, cu drept de recurs în contra acesteia, de va fi cas.

Ei iau asupra-le consecinţele actelor şi cheltuielilor necesare constituirei societăţii, şi dacă acesta, din ori-ce causa ar fi, nu se poate constitui, fondatorii nu pot recurge contra subcriptorilor acţiunilor.

Articolul 128

Constituind societatea, fondatorii nu'şi pot reserva în profitul lor nici o primă, nici un agiu, sau beneficiu particular, represintate sub o formă ore-care de preluări de acţiuni, sau de obligaţiuni de favore; nici sa acorde comisioane în favorea aceluia care va fi garantat sau întreprins desfacerea acţiunilor.

Ori-ce convenţiune contrarie este nulă.

Fondatorii vor putea, cu tote acestea, să-şi rezerve un profit exclusiv, cari nu va putea să fie mai mare de o decime din beneficiile neto ale societăţii asupra unuia sau mai multor exercitii; însă nici o-data pentru mai mult de 5 ani de exerciţiu; şi cu condiţiunea ca aceşti ani sa nu treacă peste treimea duratei societăţii. În nici un cas nu vor putea sa stipuleze ca plata să aibă loc înaintea aprobării bilanţului.

Articolul 129

Societatea se poate constitui printr-unul sau mai multe acte autentice, subscrise de toţi asociaţii ce vor figura în persona sau prin procuratori cu procuri speciale şi autentice; acest act va areta dacă condiţiunile prescrise de lege s-au îndeplinit şi va conţine numirea administratorilor şi a persoanelor însărcinate sa îndeplinească funcţiunile de censori, pînă la întrunirea celei d'anteiu adunări generale.

Articolul 130

Societatea se poate constitui şi prin mijlocul unei subscriptiuni publice. În acest cas fondatorii vor face un prospect cari va areta scopul, capitalul acestei societăţi, clauzele principale ale actului constitutiv sau ale statutelor, şi folosele exclusive ce densii îşi rezerva asupra beneficiilor societăţi sau cari sînt coprinse în proiectul statutelor. Prospectul va trebui să fie subscris de fundatori şi va putea sa fixeze un alt termen de cat cel stabilit prin art. 99 pentru stingerea obligatiunei subscriptorilor. Prospectul va trebui neapărat sa arate persona cari va presida adunarea preveduta de art. 135.

Prospectul cu semnăturile autentice ale fundatorilor va trebui, înainte de publicaţiune, să fie depuse la grefa tribunalului de comerciu în jurisdicţiunea căruia are a se stabili sediul viitoarei societăţi.

Articolul 131

Subscriptiunile acţiunilor se vor face pe unul sau mai multe exemplare, în josul prospectului fundatorilor sau în josul proiectului statutelor societăţii. Fie-care subscriptiune va areta numele şi pronumele sau firma comercială şi domiciliul aceluia care subscrie, numerul acţiunilor subscrise exprimat în litere, data subscriptiunei, şi va conţine declaraţiunea expresă ca subscriptorul cunosce şi accepta prospectul sau proiectul de statute.

Subscriptiunile pot asemenea sa resulte din scrisori adresate fundatorilor de către subscriptori, coprindend declaraţiunile sus dise, şi în special declaraţiunea expresă ca subscriptorul cunosce şi accepta prospectul sau actul constitutiv, ori statutele societăţii pentru ale carei acţiuni a subscris.

Subscriptiunile trebuie să fie autentificate, veri-care ar fi modul cum au fost adunate.

Reserva beneficiilor exclusive în profitul fundatorilor, conform art. 128, de şi primite de subscriitori, nu va avea efect dacă nu este aprobată de adunarea preveduta de art. 135.

Articolul 132

Pentru a se putea procede la constituirea societăţii, este necesar ca întregul capital social să fie subscris şi ca fie-care acţionar sa fi versat în numerar cel puţin trei decimi din valoarea acţiunilor sau din sumele subscrise de densul.

Nu se va putea emite noui acţiuni de cat dupe plata integrală a celor d'anteiu.

În nici un cas acţiunile nu vor putea să fie emise pentru o sumă mai mica de cat valoarea lor nominală.

Articolul 133

După ce subscriptiunile s-au adunat, fondatorii trebuiesc ca printr-o incunosciintare inserată în Monitorul Oficial şi în foia anunțurilor judiciare a locului unde societatea 'şi va avea sediul seu, sa fixeze un termen, pentru facerea versamentului prescris în articolul precedent, acelor din subscriptori cari nu 'l vor fi efectuat o-data cu subscriptiunea.

Dacă dupe trecerea acestui termen sînt subscriptori cari încă n'au făcut versamentul, fondatorii au dreptul sau a'l elibera de obligaţiunea ce au contractat, sau de a'l constrânge la versament.

În cas cînd subscriptorii sînt liberaţi de obligaţiunea lor, nu se va putea procede la constituirea societăţii mai 'nainte de a se subscrie din nou şi plati acţiunile neplătite de densii.

Articolul 134

Versamentul prescris în art. 132 se va face la casa de depuneri, consemnaţiuni şi economie, la casieriele generale din judeţe pe comptul disei case, la banca naţionala şi la sucursalele ei.

Sumele depuse nu vor putea fi restituite de cat administratorilor numiţi, cari vor presinta certificatul presidentului tribunalului constatând ca tote formalităţile prevedute de lege pentru constituirea societăţii s'au îndeplinit, sau subscriptorilor dacă societatea nu s'a înfiinţat. Fondatorii nu vor putea sa retragă nici o parte.

Articolul 135

Subscriptiunile fiind adunate şi versamentul aretat în art. 132 fiind făcut, fondatorii vor convoca adunarea generală în cele cinci-spre-dece dile de la expirarea termenului fixat conform prescripţiunilor art. 133, afară numai dacă prospectul sau statutele nu dispun într'alt-fel.

Adunarea:

1) Verifica şi aproba versamentul părţilor sociale şi valoarea lucrurilor mobiliare şi imobiliare puse în societate, dacă a fost determinata; în cas contrariu ea numesce unul sau mai mulţi experţi pentru evaluarea adevăratului lor preţ;

2) Discuta şi aproba statutele societăţii, dacă n'au fost acceptate în momentul subscriptiunilor;

3) Deliberează asupra părţilor de profit pe cari fondatorii şi le-au reservat din beneficiele neto ale societăţii;

4) Numesce administratorii în societăţile anonime, dacă ei n'au fost desemnaţi prin actul pe care s'au făcut subscriptiunile;

5) Numesce censorii.

Articolul 136

Fie-care acţionar care va declara în acesta adunare că nu este destul de luminat, poate cere ca adunarea să fie amânată pentru trei dile. Dacă acesta propunere este susţinută de un numer de asociaţi cari sa represinte o pătrime din capitalul representat în adunare, amânarea are loc de drept.

Dacă se cere un termen mai lung, dar numai mare de o luna, majoritatea va decide. Ori-ce termen mai mare de o luna trebuie să fie primit de trei pătrimi din numerul asociaţilor presenti.

Articolul 137

După ce adunarea generală indeplinesce tot ce este prescris în articolele precedente, va procede în acea şedinţa la facerea actului constitutiv al societăţii cu concursul membrilor presenti, cari represinta, în acest scop şi pe asociaţii absenţi.

Dacă nu este posibil ca actul constitutiv să se termine în aceeaşi di, şedinţa se va putea continua în dilele urmatore fără intreruptiune.

Articolul 138

Societatea nu se poate înfiinţa de cat cu autorisatiunea tribunalului comercial respectiv, care va fi data dupe o cerere ce se va face de către fundatori:

La cererea de autorisatiune se vor alătură:

1) Actul de constituire şi statutele societăţii;

2) Actele doveditore ca capitalul a fost întreg subscris şi ca s'a versat de fie-care acţionar în numerar trei decimi cel puţin din valoarea sumelor sau acţiunilor subscrise de densul;

3) Procesele-verbale şi cele-alte acte cari constata deliberaţiunile şi decisiunile luate de prima adunare generală;

4) Titlurile de proprietate, cînd se pun imobile în societate şi certificatul tribunalului situaţiunei imobilelor constatator de sarcinile la cari sînt supuse;

5) Un inventar complet, în dublu exemplar, descriptiv de starea mobilelor sau imobilelor cari se pun în societate şi evaluarea lor.

Tribunalul, dupe ce va obţine avisul camerei de comerciu în privinta utilitatei întreprinderii, moralitatei fundatorilor şi administratorilor, exactitatei inventariului şi estimatiunei bunurilor mobiliare şi imobiliare ce se pun în societate, şi dupe ce va verifica dacă s'a îndeplinit condiţiunile stabilite de lege pentru constituirea legală a societăţii, în şedinţa publică, ascultând pe ministerul public şi pe representantii societăţii, admite sau nu cererea de autorisatiune, ori arata modificările ce trebuiesc făcute în statute.

Încheierea tribunalului în acesta privinta este supusă apelului în termen de 15 dile de la pronunţarea ei.

Dreptul de apel aparţine şi ministerului public.

Curtea de apel se va pronunţa fără recurs în casatiune, cel mult în termen de o luna din diua facerei apelului, ascultând pe representantii societăţii şi pe ministerul public în conclusiunile sale.

Articolul 139

Ori-ce vindare sau cesiune de acţiuni facuta de subscriptori înaintea constituirei legale a societăţii este nulă şi de nul efect, şi acela care instraineza poate fi constrîns sa restitue sumele ce în acest scop 'i vor fi fost plătite.

Nulitatea are loc cu tote ca vindarea a fost facuta cu clausa "actualmente pentru cînd societatea va fi constituită" sau alta echivalenta.

Articolul 140

Ori-ce operaţiune facuta de fundatori în afară de actele necesare pentru constituirea societăţii este nulă, în ce privesce pe societate, dacă ea n'a fost aprobată de către adunarea generală.

amp; 2. Despre administratori

Articolul 141

Administratorii sînt obligaţi sa cera şi fondatorii sînt datori să le inmaneze tote documentele şi corespondenta privitore la constituirea societăţii. Densii sînt datori a notifica numirea lor la tribunalul de comerciu, în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii, în cele trei dile de cînd a avut cunoscinta de acesta numire şi notificarea sa o facă printr'un act semnat de densii în presenta preşedintelui tribunalului sau printr'un act în forma autentică.

Articolul 142

Afară de registrele prescrise pentru ori-ce comerciant, administratorii societăţilor sînt datori sa ţină:

1) Registrul asociaţilor care să arate numele şi pronumele sau firma comercială şi domiciliul asociaţilor, sau subscriptorilor acţiunilor şi versamintele făcute în comptul sumelor subscrise sau acţiunilor, atît pentru capitalul primitiv cat şi pentru ori-ce sporire posteriora.

Acest registru trebuie să conţină declaraţiunile de cesiune ale părţilor sau acţiunilor nominative, conform dispositiunilor art. 171.

2) Registrul în care să se treca procesele-verbale privitore la întrunirile şi deliberaţiunile adunărilor generale;

3) Registrul întrunirilor şi deliberatiunilor administratorilor, dacă societatea are mai mulţi administrtori.

Dispositiunile art. 26, 27 şi 29 se aplică şi în privinta acestor registre.

Articolul 143

Cînd sînt mai mulţi administratori, presenta a jumetate cel puţin dintr'ensii, dacă actul constitutiv nu cere un numer mai mare, este indispensabila pentru validitatea deliberatiunilor lor.

Articolul 144

Administratorii sînt datori să permită asociaţilor inspecţiunea registrelor aretate în paragrafele 1 şi 2 ale art. 142.

Sînt asemenea datori, dacă li se cere, sa libereze asociaţilor şi cu cheltuiala acestora, certificate constatând conţinutul registrelor acţiunilor şi versamintelor.

Pînă la plata integrală a sumelor subscrise şi a acţiunilor, administratorii sînt datori să permită oricui va avea interes, inspecţiunea registrului asociaţilor.

Articolul 145

Numirea tuturor impiegatilor asociaţiei se face de către administratori, afară dacă prin actul constitutiv sau statute acest drept nu a fost reservat adunarei generale.

Articolul 146

Administratorii nu pot sa cumpere pentru comptul societăţii propriele ei acţiuni, nici să facă împrumuturi sau avansuri de fonduri pe aceleaşi acţiuni.

Articolul 147

Societăţile de asigurare asupra vietei şi societăţile cari administrează tontinele sînt datore ca, din sumele plătite pentru asigurări şi din procentele acestor titluri, sa întrebuinţeze în titluri de ale datoriei publice, depunând la casa de depuneri, consemnaţiuni şi economie o pătrime, dacă societăţile sînt naţionale, şi jumetate dacă ele sînt străine.

Modul şi termenul acestei depuneri (intrebuintari) şi a degajamentelor (liberarilor) treptate se vor stabili prin regulamente de administraţiune publică.

Societăţile străine de asigurare asupra vietei vor face în poliţele de asigurare alegere de domiciliu în România. În cas contrariu, tribunalul domiciliului asigurări va fi competent pentru tote litigiurile cu societatea.

Articolul 148

Cînd administratorii vor constata ca capitalul social s'a imputinat cu o treime, sînt datori sa convoce pe asociaţi pentru a'i intreba dacă voesc sa reconstitue capitalul, sa'l limiteze la suma cari a remas sau să se disolve societatea.

Dacă remane numai o treime din capital, societatea se disolva de drept, afară numai dacă asociaţii, convocaţi în adunare generală, nu decid reconstituirea capitalului, sau limitarea lui la suma remasa.

Cînd societatea s'ar afla în stare de faliment, administratorii sînt datori sa cera la tribunal declaraţiunea ei în faliment, conform dispositiunilor cartei a III-a.

Articolul 149

Administratorii sînt solidar responsabili către asociaţi şi către cel de-al treilea:

1) De realitatea versamintelor efectuate de către asociaţi;

2) De existenta reală a dividendelor plătite;

3) De existenta registrelor cerute de lege şi de regulată lor ţinere;

4) De execuţiunea întocmai a decisiunilor adunărilor generale;

5) Şi în general, de stricta observare a datorielor ce legea, actul constitutiv şi statutele le impune şi cari nu au caracterul unei însărcinări speciale şi personale.

Articolul 150

Dacă prin actul social, sau prin decisiunea adunarei generale, executarea operaţiunilor sociale este încredinţată unui director străin consiliului de administraţiune, acest director va fi responsabil către asociaţi şi către cel de al treilea întocmai ca şi administratorii, pentru îndeplinirea îndatoririlor sale dupe prescripţiunile articolului precedent, chiar de ar exista o convenţiune contrarie şi chiar dacă acest director ar fi pus sub autoritatea şi supravegherea administratorilor.

Articolul 151

În societăţile cari au mai mulţi administratori, responsabilitatea pentru actele făcute sau pentru omisiuni nu se întinde şi la acei administratori cari, nefiind în culpa, au făcut să se constate imediat în registrul deliberatiunilor împotrivirea lor, incunosciintand prin scris despre acesta şi pe censori.

În cas de a nu fi participat la acele acte, obligaţiunea de a protesta contra lor nu exista de cat dacă în urma administratorul a luat cunoscinta de densele.

Articolul 152

Administratorul care într'o operaţiune determinata are, fie în numele seu propriu, fie ca representant al altuia, interese contrarie intereselor societăţii, va trebui sa incunosciinteze despre acesta pe cei-alţi administratori şi pe censori şi să se abţină de la ori-ce deliberare privitoare la acesta operaţiune. În cas cînd deliberările n'ar fi fost aprobate de censori, administratorii cari au luat parte la deliberări sînt responsabili de pierderile ce ar resulta pentru societate.

Articolul 153

Ori-ce administrator, censor sau representant al societăţii, perde de drept calitatea sa şi trebuie să fie înlocuit dacă este declarat în stare de faliment, interdis ori legalmente incapabil sau condamnat la o pedeapsă corecţională pentru delictele de mituire, fals, furt, escrocherie şi abuz de încredere.

Articolul 154

Acţiunea contra administratorilor, pentru fapte cari privesc responsabilitatea lor, aparţine adunarei generale care o exerciteza prin censori.

Ori-ce asociat are, cu tote acestea, dreptul de a denunta censorilor faptele ce crede ca trebuiesc censurate şi ei sînt datori sa verifice, şi dacă le găsesc întemeiate sa dea sema adunarei despre densele în raportul lor. Dacă denunţarea este facuta de asociaţi represintand cel puţin o decime a capitalului social, censorii sînt datori de a presinta asupra faptelor denuntate observaţiunile şi propunerile lor.

Decimea capitalului se justifica prin depunerea titlurilor de acţiuni în manile censorilor sau la una din institutiunile prevedute în art. 134.

Titlurile vor remanea depuse pînă dupe întrunirea şi închiderea celei mai apropiate adunări generale, servind asemenea ca sa legitimeze participarea deponentilor la acesta adunare.

Dacă censorii cred de fundata şi urgenta reclamatiunea asociaţilor presintand decimea capitalului social, sînt datori sa convoce imediat o adunare generală; în cas contrariu, chestiunea se va supune adunarei generale celei mai apropiate.

Adunarea va trebui în tot-d'a-una sa delibereze asupra reclamatiunii.

Articolul 155

Cînd sînt banueli fundate ca grave neregularităţi se urmeza în îndeplinirea datoriilor administratorilor şi censorilor, asociaţii representand o optime din capitalul social pot denunta faptele tribunalului de comerciu, justificând proprietatea acestei optimi în modul prescris de articolul precedent.

Tribunalul, ascultând în camera de consiliu pe administratori şi censori, dacă recunosce urgenta de a lua măsuri înainte de întrunirea adunarei generale, poate dispune printr-o încheiere, a se inspecta registrele societăţii, numind în acest scop, unul sau mai mulţi comisari ale căror remunerării vor fi în sarcina reclamanţilor, fixând cauţiunea pentru cheltuieli.

Verificarea registrelor nu va avea loc de cat dupe ce reclamanţii vor garanta, cu o sumă ce se va determina de tribunal, plata cheltuielilor la cari va da loc verificarea.

Comisarii sînt datori să depună raportul lor la grefa în termenul fixat de tribunal.

Tribunalul va examina raportul în camera de consiliu şi se va pronunţa printr-o hotărîre.

Dacă banuiala nu pare fundata, tribunalul poate să ordone ca raportul să fie publicat în Monitorul Oficial sau în foia anunțurilor judiciare, în întreg sau numai în conclusiunile lui.

În cas contrariu, tribunalul va ordonă mesurile provisorii urgente ce va crede necesare şi convocarea imediata a adunarei generale.

Hotărîrea va fi executorie provisoriu, chiar dacă se va fi făcut opositiune sau apel.

§ 3. Despre adunările generale

Articolul 156

Adunările generale sînt ordinare şi extra-ordinare.

Adunarea ordinară se intrunesce cel puţin o dată pe an, în cele sese luni de la închiderea exerciţiului social; ea trebuie ca, afară de desbaterea celor-alte cestiuni puse la ordinea dilei:

1) Sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilanţul, dupe ce va fi ascultat raportul censorilor;

2) Sa înlocuiască administratorii cari es din funcţiunile lor;

3) Sa numesca censori;

4) Sa fixeze retribuţiunea administratorilor şi censorilor, dacă ea nu a fost fixată prin actul constitutiv.

Adunările extra-ordinare sînt convocate de câte ori va fi trebuinta.

Articolul 157

Convocarea adunărilor generale se face printr-o incunosciintare ce se va publică, cu cinci-spre-dece dile cel puţin înainte de data fixată pentru întrunire, în Monitorul Oficial şi prin cele-alte midloce de publicitate prevedute în actul constitutiv, sau în statutele societăţii.

Depunerea acţiunilor cari dau dreptul a lua parte la adunare, trebuie efectuată cu cel puţin 10 dile înainte de diua intrunirei.

Dacă convocarea s'a făcut pentru un termen de 15 dile, depunerea acţiunilor se va efectua cu 5 dile cel puţin înainte de diua intrunirei.

Incunosciintarea trebuie să contie ordinea de di a cestiunilor cari urmeza a fi supuse deliberatiunilor adunarei.

Este nulă ori-ce resolutiune luată asupra unei cestiuni necoprinsa în ordinea de di.

Articolul 158

Convocarea adunărilor cari preced constituirea societăţii se va face de către fundatori, sau de către persona desemnată prin prospectul prevedut la art. 130 ca sa presideze adunarea.

În acesta prima adunare fie-care subscriitor are dreptul la un vot, ori-care ar fi numerul acţiunilor ce a subscris; şi pentru ca o decisiune sa pota fi luată, se cere presenta a jumetate din subscriptori şi primirea ei de către majoritatea absolută a celor presenti.

Articolul 159

Pentru adunările generale, cari urmeza dupe constituirea legală a societăţii, convocarea se face de către administratori, şi este necesară presenta a unui numer de asociaţi cari sa represinte cel puţin jumetatea capitalului social. Fie-care asociat are un vot, şi fie-care acţionar cari poseda pînă la cinci acţiuni are un vot. Acţionarul cari poseda mai mult de cinci, pînă la o suta, are un vot pentru fie-care cinci acţiuni, şi pentru cel ce poseda peste numerul de o suta, are un vot pentru fie-care doua-deci şi cinci de acţiuni. Deciziunile se iau cu majoritate absolută. Se poate deroga la aceste dispoziţiuni prin actul constitutiv sau prin statute.

Dacă o adunare este în neputinţă de a lucra din causa numerului insuficient, adunarea ce se va întruni dupe o a doua convocare poate să delibereze asupra cestiunilor puse la ordinea dilei cele d'anteiu adunări, ori-care ar fi partea de capital represintata de asociaţii presenti.

Dacă diua pentru întrunirea adunarei ce s'ar convoca a doua ora nu este aretata în incunosciintarea publicată pentru cea d'anteiu adunare, termenul prevedut în art. 157 va putea fi redus la opt dile.

Articolul 160

Cînd actul constitutiv sau statutele nu dispun într'alt-fel, este tot-d'a-una necesară presenta unui numer de asociaţi cari sa represinte trei pătrimi din capitalul social, şi votul afirmativ al unui numer de asociaţi cari sa represinte cel puţin jumetatea aceluiaşi capital pentru a lua o hotărîre asupra:

1) Disolvarei anticipata a societăţii;

2) Prelungirii duratei sale;

3) Fusiunei cu o alta societate;

4) Reducerii capitalului social;

5) Reconstituirei sau sporirei acestui capital;

6) Schimbarei obiectului societăţii;

7) Ori-carei alte modificări a actului constitutiv.

Acesta majoritate este cerută şi în tote cele-alte casuri anume prevedute de lege.

Asociaţii cari nu primesc decisiunile ce s'ar lua asupra uneia din cestiunile prevedute în numerele 3, 5 şi 6 şi asupra prelungirii duratei societăţii, cînd ea nu a fost preveduta prin actul constitutiv, au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine plata părţilor sau acţiunilor lor în proportiune cu activul social ce ar resulta dupe ultimul bilanţ aprobat.

Dacă aceşti asociaţi sînt presenti la adunare, declaraţiunea de retragere va fi facuta în cele doua-deci şi patru de ore de la închiderea adunarei. Pentru asociaţii cari nu au luat parte la adunare, declaraţiunea trebuie facuta în termen de o luna din diua publicarei rezolutiunei în Monitorul Oficial, sub pedepsa, în ambele casuri, de perderea drepturilor lor.

Articolul 161

Administratorii sînt datori sa convoce extra-ordinar adunarea în termen de o luna, cînd cererea a fost facuta de un numer de asociaţi, represintand a cincea parte din capitalul social, şi dacă ea cuprinde cestiuni de natura a fi tratate de adunare.

Articolul 162

Asociaţii nu vor putea fi representati în adunările generale de cat prin mandatari asociaţi ei înşişi, afară de incapabilii şi persoanele juridice cari pot fi represintate prin mandatari neasociaţi. Exerciţiul acestui drept poate fi limitat prin actul constitutiv sau prin statute.

Administratorii nu pot fi mandatari.

Articolul 163

Administratorii nu pot sa ia parte la votul:

1) Pentru aprobarea bilanţurilor;

2) Pentru rezolutiunile ce privesc responsabilitatea lor.

Articolul 164

Cînd o treime din numerul membrilor presenti în adunarea generală, sau un numer de acţionari presenti cari sa întrunească jumetatea capitalului representat în adunare, nu se cred destul de luminati asupra cestiunilor puse în deliberatiune, vor putea cere ca şedinţa să fie amânată peste trei dile.

Cei-l'alţi membrii nu se pot opune la acesta.

Acest drept nu va putea fi exercitat de cat o singură dată pentru aceeaşi cestiune.

Prezenta dispositiune nu se aplică în casul prevedut de art. 135.

Articolul 165

Decisiunile luate de adunarea generală în limitele actului constitutiv, statutelor sau legei, sînt obligatorii pentru toţi asociaţii, chiar pentru cei cari nu au luat parte sau cari se opun, cu respectarea dreptului prevedut de art. 160.

Ori-care asociat se poate opune la decisiunile cari într'un chip invederat sînt contrarii actului constitutiv, statutelor sau legei; şi presidentul tribunalului de comerciu, dupe ce va asculta pe administratori şi pe censori, poate să suspende executarea printr-o ordonanţa provisorie cari se va incunosciinta administratorilor.

§ 4. Despre acţiuni

Articolul 166

Acţiunile trebuiesc să fie de o valoare egala.

Ele conferă posesorilor lor drepturi egale, dacă nu s'a stipulat alt-fel în actul constitutiv, respectându-se în tot casul pentru ori-ce acţionar dreptul de vot în adunările generale.

Acţiunile pot fi nominative sau la purtător.

Cînd capitalul social nu trece peste un milion lei, acţiunile nu pot fi mai mici de una suta lei fie-care.

De la un milion pînă la cinci milioane, acţiunile nu pot fi mai mici de doue sute lei fie-care.

De la cinci milioane capital în sus, acţiunile nu vor putea fi mai mici de cinci sute lei fie-care.

Articolul 167

Titlurile acţiunilor nominative sau la purtător trebuie să cuprindă:

1) Denumirea societăţii;

2) Data actului constitutiv şi aceea a publicatiunei sale, cu aretarea locului unde ea a fost facuta;

3) Cifra capitalului social, numerul şi suma totală a acţiunilor;

4) Durata societăţii.

Aceste titluri vor fi tăiate dintr'un registru cu matca şi vor purta semnatura a doui administratori, sau a administratorului unic.

Articolul 168

Acţiunile neplătite în întreg sînt intot-d'a-una nominative.

Subscriptorii şi diferiţii cesionari sînt responsabili de plată totală a acţiunilor lor, chiar de le vor fi înstrăinat.

Articolul 169

Situaţiunea acţiunilor va fi publicată împreună cu bilanţul exerciţiului social. Ea trebuie să arate versamintele făcute, numerul acţiunilor ajunse la scadenta şi nerepuse în circulaţiune şi suma versata în comptul lor.

Articolul 170

Cînd acţionarul nu va fi efectuat plata versamintelor ce datoresce, societatea, osebit de acţiunea ei contra subscriptorilor şi contra cesionarilor pentru plata, poate vinde acţiunile pe preţul curent, în riscul şi comptul acţionarului dupe cinci-spre-dece dile de la publicaţiunea unei somaţiuni în Monitorul Oficial şi în foia anunțurilor judiciare a locului unde societatea 'şi-a stabilit sediul.

Cînd vindarea nu se va putea face din lipsa de cumperatori, societatea va putea sa declare acţiunea ajunsă la scadenta şi sa retina versamintele făcute în comptul ei sau sa exercite contra subscriptorului şi cesionarilor drepturile ce deriva din obligaţiunile ce 'şi-au luat.

Articolul 171

Proprietatea acţiunilor nominative se stabilesce prin înscrierea lor în registrul aretat în alin. I al articolului 142.

Cesiunea acestor acţiuni se face printr'o declaraţiune pe acelaşi registru, subscrisă de cedant şi de cesionar, sau de mandatarii lor.

În cas de morte a acţionarului şi dacă nu exista vre-o opositiune, declaraţiunea de transmisiune a proprietăţii pe registrul asociaţiunilor şi a titlurilor acţiunilor nu va putea fi obţinută, de cat dupe ce partea în drept va presinta titlurile, actul de deces şi încheierea tribunalului locului deschiderei succesiunei, care să constate calitatea sa de succesor.

Proprietatea acţiunilor la purtător se transfera prin simpla tradiţiune a titlului.

Acţiunile la purtător pot fi transformate în acţiuni nominative şi acestea în acţiuni la purtător, afară de casul cînd acţiunile n'au fost integral plătite.

Articolul 172

Cînd o acţiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este ţinuta sa înscrie şi sa recunoască transmisiunea, dacă acele persoane nu vor desemna un titular unic.

§ 5. Despre obligaţiuni

Articolul 173

Societăţile nu pot sa emita titluri de obligaţiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă cari ar trece peste capitalul versat şi existent dupe constatarea celui din urma bilanţ aprobat.

Vor putea cu tote acestea sa emita obligaţiuni chiar pentru o sumă mai mare, cînd excedentul va fi garantat prin titluri nominative emise de Stat, de judeţe sau comune, a căror scadenta sa corespundă cu aceea a obligaţiunilor şi cari să fie depuse la casa de depuneri, consemnaţiuni şi economie pentru a sta acolo pînă la stingerea obligaţiunilor emise. Emisiunea biletelor de banca sau altor titluri echivalente se reguleza prin legi speciale.

Dispositiunile primei părţi a acestui articol nu se aplică cambielor, livretelor de depunere, bonurilor nominative sau altor titluri de creanta decurgend din afaceri particulare.

Articolul 174

Emisiunea obligaţiunilor, chiar de va fi preveduta în actul constitutiv sau în statute, nu se va putea face de cat în urma unei decisiuni a adunarei generale, luate cu majoritatea preveduta în prima parte a art. 160.

Dacă emisiunea se face prin subscriptiune publică, deecisiunea împreună cu proiectul de manifest prevedut în articolul următor, se va depune la tribunalul de comerciu, pentru a se îndeplini prescripţiunile art. 92.

În casul prevedut de primul aliniat al art. 173, o-data cu decisiunea şi proiectul de manifest, se va depune şi recipisa constatatoare de consemnarea titlurilor.

Decisiunea adunarei nu are tărie dacă nu se va transcrie în registrul pentru societăţi.

Articolul 175

Administratorii, pentru a proceda la emisiunea obligaţiunilor prin subscriptiune publică, sînt datori sa publice un manifest, cari sa arate:

1) Numele, obiectul şi sediul societăţii;

2) Capitalul social;

3) Data actului constitutiv şi a acelora cari au adus schimbări la acest act sau la statute şi datele publicatiunei lor;

4) Situaţiunea societăţii dupe ultimul bilanţ aprobat;

5) Valoarea totală a obligaţiunilor ce sînt a se emite şi a celor emise; modul platei obligaţiunilor şi valoarea nominală a fie-căreia, cu aretarea dobendei ce produc şi dacă sînt nominative sau la purtător;

6) Data publicarei decisiunei adunarei generale, cari a aprobat emisiunea.

În casul prevedut de primul aliniat al art. 173, se va adauga informaţiunile necesare pentru a se putea aprecia garanţia oferită prin acele titluri.

Articolul 176

Subscriptiunile obligaţiunilor se vor face în josul unui sau mai multor exemplare ale manifestului de emisiune.

Articolul 177

Titlurile obligaţiunilor vor conţine enuntarile coprinse în manifest şi tabloul plăţilor capitalului şi procentelor.

§ 6. Despre bilanţ

Articolul 178

Administratorii sînt datori sa presinte censorilor, cel puţin cu o luna înainte de diua fixată pentru întrunirea adunarei generale cari are sa'l discute, bilanţul exerciţiului precedent, împreună cu actele justificative, aretandu-se lămurit în bilanţ:

1) Capitalul social care exista în realitate;

2) Suma versamintelor făcute şi a celor în intardiere;

3) Beneficiile în adevăr realizate şi pierderile încercate.

Bilanţul societăţilor naţionale sau străine de asigurare asupra vietei şi de administraţiune a tontinelor trebuie să conţină, afară de acestea, proba ca dispositiunile art. 147 au fost îndeplinite.

Cu opt dile înainte de adunarea generală se va publică bilanţul societăţii.

Articolul 179

Societăţile cari au drept principal obiect exploatarea creditului sînt obligate să depună la tribunalul de comerciu, în cele d'anteiu opt dile ale fiecărei luni, o situaţiune sumară pe luna precedenta dupe un formular ce se va stabili printr'un regulament de administraţie publică, certificându-se conform adevărului printr'o declaraţiune semnată cel puţin de un administrator şi un censor.

Societăţile de asigurare vor trebui să se conformeze în ceea ce privesce bilanţul lor cu modelul cari se va stabili printr'un regulament de administraţiune publică.

Articolul 180

Censorii sînt datori ca, în raportul care conţine resultatul examinării bilanţului şi al administraţiunii urmate, sa presinte observaţiunile lor, propunerile privitoare la aprobarea bilanţului şi alte mesuri necesare .

Articolul 181

Bilanţul va sta depus în copie, împreună cu raportul censorilor, în biurourile societăţii în cele 15 dile cari preced întrunirea adunarei generale şi pînă ce va fi aprobat. Amendoue aceste acte vor putea fi examinate de către ori-ce persona, care va proba calitatea sa de asociat.

Articolul 182

Administratorii sînt datori ca, în cele 10 dile de la aprobarea bilanţului, să depună o copie la grefa tribunalului de comerciu, alăturând raportul censorilor şi procesul-verbal al adunarei generale, pentru a se face menţiune despre acesta în registrul pentru societăţi şi pentru a se lua mesuri de publicarea bilanţului conform dispositiunilor art. 95.

Articolul 183

Dividende nu se vor putea plati asociaţilor de cat din beneficiele reale constatate prin bilanţul aprobat.

Societăţile nu pot sa prevadă prin actele lor constitutive, în statute sau alte documente, procente în favorea acţiunilor.

Cu tote acestea, se poate prevedea, printr'o stipulaţiune expresă, procente în favorea acţiunilor prin o preluare de capital, în acele societăţi industriale în cari este necesitate de un spaţiu de timp pentru constituirea obiectului social, dar nu pentru mai mult de trei ani, şi cari sa nu treca peste cinci la suta. În acest cas cifra procentelor ce trebuiesc plătite va fi calculată în cheltuelile de prima instalatiune şi trecută, împreună cu acestea, în sarcina bilanţurilor cari vor avea dividende reale.

Asociaţii nu sînt obligaţi sa restitue dividendele ce li s'a plătit.

Articolul 184

Asupra beneficielor nete ale societăţii se va prelua în fie-care an cel puţin o a doua-decea parte, pentru a se forma un fond de reserva, pînă ce acesta va atinge cel puţin a cincea parte a capitalului social; dacă fondul de reserva dupe completare se va fi imputinat dintr'o causa ore-care, el se va restabili în acelaşi mod.

§ 7. Despre comerciu

Articolul 185

În fie-care adunare ordinară şi în cea preveduta în art. 135 se va numi trei sau cinci censori şi tot atati supleanţi, pentru supravegherea operaţiunilor sociale şi pentru revisuirea bilanţului.

Jumetate plus unul din numerul censorilor şi din acela al supleanţilor vor fi români.

Censorii vor fi asociaţi; ei pot fi realeşi.

Rudele şi afinii administratorilor, pînă la al patrulea grad inclusiv, nu sînt eligibili, sau perd calitatea de censori.

În cas de morte, de renunţare, faliment sau de perderea drepturilor unuia din censori, supleantul cel mai în versta 'l inlocuesce. Dacă cu acest chip numerul censorilor nu se poate completa, censorii cari reman numesc alte persoane cari sa înlocuiască pe cei absenţi pînă la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.

Articolul 186

Censorii sînt datori:

1) Sa stabilească, de acord cu administratorii societăţii, forma bilanţurilor şi situaţiunilor acţiunilor.

2) Sa examineze, cel puţin la fie-care trei luni, registrele societăţii pentru ca sa ia cunoscinta de operaţiunile sociale şi sa certifice ca scriptele sînt bine ţinute;

3) Sa facă adesea şi pe neaşteptate inspecţiuni casei, şi nici o-data mai depărtate de un trimestru una de alta;

4) Sa constate, cel puţin o-data pe luna, prin midlocul registrelor sociale, existenta titlurilor sau valorilor de tot felul depuse în gagiu, cauţiune, sau în păstrarea societăţii;

5) Sa verifice îndeplinirea dispositiunilor actului constitutiv şi a statutelor, privitore la condiţiunile cerute pentru presenta asociaţiilor în adunare;

6) Sa revada bilanţul şi să facă raportul în termenul fixat de art. 156 şi 181;

7) Sa supravegheze operaţiunile lichidarei;

8) Sa convoce, dupe regulele stabilite la art. 157, adunarea extra-ordinară şi chiar adunarea ordinară în cas de omisiune din partea administratorilor;

9) Sa ia parte la tote adunările generale;

10) Şi, în fine, sa vegheze ca dispositiunile legei, acelea ale actului constitutiv sau ale statutelor, să fie observate de către administratori.

Censorii pot sa asiste la întrunirile administratorilor şi să facă să se insereze în ordinile de zi ale acestor întruniri, şi în acelea ale adunărilor generale ordinare şi extra-ordinare, propunerile ce se vor crede de cuviinţă.

Censorii vor depune jumetate din cauţiunea membrului consiliului de administraţie.

Articolul 187

Responsabilitatea censorilor se determina dupe regulile mandatului.

Dispositiunea art. 152 se aplică şi la censori.

Secţiunea V Despre excluderea asociaţilor, despre disoluţiunea şi fuziunea societăţilor § 1. Despre excluderea asociaţilor

Articolul 188

Se va putea exclude din societatea în nume colectiv şi din societatea în comandită simpla:

1) Asociatul care, pus în intardiere, nu platesce ceea-ce s'a obligat sa pună în societate;

2) Asociatul administrator care se va fi servit de semnatura şi de capitalurile sociale în afacerile sale proprii, cari comite fraude în administraţiune sau în compatibilitate, şi care absentandu-se, dupe invitatiunea ce i s'a făcut în formele legale, nu se reintoarce şi nu justifica motivele absentei sale;

3) Asociatul cu responsabilitate nemărginită:

a) Care se amesteca în administraţiune, cînd administratorul este desemnat în actul de societate; ... b) Care contravine dispositiunilor art. 110 şi 112; ... c) Care este declarat în faliment, interdis, sau legalmente incapabil; ...

4) Asociatul comanditar care se amesteca în administraţiune contrariu prihibitiunei coprinsa în art. 118.

Asociatul comanditar va putea fi asemenea exclus cînd lucrul ce s'a obligat sa pună în societate a pierit înainte de a'l preda, sau chiar de va fi pierit în urma, dacă şi-a reservat proprietatea.

Asociatul exclus nu este liberat de obligaţiunile existente în momentul ecluderii şi de despăgubirea ce ar datora.

Articolul 189

Excluderea asociatului nu atrage, prin ea singura, disolvarea societăţii.

Asociatul exclus respunde de perderi şi are drept la beneficii pînă în diua excluderii sale; el însă nu va putea cere lichidarea lor pînă ce şi unele şi altele, nu se vor reparti, conform regulilor contractului de societate.

Dacă în momentul excluderei sînt operaţiuni în curs de a se efectua, asociatul este obligat sa suporte consecinţele, şi nu 'şi va putea retrage miza sa de cat dupe terminarea acelor operaţiuni.

Asociatul exclus n'are drept la o parte proporţională din avutul social, ci numai la o sumă de bani cari sa'i represinte valoarea.

Articolul 190

Asociatul exclus remane obligat către cel de al treilea pentru tote operaţiunile făcute de către societate, pînă în diua în care excluderea sa a fost publicată.

§ 2. Despre disoluţiunea societăţilor

Articolul 191

Societăţile comerciale încetează:

1) Prin trecerea timpului pentru care au fost contractate;

2) Prin lipsa sau desfiinţarea obiectului societăţii sau prin imposibilitea de a'l realiza;

3) Prin terminarea întreprinderii;

4) Prin falimentul societăţii, atunci chiar cînd va fi urmat de un concordat;

5) Prin perderea întregului capital sau prin perderea lui parţială preveduta de art. 148, cînd asociaţii nu mai voesc a'l reconstitui sau a'l limita la suma remasa;

6) Prin decisiunea asociaţilor;

7) Prin fuziunea cu alte societăţi.

Articolul 192

La expirarea termenului fixat pentru durata sa sau dupe terminarea obiectului întreprinderii sale, societatea inceteza de drept şi nu va putea fi prelungită în mod tacit.

Articolul 193

Societatea în nume colectiv inceteza prin mortea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia din asociaţi, afară numai dacă nu exista convenţiune contrarie.

Societatea în comandită, afară de convenţiune contrarie, inceteza prin mortea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul comanditatului sau a unuia din comanditati.

Societatea în comandită prin acţiuni nu se desfiinţează prin mortea, falimentul, interdictiunea sau declaraţiunea legală de incapacitate a administratorului, dacă în casurile prevedute de art. 120 se numeşte un altul în locul sau.

Articolul 194

După încetarea sau disolvarea societăţii, administratorii nu pot întreprinde noi operaţiuni; în cas contrariu ei sînt personal sau solidar responsabili pentru afacerile ce vor fi întreprins.

Prohibiţiunea începe din diua cînd expira termenul fixat pentru durata societăţii, sau în diua cînd s'a terminat obiectul întreprinderii sale sau a supravenit mortea unuia din asociaţi care ar face imposibila existenta societăţii; sau de cînd s'a declarat de către asociaţi ori de către tribunal ca societatea este în stare de lichidare.

§ 3. Despre fuziunea societăţilor

Articolul 195

Fuziunea mai multor societăţi trebuie să fie hotarita de fie-care societate în parte.

Articolul 196

Publicaţiunea prescrisă de art. 96 va fi facuta de către fie-care din societăţile cari au hotărît fuziunea, şi va trebui sa cuprindă incunosciintarea preveduta de art. 101. Dacă printre densele se găseşte vre-o societate în comandită prin acţiuni sau anonima, se va observa dispositiunile art. 92 şi 95.

Fie-care societate va trebui, afară de acesta, sa publice cu aceleaşi forme bilanţul seu; şi acele cari în urma fusiunei inceteza de a exista, vor trebui sa mai publice şi o declaraţiune cuprindend modul cum au hotărît sa ajungă la stingerea pasivului lor.

Dacă societatea care a resultat din fuziune 'şi stabileşte sediul sau într'un alt loc de cat acela unde 'şi avea sediul societăţile cari au fusionat, noua societate va trebui să se conforme dispositiunilor art. 91 şi următorii:

Articolul 197

Fuziunea nu va putea avea efect de cat dupe trecerea de trei luni din diua publicatiunei prescrisă de prima parte a articolului precedent, afară numai dacă nu se va justifica plata tutulor datorielor sociale, sau depunerea sumei corespondenta, la casa de depuneri şi consemnaţiuni, sau consimtimentul tuturor creditorilor.

Certificatul constatator ca s'a efectuat depunerea va trebui să fie publicat în conformitate cu dispositiunile articolului precedent.

În cursul termenului de mai sus, ori-ce creditor al societăţilor cari fusioneza va putea să facă opositiune. Opositiunea suspenda executarea fusiunei pînă la pronunţarea judecatei definitive.

Articolul 198

Dacă termenul aretat în articolul precedent expira fără să se fi făcut opositiune, fuziunea va putea să fie executată, şi societatea care remane în fiinta sau cari resulta din fuziune, va avea drepturile şi va lua asupra sa obligaţiunile societăţilor stinse.

Secţiunea VI Despre lichidarea societăţilor § 1. Despre lichidare în general

Articolul 199

Cînd actul constitutiv sau statutele societăţii n'au determinat modul cum are să se facă lichidarea şi divisiunea activului social, se vor observa regulele urmatore:

Dacă asociaţii nu se invoesc pentru numirea lichidatorilor, ea se va face de judecată, dupe cererea administratorilor sau a celor interesaţi, remanend în vigore dispositiunile art. 212.

Pînă la numirea şi acceptarea lichidatorilor, administratorii sînt depositarii bunurilor sociali şi obligaţi sa dea curs afacerilor urgente.

Ori-care ar fi coprinsul actului constitutiv sau statutelor societăţii, actul de numire sau sentinta care o prevede şi ori-ce act posterior care ar aduce vre-o schimbare în persona lichidatorilor, va trebui, prin îngrijirea acestora, să fie depus şi publicat în conformitate cu dispositiunile secţiunei a II-a a acestui capitol.

Dacă lichidarea se face pentru ca timpul hotărît pentru durata societăţii a expirat, sau din causa ca obiectul societăţii s'a îndeplinit, va trebui să se publice o declaraţiune de lichidarea facuta de către administratori sau de către lichidatori.

Articolul 200

În urma publicarei actului legal de lichidare, nici o acţiune pentru societate sau contra ei nu se va putea exercita de cat în numele lichidatorilor, sau în contra lor.

Tote actele emanate de la o societate în desfacere trebuiesc sa arate ca densa este "în lichidare".

Tote regulile stabilite pentru societăţile existente, fie prin legi, fie prin actele constitutive, prin statute, sînt aplicabile şi societăţilor în lichidare, întru cat aceste reguli nu sînt incompatibile cu lichidarea şi întru cat nu exista dispositiuni contrarii.

Lichidatorii sînt supuşi la aceleaşi însărcinări şi au aceeaşi responsabilitate ca şi administratorii.

Articolul 201

În cas de lipsa a unuia sau mai multor lichidatori, provenită prin morte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunţare sau revocare, înlocuirea se va face în acelaşi mod ca şi numirea.

Articolul 202

Lichidatorii, îndată dupe intrarea lor în funcţiune, sînt datori ca, în unire cu administratorii societăţii, sa încheie un inventar şi un bilanţ semnat şi de unii şi de alţii, cari să constate exactă situaţiune a activului şi pasivului societăţii.

Ei sînt datori sa primească şi sa păstreze registrele ce li s'a încredinţat de către administratori, patrimoniul şi hartiele societăţii, şi sa ţină un registru exact, în forma registrului jurnal, de tote operaţiunile relative la lichidare, dupe ordinea datei lor.

Asemenea sînt obligaţi să facă cunoscută asociaţilor dacă ei o cer, starea şi modul de executare al lichidarei.

Articolul 203

Lichidatorii nu pot întreprinde nici o operaţiune noua de comerciu.

În cas contrariu ei sînt personal şi solidar responsabili pentru acele operaţiuni.

Nu pot sa plătească asociaţilor nici o sumă asupra partei ce li s'ar cuveni din lichidare, pînă ce mai anteiu nu se vor plati creditorii societăţii; cu tote acestea, asociaţii vor putea sa cera ca sumele reţinute să fie depuse în conformitate cu dispositiunile art. 134 şi să se facă repartitiuni chiar în timpul lichidarei, dacă afară de ceea-ce va fi necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiunilor sociale ajunse sau cari au sa ajungă la scadenta, mai este disponibil cel puţin dece la suta din acţiuni sau din părţile sociale.

Articolul 204

Cînd fondurile disponibile ale societăţii nu sînt suficiente, lichidatorii pot cere de la asociaţi sumele necesare dacă aceştia dupe natura societăţii sînt ţinuţi să le procure, sau dacă sînt încă debitori ai societăţii din valorile acţiunilor subscrise de densii sau din părţile ce s'au obligat sa pună în societate.

Articolul 205

Afară de puterile mai intinse sau mai restrânse ce lichidatorii au de la asociaţi, ei vor putea:

Sa stea în judecata şi să fie acţionaţi în interesul lichidarei înaintea tuturor instanţelor civile şi penale;

Sa execute şi sa termine operaţiunile de comerciu cari tind la lichidarea societăţii;

Sa vinda prin licitaţiune publică imobilele şi ori-ce avere mobiliară a societăţii;

Sa facă transactiuni şi sa încheie compromise;

Sa lichideze şi sa încaseze chiar în cas de faliment al debitorului, creanţele societăţii, dând chitanţe;

Sa contracteze obligaţiuni cambiale şi să facă împrumuturi neipotecari, şi în general tote actele necesare pentru lichidarea afacerilor sociale.

Ei nu pot însă, în lipsa de dispositiuni speciale în actul social sau în actul lor de numire, sa constitue ipoteci asupra bunurilor societăţii, dacă nu vor fi autorisati prin ordonanţa presidentului tribunalului de comerciu data dupe ce se va lua şi avisul censorilor.

În ori-ce cas, lichidatorii nu pot vinde bunurile sociali prin buna învoiala, ci numai prin licitaţiune publică şi nu în bloc.

Articolul 206

Lichidatorii cari cu proprii lor bani au achitat datoriele societăţii, nu vor putea sa exercite în contra asociaţilor drepturi mai mari de cat acelea cari s'ar cuveni creditorilor plătiţi.

Articolul 207

Lichidatorii sînt supuşi regulelor mandatului.

Articolul 208

Creditorii societăţii au dreptul sa exercite contra lichidatorilor acţiunile cari decurg din creanţele lor ajunse la termen, pînă la concurenta bunurilor sociale indivise cari exista încă, sau o acţiune personală contra asociaţilor pentru plata sumelor datorite din valoarea acţiunilor subscrise ori din aceea ce s'au obligat a pune în societate, sau contra asociaţilor cari, dupe felul societăţii, 'şi-au luat o răspundere solidară şi nemărginită.

Articolul 209

Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedica declaraţiunea în stare de faliment.

§ 2. Reguli speciale pentru lichidarea societăţilor în nume colectiv şi în comandită simpla

Articolul 210

Dupe terminarea lichidarei, lichidatorii sînt datori sa formeze bilanţul lichidaţiunii şi sa propună repartiţia între asociaţi.

Dacă lichidarea şi repartitiunea sînt aprobate, dreptul de recurs nu mai exista între asociaţi şi nici contra lichidatorilor.

În cas de contestatiune, asociatul oponent va fi dator sa'şi expuie motivele sale şi sa intente acţiune, în cele trei-deci de dile de la notificarea legală a bilanţului şi a proiectului de repartitiune.

Dupe expirarea acestui termen, bilanţul şi repartitiunea se considera ca aprobate şi lichidatorii sînt liberaţi.

Intentandu-se acţiune, cestiunile relative la lichidare vor fi de drept separate de acelea ale repartitiunei, pentru cari lichidatorii pot sa remana străini.

Articolul 211

O-data ce bilanţul va fi aprobat şi repatitiunea patrimoniului social terminată, registrele şi documentele cari nu vor fi necesare vre-unuia din copartasi se vor depune la asociatul desemnat de majoritatea voturilor, cari este dator să le conserve în timp de cinci ani.

§ 3. Regulile speciale pentru lichidarea societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime

Articolul 212

Numirea lichidatorilor în societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime se va face de către adunarea generală, cari ordonă lichidarea, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într'alt-fel.

Pentru numirea lichidatorilor sau înlocuirea lor în cas de morte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunţare sau revocare, se cere presenta unui numer de asociaţi cari sa represinte trei pătrimi din capitalul social şi votul afirmativ al unui numer din ei cari sa represinte jumetatea aceluiaşi capital. În cas contrariu, numirea sau înlocuirea se va face de către judecata dupe cererea celor interesaţi.

Articolul 213

Prin numirea lichidatorilor inceteza mandatul administratorilor cari sînt datori sa remită celor d'anteiu administraţiunea socială.

Administratorii sînt obligaţi, cu tote acestea sa dea concursul lor la lichidare, dacă li se cere.

Articolul 214

Compturile administratorilor, pentru timpul trecut de la cel din urma bilanţ aprobat de asociaţi şi pînă la începerea lichidarei, vor fi date lichidatorilor, cari au dreptul să le aprobe sau sa ridice şi sa susţină contestaţiunile la cari ar putea da loc.

Articolul 215

Cînd unul sau mai mulţi dintre administratori societăţii sînt numiţi lichidatori, compturile menţionate în articolul precedent se vor depune şi publică, de o-data cu bilanţul final de lichidare, cu dreptul pentru asociaţi de a'l contesta dupe aceleaşi reguli şi formalităţi. Dacă însă lichidarea trece peste durata unui exerciţiu social, compturile se vor alătură la primul bilanţ anual pe cari lichidatorii sînt obligaţi sa'l presinte adunarei.

Articolul 216

Dacă lichidarea dureza mai mult de cat un an, lichidatorii sînt ţinuţi sa inchee bilanţul anual, conformându-se dispositiunilor legei şi ale actului constitutiv.

Articolul 217

Lichidarea fiind terminată, lichidatorii fac bilanţul final aretand porţiunea cuvenită fie-carei părţi sau acţiuni în repartitiunea activului social.

În nici un cas societarul sau acţionarul pentru porţiunea ce i s'ar cuveni, nu va putea lua în proprietate o parte sau totalitatea imobilului ce ar aparţine societăţii, ci împărţirea imobilelor se va face prin licitaţiune publică.

Bilanţul încheiat de către lichidatori, însoţit de raportul censorilor, se va depune la tribunalul de comerciu şi se va publică dupe formele prevedute de art. 95.

Ori-ce asociat poate, în termeni de trei-deci de dile de la acesta publicaţiune, să facă contestatiune printr'o cerere adresată tribunalului de comerciu.

Tote contestaţiunile ce se vor face în acest timp vor fi întrunite şi se vor judeca cel mult în termen de 15 dile prin una şi aceeaşi hotărîre.

Ori-ce asociat are dreptul sa intervină în acesta instanţa; iar sentinta data va fi oposabila şi asociaţilor cari n'au intervenit.

Articolul 218

Dacă termenul sus aretat a expirat fără a se face vre-o contestatiune, bilanţul se considera ca aprobat de către toţi posesorii de acţiuni; şi lichidatorii, sub reserva de a plati repartitiunile, vor fi liberaţi.

Deosebit de expirarea termenului, chitanţa de primirea celei din urma repartitiuni presupune aprobarea comptului şi a impartirei făcute.

Articolul 219

Sumele cuvenite asociaţilor cari nu se vor fi presintat să le cera în cele duoe luni de la publicarea menţionată în art. 217, se vor depune la casa de depuneri, cu aretarea numelui proprietarului sau numerilor acţiunilor, dacă ele sînt la purtător.

Casa de depuneri va plati persoanei aretate, sau posesorului, retinend titlul.

Articolul 220

Efectuandu-se lichidarea şi repartitiunea sau depositul aretat mai sus, registrele societăţii disolvate se vor depune şi se vor conserva în timp de cinci ani la tribunalul de comerciu. Ori-ce parte interesată va putea sa ia cunoscinta de densele.

Secţiunea VII Dispositiuni relative la societăţile cooperative

Articolul 221

În statutele ori-carei societăţi se poate stipula ca capitalul social va fi susceptibil de crescere prin versaminte treptate făcute de către asociaţi, şi de diminuare prin luarea înapoi, totală sau parţială, a mizelor vărsate.

Societăţile ale căror statute vor conţine stipulatiunea de mai sus, se numesc cooperative şi sînt supuse, afară de regulele generale cari le sînt proprii, dupe forma lor specială şi dispositiunile articolelor urmatore.

Articolul 222

Societăţile cooperative se constituesc prin act autentic.

Actul constitutiv, afară de cele aretate în art. 89 şi 90, dupe natura diferita a societăţii, va determina sub pedepsa de nulitate:

1) Condiţiunile de admiterea noilor asociaţi, modul şi timpul cînd densii vor fi datori să facă versamentul părţilor lor sociale;

2) Condiţiunile retragerei şi excluderei asociaţilor;

3) Formalităţile convocarei adunărilor generale şi diarele desemnate pentru publicaţiunea actelor societăţii.

Articolul 223

Societăţile cooperative sînt tot-d'a-una supuse dispositiunilor privitore la societăţile anonime, în ceea-ce privesce autorisarea judecatoresca pentru a se putea înfiinţa, publicaţiunea actelor lor constitutive şi a modificărilor posteriore, îndatoririle şi responsabilitatea administratorilor.

Administratorii se vor alege dintre asociaţi; ei vor putea fi scutiţi prin actul constitutiv de obligaţiunea de a da cauţiune.

Sînt asemenea aplicabile societăţile cooperative dispositiunile cari se raporta la adunările generale, bilanţ, censori şi la lichidarea societăţilor prin acţiuni, întru cat nu vor fi contrarie prescripţiunilor articolelor urmatore sau actului constitutiv.

Calitatea de cooperativa trebuie să fie anume aretata, deosebit de felul societăţii, în tote actele enumerate la art. 104.

Articolul 224

Capitalul social nu se va putea fixa, prin actul constitutiv sau prin statutele societăţii, la mai mult de 200.000 lei.

El va putea fi însă mărit prin decisiunile adunarei generale, luate din an în an; fie-care sporire nu va putea fi mai mare de cat 200.000 lei.

Articolul 225

Nimenea nu poate să aibă într'o societate cooperativa o parte socială mai mare de 5.000 lei, sau un numer de acţiuni a căror valoare nominală sa intreca acesta suma.

Articolul 226

Acţiunile vor fi tot-d'a-una nominative.

Valoarea nominală a acţiunilor nu va putea fi mai mare de cat 100 lei, nici mai mica de 25 lei.

Ele nu vor putea fi negotiabile, dacă nu vor fi integral liberate; cesiunea se va face dupe formele de transmiterea acţiunilor nominative, şi statutele pot sa atribue consiliului de administraţiune sau adunarei generale dreptul de a se opune la transmitere.

Articolul 227

Statutele vor determina o sumă, sub care nu va putea scădea capitalul social prin retragerea de mise, autorisata de art. 221.

Acesta suma nu va putea fi mai mica de cat a 10-a parte a capitalului social.

Societatea nu se va putea constitui de cat dacă s'a făcut, de către fie-care asociat, versamentul unei decimi din capital, sau din valoarea nominală a acţiunilor subscrise.

Articolul 228

Dispositiunile primei părţi şi ale primului aliniat ale art. 132 şi 148 nu se aplică la societăţile cooperative.

Actul constitutiv al acestor societăţi va putea deroga la dispositiunile art. 146 şi la acelea ale numerului 3 de sub art. 167.

Articolul 229

Administratorii societăţilor cooperative sînt datori sa ţină registrul asociaţilor în conformitate cu dispositiunile art. 142, şi pe lîngă acesta sa mai arate într'ensele:

1) Data admiterii, retragerei sau excluderei fie-cărui asociat;

2) Comptul sumelor versate şi retrase de către fie-care dintr'ensii.

Vor fi datori să depună la finele fie-cărui trimestru, la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia societatea 'şi are sediul, o lista de asociaţii cu responsabilitate nemărginită, intrati, esiti şi remasi în societate, cu aretare de numele, pronumele şi domiciliul lor.

Lista va fi semnată de către adminstratori şi conservată la grefa, cu dreptul pentru ori-cine de a lua cunoscinta de densa.

Articolul 230

Asociaţii nu vor putea să fie representati la adunarea generală, de cat numai în casul unei împiedicări legitime, preveduta în actul constitutiv sau în statute.

Fie-care asociat nu are de cat un singur vot, oricare ar fi numerul acţiunilor ce poseda.

Nici un mandatar nu poate să represinte în aceiaşi adunare generală, de cat numai pe un singur asociat, afară de dreptul seu personal dacă şi densul este asociat.

Articolul 231

Admiterea nouilor asociaţi se face prin semnatura lor personală sau a unui mandatar special, pusă pe registrul asociaţilor.

Semnatura va fi certificată de doui asociaţi, cari sa nu fie administratori.

Dacă actul constitutiv sau statutele nu se opun, fie-care asociat are dreptul să se retragă din societate ori-cînd va voi.

Declaraţiunea de retragere se va înscrie, de către asociatul cari se retrage, în registrul asociaţilor, sau se va notifica societăţii prin portărel. Ea nu'şi produce efectul de cat la finele anului social curgetor, dacă a fost făcut înainte de începutul ultimului trimestru al aceluiaşi an. Dacă însă ea s'a făcut mai tardiu, asociatul remane respundetor şi pentru anul viitor.

Excluderea asociaţilor nu poate avea loc de cat pentru motive determinate prin lege şi prin actul constitutiv. Hotărîrea în acesta privinta va fi luată de către adunarea generală sau de către consiliul de administraţiune conform cu dispositiunile sus citatului articol.

Articolul 232

Asociatul cari inceteza de a mai face parte din societate, fie prin retragere de buna-voe, fie în urma excluderei sale de către adunarea generală, remane respundetor, în timp de doui ani, către asociaţi şi către cel de al treilea, de tote obligaţiunile sociale existente în momentul retragerei sau excluderei sale, în limitele responsabilitatei stabilite prin actul constitutiv.

Articolul 233

Ori-care ar fi forma societăţii cooperative, ea va fi valabil representata în justiţie prin administratorii sei.

Articolul 234

Societatea nu inceteza prin mortea, retragerea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia dintre asociaţi; ea continua de drept între cei-alţi asociaţi.

Articolul 235

Actele constitutive ale societăţilor cooperative precum şi actele de retragere şi de admitere, vor fi scutite de taxa de înregistrare şi de timbru.

Secţiunea VIII Dispositiuni relative la societăţile civile şi la societăţile constituite în teri străine

Articolul 236

Societăţile civile vor putea sa imprumute formele societăţii prin acţiuni; în acest cas ele sînt supuse dispositiunilor presentului codice, exceptându-se cele privitore la faliment şi competinţa.

Articolul 237

Societăţile prin acţiuni şi cele-alte societăţi şi asociaţiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite şi avend sediul în tera străină, vor putea sa 'şi stabilesca un sediu secundar sau o representanta în România:

a) Dacă vor dovedi, printr'o declaraţiune a guvernului lor, ca în tera unde sînt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel; ... b) Dacă vor îndeplini prescripţiunile din presenta secţiune, fie-care fel de societate în ceea-ce o privesce. ...

Articolul 238

Societăţile legal constituite în tera străină cari 'şi stabilesc în România un sediu secundar sau o representanta, sînt supuse la dispositiunile presentului codice în ce privesce depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor cari aduc schimbări la unul sau la altul din disele acte, şi a bilanţurilor; ele sînt datore încă sa publice, în formele prevedute de acesta lege, numele persoanelor cari dirig sau administrează aceste sediuri, sau cari represinta în ori-ce mod societatea în tera.

Aceste persoane sînt respundetore faţă de cel de al treilea ca administratorii societăţilor naţionale.

Dacă societăţile sînt alt-fel de cat cele prevedute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni, şi le sînt aplicabile tote dispositiunile presentei secţiuni relative la aceleaşi societăţi.

Articolul 239

Societăţile cari, de şi constituite în tera străină au însă în România sediul şi obiectul principal al întreprinderii lor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului lor constitutiv, de şi încheiat în strainetate, la tote dispositiunile presentului codice, remanend supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunei de faţa pentru a putea funcţiona în tera.

Articolul 240

Nici o societate străină nu va putea face în România operaţiuni la cari nu este indreptatita în tera unde 'şi are sediul principal.

Articolul 241

Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revisui operaţiunile societăţilor străine.

Articolul 242

Societăţile străine sînt supuse aceloraşi imposite la cari sînt supuse societăţile române de aceiaşi natură.

Articolul 243

Tote actele pe cari societăţile străine vor avea să le presinte guvernului sau ori-carei alte autorităţi române şi cari vor emana de la administraţiunea lor centrala vor trebui sa porte, afară de formele autenticitatei lor, şi legalisarea autorităţii consulare române din acea localitate.

Articolul 244

Societăţile prin acţiuni, legal constituite în tera străină, nu vor putea sa 'şi înfiinţeze un sediu secundar sau o representanta în România, fără a avea şi prealabilă autorisatiune a guvernului român.

Acesta autorisatiune nu se va putea da de cat dupe ce se va lua avisul camerei de comerciu din Bucuresci; şi, dacă societatea 'şi stabilesce sediul într'un alt loc, şi pe acel al camerei de comerciu din acea localitate, sau al celei mai apropiate, cînd n'ar fi camera de comerciu în acel loc.

Articolul 245

Cererea de autorisatiune va fi însoţită de urmatorele acte:

1) Statutele societăţii autentificate în regula precum şi ori-ce alte acte dovedind existenta legală a societăţii în tera unde s'a înfiinţat, şi o declaraţiune formala ca societatea se supune legilor române.

Statutele nu vor putea sa deroge principiilor stabilite în acest codice;

2) Recipisa casei de depuneri constatând depunerea cauţiunei fixată de guvern pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contracta în tera. Acesta cauţiune nu va putea, în nici un cas, să fie mai mica de 300.000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînă la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250.000 lei, pentru fie-care ramura în parte.

Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acţionarilor şi creditorilor din tera.

Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statului român dupe cursul dilei cînd se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societăţii, cari singura va fi recunoscută de proprietara;

3) O declaraţiune a societăţii, omologata de autoritatea competinţa a terei respective, ca cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România.

Articolul 246

Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe cari guvernul le va fixa dupe impregiurari, societăţile prin acţiuni, străine, vor avea sa observe şi dispositiunile speciale urmatore:

1) Societăţile prin acţiuni străine 'şi vor alege unul din oraşele terei ca domiciliu, unde vor avea un representant general pentru tote operaţiunile lor în tera.

Acest representant va trebui să fie confirmat de guvern, şi o-data cu cererea de confirmare va depune o copie autentică dupe procura sa generală. Acesta procura nu va putea conţine alte limite de cat cele puse prin insesi statutele societăţii directiunei ei centrale;

2) Dupe importanţa obiectului societăţii, guvernul va putea cere, ori-cînd va găsi cu cale, a se înfiinţa pe lîngă representantul ei şi un comitet de administraţiune compus din cel puţin duoi membri, avend domiciliul lor în tera, şi care comitet va lucra ca delegaţiune a administraţiunei centrale a societăţii, şi va fi respundetor conform statutelor societăţii şi conform legei de faţa;

3) Societăţile prin acţiuni străine vor publică la epoce fixe cari nu vor putea fi mai depărtare de trei luni una de alta, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din tera, conform prescripţiunilor legei.

Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat dupe publicarea lor, dările de sema şi bilanţurile ce vor publică la sediul lor principal;

4) Guvernul va putea retrage însă autorisatiunea acordată, observând formalităţile prevedute pentru autorisatiune:

a) Cînd capitalul de acţiuni al societăţii autorisate se va fi redus, prin ori-ce impregiurare, la jumetatea sumei aretata cînd s'a făcut cererea de autorisatiune; ... b) Cînd prin ori-ce impregiurare s'ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de dile, sa o fi completat; ... c) Cînd se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevedute în actul de constituire; ...

5) Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci cînd se va dovedi că nu mai exista în tera nici o obligaţiune a societăţii autorisate, sau cînd o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta neconditional pentru societatea străină cari va cere liberarea cauţiunei;

6) Acţiunile societăţilor străine funcţionînd în tera nu vor putea fi admise la cota bursei române, de cat dupe ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, avend publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv.

Articolul 247

Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supune pe societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine sa pota dobendi în România alte drepturi de cat cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate respundetore de tote obligaţiunile contractate de administratorii sau representantii sei, chiar cînd aceştia prin contractarea lor ar fi depăşit puterile ce li se conferise.

Articolul 248

Societăţile străine inceteza de a mai funcţiona în tera:

a) Cînd societatea sau representantul ei nu va observa principiile esenţiale ale legei care reguleza societăţile pamentene şi dispositiunile presentei secţiuni; ... b) Cînd ar inceta reciprocitatea preveduta la al. I de sub art. 237. ...

Articolul 249

Societăţilor străine de felul celor prevedute de art. 239 cari functioneza, precum şi celor cari vor avea un sediu secundar sau representante la punerea în aplicatiune a presentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a'şi regula positiunea în conformitate cu dispositiunile legei de faţa.

Articolul 250

Persoanele cari vor face ori-ce fel de operaţiuni sub ori-ce titlu, în favorea şi pe sema societăţilor străine cari nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise din presenta secţiune, şi vor păgubi printr'acesta şi pe Stat de taxele la cari are drept, vor fi respundetore de daunele causate Statului român prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevedute de art. 323 din codul penal.

Capitolul 2

Despre asociaţiuni Secţiunea I Despre asociatiunea în participaţiune

Articolul 251

Asociatiunea în participaţiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăţi, o participaţiune în beneficiele şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni sau chiar asupra întregului lor comerciu.

Articolul 252

Asociatiunea în participaţiune poate să aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către necomercianţi.

Articolul 253

Asociatiunea în participaţiune nu constitue, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă de persona interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga de cat către acela cu care a contractat.

Articolul 254

Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de densii.

Cu tote acestea, întru cat privesce raporturile lor între densii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restitue în natura, avend dreptul, în cas cînd restitutiunea nu s'ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste casuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da compt de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi perderi.

Articolul 255

Afară de dispositiunile articolelor precedente, convenţiunile părţilor determina forma, întinderea şi condiţiunilea asociaţiunei.

Articolul 256

Asociaţiunile în participaţiune sînt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie să fie probate prin act scris.

Secţiunea II Despre asociatiunea de asigurare mutuala

Articolul 257

Asociatiunea de asigurare mutuala are de scop de a împărţi între asociaţi daunele causate prin riscurile cari sînt obiectul asociaţiunii.

Ea constitue, faţa cu cel de al treilea, o persona juridică distinctă de persona asociaţilor.

Articolul 258

Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris.

Ea se reguleza prin convenţiunile părţilor.

Articolul 259

Asociatiunea se administrează prin asociaţi, cari sînt mandatarii sei temporali şi revocabili.

Articolul 260

Regulele privitore la responsabilitatea administratorilor, la publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor cari aduc schimbări unuia sau altuia dintr'ensele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sînt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala.

Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui sa resulte îndeplinirea dispositiunilor art. 147.

Articolul 261

Asociaţii nu sînt obligaţi să contribuie de cat cu partea determinata prin contract; şi în nici un cas nu sînt ţinuţi către cel de al treilea, de cat fie-care în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociaţiune.

Articolul 262

Acela care a perdut lucrul pentru cari s'a asociat inceteza de a face parte din asociaţiune remanendu'i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.

Articolul 263

Asociatiunea nu se disolva prin interdictiunea sau mortea unuia din asociaţi.

Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

Capitolul 3

Dispositiuni penale şi transitorii

Articolul 264

Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codicele penal pentru escrocherie, acei cari simuland sau afirmând fals existenta subscriptiunilor sau versamintelor într'o societate prin acţiuni, sau anuntand publicului, cu rea credinţa, ca interesate în societate persoane cari nu sînt, sau cari prin alte simulatiuni au obţinut sau au încercat să obţină subscriptiuni sau versaminte.

Articolul 265

Se vor pedepsi cu o amenda pînă la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele, prescrise de codicele penal:

1) Fondatorii, administratorii, directorii, censorii şi lichidatorii societăţilor, cari în relaţiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanţuri sau în situaţiunea acţiunilor, au enuntat cu rea credinţa, sau cari cu sciinta au ţinut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;

2) Administratorii şi directorii cari, cu sciinta, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce resulta dintr'ensele, sau prin mijlocire de bilanţuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;

3) Administratorii şi directorii cari au emis acţiuni mai jos de cat valoarea lor nominală, au cumperat acţiuni ale societăţii contrariu dispositiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin călcarea dispositiunilor primei părţi ale art. 174;

4) Administratorii şi directorii cari au efectuat reducţiunea capitalului sau fuziunea societăţii, contravenind dispositiunilor art. 101 şi 197;

5) Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vietei şi al societăţilor administrative de tontine, cari vor fi contravenit dispositiunilor art. 147;

6) Lichidatorii cari au repartit activul social între asociaţi, contravenind dispositiunilor art. 203.

Aceeaşi pedepsa se aplică censorilor cari, în casurile aretate în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor.

Articolul 266

Dacă depunerea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor în comandită prin acţiuni sau anonime, a actelor cari aduc schimbări diselor acte, a situaţiunilor lunare şi a bilanţurilor, la tribunalul civil sau la tribunalul de comerciu, dupe impregiurari, nu s'a făcut în termenele fixate, sau s'a făcut în mod incomplect, fie-care din persoanele cari sînt datoare a o face sau de a ordonă să se facă, se va pedepsi cu o amenda, care va putea să se ridice pînă la cinci-deci lei pentru fie-care di de intardiere.

Articolul 267

Administratorii societăţilor cooperative, avend asociaţi cu responsabilitate nemărginită, cari nu depun la tribunalul de comerciu, la finele fie-cărui trimestru, lista prescrisă de art. 229, şi grefierul care nu va denunta acesta omisiune procurorului tribunalului în cele dece dile urmatore, vor fi pedepsiţi cu o amenda pînă la trei sute lei.

Articolul 268

Ori-ce abatere de la dispositiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele d'anteiu doue aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei.

Articolul 269

Societăţile constituite înainte de punerea în lucrare a pressentului codice, vor fi supuse dispositiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182 precum şi dispositiunilor cari carmuesc lichidarea şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor.

Societăţile existente, cari ar voi sa'şi modifice statutele lor, sau cari ar voi sa prelungesca termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datore sa'şi pună statutele în conformitate cu presentul codice.

Titlul IX

DESPRE CAMBIA ŞI DESPRE CEC

Capitolul 1

Despre cambia Secţiunea I Condiţiunile esenţiale ale cambiei

Articolul 270

Cambia coprinde sau obligaţiunea de a plati sau obligaţiunea de a face să se platesca, la scadenta, o sumă hotarita infatisatorului, dupe formele stabilite în capitolul de faţa.

Cambia coprindend obligaţiunea de a plati se mai numesce şi bilet la ordin.

Cambia coprindend obligaţiunea de a face să se platesca, se mai numesce şi poliţa sau trata.

Condiţiunile esenţiale ale cambiei sînt:

1) Data;

2) Numirea de cambia sau poliţa rostita în textul înscrisului;

3) Numele persoanei sau firma primitorului;

4) Clausa la ordin;

5) Aretarea sumei de plătit;

6) A scadentei;

7) A locului platei;

8) Semnatura tragetorului sau a emitentului, cu numele sau cu firma sa, ori a mandatarului seu special.

Cambia care coprinde obligaţiunea de a face să se platesca (poliţa) trebuie să mai arate:

9) Persona trasului adică numele sau firma persoanei care are să facă plata.

Nu se cere să se arate în cambia valoarea sau causa, nici tragerea dintr'un loc într'altul.

Articolul 271

Scadenta nu poate să fie de cat una şi aceeaşi pentru tota suma aretata în cambia, şi poate să fie:

1) la o di fixa;

2) la vedere (înfăţişare);

3) La un timp anume hotărît dupe vedere: la una sau mai multe dile, la una sau mai multe luni dupe vedere;

4) La un timp anume hotărît dupe diua emiterii (dupe data);

5) La un anume balciu;

Dacă cambia nu arata epoca platei, ea e platibila la vedere (înfăţişare).

Articolul 272

Dacă în poliţa locul de plată nu se arata anume, poliţa se va plati la locul aretat lîngă numele sau firma trasului. În biletul la ordin, locul emisiunii se socotesce ca loc de plată şi în acelaşi timp ca domiciliu al emitentului, dacă un alt loc de plată nu s'a aretat.

Articolul 273

Lipsa vre-uneia din condiţiunile esenţiale aretate la articolele de mai sus, exclude calitatea şi efectele speciale ale cambiei, cu reserva efectelor ordinare ale obligatiunei, dupe natura sa comercială sau civilă.

Promisiunea de dobendi coprinsa în cambia sau renunţarea la prescripţiune se socotesce ca nescrisa.

Articolul 274

Cambia poate să fie trasa asupra unei persoane şi platibila la alta.

Ea poate să fie trasa în folosul tragetorului. Tragetorul se poate desemna el însuşi ca primitor.

Ea poate să fie trasa dupe ordinul şi în socotela unui al treilea.

Articolul 275

Cînd cambia e sub semnatura privată şi scrisă de un altul de cat debitorul, acesta, dacă nu e comerciant, industrial, plugar, vier, sluga sau lucrator cu mana, e dator sa adauge la semnatura sa cuvintele "bun şi aprobat", aretand în litere suma pentru cari se obliga.

Articolul 276

Cambia se poate emite şi în forma autentică. Cambia semnată prin punere de deget, cu pecete sau cu alte semne, nu are tărie dacă nu este facuta în forma preveduta de legea pentru autentificarea actelor.

Secţiunea II Despre gir

Articolul 277

Proprietatea cambiei, cu tote garantiele şi drepturile ce decurg dintr'ensa, se transmite prin gir.

Girantii sînt solidar respundetori de acceptarea şi de plată cambiei la scadenta.

Articolul 278

Dacă tragetorul, purtatorul sau girantul a interdis transferarea cambiei prin gir, inserand într'ensa clausa "nu la ordin" sau o alta clausa echivalenta, girurile făcute contra acestei interdiceri produc numai în privinta celui care a inserat clausa efectele unei cesiuni.

Articolul 279

Girul trebuie să fie scris pe cambia, datat şi semnat de girant.

Girul este valabil şi cînd girantul scrie numai numele sau firma sa în dosul cambiei, fără sa arate numele aceluia în ordinul căruia el e făcut (gir în alb).

Infatisatorul e în drept sa umple girul în alb.

Articolul 280

Girul în care s'a adăugat clausa "pentru încasare", "prin procuraţiune", "pentru mandat", "valoarea în garanţie", sau altele de asemenea, nu transmite proprietatea cambiei, ci imputernicesce pe infatisator a cere plata cambiei, a o protesta şi a notifica lipsa de plată autorului sau, a cere în justiţie plata, a incasa suma depusa şi a o gira prin procuraţiune.

Dacă se adauga în gir clausa "fără garanţie", "fără oblig", sau o alta de asemenea, girantul e scutit de obligaţiunea cambiala ce ar putea sa decurgă din girul seu.

Articolul 281

Girul cambiei ajunsă la scadenta produce numai efectul unei cesiuni.

Secţiunea III Despre acceptatiune § 1. Dispositiuni generale

Articolul 282

Cambia trasa la o epoca fixa dupe vedere, trebuie să fie înfăţişată pentru acceptare înăuntrul anului de la data sa, sub pedepsa pentru posesor de a perde acţiunea sa de recurs în contra girantilor şi în contra tragetorului.

Tragetorul şi fie-care din giranti vor putea sa fixeze un termen mai scurt de cat un an. În acest cas acela care a stabilit acest termen şi obligaţii cari vin dupe densul vor fi descărcaţi de acţiunea de recurs, dacă cambia nu s'a înfăţişat prin acceptare în termenul fixat de densii.

Cînd cambia e trasa dintr'un loc al terei şi platibila într'o tera străină cu care comerciul se face pe apa, în total sau în parte, termenul indicat în prima parte a acestui articol va fi indouit în timp de resbel maritim.

Articolul 283

Acceptatiunea trebuie să fie scrisă pe cambie şi semnată de acceptant.

Acceptarea se exprima prin cuventul "accept" sau prin alte cuvinte de asemenea; cu tote acestea, pentru ca o acceptare să fie valabilă, este destul ca acceptantul să semneze numele sau firma sa pe faţa anteriora a cambiei.

Articolul 284

Acceptarea unei cambie trasa la o epoca fixa de la înfăţişare trebuie să fie datată. Dacă trasul refusa datarea acceptului seu, sau, în lipsa de accept, a pune pe cambie o viza datată, în acest cas posesorul va trebui să facă să se stabilesca înfăţişarea la timp a cambiei prin un protest de lipsa de datare făcut înăuntrul termenului de înfăţişare.

Diua protestului va tine loc, în acest cas, de data sau de di de înfăţişare.

Dacă nu s'a făcut protest, atunci scadenta în contra acceptantului care a omis datarea, se socotesce de la cea de pe urma di a termenului de înfăţişare.

Articolul 285

Acceptarea trebuie să fie cerută la domiciliul trasului, chiar cînd cambia ar areta un alt loc de plată.

Articolul 286

Acceptarea cambiei platibila într'un alt loc de cat acela al reşedinţei acceptantului, trebuie să arate persona prin midlocirea căreia urmeza să se facă plata. În lipsa unei asemenea indicatiuni, este presupus ca acceptantul voesce sa platesca el însuşi la locul fixat pentru plata.

Articolul 287

Acceptarea trebuie să fie data la înfăţişarea cambiei, sau cel mai tardiu în cele 24 de ore de la înfăţişare. Ea nu poate fi revocată dupe ce cambia a fost înapoiată

Articolul 288

Acceptarea poate să fie restrînsa la o sumă mai mica de cat cea însemnată în cambia.

Dacă se adauga alte restricţiuni în accept, atunci cambia ast-fel acceptată se privesce ca o cambia a carei acceptare s'a refusat, şi posesorul poate să exercite recursul în garanţie în contra girantilor şi în contra tragetorului; cu tote acestea acceptantul remane indatorat conform regulilor relative la cambie, în limitele acceptului seu.

Articolul 289

Acceptarea defectuosa sau refusul total ori în parte al acceptarei se constata în chipul aretat în secţiunea VIII a capitolului de faţa.

Articolul 290

Acceptantul contracteza direct obligaţiunea de a plati cambia.

Acceptantul este obligat prin acceptarea facuta, de şi tragetorul ar fi cadut în faliment înaintea acceptarei fără ca acceptantul sa o fi sciut.

Acceptantul e de asemenea indatorat conform regulelor relative la cambie către tragetor; el însă nu are în contra tragetorului acţiunea cambiala.

§ 2. Despre acceptatiunea prin interventiune sau pentru onore

Articolul 291

Cambia pe care trasul nu a acceptat'o poate fi acceptată de persoanele aretate într'ensa pentru a o accepta sau a o plati la nevoe.

Articolul 292

Cambia care nu e acceptată de tras, nici de persoanele aretate pentru a o accepta sau plati la nevoe, poate fi acceptată de către un al treilea.

Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea; cu tote acestea acceptarea celui de al treilea nu lipsesce pe posesor de acţiunea de recurs pentru a dobendi cauţiune, afară numai dacă din actul de protest nu reiese ca posesorul a consimţit la acea acceptare.

Pot încă interveni ca persona de al treilea, trasul sau persoanele aretate pentru a accepta cambia sau a o plati la nevoe, cu tote ca în acesta calitate ele ar fi refusat acceptarea.

Articolul 293

Acceptantul prin interventiune se obliga conform regulilor relative la cambie către toţi girantii cari succed persoanei în onorea căreia el a acceptat.

Acesta obligaţiune se stinge cînd cambia nu se infatiseza acceptantului pentru onore în termenul hotărît pentru facerea protestului.

Persoana onorata şi girantii anteriori păstrează acţiunea de recurs pentru lipsa de acceptare în contra autorilor lor, de şi cambia a fost acceptată prin interventiune.

Articolul 294

Dacă acceptantul pentru onore a omis sa însemneze în acceptul seu, în onorea carei persoane anume se face acceptarea, acesta se socotesce data în onorea tragetorului.

Între mai multe acceptatiuni pentru onore, precaderea se cuvine aceluia cari liberează mai mulţi obligaţi, sub pedepsa pentru posesor de a pierde acţiunea de recurs în contra acelora cari ar fi fost liberaţi.

Articolul 295

Acceptantul prin interventiune trebuie să facă a i se inmana prin posesor protestul pentru neacceptare, şi sa 'l remită fără intardiere persoanei onorate.

Secţiunea IV Despre aval

Articolul 296

Plata cambiei poate fi garantată prin aval.

Avalul e scris pe cambia şi semnat de către acela care'l da.

El se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau altele de asemenea.

Articolul 297

Datatorul avalului ia asupra'şi îndatoririle persoanei pentru care se face garant şi se obliga conform regulelor relative la cambie, cu tote ca obligaţiunea persoanei pentru care s'a dat avalul nu ar fi valabilă.

Dacă nu se arata persona pentru care se da avalul, el e socotit dat la poliţe, pentru acceptant; iar dacă poliţa nu e încă acceptată, pentru tragetor. La biletele la ordin sau valori cambiali, el e socotit dat pentru emitent.

Posesorul cambiei trebuie să îndeplinească în contra datatorului avalului tote actele cari sînt trebuinciose pentru a păstra acţiunea cambiala în contra persoanei pentru care s'a dat avalul.

Articolul 298

Datatorul avalului care platesce cambia sosita la scadenta, e subrogat în drepturile ce are posesorul în contra persoanei pentru care s'a dat avalul şi în contra obligatilor anteriori.

Secţiunea V Despre duplicate şi copii § 1. Despre duplicate

Articolul 299

Tragetorul sau emitentul cambiei e ţinut a da primitorului, dupe cererea sa, unul sau mai multe duplicate.

Ori-ce alt posesor al cambiei poate de asemenea sa cera duplicate. El trebuie să se adreseze pentru acesta la girantul seu nemidlocit, care la rendul seu se adresează la girantul seu nemidlocit, pînă cînd cererea ajunge în cele din urma la tragetor.

Articolul 300

Ori-ce duplicat trebuie să aibă aceiaşi coprindere ca şi cambia şi să fie însemnat ca prima secunda, etc.

În lipsa unei asemenea indicatiuni, fie-care exemplar e socotit ca o cambia deosebită.

Articolul 301

Dacă s'a plătit cambia dupe înfăţişarea unuia din mai multe exemplare emise, cele-alte perd puterea lor. Respunderea de cele-l'alte exemplare are însă loc în casurile urmatore;

1) Girantul care a girat mai multe exemplare ale aceleiaşi cambie la diferite persoane, şi toţi girantii posteriori ale căror semnături se găsesc pe exemplarele neînapoiate în momentul platei, respund de girurile lor;

2) Acceptantul care a acceptat mai multe exemplare ale aceleiaşi cambie, respunde de acceptarile aflate pe exemplarele neînapoiate în momentul platei;

3) Dacă mai multe exemplare sînt girate către persoane diferite şi tote acceptate, girantul şi acceptantul sînt ţinuţi solidar pentru fie-care gir şi pentru tote acceptele.

Articolul 302

Acel care a tramis un exemplar al cambiei pentru acceptare, trebuie să însemneze pe cele-l-alte exemplare persona la care s'a expediat acest exemplar pentru acceptare: omisiunea acestei însemnări nu exclude efectele cambiei.

Depositarul exemplarului expediat pentru acceptare e dator sa'l inmaneze posesorului duplicatului la a sa cerere.

Posesorul unui duplicat pe care este însemnat la cine se găseşte exemplarul expediat pentru acceptare, nu poate să exercite recursul în garanţie pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată, dacă nu dovedesce în formele stabilite în secţiunea VIII a capitolului de faţa:

1) Ca exemplarul expediat pentru acceptare nu i s'a înmânat de către depositar;

2) Ca acceptarea sau plata nu s'a putut dobândi în temeiul duplicatului.

§ 2. Despre copii

Articolul 303

Ori-ce posesor al unei cambie poate să scota copii pentru trebuinţele sale.

Copiele scose trebuie să fie conforme cu originalul şi sa coprinda tote girurile şi însemnările ce se găsesc în el, cu adaugirea "acesta e o copie" sau o alta de asemenea.

Articolul 304

Acceptarea şi girurile originale scrise pe copie indatoreza pe acceptant şi pe giranti ca şi cînd ar fi scrise pe cambia originala.

Secţiunea VI Despre scadenta

Articolul 305

O cambie la vedere are scadenta la înfăţişarea ei.

Articolul 306

Scadenta unei cambie platibila la o epoca fixa dupe vedere, e hotarita prin data acceptarei sau aceea a infatisarei constatată în modul prevedut de art. 284.

Articolul 307

Dacă termenul e fixat pe dile, scadenta are loc la ultima di a termenului; în calculul termenului nu intra nici diua cînd s'a emis cambia platibila dupe data, sau cînd s'a înfăţişat pentru acceptare cambia platibila dupe vedere, nici diua scadentei. Cambia platibila la o luna sau mai multe luni, sau la o septemana sau mai multe septemani dupe data sau dupe vedere, e platibila la data lunei sau a septemanei scadentei corespundetore cu data emiterii sau a infatisarei.

Dacă acesta data corespundetore nu exista, cambia e platibila în diua cea de pe urma a lunei scadentei.

Dacă scadenta este fixată la jumetatea unei luni, ea se implinesce la 15 ale acelei luni. Scadenta la începutul sau la sfersitul lunei este la prima sau ultima di a lunei.

Articolul 308

Termenul unei cambie, platibila în timpul unui balciu se implinesce în ajunul spargerei balciului, sau în diua de balciu dacă balciul nu tine mai mult de o di.

Secţiunea VII Despre plata § 1. Dispositiuni generale

Articolul 309

Posesorul unei cambie girata dovedesce ca e proprietarul ei prin seria neîntreruptă de giruri cari au ajuns pînă la densul.

Girurile şterse sînt socotite nescrise.

Acela care platesce nu e indatorat sa examineze autenticitatea girurilor.

Articolul 310

Cambia trebuie să fie înfăţişată pentru plata; plătită la locul aretat într'ensa şi la diua scadentei. Dacă diua scadentei e o serbatore legală, diua platei e cea d'anteiu di de lucru urmatore.

Articolul 311

Cambia emisă la vedere, sau la o epoca fixa dupe vedere, trebuie să fie înfăţişată pentru plata în termenul şi în modul prevedut de art. 282.

Articolul 312

Termene de graţie, de favore, pentru plata cambiei nu pot avea loc.

Articolul 313

Cînd suma de plătit e scrisă în acelaşi timp în litere şi în cifre, dacă este deosebire, suma cea mai mica va trebui să fie plătită.

Articolul 314

Posesorul cambiei nu poate să refuse o plata în parte, de şi cambia ar fi fost acceptată pentru suma intrega; dar ca sa'şi păstreze recursul în garanţie pentru suma neplatita, el va trebui sa dovedesca, printr'un protest, lipsa în parte de plată.

Articolul 315

Cambia trebuie să fie plătită în moneta aretata într'ensa, cu distincţiunile prevedute de art. 41.

Articolul 316

Posesorul cambiei nu poate să fie silit a primi plata înainte de scadenta.

Acela cari platesce o cambie înainte de scadenta este respundetor de validitatea platei.

Articolul 317

Plata unei cambie facuta în manele posesorului la scadenta şi fără opositiune din partea cui-va, liberează pe debitor.

Articolul 318

Posesorul cambiei, ca sa dobendesca plata, trebuie să dea adeverinta pe însăşi cambie şi sa inmaneze debitorului cambia achitată.

Dacă debitorul a făcut numai o plata în parte, creditorul trebuie să facă menţiune despre plata în parte pe cambia sau sa'i inmaneze o adeverinta deosebită.

Dacă plata are loc dupe protest, actul de protest şi socotela de intorcere trebuie de asemenea să fie înmânate debitorului care platesce.

Articolul 319

Lipsa totală sau parţială de plată se dovedesce în modul stabilit la secţiunea VIII a capitolului de faţa.

Protestul pentru neplata trebuie să fie făcut în diua ce urmeza dupe aceea a scadentei; dacă acea di este o Duminica sau serbatore legală, protestul se va face în cea d'anteiu di de lucru ce urmeza.

Articolul 320

Dacă plata cambiei nu e cerută la scadenta, acceptantul sau emitentul, dupe expirarea termenului protestului pentru neplata, are dreptul a consemna suma arătată în cambie la casa de depuneri, şi a depune recipisa la tribunalul locului unde trebuia să se facă plata, fără nici o alta incunosciintare, pe riscul şi cu cheltuiala posesorului.

Articolul 321

Debitorul cambiei nu poate fi oprit de la plata ei de cat în cas de perderea cambiei şi de faliment al posesorului.

§ 2. Despre plata prin interventiune sau pentru onore.

Articolul 322

Dacă cambia nu e plătită de către tras, de către acceptant, de către emitent, sau de către persoanele indicate ca sa o platesca la nevoe, ea poate fi plătită de către un al treilea.

Plata prin interventiune trebuie să fie declarata în actul de protest.

Articolul 323

Acela cari platesce o cambia prin interventiune e subrogat în tote drepturile posesorului, în limitele aretate în art. următor.

Articolul 324

Dacă plata prin interventiune e facuta pentru onorea tragetorului sau a emitentului, toţi girantii sînt liberaţi.

Dacă ea e facuta pentru onorea unui girant, toţi girantii posteriori sînt liberaţi.

Între mai mulţi cari ofer plata prin interventiune, are precădere acela cari opereze mai multe liberaţiuni. Un intervenient care platesce, cu tote ca se invedereza din cambia sau din protest ca un altul care ar fi operat mai multe liberaţiuni a oferit sa platesca cambia, nu are recursul în garanţie în contra acelor giranti cari ar fi fost liberaţi prin plata oferită de cel-l'alt.

Articolul 325

Dacă trasul care n'a acceptat, se presinta în acesta calitate ca sa platesca o cambia protestata, el trebuie să aibă precădere înaintea altora. Cînd însă trasul se presinta ca sa platesca prin interventiune, atunci se aplică dispositiunile art. precedent.

Secţiunea VIII Despre protest

Articolul 326

Protestul trebuie să fie făcut de portărel dupe cererea posesorului cambiei.

Asistenţa de martori nu este necesară.

În oraşele neresedinte de tribunal protestul se va face de judecătorul de ocol.

Articolul 327

Protestul trebuie să se facă prin un singur act:

1) La locul însemnat în cambia pentru acceptare sau pentru plata, şi în lipsa de asemenea indicatiuni, la reşedinţa sau la domiciliul trasului sau al acceptantului, sau al emitentului, ori la ultimul seu domiciliu cunoscut;

2) La reşedinţa sau domiciliul persoanelor însemnate în cambia, fie de către tragetor, fie de către girant, pentru a o accepta sau plati la nevoe;

3) La reşedinţa sau domiciliul celui de al treilea care a acceptat cambia prin interventiune.

În cas de gresita sau de falsa aretare a locurilor sus numite, portărelul este dator sa consemne în actul de protest cercetările făcute pentru a găsi aceste persoane.

Articolul 328

Protestul trebuie să cuprindă:

1) Transcrierea exactă a cambiei, a acceptarei, a girurilor şi a tutulor aretarilor şi insemnarilor coprinse într'ensa;

2) Numele persoanei pentru care şi în contra căreia se face protestul;

3) Somatiunea adresată persoanei în contra căreia se face protestul, obiectul somaţiunei, locul şi data unde şi cînd s'a făcut somatiunea;

4) Respunsul obţinut sau aretarea ca persona în contra căreia e făcut protestul n'a dat nici un respuns.

Protestul trebuie să fie semnat de portărel.

Dacă cambia s'a perdut şi nu exista un duplicat sau o copie, protestul, în locul transcrierei, va trebui sa coprinda o descriere pe cat se poate de precisa a cambiei.

Articolul 329

Portărelul nu va putea să facă acte de protest, în care el singur, rudele sau afinii lui, în linie directa în tote gradele, şi în linie colaterală pînă la gradul al treilea inclusiv, ar fi părţi interesate.

Portărelul va areta în actul de protest midlocele prin cari s'a încredinţat de identitatea persoanelor contra cărora s'a făcut protestul.

Ştersăturile, răsăturile şi ori-ce scriptura între rinduri sau cu semn de tramitere, trebuie să fie aprobate şi semnate de portărel.

Articolul 330

Originalul protestului se va aduce la tribunal şi, adeverindu-se de preşedinte sau de către acela care'i tine locul, se va da infatisatorului. Portărelul este ţinut, sub pedepsa de cheltuieli şi daune interese către părţi, sa treca tote protestele în întreg, di cu di şi dupe ordinea datei, într'un registru special numerotat şi parafat de preşedinte, coprindend data, natura, specia actului şi numele părţilor. În cas de pierdere dovedită a originalului, el se poate înlocui prin un extract legalisat din registru.

Articolul 331

Nici un act din partea posesorului cambiei nu poate să înlocuiască protestul spre a dovedi îndeplinirea actelor necesare pentru a conserva acţiunea cambiala.

Cu tote acestea, protestul pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte la acesta, printr'o declarare datată şi semnată de persona care refusa de a accepta sau de a plati. Acesta declarare trebuie să fie investită cu data certa în termenul prescris pentru facerea protestului, sau cel mai tardiu în cele duoe-deci şi patru ore cari vor urma dupe expirarea acestui termen.

Acesta declarare poate fi facuta sau pe cambia sau prin act separat. Declararea prin act separat trebuie să coprinda transcrierea exactă, cerută de aliniatul anteiu al art. 328.

Formalităţile prescrise în acest articol se vor observa sub pedepsa de nulitate.

Articolul 332

Mortea sau falimentul trasului, sau protestul pentru lipsa de acceptare, nu apera pe posesorul cambiei de îndatorirea de a constata lipsa de plată în chipul aretat în articolele de mai sus.

Articolul 333

Clausa "fără protest" sau "fără cheltuieli" apera de protest, dar nu dispensa de înfăţişarea cambiei pentru acceptare sau plata.

Articolul 334

Perderea drepturilor prin nefacerea protestului în termenul prescris de lege, nu are loc cînd o forta majoră a împiedicat sau intardiat protestul. Forta majoră remane însă în sarcina posesorului, dacă el omite să facă protestul îndată ce impregiurarile nu se mai împotrivesc.

Secţiunea IX Despre contra-cambia

Articolul 335

Posesorul cambiei neplatita poate să încaseze suma aretata într'ensa cheltuelile şi desdaunarea pentru preţul schimbului plătit de densul, prin o contra-cambia trasa la vedere asupra tragetorului sau asupra unuia din giranti.

Acela care a plătit contra-cambia poate să se despăgubească şi el în acelaşi mod contra obligatilor anteriori.

Articolul 336

Contra-cambia va fi însoţită de cambia protestata, de protest, sau de declararea data conform art. 331 şi de o socotela de intorcere.

Socotela de intorcere trebuie să arate:

1) Suma în capital a cambiei protestate cu dobenda de la diua scadentei;

2) Cheltuelile protestului şi alte cheltuieli legiuite, precum: comisioane de banca, plata midlocitorilor de schimb, timbru şi porto pentru scrisori;

3) Numele persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia;

4) Preţul schimbului cu care s'a negociat contra-cambia.

Articolul 337

Preţul schimbului datorit posesorului se reguleza dupe cursul schimbului locului unde cambia era platibila asupra reşedinţei persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia.

Preţul schimbului datorit girantului care a plătit cambia se reguleza dupe cursul locului de unde s'a tras contra-cambia.

Preţul schimbului nu este datorit dacă cursul schimbului nu s'a afirmat conform prescripţiunilor art. 40.

Articolul 338

Ori-ce girant care a plătit cambia poate să sterga propriul seu gir şi tote girurile posteriore.

Secţiunea X Despre acţiunea cambiala

Articolul 339

Dacă lipsa de acceptare e dovedită în formele prescrise în secţiunea VIII, tragetorul şi girantii sînt solidari şi unul către altul obligaţi a da o cauţiune pentru plata cambiei la scadenta, şi pentru plata cheltuielilor.

Articolul 340

Posesorul unei poliţe acceptată va avea dreptul a cere o cauţiune de la giranti şi de la tragetor dacă acceptantul este în faliment, sau dacă el a suspendat plăţile ori dacă o execuţiune în contra'i a remas fără efect, dovedind, în formele stabilite în secţiunea VII, ca cauţiunea n'a fost data de acceptant şi ca o noua acceptare nu se poate dobendi de la persoanele indicate la nevoe.

Ori-ce girant poate cere cauţiune în contra obligatilor anteriori, infatisand probele aretate mai sus.

Posesorul şi giratarii vor avea acelaşi drept şi în casul cînd emitentul unui bilet la ordin a cadut în faliment sau a suspendat plăţile, ori a fost urmărit fără resultat.

Articolul 341

Dacă cambia e platibila într'un alt loc de cat reşedinţa acceptantului sau a emitentului şi la o alta persona, lipsa de plată va trebui să fie constatată dupe regulile stabilite în secţiunea VIII, chiar pentru a se conserva acţiunea în contra acceptantului şi în contra emitentului.

Articolul 342

Posesorul cambiei protestata pentru neplata trebuie să insciinteze pe girantul seu despre acesta în cele duoe dile de la data protestului sau a declararei de care se vorbesce în art. 331.

Ori-ce girant insciintat trebuie să facă aceiaşi insciintare autorului seu nemidlocit în cele doue dile dupe priimirea insciintarii, şi asa mai departe pînă la tragetor sau pînă la primul girant.

Insciintarea e socotită data prin predarea la posta, în intrul termenului de mai sus, a unei scrisori recomandată.

Dacă un girant n'a aretat în gir locul domiciliului seu, insciintarea despre lipsa de plată trebuie să fie data autorului seu nemijlocit.

Acela care omite insciintarea sau nu o da autorului sau nemijlocit, e ţinut către toţi girantii anteriori la repararea daunei causate prin acesta omisiune, perdend încă şi dreptul la dobendi şi cheltuieli în contra acestor persoane, de la cari nu va putea cere de cat suma aretata în cambia.

Articolul 343

Posesorul cambiei neplatita la scadenta poate să exercite acţiunea cambiala în contra unora din obligaţi sau în contra unui singur dintre ei, fără sa pearda dreptul sau în contra celor-l'alţi.

El nu e ţinut sa observe ordinea girurilor.

Articolul 344

Acţiunea posesorului cambiei neplatita la scadenta se marginesce la plata sumei indicate în cambia, a dobendilor şi a cheltuielilor justificate prin socotela de intorcere dupe dispositiunile art. 336 şi 337.

Girantul care a plătit cambia are dreptul sa cera de la un girant anterior sau de la emitent plata sumei indicată în socotela de intorcere cu dobenda de la diua platei şi plata cheltuielilor şi a preţului schimbului.

Articolul 345

Dacă posesorul cambiei exercita acţiunea sa de regres individual contra unuia din obligaţi anteriori, el trebuie s'o intenteze în cele 15 dile de la data protestului, sau a declararei de care se vorbesce în art. 331.

Dacă locul de reşedinţa al debitorului este într'o depărtare mai mare de trei miriametre de la locul unde cambia era platibila, termenul va fi sporit cu câte o di pentru fie-care trei miriametre. Fracţiunile mai mici de doue miriametre nu se vor numera; fracţiunile de doue miriametre şi mai mult vor spori termenul cu o di.

Articolul 346

Dacă cambia este trasa sau emisă în România şi plătibilă în tera străină, acţiunea de regres în contra obligatilor resedend în Regat trebuie să fie exercitată în termen:

De sese-deci de dile dacă cambia e platibila în Europa, exceptându-se Islanda şi Insulele Feroe, asupra unei pieţe maritime a Asiei sau a Africei pe Mediterana, pe Marea Neagra, pe canalul de Suez sau pe Marea Roşie, sau asupra unei pieţe interioare legate cu una din pieţele maritime sus dise cu o cale ferată.

De unasuta doue-deci dile dacă cambia e platibila asupra unei pieţe maritime sau legată cu densa cu cale ferată a Oceaniei sau asupra unei pieţe a Americeii dincoce de Capul Horn.

De doue sute patru dile în cele-alte casuri.

Termenele de mai sus vor fi indoite în timp de resbel maritim, dacă cambia e platibila asupra unei pieţe cu care traficul se face în tot sau în parte pe calea marei.

Articolul 347

Citatiunea trebuie să fie înmânată obligatilor acţionaţi, în intrul termenelor prevedute în precedentele doue articole.

Articolul 348

Dacă posesorul exercita acţiunea cambiala colectiv în contra girantilor şi în contra tragetorului, el se bucura în privinta fie-cărui din ei de termenul fixat în articolele de mai sus.

Girantii au dreptul sa exercite aceiaşi acţiune, sau individual sau colectiv, în aceleaşi termene.

În privinta lor termenul curge de la data platei sau de la data primirei citatiunei în judecata pentru plata.

Articolul 349

Debitorul unei cambie nu va putea opune de cat excepţiunile privitore la forma titlului sau lipsa condiţiunilor necesare pentru exerciţiul acţiunii şi excepţiunile personale aceluia care a exercitat acesta acţiune.

Aceste excepţiuni personale însă nu vor putea intardia condamnarea la plata, de cat dacă ele sînt lichide şi de o grabnica solutiune, şi, în tote casurile întemeiate pe o proba scrisă.

Articolul 350

Posesorul cambiei pierde acţiunea în recurs în contra tragetorului şi în contra girantilor dupe expirarea termenelor de mai sus:

1) Pentru înfăţişarea cambiei platibila la vedere sau la o epoca fixa dupe vedere;

2) Pentru protestul de neplata;

3) Pentru exerciţiul acţiunii de recurs.

Girantii perd de asemenea acţiunea lor de recurs în contra obligatilor anteriori, dupe expirarea termenelor de mai sus, fie-care în ceea-ce'l privesce.

Cererea în judecata, de şi intentată d'înaintea unor judecători necompetinti, împiedica perderea acţiunii de recurs.

Articolul 351

Cu tota perderea acţiunii de recurs, tragetorul remane obligat către posesorul cambiei pentru suma de la care tragetorul ar avea, în alt chip, un folos nedatorat în paguba posesorului.

În casul prevedut de art. 341, acesta dispositiune va fi de asemenea aplicabilă acceptantului unei poliţe şi emitentului unui bilet la ordin.

Secţiunea XI Despre cambie purtînd semnatura unor persoane incapabile sau o semnatura falsa ori falsificata

Articolul 352

Cambia semnată de persoane incapabile e valabilă în privinta persoanelor capabile cari au semnat'o.

Cambia purtînd o semnatura falsa sau falsificata are tărie faţa cu toţi girantii şi cu emitentul ale căror semnături nu sînt false sau falsificate.

Articolul 353

Acei cari au girat, avalizat sau acceptat o cambia falsa, sînt obligaţi faţa cu posesorul ca şi cînd ar fi girat, avalizat sau acceptat o cambia adeverata.

Secţiunea XII Despre cambia perduta sau sustrasa

Articolul 354

O cambia perduta sau sustrasa se poate declara fără tărie faţa cu ori-ce posesor care nu va exercita drepturile sale în termenul hotărît prin dispositiunile urmatore.

Articolul 355

Proprietarul unei cambie perduta sau sustrasa poate cere anularea ei la tribunalul comercial al locului platei. Dacă presidentul tribunalului va găsi ca reclamantul a justificat proprietatea şi perderea sau sustragerea cambiei, el va ordonă, prin încheiere, publicarea unei ordonanţe coprindend transcrierea exactă sau o descriere precisa a cambiei pierdută sau sustrasa, şi invitarea către ori-cine o poseda de a o infatisa la grefa tribunalului, instiintand ca în lipsa de înfăţişare ea se va declara fără tărie faţa cu posesorul.

Termenul pentru presintarea cambiei va fi de 40 dile pentru cambiile trase sau emise în tera; iar pentru cele afară din tera se vor aplica termenele prevedute în art. 346.

Ordonanţa va trebui să fie afişată în sala tribunalului, în localurile bursei celei mai apropiate şi în sala comunei locului platei. Ea va trebui să fie publicată de asemenea în foia anunțurilor judiciare ale aceluiaşi loc şi în alte diare pe cari, dupe impregiurari, presidentul le va insemna în încheierea sa.

Termenul va curge de la data scadentei cambiei dacă ea n'a ajuns încă la scadenta, şi în cas contrariu de la publicarea ordonanţei.

Articolul 356

În cursul termenului stabilit în articolul precedent, proprietarul cambiei va putea exercita tote actele cari tind la păstrarea drepturilor sale, şi dupe scadenta el va putea cere plata dând cauţiune, sau în lipsa de cauţiune, consemnarea sumei.

Dupe trecerea acestui termen şi constatandu-se ca cambia pierdută sau sustrasa nu s'a presintat, ea se va declara fără tărie faţa cu posesorul, prin o hotărîre a tribunalului data contradictoriu cu cei obligaţi.

Acesta hotărîre va descarca cautiunile date.

Articolul 357

Posesorul care se va justifica prin o serie neîntreruptă de giruri nu poate fi obligat a înapoia cambia, exceptându-se casul de rea credinţa sau de gresela mare saversita în dobendirea ei.

Secţiunea XIII Despre ordinul în producte sau mărfuri

Articolul 358

Ordinul în producte sau mărfuri e o poliţa şi se reguleza dupe dispositiunile capitolului de faţa, cu reserva modificărilor coprinse în articolele urmatore.

Articolul 359

Ordinul în producte sau mărfuri trebuie să coprinda numirea de poliţa sau de ordin în producte sau mărfuri, rostita în textul înscrisului, şi sa arate natura produselor sau mărfurilor de predat, calitatea şi cantitatea lor.

Articolul 360

În ordinul în producte sau mărfuri se va hotărî epoca cînd va trebui să se facă predarea.

În lipsa de asemenea lămurire, calitatea de poliţa va fi exclusa, cu reserva efectelor obligaţiunilor dupe natura lor civilă sau comercială.

Articolul 361

Dupe trecerea termenului fixat în ordin, posesorul va avea facultatea a'l executa sau prin încărcarea marfei pe apa sau pe uscat, sau prin strămutarea acestei marfi în alte locuri de deposit, sau în alte magasii.

Dacă posesorul vrea sa o păstreze în depositele sau în magasiele unde ea se găseşte, dupe trecerea termenului fixat în ordin, mărfurile vor remane pe socotela şi în risicul seu.

Articolul 362

În lipsa de convenţiuni speciale, cheltuelile predarei sau, dupe casuri, acelea ale mesurarei sau ale cantarirei, vor fi în sarcina aceluia cari trebuie să predea.

Cheltuelile primirei vor fi în sarcina creditorului căruia va trebui să se facă predarea.

Articolul 363

Preţul marfei nepredate se va regula, întru cat privesce plata despăgubirilor, dupe cursul pieţei la locul şi în timpul hotărît pentru predare.

Cursul se va regula dupe dispositiunile coprinse în art. 40.

Capitolul 2

Despre cec

Articolul 364

Ori-cine are sume de bani disponibile la o banca sau la ori-ce persona va putea dispune de aceste sume, în tot sau în parte, în folosul seu personal sau în folosul unui al treilea prin un cec.

Articolul 365

Cekul trebuie să arate suma de plătit, să fie datat şi semnat de emitent. El va putea fi emis la infatisator sau în folosul unei persoane numite. Va putea fi plătibil la vedere sau într'un termen care nu va fi mai mare de dece dile de la înfăţişare.

El va putea să fie subscris în ordin şi transmis chiar prin gir în alb.

Articolul 366

Sînt aplicabile cekului toate dispositiunile privitore la gir, la aval, la semnatura persoanelor incapabile, la semnăturile false sau falsificate, la scadenta şi plata cambielor, la protest, la acţiunea în contra emitentului şi în contra girantilor, la biletele perdute sau sustrase.

Articolul 367

Posesorul cekului trebuie să 'l înfăţişeze trasului pentru-plata, în cele opt dile de la data dacă el este emis în locul platei, şi în cele cinci-spre-dece dile dacă el e plătibil într'un loc osebit de acela unde el este emis. Diua datei nu este coprinsa în acest termen.

Articolul 368

Posesorul cekului care nu 'l infatiseza în termenele de mai sus perde acţiunea sa în contra girantilor; el perde chiar acţiunea sa în contra emitentului, dacă suma nu este disponibilă din faptul trasului, la scadenta termenelor de mai sus.

Articolul 369

Acela care emite un cec fără data, sau cu o dată falsa, sau fără sa existe în manele depositarului suma disponibilă, va fi pedepsit cu o amenda egala cu dece la suta a sumei aretata în cec, afară de pedepsele prevedute în legea penală, dacă va fi cas.

Titlul X

DESPRE COMPTUL CURENT

Articolul 370

Contractul de compt curent produce:

1) Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în comptul curent asupra primitorului lor prin acea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligatiunei de mai 'nainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însă în comptul curent a unui efect de comerciu sau a unui alt titlu de credit e presupusa facuta sub "rezerva incasarei;"

2) Compensatiunea reciprocă între părţi, pînă în concurenta debitului şi a creditului respectiv la încheierea socotelei, cu reserva platei diferenţei;

3) Curgerea de dobenzi pentru sumele trecute în comptul curent în debitul primitorului, de la data înscrierii.

Dobendile sînt cele comerciale şi se socotesc pe di, dacă părţile nu s'au învoit alt-fel.

Articolul 371

Existenta comptului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în comptul curent.

Articolul 372

Încheierea comptului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convenţiuni, şi în lipsa la 31 Decembrie a fie-cărui an.

Dobenda diferenţei curge de la data lichidarei.

Numai diferenţa (saldo) lichidată la încheierea comptului curent poate fi supusă execuţiunei sau oprirei în mana unui al treilea sau asigurata prin ipoteca. Dacă s'a consimţit o ipoteca pentru credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de densul de cat pînă la concurenta saldului final al comptului.

Articolul 373

Contractul de compt curent e de drept desfiinţat.

1) Prin scadenta termenului convenit;

2) În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din părţi;

3) Prin falimentul uneia din părţi.

Desfiinţarea contractului de compt curent se poate cere în cas de morte, de interdictiune sau incapacitate legală a uneia din părţi.

Titlul XI

DESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION

Capitolul 1

Despre mandatul comercial Secţiunea I Despre mandatul comercial în general

Articolul 374

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe sema şi socotela mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Articolul 375

De şi conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile cari nu sînt comerciale, afară numai dacă acesta se declara cu precisiune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucţiuni de cat asupra unor părţi ale afacerii, mandatul se socotesce liber pentru cele-alte.

Mandatul pentru o anume afacere coprinde împuternicire şi pentru tote actele necesare executarei lui, chiar cînd nu ar fi anume aretate.

Articolul 376

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest cas este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s'au expediat şi sa ingrijesca de densele în socotela mandantului, pînă ce acesta va putea lua mesurile necesare .

În cas de intardiere, el va putea încă cere sechestru judiciar şi chiar vindarea lucrurilor dupe formele prevedute de art. 71.

Articolul 377

Dacă lucrurile primite în socotela mandantului presinta semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia tote mesurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului faţa cu cel ce a făcut transportul; alt-fel este responsabil de lucrurile primite dupe descriptiunile coprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vindarea lucrurilor dupe formele prevedute de art. 71.

Articolul 378

Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului tote faptele ce ar putea sa'l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

Articolul 379

Mandatarul este respundetor de stricăciunile lucrurilor ce'i sînt încredinţate spre păstrare, afară de cele provenite din cas fortuit, forta majoră, din vitiul sau chiar natura lor.

Articolul 380

Mandatarul e ţinut a plati dobenda la sumele de bani cuvenite mandantului din diua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Articolul 381

Mandatarul care nu se conformă instrucţiunilor primite de la mandant, respunde de daune interese.

Articolul 382

Mandatarul este dator a incunosciinta fără intardiere pe mandant despre executarea mandatului.

Dacă în urma primirei acestei incunosciintari, mandantul intardie respunsul un timp mai lung de cat cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Articolul 383

Mandatarul care schimba destinaţiunea sumelor primite în socotela mandantului, e dator dobenda la aceste sume din diua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de ori-ce alta acţiune, chiar penală în cas de dol sau frauda.

Articolul 384

Mandatarul este dator sa 'şi arate mandatul persoanelor cu cari trateza, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s'ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probeza ca aceştia aveau cunoscinta de ele în momentul cînd obligaţiunea a fost contractată.

Articolul 385

Mandantul e ţinut a procura mandatarului midlocele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convenţiune contrarie.

Articolul 386

Suma ce se datoreşte mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convenţiune, de către judecata, dupe impregiurari.

Articolul 387

Mandatarul, pentru tot ce i se datoresce din executarea mandatului sau şi chiar pentru retribuţiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe cari mandatarul le deţine pentru executarea mandatului, sau cari se găsesc la dispositiunea sa, în magasinele sale sau în deposite publice, sau pentru cari el poate proba prin posesiunea legitima a poliţei de încărcare, sau a scrisorei de carat, ca i s'au expediat.

Creanţele sus dise au precădere asupra ori-căror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vindatorului ce revendica, cu tote plăţile şi cheltuelile vor fi fost făcute înainte sau dupe ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În cas de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumperate în socotela lui, se exerciteza conform dispositiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III din acest codice.

Dacă lucrurile mandantului au fost vîndute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra preţului.

Articolul 388

Pentru a exercita dreptul aretat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce 'i sînt datorite, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci dile şi cu prevestirea ca, la cas de neplata, se va procede la vindarea lucrurilor supuse privilegiului.

Mandantul va putea face opositiune, citând pe mandatar înaintea judecatei. Opositiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei dile de la primirea notificatiunei de către mandant.

Dacă mandantul nu are reşedinţa sau domiciliul ales în locul de reşedinţa al mandatarului, termenul pentru opositiune va fi de 10 dile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 dile dacă domiciliază în ori-ce altă parte a terei; de duoe luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opositiunea s'a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus dise, conform dispositiunilor art. 68.

Articolul 389

Dacă mai mulţi mandatari sînt numiţi prin acelaşi act fără a se areta ca ei trebuie să lucreze împreună, fie-care din ei poate lucra în lipsa celui-alt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi, acei ce accepta se socotesc autorisati a'l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiţi.

Comandatarii sînt responsabili solidar.

Articolul 390

Afară de casurile prevedute de codicele civil, mandatul inceteza:

1) Prin căsătoria femeei comercianta ce a dat sau primit mandatul, dacă nu este autorisata a continua comerciul conform dispositiunilor art. 15;

2) Prin revocarea autorisatiunei de a exercita comerciul, ce fusese acordată femeei maritate sau minorului cari au dat sau primit mandatul.

Articolul 391

Mandantul sau mandatarul care, fără causa justa, prin revocarea sau renunţarea sa întrerupe executarea mandatului, respunde de daune interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin mortea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestui din urma se va determina dupe ceea-ce s'a executat în proportiune cu ceea-ce s'ar fi datorit pentru completa executare a mandatului.

Secţiunea II Despre prepuşi şi representanti

Articolul 392

Prepus este acela care este însărcinat cu comerciul patronului seu, fie în locul unde acesta 'l exercita, fie în alt loc.

Articolul 393

Patronul respunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el în limitele insarcinarei ce 'i-a dat.

Dacă sînt mai mulţi patroni, fie-care din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se reguleza dupe natura societăţii.

Articolul 394

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a cărui jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru acesta şi a fi conform dispositiunilor art. 10.

Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foia anunțurilor judiciare a localitatei. Pînă la îndeplinirea formalităţilor de mai sus se aplică dispositiunile articolului următor.

Articolul 395

Faţa cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotesce general, şi coprinde tote actele necesare exerciţiului comerciului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vre-o restricţiune a mandatului tacit, dacă nu probeza ca ei o cunosceau în momentul contractarei obligatiunei.

Articolul 396

Prepusul este tot-d'a-una dator a trata în numele patronului şi sa arate în sub-semnatura sa, pe lîngă numele şi pronumele seu propriu, numele şi pronumele sau firma patronului cu menţiunea "prin procura", sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului privitore la exerciţiul comerciului cu care acesta a fost însărcinat.

Articolul 397

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte, în socotela sa proprie sau a altuia, la alte negoţuri de natura aceluia cu cari este însărcinat.

În cas contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, şi patronul are încă dreptul de a retine pentru sine folosele ce ar resulta din aceste operaţiuni.

Articolul 398

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispositiunilor coprinse în titlul III şi IV al acestei cărţi, în ce privesce comerciul cu care este însărcinat.

Articolul 399

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleaşi forme cu care el a fost dat.

Articolul 400

Prepusul poate intenta ori-ce acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de densul în exerciţiul comerciului cu care a fost însărcinat.

Articolul 401

Dispositiunile acestei secţiuni se aplică representantilor caselor comerciale sau ai societăţilor străine cari de obicinuit trateza sau încheie în tera, în numele şi pe socotela acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinaţi.

Secţiunea III Despre comisii caletori pentru comerciu

Articolul 402

Ori-cine trimite în alta localitate o persona din serviciul seu, autorisand'o cu scrisori, avisuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operaţiuni de ale comerciului seu, remane obligat prin faptele contractate de acesta persona în marginile insarcinarei ce 'i-a dat.

Articolul 403

Dispositiunile art. 396 se aplică comisilor caletori; aceştia însă nu pot subscrie "prin procura," ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

Secţiunea IV Despre comisii pentru negot

Articolul 404

Comisii pentru negot sînt prepuşi pentru vindarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exerciteza comerciul şi în momentul predarei sa cera şi sa încaseze preţul mărfurilor vîndute, putend da pentru acesta valabilă chitanţa în numele patronului lor.

Afară din magasin, ei nu pot cere plata creanţelor patronului fără autorisatie specială.

Capitolul 2

Despre comision

Articolul 405

Comisionul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socotela comitentului.

Între comitent şi comisionar exista aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele urmatore.

Articolul 406

Comisionarul este direct obligat către persona cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu cari a contractat comisionarul, şi nici acestea nu au vre-o acţiune în contra comitentului.

Articolul 407

Comisionarul trebuie să tie, deosebite între densele şi chiar de ale sale proprii, lucrările diferiţilor comitenţi, şi să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fie-care operaţiune.

Dacă comisionarul are în contra aceleiaşi persoane creanţe provenind din diferite operaţiuni făcute în comptul comitentilor sei, sau din o operaţiune a sa proprie şi a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fie-care afacere, şi în cas de plată sa arate în registrele sale persona pentru care plata s'a făcut.

În lipsa de asemenea aretare, plata se va împărţi proporţional între fie-care creanta.

Articolul 408

Operaţiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale reman în sarcina sa, şi prin urmare:

1) Dacă a vîndut cu preţ mai mic de cat cel hotărît sau în lipsa mai mic de cat cel curent, el este dator sa platesca comitentului diferinta, afară numai dacă nu ar proba ca vindarea cu preţul hotărît nu se putea face, şi ca vindend ast-fel comitentul a fost scutit de paguba;

2) Dacă a cumperat cu un preţ mai mare de cat cel hotărît, comitentul poate refusa operaţiunea şi a o considera ca facuta în socotela comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa platesca diferinta preţului;

3) Dacă lucrul cumperat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul'l poate refusa.

Articolul 409

Comisionarul care, fără autorisatiunea comitentului, face înaintări de bani, vinderi sau alte operaţiuni pe credit, 'şi ia asupra-şi ori-ce răspundere, şi comitentul'i poate cere plata neintardiata a creditelor făcute cedîndu'i interesele şi folosele ce ar resulta din acesta.

Articolul 410

Comisionarul cari vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisorea de avis, persona cumperatorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune ca s'a făcut pe bani gata, proba contrarie nu este admisă.

Articolul 411

Cînd comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambie, obligaţiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit circulând în comerciu sau mărfuri avend preţ la bursa ori în piaţa, dacă comitentul nu a dispus într'alt-fel, el însuşi poate să'i procure pe preţul cerut, ca vindator, lucrurile ce trebuia sa cumpere, sau sa retina pentru sine dupe preţul curent, ca cumperator, lucrurile ce trebuia sa vinda în socotela comitentului, deosebit de dreptul seu la provisiune.

Dacă în casurile mai sus aretate, comisionarul, dupe îndeplinirea insarcinarei sale, nu face cunoscut comitentului persona cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumperarea sau vindarea s'a făcut pe comptul seu şi sa cera de la comisionar executarea contractului.

Articolul 412

Comisionarul nu este respundetor pentru îndeplinirea obligaţiunilor luate de către persoanele cu cari a contractat, afară de convenţiune contraria.

Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, faţa cu comitentul, pentru îndeplinirea obligaţiunilor resultand din contract.

În acest cas, el are dreptul la provisiunea specială numita "pentru garanţia", "pentru credit". Acesta provisiune se stabilesce de părţi prin convenţiunea lor, iar în lipsa este lăsată la apreciarea judecatei.

Titlul XII

DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

Articolul 413

Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru şi intreprindetorul care se obliga a'l face în numele seu propriu şi în socotela altuia, ori între unul dintre aceştia şi cărăuşul ce se insarcineza a'l face.

Se numesce "cărăuş" persona care 'şi ia însărcinarea ca într'un mod ore-care să transporte sau să facă a se transporta un obiect ore-care.

Obligaţiunile între expeditor şi intreprindetorul de transporturi pe apa, şi căpitan sau patron, sînt regulate prin dispositiunile prevedute în cartea II a acestui codice.

Articolul 414

Expeditorul trebuie să dea cărăuşului care i-ar face cerere o scrisore de carat.

Scrisorea de carat poate să fie la ordin sau la purtător.

Forma şi efectele girului scrisorei de carat sînt regulate prin dispositiunile titlului IX din acesta carte.

Articolul 415

Scrisorea de carat trebuie să fie datată, subscrisă de expeditor şi sa coprinda;

1) Natura, greutatea, mesura sau numerul lucrurilor de transportat, şi dacă lucrurile sînt în ladi sau pachete şi calitatea acestora, numerul şi sigiliele sau mărcile puse pe densele;

2) Numele expeditorului şi locuinta sa;

3) Numele şi locuinta cărăuşului;

4) Locul de destinatiune şi persona destinatarului cu aretare dacă scrisorea de carat este la ordin sau la purtător.

5) Portul sau preţul transportului şi sumele datorite cărăuşului pentru expeditiune, adaugîndu-se cheltuelile anticipate sau de provision;

6) Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, cînd transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcut cu mare sau mica iutela;

7) Cele-alte stipulaţiuni asupra cărora părţile s-au înţeles.

Expeditorul se poate desemna el însuşi ca destinatar.

Articolul 416

Expeditorul este dator a incredinta cărăuşului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este respundetor de coprinsul şi regularitatea lor.

Articolul 417

Cărăuşul va da expeditorului, cînd acesta 'i-ar cere, un exemplar al scrisorei de carat subscris de densul.

Dacă scrisorea de carat e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuş, transfera posesiunea lucrurilor transportate.

Convenţiunile necoprinse în scrisorea de carat nu au nici o tărie, faţa cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorei de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuş.

Articolul 418

Dacă cărăuşul primesce lucrurile de transportat fără nici o reserva, se presupune ca ele nu presinta vitii aparente de imbalotare.

Articolul 419

Cărăuşul este dator să facă expediţiunea lucrurilor de transportat dupe ordinea în care le-a primit, afară dacă prin natura lor, din causa destinatiunei ce acele lucruri au sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui să se urmeze într'alt fel, sau dacă nu ar fi împiedicat de veri-un cas fortuit sau forta majoră.

Articolul 420

Dacă din cas fortuit sau forta majoră, transportul este împiedicat sau peste mesura intardiat, cărăuşul trebuie să incunosciinteze îndată pe expeditor, care are facultate de a resilia contractul plătind numai cheltuelile făcute de cărăuş, şi dacă împiedicarea are loc în timpul efectuarei transportului, cărăuşul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amenduoe casurile se va înapoia cărăuşului exemplarul scrisorei de carat la ordin sau la purtător, pe care 'l-a subscris.

Articolul 421

Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul şi de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane de cat aceea aretata în scrisorea de carat, ori de a dispune cum va crede de cuviinţă; dar este dator a plati cărăuşului cheltuelile făcute şi pagubele directe şi imediate resultand din executarea acestui contra-ordin.

Obligaţiunea cărăuşului de a executa ordinul expeditorului inceteza din momentul în cari lucrurile, fiind ajunse la locul de destinatiune, persona căreia 'i sînt destinate şi care poseda actele necesare a făcut cererea de predare cărăuşului, sau din momentul în care acesta 'i-a remis scrisorea de carat. În aceste casuri numai destinatarul lucrărilor transportate are facultatea de a dispune de densele.

Dacă scrisorea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul aretat în prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorei de carat subscris de cărăuş. Cărăuşul primind contra-ordin are dreptul sa cera restituirea exemplarului sus dis sau, dacă destinaţiunea lucrurilor de transportat s'a schimbat, el poate pretinde o noua scrisore de carat.

Articolul 422

Termenul predarei lucrurilor transportate se hotarasce prin învoirea părţilor. În lipsa, el este lăsat la aprecierea judecatei.

Articolul 423

Cărăuşul este respundetor de faptele subordonaţilor sei, de ale tuturor cărăuşilor succesivi şi de ale ori-carei alte persoane carei densul 'i-a încredinţat facerea transportului.

Articolul 424

Diferiţii cărăuşi au dreptul de a face să se declare, pe scrisorea de carat sau într'alt-fel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul cînd ele le sînt încredinţate.

În lipsa unei asemenea declaraţiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare şi conform cu aretarile coprinse în scrisorea de carat.

Articolul 425

Cărăuşul este respundetor de perderea sau stricăciunea lucrurilor ce 'i-au fost încredinţate spre transport, din momentul în care le primesce pînă la acela al predarei lor destinatarului, afară dacă nu probeza ca perderea sau stricăciunea au provenit din cas fortuit sau din forta majoră, din chiar vitiul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.

Articolul 426

Dacă sînt de transportat lucruri fragile sau cari se strica uşor, animale sau lucruri pentru cari transportul urmeza să fie făcut în anume condiţiuni, administraţiunile căilor ferate pot stipula ca perderea sau stricăciunea să se presupună ca provenită din vitiul lucrurilor transportate, din causa naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afară numai dacă ele sînt în culpa vedita.

Articolul 427

Stricăciunile se vor proba conform dispositiunilor art. 71, şi expeditorul, posesorul scrisorei de carat sau destinatarul, dupe distincţiunile prevedute în art. 421, poate fi autorisat de către justiţie sa cera predarea lucrurilor transportate, cu sau fără cauţiune.

Articolul 428

În cas de intardiere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăuşul perde o parte din preţul transportului în proportiune cu durata intardierei, şi perde întreg preţul transportului dacă intardierea a durat indoit de timpul hotărît pentru facerea transportului, afară de pagubele mai mari de cari este respundetor dacă s'ar proba ca ele au provenit din acesta causa.

Cărăuşul nu este responsabil de intardiere, dacă probeza ca ea a provenit din cas fortuit sau forta majoră, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.

Lipsa midlocelor indestulatore de transport nu ajunge pentru a justifica intardierea.

Articolul 429

Cărăuşul 'şi poate margini respunderea pînă la concurenta unei sume de atît la suta pentru lucrurile cari, prin natura lor, sînt supuse în timpul transportului la o micşorare în greutate sau în mesura. Aceasta suma trebuie să fie hotarita mai d'înainte şi specificată pentru fie-care lada sau colet, dacă lucrurile sînt împărţite în ladi sau colete.

Cărăuşul nu poate beneficia de convenţiunea prin care densul 'şi-a mărginit respunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probeza ca micşorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacă probeza ca, dupe impregiurarile ce au avut loc, micşorarea nu putea ajunge la aceea hotarita de părţi.

Articolul 430

Paguba provenită prin pierdere sau stricăciune se calculează dupe preţul curent al lucrurilor transportate la locul şi în timpul predarei. Preţul curent se stabilesce dupe dispositiunile art. 40, scadendu-se cheltuelile ce în tot-d'a-una se fac în cas de pierdere sau stricăciune.

Dacă paguba este causata prin dol sau negligenta vedita, cuantumul despăgubirei se determina dupe dispositiunile art. 1084 şi 1086 din codicele civil.

În cas de pierdere a obiectelor unui caletor predate cărăuşului fără aretarea conţinutului, cuantumul despăgubirei se determina dupe impregiurarile particulare ale faptului.

Articolul 431

Cărăuşul nu respunde de lucrurile preţioase, bani şi titluri ce nu 'i-au fost declarate, şi în cas de pierdere sau stricăciune nu este respundetor de cat de valoarea aretata.

Articolul 432

Dupe ajungerea lucrurilor transportate sau dupe trecerea dilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinatiune, destinatarul poate exercita tote drepturile derivând din contractul de transport, precum şi acţiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor şi a scrisorei de carat.

Articolul 433

Cărăuşul nu este obligat sa predea lucrurile transportate pînă cînd persona ce se presinta a le primi nu 'şi indeplinesce obligaţiunile.

În cas de neînţelegere, dacă destinatarul platesce suma ce crede ca datoresce, şi depune în acelaşi timp şi diferinta pînă la suma pretinsa de cărăuş, acesta este dator a'i preda lucrurile transportate.

Dacă scrisorea de carat e la ordin sau la purtător, cărăuşul se poate opune ca să facă predarea pînă la restituirea exemplarului subscris de densul.

Articolul 434

Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predarei, starea în care se afla lucrurile transportate, de şi ele n'ar presinta încă semne exterioare de stricăciune.

Destinatarul care primesce lucrurile e obligat sa platesca ceea ce se datoresce pentru transport dupe scrisorea de carat, precum şi tote celelalte cheltuieli.

Articolul 435

Dacă cărăuşul preda lucrurile transportate, fără a areta sumele ce 'i se datoresc lui, cărăuşilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neînţelegere, perde dreptul de regres şi remane respundetor către expeditor şi cărăuşii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are însă acţiune contra destinatarului.

Articolul 436

Ori-ce cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau ultimului cărăuş. Se poate indrepta şi contra cărăuşului intermediar, cînd s'ar proba ca paguba s'a causat în timpul cînd acesta a făcut transportul.

Ori-ce cărăuş chemat a respunde de fapte cari nu sînt ale sale, are facultatea de a chema în garanţie sau pe cărăuşul care 'l-a precedat imediat, sau pe cărăuşul intermediar respundetor de paguba, dupe dispositiunile stabilite mai sus.

Articolul 437

Pentru tote creanţele resultand din contractul de transport, cărăuşul are privilegiu asupra lucrurilor transportate pînă la predarea lor destinatarului.

Dacă sînt mai mulţi cărăuşi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.

Articolul 438

Dacă nu se găseşte destinatarul, sau se ivesce neînţelegere în privinta primirei lucrurilor transportate, presidentul tribunalului respectiv sau judecătorul de ocol poate ordonă depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile, şi sa ordone vindarea lor pînă la concurenta sumelor datorite cărăuşului, observându-se formele prevedute de art. 71.

Dacă nu e nici o contestatiune, cărăuşul, pentru a obţine plata ce i se datoresce, se va conformă dispositiunilor art. 388.

Articolul 439

Dacă în contractul de transport a fost preveduta veri-o clausa penală pentru neîndeplinire sau intardiere a predarei, se poate cere şi executarea transportului şi clausa penală.

Pentru plata clausei penale nu se cere ca paguba să se probeze.

Cînd s'ar dovedi ca paguba suferită este mai mare de cat clausa penală, se poate cere diferinta.

Clausa penală nu poate să aibă loc cînd, în casurile prevedute de art. 425 şi 428, cărăuşul nu este supus la răspundere.

Articolul 440

Plata portului şi primirea fără reserva a lucrurilor transportate, chiar cînd plata portului ar fi fost facuta înainte, sting ori-ce acţiune contra cărăuşului.

Cu tote acestea acţiunea contra cărăuşului pentru perderea parţială sau stricăciunea ce nu se putea cunosce în momentul predarei, subzistă şi dupe plata portului şi primirea lucrurilor transportate, dacă se dovedesce ca perderea sau stricăciunea a avut loc între darea lucrului în primirea cărăuşului şi predarea facuta de acesta, cu condiţiunea însă ca cererea pentru verificare să fie facuta îndată dupe ce se va fi descoperit paguba, şi nu mai tardiu de cat cinci dile dupe primirea lucrurilor de către destinatar.

Articolul 441

Ori-ce stipulaţiuni cari ar exclude sau ar margini în transporturile pe calea ferată, obligaţiunile şi respunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 433, 436, şi 440 sînt nule şi de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afară numai de casul cînd prin tarife speciale s'ar stabili ca preţul transportului să fie mai mic de cat acela coprins în tarifele ordinare.

Titlul XIII

DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE

Capitolul 1

Dispositiuni generale

Articolul 442

Asigurarea este un contract prin care asiguratorul se obliga ca, drept o primă, sa despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele ce acesta ar incerca din ore-cari intemplari fortuite ori de forta majoră, sau a plati o sumă de bani dupe durata sau ore-cari întâmplări ce ar avea loc în viaţa uneia sau mai multor persoane.

Articolul 443

Asigurările maritime sînt în special regulate prin dispositiunile prevedute în cartea II a acestui codice.

Articolul 444

Societăţile de asigurare mutuala regulate prin dispositiunile titlului VIII sînt supuse şi regulelor coprinse în titlul present, întru cat acestea nu sînt incompatibile cu natura lor specială.

Articolul 445

Contractul de asigurare se va face prin act scris.

Poliţa de asigurare va fi datată şi va areta:

1) Persona asiguratului şi reşedinţa sau domiciliul seu;

2) Persona asiguratorului şi reşedinţa sau domiciliul seu;

3) Obiectul asigurări ;

4) Suma asigurata;

5) Prima de asigurare;

6) Riscurile ce asiguratorul ia asupra-şi şi timpul de cînd aceste riscuri încep şi cînd se sfersesc.

Articolul 446

Dacă prin poliţa nu se declara pentru cine anume s'a contractat asigurarea, ea se socotesce contractată pe sema celui ce o face.

Articolul 447

Asiguratorul poate, la rendul seu, să facă să se asigure de către un altul lucrurile ce şi el a asigurat.

Asiguratul poate să asigure prima de asigurare.

Cesiunea drepturilor asiguratului, faţa cu asiguratorul, se face transferand poliţa printr'o declaraţiune subscrisă de cedant şi de cesionar; faţa cu cel de al treilea, ea nu are tărie dacă nu s'a notificat asiguratorului sau acceptat de acesta prin act scris.

Capitolul 2

Despre asigurarea în contra daunelor Secţiunea I Dispositiuni generale

Articolul 448

Asigurarea se poate face nu numai de proprietar, dar şi de creditorul care are veri-un privilegiu sau o ipoteca asupra lucrului, şi în general de ori-cine are un interes invederat şi legitim sau veri-o răspundere pentru conservarea lucrului.

Articolul 449

Asigurarea contra daunelor poate fi facuta pentru intrega valoare a lucrului, pentru o parte a valorei sau pentru o sumă determinata.

Asigurarea se poate face asemenea asupra unei ore-care părţi a lucrului, asupra mai multor lucruri de o-data sau deosebite, sau asupra unei universalitati de lucruri.

Pot fi asigurate cîştigurile ce se spera şi fructele neculese în casurile prevedute de lege.

Articolul 450

Dacă asigurarea contra daunelor nu acoperă de cat o parte din valoarea lucrului asigurat, asiguratul suferă o parte proporţională din daunele şi pierderile încercate.

Articolul 451

Lucrurile asigurate pentru întreaga lor valoare nu pot fi din nou asigurate pentru acelaşi timp şi pentru aceleaşi riscuri.

Cu tote acestea, a duoa asigurare este valabilă:

1) Dacă este subordonata nulitatei primei asigurări sau insolvabilitatei totale sau parţiale a primului asigurator;

2) Dacă drepturile resultand din prima asigurare s'au cedat celui de al duoilea asigurator, sau dacă s'a renunţat la primul asigurator.

Articolul 452

Dacă prin cel d'anteiu contract nu s'a acoperit intrega valoare a lucrurilor asigurate, asiguratorii posteriori respund de restul valorei dupe ordinea datei contractelor.

Tote asigurările contractate în aceeaşi di se considera ca făcute în acelaşi timp şi sînt valabile, pînă la concurenta valorei întregi, în proportiune cu suma asigurata de fie-care din ele.

Articolul 453

Asigurarea pentru o sumă mai mare decât valoarea lucrurilor asigurate, nu folosesce asiguratului dacă a fost dol sau frauda din partea sa; iar asiguratorul de buna credinţa are dreptul la prima.

Dacă nu a fost dol nici frauda din partea asiguratului, asigurarea este valabilă pînă la concurenta valorei lucrurilor asigurate; asiguratul nu este ţinut a plati prima pentru cat a declarat mai mult, însă este dator o indemnitate egala cu jumetatea primei şi nu mai mare de cat jumetate la suta din suma asigurata.

Articolul 454

Ori-ce declaraţiune falsa sau gresita, ori-ce ascundere de impregiurari sau fapte cunoscute asiguratului, dau loc la nulitatea asigurări cînd declaraţiunea sau ascunderea ar fi fost de asa natura ca asiguratorul, dacă ar fi cunoscut adeverata stare a lucrurilor, nu ar fi încheiat contractul sau nu 'l-ar fi făcut în aceleaşi condiţiuni.

Asigurarea este nulă chiar cînd declaraţiunea sau ascunderea sînt relative la impregiurari cari în realitate nu au avut influenţa asupra daunei sau perderei lucrurilor asigurate.

Dacă asiguratul a fost de rea credinţa, asiguratorul are dreptul la prima.

Articolul 455

Asigurarea este nulă dacă asiguratorul şi asiguratul sau persona ce a asigurat cunosceau ca n'au fost riscuri, sau ca ele incetase, ori ca paguba se şi intamplase.

Dacă numai asiguratorul cunoscea lipsa sau încetarea riscurilor, asiguratul nu este dator a plati prima; dacă cel ce a făcut asigurarea scia ca dăuna avusese loc, asiguratorul nu este ţinut la executarea contractului, dar are dreptul la prima.

Articolul 456

Asigurarea se socotesce ca cum nu ar fi existat dacă lucrul asigurat nu a fost supus riscurilor; asiguratorul însă are dreptul la o indemnitate care se va determina conform dispositiunilor art. 455 al. 1.

Articolul 457

Asiguratorul nu mai este responsabil cînd asiguratul prin faptul seu a transformat riscurile sau le-a mărit prin schimbarea unei circumstanţe esenţiale ast-fel în cat, dacă acesta noua stare de lucruri ar fi existat în momentul incheierei contractului, asiguratorul nu 'şi-ar fi dat consimtimentul, sau nu ar fi consimţit la asigurarea în aceleaşi condiţiuni.

Acesta dispositiune nu se aplică cînd asiguratorul a continuat executarea contractului dupe ce a avut cunoscinta de acea schimbare.

Articolul 458

Dacă asiguratul cade în faliment în timpul cînd riscurile sînt încă posibile şi asiguratorului nu i s'a plătit prima, acesta poate cere cauţiune sau resilierea contractului.

Asiguratul are aceleaşi drepturi dacă asiguratorul cade în faliment sau este în stare de lichidaţiune.

Articolul 459

Sînt în sarcina asiguratorului pierderile şi stricăciunile ce se intampla lucrurilor asigurate din casuri fortuite sau de forta majoră, pentru cari 'şi-a luat respunderea.

Asiguratorul nu respunde de pierderile şi pagubele provenite din însuşi vitiul lucrurilor asigurat şi nedenuntat, nici de acelea causate prin faptul sau culpa asiguratului, a agenţilor, comisionarilor sau comitentilor sei.

El nu respunde de riscurile resbelului sau de daunele resultand din miscari populare, afară de convenţiune contrarie.

Articolul 460

Despăgubirea datorită de către asigurator pentru daunele intemplate se determina dupe valoarea ce aveau lucrurile asigurate în timpul sinistrului.

Dacă valoarea asigurata a fost precedată de o preţuire facuta prin experţi aleşi de ambele părţi, acesta nu o poate ataca de cat pentru frauda, simulatiune sau falsificare, fără prejudiciul ori-carei alte acţiuni, chiar penale.

Dacă nu s'a făcut preţuire, valoarea lucrurilor asigurate poate fi stabilită prin tote midlocele de proba admise.

Afară de dispositiunile relative la asigurările contra riscurilor navigatiunei, asiguratul nu are dreptul sa abandone asiguratorului lucrurile remase sau scapate din sinistru. Valoarea lucrurilor remase sau scapate se scade din suma datorită de asigurator.

Articolul 461

În termen de trei dile dupe sinistru sau de cînd a avut cunoscinta de densul, asiguratul este dator sa'l facă cunoscut asiguratorului; e dator încă a face tot ceea ce'i va sta prin putinta spre a evita sau micşora daunele.

Cheltuelile făcute în acest scop de către asigurat sînt în sarcina asiguratorului, de şi suma lor adaogata la acea a daunelor ar trece peste suma asigurata, numai sa nu se dovedesca ca, în totul sau în parte, aceste cheltuieli au fost făcute fără chibzuinta.

Articolul 462

Asiguratorul care a plătit despăgubirea pentru stricăciunea sau perderea lucrurilor asigurate, este subrogat, faţa cu cel de al treilea, în drepturile ce din causa daunei nasc pentru asigurat. Asiguratul este responsabil de ori-ce act care a vatema asemenea drepturi.

Dacă despăgubirea s'a plătit numai în parte, asiguratul şi asiguratorul au dreptul sa recurgă contra celui de al treilea în proportiune cu cat li se datoresce la fie-care.

Articolul 463

În cas de înstrăinare a lucrurilor asigurate, drepturile şi îndatoririle vechiului proprietar nu trec la noul proprietar, dacă nu este convenţiune contrarie.

Secţiunea II Despre unele specii de asigurare contra daunelor

Articolul 464

Dacă creditorul a asigurat solvabilitatea debitorului seu, asiguratorul, înainte de a plati suma asigurata, are dreptul sa invoce beneficiul de discutiune conform art. 1662 şi următorii din codicele civil.

Asiguratorul care platesce suma asigurata este subrogat în drepturile asiguratului, faţa cu debitorul, cu reserva aretata în art. 462 în cas de despăgubire parţială.

Articolul 465

Asigurarea contra pagubelor provenite din foc coprinde tote daunele causate de incendiu ori din ce causa ar proveni, afară de culpa grava imputabilă personal asiguratului şi de casurile prevedute în ultimul aliniat al art. 459.

Asigurarea coprinde încă şi daunelor derivând din vitiul propriu al cladirei asigurate de şi el n'a fost aretat, afară dacă nu se probeza ca asiguratul avea cunoscinta de acel vitiu în momentul incheierei contractului.

Articolul 466

Sînt asimilate daunelor provenind din incendiu, dacă nu este convenţiune contrarie;

1) Stricăciunile causate lucrurilor asigurate de incendiul intemplat la o constructiune invecinata, sau provenind din midlocele întrebuinţate pentru a se opri sau a se stinge incendiul:

2) Pierderile şi stricăciunile intemplate prin ori-ce causa, în timpul transportului, lucrurilor asigurate, dacă acesta s'a făcut în scopul de a le apera de incendiu;

3) Stricăciunile causate prin deramarea constructiunei asigurate, dacă s'a făcut în scopul de a se opri sau de a se împiedica incendiul;

4) Pagubele provenind din stricăciunile producte prin trasnet, prin explosiuni sau alte asemenea accidente, chiar dacă nu s'ar fi dat nascere la incendiu.

Articolul 467

Riscul asiguratorului contra daunelor provenind din incendiu începe de la jumetatea dilei ce urmeza datei poliţei de asigurare dacă nu este convenţiune contrarie.

Articolul 468

Daunele produse de incendiul unei clădiri se determina prin comparatiunea valorei ce avea clădirea înainte de sinistru cu aceea ce o are dupe incendiu.

Articolul 469

Asiguratorul contra riscurilor locative, sau contra riscului recursului vecinilor, respunde numai de daunele materiale cari sînt consecinţa imediata şi directa a sinistrului.

Articolul 470

În cas de asigurarea recoltelor sau a fructelor pamentului, despăgubirea datorită de către asigurator se determina dupe valoarea ce aceste producte ar fi avut în timpul maturitatei lor, sau în timpul în care oicinuit se culeg dacă sinistrul nu ar fi avut loc.

Articolul 471

Asigurarea lucrurilor ce se transporta poate avea drept obiect valoarea lor cu cheltuelile trebuinciose pînă la locul de destinatiune şi profitul sperat pentru cel mai mare preţ ce ar avea în acel loc.

Dacă profitul sperat nu este anume preţuit în poliţa, el nu este coprins în asigurare.

Articolul 472

Riscul asiguratorului de transporturi începe din momentul în care lucrurile au fost depuse pentru transport şi continua pînă în momentul în care sînt ajunse la locul de destinatiune, dacă nu este convenţiune contrarie.

Intreruptiunea timporala a transportului şi schimbarea drumului hotărît sau a modurilor de expeditiune nu liberează pe asigurator de riscuri, dacă acesta intreruptiune şi schimbare ar fi fost necesară pentru facerea transportului.

Capitolul 3

Despre asigurările asupra vietei

Articolul 473

Ori-cine poate ca, drept o primă, să asigure plata unei sume de bani dupe durata sau intemplarile ce ar avea loc în însuşi viaţa sa sau a unei alte persoane.

Asigurarea asupra vietei unei alte persoane e nulă dacă contractantul nu are nici un interes la existenta ei.

Articolul 474

Asiguratorul nu datoresce plata sumei asigurata dacă mortea persoanei ce 'şi-a asigurat viaţa a provenit din sinucid, duel, sau e consecinţa unui delict ori a unei crime comisă de asigurat.

În aceste casuri asiguratorul câştiga prima, dacă nu este convenţiune contrarie.

Articolul 475

Schimbarea locuinţei, ocupatiunilor starei şi felului vietei asiguratului, nu fac sa înceteze efectele asigurări dacă nu au caracterele aretate la art. 457 şi dacă asiguratorul, dupe ce le-a cunoscut, nu a cerut resiliarea contractului.

În cas de resiliare, asiguratorul este dator sa restitue asiguratului a treia parte din prima.

Articolul 476

Dispositiunile articolelor 454 şi 455 se aplică şi la asigurările asupra vietei.

Articolul 477

În cas de morte sau faliment a aceluia ce a asigurat asupra vietei sale proprii, sau asupra vietei unei alte persoane, o sumă ce are a se plati alteia, de şi acesta 'i-ar putea fi mostenitore, folosele asigurări reman în beneficiul exclusiv al persoanei desemnată prin contract, afară întru cat privesce versemintele făcute, de dispositiunile codicelui civil relative la raporturi şi reductiuni în succesiuni şi la revocarea actelor făcute în frauda creditorilor.

Titlul XIV

DESPRE GAGIU

Articolul 478

Gagiul constituit de către un comerciant sau de un necomerciant pentru fapte de comerciu, se constata, între părţile contractante, prin tote probele admise de legea comercială şi prevedute în art. 46 din acest codice, fără a se distinge dacă părţile au sau nu acelaşi domiciliu.

Faţa însă cu cel de al trealea, gagiul nu poate fi dovedit de cat prin înscris, dacă suma pentru cari sa constituit gagiul trece peste 500 lei.

Articolul 479

Gagiul cambielor şi titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clausa "valoarea în garanţie" sau o alta de asemenea, din care să resulte voinţa părţilor ca aceste titluri au fost date în gagiu, iar nu ca s'a transmis proprietatea lor.

Gagiul asupra acţiunilor, părţilor de interes şi obligaţiunilor nominative ale societăţilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit prin un transfer înscris în registrele societăţii, cu aretatea "pentru causa de garanţie".

Dacă s'a dat în gagiu o creanta mobila, creditorul gagist, pentru a'şi avea privilegiul seu faţa cu cel de al treilea, urmeza sa notifice debitorului creanţei data în gagiu, constituirea gagiului.

Articolul 480

Creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s'a constituit în gagiu.

Acest privilegiu nu exista de cat dacă lucrul s'a pus şi se afla în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane alesa de părţi.

Creditorul este presupus ca are în posesiunea sa lucrurile date în gagiu cînd ele se afla în magasinele sale sau ale comisionarului seu, în vasele sale, la vama sau într'un deposit public, sau dacă înainte de sosirea lor e în posesiunea poliţei de încărcare, sau a scrisorei de carat girata cu clausa "valoarea în garanţie" sau o alta asemenea.

Articolul 481

Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gagiu. Dacă efectele date în gagiu au sosit la scadenta, creditorul gagist este dator a urmări şi incasa valoarea lor.

Cheltuelile făcute 'i sînt înapoiate şi, dupe ce 'şi va incasa creanta cu tote accesoriile ei, va da socotela de ceea ce remane.

Articolul 482

În cas de neplata la termen a întregii datorii pentru care s'a constituit gagiul, creditorul poate proceda la vindarea obiectelor date în gagiu.

Pentru acest sfersit el se va adresa la preşedintele tribunalului cu cerere de a fi autorisat sa vinda gagiul. Preşedintele va ordonă să se comunice îndată prin portarei acesta cerere atît debitorului, cat şi aceluia care a procurat obiectele date în gagiu, dacă acesta este altul de cat debitorul cu invitare ca sa'i supună în termen de trei dile observaţiunile sau intampinarile lor contra acestei cereri, dacă au veri-unele de făcut.

Dupe expirarea celor trei dile libere de la acesta notificare, preşedintele va statua asupra cererii de vindare a gagiului şi, prin ordonanţa ce va da, va incuviinta vindarea fie în mod convenit de părţi dacă ele au stipulat în ce mod să se vinda gagiul, fie în mod public şi prin organul unui agent judecătoresc designat de preşedinte dacă părţile n'au prevedut alt mod de vindare.

Articolul 483

Ordonanţa acesta nu va deveni executorie de cat dupe ce va fi fost notificată debitorului şi aceluia cari a procurat gagiul, cu indicarea dilei, locului şi orei la care se va procede la vindare şi, dupe ce vor fi expirat cele trei dile ale opositiunii, ordonanţa va remanea definitivă şi în ultim resort, dacă în trei dile de la primirea ei debitorul sau tertiul care a procurat gagiul nu vor fi făcut opositiune şi nu vor fi chemat pe creditor înaintea tribunalului.

În cas de opositiune, citarea părţilor şi judecarea opositiunei se vor face de urgenta şi cel mult în termen de opt dile de la primirea opositiunei.

Articolul 484

Termenul pentru a face apel contra hotărîrei intervenite asupra acestei opositiuni va fi de opt dile de la comunicarea hotărîrei tribunalului.

Articolul 485

Termenele mai sus fixate nu sînt susceptibile de a fi mărite în raport cu distanta.

Dacă debitorul sau tertiul care a procurat gagiul nu sînt domiciliaţi în coprinsul acestui tribunal şi n'au făcut electiune de domiciliu în acel coprins, notificările menţionate la articolele precedente vor fi valabil făcute prin afişarea lor în sala de audienta a tribunalului şi prin publicarea în Monitor sau în foile anunțurilor judecatoresci din acea localitate.

Procesul-verbal al portărelului, constatând îndeplinirea acestor formalităţi va tine loc în acest cas de dovada a notificarei.

Notificarea primei ordonanţe a preşedintelui se va face, chiar în acesta ultima ipotesa, conform art. 74 din procedura civilă.

Articolul 486

Ordonanţa care autorisa vindarea, dacă nu s'a făcut opositie în termenul prescris, şi hotărîrea data de tribunal asupra opositiei, în cas cînd s'a făcut asemenea opositie, sînt executorii de drept şi fără cauţiune chiar cînd s'ar fi făcut apel contra acelor acte şi înainte de expirarea termenului de apel.

Articolul 487

Drepturile acordate creditorului gagist prin articolele precedente nu sînt suspendate prin falimentul sau mortea debitorului ori a celui care a procurat lucrul dat în gagiu.

Articolul 488

Este nulă ori-ce clausa care ar autoriza pe creditor a'şi apropria gagiul, ori a dispune de densul fără îndeplinirea formelor de mai sus.

Articolul 489

Dispositiunile precedente nu modifica legile speciale şi regulamentele ce privesc băncile şi alte institute autorisate a face înaintări de bani şi împrumuturi de deposite şi lucruri date în gagiu.

Gagiul asupra mărfurilor depuse în magasinele generale e regulat prin dispositiunile legei speciale din 28 iunie 1881, şi gagiul asupra vaselor de comerciu prin dispositiunile cartei a II-a a acestui codice.

Cartea II DESPRE COMERŢUL MARITIM ŞI DESPRE NAVIGAŢIUNE

Titlul I

DESPRE VASE ŞI PROPRIETARII LOR

Articolul 490

Vasele sînt bunuri mobile.

Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, provisiunile şi în general tote lucrurile destinate usului seu permanent, chiar cînd ar fi ore-care timp separate de vas.

Articolul 491

Contractele pentru constructiunea vaselor, modificările şi resilierile lor, precum şi declaraţiunile şi cesiunile de participare la proprietatea unui vas în constructiune, făcute de către comitent sau de către constructorul care a luat asupra sa constructiunea, trebuesce a fi făcute în scris, şi nu se pot opune celor de al treilea dacă nu sînt transcrise în registrele căpităniei portului sau a autorităţii maritime unde e întreprinsă constructiunea.

Articolul 492

Pe lîngă drepturile decurgend din dispositiunile codicelui civil relative la locaţiune, comitentul mai poate cere resiliarea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului.

Constructorul poate desfiinta contractul pentru cas de forta majoră.

În cas de morte a constructorului, contractul se desfiinteza dupe dispositiunile art. 1485 din codicele civil.

Articolul 493

Ori-ce înstrăinare sau cesiune totală sau parţială a proprietăţii sau folosinţei unui vas trebuie facuta prin act scris, afară de dispositiunile coprinse în titlul IV din acesta carte.

Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în tera, ea poate fi facuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găseşte înscris. Afară din tera, înstrăinarea trebuie facuta prin act încheiat d'înaintea consului şi nu are tărie faţa cu cei de al treilea dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consiliul este dator sa tramita copie legalisata dupe actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris.

În tote casurile, înstrăinarea trebuie să fie notată şi pe actul de naţionalitate cu aretare dacă vindetorul remane creditor al preţului total sau în parte.

Capitanii de porturi şi autorităţile consulare nu pot primi şi transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se presinta actul de naţionalitate al vasului, afară de casul prevedut la art. 499 din acest codice.

Cînd se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naţionalitate determina preferinta.

Articolul 494

Autorităţile consulare în tera străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanţia datoriilor privilegiate notate pe actul de naţionalitate.

Articolul 495

Contractul de gagiu asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, trebuie facuta prin înscris.

Înscrisul făcut în tera prin care se constitue gagiul, nu are putere faţa cu cel de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde vasul este înscris, sau în acelea ale autorităţii consulare ale locului unde se găseşte vasul cînd înscrisul de gagiu este făcut în tera străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalisata dupe contractul de gagiu la oficiul maritim unde vasul se afla înscris.

În amendoue casurile, gagiul trebuie să fie notat pe actul de naţionalitate al vasului.

Capitanii de porturi şi autorităţile consulare în tera străină nu pot transcrie actul de gagiu dacă nu li se presinta actul de naţionalitate, afară de casurile prevedute în art. 496 şi 499.

În actul de transcriptiune se va face menţiune despre adnotarea gagiului pe actul de naţionalitate.

Articolul 496

Înscrisul constitutiv al gagiului asupra unui vas în constructiune nu are putere faţa cu cel de al treilea dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscriptiune se face constructiunea.

Cînd dupe terminarea constructiunii se da vasului actul de naţionalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gagiu ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului.

Articolul 497

Nu este necesitate de numirea vre-unui custode pentru ca gagiul asupra unui vas sa'şi aibă tărie.

Articolul 498

Dacă înscrisul cari constitue gagiul e la ordin, girul transmite creanta şi ori-ce alt drept accesoriu.

Articolul 499

Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gagiu a unui vas se face în tera, pe cînd vasul se afla în caletoria către o tera străină, părţile pot conveni ca adnotarea pe actul de naţionalitate să se facă în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu condiţiune ca acest loc să fie declarat în scris de o-data cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest cas capitanul portului va trimite îndată o copie legalisata dupe acel titlu oficiului consular sus dis cu spesele reclamantului.

Contractul nu are tărie faţă de cel de al treilea de cat de la data adnotării pe actul de naţionalitate.

Articolul 500

Contractele de constructiuni, de înstrăinare sau de gagiu ale vaselor mici cari nu sînt destinate a esi din porturi, din riuri, din canaluri sau lacuri şi a altora ce n'au acte de naţionalitate, nu au putere faţa cu cel de al treilea, dacă nu sînt transcrise într'un registru ce se va tine de autorităţile şi în formele ce se vor determina printr'un regulament de administraţiune publică.

Articolul 501

Proprietarul unuii vas este respundetor de faptele căpitanului şi ale celor-alte persoane ale echipajului şi ţinut de obligaţiunile contractate de căpitan, pentru tot ce privesce vasul şi expediţiunea. Cu tote acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s'a obligat personal poate, în tote casurile, prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datoreza sau este a i se datori, să se libereze de răspundere sau de obligaţiunile sus dise, exceptându-se însă acelea relative la salariele şi emolumentele persoanelor echipajului .

Cînd capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este de cat coproprietar, în lipsa de speciale convenţiuni, nu este respundetor personal pentru îndeplinirea obligaţiunilor ce a contractat relativ la vas şi expeditiune, de cat în proportiune cu interesul ce are.

Articolul 502

Abandonul vasului se poate face către toţi creditorii sau numai către unii dintr'ensii.

Declaraţiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris şi dupe ce transcriptiunea s'a făcut; ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sînt transcrise în acelaşi registru sau adnotate pe actul de naţionalitate.

În privinta creditorilor cari au introdus o acţiune sau făcut o somaţiune, abandonul se va face prin portarei, notificandu-se la domiciliul ales de creditor, sau, în lipsa, la grefa tribunalului de comerciu, în termen de opt dile de la primirea citatiunei sau a somaţiunei primită de la creditor, sub pedepsa de a nu se mai tine în sema.

Articolul 503

În cas de abandon, ori-ce creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligaţiune de a plati pe cei-alţi creditori privilegiaţi. Dacă sînt mai mulţi creditori cari voesc a lua vasul, se va preferi cel ce a făcut anteiu declaraţiunea; şi dacă declaraţiunea este facuta în acelaşi timp, se va prefera creditorul mai mare în suma.

Dacă nici un creditor nu voesce a lua pe sema sa vasul, el va fi vîndut dupe stăruinţele creditorului celui mai diligent; preţul va fi distribuiit între creditori, şi ceea ce va remanea dupe plata datorielor va fi al proprietarului.

Articolul 504

Proprietarul poate departa pe căpitan.

În cas de depărtare nici o despăgubire nu va fi datorită, afară numai dacă acest drept n'a fost stipulat în scris.

Dacă capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunţa la coproprietate şi cere plata capitului ce ar represinta partea sa de proprietate.

Suma acestui capital se determina prin expertisa.

Articolul 505

Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, decisiunile majoritatei sînt obligatorii şi pentru minoritate.

Majoritatea se formează din cei cari represinta un interes în vas mai mare de cat jumetatea valorei lui.

Tribunalul este ţinut sa încuviinţeze vindarea cu licitaţiune a unui vas, cînd i se va cere de un numer de coproprietari represintand jumetatea proprietăţii vasului, afară numai dacă părţile n'ar fi convenit într'alt fel.

Dacă vindarea unui vas este cerută de grave şi urgente impregiurari privitore la interesul comun, tribunalul poate incuviinta, deşi coproprietarii ce o cer nu represinta mai mult de cat o pătrime a proprietăţii vasului.

Titlul II

DESPRE CĂPITAN

Articolul 506

Capitanul sau patronul însărcinat cu comanda unui vas este respundetor pentru greselele sale, chiar usore, pe cari le comite în exerciţiul funcţiunilor sale.

Responsabilitatea căpitanului, în casurile prevedute de acest codice, nu inceteza de cat probandu-se obstacole provenite din cas fortuit sau forta majoră.

Articolul 507

Capitanul nu poate refusa încărcarea lucrurilor cu transportul cărora s'a însărcinat, sub cuvent că nu sînt potrivite cu vasul seu.

Articolul 508

Capitanul este respundetor de lucrurile încărcate.

Da recipisa de primire prin poliţa de încărcare.

Capitanul nu respunde de lucrurile preţioase, de bani şi titlurile de credit ce nu 'i-au fost declarate.

Capitanul este respundetor de stricăciunile ce din ori-ce causa s'a intemplat lucrurilor asedate de densul pe podela de sus a vasului, fără consimtimentul în scris al încărcătorului. Acesta dispositiune nu se aplică la caletoriele cele scurte ce se fac din port în port şi din liman în liman, pe lîngă termuri, fie pe mare, fie pe riuri.

Articolul 509

Capitanul are dreptul a întocmi echipagiul vasului, a fixa retribuţiunea persoanelor ce'l compun, însă e dator a face acesta în înţelegere cu proprietarii vasului cînd ei se vor afla într'acel loc.

Articolul 510

Capitanul este dator sa ţină un registru al vasului împărţit în urmatorele patru cărţi;

Jurnal general şi de comptabilitate;

Jurnal de navigaţiune;

Jurnal de încărcare sau manual al bordului, şi

Inventariul bordului.

Registrul nu poate fi întrebuinţat dacă mai anteiu fie-care foie nu va fi fost numerotată şi parafată de funcţionarul însărcinat special cu acesta; el va fi ţinut conform dispositiunilor art. 29, observându-se regulele urmatore:

În jurnalul general şi de comptabilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atribuţiunile căpitanului faţa cu echipagiul şi cu caletorii, la lucrurile încărcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul caletoriei, la decisiunile luate, la veniturile şi cheltuelile vasului, şi în general, la tot ceea ce privesce interesul proprietarilor, armatorilor sau încărcătorilor şi care poate da loc la vre-o răspundere sau cere în judecata, afară de însemnările particulare ce trebuiesc făcute în cele-alte jurnale;

În jurnalul de navigaţiune se va insemna, în special, direcţiunile urmate, calea percursa, manevrele făcute, observaţiunile geografice, meteorologice şi astronomice şi tot ce privesce navigatiunea;

În jurnalul de încărcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele şi locurile încărcării, natura, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate, destinaţiunea lor, persona încărcătorilor şi destinatarilor, locul şi data predarei şi tot ce privesce încărcarea;

În inventariul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele şi tote obiectele ce se afla pe vas, precum şi ori-ce schimbare li s'ar intempla.

Regulile pentru ţinerea uniforma a jurnalului nautic, a cărţilor din cari se compune şi pentru verificarea inventariului faţa cu legile maritime, sînt determinate de regulament publicat prin decret regal.

Articolul 511

Ţinerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe riuri sau lacuri şi pentru caletoriele vaselor cu capacitate mai mica de cinci-deci tone, cînd aceste caletorii nu se întind mai departe de termurile Marei-Negre, la Odesa şi Constantinopole.

Articolul 512

Capitanul va face sa i se visiteze vasul în casurile şi modurile stabilite prin regulamentele şi legile speciale.

Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face caletoria, ca este bine încărcat sau cu savura necesară.

Articolul 513

Capitanul este dator a avea pe vas:

1) Actul de naţionalitate;

2) Lista echipajului ;

3) Poliţele de încărcare şi contractul de navlu;

4) Actele de visita;

5) Chitanţele de plată sau înscrisurile de cauţiune ale vamei.

Articolul 514

Capitanul va comanda în persona vasul la intrarea şi esirea din porturi, limanuri, canaluri sau riuri.

El este obligat a întrebuinţa, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de câte ori acesta ar fi declarata obligatorie prin legile terei sau prescrisă de regulamentele ori usurile locale în străinătate.

Articolul 515

În caz de contraventiune la dispoziţiunile art. 510, 512, 513 şi 514, capitanul este răspunzător de orice paguba către cei interesaţi.

Articolul 516

Cînd capitanul se afla în localitatea unde domiciliază proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fără specială lor autorisare, sa ordone reparaţiunea vasului, sa cumpere pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, şi nici sa'l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în comptul vasului sau poverei (incarcaturei) sale.

Articolul 517

Dacă vasul este închiriat cu consimtimentul proprietarilor sau al majoritatei acestora şi vre-unul dintre coproprietari refusa a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, dupe doue-deci şi patru de ore de la somatiunea facuta celor ce refusa a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorisatiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecătorului de ocol, ca sa ia în comptul lor cu împrumut suma cuvenită, cu sau fără gagiu, asupra partei de interes ce densii au în vas.

Articolul 518

În timpul caletoriei, capitanul, dupe ce va constata necesitatea echipajului , poate întrebuinţa pentru serviciul vasului lucrurile ce se găsesc pe bord, cu obligaţiune de a plati preţul lor celui în drept.

Articolul 519

Dacă în cursul caletoriei va fi trebuinta de bani pentru reparaţiuni, cumperare de provisiuni, sau pentru alte urgente trebuinţe ale vasului, capitanul este dator, dacă e posibil, a incunosciinta neintardiat pe armatori, incarcatori sau destinatari, şi, dupe ce va constata necesitatea dupe cum s'a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în tera, autorisatia tribunalului de comerciu şi, în lipsa, a judecătorului de ocol, iar în strainetate a autorităţii consulare a Regatului, sau, în cas de lipsa, a autorităţii străine locale, pentru a'şi procura suma necesară, luînd bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gagiu sau vindend lucrurile încărcate sau obligandu-se către cei ce vor procura direct material, unelte, provisiuni sau vre-o lucrare. Titlul împrumutului şi actul proband operaţiunile sus dise, se vor transcrie în modul stabilit prin presentul codice şi adnota pe actul de naţionalitate al vasului de către funcţionarul maritim sau consular, de către autoritatea ce a dat autorisarea, prin îngrijirea căpitanului, în timp de dece dile de la data contractului, sub pedepsa de a se pierde rangul privilegiului.

Vindarea lucrurilor încărcate se va face prin licitaţiune publică.

Proprietarii vasului sau capitanul ce'i represinta vor tine compt de lucrurile vîndute, dupe valoarea ce vor avea în locul şi timpul descarcarei vasului.

Inchirietorul sau diferiţii incarcatori, cînd se învoiesc, se pot opune la vindarea sau darea în gagiu a lucrurilor lor, descarcandu-le şi plătind navlul în proportiune cu calea facuta. Dacă consimtimentul unuia sau mai multor incarcatori lipseşte, acela cari va voi sa useze de acesta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încărcare.

Articolul 520

În cursul caletoriei, capitanul poate, dacă este urgenta, sa notifice ori-ce acte sau chiar sa pornesca judecata în numele şi interesul proprietarilor vasului, întru cat privesce vasul şi navigatiunea cu care este însărcinat.

Asemenea, cei de al treilea cînd se vor afla în alt loc decât acela unde domiciliază proprietarii vasului sau cei ce 'i represinta, pot să facă somaţiuni, sa urmaresca sau sa intenteze acţiuni contra căpitanului, în cat privesce faptele lui sau ale echipajului , sau obligaţiunile contractate de el în cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal căpitanului, sau la bordul vasului.

Proprietarii pot în tot-d'a-una sa 'şi insusesca judecata pornită de căpitan sau contra lui.

Condamnatiunile pronunţate contra căpitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a face abandonul vasului conform dispositiunilor art. 501.

Articolul 521

Capitanul, mai 'nainte de a pleca din locul în care a făcut cheltuelile extra-ordinare sau a contractat obligaţiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un compt subscris de el însuşi, atît de cheltuelile făcute cu aretarea actelor justificative dacă sînt, cat şi de obligaţiunile contractate, cu numele, pronumele şi locuinta creditorilor.

Dacă încărcarea s'a făcut în comptul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un compt de lucrurile încărcate şi de preţul lor.

Articolul 522

Capitanul care fără necesitate a contractat obligaţiuni, a pus în gagiu sau vîndut lucruri încărcate sau provisiuni, sau a pus în compturile sale avarii şi cheltuieli neadeverate, e obligat personal către armatori către toţi cei interesaţi la despăgubire, afară de acţiunea penală, dacă este cas.

Articolul 523

Capitanul nu poate vinde vasul fără mandat special din partea proprietarului, afară de casul cînd vasul nu mai e în stare de a putea naviga.

Declaraţiunea de imposibilitate a navigatiunei cum şi autorisarea pentru vindare vor fi pronunţate, în tera, de tribunalul respectiv, iar în strainetate de către autoritatea consulară a terei.

Vindarea va fi facuta prin licitaţiune publică.

Articolul 524

Capitanul cari s'a indatorat a face o caletorie, e ţinut a o îndeplini; alt-fel e obligat la daune şi cheltuieli către proprietari şi inchirietori.

Dacă vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, sa'şi procure alt vas cu care să pota transporta lucrurile încărcate la locul de destinatiune.

Articolul 525

Capitanul care caletoresce avend parte din profit asupra încărcării, nu poate face, pe comptul seu particular, nici un fel de comerciu, dacă în scris nu s'a convenit într'alt-fel.

În cas de contraventiune, lucurile încărcate de căpitan în comptul seu particular reman în profitul celor-alţi interesaţi.

Articolul 526

La sosire în portul de destinatiune, atît la ducere cat şi la intorcere, sau la locul unde cu voe sau silit se adapostesce, precum şi în cas de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de către funcţionarul public competinte. Dacă s'au intemplat evenimente extra-ordinare care intereseza vasul, lucrurile încărcate sau personale, capitanul, afară de îndatoririle la cari este supus de codicele şi regulamentele marinei comerciale, e ţinut sa'şi facă raportul seu.

Raportul va coprinde locul şi timpul plecării, calea urmată, pericolele peste cari a dat, desordinele intemplate pe vas şi în general tote evenimentele importante ale caletoriei.

Articolul 527

Raportul va fi făcut cat de neintardiat şi cel mult în doue-deci şi patru de ore dupe sosire sau adăpostire, către presidentul tribunalului, către judecătorul de ocol, dacă sosirea sau adăpostirea este într'un port al terei; şi către autoritatea consulară a terei, şi în lipsa către autorităţile străine locali, dacă vasul se afla sosit sau adapostit în port străin.

Raportul făcut în tera se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecătorul de ocol 'l va trimite asemenea, fără intardiere, presidentului tribunalului.

Articolul 528

Presidentul, judecătorul de ocol sau autoritatea consulară care a primit raportul, va verifica faptele coprinse într'ensul, interogand în nepresinta căpitanului şi separat persoanele echipajului , şi dacă e cu putinta şi caletorii. Răspunsurile trebuie a fi scrise. Ori-ce alte informaţiuni folositore în descoperirea adevărului trebuiesc culese prin tote midloacele permise de lege.

Verificaţiunea va fi facuta în cel mai scurt timp şi diua fixată pentru acest sfersit se va face cunoscută printr'un anunţ lipit pe porta localului autorităţii către care raportul a fost făcut, prin afişe la bursa cea mai apropiată, în vecinătăţile locului unde vasul este ancorat şi ori unde se va găsi de cuviinţă.

Persoanele interesate şi cei ce vor să le represinte, chiar fără mandat, sînt admise a asista la verificare.

Procesele-verbale încheiate asupra operaţiunilor de mai sus se vor alătură la raport.

Constatările coprinse în raport pot fi combătute prin proba contrarie.

Articolul 529

Raporturile ce nu sînt verificate nu pot fi primite în descărcarea căpitanului şi nu fac proba în judecata, afară de casul cînd capitanul singur a scăpat din naufragiu în locul unde şi'a făcut raportul.

Articolul 530

Capitanul nu poate descarca nici un lucru din vas pînă ce nu şi'a făcut şi nu i s'a verificat raportul, exceptându-se casurile urgente.

Titlul III

DESPRE ÎNROLAREA ŞI SALARIELE PERSOANELOR ECHIPAJULUI

Articolul 531

Persoanele ce compun echipagiul sînt: capitanul sau patronul, oficerii, marinarii şi lucrătorii indicaţi în rolul echipajului format în modul prevedut de regulamente, precum şi maşiniştii, fochiştii şi tote celelalte persoane funcţionînd sub ori-ce numire în serviciul maşinilor la vasele cu abur.

Rolul va areta salariile sau partea de beneficiu datorite persoanelor echipajului . Cele-alte condiţiuni ale inrolarei trebuiesc coprinse în contractul de inrolare.

Articolul 532

Contractul de inrolare va fi făcut prin act scris, legalizat de autoritatea maritima în tera, de cea consulară în strainetate trecut în registrele oficiului maritim şi transcris în registrul vasului.

Dacă cine-va este inrolat în tera străină, unde nu se afla autoritate consulară, română, contractul va fi transcris numai în registrul vasului.

În ori-ce cas contractul de inrolare va fi subscris de căpitan şi de inrolat; şi dacă acesta nu poate sau nu scie subscrie, de doui martori.

Convenţiunile cari nu sînt investite cu aceste formalităţi nu au nici o tărie.

Dispositiunile precedente nu sînt obligatorii pentru contractele de inrolare în casurile prevedute de art. 511.

Articolul 533

Contractul de inrolare enunta, în mod lămurit şi precis, durata lui şi navigatiunea în vederea căreia se încheia.

În vederea speculaţiunilor comerciale, destinaţiunea şi navigatiunea pot fi ţinute secrete; în asemenea cas însă, echipagiul trebuie să fie incunosciintat şi sa consimtă a fi inrolat în ast-fel de condiţiuni. Consimtimentul trebuie exprimat prin act scris în forma stabilită prin articolul precedent.

Articolul 534

Inrolatul e dator a'şi continua serviciul şi dupe expirarea termenului inrolarii pînă la intorcerea vasului în tera, la locul destinatiunei sale, cu condiţiune ca intorcerea să se facă direct, fără alte intardieri de cat cele neaperate. În acest cas, acela căruia s'a prelungit înrolarea are dreptul la o retributiune proportionata salariului.

Înrolarea se înţelege în tot-d'a-una terminată, de şi termenul prevedut în contract nu a expirat, cînd vasul s'a întors în tera la locul destinatiunei sale dupe ce 'şi-a făcut prima caletorie şi dupe ce a fost descărcat.

Articolul 535

Dacă durata inrolarei nu este fixată, marinarul poate cere părăsirea serviciului dupe doui ani de la inrolare, afară de dispositiunea preveduta în articolul precedent. Dacă vasul se afla în tera străină şi nici s'a dispus nici s'a început caletoria de întoarcere în tera, marinarul, afară de plată salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuelile de intorcere în patrie, dacă capitanul nu 'i-ar înlesni alta îmbarcare.

Marinarul nu poate cere sa iasa din serviciu într'un port cari nu este cel de destinatiune.

Înrolarea pe timp nedeterminat şi pentru tote caletoriele ce s'ar întreprinde, nu împiedica pe marinar de a cere dupe doui ani esirea din serviciu, afară numai dacă nu s'a convenit în mod expres ca serviciul sa continue şi peste doui ani.

Articolul 536

După expirarea termenului inrolarei, capitanul va da act scris fie-carei persoane a echipajului , pentru esirea din serviciu.

Acest act va areta numele şi felul vasului, numele şi pronumele căpitanului, timpul cat a ţinut înrolarea, şi va fi înscris în registrul vasului.

Cînd, dintr'o causa ore-care, capitanul se va afla în neputinţă de a scrie însuşi actul, el va fi scris, în presinta sa, de ajutorul sau locotiitorul seu, şi subscris de doui martori.

Articolul 537

Capitanul şi persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvent, incarca în comptul lor, pe vas, nici un fel de marfa fără învoirea proprietarilor şi fără sa platesca navlul, dacă nu sînt autorizaţi a face acesta prin condiţiunile inrolarei lor.

Articolul 538

Persoanele echipajului înrolate cu luna, au dreptul la salariu din diua în care sînt înscrise pe rol dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

Articolul 539

Cînd caletoria a fost împiedicată prin faptul proprietarilor, căpitanului sau inchirietorilor, înainte de plecarea vasului, marinarii inrolati pentru caletoria intrega sau cu luna au dreptul la plata dilelor servite, şi ca despăgubire a retine ceea ce au primit înainte

Dacă nu li s'a plătit nimic înainte, marinarii inrolati cu luna primesc ca despăgubire salariul cuvenit pe o luna; cei ce au fost inrolati pentru caletoria întreaga, primesc o sumă corespundetore salariului pe o luna, facendu-se calculul dupe durata probabila a caletoriei, şi dacă durata probabila nu trece peste o luna, primesc întreg salariul cu cat s'a învoit.

Cînd caletoria este împiedicată dupe plecarea vasului:

1) Marinarii inrolati pentru intrega caletorie au dreptul la tot salariul conform invoelei;

2) Marinarii inrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cat au servit, şi afară de acesta încă la o dreapta despăgubire în proportiune cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a caletoriei pentru care se inrolase;

3) Marinarii inrolati pentru caletoria intrega sau cu luna au încă dreptul la cheltuelile pentru intorcere la locul de unde a plecat vasul, dacă capitanul sau altul interesat, sau autoritatea competinţa, nu le procura imbarcarea pe alt vas cu destinatiune pentru acel loc.

Articolul 540

Dacă comerciul cu locul de destinatiune al vasului este interdis, sau dacă vasul este oprit printr'un ordin al guvernului înainte de începerea caletoriei, marinarii nu au dreptul de cat la plata dilelor servite pînă atunci.

Articolul 541

Dacă interdicerea comerciului sau oprirea vasului se intempla în cursul caletoriei;

1) în cas de interdicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cat au servit;

2) în cas de oprire, marinarii inrolati cu luna au dreptul la jumetatea salariului pentru timpul cat tine oprirea, şi marinarii inrolati pentru intrega caletorie au dreptul la salariul cuvenit prin inrolare.

Dacă se acordă vre-o despăgubire pentru interdicere sau pentru oprire, marinarii inrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei inrolati pentru intrega caletorie primesc o adaogire de salariu în proportiune cu timpul cat a ţinut oprirea; în ori-ce cas indemnitatea datorită tutulor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordată vasului.

Articolul 542

Dacă se prelungesce caletoria, suma salariului marinarilor inrolati pentru intrega caletorie se maresce în proportiune cu timpul prelungirii.

Articolul 543

Dacă descărcarea vasului se face de buna-voe într'un loc mai apropiat de cat cel aretat în contractul de închiriere, salariele nu sînt supuse la scădere.

Articolul 544

Marinarii inrolati cu parte la câştig sau navlu, nu au dreptul la plata dilelor servite, nici la despăgubire pentru caletoria împiedicată, intardiata sau prelungită din cas fortuit sau forta majoră.

Cînd caletoria este împiedicată, intardiata sau prelungită prin faptul încărcătorilor, persoanele echipajului iau parte la despăgubirile ce s'ar acorda vasului

Aceste despăgubiri sînt împărţite între proprietarii vasului şi persoanele echipajului în aceeaşi proportiune în care s'ar fi împărţit între ei navlul.

Dacă împiedicarea provine din faptul căpitanului sau al proprietarilor, ei sînt datori despăgubirile cuvenite persoanelor echipajului .

Articolul 545

în cas de pradare, de sfaramare sau de naufragiu cu perderea intrega a vasului şi a poverei, marinarii nu pot pretinde nici un salariu

Nu sînt însă obligaţi a restitui ceea ce li s'a dat prin anticipatiune.

Articolul 546

Dacă se scapa vre-o parte a vasului, marinarii inrolati pentru intrega caletorie sau cu luna sînt plătiţi pentru timpul servit din remasitele vasului sau din ceea ce s'a putut scapa de prada.

Dacă lucrurile scapate sau redobendite nu ajung, sau dacă nu s'a scăpat sau redobendit de cat povara, ei sînt plătiţi subsidiar din navlu.

Marinarii inrolati cu participarea la navlu, sînt plătiţi în proportiune cu ceea ce s'a cîştigat din navlu.

Marinarii, în ori-ce condiţiune inrolati, au dreptul la plata dilelor servite de ei pentru scăparea remasitelor vasului şi lucrurile inecate.

Articolul 547

Marinarul ce se imbolnavesce în timpul caletoriei sau care e rănit în serviciul vasului, primesce salariul; el este căutat şi îngrijit cu cheltuelile vasului

Dacă este rănit în îndeplinirea unui serviciu comandat în interesul vasului şi poverei, e căutat şi îngrijit cu cheltuelile vasului şi poverei.

Cînd căutarea sanetatei cere ca marinarul să fie debarcat, capitanul va depune la autoritatea consulară a terei, sau la autoritatea competinţa a locului, suma ce se găseşte necesară pentru insanetosire şi intorcere în patrie.

În ori-ce cas, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltuieli de căutare a sanetatei şi la salariu pentru mai mult de patru luni din diua debarcarei.

Articolul 548

Dacă marinarul e rănit sau se imbolnavesce din gresela sa proprie, sau pe cînd se găseşte pe uscat fără autorisare, cheltuelile pentru căutarea sanetatei sînt în sarcina sa, însă capitanul este dator sa i le înainteze.

Dacă marinarul trebuie să fie debarcat, capitanul ingrijesce pentru căutarea sanetatei lui şi pentru intorcerea în patrie în modul aretat prin articolul precedent, afară de dreptul la restituire a cheltuielilor înaintate, şi salariul nu i se plăteşte de cat pe timpul servit.

Articolul 549

În cas de morte a marinarului în timpul caletoriei:

1) Dacă era inrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datoresce moştenitorilor pînă la diua mortei sale;

2) Dacă era inrolat cu caletoria şi more în timpul ducerei sau în portul de destinatiune, salariul se datoresce pe jumetate; iar cînd more în timpul intorcerei, salariul se datoresce întreg;

3) Dacă marinarul era inrolat cu parte la câştig sau la navlu, i se datoresce partea intrega, cînd more dupe începerea caletoriei:

Marinarului mort în aperarea vasului, se datoresce întreg salariul pentru tota caletoria, dacă vasul a scăpat.

Articolul 550

Marinarul prins şi făcut prisonier pe vas are dreptul la salariu pînă în diua cînd a fost prins.

Dacă a fost prins şi făcut prisonier pe cînd era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la întregul salariu pînă în diua în care 'şi-ar fi îndeplinit serviciul

La plata ia parte şi marfa încărcată pe vas, dacă trimiterea s'a făcut şi în interesul ei.

Articolul 551

Dacă în timpul inrolarei vasul este vîndut, persoanele echipajului au dreptul la intorcerea în patrie cu cheltuelile vasului şi la plata salarielor.

Articolul 552

Capitanul poate concedia pe marinar înaintea termenului inrolarei şi fără să fie obligat de a dovedi ca 'şi-a călcat datoriele; dar este dator ca o-data cu congediul sa'i inlesnesca midlocele necesare pentru intorcerea în patrie.

Marinarul congediat fără causa bine-cuventata, afară de plată pentru serviciul îndeplinit, are dreptul la o indemnitate.

Dacă congediul este dat în portul în care s'a făcut înrolarea şi înaintea plecării, indemnitatea este egala cu salariul pe o luna

Dacă congediul este dat dupe plecare sau într'un port al terei altul de cat acela în care s'a făcut înrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru patru-deci dile.

Dacă congediul este dat afară din apele terei indemnitatea este egala cu salariul pentru o luna pe costele Marei-Negre din Europa; pentru duoe luni pe costele Marei Mediterane şi cele-alte coste ale Marei-Negre; pentru patru luni pe ori-ce alte coste.

În nici unul din casurile de mai sus, capitanul nu poate să pretindă de la proprietarii vasului restituirea indemnizaţiilor plătite, dacă congediul nu a fost dat cu consimtimentul lor.

Nici o indemnitate nu se datoresce marinarului congediat înainte de închiderea rolului echipajului .

Articolul 553

Persoanele echipajului au dreptul să fie întreţinute pe vas, pînă cînd li se va plati salariele sau partea din profit ce li se cuvine.

Articolul 554

În lipsa de convenţiune contrarie, persoanele echipajului , dupe terminarea inrolarei, sînt datore a'şi continua serviciul pînă la ajungerea la destinatiune şi descărcarea vasului

În schimb, au dreptul la plata şi întreţinere pentru tot timpul cat servesc dupe expirarea termenului inrolarei.

Dacă în timpul carantinei vasul trebuie să plece pentru o noua caletorie, persona ce nu voesce a se inrola are dreptul să fie debarcată în lazaret şi plătită pînă cînd vasul va capeta libera practica.

Cheltuelile pentru întreţinere, carantina şi lazaret, sînt în sarcina vasului.

Articolul 555

Salariele şi cîştigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate de cat pentru alimente datorite dupe lege şi pentru datorii către vas, născute cu ocasiunea serviciului pe vas

În primul din aceste casuri reţinerea prin sechestru asupra salariului sau câştigului nu poate trece peste a treia parte.

Articolul 556

Dispositiunile privitore la salariele şi îngrijirea marinarilor se aplică şi la căpitan sau patron, precum şi la oficeri sau ori-ce alta persona a echipajului .

Titlul IV

DESPRE CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE

Capitolul 1

Dispositiuni generale

Articolul 557

Contractul de închiriere trebuie făcut prin act scris.

Actul trebuie să coprinda:

1) Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;

2) Numele şi pronumele inchirietorului şi chiriaşului;

3) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

4) Locul şi timpul ce s'a stabilit pentru încărcare şi descărcare;

5) Navlul (chiria);

6) Dacă închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui;

7) Indemnitatea ce s'ar cuveni în cas de intardiare.

Proba prin scris nu este necesară dacă închirierea are de obiect vasele şi caletoriele aretate la art. 511.

Articolul 558

Schimbarea căpitanului sau a patronului aretat în act, chiar dupe congediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului de inchiriare, dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

Articolul 559

Timpul încărcării sau al descarcarei vasului se stabileşte prin convenţiunea părţilor; în lipsa de asemenea convenţiuni, el se determina de oficiul maritim local.

Articolul 560

Dacă inchiriarea este cu luna sau pe un timp ore-care şi nu este hotarita de cînd începe, ea curge din diua cînd începe încărcarea lucrurilor ce sînt de transportat pînă la diua cînd sînt descărcate la locul de destinatiune.

Articolul 561

Dacă înainte de plecarea vasului caletoria pentru locul de destinatiune este împiedicată prin faptul vre-unui guvern străin, contractul este desfiinţat şi nici una dintre părţi nu datoreza celei-alte vre-o despăgubire.

Cheltuelile pentru încărcare şi descărcare privesc pe încărcător.

Articolul 562

Dacă plecarea vasului sau continuarea caletoriei este împiedicată pentru cat-va timp, din cas fortuit sau forta majoră, contractul subzistă, şi nu e loc la adăugire de navlu (chirie) sau la despăgubire din causa intardierei.

Pe cat timp tine împiedicarea, încărcătorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligaţiune însă de a le reincarca sau de a despăgubi pe căpitan; pentru îndeplinirea acestei obligaţiuni el va da cauţiune.

Articolul 563

În cas de blocus al portului de destinatiune sau alt cas fortuit ori de forta majoră, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu se pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru aperarea intereselor încărcătorului, ori intrand în alt port vecin, ori intorcendu-se la portul de unde a plecat.

Articolul 564

Dispositiunile art. 440 se aplică şi la contractul de inchiriare prevedut în acest capitol.

Capitolul 2

Despre poliţa de încărcare

Articolul 565

Poliţa de încărcare trebuie să coprinda: natura, specia, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate.

Ea va fi datată şi va areta:

1) Persona încărcătorului şi reşedinţa sa;

2) Persona căreia este îndreptată expediţiunea şi reşedinţa sa;

3) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

4) Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;

5) Locul plecării şi acel al destinatiunii;

6) Navlul (chiria).

Vor fi însemnate pe marginea poliţei mărcile şi numerele lucrurilor încărcate.

Poliţa poate fi la ordin sau la purtător; în primul cas formele şi efectele girului sînt regulate prin dispositiunile titlului IX al primei cărţi.

Poliţa nu poate fi subscrisă de căpitan înainte de încărcare.

Articolul 566

Poliţa de încărcare va fi facuta în patru originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încărcătorului şi persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate.

Pe fie-care original se va areta persona căreia este destinată.

Dacă încărcătorul cere unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei căreia sînt a se preda lucrurile încărcate, se vor aplica dispositiunile art. 299 şi 300.

Originalele destinate căpitanului şi proprietarului sau armatorului vasului sînt subscrise de către încărcător; cele-alte de către căpitan.

Subscrierea şi predarea respectiva a originalelor vor avea loc în doue-deci şi patru de ore dupe terminarea încărcării.

Încărcătorul va preda în acelaşi termen căpitanului, facturile lucrurilor încărcate şi chitanţele de plată sau certificatele de cauţiune ale vamei.

Articolul 567

Capitanul va preda la locul de destinatiune mărfurile celui care 'i va presinta poliţa de încărcare ori-care ar fi numerul ei, dacă nu i s'a notificat vre-o opositiune.

În cas de opositiune, sau dacă se presinta mai mulţi purtători ai poliţei de încărcare, capitanul, cu autorisatia justiţiei, va depune mărfurile în locurile ce i se va desemna; el va putea încă să obţină autorisatiunea de a vinde o parte dintr'ensele pentru plata navlului.

Articolul 568

Poliţa de încărcare formată în modul stabilit mai sus, face proba faţa cu tote părţile interesate în încărcare, precum şi între ele şi asiguratori.

Articolul 569

În cas de deosebire între poliţele aceleiaşi încărcări, face proba aceea ce se afla la căpitan, dacă este scrisă în întreg de către încărcător sau de către comisionarul seu; aceea ce este presintata de către încărcător sau de către persona căreia este adresată expediţiunea face proba, dacă este scrisă în întreg de căpitan.

Articolul 570

Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile aretate în poliţa de încărcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da căpitanului chitanţa de primire; alt-fel este respundetor de cheltuelile făcute şi de pagubele ocasionate chiar prin intardiere.

Capitolul 3

Despre navlu (chirie)

Articolul 571

Navlul se reguleza prin convenţiunea părţilor şi se probeza prin contractul de închiriere sau prin poliţa de încărcare.

Navlul poate avea de obiect:

a) Întregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe caletorii, sau pentru un timp determinat; ... b) Transportul unor lucruri determinate dupe numer, greutate sau volum. ...

Articolul 572

Capitanul care a făcut declaraţiune ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica de cat cea adevarata, este respundetor de ori-ce daune către chiriaşul vasului.

Nu se socotesce ca erore în declaraţiune, dacă diferinta nu trece peste a duoe-decea parte, sau dacă declaraţiunea este conformă cu actul de naţionalitate.

Articolul 573

Dacă vasul este închiriat în întregul seu şi dacă chiriaşul nu da tota povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri

Chiriaşul se folosesce de navlul lucrurilor ce completeza povara.

Articolul 574

Chiriaşul care înainte de plecarea vasului declara că nu mai face caletoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumetatea navlului.

Dacă nu a declarat că nu mai voesce a face caletoria sau dacă incarca o cantitate mai mica de cat cea învoită, e dator a plati navlul întreg.

Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa platesca pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

Articolul 575

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate înainte de plecarea vasului sa 'şi retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumetatea navlului.

În asemenea cas, cheltuelile de încărcare, de descărcare şi de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum şi cheltuelile pentru intardiere privesc pe încărcător.

Articolul 576

Capitanul poate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găsesc că nu i 'au fost declarate, sau sa cera pentru navlul lor cel mai mare preţ cari se platesce în acelaşi loc pentru lucrurile de acelaşi fel.

Articolul 577

Încărcătorul care, în timpul caletoriei, retrage lucrurile încărcate, e dator a plati navlul întreg şi tote cheltuelile causate de descărcare.

Dacă lucrurile sînt retrase prin faptul şi din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune şi cheltuieli.

Articolul 578

Dacă vasul intardiaza la plecare, în cursul caletoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriaşului, acesta este respundetor de cheltuelile intardierei.

Dacă vasul închiriat pentru ducere şi intorcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datoresce navlul întreg, afară de despăgubirea ce s'ar cuveni pentru intardiere.

Articolul 579

Capitanul e dator chiriaşului despăgubire, dacă prin faptul seu vasul a intardiat la plecare, în timpul caletoriei sau la locul descarcarei.

Articolul 580

Dacă, din cas fortuit sau forta majoră, capitanul este silit sa 'şi repare vasul în cursul caletoriei, chiriaşul este dator sa aştepte sau sa platesca navlu întreg.

Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datoreza în proportiune cu caletoria facuta.

Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinatiune capitanul inchiriase un alt vas, noua inchiriare se socotesce facuta în comptul încărcătorului.

Articolul 581

Capitanul perde navlul şi e ţinut la despăgubire către chiriaş, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga cînd a plecat.

Proba este admisă chiar contra actelor de visita.

Articolul 582

Cînd s'ar interdice comerciul cu tera către cari caletoresce vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg cu tote ca vasul ar fi constrâns să se intorca încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere şi intorcere, se datoresce jumetatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

Articolul 583

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într'un port spre a lua o povara şi a o duce în alt port, şi interdictiunea de comerciu supravine pe cînd vasul caletoresce spre a lua acea povara, capitanul are drept la cheltuelile făcute în executarea contractului şi la o indemnitate ce se va hotărî dupe impregiurari.

Articolul 584

Dacă vasul în cursul caletoriei este oprit din ordinul unui Stat străin, sau constrâns a se adăposti într'un port pentru a'şi repara stricăciunile, chiar cu voinţa suferite pentru scăparea comuna, nu se datoresce vre-un navlu în timpul oprirei sau sederei în port cînd vasul a fost închiriat cu luna; nici adaogire de navlu cînd a fost închiriat cu caletoria.

Articolul 585

Navlul este datorit pentru lucrurile încărcate pe cari capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gagiu, sau a le întrebuinţa pentru necesităţile urgente ale vasului.

Cu tote acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descarcarei, dacă vasul a ajuns bine în port.

Cînd vasul s'a perdut capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vîndute sau întrebuinţate, preţul ce a luat pentru densele, şi pentru cele date în gagiu suma luată în împrumut, retinend în acelaşi timp navlul aretat în poliţele de încărcare.

În ambele casuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul.

Dacă din acesta causa resulta vre-o pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuinţate, vîndute sau date în gagiu, perderea este împărţită prin contribuţiuni asupra valorilor şi asupra tuturor lucrurilor ajunse la destinatiune, sau a celor ce au fost scapate de naufragiu, în urma evenimentelor maritime cari au necesitat întrebuinţarea, vindarea sau gagiul.

Articolul 586

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrand în contributiune dupe regulile aretate în titlul VII, cap. II al acestei cărţi.

Articolul 587

Nu se datoresce navlu pentru lucrurile perdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, şi capitanul e dator sa restitue navlul ce 'i se va fi plătit înainte, dacă nu exista convenţiune contrarie.

Articolul 588

Dacă vasul şi lucrurile încărcate sînt rescumperate sau sînt scapate de naufragiu, capitanul are drept navlu pînă la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinatiunei lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la rescumperare.

Contribuţiunea pentru rescumperare se face dupe preţul curent al lucrurilor încărcate la locul descarcarei, scadendu-se cheltuelile, şi asupra jumetatei vasului şi navlului.

Salariele marinarilor sînt scutite de contributiune.

Articolul 589

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refusa a le primi, capitanul poate cu autorisatiunea justiţiei a face să se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului şi a pune în deposit ceea ce remane.

Dacă preţul resultat din vindarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

Articolul 590

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în cas de neplata a navlului

Are dreptul însă, în timpul descarcarei, sa cera ca ele să se depună în o a treia mana pînă la plata navlului.

Articolul 591

În nici un cas încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.

Încărcătorul nu poate lasă, drept preţul navlului, lucrurile încărcate scadute în valoare, sau stricate prin vitiul lor propriu, din cas fortuit sau forta majoră

Cu tote acestea, dacă vinul, oleul sau alte lichide s'au scurs, butile ce le contineau, remase gole sau aproape gole, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru densele.

Capitolul 4

Despre caletori

Articolul 592

Contractul de închiriere pentru transport de caletori, în lipsa de convenţiune specială, se reguleza dupe urmatorele dispositiuni.

Articolul 593

Cînd caletoria nu mai are loc înainte de plecarea vasului:

1) Dacă caletorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datoresce navlu întreg căpitanului;

2) Dacă caletoria nu se mai face dupe declaraţiunea caletorului sau din causa de morte, bola, ori alt cas fortuit sau de forta majoră, privind persona sa, navlul se datoresce pe jumetate, scadendu-se cheltulile de hrana pentru cat trebuia sa ţină caletoria, dacă acestea au fost coprinse în navlu;

3) Dacă caletoria se împiedica prin faptul căpitanului, caletorul are dreptul la despăgubire;

4) Dacă nu mai are loc din cas fortuit sau forta majoră, privind vasul, contractul este desfiinţat şi navlul plătit înainte se restitue, dar fără drept de despăgubire, nici pentru o parte nici pentru cea-alta.

Articolul 594

Cînd caletoria inceteza dupe plecarea vasului:

1) Dacă caletorul debarca în vre-un port de buna-voe, platesce navlul întreg;

2) Dacă capitanul nu vrea sa continue caletoria sau, prin culpa sa, face pe caletor sa debarce în alt port, e dator despăgubire;

3) Dacă caletoria inceteza din cas fortuit sau forta majoră, privind vasul sau persona caletorului, navlul se datoresce în proportiune cu calea facuta.

Nu se platesce nici un navlu de către moştenitorii caletorului mort în naufragiu, dar nici navlul plătit nu se restitue.

Articolul 595

În cas de intardiere a plecării vasului, caletorul are dreptul la locuinta şi chiar la hrana pe bord în timpul intardierei, dacă hrana e coprinsa în navlu, afară de dreptul la despăgubire cînd intardierea nu provine din cas fortuit sau forta majoră.

Dacă intardierea trece peste dece dile, caletorul poate resilia contractul; în acest cas, trebuie să i se restitue navlul întreg.

Dacă intardierea este causata de timpul reu, caletorul nu poate desfiinta contractul, de cat perdend a treia parte din navlu.

Faptul ca timpul este reu se recunosce şi se declara de către capitanul portului respectiv.

Articolul 596

Vasul închiriat exclusiv pentru transport de caletori, trebuie să 'i ducă direct, ori în ce numer ar fi, la portul de destinatiune, oprindu-se la staţiunile anunţate înaintea contractului de închiriere sau la cele obişnuite .

Dacă vasul, se abate din cale sau se opresce din voinţa sau faptul căpitanului, caletorii continua a primi locuinta şi hrana în socotela vasului şi au drept la despăgubire, pe lîngă facultatea de a resilia contractul.

Dacă vasul, afară de caletori, are încărcate mărfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul caletoriei, pentru descărcare.

Articolul 597

Dacă vasul, în timpul caletoriei, intampina vre-o intardiere în urma unei opriri ordonată de un Stat străin, sau pentru trebuinţe de reparaţiuni:

1) Caletorul, cînd nu voesce sa aştepte ca sa înceteze oprirea sau ca să se facă şi să se termine reparaţiunile, poate resilia contractul, plătind navlul în proportiune cu caletoria facuta;

2) Dacă prefera a aştepta sa continue caletoria, nu datoresce nici o adaogire de navlu, dar urmeza a se hrani cu cheltuiala sa în timpul oprirei sau al reparaţiunilor.

Articolul 598

Hrana caletorului în timpul caletoriei se presupune ca se coprinde în navlu; dacă s'a convenit într'alt-fel, capitanul este dator în timpul caletoriei, şi la cas de trebuinta, sa 'i-o procure pe adeveratul preţ.

Articolul 599

Dacă vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta caletori, de şi numerul lor nu este indicat, drepturile chiriaşului şi ale inchirietorului sînt regulate dupe dispositiunile capitolului III din acest titlu, dacă nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.

Articolul 600

Se aplica, în privinta lucrurilor ce caletorul aduce cu sine pe vas, dispositiunile contractului de navlu, dar nu se datoresce, dacă nu s'a stipulat alt-fel, plata deosebită.

Titlul V

DESPRE ÎMPRUMUTUL MARITIM

Articolul 601

Contractul de împrumut maritim, în sensul codicelui comercial, este un împrumut făcut de către capitanul unui vas în virtutea puterilor ce'i da legea şi prin cari el da garanţie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din mărfurile încărcate, cu condiţiune ca suma împrumutată sa o perda împrumutătorul dacă lucrurile date în garanţie ar peri; iar dacă ele vor ajunge bine în port, împrumutătorul sa'şi primească banii împreună şi cu prima convenită între părţi.

Prima convenită se numesce folos maritim.

Articolul 602

Contractul de împrumut maritim trebuie făcut prin act scris, alt-fel remane simplu împrumut şi nu produce de cat interese legale.

Înscrisul va coprinde:

1) Capitalul împrumutat şi suma cuvenită ca interes sau folos maritim;

2) Lucrurile asupra cărora împrumutul e asigurat;

3) Numele vasului;

4) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

5) Persona cari da banii şi aceea care primesce împrumutul;

6) Pentru ce caletorie, şi pentru cat timp e făcut împrumutul;

7) Timpul şi locul platei.

Articolul 603

Împrumutul maritim asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, făcut în tera, se va transcrie în registrele oficiului maritim al circumscriptiunei unde s'a făcut, adnotîndu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.

Dacă împrumutul este făcut în tera străină, va fi transcris în registrele consulatului român al locului unde este stipulat, adnotîndu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.

Autoritatea maritima şi cea consulară a terei în strainetate, vor tramite copie dupe actul de împrumut la oficiul maaritim unde este înscris vasul.

Actul nu va putea fi transcris în registre, dacă nu se va presinta în acelaşi timp şi actul de naţionalitate al vasului.

Împrumutul maritim făcut într'o tera străină unde nu este autoritate consulară română, nici alt cine-va cari sa'i ţină locul, se va adnota, prin îngrijirea căpitanului vasului, pe actul de naţionalitate, de către autoritatea locală competinte a da autorisatiunea, sau de un alt funcţionar public din acea localitate.

Capitanul care nu dovedesce îndeplinirea acestei formalităţi, e obligat personal la plata împrumutului maritim.

Originalul sau o copie autentică a contractului se va expedia împreună cu copia autentică a actului de autorisatiune autorităţii consulare române cea mai apropiată, cari le va transcrie în registre şi le va trimite oficiului maritim competinte din tera.

Contractul nu se poate opune celor de al treilea de cat de la data adnotării pe actul de naţionalitate.

În casurile prevedute de art. 499 şi 519 se aplică şi dispositiunile acelor articole.

Articolul 604

Actul de împrumut maritim, dacă este la ordin, poate fi transmis prin gir.

Formele şi efectele girului sînt regulate dupe dispositiunile titlului IX al cartei anteiu.

Garanţia de plată se întinde şi la folosul maritim, dacă nu este convenţiune contrarie.

Articolul 605

Împrumutul maritim poate fi constituit:

1) Asupra întregului vas a a unei părţi din el;

2) Asupra uneltelor, instrumentelor şi armamentului;

3) Asupra navlului;

4) Asupra vasului, navlului şi poverei împreună.

Împrumutul maritim nu se poate face asupra salarielor sau asupra participarei la câştig a marinarilor şi a omenilor de mare; dacă, cu tote acestea împrumutul are loc, împrumutătorul are drept numai la plata capitalului fără interese.

Articolul 606

Împrumutul maritim, care întrece valoarea lucrurilor asupra cărora a fost constituit, are tărie pentru avea valoare dupe preţuirea facuta sau convenită; iar restul sumei împrumutată se respunde cu procente dupe cursul pieţei.

Dacă însă a fost frauda din partea împrumutatului, împrumutătorul are dreptul a cere anularea contractului şi restituirea sumei împrumutate cu procentele de mai sus.

Profitul ce se spera asupra lucrurilor încărcate nu se socotesce ca exces de valoare, dacă acesta s'a declarat în mod expres.

Articolul 607

Împrumutul maritim nu poate fi contractat de cat de proprietarii lucrurilor date în granatie sau de către împuterniciţii lor speciali, afară de drepturile acordate căpitanului prin art. 517 şi 519.

Articolul 608

Din diua în care capitalul împrumutat şi folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresce de cat procentele legale la intrega suma.

Articolul 609

Dacă caletoria s'a întrerupt înainte de începerea riscurilor, împrumutatul e dator sa restitue banii cu procente legali din diua împrumutului

Dacă însă întreruperea caletoriei a avut loc prin chiar faptul seu, el este dator procente dupe cursul pieţei cînd acesta ar fi superior procentelor legali, şi deosebit de acesta sa platesca despăgubirea cuvenită asiguratorului, dacă împrumutul a fost asigurat.

Articolul 610

Împrumutătorul nu risca nimic în cas de schimbare a itinerariului, a caletoriei sau a vasului, declarate în contract, afară numai dacă schimbarea a avut loc din cas fortuit sau forta majoră.

Asemenea nu risca nimic împrumutătorul cînd împrumutatul se abţine sau face o declaraţiune falsa, care ar putea sa micşoreze tema de pericole sau sa schimbe obiectul.

Schimbarea căpitanului sau a patronului, chiar prin congediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului, dacă nu este convenţiune contrarie.

Articolul 611

Dacă lucrurile asupra cărora s'a constituit împrumutul maritim sînt cu totul perdute din cas fortuit sau forta majoră, în timpul şi locul pentru cari împrumutătorul 'şi-a luat respunderea de riscuri, împrumutatul este liberat de plată.

Dacă perderea e parţială, plata sumelor împrumutate e redusă la valoarea lucrurilor afectate împrumutului şi cari au fost scapate, afară de plată cheltuielilor pentru scăpare şi a creanţelor privilegiate cărora s'ar cuveni preferinta.

Cînd împrumutul e făcut asupra navlului, plata, în cas de sinistru, e redusă la ceea-ce se datoresce de către chiriaş, scadendu-se mai anteiu salariele persoanelor echipajului pentru cea din urma caletorie şi contributiunea cheltuielilor pentru scăparea vasului.

Dacă lucrul asupra căruia s'a constituit împrumutul maritim este şi asigurat, valoarea partei ce s'a scăpat se împarte între împrumutător numai pentru capital, şi asigurator numai pentru sumele asigurate, în proportiune cu interesul fie-căruia.

Articolul 612

Împrumutătorul nu sufere pierderile şi daunele causate prin vitiul inerinte lucrului afectat la asigurarea platei, sau pe acelea cari sînt causate prin faptul debitorului.

Articolul 613

Timpul riscurilor, dacă nu este determinat prin contract, începe:

1) În privinta vasului, accesorielor lui şi navlului, din momentul în care vasul părăseşte portul, pînă în diua cînd arunca ancora în portul de destinatiune;

2) În privinta poverei, din momentul în care lucrurile se incarca în vas sau în barci pentru a fi transportate pe vas pînă în diua cînd s'a descărcat pe uscat, la locul de destinatiune.

Articolul 614

Cel ce se imprumuta pe mărfuri transportate, nu este liberat de plată prin perderea vasului şi a poverei, dacă nu dovedesce ca se găsea pe vas lucruri încărcate pe comptul seu pînă la concurenta sumei luată cu împrumut.

Articolul 615

Împrumutătorii contribuesc şi ei la avariele comune spre uşurarea celor împrumutaţi; ori-ce convenţiune contrarie este nulă.

Avariele particulare nu sînt în sarcina imprumutatorilor, dacă nu s'a convenit ast-fel; dar dacă prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate împrumutului nu ajung sa satisfacă pe creditor, sufere şi acesta paguba ce resulta.

Titlul VI

DESPRE ASIGURAREA ÎN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI

Capitolul 1

Despre contractul de asigurare şi despre obligaţiunile asiguratorului şi asiguratului

Articolul 616

Regulile stabilite în titlul XIII al cartei I se aplică şi la asigurările contra riscurilor navigatiunei, întru cat ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime şi nu vor fi modificate prin dispositiunile urmatore.

Societăţile de asigurare mutuala, maritima, sînt supuse şi dispositiunilor titlului VIII din aceiaşi carte.

Articolul 617

Poliţa de asigurare, afară de regulile stbilite prin art. 445, va coprinde:

1) Numele, specia, naţionalitatea şi capacitatea vasului;

2) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

3) Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuiesc să fie încărcate;

4) Portul din cari vasul a plecat sau trebuie să plece;

5) Porturile în cari vasul trebuie să încarce şi sa descarce şi în cari are să între.

Dacă indicatiunile de mai sus nu se pot face, sau pentru ca asiguratul nu este în stare să le procure, sau din causa naturei speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurări .

Articolul 618

Asigurarea poate avea ca obiect:

1) Vasul, cu abur sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;

2) Maşinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotaţiunea şi provisiunile;

3) Navlul caletorilor şi al lucrurilor încărcate, pe lîngă care se poate prevedea şi salariele omenilor de echipagiu;

4) Lucrurile încărcate;

5) Sumele date cu împrumut maritim;

6) Sumele plătite sau datorite pentru avarii comune şi cheltuelile făcute sau datorite pentru avarii particulare, cînd nu ar fi acoperite prin împrumut;

7) Şi în general ori-ce lucruri cari se pot preţui în bani şi sînt supuse la riscurile navigatiunei.

Asemenea poate fi facuta asupra totalitatei sau a unei părţi din sus disele lucruri împreună sau deosebit.

Articolul 619

Asigurarea e nulă dacă are de obiect:

Sumele luate cu împrumut maritim.

Lucrurile cari serv drept garanţie împrumutului maritim nu pot fi asigurate de cat pentru partea valorei ce trece peste suma împrumutată.

Articolul 620

Dacă, fără frauda, s'au făcut mai multe asigurări asupra aceloraşi lucruri de către deosebiţi interesaţi sau de către mai mulţi represintanti ai aceleiaşi persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, tote asigurările sînt valabile pînă la concurenta valorei lucrurilor.

Cei interesaţi au acţiune contra ori-căruia dintre asiguratori dupe alegere, afară de recursul asiguratorului care a plătit contra celor-alţi, în proportiune cu interesul fie-căruia.

Articolul 621

Asigurarea poate fi facuta în timp de pace sau în timp de resboiu, înainte sau în cursul caletoriei vasului.

Poate fi facuta pentru o caletorie, sau pentru un timp determinat.

Asigurarea pentru o caletorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru intorcere, sau pentru ducere şi intorcere.

Asigurarea pe un timp determinat se socotesce facuta pentru ori-ce navigaţiune sau staţiune a vasului în timpul convenit, afară de o convenţiune specială.

Articolul 622

Adaogirea de prima convenită în timp de pace pentru timpul de resboiu ce ar putea supraveni, şi a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilită de judecată, avendu-se în vedere riscurile, impregiurarile şi convenţiunile fie-carei poliţe de asigurare.

Articolul 623

Dacă contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile urmatore:

În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep de la data poliţei şi iau sfersit la timpul convenit.

În asigurările pentru o caletorie, riscurile încep şi se sfersesc la timpul aretat în art. 613

Dacă însă asigurarea e facuta dupe începerea caletoriei, riscurile se socotesc de la data poliţei.

Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este intardiata prin culpa destinatarului, riscurile inceteza pentru asigurator dupe o luna de la ajungerea vasului la locul de destinatiune.

Articolul 624

Lucrurile încărcate pot fi asigurate:

Sau pentru preţul cu care s'au cumperat, adaugîndu-se cheltuelile de încărcare şi navlul;

Sau pentru preţul curent la locul de destinatiune, dupe ajungerea lor, fără avarii.

Preţuirea facuta prin contract lucrurilor încărcate fără o alta explicatiune, se poate referi la amendoue aceste casuri, şi nu vor fi aplicabile dispositiunilor art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din preţurile menţionate.

O asemenea preţuire se socotesce în tot-d'a-una ca s'a făcut dupe declaraţiunea asiguratului dacă nu a fost precedată de o estimaţiune primită de asigurator, şi pentru acest cuvent ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 460.

Articolul 625

Dacă se stipulează prin contract ca preţul lucrărilor asigurate să fie plătit în moneta străină, lucrurile vor fi preţuite în moneta terei dupe cursul ce va avea în timpul subscrierei poliţei, afară de convenţiune contrarie.

Articolul 626

Cînd chiar prin faptul asiguratului caletoria, înainte de începerea riscurilor nu are loc, asigurarea n'are nici un efect şi asiguratorul primesce, în acest cas, ca indemnitate jumetate din prima stipulată şi nu mai mult de o jumetate la suta din suma asigurata.

Articolul 627

Sînt în riscul asiguratorului pierderile şi pagubele ce se intempla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, azvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intemplatore a vaselor, schimbări silite de cale, de caletorie sau de vas, din causa de aruncare în mare, explosiune, foc, prindere, pirateria şi în general din causa vre-cărui alt accident de mare.

Asiguratorul nu este responsabil de pierderile şi pagubele provenind numai din vitiul inerinte al lucrului asigurat.

Articolul 628

Riscurie de resbel nu sînt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convenţiune expresă

Dacă asiguratorul 'şi-a luat asupra-şi riscurile de resbel fără a le determina precis, el respunde de pierderile şi pagubele intemplate lucrurilor asigurate din causa ostilităţilor, represalielor, opririlor, prinderilor sau vexaţiunilor de ori-ce natura din partea vre-unui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, şi în general pentru tote faptele şi accidentele de resbel.

Articolul 629

Ori-ce schimbare de cale, de caletorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului; acesta are drept la prima dacă au început riscurile.

Schimbarea căpitanului sau patronului, chiar prin congediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurări , afară însă de dispositiunile articolului următor.

Articolul 630

Asiguratorul nu este responsabil de culpta sau prevaricatiunile căpitanului sau omenilor echipajului , dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

O asemenea convenţiune însă este nulă dacă se raporta la un căpitan anume aretat în contract, cînd asiguratul 'l congediaza şi 'l inlocuesce printr'un altul fără consimtimentul asiguratorului.

Articolul 631

Asiguratul nu participa la cheltuelile de navigaţiune, de calauzia, de ernatic, de carantina, nici la taxele de ori-ce fel, şi nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.

Articolul 632

Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere şi intorcere, şi ajungend vasul la prima destinatiune se intorce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul numai la duoe treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu exista convenţiune contrarie.

Articolul 633

Dacă asigurarea s'a făcut separat pentru lucrurile ce trebuiesc încărcate pe mai multe vase cu aretare de câtă anume suma s'a asigurat în fie-care, şi povara intrega este pusă pe un singur vas sau pe un numer de vase mai mic de cat cel aretat în contract, asiguratorul nu respunde mai mult de cat suma asigurata din vasul care a primit povara, de şi s'ar pierde tote cele-l'alte vase aretate; cu tote acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privinta cărora asigurara remane fără efect.

Articolul 634

Dacă capitanul are facultatea de a intră în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul respunde de riscurile la cari sînt supuse lucrurile asigurate, numai cat timp ele sînt pe vas, afară dacă nu s'a stipulat într'alt-fel.

Articolul 635

Asiguratorul nu mai respunde de riscuri şi are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într'un loc mai departat de cat cel aretat în contract, de şi aflat pe aceeaşi cale.

Asigurarea 'şi produce efectele dacă caletoria se scurteza, oprindu-se vasul într'un loc mai apropiat, în care putea sa staţioneze.

Articolul 636

Obligaţiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata.

Dacă în timpul cat tine asigurarea lucrurile asigurate sufer mai multe sinistre succesive, asiguratul trebuie în tot-d'a-una sa ţină socotela, chiar în cas de abandon, de sumele ce i s'a plătit sau i se datoresce pentru sinistrele precedente.

Articolul 637

Clausa "fără de avaria" liberează pe asigurator de ori-ce avaria comuna sau particulară, exceptându-se casurile de abandon

În aceste casuri, asiguratul poate alege între abandon şi exerciţiul acţiunii pentru avaria.

Articolul 638

Pentru verificarea pagubelor de cari este respundetor asiguratorul, asiguratul este dator a'i notifica tote incunosciintarile ce a primit

Notificatiunea trebuie facuta în trei dile de la primirea incunosciintarei, sub pedepsa de despăgubire.

Aceeaşi obligaţiune are asiguratul pentru povara, cînd vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu tote ca povara nu va fi suferit alta stricăciune din causa sinistrului intemplat.

Articolul 639

Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei dile de la primire, actele doveditore ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor şi ca s'au perdut.

Asiguratorul poate face proba contraria celor ce resulta din actele presentate de asigurat.

Admiterea probei contraria nu suspenda însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurata, dacă asiguratul da cauţiune.

Dacă în timp de patru ani nu a fost facuta cererea în judecata, cauţiunea este liberată.

Articolul 640

În cas de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în comptul căpitanului, acesta e dator să justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, şi povara cu o poliţa de încărcare, subscrisă de doui dintre fruntasii echipajului .

Ori-ce om al echipajului sau caletorul care aduce din strainetate mărfuri asigurate în tera, trebuie să consemneze poliţa de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau, în lipsa, la autoritatea locală.

Articolul 641

În ori-ce cas de sinistru, capitanul şi asiguratul sau insarcinatul seu sînt datori sa dea ajutor pentru scăparea şi conservarea lucrurilor asigurate, fără prejuditiul drepturilor lor faţa cu asiguratorul

Cheltuelile făcute trebuiesc plătite pînă la concurenta valorei lucrurilor scapate.

Asiguratorii şi agenţii sau insarcinatii lor pot, în înţelegere cu capitanul, cu asiguraţii şi cu insarcinatii lor, sau cu fie-care dintre ei, sa ia mesuri pentru scăparea lucrurilor asigurate şi pentru conservarea lor, fără prejuditiul vre-unui drept.

Articolul 642

Asiguratul notificând asiguratorului incunosciintarile primite, 'şi poate reserva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datoresce prin asigurare.

Articolul 643

Asiguratorul este dator sa platesca sumele datorite;

În cas de simpla avaria, în termen de trei-deci dile de cînd i s'a notificat lichidaţiunea relativă;

În cas de abandon, în termen de doue luni de la abandon.

Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acţiunii de avaria sau dreptului de abandon.

Dacă este opunere, fie-care dintre oponenţi şi asiguratul chiar pot cere ca suma să se consemneze la casa de depuneri şi consemnaţiuni.

Capitolul 2

Despre abandon

Articolul 644

Abandonul lucrurilor asigurate poate fi făcut în casurile:

1) De naufragiu;

2) De prada;

3) De oprire prin ordinul unui Stat străin;

4) De oprire prin ordinul guvernului, dupe începerea caletoriei;

5) De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacă vasul nu poate fi reparat, sau dacă cheltuelile necesare pentru a'l repara şi pune în stare sa reia caletoria se sue la trei pătrimi cel puţin din valoarea sa asigurata;

6) De pierdere sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cînd perderea sau deteriorarea se urca la cel puţin trei pătrimi din valoarea lucrurilor.

În ori-ce alt cas, asiguratul nu poate cere de cat despăgubire pentru avariele suferite.

Articolul 645

Asiguratul poate face abandonul chiar fără să fie ţinut a proba perderea vasului, dacă în caletoriele cu lung curs a trecut un an, şi în cele-l'alte caletorii au trecut sese luni, din diua plecării vasului sau din diua la care se referă ultimele sciinte primite.

În cas de asigurare pe timp mărginit şi dupe trecerea termenelor de mai sus, perderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurări .

Dacă sînt mai multe asigurări succesive, perderea se presupune ca a avut loc a doua-di dupe primirea ultimelor sciinte.

Articolul 646

Dacă vasul s'a declarat a nu fi în stare de navigaţiune, abandonul lucrurilor încărcate într-ensul se poate face, dacă în termenul de trei luni de la declaraţiunea imposibilitatei de navigaţiune nu s'ar fi putut găsi un alt vas pentru a reincarca lucrurile şi a le transporta la locul destinatiunei lor.

Articolul 647

În casul prevedut de articolul precedent şi de art. 524, dacă lucrurile sînt încărcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa platesca stricăciunile ce ele au suferit, cheltuelile de descărcare şi de reîncărcare, de deposit şi de paza în magasii, excedentul navlului şi tote cele-l'alte cheltuieli făcute pentru scăparea lucrurilor pînă la concurenta sumei asigurate, şi dacă acesta nu s'a cheltuit intrega, asiguratorul continua a respunde de riscuri pentru cat mai remane.

Articolul 648

În cas de oprire din partea vre-unui Stat străin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau prădate nu poate fi făcut de cat dupe trei luni de la notificarea sinistrului, dacă acesta s'a intemplat în apele sau marile Europei, în canalul Suez sau Marea-Roşie, şi dupe sese luni de la notificatiune dacă a avut loc în alte mari.

Pentru lucrurile supuse stricaciunei, termenele de mai sus se reduc la jumetate.

Articolul 649

Abandonul trebuie făcut asigurătorilor în termenul:

De trei luni din diua în care s'a primit scirea despre sinistru, dacă acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea-Roşie;

De sese luni, dacă sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale şi meridionale ale Asiei şi în marile orientale ale Americei;

În termen de un an, dacă sinistrul s'a intemplat în cele-alte mari.

În cas de oprire din partea vre-unui Stat străin, sau în cas de prada, aceste termene curg de la împlinirea termenelor aretate în articolul precedent.

O-data ce aceste termen au trecut, asigurat nu mai poate face abandonul, remanendu'i numai acţiunea pentru avarii.

Articolul 650

Asiguratul, notificând scirile ce a primit, poate face abandonul, somand pe asigurator sa'i platesca suma asigurata în termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a'şi reserva dreptul de a'l face în termenele legale.

O-data cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurările efectuate sau ordonate şi împrumuturile maritime făcute

În lipsa, termenul pentru plata nu începe de cat din diua în care acesta declaraţiune a fost notificată; termenul însă pentru urmărirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.

În cas de declaraţiune falsa, asiguratul perde tote drepturile resultand din contractul de asigurare.

Articolul 651

Abandonul lucrurile asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub condiţiune

El coprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurări şi al riscurilor.

Articolul 652

O-data ce abandonul s'a notificat şi primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din diua în care a fost făcut

Asiguratul e dator a'i da tote actele privitore la lucrurile asigurate.

Asiguratorul nu poate, sub cuvent de intorcere a vasului, să se sustragă de la plata sumei asigurata.

Articolul 653

În cas de pradare, dacă asiguratul nu a putut insciinta despre acesta pe asigurator, poate rescumpera lucrurile prădate fără a mai aştepta ordinul seu.

Asiguratul însă e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi făcut pentru rescumperare, îndată ce'i va fi cu putinta.

Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra'şi rescumperarea sau de a renunţa la densa; el e dator însă a notifica asiguratorului alegerea ce va fi făcut în termen de doue-deci şi patru de ore de la comunicarea invoirei de rescumperare.

Dacă declara ca primesce pe comptul seu rescumperarea, asiguratorul e dator să contribuie, fără intardiere, la plata ei conform conventiunei şi în proportiune cu partea asigurata de densul, neîncetînd de a fi respundetor pentru riscurile caletoriei în conformitate cu contractul de asigurare.

Dacă declara ca renunţa la rescumperare, asiguratorul va plati suma asigurata fără a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.

Cînd asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunţat la beneficiul rescumperarei.

Titlul VII

DESPRE AVARII ŞI DESPRE CONTRIBUTIUNE

Capitolul 1

Despre avarii

Articolul 654

Se socotesc avarii tote cheltuelile extra-ordinare făcute pentru vas şi pentru povara, pentru amendoue împreună sau pentru fie-care în parte, şi tote pagubele ce se intempla vasului şi lucrurilor încărcate, dupe încărcare şi plecare pînă la intorcere şi descărcare.

Avariile sînt de doue feluri: avarii mari sau comune, şi avarii simple sau particulare.

Nu sînt avarii, ci numai simple cheltuieli în sarcina vasului: cheltuelile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, riuri sau canaluri, sau pentru a esi dintr'ensele, şi cheltuelile pentru drepturi sau taxe de navigaţiune.

În lipsa de convenţiune specială între părţi, avariile sînt regulate dupe urmatorele dispositiuni.

Articolul 655

Sînt avarii comune sau mari, cheltuelile extra-ordinare făcute şi pagubele suferite de buna-voe pentru binele şi pentru scăparea comuna a vasului şi a poverei.

Ast-fel sînt:

1) Lucrurile date prin învoiala şi sub titlu de rescumperare a vasului şi a poverei;

2) Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comuna;

3) Catarturile, pânzele, otgonele şi alte unelte tăiate sau sfaramate, pentru scăparea comuna;

4) Ancorele, lanţurile şi alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comuna;

5) Pagubele ce prin aruncare în mare s'a causat lucrurilor remase pe vas;

6) Pagubele causate vasului prin operaţiunea aruncarei în mare, de buna-voe sau de necesitate, precum şi pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparei lucrurilor încărcate sau pentru a înlesni scurgerea şi secarea apelor, şi pagubele ce s'ar causa, din acesta, lucrurilor încărcate;

7) Daunele causate vasului şi poverei cu ocasiunea stingerei incendiului de pe bord;

8) Cheltuelile făcute cu căutarea şi hrana persoanelor ranite în aperarea vasului şi cheltuelile funerarii, în cas de morte a acelor persoane;

9) Salariele şi hrana persoanelor echipajului în timpul oprirei sau împiedicării, cînd vasul este oprit în caletoria prin faptul unui Stat străin, sau este constrîns a sta într'un port din causa unui resbel ce ar supraveni, sau din o alta asemenea causa ce împiedica caletoria la portul de destinatiune, pînă cînd vasul şi povara sînt liberate de obligaţiunile ce le privesc;

10) Cheltuelile de intrare sau esire şi taxele de navigaţiune plătite într'un port unde vasul a fost silit a se opri din causa furtunei, gonei inamicului sau piratilor, ori a intrarei de apa, provenită din cas fortuit sau forta majoră;

11) Salariele şi hrana persoanelor echipajului într'un port de oprire silită în timpul reparaţiunilor necesare pentru continuarea caletoriei, cînd reparaţiunile constituesc avaria comuna;

12) Cheltuelile de descărcare se reîncărcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus diselor reparaţiuni ale vasului într'un port de oprire silită; cheltuelile pentru paza şi chirie a magasielor unde acele obiecte au stat în deposit;

13) Cheltuelile făcute pentru a se obţine liberarea sau restituirea vasului oprit, cînd oprirea nu provine dintr'o causa ce ar privi exclusiv pe vas, persona căpitanului sau aceea a armatorului, precum şi salariele şi hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obţinerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacă ea a fost obţinută;

14) Cheltuelile de descărcare pentru uşurarea vasului, cînd a trebuit să se facă în timp de furtuna sau din alta causa privitore la scăparea comuna a vasului sau a poverei, şi daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocasiunea descarcarei şi reincarcarei;

15) Pagubele pe cari vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de buna-voe, pentru scăparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent;

16) Cheltuelile făcute pentru scoterea d'asupra apei a vasului cufundat în casul de mai sus, şi recompensele datorite pentru lucrările şi serviciele aduse în asemenea ocasiuni;

17) Perderea şi stricăciunile suferite de lucrurile puse în luntre sau barci pentru uşurarea vasului în casurile aretate la numerul 14, coprindendu-se partea de contributiune ce s'ar datori chiar luntrelor sau barcilor; de asemenea şi pagubele suferite de obiectele remase pe vas, întru cat asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune;

18) Primele şi interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face faţa cheltuielilor considerate între avariile comune, şi primele de asigurare ale aceloraşi cheltuieli, precum şi perderea ce trebuie să se platesca proprietarului mărfurilor vîndute în timpul caletoriei într'un port de oprire silită, pentru acoperirea aceloraşi cheltuieli;

19) Cheltuelile regularei avariilor comune.

Nu sînt considerate ca avarii comune, cu tote ca sînt făcute de buna-voe, pentru binele şi scăparea comuna; pagubele încercate de vas sau cheltuelile făcute pentru densul cînd provin din vitiu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori negligenta căpitanului sau a echipajului .

Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanţurile sau alte obiecte părăsite chiar de buna-voe, pentru binele şi scăparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacă nu sînt descrise în inventariul bordului ţinut conform dispositiunilor art. 510.

Aruncarea în mare a provisiunilor vasului nu poate fi, nici într'un cas, considerată ca avaria comuna.

Articolul 656

Se considera ca avarii comune:

1) Preţul sau indemnitatea pentru rescumperarea omenilor echipajului trimişi pe uscat în serviciul vasului şi făcuţi prisonieri sau ţinuţi ca ostateci;

2) Cheltuelile unei carantine neprevedute la facerea contractului de inchiriare, dacă ea privesce şi vasul şi povara, precum şi cheltuelile în timpul carantinei.

Articolul 657

Dacă este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puţin necesare, mai grele şi de mai puţin preţ, pe cat va fi cu putinta, şi apoi lucrurile dupe anteia podela a vasului şi succesiv cele-alte.

Articolul 658

Sînt avarii particulare tote pagubele încercate şi tote cheltuelile făcute numai pentru vas, sau numai pentru povara.

Ast-fel sînt:

1) Ori-ce pierdere sau paguba suferită de lucrurile încărcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin ori-ce alt cas fortuit sau de forta majoră;

2) Perderea catartelor, pânzelor, franghielor, ancorelor, sau ori ce alta paguba suferită de vas din causele menţionate mai sus;

3) Ori-ce paguba suferită din vitiul însuşi al vasului sau al mărfurilor;

4) Cheltuelile pentru ori-ce oprire causata din vitiul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provisiuni pe bord, sau din ori-ce alta causa imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului;

5) Salariul şi hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparaţiunilor provenite din vitiu sau vechimea vasului, sau din o alta causa imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului, sau în timpul oprirei ori sederei într'un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, şi cheltuelile pentru a obţine în acest cas liberarea uneia sau alteia;

6) Cheltuelile pentru conservarea mărfurilor încărcate sau pentru repararea butoielor, ladilor sau sacilor în cari sînt puse, cînd aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;

7) Excedentul nvalului în casul prevedut de art. 580:

Pagubele intemplate mărfurilor prin accidente provenind din negligenta căpitanului sau celor-l'alte persoane ale echipajului sînt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mărfuri, avend acesta dreptul de acţiune pentru despăgubire contra căpitanului, sau asupra vasului şi asupra navlului.

Capitanul respunde de pagubele causate proprietarilor vasului, prin lungă sau arbitrară şedere în porturi.

Capitolul 2

Despre contributiune

Articolul 659

Avariile particulare se suporta şi se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocasiune la o cheltuiala.

Avariile comune sînt proporţional împărţite între povara şi jumetate a vasului şi a navlului.

Valoarea lucrurilor aruncate este coprinsa în formarea masei ce urmeza să contribuie.

Articolul 660

Bagagele persoanelor echipajului şi ale caletorilor nu contribuesc la avaria comuna dacă sînt scapate, dau însă dreptul la contributiune, dacă sînt aruncate în mare sau sufer vre-o stricăciune.

Articolul 661

Lucrurile ce nu se coprind în poliţa de încărcare, sau pentru cari nu exista declaraţiunea căpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plătesc; iar de au scăpat, contribuesc.

Articolul 662

Lucrurile încărcate pe podela de sus a vasului, contribuesc în tot-d'a-una la avariile comune, dacă sînt scapate.

Dacă lucrurile sînt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afară de casul caletorielor prevedute în ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despăgubire pentru perderea sau stricarea lor, de cat de la capitanul care le-a încărcat pe podela vasului fără învoirea scrisă a încărcătorului

În cas contrariu, o specială contributiune are loc între vas, navlu şi cele-alte lucruri încărcate pe podela, deosebit de contributiunea generală pentru avariile comune la tota povara.

Articolul 663

Dacă aruncarea în mare nu scapa vasul, nu e loc la contributiune

Lucrurile scapate nu sînt supuse la plata şi nici la despăgubirea celor aruncate în mare sau stricate.

Dacă aruncarea în mare scapa vasul şi acesta, urmandu'şi caletoria, se perde, lucrurile scapate contribuesc la aruncare dupe valoarea lor în starea în care se afla, scadendu-se cheltuelile făcute pentru scăpare.

Lucrurile aruncate în mare nu contribuesc în nici un cas la plata pagubelor ce se vor fi intemplat în urma aruncarei lucrurilor scapate.

Povara nu contribuie la plata vasului perdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.

Articolul 664

În cas de pierdere a lucrurilor puse în luntre sau barci pentru uşurarea vasului, repartitiunea perderei se face asupra vasului şi asupra întregii poveri.

Dacă vasul se perde cu restul poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în barci sau luntre, de şi acestea ar ajunge bine în port.

Articolul 665

Dacă, dupe repartitiune, lucrurile aruncate în mare sînt redobendite de proprietarii lor, aceştia vor restitui căpitanului şi persoanelor interesate ceea ce au primit din contributiune, scadendu-se pagubele causate prin aruncare şi cheltuelile făcute pentru redobendire.

Articolul 666

Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru preţul cu care ar putea fi vîndut, scadendu-se avariile particulare chiar posteriore avariei comune.

Navlul ce, prin faptul conventiunei aretate la art.587, e cîştigat chiar în cas de pierdere a lucrurilor încărcate, nu este supus la contributiune:

Articolul 667

Lucrurile scapate şi cele aruncate în mare sau în ori-ce alt chip sacrificate, contribuesc în proportiune cu valoarea ce au la locul descarcarei

Dacă a avut loc convenţiunea aretata în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.

Articolul 668

Natura, specia şi calitatea lucrurilor ce urmeza să contribuie şi a celor aruncate sau sacrificate, se stabilesce prin poliţele de încărcare, facturi şi, în lipsa, prin ori-ce alte midloce de proba admise de lege.

Cînd în poliţa de încărcare calitatea sau valoarea lucrurilor încărcate nu este cea adeverata şi în realitate lucrurile sînt de o valoare mai mare, ele contribuesc dupe valoarea lor reală, dacă sînt scapate, şi se plătesc dupe calitatea şi valoarea indicată, dacă sînt aruncate în mare sau stricate.

Dacă însă lucrurile sînt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin poliţa de încărcare, ele contribuesc dupe calitatea şi valoarea indicată, dacă sînt scapate, şi se plătesc dupe valoarea lor reală, dacă sînt aruncate în mare sau stricate.

Articolul 669

Capitanul va încheia proces-verbal despre ori-ce hotărîre va lua şi despre operaţiunile urmate pentru scăparea comuna, îndată ce acesta 'i va fi cu putinta.

Procesul-verbal va coprinde motivele hotărîrei şi va areta în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va areta motivele nevoinţei lor de a subscrie şi va fi transcris în registrul vasului.

O copie de pe acest proces-verbal, subscrisă de căpitan, va fi alăturată la raportul prevedut de art. 526.

Articolul 670

Descrierea, preţuirea şi repartitiunea perderilor şi pagubelor va fi facuta, în locul de descărcare al vasului, prin îngrijirea căpitanului de către experţi, numiţi, în tera, de preşedintele tribunalului respectiv şi, în lipsa de tribunal, de către judecătorul de ocol; iar în tera străină, de autoritatea consulară română şi, în lipsa, de autoritatea locală.

Repartitiunea propusă de experţi va fi supusă, în tera, cercetarei tribunalului respectiv sau judecătorului de ocol şi, în tera străină, autorităţii locale competinte.

Articolul 671

Acţiunea pentru avaria contra chiriaşului, vasului şi contra destinatarului nu poate avea loc dacă capitanul a primit navlul şi a predat lucrurile încărcate fără a protesta, chiar cînd plata lucrurile, chiar cînd plata navlului ar fi fost facuta înainte.

Titlul VIII

DESPRE PAGUBELE CAUSATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAGIU)

Articolul 672

Dacă lovirea vaselor a avut loc din cas fortuit sau forta majoră, pagubele şi pierderile provenite din acesta causa sînt în sarcina lucrurilor ce au suferit, fără drept de despăgubire.

Articolul 673

Dacă lovirea s'a intemplat din culpa unuia din vase, pagubele şi pierderile sînt în sarcina vasului în culpa

Despăgubirile datorite persoanelor morte sau ranite sînt privilegiate în cas de neajungere a sumei de împărţit.

Articolul 674

Dacă nu se dovedesce cărui dintre vase se poate imputa culpa, sau dacă culpa se dovedesce a fi comuna, fie-care sufere pagubele şi pierderile încercate fără drept la vre-o despăgubire; cu tote acestea, fie-care vas este obligat în mod solidar la plata pagubelor şi perderilor casate lucrurilor încărcate şi a lesiunilor causate persoanelor, conform dispositiunilor celor doue articole precedente.

Articolul 675

Responsabilitatea vaselor stabilită prin articolele precedente, nu apera de răspundere pe autorii culpei către persoanele vatemate şi către proprietarii vaselor.

Articolul 676

Cînd un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el însuşi a fost lovit din culpa unui al treilea, tote respunderea este în sarcina acestuia.

Articolul 677

Acţiunea de despăgubire, pentru daunele provenind din lovirea vaselor, nu poate fi admisă dacă nu s'a făcut, în termen de trei dile, către autoritatea locului unde s'a intemplat faptul, sau a primului port în care vasul s'a oprit.

Pentru pagubele causate persoanelor sau mărfurilor, lipsa de protestare sau reclamatiune nu vatema drepturile persoanelor cari nu se găsesc pe vas, sau nu erau în positiune a'şi manifesta voinţa.

Titlul IX

DESPRE CREANŢELE PRIVILEGIATE

Capitolul 1

Dispositiuni generale

Articolul 678

Privilegiele stabilite prin acest titlu trec înaintea ori-cărui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codicele civil.

Articolul 679

În ori-ce cas de deteriorare sau micşorare a lucrului asupra căruia exista privilegiul, acesta se exercită pe ceea ce remane, sau se redobendeste ori se scapa.

Articolul 680

Dacă creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra preţului acestor obiecte de un creditor al cărui privilegiu se întinde şi asupra altor obiecte, cel d'anteiu este subrogat în privilegiul apartinend ultimului creditor.

Acelaşi drept 'l au asemenea şi cei-alţi creditori privilegiaţi cari suferă o pierdere în urma sus aretatei subrogatiuni.

Articolul 681

Creanţele privilegiate în acelaşi grad concura între densele în cas de nesuficienta a lucrului în proportiune cu cat au sa ia, dacă sînt contractate în acelaşi port

Dar dacă asemenea creanţe iau naştere în urma, dupe reluarea caletoriei, creanţele posteriore sînt preferite celor anteriore.

Articolul 682

Dacă titlul creanţei privilegiate este la ordin, girul transmite şi privilegiul.

Capitolul 2

Despre creanţele privilegiate asupra lucrurilor încărcate

Articolul 683

Sînt privilegiate asupra lucrurilor încărcate, şi plătite în ordinea preveduta prin presentul articol, creanţele urmatore:

1) Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi de urmărire a lucrurilor;

2) Cheltuielile, indemnizaţiile şi primele de scăpare datorite pentru ultima caletoria;

3) Drepturile vamale datorite pentru lucruri la locul de descărcare;

4) Cheltuelile de transport şi descărcare;

5) Chiria magasielor în cari lucrurile descărcate au fost depuse;

6) Sumele datorite ca contributiune pentru avariile comune;

7) Primele de asigurare;

8) Capitalul şi procentele datorite pentru obligaţiunile contractate de căpitan asupra poverei, în casurile prevedute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;

9) Ori-ce alt împrumut maritim cînd acela ce a dat bani poseda poliţa de încărcare.

Articolul 684

Privilegiele aretate în articolul precedent nu se conserva, dacă acţiunea nu este exercitată în termen de cinci-spre-dece dile de la descărcare şi înainte de trecerea lucrurilor încărcate în mana celor de al treilea.

Pentru sechestrarea, darea în gagiu şi vinderea silită a lucrurilor supuse privilegiului, se aplică regulele generale stabilite prin codicele de procedura civilă, afară de casurile în cari codicele de comerciu nu ar dispune într'alt-fel.

Capitolul 3

Despre creanţele privilegiate asupra navlului

Articolul 685

Sînt privilegiate asupra navlului şi admise la plata, în ordinea aci aretata, urmatorele creanţe:

1) Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare şi urmărire;

2) Cheltuelile, indemnizaţiile şi primele de scăpare, datorite pentru ultima caletorie;

3) Salariele, retribuţiunile şi indemnizaţiile datorite persoanelor echipajului pentru caletoria în care s'a cîştigat navlul;

4) Sumele datorite ca contributiune la avarii comune;

5) Primele de asigurare;

6) Capitalul şi procentele datorite pentru obligaţiunile contractate de căpitan asupra navlului, în casurile prevedute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;

7) Pentru despăgubirile datorite chiriaşilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avarii suferite de densele din culpa căpitanului sau persoanelor echipajului în ultima caletorie;

8) Ori-ce alta datorie cu împrumut maritim sau cu gagiu asupra navlului, transcrisă şi adnotata pe actul de naţionalitate.

Capitolul 4

Despre creanţele privilegiate asupra vasului

Articolul 686

Vasele sau părţile lor, chiar cînd s'ar afla în posesiunea unei a treia persoane, sînt supuse la plata creanţelor ce legea declara privilegiate, în modul şi marginele mai jos stabilite.

Articolul 687

Sînt privilegiate asupra vasului şi admise la plata asupra preţului sau şi în ordinea aretata în presentul articol, creanţele urmatore:

1) Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi urmărire a vasului;

2) Cheltuelile, indemnizaţiile şi primele pentru scăpare, datorite pentru ultima caletorie,

3) Taxele de navigaţiune stabilite prin lege;

4) Salariele piloţilor, salariul custodelui şi cheltuelile de paza a vasului, dupe intrarea lui în port;

5) Chiria magasielor pentru păstrarea uneltelor şi instrumentelor vasului;

6) Cheltuelile de întreţinere a vasului şi a uneltelor şi instrumentelor sale dupe ultima sa caletorie şi intrare în port;

7) Salariele, retribuţiunile şi indemnizaţiile datorite conform dispositiunilor titlului III al acestei cărţi, căpitanului şi celor-alte persoane ale echipajului pentru cea din urma caletorie;

8) Sumele datorite ca contributiune la avariile comune;

9) Capitalul şi procentele datorite pentru obligaţiunile contractate de căpitan la trebuinţele vasului în casurile prevedute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;

10) Primele de asigurarea vasului şi accesorielor sale pentru cea din urma caletorie, dacă asigurarea a fost facuta pentru un timp determinat sau cu caletoria, şi pentru vasele cu abur ce fac caletorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespundetore cu cele din urma şase luni; şi deosebit de acestea, în asociaţiunile de asigurare mutuala, reparaţiunile şi contribuţiunile pentru ultimele şase luni;

11) Indemnitatile datorite chiriaşilor pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avariile suferite de densele din culpa căpitanului sau a echipajului , în ultima caletorie;

12) Preţul vasului datorat încă vindetorului;

13) Creanţele aretate la numerul 9 de mai sus, ce au fost transcrise şi adnotate tardiu; ori-ce alta creanta de împrumut maritim asupra vasului şi creanţele pentru cari vasul a fost dat în gagiu.

În cas cînd mai multe creanţe din cele prevedute de numerul 13 se afla în concurenta, preferinta se determina dupe data transcripţiunei titlului şi adnotatiunei lui pe actul de naţionalitate.

Articolul 688

Girantul, cesionarul, subrogatul sau creditorul care a primit în gagiu o creanta asupra unui vas, transcrisă şi adnotata, vor putea cere să se menţioneze, pe registrul căpităniei portului şi pe actul de naţionalitate al vasului girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gagiului ce a avut loc.

Articolul 689

Privilegiele aretate în articolele precedente nu se pot exercita, dacă creanţele nu sînt probate şi privilegiele nu sînt conservate în modul următor:

1) Cheltuelile de judecată cu compturile lichidate de judecătorul competent dupe formele stabilite prin legile de procedura;

2) Cheltuelile, indemnizaţiile şi primele pentru scăpare, şi salariele piloţilor, cu sentinţe, cu atestate ale autorităţii maritime şi cu cele-alte probe ce autoritatea judecatoresca va crede de cuviinţă a admite, dupe impregiurari;

3) Taxele de navigaţiune cu recipisele autorităţilor competinte;

4) Salariul custodelui, cheltuelile de paza aretate în numerul 4 al art. 687 şi creanţele aretate în numerul 5 al art. 683 şi în alineatele 5 şi 6 ale art. 687 prin state aprobate de presidentul tribunalului respectiv;

5) Salariele şi retribuţiunile căpitanului şi celor-l'alte persoane ale echipajului , cu rolurile de armament şi desarmament extrase din oficiurile autorităţii maritime, cele-l'alte indemnităţi cu raportul căpitanului şi cu cele-l'alte probe ale intemplarilor ce le-au dat nascere;

6) Creanţele pentru contribuţiuni la avariile comune, cu actele relative la repartitiunea lor;

7) Creanţele aretate la numerul 8 de sub art. 683 la alineatul 6 de sub art. 685 şi la alineatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului , ordinele de autorisatiune, statele subscrise de căpitan şi confirmate de experţi, prin actele de vindare şi procesele verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuielilor.

8) Primele de asigurare, cu poliţele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat şi cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare; repartitiunile sau contribuţiunile în societăţile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a vaselor în societate;

9) Indemnitatile datorite chiriaşilor unui vas cu sentinţele ce le-au lichidat; şi dacă la timpul distribuirei preţului, sentinta de condamnare la despăgubire e pronunţată, iar daunele-interese nu sînt încă lichidate, creditorii pot, dupe impregiurari, să fie admişi la plata despăgubirei pentru o sumă aproximativă, dând cauţiune ca vor restitui ceea ce se va constata ca au primit mai mult; tot ast-fel vor fi admişi la plata şi creditorii posteriori celor d'anteiu, dacă vor da cauţiune de restituire;

10) Vinderea vasului cu actul de vindare, transcris şi adnotat în modul stabilit prin art. 493;

11) Creanţele aretate la numerul 9 de sub art. 683, la numerul 8 de sub art. 685 şi la numerul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise şi adnotate în modul prescris.

Articolul 690

Afară de regulile generale pentru stingerea obligaţiunilor, privilegiele creditorilor asupra vasului se sting:

1) Prin vindarea silită, facuta sau dupe cererea creditorilor sau pentru alta causa, dupe formele stabilite de procedura comercială şi dupe plata preţului asupra căruia privilegiul a trecut;

2) Prin expirarea termenului de trei luni, în cas de înstrăinare de buna-voe a trecut;

Acest termen începe de la data transcrierei actului de înstrăinare, dacă vasul se găseşte în timpul transcripţiunei în circumscriptiunea unde e înscris; şi de la data intorcerei sale în disa circumscriptiune, dacă transcriptiunea instrainarei s'a făcut dupe plecarea vasului, cu condiţiunea ca în termen de o luna de la data transcripţiunii, vindarea să fie notificată creditorilor privilegiaţi a căror titluri se afla transcrise şi adnotate pe actul de naţionalitate.

Stingerea privilegiului nu poate avea loc faţa cu creditorul privilegiat, care înainte de expirarea termenului a chemat în judecata pe cumperatorul vasului pentru a obţine recunoaşterea privilegiului seu.

Articolul 691

Achisitorul unui vas sau unei părţi din vas, pentru a'l purga de creditele creanţelor privilegiate, la cari nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor, înainte de punerea în gagiu sau urmărirea vasului, un act continend:

1) Data şi felul titlului seu, datele transcripţiunei titlului şi adnotării pe actul de naţionalitate;

2) Numele şi pronumele autorului seu;

3) Numele, felul şi capacitatea vasului;

4) Preţul convenit şi ori-ce alta sarcina impusa achisitorului sau valoarea ce el oferă sa platesca;

5) Lista creditorilor cu aretarea numelui şi pronumelui lor, a sumelor ce li se datoresce; data titlurilor lor, a transcripţiunei şi adnotatiunei pe actul de naţionalitate;

6) Oferta de depunere a preţului convenit sau a valorei declarata, pentru a fi împărţită între creditori;

7) Alegerea domiciliului la reşedinţa tribunalului care ar fi competinte sa proceda la vindarea cu licitaţiune, dacă acesta ar trebui să aibă loc.

Un extract sumar de pe acest act se va publică în foia anunțurilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este înscris; acesta va tine loc de notificatiune pentru creanţele nesupuse publicitatei.

Articolul 692

Ori-ce creditor privilegiat sau fidejusorul unor asemenea creanţe, poate, în termen de 15 dile de la notificarea sau publicaţiunea sus aretata, sa cera vindarea prin licitaţiune publică a vasului, oferind suirea preţului cu a decea parte, şi dând cauţiune pentru plata preţului şi pentru îndeplinirea ori-carei alte sarcini.

Acesta cerere, subscrisă de cel ce o face sau de un procurator special al seu, va fi notificată achisitorului cu citatiune de înfăţişare d'înaintea tribunalului locului unde vasul este înscris, pentru ca judecata să se pronunţe atît asupra admisibilitatei cauţiunei, cat şi asupra cererii de vindare.

Articolul 693

Dacă vindarea n'a fost cerută în termenul şi modul stabilit prin articolul precedent, sau dacă cererea este respinsă, preţul remane fixat definitiv şi, prin depunerea lui, achisitorul obţine proprietatea vasului sau unei părţi din el, libera de ori-ce privilegiu

În acest cas privilegiele trec asupra preţului depus, cari urmeza a fi distribuit ca în casurile de vindare silită.

Dacă cererea este admisă, tribunalul, prin aceeaşi sentinta, va autorisa vindarea vasului, care se va face conform dispositiunilor coprinse în procedura codicelui comercial.

Articolul 694

Radierea transcripţiunilor sau a adnotării privilegielor nu se va putea face de cat dupe consimtimentul părţilor interesate sau în virtutea unei sentinţe remase definitive.

Ori-cine poate obţine un act dovedind existenta unei sau mai multor transcripţiuni asupra unui vas sau unei părţi din el, sau un certificat că nu exista nici o sarcina.

Cartea III DESPRE FALIMENT

Titlul I

DESPRE DECLARAŢIUNEA DE FALIMENT ŞI DESPRE EFECTELE SALE

Articolul 695

Comerciantul care a încetat plăţile pentru datoriele sale comerciale, este în stare de faliment.

Articolul 696

Falimentul se declara prin hotărîre judecatoresca pronunţată dupe declaraţiunea falitului, sau dupe cererea unui ori a mai multor creditori, sau din oficiu.

Articolul 697

Declaraţiunea falimentului se pronunţa de tribunalul de comerciu şi jurisdicţiunea căruia debitorul 'şi are principalul seu stabiliment comercial.

Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului, şi va judeca acţiunile derivend dintr'ensul, dacă prin natura lor nu vor fi de competinţa jurisdicţiunii civile.

Formele de procedura în acesta materie se reguleza prin dispositiunile speciale coprinse în cartea IV şi prin acele ale codicelui de procedura civilă.

Articolul 698

Falitul va fi dator ca în cele trei dile de la încetarea plăţilor, în cari se cuprinde şi diua încetării lor, să facă declaraţiunea la tribunalul de comerciu aretat în articolul precedent.

Declaraţiunea trebuie să fie însoţită de depunerea bilanţului, datat, semnat şi certificat de falit ca este adeverat şi de registrele sale de comerciu în starea în care se afla.

Bilanţul trebuie să coprinda indicatiunea şi estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale falitului, starea datorielor şi a creanţelor cu numele, pronumele şi domiciliul fie-cărui creditor, şi pe cat se va putea causa fie-carei datorii, tabloul profitelor şi perderilor precum şi acel al cheltuielilor personale ale falitului şi familiei sale din tot timpul exerciţiului comerciului seu pe cat se va putea.

Articolul 699

Ori-ce creditor, a cărui creanta are o causa comercială, poate să cera tribunalului competinte declaraţiunea în faliment a debitorului seu comerciant, proband încetarea plăţilor.

Nu sînt admişi a cere declaraţiunea în faliment descendenţii, ascendenţii şi soţul debitorului.

Articolul 700

Dacă încetarea plăţilor unui comerciant este notoria, sau dacă ea resulta din alte fapte neindoiose, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai anteiu pe falit.

Articolul 701

În cele d'anteiu septe dile a fie-carei luni portăreii şi judecătorii de ocol vor transmite preşedintelui tribunalului de comerciu în jurisdicţiunea căruia se afla, sau a tribunalului civil care'i tine locul, un tablou de protestele făcute în cursul lunei precedente

Acest tablou trebuie să arate data fie-cărui protest, numele şi domiciliul persoanelor căror s'a făcut, şi care a cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datorită şi motivele refusului de plată.

Aceste tablouri se vor face pe formulare tipărite trimise de minister şi vor trebui să fie cusute în fascicule lunare şi păstrate la grefa, pentru ca ori-cine sa pota lua cunoscinta de densele.

Portărelul sau judecătorul de ocol care nu indeplinesce acesta obligaţiune va fi supus la o amenda de la 5 pînă la 50 de lei, pe care o va pronunţa completul tribunalului.

Articolul 702

Comerciantul care s'a retras din comerciu va putea fi declarat în faliment, însă numai în decursul a cinci ani de la acest eveniment, şi numai cînd încetarea plăţilor a avut loc în timpul exerciţiului comerciului, sau chiar în anul următor, pentru datorii decurgend din acelaşi exerciţiu

Se va putea încă declara falimentul dupe mortea comerciantului, însă numai în decursul anului de la acest eveniment.

Articolul 703

Prin sentinta declarativă de faliment tribunalul trebuie:

1) Sa numesca din sinul sau un judecător-comisar pentru procedura falimentului;

2) Sa ordone punerea sigilielor;

3) Sa numesca un sindic provisoriu;

4) Sa fixeze diua, ora şi locul unde creditorii să se adune, în cursul a 20 dile de la data sentinţei, pentru numirea membrilor delegatiunei de supraveghere şi pentru a fi consultaţi asupra numirei definitive a sindicului;

5) Sa stabilească un termen nu mai mare de o luna, în cari creditorii trebuie să presinte la grefa tribunalului declaraţiunea creanţelor lor;

6) Sa determine diua şi ora în care se va proceda, la reşedinţa tribunalului, la încheierea procesului-verbal pentru verificarea creanţelor în decursul celor doue-deci de dile urmatore.

Sentinta trebuie încă sa conţină ordinul către falit de a infatisa pînă în trei dile bilanţul în forma stabilită prin art. 698 şi registrele sale de comerciu dacă nu sînt deja depuse.

Acesta sentinta este executoria provisoriu.

Articolul 704

Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla şi în alte localităţi, judecătorul-comisar va interveni prin comisiune rogatorie către autoritatea judecatoresca locală pentru punerea sigilielor şi încheierea actelor constatatore acestei operaţiuni.

Articolul 705

Un extract coprindend dispositivul sentinţei declarative de faliment se va publică în foia anunțurilor judiciare şi se va afişa în sala tribunalului.

Articolul 706

Falitul are dreptul să facă opositiune în contra sentinţei declarative de faliment, pronunţată din oficiu, sau dupe cererea unui ori a mai multor creditori, înaintea tribunalului care a pronunţat'o, pînă în termen de opt dile de la afişarea copiei dupe sentinta pe usa tribunalului.

Ori-ce alta persona interesată are dreptul să facă opositiune în contra sentinţei declarative de faliment pînă în cinci-spre-dece dile de la data indeplinirei aceloraşi formalităţi.

Sentinta asupra opositiunei se da contradictoriu cu sindicul.

Articolul 707

Îndată dupe pronunţarea sentinţei declarative de faliment, procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoscinta în ori-ce cas de tote actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acţiune penală.

În acest cas, preşedintele tribunalului trebuie, pînă în doua-deci şi patru de ore, sa comunice procurorului copie dupe sentinta declarativă de faliment, cu tote cele-alte acte şi informaţiuni aflate în tribunal.

Articolul 708

Tribunalul de comerciu este în drept sa ordone de o-data cu pronunţarea sentinţei declarative de faliment, sau în urma, în ori-ce stare a procedurei, arestarea falitului în contra cărui se ivesc indicii suficiente de răspundere penală, mai cu sema în casuri de disparitiunea sau lipsa nejustificată a depunerei bilanţului sau a registrelor de comerciu şi chiar arestarea celor-l'alţi complici sau culpabili de infracţiunile prevedute în titlul VIII al acestei cărţi.

Ordonanţa de arestare trebuie să fie imediat comunicată procurorului, prin îngrijirea căruia se va procede la arestare.

Articolul 709

Procedura falimentului înaintea jurisdictiunei comerciale, şi instrucţiunea sau procedura penală se vor urma independinte una de alta şi fără întrerupere, afară de casurile prevedute la art. 852 şi la alin. 1 al art. 874.

Judecătorul de instrucţiune poate culege de la tribunalul de comerciu, de la judecătorul-comisar şi de la sindic ori-ce informaţiuni şi ori-ce sciinte de cari ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii ori extracte dupe actele procedurei falimentului, precum şi dupe registrele şi hârtiile falitului dar nu poate să le ridice de la grefa tribunalului comercial.

Completîndu-se instrucţiunea, judele-instructor trebuie în ori-ce cas să se pronunţe dacă este sau nu cas de urmărire în contra inculpaţilor.

Decisiunea definitivă a instanţelor penale va trebui să fie notată pe marginea sentinţei declarative de faliment şi se va publică ca şi acesta.

Articolul 710

Numele şi pronumele falitului se va înscrie într'un tablou afişat în sala tribunalului care a declarat falimentul şi în sala burselor de comerciu.

Acei al căror nume figureza pe acest tablou nu pot intră în localurile burselor

Acesta dispositiune trebuie să fie înscrisă pe tablou.

Articolul 711

Pînă ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul seu fără o permisiune a judecătorului-comisar, şi este dator să se presinte înaintea acelui judecător ori de câte ori va fi chemat

Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persona din cause bine-cuventate, poate să'l autoriseze a se infatisa prin mandatar.

Articolul 712

Sentinta declarativă de faliment ridica de drept falitului, din diua pronunţării sale, administraţiunea bunurilor sale, chiar şi a acelora pe cari le-a dobendit în timpul falimentului.

Acţiunile cari aparţin falitului nu vor putea fi exercitate de cat de către sindic, afară de acele cari privesc drepturile lui exclusiv personale, sau cari sînt străine falimentului.

Din diua declaratiunei falimentului, nici o acţiune în contra falitului privitore la bunurile sale mobile sau imobile, şi nici un act de executare asupra aceloraşi bunuri, nu va putea fi intentat sau îndreptat de cat în contra sindicului.

Tribunalul, dacă găseşte cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în causa, mai cu sema atunci cînd ar avea interese opuse cu sindicul.

Falitul are dreptul sa intervină în cestiunile din cari pot sa decurgă în sarcina sa o imputare de bancruta.

Articolul 713

Sentinta declarativă de faliment suspenda, numai faţă de masa creditorilor, curgerea dobendilor a creanţelor negarantate prin ipoteca, gagiu, sau alt privilegiu.

Dobendile creanţelor garantate nu pot fi cerute de cat asupra sumelor provenind din vindarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; cînd însă din neajungerea acestor garanţii dreptul creditorilor se exercită asupra masei hirografare, restul creanţei neacoperit se determina, fără a se tine în sema dobendile posteriore datei sentinţei declarative de faliment.

Articolul 714

Datoriele cu scadenţa obligatoria în sarcina falitului, şi acele a căror scadenta este subordonata voinţei sale, sînt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului.

Articolul 715

Pentru chiriele datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile cari servesc la comerciul seu vor fi suspendate în timp de trei-deci de dile de la data sentinţei declarative de faliment, afară de mesurile conservatore şi de dreptul pe care proprietarul 'l dobendise mai d'înainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate

Cînd proprietarul a obţinut acest drept, suspendarea actelor de execuţiune mai sus aretate inceteza de drept.

Articolul 716

Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuinţele comerciului seu, şi dacă contractul trebuie să dureze mai mult de un an de la data declaratiunei falimentului, masa creditorilor are facultatea sa cera desfiinţarea acelui contract, dând proprietarului o dreapta despăgubire.

Articolul 717

Prin sentinta declarativă de faliment, sau printr'o alta posteriore, tribunalul, din oficiu sau dupe cererea ori-cărui interesat, determina provisoriu diua încetării plăţilor.

În lipsa de o determinare specială, încetarea plăţilor se socotesce ca a avut loc în diua pronunţării sentinţei care a declarat falimentul, sau în diua mortei falitului, sau în aceea a retragerei sale din comerciu, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.

În nici un cas încetarea plăţilor nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele sus menţionate.

Articolul 718

Singurul refus al unor plati pe temeiul de excepţiuni pe cari în buna credinţa debitorul 'l socotesce întemeiat, nu constitue o proba de încetarea plăţilor; precum asemenea faptul material al continuarei plăţilor prin midloce procurate în mod ruinator sau fraudulos, nu împiedica ca comerciantul să fie declarat ca în realitate este în stare de încetare de plati.

Articolul 719

În contra sentinţei cari determina provisoriu la un timp anterior data încetării plăţilor, se poate face contestatiune înaintea tribunalului care a pronunţat'o, numai ca acesta contestatiune să fie notificată în cursul celor 8 dile de la încheierea procesului-verbal de verificarea creanţelor.

Tote contestaţiunile în contra acestei sentinţe se discuta contradictoriu cu sindicul în audienta fixată pentru discutatea contestatiunilor ivite la verificarea creanţelor, şi se resolva împreună cu densele prin una şi aceiaşi sentinta.

După expirarea acelui termen sau cînd sentinta care s'a pronunţat asupra contestatiunei nu mai este supusă opositiunei sau apelului, data încetării plăţilor remane irevocabil determinata în privinta tutulor creditorilor.

Articolul 720

Tote actele şi operaţiunile falitului şi tote plăţile făcute de densul în urma sentinţei declarative de faliment sînt nule de drept.

Sînt asemenea nule, faţa cu masa creditorilor:

1) Tote actele şi înstrăinările cu titlu gratuit făcute în urma datei încetării plăţilor;

2) Plata datorielor neajunse la scadenta facuta în urma sus disei date, fie în bani, fie prin cesiune, vindare, compensatiune sau alt-fel.

Articolul 721

Tote actele, plăţile şi înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în ori-ce timp ar fi fost făcute, trebuiesc să fie anulate conform dispositiunilor art. 975 din codicele civil.

Articolul 722

Se presum făcute în frauda creditorilor, şi în lipsa de proba contrarie se anuleza faţa cu masa creditorilor, urmatorele acte dacă sînt survenite în urma datei încetării plăţilor;

1) Tote actele, plăţile şi înstrăinările cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoscea starea de încetare a plăţilor în cari se găsea comerciantul, cu tote ca încă nu era declarat falit;

2) Actele şi contractele comutative, în cari valorile date sau obligaţiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s'a fost dat sau promis;

3) Plăţile datorielor ajunse la scadenta şi exigibile, cari nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerciu;

4) Gagiurile, anticresele şi ipotecele constituite asupra bunurilor debitorului.

Aceeaşi presumtiune va avea loc şi pentru actele, plăţile şi înstrăinările cu ori-ce titlu făcute în cele dece dile anteriore declaratiunei în faliment, chiar în lipsa punctelor extreme sus enunţate.

Articolul 723

Inscripţiunile ipotecare luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil nu sînt coprinse în dispositiunile articolelor precedente, numai să fie anteriore sentinţei declarative în faliment.

Articolul 724

Dacă dupe încetarea plăţilor şi înainte de pronunţarea sentinţei declarative în faliment, comerciantul a plătit cambiale, acţiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta numai în contra ultimului obligat pe cale de regres, care ar fi avut cunoscinta de încetarea plăţilor în momentul cînd cambiala a fost trasa, sau girata.

Articolul 725

Dacă comerciantul a fost declarat falit dupe mortea sa, sau dacă more dupe declaraţiunea în faliment, soţul, fiii şi moştenitorii sei pot să se presinte în persona sau prin mandatar, ca în locul defunctului, la formarea bilanţului, la cercetarea registrelor şi la procedura falimentului.

Titlul II

DESPRE ADMINISTRAŢIUNEA FALIMENTULUI

Capitolul 1

Despre persoanele însărcinate cu administraţiunea falimentului

Articolul 726

Administraţiunea falimentului se va exercita de către un sindic numit de tribunal, cu supravegherea unei delegatiuni a creditorilor, sub direcţiunea judecătorului-comisar.

Ea are de scop conservarea şi lichidarea bunurilor falitului şi repartitiunea lor între creditori.

Secţiunea I Despre sindic

Articolul 727

Sindicul se alege de tribunal dintre persoanele străine masei creditorilor, şi cari sa nu fie rude sau afini falitului pînă la al patrulea grad inclusiv.

Articolul 728

Camerile de comerciu, în a căror circumscriptiune se găsesc oraşe unde resede un tribunal de comerciu, sau sînt notabile prin importanţa comercială, pot forma o lista de persoanele cele mai apte pentru sarcina de sindic în falimente, deliberând cu scrutin secret.

Lista se comunică preşedintelui tribunalului comercial respectiv, şi se reinouesce la fie-care do? ani

Persoanele înscrise în lista pot fi menţinute în lista reinouita.

Sindicii falimentelor nu inceteza din funcţiunile ce li s'a conferit, cu tote ca numele lor nu mai figureza pe noua lista facuta la expirarea celor doui ani.

Articolul 729

Acolo unde exista lista indicată prin articolul precedent, sindicul trebuie să fie ales dintre persoanele coprinse în ea, dacă tribunalul, pentru motive ce le-ar enunta în sentinta sau încheierea sa, nu va găsi cu cale sa numească o alta persona afară din lista.

Articolul 730

După prima adunare a creditorilor aretata prin art. 703, tribunalul, vadend procesul-verbal al acestei adunări, declara definitivă numirea sindicului în persona provisoriu desimnata, sau conferă acesta sarcina unei alte persoane.

Articolul 731

Numirea provisorie sau definitivă trebuie să fie incunosciintata imediat sindicului.

Sindicul care nu voesce sa primească însărcinarea, trebuie să declare tribunalului refusul seu în trei dile de la notificarea numirei.

Chiar în urma acestui termen, sindicul poate cere tribunalului să fie dispensat, însă nu poate părăsi însărcinarea pînă ce nu 'i se va numi un succesor, şi pînă ce nu se va fi remis acestuia patrimoniul falimentului şi comptul administraţiunei sale.

Articolul 732

Dacă creditorii în adunarea în care se încheie procesul-verbal de verificarea creanţelor sau mai în urma cer ca în locul sindicului numit de tribunal să se numească un alt sindic de încrederea lor, de şi acesta nu ar figura pe lista eligibililor sau ar fi interesat în faliment, şi dacă cererea lor este sprijinita de majoritatea cerută pentru validitatea concordatului, înlocuirea trebuie să fie acordată.

Articolul 733

Tribunalul poate în ori-ce timp sa revoce pe sindic şi sa'l înlocuiască cu o alta persona, fie dupe cererea creditorilor, fie din oficiu, dupe ce însă mai anteiu 'l va fi ascultat în camera de consiliu.

Articolul 734

Sindicul în genere nu este ţinut sa dea garanţie; dar dacă mijlocesc interese speciale derivând din natura patrimoniului falitului, sau din condiţiunile administraţiunei, tribunalul 'i poate impune asemenea obligaţiune prin sentinta declarativă de faliment, sau printr'o alta posteriora, din oficiu sau dupe staruinta delegatiunei creditorilor.

Cuantumul acestei garanţii se determina de tribunal, luându-se şi avisul delegatiunei.

Articolul 735

Tribunalul este în drept a determina suma retributiunei datorită sindicului pentru munca şi servicele sale.

Retribuţiunea nu poate consta de cat într'o sumă fixată pentru tota durata falimentului, sau în o sumă determinata în proportiune de atîta la suta asupra totalitatei valorilor încasate.

Ea se va plati în rate sau în fracţiuni o-data cu repartitiunile succesive de activ între creditori, şi în proportiune cu ceea ce densii primesc.

Secţiunea II Despre delegaţiunea creditorilor

Articolul 736

Creditorii survegheza administraţiunea falimentului prin midlocul unei delegatiuni a trei sau cinci din ei, numita la cea d'anteiu adunare ce s'a fixat prin sentinta declarativă de faliment.

Majoritatea creditorilor, a căror creanţe au fost verificate sau admise la pasiv, poate, în adunarea incheierei procesului-verbal de verificarea creanţelor, sa schimbe pe membrii delegatiunei ori pe unul din ei, sau să le sporesca numerul de la trei la cinci.

Articolul 737

Sindicul este dator sa incunosciinteze imediat delegaţilor numirea lor.

Aceştia pînă în cinci dile de la comunicarea numirei lor trebuie să alega dintre densii un preşedinte, şi sa'l facă cunoscut tribunalului

Iar în cas contrariu delegaţiunea se presideza de creditorul numit cu numerul mai mare de voturi.

Preşedintele represinta delegaţiunea creditorilor în relaţiunile sale cu sindicul, cu judecătorul-comisar şi cu tribunalul; dar delegaţiunea are facultatea de a distribui îndatoririle functiunei sale între membrii sei pe rend, sau pentru afaceri determinate.

Dacă preşedintele este împiedicat, 'i tine locul acel dintre cei-alţi delegaţi care a fost numit cu un mai mare numer de voturi.

În cas de paritate de voturi, se prefera cel mai înaintat în versta.

Decisiunile delegaţilor se iau cu majoritatea absolută a voturilor.

Articolul 738

Delegaţiunea creditorilor trebuie să se adune cel puţin de duoe ori pe luna, însă preşedintele poate să o convoce ori cînd va crede de cuviinţă.

Articolul 739

Fie-care din membrii delegatiunei creditorilor are dreptul nelimitat sa examineze registrele şi actele privitore la administraţiunea falimentului.

Delegaţiunea şi chiar preşedintele singur are dreptul sa asculte în ori-ce timp pe sindic şi pe falit; are asemenea dreptul sa cera mesurile ce va crede de cuviinţă în interesul masei creditorilor, şi chiar revocarea sindicului.

Secţiunea III Despre judecătorul-comisar

Articolul 740

Judecătorul-comisar este în special însărcinat de a dirige şi grăbi tote operaţiunile falimentului.

El ordonă mesurile urgente cari sînt necesare pentru siguranţa şi conservarea bunurilor mesei; numesce, dupe propunerea sindicului, pe advocatii, procuratorii, experţii, mijlocitorii şi custodii de al căror serviciu ar avea nevoe în afacerile falimentului; lichideza cheltuelile, emolumentele şi despăgubirile cari trebuie să se platesca persoanelor sus dise; convoca pe creditori veri de câte ori găseşte cu cale; da relatiuni tribunalului de contestaţiunile cari se ivesc în faliment şi cari sînt de competinţa comercială; şi poate propune chiar din oficiu revocarea sindicului.

Tribunalul poate ori cînd sa înlocuiască pe judecătorul-comisar cu un alt judecător.

Articolul 741

Judecătorul-comisar trebuie să se pronunţe în trei dile asupra reclamaţiunilor ce i s'ar face în contra ori-carei operaţiuni a sindicului, sub reserva recursului la tribunal

Ordonanţa judecătorului-comisar este executorie provisoriu.

Cererile falitului sau ale creditorilor pentru revocarea sindicului trebuie să fie propuse judecătorului comisar

Dacă acesta nu a referit tribunalului în termen de trei dile, aceleaşi cereri pot să fie adresate direct tribunalului.

Articolul 742

Cînd din causa de renunţare ori alt motiv este necesar să se numesca unul sau mai mulţi membri ai delegatiunei creditorilor, judecătorul-comisar trebuie să ingrijesca ca numirea să se facă în cea mai apropiată adunare a creditorilor, sau sa ordone de urgenta o convocare anume pentru acesta.

Articolul 743

Judecătorul-comisar are dreptul sa asculte pe falit, comisii şi impiegatii sei, cum şi ori-ce alta persona, în privinta formarei şi verificarei bilanţului, în privinta causelor şi impregiurarilor falimentului, şi trebuie să transmită procurorului tribunalului informaţiunile culese.

Cu tote acestea, ascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile, cum şi soţul falitului, pot să se abţină de a face veri-o depositiune.

Articolul 744

Dacă în contra falitului ascuns s'a emis mandat de arestare, sau dacă este tema ca se va emite, judecătorul-comisar poate, dupe cererea falitului, recunoscend printr'o ordonanţa necesitatea de a'l asculta personal, sa midlocesca pe lîngă procuror spre a se obţine de la justiţia penală competenţa salvgardarea libertatei lui.

Articolul 745

Dacă falitul se afla arestat, judecătorul-comisar 'l poate asculta veri de câte ori va avea trebuinta, sau a'l aduce înaintea sa dupe propunerea sindicului, sau a delegatiunei creditorilor, facend pentru acesta cerere judecătorului de instrucţiune.

Capitolul 2

Despre punerea sigilelor şi despre inventariu

Articolul 746

Îndată dupe declaraţiunea falimentului, sau cel mult în 24 de ore, judecătorul-comisar sau judecătorul de ocol, dupe delegaţiune, va proced la punerea sigilielor, fie în presenta sindicului provisoriu dacă intervine, fie şi în absenta sa.

Chiar înainte de declaraţiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordonă punerea sigilielor din oficiu, sau dupe staruinta unuia sau mai multor creditori, dacă debitorul a dosit sau dacă este sustragere chiar parţială de activ.

Articolul 747

Sigiliele se vor pune pe magasine, comptore, biurouri, case de bani, portofolii, registre, hârtii mobile şi pe ori-ce efecte ale falitului.

Cînd sigiliele s-au aplicat prin midlocirea unui judecător de ocol, el va inainta actele imediat tribunalului sau judecătorului-comisar care 'l-a delegat.

Articolul 748

Vestmintele, rufele şi mobilele necesare falitului şi familiei lui nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lasă falitului cu o lista descriptivă, reservandu-se dreptul judelui-comisar de a statua asupra reclamaţiunilor ce s'ar ivi în acesta privinta din partea sindicului sau a delegatiunei creditorului.

Articolul 749

Obiectele a căror vindare a fost autorisata şi cele ce serv la exerciţiul comerciului falitului, în cas cînd sindicul a fost autorisat a continua acest comerciu, nu vor fi puse sub sigilii, dacă sindicul va cere; dar vor trebui să fie imediat inventariate şi preţuite în presenta judecătorului-comisar

Procesul-verbal constatator se va inainta tribunalului.

Articolul 750

Registrele de comerciu ale falitului, dacă sindicul o cere, nu se vor pune sub sigilii; dar vor trebui să fie parafate, incheiandu-se un proces-verbal cu o descriere minutiosa a starei în care se găsesc.

Acest proces-verbal se va păstra de judele-comisar, iar registrele se vor remite sindicului cu obligaţie de a le depune imediat la tribunal.

Judele-comisar poate autorisa pe sindic sa păstreze el registrele sau să le ridice de la tribunal pentru a se servi cu densele cînd ar avea trebuinta în cursul administraţiei, determinând timpul ce va crede necesar pentru acesta.

După expirarea acestui termen, registrele falitului trebuie să fie depuse şi sa remana în păstrarea grefei pînă la închiderea falimentului.

În cas însă de acuzatiune de fals, judecătorul penal va putea cere remiterea temporala a registrelor pentru trebuinţele judecatei.

Cînd sindicul este depositarul registrelor falitului, el e dator să le presinte ori de câte ori i s'ar cere, spre examinare, de către judecătorul-comisar, de delegaţiunea creditorilor sau de judecătorul de instrucţiune.

Articolul 751

Cambialele şi cele-alte titluri de credit cu scadenţa scurta, sau cari ar fi de presintat la acceptare, sau acelea în privinta cărora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi remise sindicului cu autorisarea judecătorului-comisar şi dupe o prealabilă descriere a lor, pentru ca sindicaul sa ingrijesca a se face acele acte.

Judecătorul-comisar va lua de la sindic o lista subscrisă de tote actele lui încredinţate.

Articolul 752

Atunci cînd judecătorul-comisar găseşte ca inventariul bunurilor falitului se poate face într'o singura di, el poate ordonă ca sindicul provisoriu sa proceda imediat la facerea inventariului, fără să se mai pue sigiliele.

Articolul 753

În cele trei dile de la numirea sa definitivă, sindicul va cere ridicarea sigilielor şi va proceda la inventarierea bunurilor falitului în presenta acestuia, sau citându'l legalmente.

Articolul 754

Inventariul este scutit de formalităţile obişnuite de procedura şi de taxele de timbru şi înregistrare, şi va trebui să fie făcut în dublu original de către sindic împreună cu delegaţiunea creditorilor, sau, dacă acesta nu este încă constituită, în presenta a unui sau mai multor creditori, designati de tribunal sau, în cas de urgenta, de către judecătorul-comisar.

Inventariul trebuie să coprinda descrierea întregului activ al falitului, şi să fie subscris de toţi aceia cari au participat la facerea lui

Unul din originalele inventariului va trebui să fie depus în 24 de ore de la terminarea lui, la grefa tribunalului.

Sindicul se poate ajuta la facerea inventariului şi a estimatiunei bunurilor, cu o persona experta numita de judecătorul-comisar.

Cu tote acestea, cînd împrejurările speciale ale falimentului o cer, tribunalul poate prescrie regule şi precautiuni particulare pentru facerea inventariului.

Articolul 755

Inventariul o-data terminat, sindicul trebuie să se constitue, din josul fie-căruia exemplar original, depositar judiciar al mărfurilor, banilor, titlurilor de creanta, registrelor, hartielor, mobilelor şi celor-l'alte obiecte ale falitului, cari se remit în păstrarea sa.

Banii trebuie să fie depusi la casa de depuneri şi recipisa la tribunal.

În ce se atinge de registrele şi de hartiele falitului, în cas de acţiune penală pentru fals, se va urma conform art. 454 şi 457 şi altor dispositiuni relative din codicele de instrucţiune criminală.

Articolul 756

Dacă falimentul se declara în urma mortei falitului, mai 'înainte de a se fi făcut inventariul mostenirei sale, sau dacă falitul more în urma declararei falimentului, dar înainte de facerea inventariului, se procede îndată la formarea lui conform regulelor de mai sus, în presenta moştenitorilor, sau ei legalmente citaţi.

Capitolul 3

Despre funcţiunile relative la administraţiunea falimentului

Articolul 757

Sindicul, îndată dupe numirea sa, trebuie să staruiasca la judecătorul-comisar sau la judecătorul de ocol ca sa procedeze la punerea sigilielor, dacă ele nu ar fi încă aplicate

El trebuie asemenea, dupe indicatiunile bilanţului, registrelor şi hartielor falitului, cum şi dupe ori-ce alte informaţiuni ar mai putea culege, sa întocmească un tablou despre creditorii falimentului şi sa adreseze fie-căruia dintre ei o insciintare specială, pentru cea d'anteiu adunare, cu aretarea dispositiunilor din sentinta declarativă de faliment, privitore la presentarea declaraţiunilor creanţelor şi la închiderea procesului-verbal de verificare.

Tabloul creditorilor, cu aretarea aproximativă a creanţelor respective, trebuie să fie depus la grefa tribunalului, şi poate fi rectificat şi completat la judecătorul-comisar, chiar înainte de verificarea creanţelor.

În cas de omisiune sau de neglijenţa în îndeplinirea indatorirei mai sus aretata, sindicul este respundetor de daune, şi poate chiar să fie destituit din însărcinarea sa şi lipsit de parte sau de totalul salariului seu.

Articolul 758

Cînd falitul nu a presintat bilanţul, sindicul sub controlul judecătorului-comisar şi al procurorului trebuie să'l întocmească fără intardiere cu elementele ce a putut aduna.

Dacă bilanţul a fost presintat de falit, sindicul trebuie să'l verifice şi sa'i facă rectificările şi adaogirile ce ar crede necesare .

Bilanţul ast-fel făcut, verificat şi rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului.

Articolul 759

Dacă falitul justifica ca s'a găsit în imposibilitate, fără culpa din parte'i, de a presinta bilanţul sau registrele sale de comerciu în termenul fixat de art. 698, tribunalul poate, dacă nu are nici o indoiala ca ar fi rea credinţa, sa'l autoriseze, printr'o încheiere data în camera de consiliu, de a presinta bilanţul într'un termen ulterior scurt; iar dupe expirarea şi acestui termen se vor aplica dispositiunile articolului precedent.

În acest scop falitul poate să examineze registrele sale de comerciu la sindic sau la grefa.

Articolul 760

Sindicul trebuie să cheme pe falit înaintea sa, ca sa examineze registrele, să le recunoască conţinutul, să le certifice starea în care se afla, sa la încheie şi să le semneze în presenta sa.

Dacă falitul nu se presinta la invitarea facuta, va fi somat sa compare cel mult în 48 de ore înaintea judecătorului-comisar.

Falitul care se afla în stare de arestare, sau care nu a obţinut o permisiune de libertate, poate fi autorisat de judecătorul-comisar sa compare prin mandatar.

Articolul 761

Sindicul provisoriu trebuie să încaseze creanţele falitului, observând mesurile de asigurare cari vor fi fost prescrise de judecătorul-comisar, şi sa dea chitanţa.

El trebuie să facă tote actele conservatore pentru drepturile falitului în contra debitorilor sei, şi sa ia asupra bunurilor lor inscriptiuni pentru ipotecele cari nu ar fi fost înscrise de falit.

Inscripţiunile se vor lua în numele masei, şi pe lîngă cerere se va alătură un certificat al grefei tribunalului de comerciu constatând numirea sindicului.

Sindicul numit definitiv continua încasarea creanţelor sub privegherea delegatiunei creditorilor.

Articolul 762

Scrisorile şi telegramele adresate falitului trebuie să fie remise sindicului, cari este autorisat a le deschide şi pe unele şi pe altele; falitul poate să asiste la deschiderea lor, şi, dacă conţinutul scrisorilor şi telegramelor nu privesce la interesele sale patrimoniale, poate să cera predarea lor

Sindicul este dator sa păstreze secretul.

Articolul 763

Sindicul chiar provisoriu poate să fie autorisat de judecătorul-comisar sa vinda lucrurile supuse stricaciunei sau la o micşorare iminenta de valoare, cum şi acele a căror conservare ar fi costisitore; asemenea poate fi autorisat sa continue comerciul falitului, dacă acest comerciu n'ar putea fi întrerupt fără prejudiciu pentru creditori.

Formele şi condiţiunile vinderei şi sigurantele necesare pentru continuarea comerciului sînt determinate de judecătorul-comisar.

Ordonanţa este provisoriu executorie; dar este supusă recursului înaintea tribunalului în cat se atinge de autorisarea de a continua exerciţiul comerciului.

Articolul 764

Sindicul trebuie să lucreze personal în tote afacerile insarcinarei sale, dacă nu a fost autorisat de judecătorul-comisar să se represinte prin alţii şi cu cheltuiala sa în unele operaţiuni determinate

El mai poate asemenea fi autorisat de judecătorul-comisar, ascultandu-se şi delegaţiunea creditorilor, atunci cînd impregiurari particulare o reclama, ca să fie ajutat sub a sa răspundere în administraţiune de una sau mai multe persoane retribuite.

El mai poate asemenea fi autorisat de judecătorul-comisar sa întrebuinţeze pe falit pentru a'i înlesni administraţiunea, şi în acest cas condiţiunile concursului dat de falit sînt determinate de judecător.

În adunarea incheierei procesului-verbal de verificarea creanţelor, creditorii trebuie să delibereze asupra continuarei puterilor concedate sindicului, sau asupra modificărilor ce vor crede de cuviinţă.

Articolul 765

Judecătorul-comisar poate acorda falitului, pentru el şi familia sa, din activul falimentului ajutorele necesare , şi să le fixeze cuantumul dupe propunerea sindicului, ascultandu-se şi delegaţiunea creditorilor.

Ordonanţa judecătorului-comisar este supusă recursului la tribunal.

Dupe încheierea procesului-verbal de verificarea creanţelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului şi familiei sale, fără o deliberatiune a creditorilor.

Articolul 766

Banii provenind din vinderi şi din încasări, scadendu-se sumele recunoscute necesare de judecătorul-comisar pentru cheltuelile de justiţie şi de administraţie, vor trebui să fie imediat depusi la casa de depuneri, şi recipisa la tribunal

Sindicul este dator ca în trei dile de la încasare sa presinte judecătorului-comisar proba executarei acestei depuneri

În cas de intardiere, sindicul este dator dobendi pentru sumele nedepuse.

Articolul 767

Banii depusi de sindic sau de alţii în comptul falimentului nu pot fi retrasi de cat în virtutea unei ordonanţe a judecătorului-comisar

Dacă sînt sechestrati, sindicul trebuie mai anteiu să obţină ridicarea sechestrului.

Articolul 768

Sindicul trebuie să presinte, la finitul fiecărei luni, delegatiunei creditorilor, un prospect sumariu despre administraţiunea sa, şi un tablou despre depositele efectuate cu actele justificative

Dacă impregiurarile falimentului o reclama, judecătorul-comisar poate să prelungesca acest termen pînă la trei luni.

Articolul 769

În ori-ce faliment sindicul trebuie, în 15 dile de la primirea insarcinarei sale, sa remită judecătorului-comisar o expunere sucinta a principalelor cause şi impregiurari ale falimentului şi a caracterului ce el presinta, cum şi un compt sumariu al starei aparente a masei.

Judecătorul-comisar trebuie să privegheze îndeplinirea acestor îndatoriri, şi sa transmită imediat procurorului tribunalului expunerea şi comptul sindicului, însoţite de observaţiunile sale

Dacă aceste relatiuni nu s'au presintat în termenul sus aretat, judecătorul-comisar trebuie să aviseze pe procuror, aretandu-i causele intardierei şi sa constringa pe sindic chiar cu pedepse pecuniare a le presinta în cel mai scurt termen posibil.

Articolul 770

Cînd sindicul inceteza din însărcinarea sa înainte de a se fi terminat lichidaţiunea activului dupe dispositiunile titlului IV, el trebuie să predea fără intardiere succesorului seu patrimoniul şi actele falimentului, şi sa'i remită comptul administraţiunei sale.

Dacă facerea inventariului nu este terminată, el trebuie să intervină pentru a face să se constate predarea a tot ce el primise.

Darea socotelilor nu e definitivă pînă ce nu se va fi aprobat de creditori.

În cas de morte sau de interdictiune a sindicului, aceste îndatoriri trec la eredii sau representantii sei.

Terminandu-se lichidarea activului, creditorii vor fi convocaţi de judecătorul-comisar pentru a delibera asupra darei socotelilor de către sindic.

La adunările creditorilor în cari se trateza despre darea socotelilor, trebuie să fie citat şi falitul.

Titlul III

DESPRE LICHIDAŢIUNEA PASIVULUI

Capitolul 1

Despre verificarea creanţelor

Articolul 771

Creditorii falitului trebuie să presinte declaraţiunea creanţelor lor şi titlurilor din cari deriva, la grefa tribunalului de comerciu, în termenul fixat de sentinta declarativă de faliment

Grefierul le da chitanţa şi formează un tablou (stat).

Articolul 772

Dacă sînt creditori cari resed în tera străină, judecătorul-comisar poate, dupe impregiurari, în privinta acestora, sa prelungesca termenul pentru verificarea creanţelor lor şi pentru închiderea procesului-verbal de verificare

Despre acesta însă el trebuie să dea o insciintare specială tuturor creditorilor.

Articolul 773

Declaraţiunea creanţelor trebuie să arate numele şi pronumele, sau firma, şi domiciliul creditorului, suma datorită, drepturile de privilegiu, de gagiu sau de ipoteca, şi titlul din care creanta deriva.

Ea trebuie să conţină afirmarea clara şi explicita, ca creanta este adeverata şi reală, şi trebuie să fie semnată de creditor sau de o persona autorisata cu mandat special să facă pentru el acesta afirmare, trebuind şi în mandat să se exprime suma creanţei.

Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în cari resede tribunalul, declaraţiunea trebuie să conţină şi alegerea de domiciliu în aceiaşi comuna; alt-fel tote notificaţiunile posteriore se vor face creditorului la grefa tribunalului, afişându-se şi la usa tribunalului.

Articolul 774

Creanţele se verifica de judecătorul-comisar prin confruntarea titlurilor presintate cu registrele şi cu hartiele falitului.

Judecătorul-comisar poate să ordone intervenirea sindicului, a delegatiunei creditorilor şi a falitului; poate încă sa ordone comparatiunea personală a creditorului sau sa'l autorise a compare prin mandatar, sa prescrie înfăţişarea registrelor de comerciu ale creditorului sau a unui extract dintr'ensele, şi sa asculte pe ori-ce alta persona care ar putea sa'i dea informaţiuni sau lămuriri.

Procesul-verbal de verificarea creanţelor trebuie să enunte tote operaţiunile făcute, sa indice numele persoanelor intervenite şi sa relateze declaraţiunile lor.

Articolul 775

Creanţele necontestate şi acelea pe cari judecătorul-comisar le găseşte justificate, sînt admise la pasivul falimentului

Judecătorul-comisar trebuie să facă menţiune despre acesta în procesul-verbal şi pe marginea titlurilor din cari ele deriva, aretand suma pentru care fie-care creanta s'a admis.

Dacă este contestatiune sau dacă judecătorul-comisar nu găseşte ca creanta este pe deplin jusstificata, ori-ce decisiune remane reservata pînă la diua inchiderei procesului-verbal de verificatiune, şi creditorul care nu a intervenit în persona sau prin mandatar trebuie să fie incunosciintat special de sindic.

Articolul 776

În diua fixată de sentinta declarativă a falimentului pentru închiderea procesului-verbal de verificare, judecătorul-comisar, în virtutea puterilor acordate de art. 774, va procede contradictoriu cu interesatii la examinarea tutulor creanţelor contestate, şi chiar ale acelora deja admise asupra cărora s'ar ivi vre-o contestaţie.

Falitul şi creditorii, a căror creanţe au fost verificate sau numai trecute în bilanţ, pot sa asiste şi să se opună la verificările făcute sau ce sînt a se face.

Creanţele necontestate, sau acelea pe cari toţi interesatii le recunosc ca justificate, sînt admise la pasivul falimentului în modul aretat în articolul precedent.

În cas de contestatiuni, dacă creanţele contestate sînt comerciale, judecătorul-comisar decide prin o singura sentinta contestaţiile cari privesc acele creanţe, cari prin valoarea lor nu trec peste competinţa judecătorului de ocol, cu reserva apelului la tribunal; cat pentru cele-alte creanţe, el trimite pe părţi la o audienta fixa înaintea tribunalului.

Dacă creanţele contestate sînt civile, judecătorul-comisar, ori-care ar fi suma contestată, trimite pe părţi la o audienta fixa înaintea aceluiaşi tribunal, care însă le va judeca constituit civilmente.

Audienta va fi fixată pînă în 15 dile de la închiderea procesului-verbal, chiar dacă nu vor fi expirate termenele prorogate dupe dispositiunile art. 772.

Articolul 777

Dupe închiderea procesului-verbal de verificare, declaraţiunile creanţelor şi opositiunile în contra declaraţiunilor sau admiterilor de creanţe deja făcute, trebuiesc să fie notificate sindicului şi creditorilor a căror creanţe se ataca, şi să fie depuse la grefa tribunalului cu documentele pe cari se întemeiază, cel puţin doue dile mai înainte de audienta fixată pentru resolvarea contestatiunilor.

În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebuie să fie fixată în un termen nu mai mic de cinci şi nici mai mare de cinci-spre-dece dile de la închiderea sus disului proces-verbal.

Articolul 778

Tribunalul sau judecătorul de ocol, examinând tote contestaţiile de o-data şi împreună, contradictoriu cu sindicul şi persoanele aretate în articolii precedenti, se pronunţa prin o singura sentinta, chiar dacă ar trebui să se ordone vre-un act ore-care de instrucţiune în privinta uneia sau a mai multor creanţe.

Articolul 779

În tote casurile în cari nu se poate pronunţa sentinta definitivă, şi chiar dacă în privinta unei creanţe ar fi contestatiuni pendinte înaintea jurisdictiunei civile, tribunalul comercial poate să admită provisoriu pentru o sumă determinata la pasivul falimentului creanţele contestate, pentru ca în virtutea lor să se pota exercita drepturile creditorului în deliberaţiunile falimentului, cu reserva însă a decisiunei definitive din partea judecătorului competent, asupra validitatei contestatiunei.

Tribunalul de comerciu poate suspenda decisiunea definitivă asupra admiterii unei creanţe pînă la sfersitul acţiunii penale privitore la densa, sau al procedurei penale începute dupe dispositiele art. 707, şi în acest cas el determina asemenea dacă şi pînă la ce suma acea creanta să fie admisă provisoriu la pasivul falimentului.

Articolul 780

Creditorul căruia nu 'i se contesta de cat privilegiul sau ipoteca, va fi admis provisoriu la deliberările falimentului ca creditor hirografar pînă ce acea contestatiune va fi resolvata.

Articolul 781

Creanţele neproducetore de dobenda şi neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor intrega, cu reserva expresă însă ca plata ori-carei repartitiuni parţiale sa consiste într'o sumă la care dacă 'i s'ar adaoga interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cat mai remane să curgă de la data mandatului de plată pînă la diua scadentei creanţei, acesta suma sa echivaleze cu suma cotei de repartitiune.

Articolul 782

Creanţele pentru declaraţiunea cărora s'a prelungit termenul conform art. 772, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, dupe dispositiele acestui capitol.

Articolul 783

Chiar dupe expirarea termenelor fixate prin articolii precedenti, creditorii cunoscuţi sau necunoscuţi cari nu 'şi-au declarat încă creanţele, pot să facă acesta declaraţie contradictorie cu sindicul, pînă cînd nu s'au sfersit repartitiunile întregului activ al falimentului.

Tribunalul va putea chiar sa'i admită provisoriu la pasiv, conform dispositielor precedente.

În cas de descoperire de fals, de dol, de erori esenţiale de fapt sau de descoperiri de titlu pînă aci necunoscute, se poate încă face opositiune contra admiterilor de creanţe deja efectuate.

Cheltuelile derivând din declaraţiunile de creanţe şi opositiunile tardive sînt în tot-d'a-una în sarcina acelora cari le fac.

Efectele declaraţiunilor şi opositiunilor tardive sînt determinate în titlul V.

Capitolul 2

Despre diferitele specii de creditori

Articolul 784

Toţi creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberările falimentului, cu reserva dispositiunilor cari reguleza participarea creditorilor avend ipoteca, gagiu, sau alt privilegiu în repartitiunea activului şi intervenirea lor la concordat.

Secţiunea I Despre creditorii avend gagiu sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

Articolul 785

Sindicul poate ori cînd, cu autorisarea judelui-comisar, sa retragă în profitul falimentului lucrul dat în gagiu, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de judecătorul-comisar vindarea gagiului cu licitaţie publică, şi creditorul nu se va putea opune la acesta de cat numai renunţând la dreptul de a'şi obţine plata creanţei sale asupra celor-alte bunuri nesupuse gagiului.

Dacă gagiul s'a vîndut pe un preţ mai mare de cat creanta, prisosul aparţine masei falimentului.

Articolul 786

Dispositiele codicelui civil privitore la privilegiele asupra mobilelor se aplică şi în materie de faliment, cu reserva dispositiunilor speciale coprinse în acest codice şi cu modificările urmatore:

1) Salariul datorit lucrătorilor intrebuintati d'a dreptul de către falit, în timpul lunei care a precedat declaraţia falimentului, se va admite între creanţele privilegiate, în acelaşi rang ca privilegiul stabilit în art. 1729 din codicele civil pentru salariele datorite omenilor de serviciu. Salariul datorit baetilor din pravalie şi comisilor pentru cele sese luni cari au precedat declararea falimentului se va admite cu acelaşi rang.

2) Privilegiul locatorului prevedut la art. 1730 codicele civil nu se întinde asupra mărfurilor esite din magasine sau din locurile unde locatarul 'şi exercită comerciul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobendit drepturi asupra lor, afară de casul de sustractiune fraudulos. Privilegiul are loc şi asupra despăgubirei datorită locatorului dupe dispositiele art. 716;

3) Creanta pentru preţul neplătit al maşinilor de importanţa valoare, întrebuinţate într'o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă, este privilegiată în rangul indicat la numerul 5 de sub articolul 1730 codicele civil, asupra maşinilor vîndute şi predate falitului în cei trei ani cari au precedat declaraţia falimentului cu tote ca ar fi devenit imobile prin destinatiune

Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vindetorul, în cele trei luni de la predarea maşinilor în primirea cumperatorului în tera, nu va fi făcut să se transcrie actul din care resulta vindarea şi creanta sa, în registrul de transcriptiune imobiliară a tribunalului în jurisdicţiunea căruia s'au asedat maşinile.

Articolul 787

Sindicul trebuie să presinte judecătorului-comisar lista creditorilor cari pretind a avea dreptul de gagiu sau alt privilegiu asupra mobilelor

Contestaţiunile asupra existenţei privilegiului vor fi resolvate dupe dispositiele art. 776 şi urmatorele.

Articolul 788

Dacă preţul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiaţi, aceştia concura pentru rest cu creditorii hirografari la distribuirea celei-alte părţi de activ.

Secţiunea II Despre creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilelor

Articolul 789

Dacă una sau mai multe repartitiuni a preţului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea preţului imobilelor, creditorii privilegiaţi sau ipotecari ale căror creanţe sînt verificate concura la acele repartitiuni cu intrega lor creanta, cu reserva deducerilor mai jos aretate.

Articolul 790

Creditorii privilegiaţi sau ipotecari cari, dupe vindarea imobilelor, sînt defenitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanţelor lor, nu vor primi partea din preţul ce li se cuvine, de cat deducendu-se dintr'ensa sumele ce ei au primit deja din repartiţiile masei hirografare

Sumele ast-fel distrase nu reman pentru cei-l-alţi creditori ipotecari, dar sînt atribuite masei hirografare şi distribuite numai ei.

Articolul 791

Dacă creditorii privilegiaţi sau ipotecari nu au fost colocati de cat pentru o parte din creanţele lor asupra preţului imobilelor, drepturile lor asupra masei hirografare sînt definitiv regulate în proporţie cu sumele pentru cari ei au mai remas creditori în urma acelei colocatiuni, şi masa va fi subrogată în locul lor pentru aceea ce ei vor fi primit, dupe dispositiile art. 789, peste proporţiunea partei creanţei necolocate.

Articolul 792

În privinta creditorilor privilegiaţi sau ipotecari cari nu au fost colocati în rang util asupra preţului, sau cari nu sînt plătiţi integral cu preţul imobilelor, se va aplica dispositiile art. 788.

Secţiunea III Despre drepturile femeei falitului

Articolul 793

În cas de faliment al bărbatului, femeia reia imobilele dotale cu dreptul de a percepe veniturile precum şi imobilele parafernale cari'i aparţineau în momentul căsătoriei, şi pe acelea pe cari le-a dobendit în timpul căsătoriei provenind din cause juridice anteriore, sau prin efectul unei donatiuni sau succesiuni testamentare sau legitime

Articolul 794

Femeia va relua asemenea imobilele dobendite de densa şi în numele ei cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor cari 'i aparţineau în momentul căsătoriei, sau cari 'i-au parvenit în urma prin unul din modurile aretate în articolul precedent, cu condiţiune însă numai ca în contractul de achisitiune să se declare expres acesta întrebuinţare şi ca proveninta banilor să fie stabilită printr'un inventar sau prin ori-ce alt act cu data certa.

Articolul 795

În tote cele-alte casuri şi ori-care ar fi regimul sub care s'au căsătorit sotii, presumptia este ca bunurile dobendite de femeia falitului aparţin bărbatului şi ca au fost plătite cu banii lui, ast-fel în cat acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la masa falimentului; femeia însă este admisă să facă proba contrarie.

Articolul 796

Bunurile mobile, atît dotale cat şi parafernale coprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeei în vre-unul din modurile aretate în art. 793, se reiau de femeie în natura dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin ori-ce act cu data certa.

Dacă bunurile femeei au fost înstrăinate şi cu preţul lor s'au dobendit alte bunuri mobile şi imobile, femeia poate exercita asupra acestora dreptul indicat în art. 794, cu condiţiune ca provenienţă banilor şi noua lor întrebuinţare să fie constatată printr'un act avend data certa.

Tote cele-alte obiecte mobile aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeii şi ori-care ar fi regimul căsătoriei, se presupun ca aparţin bărbatului, afară numai dacă femeia nu va proba contrariul.

Articolul 797

Data certa a unui act, cerută de art. 794 şi 796, trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codicele civil; dar proba achisitiunei, a posesiunei şi a instrainarei titlurilor de credit şi acţiunilor de societăţi comerciale se va putea face şi cu registrele stabilimentelor publice, sau ale societăţilor prin acţiuni.

Articolul 798

Dreptul aretat în art. 793 şi 794 nu poate fi exercitat de femeie de cat cu sarcina datoriilor şi ipotecelor de cari acele bunuri au fost legalmente grevate.

Articolul 799

Dacă bărbatul era comerciant la expoca celebrării căsătoriei, sau dacă, ne avend atunci vre-o profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeii nu se întinde în nici un cas asupra bunurilor dobendite de bărbat în timpul căsătoriei prin ori-ce alt titlu, afară de succesiune sau donatiune.

În casurile sus dise femeia nu poate exercita nici o acţiune asupra masei falimentului pentru avantagiele derivând din contractul de căsătorie, şi creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantagiele derivând din acelaşi contract în favorea bărbatului.

Articolul 800

Dacă femeia are contra bărbatului vre-o creanta derivând dintr'un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru densul vre-o datorie, creanta este presumata a fi constituită şi datoria a fi plătită cu banii bărbatului, şi femeia nu va putea exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, de cat dacă va face proba contrarie, conform dispositiunilor art. 795.

Femeia falitului va fi admisă la pasivul falimentului pentru preţul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, reservandu-se însă acţiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scote conform dispositiilor art. 1255 din codicele civil.

Secţiunea IV Despre coobligati şi despre fidejusori

Articolul 801

Creditorul cari poseda obligaţiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit şi alţi coobligati, cari au cadut în stare de faliment, participa la repartitiuni în tote masele şi va fi trecut cu valoarea nominală a creanţei sale pînă la deplina achitare.

Articolul 802

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor coobligaţilor, unora contra altora; însă dacă creanta intrega, capital şi accesorii, a fost plătită de una sau de mai multe mase coobligate, ast-fel ca creditorul nu mai are nici o acţiune contra celor-alte, cele d'anteiu vor avea drept de regres contra celor de al duoilea în proportiune cu partea datoriei ce au plătit, şi cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fie-căreia.

Dacă tote dividendele întrunite, ce s'au atribuit creditorului în tote falimentele coobligaţilor, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proporţiunea sus aretata

Dacă însă unii din coobligati erau garanţii altora, prisosul aparţine dupe ordinea obligaţiunilor maselor falimentelor a acelor coobligati cari au dreptul să fie garantaţi.

Articolul 803

Dacă creditorul, posesor al unor obligaţiuni solidare între falit şi alţi coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului de cat scadendu-se partea primită şi conserva pentru ceea-ce 'i mai remane datorit drepturile sale contra coobligaţilor sau fidejusorilor.

Coobligatul sau fidejusorul falitului cari a plătit o parte din datoria solidară, va figura la masa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu tote acestea creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat coobligatului sau fidejusorelui, restrangendu'şi în acest cas acţiunile sale contra aceluiaşi coobligat su fidejusore la suma pentru care va mai fi remas încă creditor dupe primirea celor doue dividende.

Articolul 804

Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranţa acţiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiţionat de ipoteca sau de gagiu, va fi coprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gagiul 'i-au fost constituite.

Dar acesta suma se va confunda cu acea cerută de creditor în masa falimentului, şi prin urmare va fi computata o singură dată în calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Preţul bunurilor ipotecate sau al gagiului aparţine creditorului, deducendu-se din suma ce 'i este datorată.

Articolul 805

Creditorii conserva acţiunea lor pentru totalitatea creanţelor contra coobligaţilor sau fidejusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obţinut un concordat la care ar fi consimţit de buna-voe înşişi aceşti creditori.

Titlul IV

DESPRE LICHIDAREA ACTIVULUI

Capitolul 1

Midlocele pentru a lichidă activul

Articolul 806

Sindicul trebuie să proceda, sub supravegherea delegatiunei creditorilor şi sub direcţiunea judecătorului-comisar, la lichidarea activului falimentului, fie asigurând şi incasand creanţele, fie procedând la vindarea averei mobile şi imobile, îndată dupe trecerea celor dece dile de la pronunţarea hotărîrei aretate în art. 778.

Dacă în acest interval a intervenit o propunere de concordat, în vederea condiţiunilor căruia s'ar crede oportun să se amâne vindarea, sindicul va putea fi autorisat de judecătorul-comisar sa suspende acea vindare.

Judecătorul-comisar va putea, dacă o va găsi cu cale, ca înainte de a se efectua vindarea să facă a se estima lucrurile ce sînt de vîndut prin experţi numiţi de densul.

Acesta estimaţiune se va depune la grefa tribunalului.

Articolul 807

Vindarea bunurilor este asemenea suspendată, dacă creditorii vor decide a se continua exploatarea în tot sau în parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, în limitele şi cu condiţiunile ce ei vor trebui sa determine cu precisiune.

Acesta decisiune nu poate fi luată de cat cu o majoritate de trei pătrimi a creditorilor în numer şi în suma

Creditorii disidenti şi falitul pot face opositiune la tribunal, dar acesta nu va suspenda executarea decisiunei luate de creditori.

Articolul 808

Datoriile provenind din operaţiunile sindicului vor fi plătite din activul falimentului, cu preferinta asupra datoriilor anteriore; iar dacă aceste operaţiuni trag dupe densele obligaţiuni cari ar trece peste activul falimentului, numai creditorii cari le-au autorisat, sînt personal ţinuţi peste partea lor din activ, în limita însă a autorisatiunei date

Ei vor contribui în proporţiunea creanţelor lor respective.

Articolul 809

În casul prevedut de art. 807, creditorii trebuie să fie convocaţi de judecătorul-comisar cel puţin o-data pe an.

În aceste adunări sindicul va da socotela de administraţiunea sa.

Articolul 810

Judecătorul-comisar, ascultând delegaţiunea creditorior, va putea autorisa pe sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor cari intereseza masa, chiar cînd ar fi privitore la drepturi imobiliare.

Cînd obiectul transactiunei are o valoare nedeterminată sau mai mare de 1500 lei, transactia va trebui să fie supusă la omologarea tribunalului comercial, dacă obiectul aparţine patrimoniului comercial, şi la acea a tribunalului civil dacă face parte din drepturile străine comerciului.

Omologarea nu va putea avea loc de cat dupe ce falitul va fi fost ascultat sau chemat în regula.

Capitolul 2

Despre vindarea mobilelor şi a imobilelor falitului Secţiunea I Despre vindarea mobilelor

Articolul 811

Judecătorul-comisar, ascultând delegaţiunea creditorilor, poate autorisa pe sindic sa vinda mărfurile şi cele-alte obiecte mobile ale falitului, fixând însă termenul vindarei şi prescriind dacă ea trebuie să se facă prin buna învoiala, sau cu licitaţiune, prin organul midlocitorilor de mărfuri, prin al portareilor, sau altor funcţionari publici delegaţi pentru acesta

Acesta autorisatie poate fi acordată pentru cause bine-cuventate chiar înainte de a fi expirat termenul indicat la art. 806, citându-se însă prealabil falitul.

În ambele casuri ordonanţa va fi supusă apelului la tribunal.

Articolul 812

Tribunalul, dupe cererea sindicului şi citând pe falit, poate autorisa pe sindic sa trateze şi sa încheie vindarea în masa totală sau parţială a bunurilor mobile remase nevîndute şi a creanţelor neîncasate

Actul de înstrăinare trebuie să fie aprobat de delegaţiunea creditorilor şi omologat de tribunal.

Secţiunea II Despre vindarea imobilelor

Articolul 813

De la data sentinţei declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silită a imobilelor, chiar dacă ar avea asupra lor un drept de privilegiu sau ipoteca; sindicul însă este dator sa provoce vindarea lor cu formele stabilite pentru vindarea bunurilor de minori.

Cererea de vindare va fi facuta către tribunalul civil competent îndată dupe expirarea termenului prevedut de art. 806.

Dacă la prima licitaţie nu se presinta concurenţi, judecătorul-comisar va putea, dupe cererea sindicului şi cu consimtimentul delegatiunei creditorilor şi al creditorilor ipotecari să permită vindarea de buna-voe, cînd ea ar presinta un folos invederat.

Actul de vindare trebuie să fie omologat de tribunalul civil.

Articolul 814

Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunţa sentinta declarativă de faliment de către un creditor avend privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, sindicul trebuie, pentru ca procedura sa pota fi îndeplinită fără intardiere, sa intervie sau sa cera a fi substituit în locul creditorului urmăritor în casurile prevedute de lege.

Dispositiile art. 513 şi 523 procedura civilă se aplică şi în casul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are şi alte imobile în coprinsul jurisdictiunei aceluiaşi tribunal.

Capitolul 3

Despre revendicatiune

Articolul 815

Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă, şi pe cari falitul le poseda în natura în diua sentinţei declarative de faliment, dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplul mandat de a face să se încaseze valoarea lor şi de a o păstra în comptul seu, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.

Articolul 816

Pot asemenea să fie revendicate, dacă se poseda în natura, în tot sau în parte, de către falit în diua sentinţei declarative de faliment, mărfurile cari 'i-au fost predate cu titlul de deposit spre a fi vîndute în comptul proprietarului, cu reserva însă a dispositiilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtător perdute sau furate şi ale art. 1909 din codicele civil.

Poate asemenea să fie revendicat preţul sau parte din preţ al aceloraşi mărfuri cari nu fusese plătit în bani sau alt-fel, nici trecut în compt curent între falit şi cumperator.

Articolul 817

Mărfurile expediate falitului, al căror preţ el nu 'l-a plătit încă, pot fi revendicate dacă, în diua declararei falimentului, nu ajunsesera încă în magasinele sale sau nu fuseseră primite la dispositia lui în magasiile sau locurile de deposit ori de paza ale comisionarului însărcinat să le vinda pentru comptul lui.

Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vîndute fără frauda prin girarea facturei, a poliţei de încărcare sau a scrisorei de carat, cînd acestea sînt în ordine, sau prin remiterea acelor titluri cînd sînt la purtător.

Acela care revendica, trebuie să despagubesca masa de sumele plătite în comptul lui şi de tote anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte spese şi sa platesca sumele ce ar fi datorite pentru aceleaşi cause.

Articolul 818

Vindetorul poate să retina mărfurile vîndute cari n'au fost predate falitului, sau cari nu 'i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru comptul seu.

Articolul 819

În casurile prevedute de cele doue articole precedente, sindicul, cu consimtimentul delegatiunei creditorilor şi cu autorisarea judecătorului-comisar, va putea cere predarea mărfurilor plătind vindetorului preţul convenit.

Articolul 820

Cererile de revendicare trebuie să fie propuse înaintea judecătorului-comisar contradictoriu cu sindicul şi cu delegaţiunea creditorilor.

Fie-care din creditori şi chiar falitul este admis să le contesteze

Dacă nu exista contestatiune sau dacă contestatiunea dupe valoarea lucrului revendicat este de competinţa judecătorului de ocol, revendicarea este admisă sau respinsă printr'o ordonanţa a judecătorului-comisar supusă apelului

În cas contrariu, judecătorul-comisar trebuie să trimită pe părţi la o audienta fixa înaintea tribunalului de comerciu.

Articolul 821

Cererile de revendicatiune în natura suspenda vindarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vinderile deja efectuate.

Cererile de revendicarea preţului nu au efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.

Titlul V

DESPRE REPARTITIUNEA ÎNTRE CREDITORI ŞI DESPRE ÎNCHIDEREA FALIMENTULUI

Articolul 822

Sumele de bani apartinend falimentului, scadend cheltuelile de justiţie şi de administraţiune şi ajutorele acordate falitului şi familiei sale, trebuie înainte de tote să se întrebuinţeze, cu autorisarea judecătorului-comisar, la plata creditorilor cu gagiu sau alt privilegiu, şi restul va fi distribuit între toţi creditorii în proportiune cu creanţele lor verificate.

În acest scop sindicul trebuie să presinte în fie-care luna judecătorului-comisar un stat de situaţiune al falimentului şi al banilor disponibili, pentru a fi repartisati

Judecătorul-comisar va ordonă, de va fi loc, o repartitiune, fixând suma de distribuit şi va îngriji ca toţi creditorii să fie avisati despre acesta.

Articolul 823

Statul de repartitiune va fi format de sindic şi va deveni executoriu prin ordonanţa judecătorului-comisar.

Pentru repartisarea banilor aflaţi în deposit, sindicul va remite fie-căruia din creditori mandatul de plată dupe statul de repartitiune.

Plăţile se efectueza de-a-dreptul de către casa.

Articolul 824

Nu se va procede la nici o repartitiune de cat rezervandu-se porţiunea corespundetore conform bilanţului la creanţele pentru cari termenul verificarei a fost prorogat, dacă aceste creanţe n'au fost încă admise la pasivul falimentului în momentul repartitiunei.

Dacă aceste creanţe n'au fost trecute în bilanţ pentru o sumă determinata, sau dacă creditorul pretinde o sumă mai mare de cat cea trecută în bilanţ, judecătorul-comisar va determina suma de reservat, cu apel la tribunal

Ordonanţa judecătorului-comisar este provisoriu executorie.

Articolul 825

Porţiunea reservata remane în deposit pînă la împlinirea termenelor prorogate dupe dispoziţiile art. 772

Dacă creditorii pentru cari termenile au fost prorogate nu au făcut sa li se verifice creanţele conform dispositiunilor precedente, porţiunea reservata se va împărţi între creditorii admişi la pasiv.

Aceeaşi reserva are loc şi pentru creanţele în privinta admiterii cărora nu s'a fost statuat definitiv.

Dacă sumele reservate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru cari s'au reservat.

În tote casurile, depositul este în riscul şi pe cheltuiala lor.

Articolul 826

Nici un mandat de plată nu se va emite de sindic de cat numai dupe presentarea titlului constitutiv al creanţei.

Sindicul va menţiona pe titlu mandatul de plată.

Dacă nu exista titlu scris, sau dacă nu este posibil a'l presinta, judecătorul-comisar va putea autorisa plata asupra presintarei extractului dupe procesul-verbal de verificarea creanţelor.

Creditorul va da chitanţa pe marginea statului de repartitiune.

Articolul 827

Creditorii cari vor fi declarat tardiv creanţele lor conform dispositielor art. 783, nu vor putea reclama în contra repartitiunilor activului deja făcute, nici să se opună la cele deja ordonate de judecătorul-comisar; dar vor concura numai la repartitiunile urmatore în proportiune cu creanta lor, şi cînd vor fi fost admişi provisoriu la pasiv în proportiune cu suma determinata de tribunal

Dacă însă ei justifica ca au fost în imposibilitate de a face declaraţiunea creanţei lor în termenele stabilite, ei vor putea fi admişi a prelua asupra activului nedistribuit încă şi dividendele ce li s'ar fi cuvenit în distributiunile anteriore.

În cas de opositiune tardivă în contra admiterii unei creanţe, tribunalul poate ordonă ca sumele cuvenite pentru acesta creanta în repartitiunile urmatore sau pentru partea contestată a acestei creanţe, să fie ţinute în reserva; şi dacă în virtutea acelei opositiuni creanta va fi în tot sau în parte declarata neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite în repartitiunile precedente vor trebui să fie restituite la masa.

Articolul 828

Dupe terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliară şi imobiliară a falitului, procedura falimentului va fi închisă; însă fie-care creditor îşi păstrează dreptul la plata restului creanţei sale.

Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide cînd debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor sei de a le plati cel puţin încă o decime din creanţele lor şi dând cauţiune pentru cheltuieli

În acest cas tribunalul va rechema la însărcinarea lor pe judecătorul-comisar şi pe sindic, sau 'i va numi din nou, şi va lua tote măsurile prevedute în dispositiunile precedente în privinta conservatiunei şi a administraţiunei patrimoniului existent, cum şi în privinta lichidaţiunei lui, şi în privinta pasivului care ar fi survenit.

Nu se va procede la nici o repartitiune de cat numai dupe expirarea în privinta nouilor creditori, a termenelor stabilite conform dispositiunilor art. 703.

Articolul 829

Dacă falitul probeza ca a plătit integral în capete, interese şi cheltuieli, tote creanţele admise la faliment, el va putea obţine de la tribunal prin o sentinta ştergerea numelui seu de pe tabloul falitilor.

Acesta dispositiune nu se aplică bancrutarilor frauduloşi, nici celor condamnaţi pentru fals, furt, abus de încredere, escrocherie sau înşelăciune şi delapidare de bani publici.

Titlul VI

DESPRE ÎNCETAREA ŞI SUSPENDAREA FALIMENTULUI

Capitolul 1

Despre neajungerea activului

Articolul 830

Dacă operaţiunile falimentului nu vor putea continua în mod util din causa insuficienţei activului, tribunalul, ascultând pe sindic, delegaţiunea creditorilor şi pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, încetarea acelor operaţiuni.

Acesta declaraţiune va reintegra pe creditori în exerciţiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinendu-se în privinta acestuia efectele declaratiunei de faliment.

Articolul 831

Falitul şi ori-ce interesat va putea ori cînd cere tribunalului revocarea sentinţei prin care s'a declarat încetarea operaţiunilor falimentului plătind cheltuielile judecatei aretate în articolul precedent şi dând cauţiune pentru cheltuelile ulteriore.

Dacă revocatiunea este admisă, se va procede conform primului aliniat al art. 828.

Capitolul 2

Despre moratoriu

Articolul 832

Dacă sentinta declarativă de faliment a fost pronunţată dupe cererea creditorilor sau din oficiu, falitul justificând cu probe valabile ca încetarea plăţilor a fost consecinţa unor evenimente extra-ordinare şi neprevedute, sau în alt mod scusabile, şi stabilind cu documente sau cu dare de garanţii indestulatore ca activul patrimoniului seu coversesce pasivul, va putea sa cera tribunalului, în cele trei dile ce urmeza dupe publicarea acelei sentinţe, ca să se suspende executarea ei.

Cererea nu va putea fi primită dacă falitul nu a presintat sau nu presinta împreună cu densa registrele sale de comerciu regulat ţinute, bilanţul seu comercial şi o lista nominativă de toţi creditorii sei, cu aretarea domiciliului şi a sumelor creanţelor lor.

Articolul 833

Preşedintele, verificand presintarea registrelor, a bilanţului şi a listei creditorilor, va ordonă convocarea acestora înaintea judecătorului-comisar pentru a discuta cererea de moratoriu şi va fixa la trebuinta o di, care să nu fie posteriora dilei primei adunări ordonată prin sentinta declarativă de faliment.

Acesta ordonanţa se va notifica imediat sindicului şi tuturor creditorilor prin îngrijirea falitului.

Acesta ordonanţa nu va împiedica îndeplinirea actelor decurgînd din declaraţiunea de faliment în privinta persoanei şi bunurilor falitului.

Articolul 834

Procesul-verbal al adunarei trebuie să arate numele şi pronumele creditorilor cari au comparut şi declaraţiunile fie-căruia dintr'ensii şi a sindicului, în privinta veracitatei şi fiinţei fie-carei creanţe, a cererii de moratoriu şi a duratei lui.

Va trebui asemenea sa arate propunerile mesurilor conservatorii necesare, modurile de lichidaţiune prin buna înţelegere, şi persoanele cărora se poate incredinta administraţiunea sau supravegherea patrimoniului falitului în timpul moratoriului.

Articolul 835

La cea d'anteiu audienta care va urma dupe diua adunarei sus dise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu sindicul şi cu creditorii intervenienţi asupra cererii de suspensiune, tinend mai cu sema compt de dorinţa exprimată de majoritatea creditorilor.

Dacă tribunalul găseşte acesta cerere admisibilă, el ia urmatorele mesuri:

1) Fixeza termenul moratoriului, fără ca acest termen sa pota trece peste sese luni;

2) Ordonă debitorelui ca înăuntrul aceluiaşi termen sa producă dovada cum ca a plătit tote datoriele sale ajunse la scadenta, sau ca a obţinut de la creditori amânarea platei;

3) Prescrie mesurile conservatorii şi precauţiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorelui;

4) Numesce o comisiune de creditori însărcinată de a supraveghia administraţiunea şi lichidarea patrimoniului cadut în faliment.

Suspendarea procedurei comerciale a falimentului nu împiedica cursul urmăririi penale.

Articolul 836

Debitorul care a obţinut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidaţiunea voluntara a activului falimentului seu şi la stingerea pasivului cu concursul comisiunei creditorilor sus numita şi sub direcţiunea judecătorului-comisar.

Regulele speciale ale lichidaţiunei şi autorisatiunile de a vinde, de a constitui ipoteci sau gagiuri, de a lua bani împrumut, de a transige, de a incasa bani sau a face plati, sau de a face alte acte strict necesare în scopul lichidarei, trebuie să fie prescrise de tribunal prin sentinta care acorda moratoriul sau prin alte sentinţe ulteriore, ascultandu-se şi comisiunea lichidatore.

Articolul 837

În timpul moratoriului, nici un act de urmărire nu se va putea întreprinde sau continua contra debitorelui, şi nici o acţiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, dacă nu resulta din fapte posteriore acordarei moratoriului.

Moratoriul nu are efect în privinta creanţelor Statului provenind din contribuţiuni, nici în privinta drepturilor creditorilor avend ipoteca, gagiu sau alt privilegiu.

Articolul 838

Dacă în timpul moratoriului intervine o înţelegere de buna-voe cu toţi creditorii, relaţiunile ulteriore între aceştia şi debitor se reguleza conform acelei convenţiuni.

Învoiala se poate de asemenea stipula în mod valabil numai cu majoritatea creditorilor cari ar represinta cel puţin trei pătrimi din pasiv, cu condiţiune numai ca creditorii cari au consimţit sa ia asupra-le împreună cu debitorul consecinţele ori-cărui litigiu cu creditorii disidenti şi la trebuinta obligaţiunea platei integrale a creanţelor lor.

În ambele aceste casuri, dacă declaraţiunea de faliment intervenise deja, învoiala trebuie să fie omologata de tribunal şi produce efectele concordatului întru cat privesce închiderea falimentului.

Articolul 839

Dacă cererea de moratoriu nu este admisă, tribunalul, dacă este necesar, fixeza prin aceeaşi sentinta noui termene pentru verificarea creanţelor.

Dacă dupe acordarea moratoriului se descoper, în timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creanţele declarate, sau dacă acesta nu indeplinesce obligaţiunile cari i-au fost impuse în privinta administraţiunei şi lichidarei patrimoniului seu, sau dacă s'a făcut culpabil de fapte de dol ori rea credinţa, sau dacă activul seu nu mai oferă speranta platei integrale a datorielor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiul moratoriul, şi prescrie mesurile necesare pentru continuarea procedurei falimentului.

Articolul 840

Chiar înaintea declaratiunei de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai să fie în stare a justifica concursul condiţiunilor prescrise de art. 832, depunend la grefa tribunalului documentele acolo aretate şi suma necesară pentru cheltuieli.

Dacă justificările presintate se găsesc suficiente, tribunalul, ascultând pe reclamant în camera de consiliu, va putea ordonă convocarea creditorilor în cel mai scurt termen posibil, fără a trece peste 15 dile, şi prescrie mesurile privisorii ce le va crede mecesarii, insarcinand pe judecător cu direcţiunea executarei.

Sentinta va fi notificată procurorului tribunalului în scopul indicat la art. 707.

Acest moratoriu se reguleza prin dispositiunile acestui capitol, cari nu ar fi incompatibile cu densul.

Dacă tribunalul găseşte ca cererea nu e nejustificată, sau dacă se ivesce unul din casurile prevedute în articolul precedent, se pasesce fără intardiere la declararea de faliment.

Articolul 841

Ori de câte ori s'a acordat un moratoriu, dacă în cursul duratei lui se dovedesce a se fi plătit creditorilor anteriori o parte considerabila din creanţele lor, sau dacă midlocesc impregiurari speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majoritatei creditorilor, care ar represinta cel puţin jumetate din restul pasivului, sa acorde un al duoilea moratoriu pentru un termen care asemenea nu va trece peste sese luni.

Articolul 842

Documentele şi cele-alte midloce de probaţiune, avend de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot să fie presintate fără a fi necesar de a le investi cu formalităţile prescrise de legi pentru timbru de înregistrare.

Capitolul 3

Despre concordat

Articolul 843

În ori-ce stare a procedurei falimentului se poate încheia concordat între falit şi creditorii sei, data toţi consimt la acesta.

Sindicul este dator a depune tote silintele pentru incheiarea concordatului.

În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate împiedica continuarea instrucţiunii penale.

Articolul 844

Dacă nu s'a obţinut un concordat prin consimtimentul tuturor creditorilor, falitul, sindicul, delegaţiunea creditorilor, sau un numer de creditori representand cel puţin a patra parte a pasivului, pot cere ori cînd judecătorului-comisar o convocare a creditorilor pentru a li se propune un concordat.

Ordonanţa de convocare trebuie să fie notificată creditorilor, sindicului şi falitului.

Propunerea concordatului nu suspenda actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu reserva dispositiunei primului alineat al art. 806.

Articolul 845

În adunarea pentru concordat, falitul trebuie să se presinte în persona; dar poate să fie autorisat pentru juste motive de către judecătorul-comisar să se represinte printr'o alta persona.

Sindicul trebuie să presinte adunarei o relatiune scrisă în privinta starei falimentului, a indeplinirei formalităţilor, a operaţiunilor ce au avut loc şi în special în privinta midlocelor întrebuinţate pentru a provoca încheierea concordatului, în privinta obstacolelor intampinate şi a mesurilor ce crede necesare pentru a înlesni acea încheiere

Relaţiunea trebuie să fie subscrisă de sindic şi presentata judecătorului-comisar.

Procesul-verbal al adunarei va menţiona tot ce s'a deliberat şi decis într'ensa.

Articolul 846

Concordatul nu se poate face de cat cu primirea majoritatei tuturor creditorilor, ale căror creanţe au fost verificate sau admise provisoriu cu condiţiunea ca creditorii aderenti sa represinte cele trei pătrimi din totalitatea acelor creanţe; alt-fel concordatul e nul.

Variaţiunile în numerul creditorilor şi în suma creanţelor derivând din sentinta aretata în art. 778, nu au influenţa asupra validitatei concordatului încheiat cu majoritatea sus disa.

Articolul 847

Pentru formarea majoritatei cerute pentru validitatea concordatului nu se tine socotela de creanţele cu ipoteca, gagiu sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunţa la ipoteca, gagiu sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunţa la ipoteca sau privilegiul lor.

Renunţarea poate asemenea să se refere la o parte din creanta şi la accesorii, numai ca suma, în capital şi accesorii pentru carae ea are loc, să fie determinata, şi ca acesta suma sa nu fie inferioară la a treia parte din creanta intrega.

Votul dat fără nici o declaraţiune de renunţare limitată implica de drept renunţarea la ipoteca sau la privilegiu pentru intrega creanta.

Efectele renuntarei inceteza de drept dacă concordatul nu are loc sau se anuleza în urma.

Decisiunile celor-l'alţi creditori nu pot vatema drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi.

Articolul 848

Concordatul trebuie să fie subscris în aceiaşi daunare în care a fost consimţit.

Dacă concordatul s'a primit numai de majoritatea în numer a creditorilor presenti sau de majoritatea celor trei pătrimi a sumei totale a creanţelor, şi chiar cînd nu s'ar fi întocmit nici una nici cea-l'alta din aceste majorităţi, dar dacă concordatul a fost primit de un numer însemnat de creditori, judecătorul-comisar poate, dacă creditorii aderenti nu declara ca 'şi retrag consimtimentul, sa amâne deliberatiunea la o alta adunare, sau sa fixeze un termen pentru culegerea şi altor adesiuni.

În cas de veri-o schimbare în condiţiunile concordatului, adesiunile date în prima adunare reman fără efect.

Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie dupe procesele-verbale ale adunarei.

Articolul 849

Concordatul va trebui să fie omologat de tribunal dupe cererea partei celei mai diligente.

Creditorii cari n'au consimţit sau n'au intervenit, vor putea face opositiune în termen de 8 dile de la închiderea procesului-verbal sau de la expirarea termenului concedat de judecătorul-comisar.

Cererea de opositiune va fi motivată şi va trebui să fie notificată sindicului şi falitului de o-data cu citaţiunea pentru audienta fixa înaintea tribunalului.

Dacă termenul sus dis a trecut fără să se fi făcut vreo opositiune, tribunalul statueza în camera de consiliu asupra omologatiunei:

În cas contrariu, tribunalul se va pronunţa asupra opositiunilor şi asupra omologatiunei prin una şi aceiaşi sentinta.

Dacă opositiunea este admisă tribunalul anuleza concordatul faţa cu toţi interesatii.

Dacă opositiunea este respinsă, tribunalul sau curtea de apel va putea o-data cu respingerea opositiei condamna pe oponent la o amenda de la 100 pînă la 5.000 lei, cînd opositia sa va fi fost facuta cu rea credinţa şi în scopul invederat numai de a se intardia execuţiunea concordatului.

Articolul 850

Dacă judecată vre-unei opositiuni depinde de resolvarea unor cestiuni cari, din causa materiei, nu ar fi de competinţa tribunalului de comerciu, acest tribunal nu se va putea pronunţa de cat dupe resolvarea acestor cestiuni; însă va trebui sa fixeze un termen scurt înlăuntrul căruia creditorul oponent va fi obligat sa pornesca judecata înaintea autorităţii competinte şi să justifice ca a făcut acesta, cu desteptare ca în cas contrariu se va urma judecata asupra celor-l'alte opositiuni fără a se mai lua în consideratiune pretentiunile sale.

Articolul 851

Dacă prin concordat s'a consimţit ipoteci pentru garantarea celor interesaţi, tribunalul, pronunţând omologarea concordatului, va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripţiunilor ipotecare.

Omologarea nu produce efect de cat din diua luarei inscripţiunilor.

Articolul 852

Cînd, dupe circumstanţele falimentului şi dupe condiţiunile concordatului, se vede ca falitul ar merita un tratament special, hotărîrea de omologare mai poate ordonă ca, dupe completa îndeplinire a obligaţiunilor luate prin concordat, numele debitorului să fie sters din tabloul falitilor; se mai poate asemenea declara printr'ensa ca prin efectul indeplinirei aceloraşi obligaţiuni va remanea revocată sentinta declarativă de faliment, chiar în privinta urmăririi penale.

Îndeplinirea obligaţiunilor sus dise se constata prin o sentinta pronunţată de acelaşi tribunal.

Articolul 853

Omologarea face concordatul obligatoriu pentru toţi creditorii trecuţi sau netrecuti în bilanţ, a căror creanţe sînt sau nu verificate şi chiar pentru creditorii cari au reşedinţa afară din tera, şi pentru aceia cari au fost admişi provisoriu la pasiv, ori-care ar fi suma definitiv lichidată în favorea lor.

Articolul 854

Îndată ce sentinta de omologarea concordatului nu va mai fi supusă opositiunei sau apelului, inceteza starea de faliment şi tot-d'o-data inceteza funcţiunile sindicului şi ale delegatiunei creditorilor, cu reserva însă a dispositiunilor articolelor urmatore:

Sindicul va trebui sa dea compt falitului de administraţia sa, care compt va fi discutat şi încheiat în presenta judecătorului-comisar şi va remite falitului tote bunurile sale, registrele, hartiele şi ori-ce alte efecte, luînd descărcare, conformându-se condiţiunilor şi precautiunilor stabilite prin concordat.

Judecătorul-comisar va încheia despre tote proces-verbal şi funcţiunile sale inceteza.

Tribunalul va judeca contestaţiunile ivite.

Articolul 855

Concordatul de şi omologat va putea să fie anulat de tribunal dupe cererea sindicului sau a ori-cărui creditor, dupe ce va asculta contradictorii pe sindic şi pe falit, dacă se descoperă dupe omologare ca s'a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s'a disimulat o parte importanţa din activ

Acesta anulare liberează de drept garanţiile date pentru concordat.

Nici o alta acţiune de nulitate în contra concordatului nu se admite în urma omologării.

Articolul 856

Dacă falitul nu indeplinesce condiţiunile concordatului, majoritatea creditorilor cari au luat parte la deliberatiuni şi cari n'au fost îndestulaţi cu sumele cuvenite prin concordat, va putea cere resilierea lui.

Majoritatea se va determina dupe dispositiunile art. 846.

Cererea se va propune înaintea tribunalului în numele zisilor creditori de către sindic sau de către creditori insesi, citându-se sindicul contradictoriu cu falitul şi cu fidejusori, dacă sînt.

Resiliarea concordatului va putea fi cerută în mod individual, dar numai în propriul lor interes, de unul sau mai mulţi creditori cari nu vor fi fost îndestulaţi în tot sau în parte de sumele venite la scadenta ce li se cuvenea în virtutea concordatului

În asemenea cas, aceşti creditori reintra în întregimea drepturilor lor faţa cu falitul, dar nu vor putea cere restul sumelor promise prin concordat, de cat dupe expirarea termenelor fixate pentru plata ultimelor rate

Resiliarea concordatului nu liberează pe fidejusiori, nici face sa înceteze ipotecele şi cele-alte garanţii constituite printr'ensul.

Articolul 857

Asupra presentarei sentinţei cari anuleza sau resiliaza concordatul, tribunalul va proceda conform dispositiunilor primului aliniat al art. 828.

Actele făcute de falit în urma omologării concordatului şi mai 'nainte de anularea sau resilierea lui, nu vor putea fi declarate nule de cat numai dacă vor fi fost făcute în frauda drepturilor creditorilor.

Articolul 858

Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai faţa cu falitul, dar nu vor putea participa la masa falimentului de cat numai în proporţiunile urmatore:

Dacă nu au primit nici o parte din dividend, participa pentru totalitatea creanţelor lor;

Dacă au primit o parte, participa numai pentru porţiunea creanţei primitive corespundetore cu porţiunea de dividend promisa şi neprimită.

Dispositiunile acestui articol se aplică şi în casul cînd un al doilea faliment va fi fost declarat, fără ca falimentul anterior sa fi fost anulat sau resiliat.

Titlul VII

DISPOSITIUNI PRIVITORE LA FALIMENTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

Articolul 859

Falimentul unei societăţi comerciale se declara de tribunalul comercial din jurisdicţiunea căruia societatea 'şi are sediul ei.

Articolul 860

Falimentul unei societăţi în nume colectiv sau în comandită produce şi falimentul soţilor ilimitat responsabili.

Tribunalul va declara prin aceiaşi sentinta falimentul societăţii şi al soţilor; va arta numele, pronumele şi domiciliul acestora şi va numi un singur judecător-comisar şi un singur sindic.

Cu tote acestea, patrimoniul societăţii va fi ţinut deosebit de acel al fie-cărui soţ atît la formarea inventariului cat şi în operaţiunile administraţiunei şi ale lichidaţiunei activului şi pasivului.

Numai creditorii societăţii iau parte la deliberaţiunile cari intereseza patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fie-cărui soţ la deliberaţiunile cari intereseza patrimoniul individual al fie-cărui soţ cadut în faliment.

Sentinta declarativă de faliment produce pentru toţi sotii faliţi efectele aretate în titlul I al acestei cărţi.

Articolul 861

Falimentul unui sau mai multor soţi nu trage dupe sine falimentul societăţii.

Falimentul tuturor soţilor ilimitat responsabili în societăţile în nume colectiv sau în comandită nu trage dupe sine falimentul societăţii, dacă acesta nu se afla în stare de încetare de plati.

Articolul 862

În cas de faliment al unei societăţi în comandită prin acţiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor şi lichidatorilor

Ei sînt ţinuţi sa compare înaintea judecătorului-comisar, a sindicului şi a delegatiunei creditorilor ori de câte ori ar fi chemaţi, şi în special a procura informaţiunile necesare pentru formarea şi verificarea bilanţului şi pentru descoperirea causelor şi împrejurărilor falimentului

Ei vor trebui să fie ascultaţi ca representanti legali ai societăţii falite în tote casurile în cari legea prescrie ca falitul să fie ascultat.

Articolul 863

Creditorii particulari ai unui soţ nu sînt admişi la pasivul falimentului societăţii

Ei nu au drept de cat asupra a ceea ce va mai remanea soţului dupe indestularea creditorilor societăţii, exceptându-se drepturile derivând din privilegiu sau ipoteca.

Asociaţii în participaţiune ai comerciantului falit nu sînt admişi la pasivul falimentului, de cat numai pentru acea parte a capitalului adus de densii pe cari vor putea-o proba că nu a fost absorbită de partea perderilor ce cad în sarcina lor.

Articolul 864

Dacă societatea falita a emis obligaţiuni la purtător, posesorii acestor obligaţiuni vor fi admişi la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligaţiunilor, scadendu-se aceea ce li se va fi plătit cu titlul de amortisment sau de ramburs asupra capitalului de fie-care obligaţiune.

Articolul 865

Dacă sotii cu responsabilitate limitată în societăţile anonime sau în comandită nu efectuase încă în momentul declaratiunei falimentului versamintele părţilor luate asupra-le, sindicul poate fi autorisat să le cera versamintele ulteriore a căror necesitate va fi recunoscută la tribunal.

Articolul 866

În falimentul unei societăţi anonime, cari nu se găseşte în stare de lichidaţiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea întreprinderii sociale, şi în asemenea cas el trebuie să determine condiţiunile exploatarei ulterioare.

Articolul 867

În societăţile în nume colectiv şi în comandită, creditorii pot consimţi un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitate limitată.

În acest cas tot activul social se va supune administraţiunei şi operaţiunilor sindicului

Numai bunurile particulare ale soţului căruia i s'a acordat concordatul sînt excluse şi nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuinţată pentru plata obligaţiunilor derivând din concordat.

Soţul cari a obţinut un concordat particular este liberat de obligaţiunea solidară către creditorii societăţii; dar pentru ca sa obtie sentinta indicată în art. 829, el trebuie să probeze ca tote datoriile societăţii falite au fost plătite; capete, interese şi cheltuieli.

Titlul VIII

DESPRE INFRACŢIUNI PENALE ÎN MATERIE DE FALIMENT

Articolul 868

Acţiunea penală pentru infracţiunile coprinse în acest titlu este de ordine publică.

Ea poate fi pusă în mişcare chiar înainte de declaraţiunea de faliment, cînd încetarea plăţilor este însoţită de faptul de dosire, de ascundere, de închiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasă a patrimoniului în dăuna creditorilor.

În aceste casuri, procurorul tribunalului trebuie să comunice îndată încetarea plăţilor preşedintelui tribunalului comercial pentru îndeplinirea dispositiunilor titlului I al acestei cărţi.

Capitolul 1

Despre bancruta

Articolul 869

Este culpabil de bancruta simpla comerciantul cari a încetat plăţile şi cari se găseşte într'unul din casurile urmatore:

1) Dacă cheltuelile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari în raport cu starea sau condiţiunea sa economică;

2) Dacă a pierdut o mare parte din patrimoniul seu în operaţiuni curat de noroc, sau manifest imprudente;

3) Dacă, în scopul de a'şi intardia falimentul, a făcut cumperari cu intenţiunea urmată de fapt de a revinde lucrurile cumperate cu preţuri sub valoarea lor curenta, sau dacă a avut recurs la împrumuturi, girare de efecte sau alte mijloace ruinatore pentru a'şi procura fonduri;

4) Dacă în urma încetării plăţilor a plătit pe vreun creditor în detrimentul masei;

5) Dacă n'a ţinut în mod regulat registrele prescrise de lege sau cel puţin registrul jurnal încheiat şi vizat conform art. 27.

Articolul 870

Este asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul cari a încetat plăţile şi cari se găseşte în vre-unul din casurile urmatore;

1) Dacă nu a făcut în mod exact inventariul anual sau dacă registrele şi inventarele sale sînt incomplete sau neregulat ţinute, sau nu dau sema de adeverata stare a activului şi pasivului sau, chiar cînd n'ar fi frauda;

2) Dacă avend contract de căsătorie, nu s'a conformat dispositiunilor art. 19 şi 20;

3) Dacă în cele trei dile de la încetarea plăţilor nu a făcut declaraţiunea prescrisă de art. 699, sau dacă, fiind vorba de falimentul unei societăţi, declaraţiunea facuta nu arata numele tuturor soţilor solidari;

4) Dacă, fără împiedicare legitima, nu s'a presintat în persona înaintea judecătorului-comisar, a delegatiunei creditorilor sau a sindicului, în casurile şi în termenele prescrise, şi dacă presintandu-li-se le-a dat informaţiuni false, sau dacă, dupe ce au obţinut o permisiune de libertate nu s'a supus ordinului de a se presinta, sau dacă s'a departat fără permisiune de la domiciliul sau în timpul falimentului;

5) Dacă nu a îndeplinit obligaţiunile luate într'un concordat obţinut într'un faliment anterior.

Articolul 871

Ori-cine exercitând obişnuit profesiunea de mijlocitor va fi cadut în faliment, e culpabil de bancruta simpla.

Articolul 872

E culpabil de bancruta simpla comerciantul cari, chiar înainte de declaraţiunea de faliment şi numai pentru a'şi facilita obţinerea unui moratoriu, 'şi-a atribuit cu buna sciinta şi în contra adeverului o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente pentru a face sa intervie în adunări creditori în tot sau în parte fictivi.

Articolul 873

E culpabil de bancruta fraudulosa, comerciantul falit cari a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tăinuit sau disimulat o parte din activul seu, şi comerciantul cari, într'un alt scop de cat cel indicat în articolul precedent, a înfăţişat datorii neexistente; sau cari în registre, în scripte sau în acte autentice ori private, sau în bilanţ, s'a dat în mod fraudulos dator de sume ce nu datora.

Mai pot fi declaraţi bancrutari frauduloşi comercianţii cari, înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri sau activ, pe preţuri reduse şi mai scadute de cat costul lor, în scopul fraudulos de a frustra pe creditori.

Articolul 874

Delictele de bancruta simpla sa pedepsesc cu inchisorea de la şase luni pînă la doui ani

În casurile prevedute de art. 870, pedepsa poate să fie scaduta pînă la o luna.

Dacă tribunalul, prin sentinta de omologare a concordatului, declara, conform dispositiunilor art. 852, ca sentinta declarativă de faliment este revocată, urmărirea penală pentru bancruta simpla remane suspendată, şi prin completa îndeplinire a obligaţiunilor luate prin concordat se stinge şi acţiunea penală.

Bancruta fraudulosa se va pedepsi cu maximul inchisorei corecţionale şi cu interdictiunea pe timp mărginit.

Contra acelora ce vor fi exercitat obicinuit profesiunea de mijlocitori, judecata, în cas de faliment, va aplica tot-d'a-una maximul pedepselor prescrise în acest articol.

Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta va putea fi, osebit de acesta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant şi nu va mai putea avea intrare în localurile de bursa.

Capitolul 2

Despre delictele altor persoane de cat falitul, fără complicitate în bancruta

Articolul 875

Prepusul sau representantul comerciantului falit cari în gestiunea lui încredinţată s'a făcut culpabil de vre-unul din faptele indicate la No. 2, 3, 4 şi 5 din art. 869 şi la No. 1 din art. 870, va fi pedepsit conform dispositiunei primei părţi a art. 874.

Dacă s'a făcut culpabil de vre-unul din faptele aretate la art. 873, el va fi pedepsit conform alin. 2 din acelaşi articol.

Articolul 876

În cas de faliment a unei societăţi în comandită, prin acţiuni sau anonima, administratorii şi directorii ei vor fi pedepsiţi dupe dispositiunile I-ei părţi a art. 874, dacă falimentul a provenit din culpa lor, sau dacă nu au fost îndeplinite dispositiunile articolelor 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178, 179, 182, 183 şi 184, sau dacă sînt culpabili de vre-unul din faptele aretate la No. 2, 3, 4 şi 5 a art. 869 şi la No. 1, 3, 4 a art. 870:

Ei se vor pedepsi dupe aliniatul al 2-lea al art. 874, dacă sînt culpabili de vre-unul din faptele indicate la art. 873.

Asemenea şi:

1) Dacă au omis cu dol de a publică contractul social şi schimbările ulteriore în modurile prescrise de lege;

2) Dacă au aretat în mod fals capitalul subscris sau versat;

3) Dacă au distribuit societarilor dividende evident fictive şi cu chipul acesta au micşorat capitalul social;

4) Dacă cu dol au făcut preluări mai mari de cat cele permise prin actul social;

5) Dacă au ocasionat cu dol sau prin mijlociri de operaţiuni dolose falimentul societăţii.

Articolul 877

Sindicul falimentului care se va fi făcut culpabil de malversatiuni în administraţiunea sa, se va pedepsi cu maximul inchisorei; iar dacă paguba causata este mica, inchisorea se va putea reduce pînă la trei luni.

Dacă sindicul nu s'a făcut culpabil de cat de negligenta, el va fi pedepsit cu inchisore de la o luna la un an şi cu amendă pînă la 300 lei

Aceste pedepse se pot aplica şi separat, dupe impregiurari.

Dispositiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor şi celor însărcinaţi de către sindic cu executarea operaţiunilor falimentului.

Articolul 878

Se vor pedepsi cu maximul inchisorei acei cari, de şi n'ar fi complici în bancruta, se vor dovedi culpabili;

1) Ca într'un faliment, cu buna sciinta au distras, tăinuit sau disimulat prin declaraţiuni publice sau private bunuri mobile sau imobile de ale falitului;

2) Ca în mod fraudulos au produs în faliment creanţe simulate în numele lor propriu, sau prin persoane interpuse;

3) Ca au saversit vre-unul din faptele aretate în art. 873, exercitând comerciul sub numele altuia sau sub nume simulat

Aceeaşi pedepsa se va aplica şi comerciantului care 'şi-a prestat numele.

Ascendenţii, descendenţii, afinii şi soţul falitului, cari cu sciinta vor fi distras sau tăinuit valori sau alte lucruri apartinend falimentului, se vor pedepsi cu inchisore corecţională.

Articolul 879

Creditorul care va fi stipulat cu falitul sau cu alta persona avanaagie în folosul seu propriu pentru votul seu în deliberările falimentului, sau în cererea de moratoriu, sau acela care prin alte moduri de cat cele prevedute în art. 873 'şi va fi procurat avantagie în sarcina activului falimentului, se va pedepsi cu inchisore pînă la un an şi cu amendă pînă la 2.000 lei.

Inchisorea se poate întinde pînă la doui ani, dacă creditorul este membru al delegatiunei de supraveghere.

Articolul 880

În casurile prevedute de cele duoe articole precedente, sentinta penală de condamnare va trebui sa ordone:

1) Reintegrarea, dacă este casul, la masa creditorilor a bunurilor sau valorilor sustrase şi restituirea celor în drept a sumelor ce creditorele primise fără sa 'i fi datorat;

2) Despăgubirea daunelor pentru sumele câte s-au constatat, cu reserva despăgubirei şi a altor daune mai mari dacă s'ar dovedi în urma;

3) Anularea în privinta tutulor şi chiar a falitului, a conventiunilor particulare ce vor fi fost încheiate pentru a procura creditorilor avantagiele menţionate în articolul precedent.

Dacă cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse în instanţa penală, sau dacă fiind propuse a intervenit o ordonanţa de neurmărire, sau o sentinta absolutorie, acele cereri vor putea fi în urma introduse şi judecate înaintea tribunalului de comerciu.

Cartea IV DESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE ŞI DESPRE DURATA LOR

Titlul I

DESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE

Capitolul 1

Dispositiuni generale

Articolul 881

Exerciţiul acţiunilor comerciale se reguleza de codicele de procedura civilă, afară de dispositiile codicelui de faţa.

Articolul 882

Aparţine jurisdictiunei comerciale a judeca:

I) Tote contestaţiunile relative la fapte de comerciu între ori-ce persoane;

II) Acţiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cînd ar fi înfiinţat în temeiul unei creanţe civile;

III) Acţiunile contra capitanilor de nave, contra prepuşilor sau representantilor, contra comisilor-caletori de comerciu şi contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerciu cu cari sînt însărcinaţi; precum de asemenea şi în aceleaşi limite acţiunile acestor persoane contra patronilor lor;

IV) Contestaţiunile dintre calfi sau ucenici, baeti şi servitori de magasine, comisionari de strade şi lucrători cu diua, luna sau anul, cu comerciantul sau şeful unei întreprinderi comerciale, pentru îndeplinirea serviciului la cari ei s'au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;

V) Acţiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum şi acţiunile acestora contra pasagerilor;

VI) Acţiunile intreprindetorului de spectacole publice contra artiştilor teatrali, precum şi acţiunile acestora contra intreprindetorului;

VII) Contestaţiunile relative la vindarea cu licitaţiune a mărfurilor sau productelor depuse în magasine generale, docuri ori intreposite;

VIII) Tot ce privesce la falimente dupe dispositiunile cartei III din acest codice;

IX) Contestaţiunile privitore la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăţi comerciale.

Articolul 883

Acţiunile apartinend jurisdictiunei comerciale se vor judeca în prima instanţa, pînă la valoarea de 1.500 lei, capital şi interese de judecatoriele de ocole, cu drept de apel la tribunalul comercial, în coprinsul căruia se afla.

Articolul 884

Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, acelaşi tribunal este competent a statua şi asupra incidentului, afară de casul cînd contestatiunea incidenţa ar purta asupra filiatiunei, asupra calitatei de erede, sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară

În aceste casuri, tribunalul comercial va trimite pe părţi pentru judecarea incidentului înaintea tribunalului civil competent, sau 'l va judeca însuşi fără asistenţa membrilor comerciali, dacă e de competenţa tribunalului civil local.

În tote casurile în cari incidentul se resolva de acelaşi tribunal, apelul şi recursul în casatiune nu se poate face, contra hotărîrei intervenite asupra incidentului de cat o-data şi în aceleaşi termene, cu apelul sau recursul contra hotărîrei asupra fondului.

Încheierea prin cari tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului de cat o-data cu hotărîrea asupra fondului.

Articolul 885

Chiar cînd actul este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce deriv dintr'ensul sînt de competinţa jurisdictiunei comerciale.

Articolul 886

Cînd o contestatiune de natura comercială se ivesce într'un loc unde se tine un terg sau balciu, sau într'un port ori schela, şi ea reclama o grabnica solutiune, judecătorul de ocol poate să constate ori-ce fapt şi sa ordone provisoriu mesurile de asigurare prevedute de art. 71 şi 72 din acest cod şi 455 şi următorii din procedura civilă, pînă cînd se va judeca causa de autoritatea competentă.

Acelaşi drept 'l poate exercita şi preşedintele judecătoriei comunale, dacă în aceleaşi localităţi nu se afla o judecătorie de ocol.

Articolul 887

Excepţiunea de incompetinta a jurisdictiunei comerciale pentru causele civile, şi a jurisdictiunei civile pentru causele comerciale, poate să fie propusă în ori-ce stare a causei, şi autoritatea judecatoresca o poate pronunţa chiar din oficiu.

Cu tote acestea, cînd autoritatea judiciară ce se invoca exercita amendoue jurisdictiunile, comercială şi civilă, omisiunea sau erorea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declaraţiune de incompetinta.

Articolul 888

Dacă, cu ocasiunea judecarei unei afaceri comerciale, părţile sînt trimise înaintea tribunalului civil în urmarea unui incident ore-care, judecătoria comercială e în drept ca mai 'nainte de hotărîrea asupra incidentului sa ordone provisoriu ori-ce mesuri folositore în causa.

Articolul 889

În materie comercială, acţiunile personale şi mobiliare se vor putea intenta, dupe alegerea reclamantului:

1) La tribunalul unde cel ce s'a obligat 'şi are stabilimentul seu comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa;

2) La tribunalul locului unde obligaţiunea a luat nascere sau unde va trebui executată;

3) La tribunalul locului unde s'a stipulat a se face plata;

4) Dacă s'a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acţiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.

Articolul 890

Acţiunile personali şi acţiunile reale mobilizare resultand din operaţiunile întreprinse, pe comptul unei societăţi pamentene sau străine, de către prepusul sau representantul acestora, în afară de sediul social, se vor putea intenta de către cel de al treilea înaintea autorităţii judecatoresci a locului unde prepusul ori representantul societăţii exercita comerciul, sau 'şi are reşedinţa.

Articolul 891

Acţiunile ce nasc din contractul de transportul se pot intenta înaintea autorităţii judecatoresci a locului unde se afla staţiunea de plecare sau acea de sosire

Sînt aplicabile şefului de staţiune dispositiunile art. 400.

Articolul 892

Acţiunile resultand din lovirea unui vas (abordagiu) se pot intenta înaintea autorităţii judecatoresci a locului unde faptul s'a intemplat, sau înaintea aceleia a primului port unde vasul a ajuns ori a locului de destinatiune.

Competinţa capitanilor de porturi de a cunosce de contestaţiunile ce le sînt deferite prin regulamentul de la 30 Martie 1879 se menţine.

Articolul 893

În tote causele comerciale, termenul obicinuit de înfăţişare fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumetate.

Presidentul tribunalului va putea însă, dupe impregiurari, să permită ca citaţiunea să se facă pentru un termen şi mai scurt fără a fi obligat pentru acesta sa declare urgenta causei.

Pentru cei domiciliaţi afară din România, termenul de înfăţişare va fi cel puţin de 40 dile de la esirea citatiunei.

Asupra infatisarei de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal dupe impregiurari, ordonandu-se provisoriu ori-ce mesuri de asigurare se vor crede necesare pînă la judecarea afacerii.

Articolul 894

Partea condamnata în lipsa poate face opositiune fără a fi ţinuta a justifica causele absentei sale.

Articolul 895

În materie comercială, termenul de peremptiune este pe jumetate de cel fixat prin art. 257 din codicele de procedura civilă

Articolul 896

În materie comercială termenul de apel contra hotărîrilor pronunţate în prima instanţa este de 30 dile.

Acest termen începe: pentru sentinţele date contradictoriu, din diua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din diua primirei copiei dupe sentinta, conform art. 74 şi 137 din codicele de procedura civilă.

Dacă hotărîrea s'a dat asupra unei opositiuni, termenul de apel curge din diua respingerei opositiunei, fie ca sentinta s'a pronunţat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.

În contra hotărîrilor pronunţate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 dile.

Articolul 897

Recursul în casatiune contra sentinţelor sau decisiunilor pronunţate în ultima instanţa va fi de 40 dile.

Acest termen va curge, pentru decisiunile sau sentinţele date contradictoriu, din diua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din diua comunicarei decisiunei sau sentinţei.

În contra decisiunilor sau sentinţelor pronunţate în materie de faliment, recursul este de 20 dile.

Articolul 898

Dispositiunile art. 321 şi 734 din procedura civilă se aplică în materie comercială şi pentru casul cînd înăuntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condemnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.

Articolul 899

Partea interesată în causa comercială va putea de o-data cu intentarea acţiunii sa cera a se pune sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului seu, conform art. 614 şi următorii din procedura civilă, dupe deosebirile de mai jos enunţate.

Va putea de asemenea sa urmaresca şi sa popresca pentru sumele coprinse în titlul seu sumele sau efectele datorite debitorului seu de către un al treilea, conformându-se dispositiunilor art. 456 şi următorii din codicele de procedura civilă.

Articolul 900

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa de cat numai cu dare de cauţiune, afară de casul cînd cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător protestat de neplata.

Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu fără prealabilă chemare a părţilor.

Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat de cat dacă debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli, pentru cari s'a înfiinţat acel sechestru.

Articolul 901

Cînd va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri şi registre de comerciu, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulţi experţi socotitori, cari, sub direcţiunea unui judecător-delegat sa asculte pe părţi, sa examineze socotelile, înscrisurile şi registrele, sa consemneze prin proces-verbal declaraţiunile şi recunoscerile părţilor, şi sa cerce a le împacă de va fi cu putinta; iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre resultat.

Experţii vor fi numiţi de părţi prin comun acord, şi, în cas de neînţelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal în termen scurt.

Capitolul 2

Despre sechestrarea, urmărirea şi vindarea silită a vaselor

Articolul 902

Ori-ce creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos aretate, sa pota procede la sechestrarea, urmărirea şi vindarea silită a unui vas sau a unei părţi indivisa dintr-ensul cari ar fi proprietatea debitorului seu.

Creditorii privilegiaţi pot exercita acest drept chiar dacă vasul, care în totul sau în parte este afectat, ar fi trecut în manele unei a treia persoane.

Articolul 903

Vasul poate fi sechestrat în casurile şi dupe formalităţile stabilite în art. 899 şi 900 din acest codice.

Sechestrarera fiind declarata valabilă de către tribunalul de comerciu competent, vindarea, colocatiunea creditorilor şi repartitiunea preţului se fac în conformitate cu regulile fixate în presentul capitol.

Articolul 904

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru şi nici urmărit.

Vasul se considera ca este gata de plecare cînd capitanul are asupra-şi hartiele de navigaţiune necesare pentru caletorie.

Articolul 905

În ori-ce stare a procedurei, dupe cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului şi chiar a însuşi debitorului, tribunalul, înaintea căruia se afla causa pendinte, poate ordonă ca vasul sa întreprindă una sau mai multe caletorii, prescriind în acelaşi timp precauţiunile ce dupe impregiurari s'ar crede necesare .

Caletoria nu se poate începe pînă ce mai anteiu sentinta tribunalului care ar incuviinta-o nu va fi transcrisă în registrele autorităţii maritime respective şi adnotata pe actul de naţionalitate.

Cheltuelile necesare pentru întreprinderea caletoriei se vor inainta de reclamant.

Navlul, dupe ce mai anteiu se vor scădea cheltuelile, se va adaoga la preţul vinderei.

Articolul 906

Urmărirea vasului sau a unei părţi dintr-ensul va fi precedată de un comandament făcut debitorului, cu invitare de a plati suma datorită în termen de 24 de ore şi cu incunosciintare ca în cas contrariu se va procede la urmărire.

Dacă este pericol de sustractiune, se poate ordonă sechestrarea imediata în formele stabilite de codicele de procedura civilă.

Articolul 907

Prin comandament, creditorul 'şi va face alegere de domiciliu în comuna de reşedinţa a autorităţii judecatoresci înaintea căreia are să se facă urmărirea, aretandu-se persona la care domiciliul a fost ales.

Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, dacă este vorba de o acţiune generală de exercitat contra lui; el va putea fi însă notificat şi căpitanului, dacă urmărirea se face în virtutea unui drept de privilegiu ce exista asupra vasului.

Dacă, în termen de 30 dile de la notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de execuţiune, urmărirea nu se va putea începe de cat în urma unui nou comandament.

În cas de opositiune sau contestatiune contra urmăririi, termenul de mai sus va curge de la notificarea sentinţei definitive care a respins contestatiunea sau opositiunea, sau din diua cînd contestatiunea sau opositiunea s'a perimat.

Articolul 908

Procesul-verbal al agentului judecătoresc însărcinat cu urmărirea, afară de cele prescrise prin art. 416 din codicele de procedura civilă, va trebui sa mai coprinda:

1) Alegerea sau declaraţiunea de domiciliu ori reşedinţa a creditorului urmăritor în localitatea unde se afla autoritatea judecatoresca însărcinată cu vindarea şi în localitatea unde vasul urmărit se găseşte ancorat;

2) Numele, pronumele şi domiciliul de reşedinţa proprietarului vasului şi acela al căpitanului;

3) Numele, felul şi capacitatea vasului;

4) Descrierea barcilor, a salupelor, uneltele, echipamentelor, armelor, munitiunilor şi provisiunilor sale.

Agentul judecătoresc va numi un custode asupra vasului urmărit care va urma sa subscrie procesul-verbal.

Articolul 909

Dacă proprietarul vasului urmărit are domiciliu sau reşedinţa în comuna unde se face urmărirea, creditorul urmăritor este dator sa'i notifice termen de trei dile copie dupe procesul-verbal de urmărire şi sa'l citeze înaintea tribunalului urmăritor, pentru ca acesta sa ordone vindarea lucrurilor urmărite.

Dacă proprietarul nu are nici domiciliul, nici reşedinţa sa în localitatea unde se face urmărirea comunicarea procesului-verbal şi citaţiunea se vor face căpitanului vasului urmărit, şi în lipsa-i representantului proprietarului sau al căpitanului.

Dacă proprietarul este străin, fără domiciliu sau reşedinţa în România, comunicarea şi citaţiunea mai sus vorbita se vor face în modul stabilit prin art. 75, numerele 6 şi 7 din procedura civilă.

O alta copie dupe procesul-verbal de urmărire se va depune de agentul judecătoresc la oficiul maritim unde vasul se găseşte înscris.

Articolul 910

Tribunalul, autorisand vindarea, stabilesce condiţiunile ei şi trimite pe părţi înaintea unui judecător delegat, pentru ca sa fixeze diua în cari are să se facă vindarea, şi sa procedeze la cele-alte operaţiuni necesare

Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portărelului de a face afiptele şi publicaţiunile de vindare.

Articolul 911

Urmărirea se perima de drept şi creditorul urmăritor respunde de cheltuieli, dacă vindarea nu se face în cele 40 de dile urmatore.

Nu se socotesce în acest termen timpul trecut pentru opositiunile sau contestaţiunile prevedute de art. 899.

Articolul 912

Afiptele şi publicaţiunile vor cuprinde:

1) Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau reşedinţa creditorului urmăritor:

2) Titlul în puterea căruia se face urmărirea;

3) Suma datorită;

4) Alegerea de domiciliu facuta de creditorul urmăritor, atît în localitatea unde resede tribunalul înaintea căruia se face urmărirea, cat şi în acea unde vasul este ancorat;

5) Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa proprietarului vasului urmărit;

6) Numele, felul şi capacitatea vasului, dacă este armat sau în armare, precum şi numele şi pronumele căpitanului;

7) Locul unde vasul se găseşte, adică dacă este ancorat în port sau în altă parte;

8) Barcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile şi provisiunile ce se coprind în vindare;

9) Numele şi pronumele procuratorului creditorului urmăritor;

10) Condiţiunile vinderei;

11) Diua fixată pentru ţinerea licitaţiunei.

Articolul 913

Afiptele se vor lipi:

1) Pe catartul principal al vasului urmărit;

2) La usa tribunalului unde are a se tine licitaţiunea;

3) În piaţa principala a oraşului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat şi la reşedinţa oficiului vamal din localitate:

4) În sălile bursei şi camerei de comerciu, dacă vor fi.

Un extract dupe afipt se va publică în foia anunțurilor judiciare a locului, cel puţin cu trei dile înainte de diua fixată pentru ţinerea licitaţiunei;

Un exemplar dupe afipte se va comunică:

1) Debitorului sau căpitanului în casurile prevedute de art. 520;

2) Custodelui numit de către agentul judecătoresc;

3) Creditorilor privilegiaţi indicaţi în actul de naţionalitate sau în registrele oficiului maritim unde este înscris vasul, şi ori-cărui alt creditor chiar neprivilegiat, care printr'un act notificat creditorului urmăritor a declarat ca voesce sa intervină la procedura urmăririi.

Articolul 914

Dacă urmărirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicaţiuni consecutive din opt în opt dile, prin afipte afişate, cum mai sus se arata şi publicate în foia anunțurilor judiciare.

Dupe a treia publicaţiune a afiptelor, licitaţiunea se va tine la diua fixată de către judecătorul-delegat şi vindarea se va face către cel ce va oferi un preţ mai avantagios.

Articolul 915

Tribunalul, dupe raportul judecătorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda şi chiar ordonă din oficiu ca vindarea sa nu aibă loc şi sa încuviinţeze una sau duoe amânări de câte opt dile fie-care.

Amânarea va fi incunosciintata prin afipte afişate şi publicate precum mai sus se arata.

Articolul 916

Ori-cine poate să concureze la licitaţie.

Cel ce concureza pentru comptul altei persoane, trebuie să presinte procura specială care se va ataşa la dosarul causei.

Ori-ce concurent este dator sa depue în bani sau în efecte publice de ale Statului la purtător şi dupe cursul dilei, a decea parte din preţul de la care are să se incepa licitaţiunea, afară numai dacă judecătorul delegat, ascultând şi pe creditorii presenti, nu'l va dispensa de acesta.

Vindarea se va face prin strigări.

Strigările se vor începe de la preţul fixat de creditor sau de la acela pe care'l va desemna judecătorul-delegat de la sine şi se vor repeta de trei ori; între fie-care strigare va fi un termen de 5 minute cel puţin sau de 15 minute cel mult.

Lucrul se va adjudeca asupra aceluia care a oferit cel mai mare preţ.

Articolul 917

Judecătorul delegat va încheia proces-verbal de cele urmate.

Adjudecatorul va subscrie de preţul cu care lucrul s'a adjudecat asupra-i şi în acelaşi timp va face alegere de domiciliu în localitatea unde s'a urmat vindarea

În cas contrariu, tote notificările ce i se vor adresa vor fi valabil făcute la grefa tribunalului.

Articolul 918

Procuratorul care va fi remas adjudecatar pentru o persona cari ar avea a o numi mai în urma, trebuie, în cele trei dile dupe licitaţie, să depună la grefa mandatul special anterior vindarei, dacă acela în comptul căruia a concurat la licitaţie nu prefera de a face în persona accepţiunea prin o declaraţiune depusa la grefa; în lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar în numele seu propriu.

Articolul 919

Adjudecatarul este dator ca în termen de cinci dile de la adjudecare să depună preţul cu cari s'a adjudecat asupra'i vasul.

Dacă acest termen expira fără ca cumperatorul sa fi depus întregul preţ tribunalul, de la sine sau dupe cererea partei interesate va pune lucrul din nou în vindare.

Acesta noua licitaţiune se va incunosciinta prin afipte, conform art. 913, iar afiptul se va publică cu trei dile cel puţin înainte de vindare.

Nouile afipte vor coprinde, pe lîngă enuntarile prevedute de art. 912, numele adjudecatarului ce nu a depus preţul şi suma cu cat lucrul a fost adjudecat asupra'i.

Licitaţiunea se va urma conform art. 916.

Dacă preţul esit la acesta noua licitaţiune este mai mic, primul adjudecatar respunde de diferinta şi în ori-ce cas de tote cheltuelile ocasionate cu acesta noua vindare.

Dacă primul cumperator înainte de începerea acestei noi licitaţiuni depune preţul cu cat lucrul s'a adjudecat asupra'i d'împreună cu dobendi şi cheltuieli făcute cu acesta a doua vindare, el va fi menţinut în calitatea sa de adjudecatar.

Articolul 920

Dacă sînt urmărite barci, şalupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vindarea se va face înaintea judecătorului delegat dupe publicaţiuni făcute în trei dile consecutive printr'un singur afipt lipit pe catarg sau, în lipsa, într'alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului şi pe zidul sau scara portului, fără nici o alta formalitate.

Vindarea nu se poate face de cat dupe trecere de opt dile de la notificarea procesului-verbal de urmărire.

Articolul 921

Urmărirea şi vindarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului în porturi, limanuri, canaluri, lacuri şi riuri precum şi altor asemeni plutitore ce se afla în aceste localităţi şi cari nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispositiunilor articolelor precedente cu urmatorele modificatiuni:

1) Vindarea se va face de judecătorul de ocol;

2) Afiptele nu vor mai fi publicate şi în foia anunțurilor judiciare;

3) Preţul va fi respuns îndată dupe terminarea licitaţiunei; iar în cas contrariu, se va procede imediat la o noua licitaţiune pe comptul adjudecatarului.

Dispositiunile acestui articol nu se aplică în cas de vindarea batelurilor şi a celor-l'alte plutitore avend masina cu vapori.

Articolul 922

Vindarea vasului face sa înceteze funcţiunile căpitanului, cu reserva dreptului seu la despăgubire contra celui obligat.

Articolul 923

Adjudecatarul va primi un extract dupe procesul-verbal al licitaţiunei în care se va indica:

1) Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa creditorului urmăritor şi al debitorului;

2) Numele, felul şi capacitatea vasului vîndut;

3) Numele, pronumele şi reşedinţa adjudecatarului, precum şi preţul cu care vasul s'a adjudecat asupra'i.

Acest extract va fi semnat de judecătorul delegat sau de judecătorul de ocol şi va trebui să fie transcris în registrele autorităţii unde va fi înscris vasul şi vindarea va trebui notată şi pe actul de naţionalitate.

Articolul 924

Cererile în distractiune (separatiune) asupra vasului urmărit se vor notifica creditorului urmăritor înainte de vindare.

Dacă cererile în distractiune nu s'au format de cat dupe adjudecatiune, ele se vor converti de drept în opositiune asupra liberarei preţului.

Cererea în distractiune va conţine citaţiunea creditorului urmăritor de a compare pentru o audienta fixa înaintea tribunalului competent, şi alegerea sau declaraţiunea de domiciliu sau de reşedinţa a relamantului în comuna de reşedinţa a tribunalului sau judecătoriei prin care se face urmărirea.

Dacă cererea se va respinge, reclamantul, deosebit de cheltuieli şi daune, poate fi osandit şi la o pedeapsă pecuniară pînă la suma de 500 lei.

Articolul 925

Opositiunile la distribuirea preţului resultat din vindarea unui vas, vor fi făcute sub pedepsa de perderea dreptului, în termen de trei dile socotit de la vindare.

Creditorii oponenţi sînt datori de a presinta la grefa titlurile lor de creanţe cel mult în termen de opt dile din diua opositiunei, sub pedepsa, în cas contrariu, de a se procede la distribuirea preţului, fără a se tine sema de opositiunea ce au făcut.

Articolul 926

Colocatiunea creditorilor şi distribuţiunea preţului între creditorii privilegiaţi se va face în ordinea prescrisă prin art. 687 şi între cei-l'alţi creditori în proportiune cu creanţele lor.

Articolul 927

Pentru tot ce nu este expres regulat prin presentul titlu, se aplică dispositiunile codicelui de procedura civilă, relative la urmărirea silită a bunurilor mobile.

Regulele stabilite în presentul capitol se vor observa, pe cat nu vor fi incompatibile, în ori-ce alt cas de vindare judiciară a unui vas sau a unei porţiuni dintr-un vas.

Capitolul 3

Dispositiuni speciale de procedura în materie de faliment

Articolul 928

Ori de câte ori legea prescrie ca falitul sau vre-un alt interesat să fie ascultat, nu se poate nimica hotărî în absenta sa, dacă nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi şi ora fixa şi dacă lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.

Articolul 929

Ori de câte ori creditorii unui faliment urmeza să fie convocaţi, sindicul este dator ca, afară de publicaţiunile prescrise de lege, sa trimită o anume incunosciintare fie-cărui creditor.

Incunosciintarea se va face printr'o scrisore recomandată la posta, cel puţin cu opt dile înainte de diua fixată pentru întrunire sau pentru operaţiunile pentru cari s'a fixat.

Recipisa de predare la posta a scrisorei recomandate, va servi ca proba ca incunosciintarea a avut loc şi va sta ataşată la actele falimentului.

Scrisorea de convocare adresată creditorului va trebui sa coprinda cestiunile ce sînt a se supune deliberării-creditorilor.

Ori-ce decisiune luată asupra unei cestiuni necuprinsă în incunosciintare este nulă.

Articolul 930

Întrunirile creditorilor sînt presidate de judecătorul comisar.

Decisiunile se iau cu majoritatea absolută a creditorilor prestnti, afară de casurile în cari legea nu cere o anume majoritate.

Creditorii se pot presinta în persona sau prin mandatari.

Articolul 931

Procesul-verbal al intrunirei creditorilor se subscrie de judecătorul-comisar şi de grefier.

El coprinde în resumat desbaterile urmate, decisiunile luate de creditori şi ordinea în care ele au avut loc şi indica numirile făcute dupe ordinea numerului voturilor obţinute de fie-care, incepend cu cel mai mare numer.

Procesul-verbal se inainteza tribunalului în termen de cel mult trei dile, spre a fi alăturat la cele-l'alte acte ale falimentului.

Articolul 932

Dacă în diua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s'a putut delibera asupra tuturor cestiunilor ce erau prevedute în actul de convocare sau în citatiune, continuarea deliberatiunilor se va urma de drept în diua urmatore de lucru, fără sa mai fie necesitate de vre-o noua incunosciintare specială a creditorilor presenti sau absenţi, şi acesta pînă la resolvarea tuturor cestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor.

Articolul 933

Ordonanţele judecătorului-comisar nu sînt supuse apelului de cat în casurile determinate de lege.

Apelul se face către tribunalul respectiv pentru audienta fixa.

Articolul 934

Tote deliberaţiunile tribunalului în materie de faliment vor fi precedate de relaţiunea judecătorului-comisar.

Cu tote acestea sentinta declarativă de faliment, în casurile prevedute de art. 698, 699 şi 700, şi încheierile tribunalului prevedute de art. 708, 740 şi 759, pot fi pronunţate fără relaţiunea judecătorului-comisar, afară de casul prevedut de art. 733.

Articolul 935

Sentinţele şi încheierile pronunţate conform art. 703, 717, 719, 730, 734, 829, 833, 835, 839, 840, 841, 849 şi 857 şi sentinţele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevedute în titlul VIII al cartei a III-a, se vor afige la usa tribunalului şi la alte locuri obişnuite , în comuna unde resede tribunalului, în comuna unde resede curtea de apel, în comuna de reşedinţa a falitului, în tote locurile unde el avea stabilimentele de comerciu şi în sălile burselor şi camerelor de comerciu din acele localităţi.

Un extract dupe aceste sentinţe sau încheieri se va publică în foia anunțurilor judiciare ale locurilor sus aretate, cu dreptul pentru judecătorul-comisar de a ordonă publicaţiunea şi în alte diare cînd impregiurarile falimentului ar cere o mai întinsă publicitate.

Afigerea şi publicaţiunile sus dise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil: adică dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai tardiu în trei dile de la data hotărîrei; dacă trebuiesc făcute în altă parte, ele trebuiesc să fie expediate pentru execuţiunea imediata în acelaşi termen.

Judecătorul-comisar este dator a observa exactă îndeplinire a dispositiunilor coprinse în acest articol.

Articolul 936

Tote sentinţele date de tribunalul de comerciu în materie de faliment sînt provisoriu executorii.

Ele nu sînt supuse opositiunei sau apelului de cat în casurile prevedute de art. 706, 719, 829 şi 849 şi în casurile cînd tribunalul se pronunţa în prima instanţa, asupra contestatiunilor prevedute de art. 778, 820 şi 835.

Este asemenea supusă opositiunei sentinta prin care tribunalul respinge declaraţiunea de faliment cerută de unul sau mai mulţi creditori, şi e supusă apelului sentinta pronunţată asupra acestei opositiuni.

Titlul II

DESPRE PRESCRIPŢIUNE

Articolul 937

Acţiunile derivând din acte cari sînt comerciale chiar numai pentru una din părţi, se prescriu pentru tote părţile contractante în conformitate cu dispositiunile legei comerciale.

Articolul 938

Prescripţiunea comercială curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de resbel, în contra femeei maritate, în contra minorilor chiar neemancipaţi şi a interdisilor cu reserva dreptului lor contra tutorului.

Întreruperea prescriptiunei se reguleza dupe dispositiunile codicelui civil.

Cu tote acestea, în obligaţiunile cambiali, actele intreruptive de prescripţiune făcute în persona unuia din coobligati nu produc nici un efect faţa cu cei-l-alţi coobligati.

Articolul 939

Prescripţiunea ordinară în materie comercială este de 10 ani în tote casurile în cari prin acest codice sau prin alte legi nu s'a stabilit o prescripţiune mai scurta.

Articolul 940

Acţiunea pentru revendicarea proprietăţii unui vas se prescrie prin trecere de 10 ani

Nu se poate opune lipsa de titlu sau a bunei credinţe.

Posesorul unui vas, în virtutea unui titlu stipulat cu buna credinţa, titlul fiind transcris conform legei şi cari sa nu fie nul pentru lipsa de forma, prescrie prin trecere de cinci ani, socotiţi de la data transcripţiunei titlului şi a adnotatiunei lui pe actul de naţionalitate.

Capitanul nu poate dobendi prin prescripţiune proprietatea unui vas.

Articolul 941

Se prescriu prin trecere de cinci ani:

1) Acţiunile ce deriv din contractul de societate sau din alte operaţiuni sociale, dacă publicaţiunile prescrise în titlul VIII cartea I, au fost regulat făcute;

2) Acţiunile ce deriv din cambii şi din cekuri.

Termenul curge:

Pentru acţiunile prevedute la No. 1 al acestui articol, din diua cînd obligaţiunea a ajuns la termen sau din diua publicatiunei actului de disolvare a societăţii, sau a declaratiunei de lichidare dacă obligaţiunea n'a devenit exigibilă

În casul prevedut de art. 103, termenul curge din diua în care actul de disolvare poate fi opus celor de al treilea

Pentru obligaţiunile derivând din lichidarea societăţii, termenul începe a curge de la data aprobarei ultimului bilanţ al lichidatorilor.

Pentru acţiunile prevedute la No. 2, termenul curge din diua scadentei obligatiunei sau din ultima di a termenului prevedut de art. 282.

Articolul 942

Acţiunile resultand din contractele de împrumut maritim sau de gagiu asupra vaselor, se prescriu prin trecere de trei ani socotiţi din diua cînd obligaţiunea a ajuns la termen.

Articolul 943

Grefierii şi sindicul sînt liberaţi de îndatorirea de a da compt de registrele de comerciu şi de hirtiele ce le sînt încredinţate în procedura asupra falimentului, dupe trecere de trei ani de la închiderea sau încetarea operaţiunilor falimentului.

Articolul 944

Se prescriu prin doui ani, socotiţi din diua terminării afacerii, acţiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.

Prin acelaşi termen se prescriu acţiunile de anulare sau de resiliare a concordatului în materie de faliment

Termenul curge pentru acţiunile în anulare din diua cînd dolul a fost descoperit, iar pentru acţiunile de resiliare de la expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.

Articolul 945

Se prescriu printr'un an din diua protestului sau a reclamaţiunei de cari se vorbesce în art. 677, acţiunile pentru plata daunelor causate prin lovirea unui vas, şi din diua cînd vasul a fost complet descărcat, acţiunile pentru contributiune la avariele comune.

Articolul 946

Acţiunile resultand din contractul de închiriere al unui vas se prescriu prin trecere de un an de la împlinirea caletoriilor, şi acelea derivând din contractul de inrolare prin trecere de un an de la expirarea termenului convenit între părţi, sau de la împlinirea celei din urma caletorii, dacă contractul a fost prelungit.

Acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.

În asigurările maritime termenul începe a curge dupe terminarea caletoriei ce a fost asigurata, şi pentru asigurările cu termen din diua în care se sfersesce asigurarea; în cas de presumtiune de pirdere a vasului pentru lipsa de nuvele, anul începe de la finele termenului fixat pentru presumptiunea de pierdere

Se excepteza termenele fixate pentru dreptul de abandon prevedute de titlul VI, cartea II.

În cele-alte asigurări contra daunelor şi asupra vietei, termenul curge din momentul cînd s'a intemplat faptul care a dat nascere acţiuni.

Articolul 947

Se prescriu asemenea prin trecere de un an:

I) Acţiunile pentru furniturile de provisiuni, lemnărie, combustibile şi alte lucruri necesare pentru reparaţiunea sau prepararea unui vas de caletorie şi pentru lucrările făcute pentru aceste obiecte;

II) Acţiunile pentru plata de alimente date marinarilor şi celor-l-alţi omeni ai echipajului , din ordinul căpitanului.

Prescripţiunea începe a curge de la data furniturilor şi de la facerea lucrărilor, dacă părţile nu au stipulat un termen de plată

În acest cas, prescripţiunea remane suspendată pe timpul convenit.

Dacă furniturile sau lucrarea s'a urmat mai multe dile succesive, termenul de un an începe a curge din ultima di.

Articolul 948

Acţiunile contra cărăuşilor derivând din contractul de transport se prescriu:

I) Prin trecere de sese luni dacă transportul a fost făcut în Europa, afară de Islanda şi Insulele Feroe, într'o piaţa maritima a Asiei sau Africei de pe Mediterana, Marea-Negra, canalul de Suez sau Marea-Roşie, ori într'o piaţa de pe uscat legată prin calea ferată cu o piaţa maritima din localităţile sus aretate;

II) Prin trecere de un an dacă transportul s'a făcut în alt loc.

În cas de pierdere totală, termenul începe a curge din diua în care lucrurile transportate trebuia sa ajungă la destinaţiunea lor; iar în cas de pierdere parţială, avarie sau intardiere, din diua predarei mărfurilor în primirea destinatarului.

Titlul III

DISPOSITIUNI TRANSITORII

Articolul 949

Dispositiunile legilor şi regulamentelor în vigore asupra burselor de comerciu, asupra mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri, şi asupra magasinelor generale, docuri şi intreposite, vor continua a avea forta obligatorie chiar dupe punerea în aplicaţie a acestui codice, întru cat nu vor fi contrarii dispositiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.

Articolul 950

Societăţile şi asociaţiunile comerciale existente la epoca punerei în aplicatiune a acestui codice, vor fi regulate de legile anterioare, afară de urmatorele dispositiuni:

1) Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, sînt scutite de ori-ce alta autorisatiune şi supraveghere din partea guvernului şi de sarcinile relative, însă sînt supuse dispositiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 aliniatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186, 187, 264, 265, 266 şi 268 ale acestui codice, şi acelora cari se raporteza la reducerea capitalului, la fuziunea şi lichidarea societăţilor.

Ele mai sînt încă supuse dispositiunilor art. 124 privitore la administratorii realeşi sau numiţi în urma punerei în lucrare a acestui codice,

2) Asociaţiunile mutuale cari nu au de obiect exclusiv asigurările maritime sînt supuse art. 260 al acestui codice, cu reserva dispozitiunei din numerul următor.

3) Societăţile şi asociaţiunile de asigurare asupra vietei şi administratore de tontine sînt supuse dispositiunilor art. 147 al acestui codice pentru tote primele ce le vor percepe în urma aplicatiunei sale, cu reserva reducerii proporţionale a cautiunilor date pentru operaţiunile anteriore, în modurile şi în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;

4) Societăţile şi asociaţiunile cari voesc sa introducă modificări în actele lor constitutive şi sa prelungesca termenul fixat pentru durata lor, trebuiesc să se conformeze dispositiunilor noului codice.

Articolul 951

Pentru executarea dispositiunilor articolului de mai sus, numirea censorilor trebuie să fie facuta în cea d'anteiu adunare generală cari va avea loc în cursul celor sese luni dupe punerea în aplicaţie a acestui codice, sau într'o adunare specială, care se va convoca spre acest sfersit în acelaşi termen, sub responsabilitatea administratorilor.

Adunarea generală, dacă cel puţin jumetate din capitalul social se afla represintat într-ensa, va putea, cu votul afirmativ a doue treimi din capitalul represintat în adunare, sa decidă ca administratorii actuali să fie, în cas de realegere, dispensaţi de obligaţiunea de a da cauţiunea prescrisă de acest codice.

Articolul 952

Cambiele şi biletele la ordin emise înaintea acestui codice, girurile şi acceptatiunile şi avalurile făcute în ori-ce epoca se vor regula dupe legile anteriore.

Cu tote acestea, din diua punerei în lucrare a noului codice, se vor aplica acestor titluri dispositiunile nouei legi, privitore la forma şi la termenele protestului şi la mesurile de luat în casul de pierdere a acelor titluri.

Pentru cambiile şi biletele la ordin, a căror scadenta va fi chiar în diua punerei în vigore a acestui codice, protestul se va face asemenea în forma şi termenele prescrise de densul.

Articolul 953

Mandatul prepusului care, în diua punerei în aplicare a noului codice începuse deja sa exercite comerciul la cari a fost prepus, trebuie să fie depus conform dispositiunilor art. 394 din acest codice, în cele trei luni de la aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalităţilor prescrise de acel articol.

Articolul 954

În cele d'anteiu trei luni dupe punerea în aplicaţie a acestui codice, administraţiunile de cai ferate, aplicând tarifele speciale în vigore, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilită de acest codice, dacă ea ar fi mai mare de cat cea existenta dupe reglementele lor.

Articolul 955

În cele sese luni de la punerea în aplicaţie a noului codice, tote vasele supuse dispositiunilor art. 510, trebuie să se conformeze lor.

Pentru vasele în curs de caletorie, în momentul punerei în lucrare a acestui codice, termenul sus dis începe a curge din diua sosirei lor într'un port al Regatului.

Articolul 956

Privilegiele asupra vaselor dobendite mai 'nainte de punerea în aplicare a noului codice, dupe formele legei anteriore, 'şi păstrează rangul lor chiar în privinta privilegielor dobendite sub imperiul acestui codice.

Dispositiunile art. 690 şi următorii ale cartei II din noul codice se aplică de asemenea la privilegiele dobendite înainte de punerea lui în aplicare.

Articolul 957

Efectele declaraţiunilor de faliment pronunţate înainte de punerea în lucrare a acestui codice se reguleza dupe legile anteriore.

Dispositiunile acestui codice privitore la formele de procedura vor intra imediat în vigore, dacă pînă în diua punerei lui în aplicare sindicii definitivi nu vor fi fost încă numiţi, şi tribunalul trebuie fără intardiere sa ia dispositiunile prescrise de art. 703 printr'o ordonanţa care se va publică dupe modurile stabilite în art. 935

În acest scop, lista prescrisă de art. 728 din acest codice trebuie să fie pentru prima ora formată şi transmisă preşedinţilor tribunale în el indicaţi, cel puţin cu cinci dile înainte de punerea lui în aplicatiune; iar la cas de netrimitere, tribunalul va numi pe sindici de la sine.

Dacă sindicii definitivi sînt deja numiţi, se aplică legile anteriore pînă la verificarea completa a creanţelor.

Pentru procedura ulterioară se vor observa dispositiunile acestui codice şi dacă creditorii sînt deja în stare de unire, judecătorul-comisar trebuie să'i convoce cat mai curend posibil pentru numirea delegatiunei de supraveghere şi pentru a propune sau a alege pe sindic

Dispositiele art. 750 şi ultimele doue alineate ale art. 813 şi acelea ale art. 754 privitore la scutirea inventariului de cheltuieli şi taxe, precum asemenea şi dispositiunile capitolului III, titlul VI, cartea III din acest codice, se vor aplica chiar la falimentele declarate înainte de punerea lui în aplicare.

Sindicii cari prin efectul dispositiunilor precedente inceteza din însărcinarea lor, vor trebui sa dea compt de gestiunea lor sindicului, asistat de delegaţiunea creditorilor, şi sa'i remită patrimoniul şi hirtiele falimentului.

Articolul 958

Termenile pentru neadmsibilitatea acţiunii se vor regula dupe legea în vigore la epoca evenimentului cari da loc acţiunii.

Articolul 959

Prescripţiunile începute înainte de aplicaţiunea acestui codice se reguleza dupe legile anteriore.

Cu tote acestea, prescripţiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune şi pentru care dupe legile anteriore s'ar cere încă un timp mai lung de cat cel fixat prin acest codice, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu'l din diua punerei în aplicatiune a noului codice.

Articolul 960

Presentul codice va intră în vigore cu începere de la 1 Septembrie 1887; iar dacă promulgarea lui nu se va putea face înainte de acesta data, el se va pune în lucrare la o luna dupe data promulgarei lui.

---------