DECRET-LEGE nr. 4.213 din 31 decembrie 1940

pentru modificarea articolelor 49 şi 52 din Legea asupra rechiziţiilor

EMITENT

REGELE CAROL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 306 din 31 decembrie 1940

Articolul 1

Art. 49 din Legea asupra rechiziţiilor din 27 februarie 1940 se modifică după cum urmează:

a) La finele punctului A. de sub art. 49, se adaugă următorul alineat: ...

"Pentru ca hotărîrile Comisiunii Mixte de Rechiziţii să fie valabile este necesară prezenţa a cel puţin 4 membri. Hotărîrile se dau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul preşedintelui decide";

b) La sfîrşitul art. 49 se adaugă următorul alineat: ...

"Pentru ca hotărîrile Comisiunii Centrale de Rechiziţii să fie valabile, este necesară prezenţa a cel puţin 5 membri. Hotărîrile se dau cu majoritate de voturi".

Articolul 2

Alineatul 1 al articolului 52 se modifică astfel:

"Hotărîrile Comisiunilor Mixte de Rechiziţii pot fi atacate cu recurs înaintea Comisiunii Centrale de Rechiziţii, în termen de 30 zile de la comunicare, pentru orice motiv de fapt sau de drept".

Raportul către Conducătorul Statului Român.

Conform dispoziţiilor Decretelor-legi nr. 3.052 din 5 septembrie 1940 şi nr. 3.072 din 7 septembrie 1940, avem onoarea a vă înainta pentru aprobarea şi semnătura dumneavoastră, alăturatul decret-lege pentru modificarea articolelor 49 şi 52 din Decretul-lege nr. 583 din 1940, asupra rechiziţiilor.

Decretul-lege asupra rechiziţiilor prevede, la articolul 49, instituirea unei comisii mixte de rechiziţii pe lîngă fiecare Cerc de Recrutare şi a unei comisii centrale de rechiziţii pe lîngă Marele Stat Major, pentru asigurarea bunului mers al operaţiunilor de rechiziţii şi pentru soluţionarea diferitelor pretenţii derivând din executarea acestor rechiziţii. Textul nu precizează însă completul în care se dau hotărîrile.

Această lipsă de precizie creează dificultăţi, neputându-se şti numărul membrilor cu care hotărîrile luate sînt valabile.

Articolul 52 din aceeaşi lege prevede că hotărîrile comisiilor mixte vor putea fi atacate pentru violare de lege, incompetenţă, omisiune esenţială şi vădită eroare de fapt.

Cum invocarea şi dezvoltarea acestor motive implică intervenţia unui jurist, justiţiabilii, de obicei oameni nevoiaşi, sînt obligaţi să angajeze avocaţi şi să cheltuiască sume ce uneori depăşesc valoarea litigiului. Altfel, comisia este obligată să respingă recursurile, ca nemotivate.

Pentru înlăturarea acestor lacune şi neajunsuri, s-a întocmit alăturatul proiect de decret-lege.

----------