REGLEMENTĂRI TEHNICE din 29 octombrie 2014

"Normativ privind cerinţele de proiectare, execuţie şi monitorizare a excavaţiilor adânci în zone urbane", indicativ NP 120-2014

EMITENT

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 863 bis din 27 noiembrie 2014 ──────────*) Aprobat de Ordinul nr. 2.104 din 29 octombrie 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 27 noiembrie 2014.──────────

Anexă

NORMATIV PRIVIND CERINŢELE DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI MONITORIZARE A EXCAVAŢIILOR ADĂNCI ÎN ZONE URBANE,

indicativ NP 120 – 2014

CUPRINS

1. PREVEDERI GENERALE
1. 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
2. 1.2. Documente de referinţă
2. SURSE DE RISC ASOCIATE CU REALIZAREA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI ÎN ZONE URBANE
1. 2.1. Surse de risc generate de poziţia amplasamentului excavaţiei adânci
2. 2.2. Surse de risc generate de caracteristicile geometrice ale excavaţiei adânci
3. 2.3. Surse de risc generate de terenul de fundare de pe amplasamentul excavaţiei adânci
4. 2.4. Surse de risc care pot să apară la proiectarea excavaţiei adânci
5. 2.5. Surse de risc care pot să apară la execuţia excavaţiei adânci
6. 2.6. Surse de risc generate de acţiunea cutremurelor
7. 2.7. Surse de risc generate de menţinerea deschisă a excavaţiei peste durata stabilită iniţial
3. INFLUENŢA EXCAVAŢIEI ADÂNCI ASUPRA CONSTRUCŢIILOR DIN ZONA ADIACENTĂ
4. ETAPELE REALIZĂRII EXCAVAŢIILOR ADÂNCI ÎN ZONE URBANE
5. CARACTERIZAREA AMPLASAMENTULUI
1. 5.1. Date privitoare la terenul de fundare şi la regimul apelor subterane
2. 5.2. Date meteo-climatice ale zonei
3. 5.3. Date privitoare la amplasament şi vecinătăţi
6. PROIECTAREA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI
1. 6.1. Stabilirea caracteristicilor geometrice ale excavaţiei
2. 6.2. Stabilirea soluţiei de excavare
3. 6.3. Susţinerea pereţilor excavaţiei
4. 6.4. Stabilirea soluţiei de epuizment
5. 6.5. Evaluarea şi limitarea deplasărilor terenului produse de excavaţie şi de coborârea nivelului apei subterane
7. EXECUŢIA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI
8. LUCRĂRI DE MONITORIZARE
9. EXPERTIZA GEOTEHNICĂ PRIVITOARE LA EXCAVAŢIILE ADÂNCI ÎN ZONE URBANE

ANEXĂ (informativă) – Comentarii

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
1. (1) Prezentul normativ defineşte cerinţele de bază pentru proiectarea şi execuţia excavaţiilor adânci realizate în zone urbane, precum şi cerintele specifice pentru monitorizarea evoluţiei în timp a incintei şi a clădirilor/instalaţiilor din zona adiacentă, pe parcursul execuţiei şi exploatării.
2. (2) Excavaţiile adânci sunt lucrări geotehnice speciale, care necesită luarea de măsuri corespunzătoare pentru punerea în siguranţă a incintei construcţiei care se realizează în acestea, precum şi a construcţiilor şi reţelelor de utilităţi din zona adiacentă, astfel cum este definită la capitolul 3 al prezentului normativ.
3. (3) Prezentul normativ se aplică la realizarea excavaţiilor cu adâncimi mai mari de 3,00 m, măsurate de la suprafaţa terenului situate în zone urbane. În categoria excavaţiilor adânci se încadrează şi incintele care au, numai parţial, excavaţii mai mari de 3,00 m.
4. (4) Normativul se aplică şi în cazul excavaţiilor adânci realizate în zone construite situate în afara zonelor urbane.
5. (5) Prevederile normativului sunt armonizate cu prevederile din standardele SR EN 1997-1 şi SR EN 1997-2, cu anexele lor naţionale.
6. (6) Prin realizarea de excavaţii adânci se pot crea incinte delimitate pe toate laturile sau numai pe unele din acestea (fig.1).
  1. a. - Excavaţii în incintă delimitată pe tot conturul; b. - Excavaţii în incintă delimitată pe trei laturi;
    
    1 - Linia terenului natural; 2 - Peretele incintei; 3 - Excavaţii în incintă delimitată pe tot conturul; 3' - Excavaţii în incintă cu înălţimi inegale pe contur; A (A') - Adâncimea excavaţiei (incintă cu înălţimea inegală a pereţilor).
    
    Figura 1. Conturul excavaţiilor adânci
7. (7) Normativul se adresează proiectanţilor, organismelor de verificare şi control (verificarea şi/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor), specialiştilor cu activitate în domeniul construcţiilor atestaţi/autorizaţi în condiţiile legii, executanţilor de lucrări, precum şi investitorilor/beneficiarilor de construcţii.
8. (8) Prezentul normativ nu conţine cerinţe referitoare la sănătate şi securitate pentru protecţia executanţilor de lucrări pe durata realizării excavaţiei adânci.

1.2. Documente de referinţă

Reglementări tehnice

Nr. crt.	Acte legislative	Act normativ prin care se aprobă reglementarea tehnică / publicaţia
1.	Normativ privind documentaţiile geotehnice pentru construcţii, indicativ NP 074-2014	Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1330/2014, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 597 şi nr. 597 bis din 11 august 2014
2.	Normativ privind proiectarea, execuţia, monitorizarea şi recepţia pereţilor îngropaţi, indicativ NP 113- 2004	Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 279/2005, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 458 şi 458 bis din 30 mai 2005
3.	Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren, indicativ NP 114-2014	Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1444/2014, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 661 şi 661 bis din 9 septembrie 2014
4.	Normativ privind proiectarea geotehnică a fundaţiilor pe piloţi, indicativ NP 123-2010	Ordinul ministrului dezvoltării, regionale şi turismului nr. 2691/2010, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 158 şi 158 bis din 4 martie 2011
5.	Normativ privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de susţinere, indicativ NP 124-2010	Ordinul ministrului dezvoltării, regionale şi turismului nr. 2689/2010, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 158 şi 158 bis din 4 martie 2011
6.	Normativ privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de epuizmente, indicativ NP 134 – 2014	Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 995/2014, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 597 şi nr. 597 bis din 11 august 2014

Standarde

Nr. crt.	Indicativ	Denumire
1.	SR EN 1997-1:2004	Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
2.	SR EN 1997-1:2004/AC:2009	Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
3.	SR EN 1997–1:2004/NB:2007	Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale. Anexa naţională
4.	SR EN 1997–2: 2007	Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi încercarea terenului
5.	SR EN 1997–2: 2007/AC:2010	Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi încercarea terenului

6.	SR EN 1997–2: 2007/NB: 2009	Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi încercarea terenului. Anexa naţională
7.	SR EN 12063:2003	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Pereţi din palplanşe
8.	SR EN 12715:2002	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Injectarea terenurilor
9.	SR EN 12716:2002	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Injectarea cu presiune înaltă a terenurilor (jet grouting)
10.	SR EN 14199:2006	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Micropiloţi
11.	SR EN 14679:2005	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Stabilizarea în adâncime a pământurilor prin malaxare
12.	SR EN 14679:2005/AC:2006	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Stabilizarea în adâncime a pământurilor prin malaxare
13.	SR EN 14731:2006	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Îmbunătăţirea pământurilor prin vibrare de adâncime
14.	SR EN 14490:2010	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Pământ ranforsat cu ţinte
15.	SR EN 15237:2007	Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Drenaj vertical

2. SURSE DE RISC ASOCIATE CU REALIZAREA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI ÎN ZONE URBANE
1. (1) La proiectarea şi execuţia excavaţiilor adânci în zone urbane există numeroase surse de risc (pericole), de care trebuie să se ţină seama la realizarea acestor lucrări.
2. (2) Sursele de risc asociate cu realizarea excavaţiilor adânci sunt factorii care generează riscul şi care pot conduce la concepţia defectuoasă a incintelor, afectând astfel, implicit, şi construcţiile/instalaţiile din zona adiacentă.
3. (3) Odată identificate sursele de risc la amplasamentul construcţiei, pentru eliminarea acestora este necesară luarea de măsuri suplimentare de proiectare şi execuţie a incintei excavate, care pot conduce la costuri suplimentare ale investiţiei.
1. 2.1. Surse de risc generate de poziţia amplasamentului excavaţiei adânci
  1. (1) Amplasamentele pentru construcţii pot fi situate în zone construite sau în zone libere de construcţii.
  2. (2) Amplasamentele situate în zone construite se disting prin cel puţin una din următoarele particularităţi:
    1. a) forma parcelei, care poate impune restricţii cu privire la spaţiul disponibil pentru realizarea excavaţiei adânci;
    2. b) prezenţa în zona adiacentă a unor construcţii, inclusiv a unor construcţii avariate;
    3. c) regimul juridic al vecinătăţilor potenţial afectate;
    4. d) situarea în zona de protecţie a monumentelor istorice, definită în condiţiile legislaţiei specifice în domeniul protejării monumentelor istorice;
    5. e) proximitatea căilor şi mijloacelor de transport urban;
    6. f) existenţa pe amplasament sau în imediata vecinătate a unor reţele subterane (apă, canal, gaze, termoficare, electricitate, telecomunicaţii etc);
    7. g) prezenţa în vecinătate a unor supraîncărcări la nivelul terenului.
  3. (3) Toate aceste particularităţi reprezintă, prin ele însele, surse de risc în cazul realizării unei excavaţii adânci, care pot avea consecinţe nefavorabile fie asupra construcţiilor şi reţelelor de utilităţi din zona adiacentă, fie asupra diferitelor lucrări de construcţii care concură la execuţia acesteia.
2. 2.2. Surse de risc generate de caracteristicile geometrice ale excavaţiei adânci
  
  (1) Forma şi dimensiunile în plan, precum şi adâncimea excavaţiei, pot reprezenta surse de risc. Un contur neregulat şi dimensiuni mari în plan ale excavaţiei sporesc complexitatea sistemului de susţineri. Pe măsura creşterii adâncimii excavaţiei, cresc nu numai dificultăţile de realizare a lucrării dar şi riscurile pentru lucrarea în sine sau pentru construcţiile din zona adiacentă, privind stabilitatea acestora.
3. 2.3. Surse de risc generate de terenul de fundare de pe amplasamentul excavaţiei adânci
  1. (1) În ceea ce priveşte terenul de fundare, se pot distinge surse de risc generate de: particularităţi geotehnice/hidrogeologice ale amplasamentului, ca de exemplu prezenţa unei stratificaţii eterogene, încrucişate, cu straturi având proprietăţi mecanice defavorabile; amplasarea construcţiei pe pantă sau în zone inundabile; prezenţa şi variaţia de nivel a unei pânze freatice aflate deasupra cotei finale de excavare; prezenţa unui strat de apă subterană sub presiune aflat sub cota finală de excavare; absenţa unui strat impermeabil în care să pătrundă un eventual perete etanş de susţinere a excavaţiei, etc.
  2. (2) O a două grupă de surse de risc privind terenul de fundare rezultă din faptul că investigarea terenului se bazează pe un număr limitat de foraje, sondaje deschise şi/sau probe de penetrare, precum şi pe încercarea în laborator a unui număr relativ redus de probe. În acest caz, există riscul de a nu fi puse în evidenţă particularităţi ale stratificaţiei cu mare relevanţă pentru proiectarea şi execuţia excavaţiei, sau de a nu se obţine parametri geotehnici reprezentativi ai diferitelor straturi.
4. 2.4. Surse de risc care pot să apară la proiectarea excavaţiei adânci
  
  (1) Chiar şi în situaţiile în care condiţiile de teren de pe amplasament sunt cunoscute iar proiectul se realizează cu metode curente din practica de proiectare în domeniu, precizia calculelor geotehnice poate fi limitată. Drept urmare, se impune aplicarea unei strategii de proiectare care să elimine această sursă de risc.
5. 2.5. Surse de risc care pot să apară la execuţia excavaţiei adânci
  
  (1) Indiferent de soluţia adoptată, excavaţiile adânci pot fi considerate lucrări cu caracter special. Fiecare din componentele care contribuie la realizarea lucrărilor de excavaţii adânci aduce propriile surse de risc generate de aspecte, precum: tehnologia de execuţie, materialele şi
  
  echipamentele de contrucţii utilizate, experienţa proprie a executantului în realizarea de lucrări în condiţii de teren asemănătoare, etc.
6. 2.6. Surse de risc generate de acţiunea cutremurelor
  
  (1) În cazul apariţiei unui cutremur pe durata existenţei incintei, pot fi afectate atât lucrările pentru incinta propriu-zisă, cât şi construcţiile şi instalaţiile din zona adiacentă. În acest caz, sunt necesare verificări atât ale incintei, cât şi ale construcţiilor/reţelelor de utilităţi din zona adiacentă.
7. 2.7. Surse de risc generate de menţinerea deschisă a excavaţiei peste durata stabilită iniţial
  1. (1) O excavaţie adâncă va fi proiectată pentru a rezista pe durata realizării în incintă a construcţiei respective. În acest sens pot fi prevăzute ancoraje sau structuri de susţinere cu caracter temporar sau definitiv, a căror durată de viaţă poate fi limitată în funcţie şi de măsurile prevăzute pentru protecţia anticorozivă a acestora. Proiectarea geotehnică a ancorajelor şi a lucrărilor de susţinere se va face în conformitate cu prevederile normativelor NP 114 şi NP 124. Pe toată durata realizării în incintă a construcţiei proiectate, se vor lua toate măsurile necesare pentru eliminarea oricăror surse de risc, precum şi pentru punerea în siguranţă a excavaţiei.
  2. (2) În cazul în care durata de menţinere deschisă a excavaţiei depăşeşte prevederile iniţiale (din proiect) sau se sistează realizarea construcţiei de bază, trebuie luate măsuri de punere în siguranţă a incintei, precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor din zona adiacentă.
  3. (3) Dacă terenul de la cota de oprire a excavaţiei este argilos şi nu este creat un sistem de drenaj, vor fi evitate umpluturile din material permeabil, întrucât acestea produc acumularea apei deasupra argilei, ceea ce conduce la înrăutăţirea caracteristicilor geotehnice.
  4. (4) Până la punerea în siguranţă a incintei, vor fi evitate lucrările care produc solicitări dinamice sau şocuri care pot afecta negativ lucrările/construcţiile existente.
3. INFLUENŢA EXCAVAŢIEI ADÂNCI ASUPRA CONSTRUCŢIILOR DIN ZONA ADIACENTĂ
1. (1) Excavaţia adâncă, indiferent de soluţia adoptată pentru realizarea ei, va genera deplasări verticale şi orizontale în terenul din zona adiacentă.
2. (2) Zonă adiacentă a excavaţiei adânci este zona în limitele căreia deplasările verticale şi orizontale induse de excavaţia adâncă pot afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor din vecinătatea acesteia.
3. (3) Proiectantul excavaţiei adânci va stabili mărimea şi distribuţia în plan şi în adâncime a acestor deplasări prevăzând soluţii tehnice şi tehnologice astfel încât să nu fie influenţate construcţiile din zona adiacentă.
4. (4) La realizarea excavaţiei adânci se vor expertiza tehnic toate construcţiile şi instalaţiile situate în zona adiacentă în scopul punerii în siguranţă a acestora şi al luării de măsuri de remediere/consolidare a acestora, după caz şi potrivit legislaţiei în vigoare.
5. (5) Verificările de rezistenţă şi stabilitate ale unei clădiri existente, efectuate în conformitate cu reglementările tehnice specifice aplicabile în vigoare, vor lua în considerare atât încărcările aferente clădirii existente, cât şi acţiunile provenind de la execuţia excavaţiei pentru noua construcţie (de exemplu: deplasările verticale şi orizontale ale terenului, care conduc la necesitatea estimării valorilor admisibile ale deformaţiilor).
4. ETAPELE REALIZĂRII UNEI EXCAVAŢII ADÂNCI ÎN ZONE URBANE
1. (1) Realizarea unei excavaţii adânci în zone urbane presupune caracterizarea amplasamentului, prin obţinerea de date şi informaţii privind:
  1. a) terenul de fundare şi regimul apelor subterane;
  2. b) condiţiile meteo-climatice ale zonei;
  3. c) amplasamentul şi vecinătăţile: date generale, construcţii, reţele de utilităţi, mijloace de transport şi supraîncărcări aflate în zona adiacentă.
2. (2) Principalele etape ale realizării excavaţiei adânci în zone urbane sunt următoarele:
  1. a) proiectarea: stabilirea dimensiunilor în plan şi a adâncimii excavaţiei, a soluţiilor de excavare şi de epuizment, evaluarea şi limitarea deplasărilor terenului produse de excavaţie şi de coborârea nivelului apei subterane;
  2. b) verificarea sigurantei şi stabilităţii construcţiilor şi instalaţiilor din zona adiacentă;
  3. c) execuţia excavaţiei;
  4. d) monitorizarea lucrărilor incintei şi a construcţiilor din zona adiacentă.
3. (3) Dacă în timpul execuţiei apar condiţii de teren care nu au putut fi anticipate, soluţia tehnică şi procedeele de execuţie propuse iniţial vor trebui modificate, astfel încât să fie puse în siguranţă construcţiile învecinate.
5. CARACTERIZAREA AMPLASAMENTULUI
1. 5.1. Date privitoare la terenul de fundare şi la regimul apelor subterane
  1. (1) Datele privitoare la terenul de fundare necesare proiectării excavaţiei se vor obţine pe baza investigării terenului, cu respectarea prevederilor din din normativul NP 074 şi standardul SR EN 1997-2.
  2. (2) În vederea proiectării unei excavaţii adânci este obligatoriu să fie elaborat un Studiu geotehnic.
  3. (3) Studiul geotehnic trebuie să precizeze, cel puţin, următoarele elemente:
    1. a) succesiunea straturilor geologice care alcătuiesc terenul de fundare, inclusiv prezenţa umpluturilor şi a deşeurilor;
    2. b) prezenţa faliilor, golurilor carstice sau antropice sau a altor discontinuităţi;
    3. c) parametrii fizici (pentru identificare si caracterizare) şi mecanici (de rezistenţă şi de deformabilitate) ai straturilor, influenţa prezenţei apei asupra acestor proprietăţi şi variaţia în timp a acestora;
    4. d) prezenţa pământurilor sensibile la umezire, a pământurilor cu umflări şi contracţii mari sau a pământurilor lichefiabile;
    5. e) încadrarea amplasamentului din punct de vedere al seismicităţii;
    6. f) stabilitatea generală şi locală a terenului;
    7. g) agresivitatea chimică a terenului şi a apei subterane;
    8. h) posibilitătile de îmbunătăţire a terenului (dacă este cazul);
    9. i) inundabilitatea;
    10. j) regimul apelor subterane, stabilit prin:
      1. (i) măsurători privind nivelul, direcţia de curgere, viteza şi caracterul stratului acvifer (cu nivel liber sau sub presiune);
      2. (ii) variaţiile de nivel care se pot produce în timp;
      3. (iii) testări (pompări şi turnări) executate în foraje, pentru determinarea coeficienţilor de permeabilitate ai terenului (dacă este cazul);
      4. (iv) măsurători în piezometre ale presiunii apei din porii pământului (dacă este cazul).
  4. (4) Verificarea documentaţiei geotehnice pentru lucrările de excavaţii adânci (studiu geotehnic, studiu geotehnic de detaliu, raport de monitorizare geotehnică a execuţiei) va fi efectuată de un verificator de proiecte atestat pentru domeniul Af „Rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare al construcţiilor şi masivelor de pământ”, în conformitate cu prevederile normativului NP 074.
2. 5.2. Date meteo-climatice ale zonei
  1. (1) La proiectare se vor obţine informaţii meteo-climatice privind amplasamentul construcţiei, precum:
    1. a) precipitaţiile înregistrate în zonă, cu probabilităţi de apariţie a acestora pe perioada de execuţie a lucrărilor de excavare precum şi pe întreaga perioadă în care incinta excavată rămâne deschisă;
    2. b) temperaturile maxime şi minime;
    3. c) eventualele fenomene meteorologice deosebite care au fost înregistrate.
  2. (2) Aceste informaţii sunt necesare atât pentru perioada de execuţie a lucrărilor, în vederea stabilirii măsurilor care să evite inundarea incintei, cât şi pentru etapa de monitorizare.
3. 5.3. Date privitoare la amplasament şi vecinătăţi
  1. 5.3.1. Date generale despre amplasament
    1. (1) La proiectare se vor obţine informaţii despre utilizarea actuală a amplasamentului/eventualele folosinţe anterioare ale acestuia.
    2. (2) În acest sens, se va stabili dacă în zona respectivă au avut loc exploatări ale unor zăcăminte subterane. Se va preciza dacă amplasamentul aparţine sau este în apropierea unei zone de protecţie sau unei zone protejate, incluse pe lista monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice.
  2. 5.3.2. Date privitoare la construcţiile din zona adiacentă
    1. (1) Expertiza construcţiilor învecinate cu amplasamentul excavaţiei va conţine informaţii privind:
      1. a) vechimea clădirilor şi eventualele probleme deosebite care au avut loc în perioada de execuţie sau ulterior;
      2. b) eventuala încadrare a clădirilor pe lista monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice;
      3. c) tipul structural al clădirilor şi capacitatea acestora de a prelua tasările diferenţiale;
      4. d) adâncimea şi sistemul de fundare: se va preciza dacă a fost utilizată fundarea directă (radier general, fundaţii izolate, fundaţii continue etc), cu sau fără îmbunătătirea terenului de fundare, sau fundarea indirectă (pe piloţi, barete, etc.);
      5. e) starea tehnică a structurilor construcţiilor, cu evidenţierea eventualei prezenţe a unor tasări, fisuri, crăpături etc;
      6. f) inundabilitatea la clădirile cu subsoluri.
    Datele de mai sus sunt necesare în toate etapele de realizare a incintei.
  3. 5.3.3. Date privitoare la mijloacele de transport din zonă
    
    (1) La proiectare se vor obţine date privind tipurile de mijloace de transport care circulă în zonă (auto, tramvai, metrou, feroviare) şi lucrările necesare traficului respectiv şi se va aprecia măsura în care vreunul dintre aceste mijloace poate influenţa lucrarea de excavaţie ori părţi ale acesteia, precum şi dacă poate fi influenţat de lucrările de construcţii.
  4. 5.3.4. Date privitoare la reţelele de utilităţi
    1. (1) La proiectare/execuţie trebuie să fie disponibile toate informaţiile necesare referitoare la reţelele de utilităţi existente, inclusiv cele care rezultă din expertizarea tehnică a acestora, dacă este cazul.
    2. (2) Astfel, pentru întregul amplasament se vor indica traseele eventualelor reţele de utilităţi aflate în funcţiune: apă potabilă, canalizare menajeră, canalizare pluvială, energie electrică, telecomunicaţii, gaze, etc., iar pentru conductele aflate în apropierea incintei se va verifica starea lor de etanşeitate.
    3. (3) În cazul în care în apropierea amplasamentului sunt reţele electrice, se va depista şi eventuala prezenţă a curenţilor vagabonzi.
    4. (4) Totodată, se vor culege informaţii şi despre eventuale reţele de utilităţi abandonate.
    5. (5) În cazul în care nu există informaţii certe privind pozitia reţelelor, se vor efectua sondaje pe întregul amplasament al incintei, în scopul depistării tuturor reţelelor de utilităţi existente.
    6. (6) Atunci când este necesară devierea unora dintre reţelele de utilităţi, aceasta se va face cu respectarea legislaţiei în vigoare şi în baza unor proiecte de specialitate.
  5. 5.3.5. Date privitoare la supraîncărcări
    1. (1) La proiectare se vor culege date şi se va aprecia posibilitatea de apariţie a unor supraîncărcări pe durata execuţiei excavaţiei, precum şi pe durata în care incinta excavată rămâne deschisă. Supraîncărcările pot fi generate de desfăşurarea lucrărilor de execuţie din incinta excavaţiei, de activităţile curente ale proprietarilor din vecinătate sau de diverse activităţi desfăşurate în situaţii ocazionale.
    2. (2) Pentru fiecare dintre supraîncărcările care se iau în considerare, se vor stabili: perioada posibilă de apariţie, durata, poziţia în plan şi mărimea.
6. PROIECTAREA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI
1. (1) La proiectarea excavaţiei se vor respecta reglementările tehnice în vigoare referitoare la diferitele tipuri de excavaţii, precum: excavaţii taluzate în pământ natural, excavaţii taluzate în pământ ranforsat, excavaţii verticale sprijinite sau excavaţii cu elemente autoportante.
2. (2) Vor fi evaluate deformaţiile terenului din zona adiacentă cauzate de excavaţie şi, dacă este cazul, de variaţiile nivelului apei subterane în cuprinsul terenului de fundare al construcţiilor existente învecinate. Acestea vor fi comparate cu valorile admisibile pentru construcţiile existente. Dacă deformaţiile estimate sunt inacceptabile, va fi revăzută soluţia incintei, se vor lua măsuri de menţinere la cota iniţială a nivelului apei subterane sub construcţiile existente, etc.
3. (3) Se va ţine seama de eventuala ridicare a nivelului apei care conduce la creşterea împingerilor asupra peretelui excavaţiei şi la sporirea debitelor concentrate care pot afecta negativ stabilitatea generală.
4. (4) Lucrările de susţinere a pereţilor incintei trebuie să reziste la acţiunea cutremurelor, iar deplasările acestora nu trebuie să afecteze construcţiile şi instalaţiile din zona adiacentă.
5. (5) Excavaţia adâncă definită la art. 1.1 se încadrează, de regulă, în categoria geotehnică 3, astfel cum aceasta este definită în NP 074. Stabilirea categoriei geotehnice se face în funcţie de următorii factori: condiţiile de teren, nivelul apei subterane, încadrarea construcţiei în categoria de importanţă, vecinătăţile şi zona seismică.
6. (6) Proiectul excavaţiei adânci va fi verificat de un verificator atestat pentru domeniul Af.
1. (1) Pereţii îngropaţi din piloţi foraţi cu interspaţii (fig. 11a) sau dispuşi practic tangenţi se utilizează în amplasamente în care nu se impun condiţii de impermeabilitate a peretelui.
2. (2) Atunci când se impun asemenea condiţii, se folosesc pereţi din piloţi secanţi, dintre care piloţii primari sunt nearmaţi, din beton, mortar sau din alt material cu rezistenţă scăzută, iar cei
  
  secundari sunt armaţi (fig. 11b). În cazul pereţilor îngropaţi cu caracter definitiv, care fac parte din structura viitoarei construcţii, piloţii primari vor fi dimensionaţi în consecinţă.
3. (3) Alegerea tipului de pilot se face în funcţie de condiţiile de teren, de nivelul apei subterane şi de vecinătăţi, utilizând metode de excavare continuă sau discontinuă, şi aplicând, acolo unde este necesar, metode de susţinere a pereţilor forajului.
4. (4) Se vor realiza astfel, în principal, piloţi foraţi în uscat şi netubaţi, piloţi foraţi sub noroi bentonitic, piloţi foraţi cu tubaj recuperabil sau piloţi foraţi cu şnec continuu.
  
  a.
  
  distanţa între axele piloţilor secundari
  1. a. - piloţi armaţi cu interspaţii
  2. b. - piloţi secanţi: piloţi rezistenţi (armaţi) / piloţi nearmaţi, din material cu rezistenţă scăzută
    
    Figura 11. Perete din piloţi
5. (5) Pentru susţinerea pereţilor excavaţiei pot fi utilizaţi micropiloţi doar dacă nivelul apei subterane este sub cel al excavaţiei, din cauza dificultăţii de secantare la diametre mici (a se vedea standardul SR EN 14199).
6. (6) În cazul utilizării pereţilor din piloţi foraţi, sursele de risc pot proveni din următoarele situaţii:
1. a) numărul mare de rosturi verticale dintre piloţi;
2. b) lipsa unui element de rost
3. c) zona secantată se poate reduce la lungimi mari ale piloţilor;
4. d) execuţia succesivă poate produce deteriorări ale piloţilor adiacenţi;
5. e) existenţa unui strat afânat, moale, aflat aproape de partea superioară a pilotului, care poate conduce la formarea de cavităţi la extragerea tubajului;
6. f) extragerea prea rapidă a şnecului într-un pământ necoeziv;
7. g) dacă viteza de extragere a tubajului nu este suficient de redusă poate produce vibraţii care pot să afecteze construcţiile din zona adiacentă;
8. h) în cazul forării sub protecţia noroiului bentonitic, vor fi avute în vedere aspectele prezentate la pereţii din panouri.
1. (1) Principalele elemente constructive care alcătuiesc sistemul prin şpraiţuire sunt: filatele dispuse perimetral (elemente încovoiate), şpraiţurile (elemente comprimate) şi popii, acolo unde este necesară reducerea lungimii de flambaj a şpraiţurilor.
2. (2) La contactul cu peretele excavaţiei, şpraiţurile trebuie împănate sau precomprimate, astfel încât să fie împiedicată deplasarea spre incintă a peretelui sprijinit.
3. (3) Dezavantajul sistemului îl reprezintă aglomerarea incintei cu şpraiţuri, contravântuiri, popi etc., ceea ce îngreunează excavarea şi, în general, activităţile de construcţie asociate lucrării subterane.
4. (4) În figura 12 se prezintă în plan şi în secţiuni verticale diferite moduri de realizare a unor susţineri prin şpraiţuire.
5. (5) Tehnologia de susţinere prin planşee de beton armat, cunoscută şi sub denumirea de „metoda milaneză” sau „metoda de sus în jos”, implică turnarea la suprafaţa terenului a unui planşeu din beton armat în care se lasă goluri care vor servi, ulterior, la accesul lucrătorilor şi echipamentelor, la evacuarea pământului şi la ventilarea zonei de lucru din incintă.
6. (6) Săparea se face sub planşeu, care îndeplineşte rolul de şpraiţ pentru pereţii îngropaţi. Prin proiectare vor fi stabilite tehnologia de lucru, modul de legătură a planşeelor şi radierului cu peretele îngropat, rezistenţa peretelui sub planşeu până la turnarea planşeului inferior, precum şi deformaţiile peretelui între două planşee consecutive. Înainte de turnarea planşeului, se pot introduce în teren piloţi care să susţină planşeul.
  1. a. 12
2

3

3

2 1

2

1

b.

Bermă temporară

2

7

6

1

2 1

2

1

3

4

2

1

5

a. - dispunerea în plan a sprijinirilor (exemple); b. - secţiuni prin incintă cu sprijiniri interioare

1 – filate; 2 – şpraiţuri orizontale sau înclinate; 3 – popi; 4 – reazem; 5 – pilot; 6 – bloc de preluare a împingerii; 7 – radier

Figura 12. Susţinerea în interiorul incintei excavate prin şpraiţuire

6.3.2. Susţineri interioare prin planşee de beton armat
1. (1) În figura 13 sunt prezentate etapele de execuţie ale infrastructurii unei clădiri înalte cu subsoluri multiple, realizată prin „metoda de sus în jos”.
  
  1 – perete îngropat; 2 – baretă sau pilot; 3 – stâlp; 4 – teren natural; 5, 6, 8, 9 – planşee; 7 – stâlp; 10 – radierul de la ultimul subsol
  
  Figura 13. Etapele de execuţie ale infrastructurii unei clădiri înalte cu subsoluri multiple folosind tehnica „de sus în jos” (exemplificare: etapele I – IX)
2. (2) Metoda „de sus în jos” este indicată în situaţiile în care se impun limitări severe ale deplasărilor pereţilor îngropaţi sau în cazul unor deschideri mari ale incintei. La utilizarea susţinerilor interioare prin planşee de beton armat apar, totuşi, dificultăţi la realizarea săpăturii şi betonării sub planşee.
6.3.3. Susţineri exterioare prin ancoraje în teren
1. (1) Ancorajele în teren (fig.14) reprezintă elemente structurale capabile să transmită la un strat portant de pământ forţele de întindere care le sunt aplicate, prin intermediul unui bulb. În acest caz, pentru ancorare pot fi folosite sârme, toroane sau bare.
2. (2) Alegerea sistemului de susţinere prin ancoraje în teren depinde de numeroşi parametri, între care:
  1. a) respectarea legislaţiei în vigoare pentru execuţia ancorajelor în teren în afara limitelor proprietăţii;
  2. b) natura terenului şi comportarea în timp a acestuia;
  3. c) regimul apei subterane în momentul executării ancorajelor şi, ulterior, în faza de excavare;
  4. d) agresivitatea mediului, inclusiv a apei subterane;
  5. e) poziţia fundaţiilor şi subsolurilor clădirilor învecinate, ca şi a reţelelor de utilităţi existente.
    
    Figura 14. Ancoraje în teren pentru pereţii unei incinte
3. (3) La proiectare vor fi analizate şi următoarele aspecte:
  1. a) caracterul definitiv sau permanent al ancorei;
  2. b) necesitatea efectuării în timp a unor intervenţii la sistemul de ancoraj;
  3. c) condiţiile în care este obligatorie scoaterea ancorajelor provizorii de sub construcţiile din zona adiancentă, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
  4. d) efectul forţei de tensionare şi a presiunii de injectare asupra construcţiilor din zona adiacentă;
  5. e) efectele pe care realizarea ancorajelor le poate avea asupra acestor construcţii (de exemplu tasări în faza de forare, ridicări în faza de injectare a suspensiei sau mortarului, efectul asupra apei subterane etc). În cazul ancorelor definitive se recomandă efectuarea de evaluări asupra comportării în timp a acestora, făcându-se precizări asupra modalităţilor de întreţinere şi de intervenţie în cazul apariţiei unor defecţiuni.
4. (4) Nu se recomandă folosirea ancorajelor în cazul în care nivelul hidrostatic se află deasupra punctului de pornire al forajului, atunci când acest nivel nu poate fi coborât sau când nu se dispune de o tehnologie adecvată care să permită prevenirea curgerii apei, cu antrenarea particulelor de pământ.
5. (5) În cazul folosirii unor ancoraje (tiranţi) definitive în pământuri argiloase, se va ţine seama de consistenţa acestor pământuri. Va fi considerată adecvată acea tehnologie care a fost găsită corespunzătoare în toate fazele de execuţie a ancorajului (forare, armare, injectare), pe baza unor încercări in situ.
6. (6) Alegerea soluţiei cu ancoraje implică o serie de surse de risc provenite, în principal, din suprapunerea unor factori, cum ar fi: nivelul ridicat al apei subterane, influenţa variaţiei nivelului acestei ape, prezenţa unor strate de pământuri uşor antrenabile de apa în mişcare, întâlnirea unor cavităţi, curgerea lentă a terenului argilos în care se află bulbul, lungimea mare a ancorajelor, prezenţa unor clădiri şi reţele de utilităţi în apropiere.
1. (1) La grosimi mari ale stratului sau straturilor permeabile, când pereţii verticali etanşi (cu rol de bariere) nu pot atinge stratul impermeabil, se poate recurge la formarea unei bariere orizontale care să închidă accesul apei prin baza excavaţiei. În funcţie de condiţiile de teren, bariera orizontală se poate realiza prin injectare cu supra-presiune (jet grouting) sau prin injectare de argilă-ciment la presiuni normale. Uneori, barierele de grosime redusă realizate prin injectare se ancorează cu ajutorul unor micropiloţi sau prin ancoraje verticale.
2. (2) În figura 23a se prezintă o barieră orizontală executată prin injectare cu suprapresiune (jet grouting), iar în figura 23b o barieră prevăzută cu elemente de ancorare.
3. (3) În ambele cazuri, este necesară efectuarea verificării la starea limită ultimă de subpresiune UPL, în conformitate cu SR EN 1997-1.
b.

Perete îngropat

Strat permeabil

Barieră orizontală realizată prin jet grouting

Ancoraje

a.

Perete îngropat

Strat permeabil

Barieră orizontală realizată prin jet grouting

Strat impermeabil

Strat impermeabil

a. – injectare la bază; b. – injectare la bază şi ancoraje

Figura 23. Bariere orizontale

6.5 Evaluarea şi limitarea deplasărilor terenului produse de excavaţie şi de coborârea nivelului apei subterane
1. (1) Caracteristică pentru proiectarea şi executia excavaţilor adânci în zone urbane este cerinţa de evaluare şi limitare a deplasărilor terenului, impusă de prezenţa în imediata vecinătate a unor clădiri şi reţele de utilităţi, care reprezintă regula şi nu excepţia.
2. (2) Principalii factori care trebuie avuţi în vedere la evaluarea deplasărilor pe verticală şi pe orizontală ale terenului în jurul şi sub excavaţie sunt următorii:
  1. a) dimensiunile excavaţiei;
  2. b) caracteristicile terenului;
  3. c) starea iniţială de eforturi orizontale („starea de repaus") în teren;
  4. d) modificarea stării de eforturi în cuprinsul terenului;
  5. e) regimul apei subterane şi modificarea acestuia, în special în cazul când taluzul este în teren consolidat iar apa subterană este drenată;
  6. f) rigiditatea peretelui şi a sprijinirii;
  7. g) efectele preîncărcării şpraiţurilor şi ancorajelor în teren;
  8. h) caracterul temporar sau definitiv al peretelui sprijinirii;
  9. i) metodele de execuţie.
    
    a) realizarea unei structuri de susţinere cât mai rigide;
3. (3) Pentru reducerea la minimum a deplasărilor terenului, se pot adopta, în principal, următoarele măsuri:
  1. b) asigurarea unei fişe corespunzătoare a peretelui într-un strat cu caracteristici mecanice ridicate;
  2. c) asigurarea unui număr corespunzător de puncte de susţinere pe înălţimea peretelui;
  3. d) prevederea ultimului nivel de susţinere cât mai aproape de cota finală a excavaţiei;
  4. e) preîncărcarea şpraiţurilor sau pretensionarea ancorajelor în teren;
  5. f) evitarea utilizării de echipamente şi tehnologii care produc vibraţii;
  6. g) evitarea de soluţii şi tehnologii de execuţie care pot duce la pierderi de pământ în spatele peretelui;
  7. h) prevenirea antrenării particulelor fine de pământ prin pomparea apei;
  8. i) evitarea perturbării regimului hidraulic al apelor subterane, cum ar fi coborârea generală a apei în spatele peretelui;
  9. j) evitarea ridicării nivelului apei subterane a cărei scurgere era asigurată printr-un sistem de drenaj;
  10. k) îmbunătăţirea pământurilor cu caracteristici mecanice nefavorabile aflate la şi sub cota finală de excavare, pentru sporirea rigidităţii şi asigurarea unei rezistenţe adecvate;
  11. l) utilizarea, ori de câte ori este posibil, a unor berme, în interiorul şi pe conturul excavaţiei;
  12. m) utilizarea injectării care să compenseze modificarea tensiunilor în teren şi pierderile de pământ.
4. (4) Dacă sprijinirile taluzurilor incintei au un rol temporar, trebuie avut în vedere ca, în exploatare, noua construcţie să asigure stabilitatea acestor taluze şi să aibă rol de zid de sprijin având deplasări cu valori sub cele admise pentru lucrările existente aflate în zona adiacentă.
7. EXECUŢIA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI
1. (1) Execuţia excavaţiei reprezintă o etapă deosebit de importantă în procesul de realizare a noii construcţii, care trebuie încadrată în planul general de execuţie a structurii.
2. (2) Lucrările aferente excavaţiei adânci se realizează în conformitate cu proiectul şi în condiţii de calitate corespunzătoare.
3. (3) Supravegherea execuţiei lucrărilor de excavaţii adânci va fi efectuată de un responsabil tehnic cu execuţia atestat pentru domeniul „Lucrări speciale de fundaţii”.
4. (4) Pe durata execuţiei se va urmări atât corelarea între fazele componente ale lucrării de excavaţie, cât şi corelarea strânsă între lucrările de excavaţie şi lucrările de construcţii care urmează a se executa în interiorul incintei excavate. Intervalele mari de timp între terminarea excavaţiei şi atacarea lucrărilor de construcţii (de exemplu armarea şi betonarea radierului) reprezintă o sursă majoră de risc atât pentru excavaţie, cât şi pentru construcţiile învecinate. De aceea, durata de menţinere a nivelului excavaţiei la cota finală trebuie limitată la strictul necesar tehnologic, corelat cu lucrările viitoarei construcţii.
1. (6) Prin programul de lucrări adoptat, executantul trebuie să ia în considerare scenarii de intervenţie în caz de avarii înregistrate, prin care să limiteze consecinţele unor accidente tehnologice cu efecte negative asupra incintei sau asupra construcţiilor amplasate în zona adiacentă a lucrărilor.
2. (7) Pentru situaţiile în care pot să apară întreruperi în execuţia lucrărilor pe perioade mai mari de timp, ca urmare a timpului friguros, accidentelor tehnologice de execuţie sau altor cauze, trebuie
  
  să se stabilească condiţiile specifice de oprire şi reluare a lucrărilor şi de punere în siguranţă a incintei în toată această perioadă.
3. (8) La execuţia excavaţiei adânci, se vor respecta actele legislative şi reglementările tehnice specifice aplicabile, în vigoare, referitoare la lucrările prevăzute în proiect.
8. LUCRĂRI DE MONITORIZARE

8.1 Aspecte specifice
1. (1) Efectuarea lucrărilor de monitorizare se va face conform legislaţiei în vigoare şi va cuprinde măsurători privind atât excavaţia, cât şi construcţiile aflate în zona adiacentă, pentru a cunoaşte în permanenţă comportarea în timp a acestora.
2. (2) Monitorizarea va cuprinde, în toate cazurile, efectuarea de măsurători topometrice.
3. (3) Activitatea de monitorizare se realizează pe baza unui proiect de monitorizare care trebuie să ia în considerare şi influenţa excavaţiei asupra construcţiilor aflate în zona adiacentă. Acest proiect va fi o parte componentă a proiectului general al excavaţiei adânci.
4. (4) Prin proiectul de monitorizare se vor stabili următoarele:
  1. a) amplasarea reperelor de referinţă;
  2. b) amplasarea punctelor de măsură;
  3. c) programul de măsurători privind deplasările, fisurile, nivelul apei, debitele evacuate, etc. şi gradul de precizie al măsurării acestora, respectând reglementările tehnice specifice.
5. (5) Punctele de măsură vor fi astfel alese încât mărcile să fie stabile şi accesibile pe toată perioada execuţiei lucrărilor.
6. (6) Mărcile se vor amplasa atât pe elementele structurale (de exemplu perete îngropat), cât şi pe construcţii şi teren, în limitele zonei adiacente a excavaţiei.
7. (7) În proiectul de monitorizare va fi prevăzută, în mod obligatoriu, efectuarea de măsurători după evenimente speciale care pot apare în perioada de execuţie şi care sunt resimţite în zonă (cutremure, explozii, ploaie cu frecvenţa anuală 1/1 - cea mai mare ploaie dintr-un an, etc.).
8. (8) Rezultatele măsurătorilor vor fi incluse într-un raport de monitorizare, care va conţine şi eventualele măsuri care se impun şi care trebuie realizate pe perioada de execuţie a lucrărilor.
8.2. Monitorizarea excavaţiei adânci
1. (1) Prin activitatea de monitorizare a excavaţiei, în funcţie de amploarea şi durata lucrărilor, precum şi de prezenţa construcţiilor în zona adiacentă, se vor urmări următoarele:
  1. a) tasarea ecranului;
  2. b) deplasarea ecranului la partea superioară;
  3. c) deplasarea orizontală pe verticala ecranului;
  4. d) deplasarea elementelor de susţinere;
  5. e) deplasarea orizontală pe verticală a terenului din exteriorul incintei;
  6. f) deplasarea pe verticală a bazei excavaţiei;
  7. g) nivelul apei subterane faţă de baza excavaţiei;
  8. h) nivelul apei subterane în incintă şi în zona adiacentă;
  9. i) debitele de apă evacuate;
  10. j) sedimentele antrenate.
2. (2) Proiectul de monitorizare poate include şi un sistem de instrumentare a pereţilor de susţinere a excavaţiei, precum şi a unor elemente de susţinere.
3. (3) În cazul excavaţiei adânci cu lăţimi mai mari de 20 m, oprite cu baza in formaţiuni argiloase sau marnoase, se recomandă efectuarea de măsurători de deplasări pe verticală ale bazei excavaţiilor, provocate de săpături şi de realizarea construcţiilor. În acest caz, se poate întocmi un grafic de tipul celui prezentat în figura 24.
  
  RIDICARE (mm)
  
  INCEPEREA EXCAVATIEI
  
  FINALIZAREA EXCAVATIEI
  
  INCEPEREA CONSTRUCTIEI
  
  CLADIRII
  
  FINALIZAREA CONSTRUCTIEI
  
  CLADIRII
  1. 1 CAZUL IN CARE GREUTATEA TOTALA A CONSTRUCTIEI NU DEPASESTE GREUTATEA VOLUMULUI DE PAMANT EXCAVAT
    
    1
    
    TASARE (mm)
    
    TIMP
    
    T 2
  2. 2 CAZUL IN CARE GREUTATEA TOTALA A CONSTRUCTIEI DEPASESTE GREUTATEA VOLUMULUI DE PAMANT EXCAVAT
  Figura 24. Graficul de evoluţie a deplasărilor pe verticala bazei excavaţiilor
4. (4) Amplasarea punctelor de măsură se va stabili în corelare cu proiectul excavaţiei.
5. (5) La raportarea rezultatelor măsurătorilor va fi pus în evidenţă stadiul lucrărilor: profilul excavaţiei, realizarea susţinerilor, funcţionarea sistemului de epuizment, etc.
8.3. Monitorizarea construcţiilor aflate în zona adiacentă a excavaţiei adânci
1. (1) La realizarea lucrărilor de excavaţii adânci trebuie întocmit şi un proiect de monitorizare a construcţiilor aflate în zona adiacentă acesteia.
2. (2) Activitatea de monitorizarea va urmări:
  1. a) deplasările pe verticală şi orizontală ale construcţiilor;
  2. b) deplasările pe verticală şi orizontală ale terenului;
  3. c) deschiderea rosturilor construcţiilor;
  4. d) evoluţia fisurilor construcţiilor (dacă există).
3. (3) La întocmirea proiectului va fi stabilită amplasarea mărcilor. Se vor fixa mărci de tasare sau martori în zona fisurilor existente în pereţii, grinzile, stâlpii şi fundaţiile construcţiilor din zona adiacentă. La stabilirea punctelor de măsură, se va ţine seama de rezultatele expertizelor tehnice, astfel încât să fie prevăzute mărci în toate punctele/zonele construcţiei stabilite ca fiind critice.
4. (4) În proiectul de monitorizare, în instrucţiunile privind modul de efectuare a inspecţiei periodice a structurii de rezistenţă a clădirilor se vor explicita condiţiile de măsurare a fisurilor (deschideri, adâncimi, cauze generatoare, etape de execuţie în care apar, măsuri de intervenţie,
  
  timp de observare, etc.). Totodată, se vor specifica performanţele instrumentelor de măsurare şi observare a comportării în timp care se utilizează pentru monitorizarea construcţiilor din zona adiacentă funcţie de tipologia acestora.
  
  8.4. Corelarea urmăririi comportării în exploatare a incintelor adânci cu urmărirea comportării construcţiilor existente
5. (5) Concluziile rapoartelor de monitorizare conţinând observaţii şi rezultate ale măsurătorilor efectuate vor sta la baza menţinerii sau scoaterii de sub urmărire a comportării în timp a lucrărilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
1. (1) Cele două activităti de urmărire descrise la pct. 8.2 şi 8.3 trebuie corelate, astfel încât programele de efectuare a măsurătorilor să fie comune, atât în perioada de execuţie a lucrărilor, cât şi după finalizarea acestora.
2. (2) Se recomandă ca măsurătorile pentru construcţiile existente să fie efectuate în aceleaşi condiţii tehnice şi metodologice ca şi cele pentru noua incintă/construcţie.
3. (3) Interpretarea rezultatelor măsurătorilor va avea în vedere atât rezultatele măsurătorilor privind incinta propriu-zisă, cât şi cele privind construcţiile învecinate.
9. EXPERTIZA GEOTEHNICĂ PRIVITOARE LA EXCAVAŢIILE ADÂNCI ÎN ZONE URBANE

(1) Excavaţia adâncă în zone urbane reprezintă o lucrare cu caracter special, pentru care condiţiile geotehnice şi hidrogeologice au un rol preponderent.
(2) La lucrările de susţinere a excavaţiilor şi a infrastructurii, în cazul construcţiilor care necesită executarea de excavaţii cu adâncime de 6,0 m sau mai mare, este necesară efectuarea unei expertize geotehnice întocmite de un expert tehnic atestat pentru domeniul Af.
(3) Pe întreg parcursul lucrării, se pot efectua expertize geotehnice întocmite de un expert tehnic atestat în domeniul Af, pentru următoarele faze de proiectare/execuţie:
1. a) fazele preliminare de proiectare: expertiza va avea drept principal obiectiv identificarea surselor de risc geotehnic asociate utilizării diferitelor soluţii care pot fi avute în vedere;
2. b) faza de proiect tehnic sau la proiectul în fază unică: expertiza va trebui să evalueze corectitudinea soluţiei adoptate faţă de riscurile geotehnice identificate;
3. c) faza de execuţie a lucrării: expertiza va stabili măsura în care condiţiile de teren întâlnite sunt în concordanţă cu cele recunoscute prin investigarea terenului de fundare, precum şi necesitatea adaptării proiectului sau tehnologiei de execuţie la aceste condiţii, în vederea reducerii riscurilor la un nivel acceptabil.
(4) Expertiza geotehnică va face referire şi va interpreta datele rezultate din programul de monitorizare a excavaţiei adânci şi/sau a construcţiilor/instalaţiilor din zona adiacentă acesteia.

Anexă (informativă) – COMENTARII

1. PREVEDERI GENERALE

C1. Pentru proiectarea şi execuţia incintelor din zona adiacentă construcţiilor monumente istorice/cu valoare patrimonială/siturilor arheologice se recomandă aplicarea prevederilor prezentului normativ coroborat cu respectarea prevederilor legislative şi tehnice specifice reabilitării şi/sau protejării acestora.

C2. Obligaţiile şi răspunderilor factorilor investiţionali implicaţi în realizarea lucrărilor de excavaţii adânci sunt cele cuprinse în legislaţia în vigoare.
2. SURSE DE RISC ASOCIATE CU REALIZAREA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI ÎN ZONE URBANE

C1. La stabilirea valorii investiţiilor la care trebuie executate excavaţii adânci, pentru limitarea eventualelor costuri suplimentare/neprevăzute se va acorda o mare atenţie riscurilor principale care pot apărea pe durata realizării lucrărilor de excavaţii.

C2. În categoria riscurilor suplimentare asociate executării excavaţiilor adânci se încadrează şi lipsa de experienţă a executanţilor de lucrări sau dotarea necorespunzătoare cu echipamente/utilaje pentru lucrări de excavaţie în terenuri de natura celui de pe amplasament.

C3. Pe durata realizării incintei, investitorul/beneficiarul şi executantul vor avea în vedere asigurarea condiţiilor necesare şi luarea tuturor măsurilor care se impun pentru eliminarea oricăror surse de risc, precum şi pentru punerea în siguranţă a excavaţiei.

La realizarea excavaţiilor adânci, există posibilitatea fizică a măririi duratei de execuţie a lucrărilor de construcţii, fapt care poate conduce la obligativitatea executării de lucrări suplimentare, care vizează siguranţa incintei şi a construcţiilor/instalaţiilor din zona adiacentă, precum şi cea a construcţiilor aflate în zona adiacentă.

C4. Pentru diminuarea surselor de risc care pot apare dintr-o prevedere financiară sau planificare defectuoasă, investitorul construcţiei la care se execută excavaţii adânci va avea în vedere că este necesar să dispună, încă de la începerea lucrărilor, de mijloacele adecvate (tehnice, financiare, etc.) pentru punerea în siguranţă a excavaţiei.
3. INFLUENŢA EXCAVAŢIEI ADÂNCI ASUPRA CONSTRUCŢIILOR DIN ZONA ADIACENTĂ

C1. Investitorul/beneficiarul construcţiei pentru care se realizează lucrările de excavaţie adâncă va avea în vedere expertizarea construcţiilor/instalaţiilor existente din zona adiacentă, după caz şi potrivit legislaţiei în vigoare, şi luarea măsurilor constructive care se impun pentru punerea în siguranţă a acestora, dacă este cazul.

Dacă prin expertizarea construcţiilor/reţelelor de utilităţi existente este pusă în evidenţă luarea de măsuri de punere în siguranţă a construcţiilor preexistente ca urmare a acţiunilor induse de realizarea excavaţiei adânci, inclusiv efectuarea de lucrări de consolidare,

investitorul/beneficiarul construcţiei va avea în vedere suportarea cheltuielilor asociate acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

6. CARACTERIZAREA AMPLASAMENTULUI

C1. La proiectarea excavaţiilor adânci, se vor utiliza datele privitoare la terenul de fundare obţinute pe baza investigării terenului, conform temei de proiectare.

C2. La proiectarea excavaţiilor adânci, se vor solicita şi utiliza informaţiile referitoare la reţelele de utilităţi (poziţie, lungime, etc.) din zona adiacentă, conform temei de proiectare.

7. EXECUŢIA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI

C1. Lucrările de execuţie se realizează de către antreprenorul general al construcţiei, care răspunde pentru realizarea acesteia în termenul prevăzut şi în condiţii de calitate corespunzătoare.

Respectarea cerinţelor privind realizarea de lucrări de calitate şi în termen, inclusiv în ceea ce priveşte experienţa în realizarea de lucrări de acelaşi tip în condiţii de teren similare, se aplică şi antreprenorilor de specialitate, acolo unde este cazul.

9. LUCRĂRI DE MONITORIZARE

C1. Activitatea de monitorizare a excavaţiei adânci şi a construcţiilor din zona adiacentă se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului normativ, precum şi cu cele ale reglementărilor tehnice/legislaţiei specifice, în vigoare.

Rezultatele/observaţiile măsurătorilor obţinute în perioada de monitorizare vor fi comunicate investitorului/beneficiarului la încheierea fiecărei faze de monitorizare pentru luarea, dacă este cazul, a măsurilor de remediere care se impun pe perioada de execuţie a lucrărilor de excavaţie adâncă.

C2. Elaborarea proiectului de monitorizare a construcţiilor/reţelelor de utilităţi din zona adiacentă excavaţiei adânci şi monitorizarea acestora se efectuează prin grija investitorului/beneficiarului potrivit legislaţiei în vigoare.

C3. Pentru monitorizarea coerentă pe durata lucrărilor a excavaţiei adânci şi a construcţiilor/instalaţiilor învecinate, investitorul/beneficiarul va avea în vedere desfăşurarea în aceleaşi condiţii (echipamente de măsurare/urmărire, operator specializat, metode de colectare/prelucrare a datelor, etc.) a programului de activitate pentru monitorizarea execuţiei noii incinte/construcţii, precum şi pentru monitorizarea construcţiilor/reţelelor de utilităţi din zona adiacentă.