LEGE nr. 150 din 14 mai 2004

privind siguranţa alimentelor

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 24 mai 2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 1

(1) Prezenta lege reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând şi produsele tradiţionale, precum şi funcţionarea eficientă a pieţei interne. ... (2) Prezenta lege stabileşte principii şi responsabilităţi comune, mijloacele de a asigura o bază ştiinţifică solidă, cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi al hranei pentru animale. ... (3) Având în vedere prevederile alin. (1), prezenta lege stabileşte principiile generale care se aplică alimentelor şi hranei pentru animale, în general, şi siguranţei acestora, în special. ... (4) Prezenta lege stabileşte proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale. ... (5) Prevederile prezentei legi se aplică la toate etapele producţiei, prelucrării, distribuţiei şi comercializării alimentelor şi hranei pentru animale, cu excepţia producţiei primare pentru uz particular casnic ori preparării, manipulării sau depozitării alimentelor destinate consumului casnic. ...

Articolul 2

(1) În sensul prezentei legi, prin aliment ori produs alimentar se înţelege orice produs sau substanţă, indiferent dacă este procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman. ... (2) Alimentele includ şi băuturile, guma de mestecat şi orice altă substanţă, inclusiv apa încorporată intenţionat în alimente în timpul producerii, pregătirii sau tratării acestora. ... (3) În noţiunea de aliment nu se includ: ... a) hrana pentru animale; ... b) animalele vii, în afara cazului în care acestea sunt destinate a fi procesate în vederea punerii pe piaţă a produselor destinate consumului uman; ... c) plantele înaintea recoltării; ... d) produsele medicinale; ... e) produsele cosmetice; ... f) tutunul şi produsele din tutun; ... g) substanţele narcotice şi psihotrope; ... h) reziduurile şi contaminanţii. ...

Articolul 3

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) legislaţie în domeniul alimentelor - actele normative care reglementează alimentele, în general, şi siguranţa alimentelor, în special, şi se aplică în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei alimentelor, precum şi hranei pentru animale, produsă sau utilizată pentru animalele destinate producţiei de alimente; ... b) activitate în domeniul alimentar - orice activitate corelată cu una dintre etapele de producţie, procesare şi distribuţie a alimentelor; ... c) întreprindere sau unitate cu profil alimentar - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacă este publică sau privată, care desfăşoară oricare dintre activităţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a alimentelor; ... d) agent cu activitate în domeniul alimentar - persoana fizică sau persoana juridică abilitată să răspundă de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în întreprinderea proprie; ... e) operator din industria alimentară - persoana fizică obligată să aplice, în cadrul activităţii pe care o realizează în întreprinderea sau în unitatea în care lucrează, conformitatea cu prevederile legislaţiei în domeniul alimentelor; ... f) hrană pentru animale - orice substanţă sau produs, inclusiv aditivii, procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat alimentaţiei animalelor pe cale orală; ... g) întreprindere sau unitate având ca profil hrana pentru animale - orice unitate, indiferent dacă are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacă este publică sau privată, care desfăşoară oricare dintre activităţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare, depozitare, transport şi distribuţie a hranei pentru animale; ... h) activitate din domeniul hranei pentru animale - orice activitate de producţie, procesare, depozitare, transport sau distribuţie a hranei pentru animale, inclusiv activitatea oricărui producător agricol care produce, procesează sau depozitează hrana pentru animale destinată animalelor din exploataţia proprie; ... i) agent cu activitate în domeniul hranei pentru animale - persoana fizică sau persoana juridică abilitată să răspundă de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul hranei pentru animale în întreprinderea proprie; ... j) operator din domeniul hranei pentru animale - persoana fizică obligată să aplice, în cadrul activităţii pe care o realizează în întreprinderea sau în unitatea în care lucrează, conformitatea cu prevederile legislaţiei în domeniul hranei pentru animale; ... k) comerţ cu amănuntul - manipularea şi/sau procesarea alimentelor şi depozitarea acestora în punctele de vânzare ori de livrare către consumatorul final, inclusiv terminalele de distribuţie, operaţiunile de catering, cantinele fabricilor, restaurantele şi alte operaţiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie tip supermarket, pieţe de vânzare angro; ... l) punere pe piaţă - deţinerea de alimente sau hrană pentru animale în vederea vânzării, inclusiv oferirea spre vânzare sau orice alte forme de transfer, gratuit ori nu, precum şi vânzarea, distribuţia şi alte forme de transfer propriu-zise; ... m) risc - probabilitatea apariţiei unui efect nociv pentru sănătate, precum şi severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol; ... n) analiza riscului - procesul care cuprinde 3 componente intercorelate: evaluarea riscurilor, managementul riscurilor şi comunicarea riscurilor; ... o) evaluarea riscului - procesul ştiinţific format din 4 etape, şi anume: identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului; ... p) managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constând în aprecierea diferitelor politici posibile, în consultare cu părţile interesate, ţinând cont de evaluarea riscului şi de alţi factori posibili şi, dacă se impune, de selectarea măsurilor adecvate de prevenţie şi control; ... r) comunicarea riscului - schimbul interactiv de informaţii şi opinii, pe parcursul derulării analizei riscului, cu privire la pericole şi riscuri, la factorii corelaţi riscurilor şi la percepţia riscului, dintre evaluatorii riscului, managerii riscului, consumatori, operatorii din industria alimentară şi din domeniul hranei pentru animale, mediile universitare şi alte părţi interesate, incluzând explicarea rezultatelor evaluării riscului şi a bazei deciziilor de management al riscului; ... s) pericol - un agent biologic chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent în alimente sau în hrana pentru animale, cu potenţial de a cauza un efect nociv pentru sănătate; ...

ş) trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi, pe parcursul tuturor etapelor de producţie, procesare şi distribuţie, a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de alimente sau a unei substanţe care urmează ori care poate fi încorporată într-un aliment sau în hrana pentru animale;

t) etapele producţiei, procesării şi distribuţiei - oricare etapă, începând cu producţia primară, inclusiv importul unui aliment, până la, inclusiv, depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea către consumatorul final şi, unde este cazul, importul, producţia, prelucrarea, depozitarea, transportul, distribuţia, vânzarea şi livrarea hranei pentru animale; ...

ţ) producţia primară - creşterea animalelor sau cultivarea plantelor, inclusiv recoltarea producţiei de la acestea, mulsul şi producţia rezultată de la animale înainte de abatorizare. Producţia primară include, de asemenea, activităţi de vânătoare şi pescuit, precum şi culegerea fructelor de pădure;

u) consumatorul final - persoana fizică sau un grup de persoane fizice care consumă în mod independent un aliment definit în sensul prezentei legi. ...

Capitolul II

Legislaţia în domeniul alimentelor Secţiunea 1 Domeniul de aplicare

Articolul 4

(1) Prevederile legislaţiei în domeniul alimentelor se aplică în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei alimentelor sau hranei pentru animale, destinată sau administrată animalelor pentru producţia de alimente. ... (2) Principiile generale prevăzute la art. 5-10 formează cadrul general care trebuie să fie respectat prin măsurile care se vor lua. ... (3) Principiile şi procedurile în vigoare privind legislaţia din domeniul alimentelor vor fi adaptate în cel mai scurt termen, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2007, în vederea conformării cu principiile prevăzute la art. 5-10. ... (4) Până la data de 1 ianuarie 2007 şi prin excepţie de la prevederile alin. (3) legislaţia în vigoare se aplică în conformitate cu principiile prevăzute la art. 5-10. ... (5) În baza prezentei legi se va elabora legislaţia specifică în domeniul alimentelor şi hranei pentru animale. ... Secţiunea a 2-a Principii generale

Articolul 5

(1) Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte unul sau mai multe obiective generale ale protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, a intereselor consumatorilor, folosirea de practici corecte în comerţul cu alimente, având în vedere, atunci când este cazul, protecţia sănătăţii şi bunăstării animalelor, a sănătăţii plantelor şi a mediului înconjurător. ... (2) Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte realizarea liberei circulaţii a alimentelor şi a hranei pentru animale fabricate, precum şi comercializarea în conformitate cu principiile şi cerinţele generale prevăzute în prezentul capitol. ... (3) La elaborarea sau adaptarea legislaţiei în domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaţionale existente sau în stadiul de a fi adoptate, în afara cazurilor în care aceste standarde ori elementele vizate de aceste standarde nu vor constitui un mijloc eficient sau adecvat în realizarea obiectivelor acestei legislaţii, ori dacă există o motivaţie ştiinţifică sau în cazul în care acestea pot determina un nivel de protecţie diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar. ...

Articolul 6

(1) În vederea realizării obiectivului general care vizează asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii şi vieţii oamenilor, legislaţia în domeniul alimentelor se bazează pe analiza riscurilor, în afara cazului în care această abordare nu este adecvată circumstanţelor sau naturii măsurii. ... (2) Evaluarea riscurilor este bazată pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi este realizată în mod independent, obiectiv şi transparent. ... (3) Managementul riscurilor ia în considerare rezultatele evaluării riscurilor şi opiniile Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, alţi factori relevanţi pentru managementul riscurilor şi principiul precauţiei. ...

Articolul 7

(1) În cazurile specifice când, în urma evaluării informaţiilor existente, este identificată posibilitatea efectelor dăunătoare asupra sănătăţii, dar subzistă o incertitudine ştiinţifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, până la colectarea altor informaţii ştiinţifice în vederea unei evaluări mai complete a riscului. ... (2) Măsurile adoptate în baza prevederilor alin. (1) vor fi proporţionale cu posibilele efecte ale riscului şi nu vor restricţiona comerţul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, cu luarea în calcul a posibilităţilor tehnice şi economice şi a altor factori relevanţi. ... (3) Măsurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1) sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viaţă sau sănătate, precum şi de tipul informaţiilor ştiinţifice necesare pentru clarificarea incertitudinii ştiinţifice şi pentru realizarea unei evaluări mai complete a riscului. ...

Articolul 8

Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte să protejeze interesele consumatorilor şi să le furnizeze informaţiile necesare, pentru a alege în cunoştinţă de cauză alimentele pe care le consumă, şi vizează prevenirea:

a) practicilor frauduloase sau înşelătoare; ... b) falsificării alimentelor; ... c) oricăror practici care pot să inducă în eroare consumatorul. ... Secţiunea a 3-a Principii de realizare a transparenţei

Articolul 9

Elaborarea, evaluarea şi modificarea legislaţiei în domeniul alimentelor trebuie să se realizeze în cadrul unui proces deschis şi transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul organizaţiilor reprezentative, cu excepţia cazurilor în care urgenţa soluţionării nu permite realizarea acestei acţiuni.

Articolul 10

În cazurile în care există motive de suspiciune cu privire la existenţa unui risc pentru sănătatea umană sau animală, determinat de un aliment ori hrană pentru animale, în funcţie de natura, gravitatea şi aria de cuprindere a acestui risc, autorităţile publice competente în domeniu iau măsurile necesare în vederea informării populaţiei cu privire la natura riscului, prin identificarea cât mai exactă a alimentului sau hranei pentru animalele respective ori tipului de aliment sau hrană pentru animale, a riscului pe care îl poate prezenta şi a măsurilor care se vor lua în vederea prevenirii, reducerii sau eliminării acelui risc.

Secţiunea a 4-a Obligaţii generale privind comerţul cu alimente

Articolul 11

Alimentele şi hrana importate pentru animale trebuie să fie în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute în acordurile încheiate între România şi ţara exportatoare.

Articolul 12

(1) Alimentele şi hrana pentru animale, care se exportă sau se reexportă, trebuie să fie în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor, în afara cazurilor în care se dispune altfel de către autorităţile competente din ţara importatoare sau de legislaţia în vigoare din ţara importatoare. ... (2) În alte situaţii, în afara cazurilor în care alimentele sunt dăunătoare pentru sănătate sau hrana pentru animale nu este sigură, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autorităţile competente din ţara de destinaţie au fost de acord în mod expres, după ce au beneficiat de toate informaţiile privitoare la motivele şi situaţiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu pot fi puse pe piaţă. ... (3) În cazul în care se aplică prevederile unui acord bilateral încheiat între România şi alt stat, alimentele şi hrana pentru animale, exportate din România, trebuie să fie în conformitate cu prevederile acestuia. ...

Articolul 13

În domeniul comerţului cu alimente autorităţile competente au, în principal, următoarele obligaţii:

a) să contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente şi hrană pentru animale şi la elaborarea de norme sanitare şi fitosanitare; ... b) să asigure coordonarea activităţilor privind aplicarea normelor specifice alimentelor şi hranei pentru animale, adoptate de organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale; ... c) să contribuie, în cazul în care este nevoie, la încheierea de acorduri cu privire la recunoaşterea echivalenţei măsurilor specifice privind alimentele şi hrana pentru animale; ... d) să acorde o atenţie deosebită problemelor specifice de dezvoltare, finanţare şi comerciale ale ţărilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura că normele internaţionale nu creează obstacole în realizarea exporturilor din aceste ţări; ... e) să promoveze concordanţa dintre normele tehnice internaţionale şi legislaţia în domeniul alimentelor, astfel încât nivelul înalt de protecţie să nu fie diminuat. ... Secţiunea a 5-a Cerinţe generale

Articolul 14

Pentru asigurarea siguranţei alimentelor se vor respecta următoarele cerinţe:

a) alimentele nu trebuie puse pe piaţă dacă nu sunt sigure; ... b) alimentele sunt considerate nesigure, dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau inadecvate consumului uman; ... c) pentru a determina dacă un aliment nu este sigur, se va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de către consumator la fiecare etapă a producţiei, procesării şi distribuţiei, precum şi de informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv informaţiile de pe etichetă sau alte informaţii generale puse la dispoziţie consumatorului, privind evitarea efectelor dăunătoare sănătăţii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente; ... d) pentru a stabili dacă un aliment este dăunător sănătăţii, trebuie avute în vedere efectele probabile imediate şi/sau pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătăţii persoanei care îl consumă, precum şi efectele asupra generaţiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum şi sensibilitatea din punctul de vedere al sănătăţii a unei anumite categorii de consumatori; ... e) pentru a determina dacă un aliment este sau nu este inadecvat pentru consumul uman, trebuie să se analizeze dacă alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinaţia sa, din punctul de vedere al contaminării determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare; ... f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, şarjă sau transport de alimente din aceeaşi clasă ori cu aceeaşi descriere, se va presupune că toate alimentele din respectivul lot, şarjă sau transport sunt nesigure, în afara cazului în care în urma unei evaluări detaliate nu se descoperă nici o dovadă care să indice că şi restul lotului/şarjei sau transportului este nesigur; ... g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica autorităţile competente să ia măsurile necesare în vederea impunerii de restricţii la punerea pe piaţă sau în vederea retragerii acestuia de pe piaţă, în cazul în care există motive care arată că alimentele nu sunt sigure, deşi aparent acestea sunt conforme. ...

Articolul 15

Pentru garantarea siguranţei hranei animalelor se vor respecta următoarele cerinţe:

a) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau utilizată în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este sigură; ... b) având în vedere destinaţia ei, hrana pentru animale este considerată nesigură în cazul în care are un efect dăunător pentru sănătatea oamenilor sau animalelor ori face ca alimentele derivate din animalele destinate producţiei de alimente să devină nesigure pentru consumul uman; ... c) în cazul în care hrana pentru animale care a fost identificată ca fiind nesatisfăcătoare din punctul de vedere al cerinţelor privind siguranţa acesteia face parte dintr-un lot, şarjă sau transport de hrană pentru animale din aceeaşi clasă sau cu aceeaşi descriere, se presupune că toată hrana pentru animalele din lot, şarjă sau transport este afectată, în afara cazului în care în urma realizării unei evaluări detaliate nu se obţin dovezi care să arate că restul lotului/şarjei sau transportului nu satisface cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale; ... d) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va împiedica autorităţile competente să ia măsurile necesare pentru impunerea de restricţii la punerea pe piaţă sau în vederea retragerii acesteia de pe piaţă, în cazul în care există suspiciuni care arată că hrana pentru animale nu este sigură, cu toate că este conformă cu prevederile specifice. ...

Articolul 16

Etichetarea, publicitatea şi prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul.

Articolul 17

(1) Operatorii din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale, în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei realizate în cadrul activităţii proprii, trebuie să ia măsurile necesare ca alimentele şi hrana pentru animale să îndeplinească cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor şi să verifice dacă aceste cerinţe sunt realizate. ... (2) Autorităţile competente trebuie să asigure aplicarea legislaţiei în domeniul alimentelor. Acestea controlează şi verifică respectarea legislaţiei în domeniul alimentelor de către operatorii din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei. În acest scop, autorităţile competente trebuie să menţină un sistem de control oficial şi alte activităţi necesare în funcţie de situaţie, inclusiv activităţi de comunicare publică cu privire la siguranţa şi riscurile alimentelor şi hranei pentru animale, de supraveghere a siguranţei alimentelor şi alte activităţi de control care să acopere toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei. ... (3) Măsurile şi sancţiunile care se aplică în cazul încălcării prevederilor legislaţiei privind alimentele şi hrana pentru animale se stabilesc în condiţiile legii. Măsurile şi sancţiunile trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajatoare. ...

Articolul 18

(1) Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producţiei de alimente şi a oricăror altor substanţe destinate ori preconizate a fi destinate încorporării în alimente sau în hrana pentru animale trebuie să fie stabilită în toate etapele producţiei, procesării şi distribuţiei. ... (2) Agenţii şi operatorii din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale trebuie să fie capabili să identifice originea şi sursa care a furnizat un aliment ori o hrană pentru animale, un animal destinat pentru producţia de alimente sau orice substanţă destinată ori preconizată a fi încorporată într-un aliment sau în hrana pentru animale. În acest scop agenţii şi operatorii trebuie să dispună de sisteme şi de proceduri care să le permită ca, la solicitarea autorităţilor competente, să pună la dispoziţie aceste informaţii. ... (3) Agenţii şi operatorii din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale trebuie să dispună de sisteme şi de proceduri pentru identificarea altor activităţi cărora le sunt destinate produsele lor. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie autorităţilor competente, la cererea acestora. ... (4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt puse pe piaţă sau care sunt preconizate a fi puse pe piaţă, trebuie să fie etichetate ori identificate într-un mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea, prin intermediul documentaţiei sau informaţiilor, în conformitate cu cerinţele şi cu prevederile specifice. ...

Articolul 19

(1) În cazul în care un agent din industria alimentară consideră sau are motive să creadă că un aliment pe care l-a importat, produs, procesat, fabricat sau distribuit nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranţa alimentelor, va retrage imediat alimentul respectiv de pe piaţă dacă acesta nu se mai găseşte sub controlul direct al primului agent din industria alimentară şi va informa autorităţile competente. În cazul în care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie să fie informat în mod eficient şi exact de către agent privind motivele retragerii alimentului de pe piaţă şi, dacă este necesar, va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente în vederea asigurării unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii. ... (2) Orice agent din industria alimentară care desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul sau de distribuţie care nu afectează ambalarea, etichetarea, siguranţa ori integritatea alimentelor va retrage imediat de pe piaţă produsele care nu sunt în conformitate cu cerinţele siguranţei alimentului, în limitele activităţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurării trasabilităţii acestora, participând la acţiunile producătorilor, procesatorilor şi/sau autorităţilor competente. ... (3) Orice agent din industria alimentară va informa imediat autorităţile competente în cazul în care consideră sau are motive să considere că un aliment pe care l-a pus pe piaţă poate fi dăunător pentru sănătatea oamenilor. Agentul trebuie să informeze autorităţile competente cu privire la măsurile luate în vederea prevenirii riscului pentru consumatorul final şi nu va împiedica ori descuraja nici o persoană să coopereze cu autorităţile, conform legislaţiei şi practicilor juridice naţionale, în cazurile în care această acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment. ... (4) Agenţii din industria alimentară trebuie să colaboreze cu autorităţile competente în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de alimentele pe care le furnizează. ...

Articolul 20

(1) În cazul în care un agent din industria hranei pentru animale consideră sau are motive să creadă că hrana pentru animale importată, produsă, procesată, fabricată sau distribuită nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale, va retrage hrana în cauză de pe piaţă şi va informa autorităţile competente. În această situaţie sau în situaţia prevăzută la art. 15 lit. c), hrana pentru animale trebuie distrusă, în afara cazului în care autorităţile competente decid altfel. ... (2) Agentul trebuie să informeze eficient şi exact consumatorii cu privire la motivele retragerii de pe piaţă a hranei pentru animale şi, dacă este necesar, va colecta de la aceştia produsele furnizate deja, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente în vederea realizării unui nivel înalt al protecţiei. ... (3) Orice agent din industria hranei pentru animale, care desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul sau de distribuţie care nu afectează ambalarea, etichetarea, siguranţa ori integritatea hranei pentru animale, va retrage de pe piaţă, în limitele activităţii proprii, produsele care nu sunt în conformitate cu cerinţele de siguranţă şi va furniza informaţii în vederea asigurării trasabilităţii, participând la acţiunile producătorilor, procesatorilor şi/sau autorităţilor competente. ... (4) Orice agent din industria hranei pentru animale va informa imediat autorităţile competente, în cazul în care consideră sau are motive să considere că hrana pentru animale pusă pe piaţă nu satisface cerinţele de siguranţă pentru hrana destinată animalelor. Agentul trebuie să informeze autorităţile competente cu privire la măsurile luate în vederea prevenirii riscului şi nu va împiedica ori descuraja nici o persoană să coopereze cu autorităţile, conform legislaţiei şi practicilor juridice naţionale, în cazurile în care această acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de hrana pentru animale pusă pe piaţă. ... (5) Agenţii din industria hranei pentru animale trebuie să colaboreze cu autorităţile competente în acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului, determinate de hrana pentru animale pe care o furnizează. ...

Articolul 21

Răspunderea privind siguranţa alimentelor şi hranei pentru animale revine agenţilor şi operatorilor din industria alimentară şi din industria hranei pentru animale.

Articolul 22

Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va elabora reglementări privind sistemul de alertă rapidă, gestiunea crizelor şi situaţii de urgenţă.

Secţiunea a 6-a Dispoziţii finale

Articolul 23

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 4 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 14 mai 2004.

Nr. 150.

-------------