NORMĂ din 10 august 2004

de supraveghere şi control al infectiilor nosocomiale în unităţi sanitare*)

EMITENT

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.146 bis din 3 decembrie 2004 *) Aprobata prin Ordinul nr. 994 din 10 august 2004 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1146 din 3 decembrie 2004.

ANEXA Nr.I

CRITERIILE DE DEFINIRE A INFECŢIEI NOSOCOMIALE

Infecţia nosocomială este infecţia contractată in spital sau in alte unitaţi sanitare cu paturi şi se referă la orice boală datorată microorganismelor, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul datorită internării lui in spital sau ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activitatii sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu in timp ce persoana respectivă se află in spital.

Definiţia infecţiei nosocomiale se bazează pe : date clinice (ex. clinic), date de laborator si alte teste de diagnostic.

Dovada clinică derivă din observarea bolnavului sau din analiza informatiei din foaia de observaţie a pacientului si alte evidenţe din salon sau din unitate. Dovada de laborator constă in rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor si m todelor de vizualizare microscopică. Alte teste de diagnostic cum ar fi: rezultatele examenelor radiologice, ultrasunete, tomografie computerizată, rezonantă magnetică, imagini cu radioizotopi, examene endoscopice, biopsii si aspiraţie cu acul (puncţie).

Diagnosticul de infecţie stabilit de medic, derivat din observaţia in timpul actului chirurgical, observaţia endoscopică sau alte studii de diagnostic, sau bazat pe judecata clinică este un criteriu acceptabil pentru o infecţie, cu condiţia să nu fie dovezi contrarii.

Pentru ca o infecţie să fie dovedită ca nosocomială trebuie să nu existe dovada că infecţia era prezentă sau in incubaţie in momentul internării in spital.

Trebuie considerate ca nosocomiale si infecţiile dobândite in spital, dar diagnosticate dupa ieşirea din spital (infecţia nou-născutului, rezultată prin trecerea prin tractul genital şi diagnosticată după externare).

Nu se consideră infecţie nosocomială infecţia asociată cu o complicaţie sau o extindere a unei infecţii prezente la internare, dacă nu s-a schimbat agentul patogen sau dacă semnele nu arată o noua infecţie, precum si infecţia transplacentară la nou-născut (ex. herpes simplex, rubeola, sifilis, citomegalovirus, toxoplasmoza) şi care devine evidentă la scurt timp de la naştere.

Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitaţi sanitare.

ANEXA Nr. li

ATRIBUTULE ŞI RESPONSABILITĂTILE INSTITUTIONALE ŞI ALE PERSONALULUI DIN UNITĂŢILE SĂNITARE PUBLICE ŞI PRIVATE ÎN PREVENIREA ŞI CONTROLUL INFECŢIILOR NOSOCOMIALE:

I. Principiile fundamentării activităţii de prevenire a infecţiilor nosocomiale:

(1) Prevenirea infecţiilor nosocomiale este un obiectiv permanent al activităţii profesiunii medico-sanitare şi un criteriu de evaluare a calităţii managementului din unităţile sanitare.
(2) Supravegherea şi controlul jnfecţiilor nosocomiale sunt obligaţii profesionale şi de serviciu pentru toate categoriile de personal medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile ofertante şi prestatoare de servicii şi îngrijiri medicale.
(3) Activitatea de asistenţă medicală şi îngrijirile aferente acesteia au loc în condiţii de risc recunoscute, motiv pentru care eradicarea sau eliminarea infecţiei nosocomiale nu este posibilă, dar, controlul eficient al manifestării cantitative şi calitative a morbidităţii specifice poate fi realizat prin diminuarea riscului la infecţie şi eliminarE;)a infecţiilor evitabile prin activitate preventivă.
(4) Unităţile sanitare ofertante ale serviciilor medicale şi de îngrijire conexă actului medical sunt obligate să desfăşoare, pentru personalul propriu sau contractant al serviciilor externalizate, activităţi de perfecţionare profesională şi educaţie, inclusiv în domeniul prevenirii şi combaterii infecţiilor nosocomiale.
(5) Activitatea de prevenire a infecţiilor nosocomiale se organizează şi se desfăşoară în toate unităţile prestatoare de servicii medicale şi de îngrijire pe baza unui plan propriu de supraveghere şi control a infecţiilor nosocotniale.
(6) Planul cuprinde, distinct pentru fiecare unitate şi secţie de profil, protocoale de proceduri şi manopere profesionale, standarde de îngrijire şi de tehnici aseptice şi alte normative specifice privind condiţiile de cazare, igienă şi alimentaţie, necesare pentru implementarea activităţilor programate.
(7) Nerespectarea prevederilor legale şi ale normativelor profesionale privind asigurarea calităţii actului medical, condiţiile de asepsie-antisepsie, igienă, cazare şi alimentaţie, în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale, atrage după sine responsabilitatea individuală a personalului sau după caz, a instituţiei ca persoană juridică, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

li. Obligaţiile principale in activitatea de prevenire a infecţiilor nosocomiale:

(1) Obligaţiile unităţii:
1. a. Stabilirea obiectivelor fezabile în ceea ce priveşte acţiunile de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale şi de pregătire profesională specifică realizării acestora;
2. b. Elaborarea şi adoptarea Planului anual de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale cu acţiunile şi activităţile necesare realizării obiectivelor
  
  propuse şi nominalizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor de la toate nivelele şi componentele activităţii profesionale şi manageriale din unitate;
3. c. Asigurarea unui mediu profesional şi funcţional-organizatoric adecvat, care să favorizeze utilizarea unor metode şi modele eficiente pentru realizarea activităţilor şi responsabilităţilor asumate prin Planul anual de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale;,
4. d. Crearea unor condiţii igienico-sanitare adecvate profilului activităţilor sub aspect edilitar, dotări nemedicale, încălzire, iluminat, aprovizionarea cu apă, alimentaţie, îndepărtarea reziduurilor, căi de acces, etc;
5. e. Asigurarea, în cadrul bugetului alocat, a finanţării adecvate pentru realizarea activităţilor în concordanţă cu obiectivele şi acţiunile propuse în Planul anual de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale;
6. f. Evaluarea îndeplinirii atribuţiunilor şi asumarea responsabilităţilor prevăzute în planul de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale, ori de câte ori situaţia epidemiologică o impune, respectiv în cadrul bilanţului anual de activitate, prezentat în faţa consiliului de administraţie al unităţii.
(2) Obligaţiile personalului:
1. a. Adoptarea de către întregul personal medico-sanitar, la nivelul tuturor competenţelor medicale şi manopere de îngrijiri, a unui comportament adecvat aplicării măsurilor de prevenire a infecţiilor şi respectarea principiului precauţiunilor universale;
2. b. Asigurarea unor condiţii de mediu fizic funcţional şi servicii conexe actului medical, inclusiv prin izolare funcţională, care să permită evitarea sau diminuarea risct,Jlui transmiterii infecţiilor în relaţie cu prestaţia de îngrijiri;
3. c. Respectarea principiilor asepsiei şi antisepsiei la toate nivelele şi momentele îngrijirii şi terapeuticii acordate;
4. d. Utilizarea unor manopere şi proceduri de îngrijire şi terapie
  
  bazate pe protocoale de activitate profesională care corespund criteriului riscului minim acceptat în condiţiile riscului asumat;
5. e. Aplicarea unor măsuri profesionale de profilaxie nespecifică, după caz specifică, pentru protejarea bolnavilor şi a •personalului faţă de riscul la infect,ie;
6. f. Integrarea în activitatea profesională curentă a supravegherii specifice a asistaţilor, cunoaşterea şi recunoaşterea riscului la infecţie, respectiv înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind infecţiile clinic manifeste sau depistate, în conformitate cu normativele profesionale ;
7. g. Solicitarea consultanţei interdisciplinare, respectiv a colaborării şi coordonării profesionale de specialitate pentru evaluarea riscului pentru infecţie şi după caz, a combaterii unor situaţii endemice sau epidemice prin infecţii nosocomiale, depistate şi raportate în conformitate cu reglementările în vigoare;
8. h. Participarea la activităţi de perfecţionare profesională pentru dobândirea unor cunoştinţe specifice în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale;

III. Organizarea activităţilor de supraveghere şi control alinfecţiilor nosocom.iale În unităţile sanitare publice şi private:
1. (1) Unităţile sanitare publice cu paturi (spitalul şi alte unităţi sanitare cu
  
  paturi definite prin lege) asigură organizarea şi funcţionarea unor servicii de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale, după cum urmează:
  1. a. la nivelul spitalelor judeţene şi ale sectoarelor din municipiul Bucureşti, spitalelor clinice şi universitare respectiv institutelor de asistenţă medicală se organizează/reorganizează compartimente specializate de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale.
    
    Activitatea specifică este asigurată prin personal propriu, angajat in acest scop.
    
    Compartimentul este organizat cu minim 5 posturi, din care cel puţin un medic de specialitate epidemiolog sau microbiolog, şef compartiment, 1-2 cadre cu pregătire postliceală de profil asistent medical şi personal cu pregătire medie cu o calificare adecvată activităţilor.
  2. b. la nivelul spitalelor municipale, orăşeneşti, comunale sau altor unităţi cu paturi de asistenţă medicală definite prin lege, prin crearea / reorganizarea unui colectiv funcţional cu minim trei posturi normate din care, în funcţie de numărul paturilor din unitate, 0.5-1 normă de medic specialist, 1-1.5 normă cadre medii cu pregătire asistent medical şi 1 normă de muncitor cu calificare adecvată activităt,ii.
    
    Angajarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi resursele umane de
    
    specialitate, poate fi prin contract de muncă pe perioadă nedeterminată, pe funcţie; cu contract de muncă prestaţie de servicii, al doilea loc de muncă pentru personalul propriu sau din alte unităţi medicale publice; respectiv, prin contract de servicii ofertă din partea unei instituţii cu resurse umane calificate. Pentru coordonarea profesională a activităţii specifice sunt
    
    preferate specialităţile de medic specialist epidemiolog, microbiolog, de boli infecţioase sau, în lipsa acestora, medic specialist pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog, etc. atestat ca absolvent al unui curs de perfecţionare profesională specifică, organizat de Directia de Sanatate Publica judeteană şi a municipiului Bucuresti sau de Institutul de Sanatate Publica r egional. Pentru posturile de cadre medii asistenţi medicali sunt preferaţi asistenţii de igienă sau asistenţii încadraţi la staţia centrală de sterilizare, servicii de neonatologie, ATI, obstetrică-ginecologie, etc. cu condiţia absolvirii unui curs de perfecţionare specifică organizat în condiţii similare.
  3. c. unităţile sanitare publice cu paturi, altele decât cele menţionate, unităţile sanitare ambulatorii de specialitate şi de asistenţă medicală primară cu paturi de zi sau de o zi, unităţile sanitare de asistenţă medico-socială, sanatoriile, persoane juridice sau contractante acreditate pentru servicii medicale publice, vor desemna, din personalul propriu, un medic responsabil pentru activităţile specifice de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale, cu activitate de 0.5 normă, remunerată ca ore suplimentare sau din venituri proprii, în conformitate cu legea.
2. (2) Unităţile sanitare private cu paturi sau ambulatorii, de asistenţă primară sau de specialitate, vor răspunde pentru activităţile de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale prin asumarea responsabilităţii profesionale şi juridice de către titularul acreditat al unităţii medicale, în conformitate cu legislaţia.
3. (3) Unităţile medico-sanitare mai sus enumerate, care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale prin personal angajat sau personalul propriu remunerat pentru servicii, vor contracta serviciile specifice sau personal specializat, în conformitate cu legislaţia, de la Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sau compartimentele sale externe din municipii şi oraşe. Personalul sau unitatea astfel angajată sau contractată, îşi asumă toate responsabilităţile profesionale sau juridice după caz, pentru calitatea serviciilor angajate / contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale.
4. (4) Îndrumarea metodologică şi profesională a activităţilor se asigură, la solicitarea instituţiei sanitare, de către compartimentul de epidemiologie şi microbiologie al Direcţiei de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, sub formă de prestaţii la solicitare, pe bază de contract pe perioadă determinată sau de solicitare punctuală, contra cost. Tariful prestaţiilor este stabilit prin reglementări legale şi reprezintă venituri ale Direcţiei de Sănătate Publică.
5. (5) Intervenţia şi expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situaţii de risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unităţii sau prin autosesizare, de către compartimentele specializate ale Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, in cadrul programelor naţionale de sănătate.
IV. Responsabilităţile şi atribuţiile instituţionale şi individuale în activitatea de prevenire şi combatere a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private:

(1) Consiliul de administraţie a spitalului:

Solicită şi aprobă planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale

Asigură' analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate,

rezultatele obţinute, eficienţa economică a măsurilor şi investiţiilor finanţate.

Verifică şi aprobă alocarea bugetului aferent derulării activităţilor fundamentate prin planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor şi a dotării tehnico-materiale necesare evitării sau diminuării riscului pentru infecţie nosocomială

Deliberează şi decide, la propunerea comitetului director şi/sau a Colegiului Medicilor, în privinţa responsabilităţii instituţionale sau individuale a personalului angajat / contractat, pentru fapte sau situaţii care au dus la lezarea drepturilor sau au prejudiciat starea de sănătate a asistaţilor prin infecţie nosocomială depistată şi declarată.
(2) Comitetul director răspunde de:

Analizarea si aprobarea planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale.

Organizarea şi funcţionarea compartimentului / serviciului de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale.

Implementarea în activitate a prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale

Utilizarea în activitate a protocoalelor de proceduri şi de diagnostic, a normelor de igienă spitalicească, a condiţiilor adecvate de cazare, alimentaţie şi igienă.

Derularea legală a achiziţiilor şi aprovizionarea tehnico-materială prevăzute

în planul de activitate sau impuse de situaţia epidemiologică din unitate în vederea diminuării sau evitării situatiilor de risc sau combaterii infectiilor

nosocomiale. ' '

Solicitarea consultanţelor profesionale sau după caz, realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale

Organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional pentru inregistrarea,

stocarea, prelucrarea şi transmiterea, conform reglementărilor în vigoare, a informaţiilor privind infecţiile nosocomiale

Analiza şi expertizarea situaţiilor de risc sau ale focarelor de infecţie

nosocomială depistate în unitate şi adoptarea măsurilor de urgenţă pentru anihilarea/ eliminarea situaţiei epidemiologice create.
(3) Directorul general / titularul unităţii:

Răspunde de organizarea structurilor profesionale de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale în conformitate cu prevederile prezentei, diferenţiat, în funcţie de încadrarea unităţii în conformitate cu legea.

Participă la definitivarea propunerilor de activitate şi achiziţii cuprinse în Planul anual al unităţii pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale.

Răspunde de asigurarea bugetară aferentă activităţilor cuprinse în Planul anual aprobat de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale.

Controlează şi răspunde pentru organizarea şi derularea activităţilor proprii ale compartimentului / serviciului sau, după caz, ale responsabilului nominalizat cu supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, ca structură de activitate în directă subordine şi coordonare.

Controlează respectarea normativelor cuprinse în Planul de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale de la nivelul secţiilor şi serviciilor din unitate, în colaborare cu responsabilul coordonator al activităţii specifice şi medicii şefi de secţie.

Analizează şi propune soluţii de rezolvare, după caz alocare de fonduri, pentru sesizările compartimentului / serviciului / responsabilului de activitate specifică în situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomială.

Verifică şi aprobă evidenţa internă şi informaţiile transmise eşaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legală, aferente activităţii de supraveghere, depistare, diagnostic, investigare epidemiologică şi măsurile de control a focarului de infect,ie nosocomială din unitate.

Solicită, la propunerea coordonatorului de activitate specializată sau din

proprie iniţiativă, expertize şi investigaţii externe, consiliere profesională de specialitate şi intervenţie în focare de infecţie nosocomială.

Angajează unitatea pentru contractarea unor servicii şi prestaţii de specialitate.

Reprezintă unitatea în litigii juridice legate de responsabilitatea instituţiei în ceea ce priveşte infecţiile nosocomiale respectiv, acţionează în instanţă persoanele fizice în cazul stabilirii responsabilităţii individuale pentru infecţie nosocomială.
(4) Directorul adjunct medical raspunde de

Utilizarea în activitatea curentă, la toate componentele activităţilor medicale de prevenţie, diagnostic, tratament şi recuperare, a procedurilor şi tehnicilor prevăzute în protocoalele unităţii, a standardelor de sterilizare şi sterilitate, asepsie şi antisepsie respectiv, a normelor privind cazarea, alimentaţia şi condiţiile de igienă oferite pe perioada îngrijirilor acordate.

Pentru spitalele care nu indeplinesc condiţiile legale de a avea director de ingrijiri, functia acestuia este preluată de directorul adjunct medical care va avea aceleaşi responsabilităţi ca acesta.
(5) Directorul adjunct de îngrijiri :

Răspunde de comportamentul 1g1enic al personalului in subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta.

Răspunde de starea de curăţenie din secţie, de respectarea normelor de igienă si antiepidemice.

Propune directorului administrativ planificarea aprovizionării cu materiale necesare prevenirii infecţiilor nosocomiale si menţinerii stării de igienă.

Controlează respectarea măsurilor de asepsie si antisepsie.

Controlează igiena bolnavilor şi însoţitorilor şi face educaţia sanitară a acestora. •

Efectuează examenul organoleptic al alimentelor distribuite la bolnavi, însoţitori şi le indepărteză pe cele necorespunzătoare, situaţie pe care o aduce la cunoştiinţa medicului şef de secţie şi directorului general.

Constată şi raportează directorului general deficienţe de igienă (alimentare cu apă, instalaţii sanitare, încălzire) şi ia măsuri pentru remedierea acestora.

Orgc!inizează şi supraveghează pregătirea saloanelor pentru dezinfecţii periodice.

Participă la recoltarea probelor de mediu şi testarea eficacităţii dezinfecţiei şi sterilizării împreună cu echipa compartimentului / serviciului de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale.

Urmăreşte in permanenţă respectarea de către personal şi însoţitori a măsurilor de izolare şi controlează prelucrarea bolnavilor la internare.

Anunţă la serviciul de internări locurile disponibile, urmăreşte internarea corectă a bolnavilor in funcţie de grupe de vârstă, infecţiozitate sau receptivitate.

Urmăreşte aplicarea măsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infecţios şi a măsurilor pentru supravegherea contactilor.

Instruieşte personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor şi urmăreşte aplicarea acestor măsuri.

Semnalizează medicului şef de secţie cazurile de boli transmisibile pe care le observă in rândul personalului.

Instruieşte şi supraveghează personalul din subordine asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de vizitatori şi personalul spitalului care nu lucrează la paturi (portul echipamentului, evitarea aglomerării in saloane)

Instruieşte personalul privind schimbarea la timp a lenjeriei bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei murdare, dezinfecţia lenjeriei de la bolnavii infecţiosi, transportul lenjeriei murdare, transportul şi păstrarea lenjeriei curate.

Urmăreşte modul de colectare a deşeurilor infecţioase si neinfecţioase, a depozitării lor, a modului de transport si neutralizare a acestora.

Controlează şi instruieşte personalul din subordine asupra ţinutei şi comportamentului igienic, cât şi asupra respectării normelor de tehnică aseptică şi propune medicului şef de secţie măsuri disciplinare in cazurile de abateri.
(6) Directorul adjunct economic/ contabilul şef răspunde pentru: Planificarea bugetară în conformitate cu planul de activitate aprobat Derularea achiziţiilor şi plăţilor în conformitate cu legislaţia Evaluarea prin bilanţul contabil al eficienţei indicatorilor specifici
(7) Medicul şef de sectie :

Organizeaza, controleaza si raspunde pentru derularea activitatilor proprii sectiei conform Planului anual de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară.
(8) Medicul şef de compartiment / serv1c1u sau medicul responsabil pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale:

Elaborează şi supune spre aprobare Planul anual de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară.

Solicită includerea obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, condiţie a autorizării sanitare de funcţionare respectiv componentă a criteriilor de acreditare .

Organizează activitatea compartimentului I serviciului de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale pentru implementarea şi derularea activităţilor cuprinse în Planul anual tematic al unităţii

Propune şi iniţiază activităţi complementare de prevenţie sau de control cu caracter de urgenţă, în cazul unor situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomială.

Răspunde pentru planificarea şi solicitarea aprovizionării tehnico-materiale necesare activităţilor planificate respectiv, pentru situaţii de urgenţă.

Răspunde pentru activitatea personalului subordonat direct, din cadrul compartimentului I serviciului.

Asigură accesibilitatea la perfecţionarea/pregătirea profesională, răspunde pentru instruirea specifică a subordonaţilor direcţi şi efectuează evaluarea performanţei activităţii profesionale a subordonaţilor.

Elaborează cartea de vizită a unităţii, care cuprinde - caracterizarea succintă a activităţilor acreditate; organizarea serviciilor; dotarea edilitară şi tehnică a unităţii în ansamblu şi ale subunităţilor din structură; facilităţile prin dotări edilitar - comunitare de aprovizionare cu apă, încălzire, curent electric; prepararea şi distribuirea alimentelor; starea şi dotarea spălătoriei; depozitarea, evacuarea şi neutralizarea, după caz, a reziduurilor menajere precum şi cele rezultate din activităţile de asistenţă medicală; circuitele organice şi funcţionale din unitate, etc.

- în vederea caracterizării calitative şi cantitative a riscurilor pentru infecţie nosocomială.

Întocmeşte harta punctelor şi segmentelor de risc pentru infecţie nosocomială privind modul de sterilizare şi menţinerea sterilităţii în unitate, decontaminarea mediului fizic şi curăţenia din unitate, zonele ăfierbinţi" cu activitate de risc sau cu dotare tehnică şi edilitară favorizanta pentru infecţii nosocomiale.

Elaborează ăistoria" infecţiilor nosocomiale din unitate cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariţiei focarelor.

Coordonează elaborarea Şi actualizarea anuală, împreună cu consiliul de conducere şi şefii secţiilor de specialitate, a ghidului de prevenire a infecţiilor nosocomiale care va cuprinde: legislaţia în vigoare, definiţiile de caz pentru infecţiile nosocomiale, protocoalele de proceduri, manopere şi tehnici de îngrijire, precauţii de izolare, standarde aseptice şi antiseptice, norme de sterilizare şi menţinere a sterilităţii, norme de dezinfecţie şi curăţenie, metode şi manopere specifice secţiilor şi specialităţilor aflate în structura unităţii, norme de igienă spitalicească, de cazare şi alimentaţie, eJc.

Colaborează cu şefii de secţi pentru implementarea măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale în conformitate cu Planul de acţiune şi ghidul propriu al unităţii.

Verifică respectarea normativelor şi măsurilor de prevenire.

Organizează şi participă la sistemul de autocontrol privind evaluarea eficientei activitătilor derulate.

P' articipă ' şi supraveghează în calitate de consultant la politica de

antibiotico-terapie a unităţii şi secţiilor.

Supraveghează, din punct de vedere epidemiologic activitatea laboratorului de diagnostic etiologic pentru infecţiile suspecte sau clinic evidente.

Colaborează cu medicul laboratorului de microbiologie pentru cunoaşterea circulaţiei microorganisnlelor patogene de la nivelul secţiilor şi compartimentelor de activitate şi a caracteristicilor izolatelor sub aspectul' antibiocinotipiilor.

Solicită şi trimite tulpini de microorganisme izolate la laboratoarele de referinţă atât în scopul obţinerii unor caracteristici suplimentare cât şi în cadrul auditului extern de calitate.

Supraveghează şi controlează buna funcţionare a procedurilor de sterilizare şi menţinere a sterilităţii pentru instrumentarul şi materialele sanitare care sunt supuse sterilizării.

Supraveghează şi controlează efectuarea decontaminării mediului de spital prin curăţire chimică şi dezinfecţie.

Supraveghează şi controlează activitatea blocului alimentar în aprovizionarea, depozitarea, prepararea şi distribuirea alimentelor, cu accent pe aspectele activităţii bucătăriei dietetice, lactariu, biberonerie, etc.

Supraveghează şi controlează calitatea prestaţiilor efectuate la spălătorie.

Supraveghează şi controlează activitatea de îndepărtare şi neutralizare a reziduurilor cu accent faţă de reziduurile periculoase rezultate din activitatea medicală.

Supraveghează şi controlează respectarea circuitelor funcţionale ale unităţii, circulaţia asistaţilor şi vizitatorilor, a personalului şi după caz, a studenţilor şi elevilor din învăţământul universitar, postuniversitar sau postliceeal.

Supraveghează şi controlează respectarea în secţiile medicale şi paraclinice a procedurilor profesionale de supraveghere, triaj, depistare, izolare, diagnostic şi tratament pentru infecţiile nosocomiale.

Supraveghează şi controlează corectitudinea înregistrării suspiciunilor de infecţie la asistaţi, derularea investigării etiologice a sindroamelor infecţioase, operativitatea transmiterii informaţiilor aferente la compartimentul I serviciul de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale.

Răspunde prompt la informaţia primită din secţii şi demarează ancheta epidemiologică pentru toate cazurile suspecte de infecţie nosocomială,

Dispune, după anunţarea prealabilă a directorului unităţii, măsurile necesare pentru limitarea difuziunii infecţiei respectiv, organizează, după caz, triaje epidemiologice şi investigaţii paraclinice necesare.

lntocmeşte şi definitivează ancheta epidemiologică a focarului, difuzează informaţiile necesare privind focarul, în conformitate cu legislaţia, întreprinde măsuri şi activităţi pentru evitarea riscurilor identificate în focar.

Solicită colaborările interdisciplinare sau propune solicitarea sprijinului extern conform reglementărilor în vigoare.

Coordonează activitatea colectivului din subordine în toate activităţile asumate de compartimentul I serviciul sau colectivul de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale. Întocmeşte, pentru subordonaţi, fişa postului şi programul de activitate.

Raportează şefilor ierarhici problemele depistate sau constatate în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, prelucrează şi difuzează informaţiile legate de focarele de infecţii interioare investigate, prezintă activitatea profesională specifică în faţa consiliului de conducere, a direcţiunii şi a consiliului de administratie.

Întocmeşte rapoarte cu dovezi la dispoziţia directorului general al unităţii în cazurile de investigare a responsabilităţilor pentru infecţie nosocomială.

ANEXA Nr. III

DEFINIŢll'-■E DE CAZ PENTRU INFECŢIILE NOSOCOMIALE:

Grupele de Infecţii Nosocomiale cu frecvenţă crescută:

A) Infecţiile căilor urinare
1. a) Infecţiile simptomatice ale căilor urinare
  
  Prezenţa obligatorie a cel puţin unul din cele 2 criterii de diagnostic:
  
  Criteriul 1: Dintre simptomele de mai jos, în absenţa altor cauze, prezenţa a cel puţin una din următoarele:
  
  la bolnavul în vârstă de peste un an
  
  - febră (peste 38°C), senzaţie acută de micţiune, micţiuni frecvente, disurie, senzaţie de tensiune suprapubiană;
  
  la copilul de un an sau sub un an vârstă
  
  -febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, disurie, apatie, vărsături
  
  şi
  - - bacteriurie semnificativă (105 germeni / ml sau mai mare) cu cel mult două specii microbiene izolate
    
    Criteriul 2: În absenţa altor cauze evidenţiate, dintre simptomele menţionate la criteriul anterior (1)
  - - prezenţa a cel puţin două pentru bolnavul peste vârsta de un an şi cel puţin una la copilul de un an sau sub această vârstă;
    
    şi
    
    cel puţin una din condiţiile de mai jos:
  - - piurie (10 sau peste 10 leucocite pe ml urină)
  - - evidenţierea bacteriuriei prin examen direct şi coloraţia gram din sedimentul urinar
  - - urocultură pozitivă pentru aceleasi bacterii uropatogene gram negative sau
    
    S. saprophyticus, în cel puţin două probe, cu un număr minim de 103 germeni
    
    / ml urină
  - - urocultură pozitivă pentru bacterii uropatogene dintr-o singură probă, cu gram negative sau S. saprophyticus dintr-o singură probă, cu un număr de germeni de 105 sau mai puţin / ml urină, dacă bolnavul a primit o antibioticoterapie eficientă anterioară
  - - medicul curant a emis diagnosticul de infecţie urinară
  - - dacă medicul curant a recomandat o antibiotico-terapie adecvată pentru infecţie urinară
    
    Observaţii:
    
    Cultura pozitivă prelevată de pe vârful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale.
    
    Recoltarea probei de urină pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu in condiţii aseptice sau prin cateter .
    
    În cazul sugarului recoltarea probei pentru urocultură se efectuează prin cateterism sau prin puncţie suprapubiană. •
    
    Cultura pozitivă recoltată din interiorului recipientului de colectare a urinii poate fi acceptată numai În cazul corelării pozitive cu urocultura recoltată În condiţii aseptice sau prin cateter.
2. b) Infecţiile subclinice ale căilor urinare
  
  Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa a cel puţin unul din cele 2 criterii d mai jos:
  
  Criteriul 1. Bolnavul are un cateter urinar permanent, montat cu cel puţin 7 zile înaintea efectuării uroculturii
  
  şi
  
  urocultura este pozitivă cu cel puţin 105 germeni / ml, nu cu mai mult de două specii de germeni identificaţi
  
  şi
  
  bolnavul nu are o simptomatologie clinic manifestă {febră, senzaţie de micţiune, disurie, micţiuni frecvente sau tensiune dureroasă suprapubiană)
  
  Criteriul 2. Bolnavul nu are un cateter permanent, montat cu 7 zile înaintea primei uroculturi pozitive
  
  şi
  
  bolnavul are cel puţin două uroculturi pozitive cu cel puţin 105 germeni I ml urină, cu aceeaşi specie microbiană sau cel mult cu două specii bacteriene izolate
  
  şi
  
  bolnavul nu are acuze şi/sau semne clinice manifeste
  
  Observaţii:
  
  Cultura pozitivă prelevată de pe vârful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale.
  
  Recoltarea probei de urină pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu in condiţii aseptice sau prin cateter.
3. c) Alte infecţii ale căilor urinare (rinichi, ureter, vezica urinară, uretra şi ţesuturile perirenale sau retroperitoneale)

Din cele trei criterii de mai jos prezenţa a cel puţin unuia este obligatorie:

Criteriul 1. Din probele recoltate (exclusiv urină) din teritoriul infectat sau din prelevatele histologice cultivarea este pozitivă pentru microorganisme

Criteriul 2. lntraoperator este observat abcesul sau probele histopatologice demonstrează prezenţa unui proces inflamator-infecţios

Criteriul 3. Simptomatologia de mai jos, cu excluderea altor cauze:

- Febră ( peste 38°C) şi durere sau sensibilitate în regiunea afectată
- Este prezentă la bolnavul de un an sau mai mare de un an
- Febra ( peste 38°C) sau hipotermia (sub 37°C), apneea, bradicardia, apatia, febra
- Sunt prezente la copilul de 1 an sau mai mic de un an

şi

dintre criteriile de mai jos este prezent cel puţin unul
- Eliminare de puroi pe tubul de dren din teritoriul incriminat
- Hemocultură pozitivă cu microorganisme acceptabile în concordanţă cu caracteristicile infecţiei suspectate
- Dovada imagistică (Rx, CT sau MR) a procesului infecţios
- lnfectia este sustinută de observatia medicului curant
- Medic' ul curant a' prescris tratamen' t antimicrobian adecvat infecţiei suspectate

8) Infecţiile postoperatorii
1. a) Infecţiile plăgii operatorii superficiale (de incizie)
  
  Cele 3 criterii care trebuie să fie realizate sunt următoarele:
  
  Criteriul 1 : Infecţia apare într-un interval de 30 zile de la intervenţia chirurgicală
  
  Criteriul 2 : Infecţia cointeresează numai ţesutul cutanat şi subcutanat din zona intervenţiei (inciziei)
  
  Criteriul 3: Este prezenta, cel puţin una, din următoarele condiţii:
- Secreţie purulentă la nivelul inciziei superficiale cu sau fără confirmarea cu laboratorul
- Din prelevatul secreţiei sau prelevatul tisular recoltate în condiţii aseptice de la nivelul inciziei operatorii superficiale prin cultură pot fi puse în evidenţă germeni patogeni
- Din simptomele infecţiei sunt prezente cel puţin unu: durere sau sensibilitate, tumefiere locală, roşeaţă sau senzaţie de căldură locală respectiv cazul în care chirurgul a redeschis plaga, exceptând situaţia unui rezultat

microbiologic negativ
- Chirurgul sau medicul curant a diagnosticat infecţia plăgii superficiale de incizie

Obsetvatii:

Nu pot fi'considerate infecţie a inciziei superficiale următoarele situaţii:

Abcesul de fir (inflamaţie şi secreţie punctiformă la nivelul plăgii de fir);

Infecţia la nivelul episiotomiei sau la nivelul plăgii de circumcizie al nou născutului;

Infecţia plăgilor Înţepate;

Infecţia plăgilor de arsură;

Infecţia plăgilor de incizie penetrante În fascie sau ţesutul muscular.
1. b) Infecţiile plăgii operatorii profunde
  
  Cele 3 criterii care trebuie realizate sunt următoarele:
  
  Criteriul 1: Infecţia apare în treizeci de zile de la intervenţia chirurgicală;
  
  Excepţie constituie implantul ,când infecţia apărută până la un an de la
  
  aplicare semnifica o infecţie nosocomială;·
  
  Criteriul 2: Infecţia interesează tesuturile profunde (ex. fascia sau musculatura) de la nivelul plăgii operatorii
  
  Criteriul 3: Cel puţin una din următoarele situaţii trebuie să fie prezentă:
- Secreţie purulentă din ţesuturile profunde ale plăgii operatorii dar fără cointeresarea organelor sau cavităţilor atinse prin intervenţia chirurgicală
- Dehiscenţa spontană a plăgii operatorii sau redeschiderea acesteia de către chirurg în cazul în care cel puţin una din următoarele simptome sunt prezente: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate locală cu condiţia unei culturi pozitive din prelevatul de secreţie sau ţesut din plaga interesată (în cazul culturii negative, nu este cazul);
- Examenul clinic direct în cazul reintervenţiei, sau prin examen histologic sau radiologic , se pune în evidenţă abcedarea sau semnele clare ale unei infecţii;
- Chirurgul sau medicul curant susţine un diagnostic de infecţia plăgii operatorii profunde.

Observaţii:

Dacă infecţia cointeresează concomitent structurile superficiale şi profunde ale plăgii operatorii diagnosticul va fi de plagă operatorie profundă;

Infecţia organului sau cavităţii operate care se drenează prin plagă, este considerată infecţie de plagă operatorie profundă .
1. c) Infecţiile postoperatorii ale organelor sau cavităţilor instrumentate
Aceste infecţii pot apare pe orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei chirurgicale (excepţie ţesutul cutanat, fascia şi musculatura)

Penrtu infecţiile incluse în această subgrupă este necesară localizarea topografică mai exactă a infecţiei după clasificarea recomandată mai jos:

Infecţiile căilor urinare

Infecţiile căilor respiratorii superioare, faringita

Infecţia căilor respiratorii inferioare (excepţie pneumonia) Infecţia arterială sau venosă

Miocardita şi pericardita Endocardita Mediastinita

Infecţiile ochiului, excepţie conjunctivita Infecţiile urechii şi mastoidei

Infecţiile cavităţii bucale (stomatită, glosită, parodontită) Sinuzitele

Infecţiile tractului gastro-intestinal Infecţiile cavităţii intraabdominale

Infecţţile intracraniene ale ţesutului nervos şi durei Meningita sau ventriculita

Abcesul spinal foră meningită

Infecţiile organelor reproductive feminine şi masculine Infecţiile vaginului

Abcesul mamar şi mastita Endometrita

Infecţiile intraarticulare şi ale bursei Osteomielita

Infecţiile meniscului intraarticular

Cele 3 criterii obligatorii pentru diagnosticul situaţiilor de mai sus sunt:

Criteriul 1: Infecţia apare în intervalul de până la 30 zile de la intervenţia

chirurgicală. Excepţie constituie implantul, când infecţiaapărută până la un an are semnificatia infectiei nosocomiale.

' '

Criteriul 2: Infecţia poate apărea cu orice localizare topografică în funcţie de organul sau cavitatea interesată în intervenţia chirurgicală, exceptând ţesutul cutanat, fascia şi msculatura.

Criteriul 3: Din condiţiile următoare cel puţin una trebuie să fie prezentă:
- Secreţie purulentă eliminată prin drenul implantat în organul sau cavitatea operată
- Rezultat pozitiv în cultură microbiologică dintr-o probă de secreţie sau prelevat histologic de la nivelul organului sau cavităţii vizată prin intervenţia chirurgicală
- Examenul clinic direct în timpul reintervenţiei, sau examenul histologic sau radiologic pune în evidenţă un proces de abcedare sau semnele clare ale unei infecţii la nivelul organelor sau cavităţilor atinse prin intervenţia chirurgicală
- Chirurgul sau medicul curant emite diagnosticul de infecţie la nivelul organului sau cavităţii operate

Obse,vatii:

Este pos'ibil ca infecţia organului sau cavităţii operate să se dreneze prin plaga

operatorie. Aceste infecţii de obicei nu necesită reinte,venţie operatorie şi de cele mai multe ori pot fi considerate ca o complicaţie a plăgii de incizie profundă. Din acest motiv ele ţin de grupa infecţiilor plăgii operatorii profunde. Secreţia recoltată din organe sau cavităţi este secreţie de plagă operatorie profundă.

C) Pneumonia nosocomială

Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din următoarele 4 criterii :

Criteriul 1. La examinarea fizică şi stetacustică a bolnavului sunt prezente raluri crepitante sau zonă de matitate în aria pulmonară

şi

din următoarele este prezent cel puţin un simptom:
- - Apariţia unei expectoraţii sau schimbarea caracterului expectoraţiei anterioare
- - Hemocultura pozitivă cu floră microbiană patogenă
- - Demonstrarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau bioptic
Criteriul 2: Examenul radiologic pulmonar al bolnavului evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o condensare sau formaţiune cavitară pulmonară sau o cointeresare pleurală

şi

prezenţa a încă cel puţin una din următoarele semne:
- - Secreţie purulentă pe drenul aplicat al teritoriului atins
- - Hemocultură pozitivă cu floră microbiană concordantă cu aspectul infecţiei suspicionate
- - Infecţia demonstrată prin explorări de imagistică (CT, MR, sau Echografie)
- - Izolarea unui virus sau demonstrarea antigenului specific viral din secreţiile tractusului respirator
  
  -Determinarea serologică a unui anticorp lgM specific sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor lgG specific din probe perechi
- - Histologie relevantă pentru pneumonie
  
  Criteriul 3. La copilul de un an sau sub un an prezenţa obligatorie a cel puţin 2 semne din următoarele:
- - Apnee, tahicardie sau bradicardie, detresă respiratorie, tusă, whising
  
  şi
  
  cel puţin una din următoarele condiţii
- - Secreţii mai abundente la nivelul căilor respirator
- - Expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor expectoraţiei avute
- - Izolarea prin hemocultură pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor lgM specifice sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor lgG specifici în probe perechi
- - Izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă bioptică
- - Demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor respiratorii
- - Histologie relevantă pentru pneumonie.
  
  Criteriul 4: La copilul de un an sau sub un an examenul radiologic evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o imagine cavitară sau de condensare pulmonară sau o cointeresare pleurală
  
  şi
  
  cel puţin una din următoarele
- - Secreţii mai abundente la nivelul căilor respirator
- - Expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor expectoraţiei avute
- - Izolarea prin hemocultură pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor lgM specifice sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor lgG specifici în probe perechi
- - Izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă bioptică
- - Demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor respiratorii
- - Histologie relevantă pentru pneumonie
Observat,ie:

Examenul microbiologic prin cultură efectuată din secreţiile expectorate nu sunt de prea mare utilitate În diagnosticul etiologic dar pot fi utilizate pentru orientarea etiologică respectiv evaluarea sensibilităţii la antibioticele chimioterapice

Examinările radiologice seriate pot avea o utilitate net superioară faţă de imaginile unice.
D) Infecţiile nosocomiale ale ţesutului sangvin (sângelui)
1. a) Septicemia dovedită etiologic prin examene de laborator
  
  Din cele 2 criterii de mai jos cel puţin una trebuie să fie îndeplinite:
  
  Criteriul 1: una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este pozitivă pentru microorganisme
  
  şi
  
  microorganismul izolat din hemocultură nu este în relaţie de cauzalitate cu alte infecţii ale pacientului
  
  Criteriul 2: Din simptomele de mai jos prezenţa a cel puţin una este obligatorie: La bolnavul peste vîrsta de un an
  
  Febră (peste 38°C), frisoane, hipotensiune La copilul de un an sau sub un an
  
  Febră (peste 38°C) apnee, bradicardie
  
  şi
  
  din cele trei situaţii de mai jos cel puţin una trebuie să fie îndeplinită
  - - flora bacteriană comensuală (de ex. difteromorfii, bacillus sp. propionibacterium sp.,stafilococcus coagulazo negativi, etc.) trebuie să fie prezentă în hemocultură in cel puţin două probe recoltate în timpi diferiţi;
  - - flora comensuală mai sus citată este în hemocultura pozitivă a unui pacient cu cateter vascular montat şi medicul curant recomandă antibioticoterapie adecvată
  - - testele directe de decelare a unor antigenele specifice din sânge este pozitivă (de ex. H.influenzae, S.pneumoniae, N.meningitidis, Streptococi grup B., etc.)
  şi
  
  toate aceste simptomatologii şi probe pozitive de laborator nu sunt în relaţie cu o altă infecţie a pacientului
  
  Observatii:
  
  Flebita p' urulentă, confirmată prin cultură pozitivă din recoltarea de pe cateterul
  
  vascular dar fără hemocultură pozitivă este considerată infecţie locală vasculară Hemocultura pozitivă care nu poate fi corelată cu altă infecţie a bolnavului este considerat infecţie bacteriologic confirmată a ţesutului sangvin
  
  Pseudobacteriemiile (bacteriemii/e transitorii sau prin suprainfectarea probei recoltate) nu sunt considerate infecţii nosocomia/e ale ţesutului sangvin.
2. b) Septicemia clinică (Starea toxico-septică clinică)
  
  Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare realizarea următoarelor 4 criterii:
  
  Criteriul 1: Din simptomatologia de mai jos prezenţa a cel puţin unu La bolnavul cu vârstă peste un an:
  - - Febră (peste 38°C), hipotensiune cu presiunea sistolică de 90 mmHg sau sub această valoare, oligurie cu 20 ml/oră excreţie sau sub această valoare
    
    La copilul de un an sau sub această vârstă
  - - Febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie
    
    şi
    
    Criteriul 2: Hemocultura nu a fost recoltată sau are o hemocultură negativă
    
    şi
    
    Criteriul 3: cu excepţia simptomatologiei amintite la criteriul 1 alte semne relevante pentru o altă infecţie nu sunt
    
    şi
    
    Criteriul 4: Medicul curant a dispus un tratament adevcat septicemiei
    
    Observaţii: Septicemia care se confirmă prin hemocultură pozitivă este considerată septicemie confirmată prin probe de laborator
3. c) Septicemia nosocomială prin cateterism central - definiţie epidemiologică
  
  Definiţia se bazează pe prezenţa unui cateter cu capătul terminal în apropierea inimii sau este montat într-o artera sau venă centrală. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei ombilicale este considerat cateter central.
  
  Infecţia sanghină se consideră nosocomială în relaţia cu folosirea cateterului dacă infecţia apare la 48 ore de la aplicare. Dacă infecţia apare peste 48 ore de la montarea cateterului şi nu sunt depistate alte cauze pentru septicemie, definiţia de mai sus poate fi acceptată şi în acest caz.
4. d) Septicemia nosocomială prin cateterism central - definiţie clinică
  
  Definiţia se bazează pe evidenţierea bacteriemiei / fungemiei la cel puţin o hemocultură efectuată la un bolnav cu cateter vascular care prezintă o simptomatologie clinică compatibilă cu starea septică (febră, frison, hipotensiune)
  
  şi
  
  cu excepţia cateterului nu are alte cauze depistate pentru septicemie
  
  sau
  
  oricare din situaţiile de mai jos
  - - Rezultatul unei culturi semnificativ pozitive de pe cateterul central (semicantitativ peste 15 colonii/ unit. cateter sau cantitativ peste 103 microorganisme pe unit. de cateter) cu microorganisme· izolate identice (specie şi antibiocinotipie) cu microoganismele izolate din hemocultura recoltată din circulaţia periferică
  - - Rezultatul culturilor microbiene recoltate concomitent din vasele centrale şi periferice sunt pozitive şi raportul exprimării cantitative central / periferic este peste 5 / 1
  - - Rezultatele culturilor microbiene recoltate în timpi diferiţi (peste 2 ore diferenţă) de la nivelul vaselor centrale şi periferice demonstrează identitate de patogen izolat.
    
    Grupele de lnfectii nosocomiale cu frecventă mai scăzută:
    
    ' '
E) Infecţiile nepneumonice ale căilor respiratorii inferioare
1. a) Bronşita-, tracheobronşita-, bronchiolita-, traheita- nosocomială
  
  Pentru definirea infecţiilor traheobronşice prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii sunt obligatorii:
  
  Criteriul 1: bolnavul nu are semne clinice sau radiologice de pneumonie
  
  şi
  
  din cele de mai jos sunt prezente cel puţin două simptome, fără o altă cauză:
  - - febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărută sau cu creştere cantitativă progresivă ale acestuia, stridor, respiraţie superficială
    
    şi
    
    realizarea a cel puţin unuia din cele de mai jos:
  - - Cultură pozitivă din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic
  - - Detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator
  Criteriul 2: la copilul de un an sau sub un an nu sunt semne clinice sau radiologie de pneumonie
  
  şi
  
  din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două semne:
  - - febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărută sau cu creştere cantitavă progresivă a acesteia, stridor, detresă respiratorie, apnee sau bradicardie
    
    şi
    
    sunt îndeplinite cel puţin una din următoarele situaţii:
    - - Cultură pozitivă din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic
    - - Detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator
    - - Apariţia anticorpilor lgM specifice sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor lgG specifici la investigarea sero-etiologică
  Observaţie: Nu sunt incluse bronşitele cronice ale bolnavilor cu tuberculoză pulmonară, cu excepţia cazurilor În care suprainfecţia acută poate fi demonstrată etiologic.
2. b) Alte infecţii nosocomiale ale tractului respirator inferior
  
  Din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite cel puţin unu:
  
  Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din ţesutul pulmonar sau lichid pleural Criteriul 2: lntraoperator sau histopatologic se observă abces sau empiem Criteriul 3: Examenul radiologic pulmonar prezintă imagine de abces
  
  Observaţii: Concomitenţa pneumoniei şi a infecţiei acute a căilor respiratorii inferioare cu aceeaşi etiologie identificată obligă la Încadrarea patologiei la
  
  ,,Pneumonie"
  
  Abcesul pulmonar sau empiemul fără pneumonie se Încadrează la infecţii ale tractului respirator inferior
F) Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi subcutane
1. a) Infecţiile pielii
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
  
  Criteriul 1: Prezenţa unei secreţii purulente, pustulă, veziculă sau furuncul la nivelul pielii bolnavului
  
  Criteriul 2: Din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi acestea nu sunt în legătură cu alte infecţii ale organismului:
  
  - durere sau sensibilitate, tumefacţie, roşeaţă sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate
  
  şi
  
  din situaţiile de mai jos este prezentă cel puţin una
  
  -din aspiratul regiunii afectate sau din prelevatul secreţiei prezente cultura microbiologică este pozitivă. Dacă microorganismul identificat face parte din flora normală a pielii (de ex. stafilococ coagulazo negativ, micrococi, difteroides, etc.) izolatul trebuie să fie monoetiologic în cultură pură.
  - - hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată
  - - în prelevatul tisular din regiunea afectată sau la un examen serologic se pune în evidenţă un antigen specific (de ex. ale virusurilor herpes simplex, vaicela zoster sau ale H.influenzae, N. Meningitidis, etc.)
  - - la examenul histologic provenit din regiunea afectată se pun în evidenţă macrofage polinucleate
  - - rezultat serologic pozitiv penru anticorpii specifici lgM sau creşterea de patru ori ai lgG-urilor specifici în probe perechi
    
    Observaţii: Infecţia nososcomială a pielii poate rezulta din variate situaţii ca urmare a activităţii de Îngrijiri din spitale. Infecţiile plăgii superficiale de incizie, pustulele nou - născutului, decubitele şi plăgile post combustie suprainfectate, abcesul mamar şi mastita nu fac parte din subgrupa infecţii/or nosocomiale ale pielii.
2. b) Infecţiile ţesuturilor moi subcutane (fasceita necrozantă, gangrena, celulita necrozantă, miozita, limfadenita, limfangita)
  
  Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin una din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: din ţesuturile sau secreţiile regiunii afectate cultivarea microbiologică este pozitivă
  
  Criteriul 2: prezenţa unei secreţii purulente la nivelul regiunii afectate
  
  Criteriul 3: intraoperator sau la examenul histopatologic sunt observate abces sau alte semne relevante pentru un proces infecţios
  
  Criteriul 4: din simptomele de mai jos, fără o legătură depistată cu o altă infecţie, sunt prezente durerea şi roşeaţa locală, tumefierea şi senzaţia de arsură la nivelul regiunii afectate
  
  şi
  
  cel puţin una din următoarele situaţii:
  - - hemocultură pozitivă
  - - depistarea unor antigene specifice din sânge sau urină (de ex. H. lnfluenzae, S.pneumoniae, N. Meningitidis, Streptococi de grup B, Candida sp., etc.)
  - - rezultat serologic pozitiv penru anticorpi specifici lgM sau creşterea de patru ori ai lgG-urilor specifici în probe perechi
    
    Observaţii: nu fac parte din subgrup: infecţiile plăgii care afectează concomitent pielea şi ţesuturile moi profunde (fascia, ţesutul muscular), infecţiile plăgii de decubit, infecţiile ţesuturilor profunde ale bazinului.
3. c) Infecţia plăgilor de decubit
  
  Pentru diagnostic sunt necesare următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: Prezenţa, fără legătură cu o altă infecţie, a cel puţin două din următoarele simptome: roşeaţa pielii, sensibilitate sau edem la nivelul buzei plăgii de decubit
  
  şi
  
  Din condiţiile de mai jos îndeplinirea a cel puţin unu:
  - - din secreţia sau ţesutul local recoltat corespunzător cultură microbiană pozitivă
  - - hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată
    
    Observaţii: prezenţa numai a secreţiei purulente nu confirmă infecţia.
    
    Simpla prezenţă a microorganismelor din prelevatul de pe suprafaţa decubitului nu este suficient. ln cazul decubitelor recoltarea trebuie să cuprindă Însămânţarea aspiratului de la nivelul marginilor plăgii sau ale prelevatelor tisulare din plagă.
4. d) Infecţiile plăgii de arsură
  
  Pentru diagnostic sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: Apariţia sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plăgii
  
  şi
  
  Examenul histologic confirmă pătrunderea microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate
  
  Criteriul 2: Apariţia sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plăgii
  
  şi
  
  Apariţia a cel puţin una din următoarele condiţii:
  - - hemocultură pozitivă fără alte cauze determinante
  - - prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură sau examen electronomicroscopie sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la examenul electronomicroscopie din prelevatul bioptic tisular
    
    Criteriul 3: La bolnavul cu arsură sunt prezente cel puţin două din condiţiile de mai jos, fără o altă cauză cunoscută: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 36°C), hipotensiune, oligurie (sub 20 ml/oră), hiperglicemie sub dieta glucidică anterior tolerată sau semne de confuzie mintală
    
    şi
    
    Îndeplinirea a cel puţin una din următoarele condiţii:
  - - examenul histopatologic confirmă pătrunderea microorganismelor în tesuturile sănătoase din vecinătate
    
    -' hemocultură pozitivă
  - - prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură sau exemen electronomicroscopie sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la examenul electronomiscroscopic din prelevatul bioptic tisular
    
    Obsetvatii:
    
    Numai pr' ezenţa unei secreţii purulente de la nivelul plăgii nu este criteriu de
    
    certitudine prin posibilitatea apariţiei acesteia şi În cadrul deficienţelor de Îngrijire corespunzătoare a plăgii
    
    Prezenţa singulară a sindromului febril la bolnavul cu arsură nu este argument convingător. Febra poate fi de resorbţie, in urma distrugerii tisulare.
5. e) Abcesul mamar sau mastita
  
  Sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: Prelevatele recoltate intraoperator prin aspirare sau bioptic sunt pozitive pentru microorganisme în cultură
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne patognomonice pentru un proces infecţios
  
  Criteriul 3: febră (peste 38°C) şi sindrom inflamator local la nivelul mamelei
  
  şi
  
  Medicul curant a emis diagnosticul de abces mamar
  
  Obsetvaţie: Abcesul mamar apare de cele mai dese ori post parfum. Abcesele mamare care apar În primele 7 zile după naştere sunt considerate infecţii nosocomiale.
6. f) Infecţia ombilicală (omphalita)
  
  Pentru susţinerea diagnosticului prezenţa a cel puţin unuia din criteriile de mai jos sunt obligatorii:
  
  Criteriul 1: La nivelul bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţă locală şi
  
  secretie seroasă
  
  şi '
  
  Din situaţiile de mai jos se realizează cel puţin una:
  - - din secreţia sau aspiratul local cultura microbiană este pozitivă
  - - hemocultură pozitivă
  Criteriul 2: La nivelul bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţă locală şi secreţie purulentă
  
  Observa,tii:
  
  Infecţiile care apar după cateterismul a,terei sau venei ombilicale sunt considerate infec,tii vasculare
  
  Sunt considerate nosocomiale şi infecţiile bontului ombilical care apar În primele 7
  
  zile de la externarea nou născutului
7. g) Pustuloza nou născutului
  
  Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unuia este obligatoriu:
  
  Criteriul 1: Nou-născutul are una sau mai multe pustule
  
  şi
  
  Medicul curant emite diagnosticul de infecţie a pielii Criteriul 2: Nou-născutul are una sau mai multe pustule şi
  
  Medicul curant aplică o antibiotico-terapie adecvată.
  
  Observat,ii:
  
  Nu sunt incluse În acest subgrup eritema toxică şi sindroamele pustuloase neinfecţioase
  
  Sunt considerate nosocomiale şi pustulele infecţioase care apar În primele 7 zile de la externarea nou născutului
G) Infecţiile cardio-vasculare
1. a) Infecţia arterială şi venoasă
  
  Pentru diagnostic sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din cele 5 criterii:
  
  Criteriul 1: Din artera sau vena excizată chirurgical cultura microbiană pozitivă
  
  şi
  
  Hemocultura nu a fost efectuată sau a fost negativă
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau la examenul histopatologic al arterelor sau venelor există constatarea semnelor unei infectii
  
  '
  
  Criteriul 3: Din semnele de mai jos trebuie să fie prezentă cel puţin unul, în absenţa altor cauze infecţioase depistate: febră peste 38°C, durere, roşeaţa pielii sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate
  
  şi
  
  Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativă, însămânţată de pe vârful materialului endovascular
  
  şi
  
  hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ
  
  Criteriul 4: Secreţie purulentă la nivelul vasului din teritoriul afectat
  
  şi
  
  hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ
  
  Criteriul 5: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente, în absenţa altor cauze depistate, cel puţin unul din următoarele semne:
  
  febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, letargie sau
  
  roşeaţă dureroasă sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate
  
  şi
  
  Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativă, însămânţată de pe vârful materialului endovascular
  
  şi
  
  hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ
  
  Observat,ii:
  
  Infecţia intravasculară unde hemocultura este pozitivă se consideră infecţie sangvină microbiologic dovedită
  
  Infecţiile vasculare din zona graftului, shuntului, fistulei sau canulei În cazul În care hemocultura este negativă sunt considerate infecţii sanghine În relaţie cu cateter vascular central
2. b) Endocardita de valvă (naturală sau artificială)
  
  Din criteriile de mai jos cel puţin unul trebuie să fie prezent:
  
  Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din proba recoltată de pe valve sau vegetaţii cardiace
  
  Criteriul 2: La bolnav sunt prezente, fără o altă cauză cunoscută, două sau mai multe semne din următoarele: febră (peste 38°C0), sufluri cardiace noi sau
  
  modificarea suflurilor cardiace, semne de embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanati durerosi, insuficienţă cardiacă congestivă sau tulburări de ritm cardiac
  
  şi
  
  Din următoarele situaţii este prezentă cel puţin una:
  - - două sau mai multe hemoculturi pozitive
  - - prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen direct şi coloraţie gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativităţii hemoculturilor
  - - intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţii pe valvele cardiace
  - - examenul serologic sau urinar pune în evidenţă antigene microbiene /de ex.
    
    H. lnfluenzae, S. pneumoniae, N. Meningitidis, Streptococi grup B, etc.)
  - - examenul echografic depistează apariţia unor vegetaţii valvulare noi
    
    şi
    
    antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat
    
    Criteriul 3: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente două sau mai multe din semnele de mai jos: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, sufluri cardiace noi sau schimbarea caracteristicilor suflurilor, embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi), insuficienţă cardiacă congestivă, tulburări de ritm cardiac (de conducere)
    
    şi
    
    Cel puţin una din următoarele situaţii
  - - două sau mai multe hemoculturi pozitive
  - - prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen direct şi coloraţie gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativităţii hemoculturilor
  - - intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţiuni pe valvele cardiace
  - - examenul serologic sau urinar pune în evidenţă antigene microbiene (de ex. H. lnfluenzae, S. pneumoniae, N. Meningitidis, Streptococi grup B, etc.)
  - - examenul echografic depistează apariţia unor vegetaţii valvulare noi
    
    şi
    
    antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat
3. c) Miocardita sau pericardita
  
  Pentru diagnostic este necesar cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din prelevatul de ţesut pericardic sau aspirat din lichidul pericardic recoltate intraoperator
  
  Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o legătură evidentă cu o altă cauză, sunt prezente cel puţin două: febră (peste 38°C), durere toracică, puls paradox sau arie cardiacă mărită
  
  şi
  
  Cel puţin una din situaţiile următoare
  - - simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau pericardită
  - - serologie sangvină pozitivă pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. lnfluenzae, S. pneumoniae, etc.)
  - - examenul histopatologic confirmă miocardita sau pericardita
  - - echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului pericardic
    
    Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două, fără legătură cu o altă cauză depistată, din următoarele semne: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, puls paradox sau arie cardiacă mărită şi
    
    Cel puţin una din situaţiile de mai jos
  - - simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau pericardită
  - - serologie sangvină pozitivă pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. lnfluenzae, S. pneumoniae, etc.)
  - - examenul histopatologic confirmă miocardita sau pericardita
  - - echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului pericardic
    
    Obsetvaţii:Pericarditele după operaţiile de chirurgie cardiacă sau după infarctul miocardic de cele mai multe ori nu sunt de cauză infectioasă.
    
    '
4. d) Mediastinita
  
  Pentru diagnostic prezenţa a cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie să fie prezent:
  
  Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din însămânţarea prelevatelor de ţesut miocardic sau aspirat din situsul mediastinal recoltate intraoperator
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate semnele mediastinitei
  
  Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C), durere toracică sau instabilitate sternală
  
  şi
  
  Cel puţin una din următoarele situaţii
  - - evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinală
  - - hemocultura sau cultură microbiană din lichidul mediastinal pozitivă
  - - imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult lărgită
    
    Criteriul 4: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie sau instabilitate sternală
    
    şi
    
    Cel puţin una din următoarele situaţii
  - - evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinală
  - - hemocultura sau cultură microbiană din lichidul mediastinal pozitivă
  - - imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult lărgită
    
    Observaţie: Mediastinita şi osteomielita concomitentă, apărute după operaţiile de chirurgie cardiacă se incadrează la subgrupa mediastinitei.
H) Infecţiile osoase şi ale articulaţiilor
1. a) Osteomielita
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut osos al bolnavului cultura microbiană este pozitivă
  
  Criteriul 2: Examenul direct intraoperator sau examenul histopatologic pune în evidentă semne clare de osteomielită
  
  '
  
  Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C), tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală sau prezenţa unei secreţii la nivelul locului osteomielitei •
  
  şi
  
  Cel puţin una din următoarele situaţii
  - - hemocultura bolnavului pozitivă
  - - serologie pozitivă pentru antigene microbiene (de ex. H. lnfluenzae, S. pneumoniae)
  - - există dovezi de imgistică (radiologie, CT sau MR) pentru osteomielită
2. b) Infecţiile articulaţiilor şi ale bursei
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din lichidul intraarticular sau biopsie sinovială, cultură microbiană pozitivă
  
  Criteriul 2: Observaţia directă intraoperatorie sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne clare de artrită sau bursită
  
  I
  
  Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: durere articulară, tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală şi lichid intraarticular demonstrat cu limitarea mobilitătii articulare
  
  şi
  
  Cel puţin una din următoarele situaţii
  - - prin coloraţie gram la examenul microscopic direct al lichidului intraarticular sunt prezente bacterii şi leucocite
  - - prezenţa unor antigene microbiene în sânge, urină sau lichidul sinovial
  - - frotiul preparat din lichidul sinovial şi examenul chimic al acestuia sunt relevante pentru prezenţa unei infecţii, în absenţa unei patologii reumatologice
  - - semnele imagistice obţinute (radiologic, MT, MR) sunt concludente pentru procesul infecţios
3. c) Infecţiile meniscului intraarticular
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă rezultată prin însămânţarea ţesutului chondroid (meniscal) recoltat intraoperator
  
  Criteriul 2: lntraoperator prin examen direct sau prin examen histopatologic sunt puse în evidenţă semne de infecţie al meniscului intraarticular
  
  Criteriul 3: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale
  
  şi
  
  Există dovezi radiologice sau CT, MR de infecţie
  
  Criteriul 4: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale
  
  şi
  
  La examenul serologic sau din urină sunt puse în evidenţă antigene specifice (de ex. H. influenzae, S.pneumoniae, N. meningitides, Streptococi de grup B)
I) Infecţiile tractului digestiv
1. a) Gastroenterite
  
  Dovada a cel puţin unui criteriu din cele de mai jos este necesară:
  
  Criteriul 1: Bolnavul prezintă un tranzit intestinal accelerat cu scaune diareice apoase, cu o durată mai mare de 12 ore, vărsături, cu sau fără febră, situaţie în care etiologia neinfecţioasă este puţin probabilă (de ex. teste diagnostice, procedură terapeutică, exacerbarea unei stări cronice sau diaree psihică prin stress, etc.)
  
  Criteriul 2: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: senzaţie de vomă, vărsătură, durere abdominală, cefalee
  
  şi
  
  Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă:
  - - coprocultura sau prelevatul rectal este pozitiv pentru patogene enterale
  - - la examenul electronomicroscopie al prelevatului din materii fecale pot fi puse în evidenţă microorganisme enteropatogene
  - - prin examen serologic sau din materii fecale·sunt puse în evidenţă antigene sau anticorpi microbieni specifici
  - - prezenţa enteropatogenului este dovedită pe cultură celulară (efect citopatogen, evidenţierea toxine, etc.)
  - - apariţia anticorpilor lgM sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor lgG în probe perechi la investigare serodiagnostică
2. b) Infecţiile esofagului, stomacului, intestinului subţire şi gros, rectului
  
  Pentru definirea infecţiilor tractului gastro-intestinal - exclusiv gastroenterita şi apendicita - sunt necesare a fi îndeplinite cel puţin unul din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: lntraoperator sau prin examen histopatologic sunt demonstrate prezenţa
  
  abcesului sau ale altor semne clare de infectie
  
  '
  
  Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi nu pot fi depistate alte cauze generatoare respectiv semnele pot fi încadrate în diagnosticul infecţiei segmentului digestiv dat: febră, vomismente, vomă, durere abdominală sau sensibilitate abdominală
  
  şi
  
  din situaţiile de mai jos cel puţin una este îndeplinită
  - - din secreţiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat postoperator cultura microbiană este pozitivă
  - - din secreţiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat postoperator prin microscopie extemporanee cu coloraţie gram şi prin proba hidroxidului de potasiu se pune în evidenţă prezenţa bacteriilor
  - - hemocultura este pozitivă
  - - la examenul radiologic pot fi evidenţiate modificări patognomonice
  - - la examenul endoscopic sunt puse în evidenţă modificări patognomonice (esofagită sau proctită candidozică)
3. c) Hepatitele
  
  Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare îndeplinirea următoarelor criterii: cel puţin două din semnele febră, anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere sau senzaţie de plenitudine în hipocondrul drept cu sau fără sindrom icteric sau subicteric, transfuzie în antecedentele personale într-o perioadă de sub 3 luni şi
  
  din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezenta:
  - - test pozitiv pentru antigenele sau anticorpii de fază acută ale hepatitei A, B sau C
  - - probe hepatice alterate
  - - test pozitiv din urină sau secreţie faringiană pentru citomegalovirus sau teste serologice de fază acută (lgM) pentru CMV, HSV, EBV, etc.)
    
    Observat,ii:
    
    Următoarele stări patologice nu pot fi considerate hepatită nosocomială:
  - - hepatita neinfecţioasă sau icter neinfecţios
  - - hepatita toxică post alcoolică sau alte substanţe cu toxicitate hepatică
  - - patologia obstructivă de căile biliare sau hepatita şi icterul urmare a colecistitei sau angiocolitei
4. d) Infecţiile intraabdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliară şi ficat -excepţie hepatita-, splină, pancreas, peritoneu, cavitatea subfrenică sau subdiafragmatică şi alte ţesuturi intraabdominale)
  
  Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: Din secreţia purulentă recoltată intraoperator sau din aspirat intraabdominal cultura microbiologică este pozitivă
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne clare pentru un proces infecţios
  
  Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două: febră, anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere abdominală sau sindrom icteric
  
  şi
  
  din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezenta
  - - din conţinutul drenului aplicat intraoperator cultura microbiană este pozitivă
  - - din secreţiile intraabdominale recoltate intraoperator sau din prelevatul histopatologic prin coloraţie gram la examinare microscopică sunt puse în evidenţă bacterii
  - - hemocultura este pozitivă şi semnele investigaţiei imagistice (radiologic, echografic, CT, MR sau investigare cu izotopi) pledează pentru o infecţie intraabdominală.
    
    Observaţie: pancreatita acută nu se Încadrează În subgrup decât cu condiţia originii infecţioase ale acestuia.
5. e) Enterocolita necrozantă
  
  Pentru diagnosticul enterocolitei necrozante la sugar sunt necesare prezenţa următoarelor:
  
  Cel puţin două din următoarele semne, fără o altă cauză determinată: vărsătură, distensie abdominală, resturi alimentare în stomac
  
  şi
  
  prezenţa macroscopică sau microsopică a sângelui în materiile fecale
  
  şi
  
  cel puţin una din următoarele semne radiologice
  - - pneumoperitoneu
  - - pneumatoză intestinală
  - - imagini nemodificate şi rigide la nivelul anselor intestinului subţire
J) Infecţiile genitale
1. a) Endometrita
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu:
  
  Criteriul 1: Din prelevatul intraoperator, aspirat endocavitar sau biopsie ,cultură microbiană pozitivă
  
  Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o altă cauză determinată, sunt prezente cel puţin două: febră (peste 38°C), durere abdominală, sensibilitate uterină sau secreţie purulentă din cavitatea uterină
  
  Observaţie: Endometrita post parfum este considerată infecţie nosocomială
  
  cu excepţia situaţiilor când lichidul amniotic a fost infectat Înaintea internării În spital sau preluarea gravidei in spital a avut loc după 48 ore de la ruperea membranelor.
2. b) Infecţiile episiotomiei
  
  Pentru diagnostic sunt necesare realizarea următoarelor criterii:
  
  Criteriul 1: După naştere vaginală la plaga de episiotom este prezentă o secreţie purulentă
  
  Criteriul 2: După naştere vaginală pe locul plăgii episiotomiei apare abcesul.
  
  Observaţie: După unele opinii episiotomia nu este intervenţie chirurgicală
3. c) Infecţiile în situsul bontului vaginal
  
  Pentru diagnostic sunt necesare cel puţin una din următoarele criterii: Criteriul 1: De la nivelul bontului vaginal după histerectomie se elimină o secreţie purulentă.
  
  Criteriul 2: La nivelul bontului vaginal după histerectomie apare un abces
  
  Criteriul 3: Din secreţiile de la nivelul bontului vaginal după histerectomie, cultura microbiologică este pozitivă.
  
  Observaţie: Infecţia bontului vaginal se Încadrează În subgrupa infecţiei de organ
4. d) Alte infecţii ale organelor genitale (epididimită, prostatită, vaginită, ooforită, metrita şi alte infecţii profunde ale ţesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infecţiei bontului vaginal
  
  Din criteriile de mai jos cel puţin una trebuie să fie prezentă:
  
  Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din secreţia sau prelevatul histologic recoltat din regiunea afectată
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau prin examen histopatologic pot fi observate semne relevante pentru un proces infecţios sau abces
  
  Criteriul 3: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două fără o altă cauză depistată: febră peste 38°C, senzaţie de vomă, vărsătură, durere, sensibitate sau disurie
  
  şi
  
  cel puţin una din următoarele situaţii
  - - hemocultură pozitivă
  - - procesul patologic a fost diagnosticat de medic
K) Infecţiile sistemului nervos central:
1. a) Infecţii intracraniene (abcesul, infecţia sub- şi epi-durală, encefalita)
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau dura mater cultură microbiană pozitivă
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau prin examen histopatologic semnele unui abces sau ale unui proces infecţios sunt evidente
  
  Criteriul 3: Din semnele de mai jos, în absenţa unei alte cauze, sunt prezente cel puţin două: cefalee, vertij, febă peste 38°C, semne de focar, tulburare senzorială sau confuzie
  
  şi
  - - din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiană este pozitivă
  - - prezenţa antigenului specific în sânge sau urină
  - - infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografie)
  - - anticorpi specifici de fază acută (lgM) sau creşterea anticorpilor specifici lgG de patru ori din probe perechi
    
    şi
    
    în diagnosticul antemortem medicul a dispus terapia antimicrobiană adecvată
    
    Criteriul 4: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sus prezente cel puţin două: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, semne de focar sau tulburări de senzoriu
    
    şi
    
    cel puţin una din situaţiile de mai jos
  - - din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiană este pozitivă
  - - prezenţa antigenului specific în sânge sau urină
  - - infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografie)
  - - anticorpi specifici de fază acută (lgM) sau creşterea anticorpilor specifici lgG de patru ori din probe perechi
  Observaţie: În cazul prezenţei concomitente a meningitei şi abcesului intracranian infecţia este considerată şi Încadrată ca infecţie intracraniană
2. b) Meningită sau ventriculită
  
  Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
  
  Criteriul 1: din lichidul cefalorahidian recoltat cultura microbiană este pozitivă
  
  Criteriul 2: din semnele de mai jos, în absenţa altor cauze, cel puţin unul este prezent: febră (peste 38°C), cefalee, redoarea cefii, semne de iritaţie meningeală, semne patognomonice la nivelul nevilor cranieni, iritabilitate
  
  şi
  
  din situaţiile de mai jos cel puţin una este realizată
  - - în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută
  - - colorarea gram şi examenul microscopic direct, confirmă prezenţa bacteriilor în LCR
  - - hemocultură pozitivă
  - - examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă
  - - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (lgM) sau creşterea anticorpilor specifici lgG de patru ori din probe perechi
    
    şi
    
    în cazul diagnosticului antemortem medicul a prescris antibioticoterapie adcvată cazului
    
    Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unul, fără o altă cauză evidentă: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne patognomonice pentru nervi cranieni, iritabilitate
    
    şi
    
    cel puţin una din situaţiile de mai jos:
  - - în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută
  - - colorarea gram şi examenul microscopic direct, confirmă prezenţa bacteriilor în LCR
  - - hemocultură pozitivă
  - - examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă
  - - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (lgM) sau creşterea anticorpilor specifici lgG de patru ori din probe perechi
  şi
  
  în cazul diagnosticului antemortem medicul a prescris antibioticoterapie adcvată cazului
  
  Obse,vatii:
  
  Meningita' nou născutului se consideră nosocomială cu excepţia situaţiei În care sunt
  
  dovezi pentru transmiterea tranplacentară Meningoencefalita este considerată meningită
  
  Abcesul spinal asociat cu meningită este Încadrat ca meningită
  
  Infecţia după shunt se consideră infecţie de plagă cu condiţia că apare Într-un inte,val de un an
3. c) Abces spinal fără meningită
  
  Pentru diagnostic necesită prezenţa a cel puţin un criteriu din următoarele:
  
  Criteriul 1: Din abcesul subdural sau epidural cultura microbiană este pozitivă
  
  Criteriul 2: lntraoperator sau necroptic, respectiv la examenul histopatologic sunt observate semne de abces
  
  Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unu şi nu există altă relaţie de cauzalitate cunoscută: febră peste 38°C, durere, sensibilitate locală, semne de radiculită, parapareză sau paraplegie
  
  şi
  
  cel puţin una din situaţiile de mai jos:
  - - hemocultură pozitivă
  - - există dovezi (radiologice, CT, MR, mielografie, echografie, explorare cu izotopi) pentru abcesul spinal
  şi
  
  antemortem medicul a dispus tratamentul antimicrobian adecvat
  
  Obse,vaţii: Abcesul spinal concomitent cu meningită se Încadrează in subgrupa meningită
L) Infecţiile ochiului, urechii, faringelui şi cavităţii bucale
1. a) Conjunctivita
  
  Cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite:
  
  Criteriul 1: Din proba de secreţie purulentă recoltată de la nivelul conjunctivei oculare sau ale ţesuturilor din vecinătate (pleoapă, cornee, glande lacrimale) cultura microbiologică este pozitivă
  
  Criteriul 2: La nivelul conjunctivei oculare sau ale zonelor oculare învecinate apare durerea şi roşeaţa
  
  şi
  
  din semnele de mai jos cel puţin unul este prezent
  - - în secreţia conjunctivală, la examenul nativ colorat gram sunt observate leucocite şi bacterii
    
    -există o secreţie purulentă în zona afectată
  - - investigarea secreţiei este pozitivă pentru antigene specifice (ELISA sau IF pentru Chlamidydia trachomatis, Herpes simplex, Adenovirus, etc.)
  - - la examenul microscopic al secreţiei sunt prezente macrofagele polinucleate
  - - cultura virală este pozitivă
  - - sunt detectati anticorpi specifici de fază acută (lgM) sau creşterea anticorpilor specifici lgG de patru ori în probe perechi
    
    Obse,vatii:
    
    Infecţiile 'globului ocular nu fac parte din această subgrupă
    
    Conjunctivita iritativă (de ex. după instilaţiile cu nitrat de argint) nu sunt nosocomiale Conjunctivitele În cadrul infecţiilor virale sistemice (rujeola, rubeola, etc.) fac parte din patologia specificată.
2. b) Infecţiile ochiului
  
  Pentru diagnostic este necesara realizarea a cel puţin unuia din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: Probele recoltate de la nivelul camerei anterioare sau posterioare sau din umoarea apoasă, însămânţarea microbiologică rezultă cultură pozitivă
  
  Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente•cel puţin două, fără o altă cauză depistată: durere oculară, tulburare de acuitate vizuală, hipopion (secreţie purulentă în camera anterioară)
  
  şi
  
  cel puţin una din situaţiile de mai jos:
  - - medicul specialist a diagnosticat o infecţie oculară
  - - sunt detectate antigene specifice din sânge (de ex. H. lnfluenzae, S. Pneumoniae)
  - - hemocultură pozitivă
3. c) Infecţiile urechii, mastoidei şi apofizei mastoidei
  
  Pentru diagnosticul infecţiei sunt utilizabile următoarele criterii: Pentru otita externă cel puţin unul din criteriile de mai jos
  
  Criteriul 1: Din secreţia purulentă a conductului auditiv cultură microbiană pozitivă
  
  Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos prezenţa a cel puţin unu, fără o altă acuză determinată: febră peste 38°C, durere şi eritem local sau secreţie purulentă la nivelul conductului auditiv
  
  şi
  
  din secreţia purulentă, examenul microscopic colorat gram pune în evidenţă prezenţa microorganismelor
  
  Pentru otita internă cel puţin unul din criteriile de mai jos
  
  Criteriul 1: Din secreţia urechi interne recoltată intraoperator cultură pozitivă
  
  Criteriul 2: Medicul a emis diagnosticul de otită medie Pentru mastoidită cel puţin unul din criteriile de mai jos
  
  Criteriul 1: Din secreţia purulentă de la nivelul mastoidei cultură pozitivă
  
  Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos este prezent cel puţin unul, fără o altă cauză determinată: febră peste 38°C, durere, sensibilitate şi eritem local, cefalee sau pareză facială
  
  şi
  
  prezenţa a cel puţin una din situaţiile de mai jos
  - - evidenţierea bacteriilor în preparatul microscopic colorat gram din prelevatul secreţiei purulente de la nivelul mastoidei
  - - examenul serologic evidenţiază prezenţa antigenelor specifice
4. d) Infecţiile din cavitatea bucală (stomatita, glosita şi parodontita)
  
  Pentru diagnostic este necesar realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii:
  
  Criteriul 1: Din secreţia purulentă a ţesuturilor din cavitatea bucală cultură pozitivă
  
  Criteriul 2: La examenul cavităţii bucale (examen fizic, intraoperator sau histopatologic) abcesul sau semnele clare ale infecţiei sunt prezente
  
  Criteriul 3: Cel puţin unul din următoarele semne sunt prezente, fără o altă cauză determinată: abces, exulceraţii, pete albe proeminente pe mucoasă inflamată sau plăci / depozite pe mucoasa cavităţii bucale
  
  şi
  
  Cel puţin una din următoarele situaţii:
  - - la examenul microscopic colorat gram al prelevatului recoltat se observă prezenţa bacteriilor
  - - probă pozitivă cu hidroxid de potasiu
  - - la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt observate macrofage polinucleare
  - - apariţia anticorpilor specifici de fază acută (lgM) sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor specifici lgG la examenul serologic
  - - medicul a stabilit diagnosticul de infecţie a cavităţii bucale şi a aplicat un tratament local sau peroral antifungic adecvat
    
    Observaţie: Infecţia herpetică, caz nou, cu manifestare la nivelul cavităţii bucale poate fi nosocomială, dar infecţia recidivantă I reacutizată nu se Încadrează În această categorie de infecţii
5. e) Sinuzitele fronto-maxilare
  
  Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unu este obligatorie pentru diagnostic:
  
  Criteriul 1: Din secreţia purulentă a cavităţilor paranazale şi maxilare cultură microbiană pozitivă
  
  Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos cel puţin unul este prezent, fără o altă acuză depistată: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate la suprafaţa zonei sinusului afectat, cefalee, rinoree cu secreţie purulentă sau obstrucţie nazală
  
  şi
  
  cel puţin una din următoarele situaţii
  - - rezultat edificator la examenul radiologic
  - - imagine radiografică relevantă
6. f) Infecţiile căilor respiratorii superioare (faringita, laringita şi epiglotita)
  
  Din criteriile de mai jos cel puţin unul este realizat:
  
  Criteriul 1: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: febră peste 38°C, eritemul mucoaselor, durere în gât, tuse, disfagie, secreţie purulentă faringiană
  
  şi
  
  din situaţiile de mai jos este realizata cel puţin una
  - - din prelevatele regiunii afectate cultura microbiană pozitivă
  - - hemocultură pozitivă
  - - examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice
  - - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (lgM) sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor lgG specifici în probe perechi
  - - medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acută
    
    Criteriul 2: La examenul fizic, intraoperator sau histopatologic se constată prezenţa abcesului
    
    Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două din semnele de mai jos, fără o altă cauză depistată: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, rinoree sau secreţie purulentă la nivelul faringelui şi
    
    cel puţin una din situaţiile de mai jos este realizata:
  - - din prelevatele regiunii afectate cultura microbiană pozitivă
  - - hemocultură pozitivă
  - - examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice
  - - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (lgM) sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor lgG specifici în probe perechi
  - - medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acută
M) Infecţii sistemice
1. a) Infecţiile diseminate
  
  Sunt infecţii care cointeresează mai multe organe sau sisteme fără o localizare regională / teritorială caracteristică. De cele mai multe ori sunt de etiologie virală (rubeolă, rujeolă, infecţia urliană, varicela, eritema infecţiosum, infecţia HIV, etc.)
  
  Observaţii:
  
  Diagnosticul de cele mai multe ori se bazează pe simptomatologia clinică şi probe de laborator pentru diagnosticul etiologic.
  
  Febra de origine necunoscută (FUO) şi starea toxico-septică a nou născutului nu sunt Încadrate În acest grup de patologie.
  
  Exantemele virale şi eruptive fac parte din acest grup de patologie
N) Infecţii nosocomiale la bolnavii cu spitalizare cronică, de lungă durată: 1ă lnfect,iile urinare
1. a) Infecţiile urinare la bolnavii necateterizaţi
  
  Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a trei din semnele de mai jos:
  - - febră peste 38°C şi / sau frison
    
    -apariţia sau accentuarea unei jene dureroase la micţiune şi / sau disurie
  - - apariţia sau accentuarea unei senzaţii dureroase suprapubiene
  - - modificarea caracteristicilor urinei emise
  - - deteriorarea stării fizice şi / sau mentale, eventual incontinenţă urinară
2. b) Infecţiile urinare la bolnavii cu cateter urinar
  
  Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a cel puţin două din următoarele:
  - - febră peste 38°C şi / sau frison
  - - apariţia senzaţiei dureroase sau de tensiune suprapubiană
  - - modificarea caracteristicilor urinei emise
  - - deteriorarea stării fizice şi / sau mintale
    
    2ă Infecţiile respiratorii
    1. a) Faringită şi răceală simplă
      
      Dintre semnele şi simptomele de mai jos prezenţa a cel puţin două:
  - - Rinoree şi / sau strănut
  - - Congestie şi / sau obstrucţie nazală
  - - Durere faringiană, disfonie şi / sau deglutiţie dureroasă
  - - Tuse neproductivă
  - - Microlimfadenopatie latero-cervicală dureroasă
  1. b) Viroză asemănătoare stării gripale
    
    Prezenţa stării febrile (peste 38°C) şi cel puţin trei din următoarele:
    - - Frison, cefalee sau durere oculară retrobulbară, mialgie, astenie sau inapetenţă, durere în gât, apariţia sau accentuarea tusei uscate.
  2. c) Bronşită şi traheobronşită
    
    În prezenţa unui examen radiologic toracic negativ sau în absenţa acestuia sunt obligatorii prezenţa a cel puţin trei semne din următoarele:
    - - Apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante, inspir zgomotos, etc.) apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficială, etc.), stare generală fizică şi/ sau mentală alterată.
  3. d) Pneumonie
    
    Prezenţa a cel puţin două semne din următoarele:
    - - Apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante şi crepitante, inspir zgomotos, dispnee, etc.), apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficială, etc.), stare generală fizică şi/ sau mentală alterată.
    În prezenţa unui rezultat radiologic care evidenţiază pneumonia sau probabilitatea pneumoniei (condensare) sau un infiltrat pulmonar, accentuarea desenului hilar şi / sau perihilar.
  4. e) Otită
    
    Dacă otita este diagnosticată de medic sau există o secreţie otică uni- sau bilaterală. Durerea otică sau prezenţa unei roşeţe congestive locală este edificatoare dacă otorea nu este cu secreţie purulentă .
  5. f) Sinuzită
    
    Este diagnostic clinic emis de un medic.
  6. g) Infecţiile gurii şi cavităţii bucale
  Este un diagnostic clinic stabilit de medic sau medic stomatolog
  
  3 lnfecţile primare ale ţesutul sanghin (sângelui)
  
  Prezenţa a două sau mai multe hemoculturi pozitive din care au fost identificate microorganisme identice sau o hemocultură pozitivă la care poate fi acceptată că nu există doar o suprainfecţie a probei recoltate sau a mediului de cultură
  
  şi
  
  este prezent cel puţin unul din următoarele semne:
  - - febră peste 38°C
  - - hipotermie nou apărută (sub 35°C)
  - - presiune sistolică cu cel puţin 30 mmHg mai mică faţă de cel obişnuit
  - - deteriorarea funcţiei fizice şi mentale
  4ă Gastroenterite
  
  sau şi
  
  Prezenţa a cel puţin unul din următoarele semne/ simptome:
  - - două sau mai multe scaune apoase peste cele obişnuite în 24 ore
  - - două sau mai multe vomismente / vomă în 24 ore
  - - coprobacteriologie pozitivă pentru Salmonella sp. Shigella sp., E. coli O157:H?, Camphylobacter sp.
  rezultate pozitive pentru toxine microbiene specifice (de ex. C. Difficile, etc.)
  
  semne relevante pentru gastroenterită infecţioasa (greaţă, vărsături, scaune diareice, jenă sau durere in regiunea abdominală
  
  5" Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi
  1. a) Celulită şi infecţia plăgii cutanate / subcutane
    
    Prezenţa secreţiei purulente la nivelul plăgii, pielii sau ţesuturilor moi subjacente
    
    şi
    
    Prezenţa unuia din semnele de mai jos:
    - - Febră peste 38°C sau schimbarea defavorabilă a stării mentale I fizice
    - - Senzaţie de căldură şi roşeaţă la nivelul trunchiului sau membrelor
    - - Tumefiere si sensibilitate sau durere la nivelul regiunii afectate
    - - Exacerbarea secretiilor la nivelul leziunii sau a teritoriului. afectat
      
      '
  2. b) Infecţii micotice cutanate
    
    Realizarea următoarelor două criterii:
    - - Prezenţa unei erupţii maculo-papuloase
    - - Diagnosticul micozei de către un medic sau prin probe de laborator
  3. c) lnfectie cutanată herpetică şi herpes zoosteriană
    
    Aln ambele situat' ii realizarea următoarelor două criterii:
    - - Prezenţa u' nei erupţii veziculare pe o suprafaţă segmentară
    - - Diagnosticul de către medic sau prin laborator a unei infecţii specifice
  4. d) Scabie cutanată
    
    Pentru diagnostic este necesara realizarea a două criterii:
    - - Prezenţa unor erupţii maculo-papulare pruriginoase
    - - Diagnosticul scabiei de către un medic cu sau fără confirmarea prin examene de laborator
  I Conjunctivită
  
  Din cele două criterii realizarea a cel puţin unu:
  - - Apariţia unei secreţii purulente la nivelul ochiului sau la ambii ochi de cel puţin 24 ore
  - - Apariţia unei roşeţe noi sau accentuarea celei existente la nivelul conjunctivei oculare, senzaţie dureroasă sau durere locală, cu sau fără prurit, de cel puţin 24 ore
  6; Perioade febrile probabil infecţioase de cauză neelucidată / incertă
  
  Stare febrilă (peste 38°C) în mai multe episoade, cu intervale afebrile de cel puţin 12 ore, stare care este prezentă cel puţin 3 zile şi nu sunt demonstrate cauze evidente infectioase sau neinfectioase
  
  Medicul emite diagnosticul de' stare febrilă de ca'uză neelucidată.
O) Infecţii cu microorganisme genetic modificate artificial şi cu transmitere accidentală sau prin acţiuni de bioterorism.

Orice simptom sau sindrom infecţios care apare sub formă de caz nou şi acut, este prezent la o persoană sau afectează mai mulţi bolnavi şi / sau personal medico sanitar şi epidemiologic este demonstrată legătura de cauzalitate cu activitatea şi / sau produsele şi materialele unui laborator de microbiologie sau, este suspicionată răspândirea intenţionată a agentului etiologic patogen infecţios.

Figura 1..

FIŞA CAZULUI DE INFECTIE NOSOCOMIALĂ *)

'

IN SECTIA................

'

SPITALUL ..........................

Data completării (zz/11/aa): ...........................................

Bolnavul: Nume.....................................

Data naşterii (zz/11/aa): .....................

Data internării (zz/11/aa): ...................

Prenume........................... Sexul...................

Vârsta la data internării ............................... Nr. FO ...............................................................

Diagnostic la internare

Diagnostic la 72 de ore

Salon Nr................................................................................................................................ .

Dacă a fost mutat

se spec1·t·Ica saIonuI ş1• data mutaru..: .....................................................................................

ln secţiile cu profil chirurgical:

Denumirea operaţiei............................................................................................................................... .

data intervenţiei (zz/11/aa): ......................................................................................................

lnfectie nosocomială: .

ID.1ag•nost·Ic c,I·n• Ic: I

debut (zz/11/aa}: .................................................................................................................

Examene microb1. 0IOQ ,ce pentru d.1aQnost',cuId

e• mfecf1e nosocom·1ara:

Data recoltării probei (zz/I1/aa)

Denumirea examenului efectuat

Germeni izolati

Diagnostic

*) Se completeaza pentru fiecare caz nou de infectie nosocomiala {daca un bolnav a avut doua sau mai multe infectii nosocomiale, se completeaza cite o fisa pentru fiecare imbolnavire).

Antibiograma: .........................................................................................................................

Data externarii (zz/11/aa): ....................................

Nr. total zile spitalizare: ...........................

Starea la externare (vindecat, ameliorat, stationar, transferat, decedat):......................... Diagnosticul la externare (sau deces): .................................................................................

Nr. zile de tratament pentru infectia nozocomiala: ............................................................. Factori de risc........................................................................................................................

Semnatura

ANEXA V

PRECAUTIUNI UNIVERSALE

' (PU)

prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al personalului.

SCOPUL aplicarii PU:

CONCEPTUL de PU se referă la:

- măsurile care se aplică in vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, in timpul actului medical.
- sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potential infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală ( sanguină )
- toţi pacienţii se considerati potenţial infectaţi cu HIV, HBV, HCV sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece:

cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj;

REGULI de bază in aplicarea Precautiunilor Universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;
2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV
3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite in practica medicală sunt

contaminate după utilizare.

CONTACTUL

tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIEconsiderat LA

RISC:

- sânge;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian;
- sperma, secreţii vaginale;

- tesuturi;

'

- orice alte fluide or anice vizibil contaminate cu sân e;

APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA:

1. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECT, IE ADECVAT, COMPLET, CORECT;
1. 1.1. DEFINITIE "ECHIPAMENT DE PROTECTIE": bariera intre lucrător şi sursa de infecţie,' utilizată in timpul activităţilor care 'presupun risc de infecţie.
2. 1.2. CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:
  1. 1.2.1. MĂNUŞI
    1. a) TREBUIE UTILIZATE in următoarele situaţii:
      - - anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de
        
        sânge, ţesuturi umane;
      - - abord venos sau arterial;
      - - recoltare de LCR;
      - - contact cu pacienţi care săngerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;
      - - manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, in vederea curătirii, decontaminării.
    2. b) FELUL MANUŞILOR '
      - - de uz unic sterile:
        
        - chirurgie
        
        - examinare interna
        
        intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului in mod normal sterile; uneori sunt necesare mănuşi duble;
        
        - abord vascular prin punctie;
        
        - tegument pacient cu soluţii de continuitate;
        
        - manipularea unor materiale potenţial contaminate;
      - - nesterile curate:
        
        - examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară;
        
        - manipularea de materiale contaminate;
        
        - curăţenie, indepărtare de produse biologice contaminate;
      - - de uz general, menaj, de cauciuc;
        
        - activităţi de intreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate:
        
        - colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar.material moale, suprafeţe contaminate.
        
        - manipularea de materiale contaminate;
        
        - curăţenie, indepărtare de produse biologice
    3. c) MOD DE FOLOSIRE:
      - - schimbare după fiecare pacient;
      - - după folosire se spală mai intâi măinile cu mănuşi, după care acestea se indepărtează, prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o in containerul pentru colectare si apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoţând-o cu grijă şi aruncând-o in acelaşi container aflat la indemână;
      - - după indepărtarea mănuşilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare in timpul activităţii incheiate; mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curată, dezinfectează;
    mănuşile de uz general se pot decontamina si reutiliza, dacănu prezintă semne de deteriorare (perforare, imbătrânire cauciuc, etc.)
  2. 1.2.2. HALATE OBISNUITE
    - - in timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale
  3. 1.2.3. ŞORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din:
    - - secţii cu profil chirurgical;
    - - laboratoare;
    - - servicii de anatomie patologică, medicină legală;
    - - unele activităţi administrative;
    - - servicii de urgenţă.
  4. 1.2.4. MASCA , protejează:
    - - tegumentele;
    - - mucoasele bucală, nazală ale personalului medical.
  5. 1.2.5. PROTECTOARE FACIALE, protejează:
    - - tegumentele;
    - - mucoasele bucală, nazală, oculară.
    - - OCHELARI
    - - ECRAN PROTECTOR etc.
  6. 1.2.6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală in timpul instituirii respiraţiei artificiale.
  7. 1.2.7. BONETE - simple (textile), sau impermeabile
    - - CIZME DE CAUCIUC
2. SPALAREA MAINILOR şi a altor parţi ale tegumentelor

- IMPORTANTA
- - cel mai important si uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării agentilor microbieni.
  
  -CÂND? ,
- - la intrarea in serviciu şi la părăsirea locului de muncă;
- - la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
- - inainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie bolnavii cu mare receptivitate;
- - inainte şi după aplicarea unui tratament;
- - inainte şi după efectuarea de investigaţii şi proceduri invazive;
- - după scoaterea manuşilor de protecţie;
- - după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
- - inainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os;
- - după folosirea batistei;
- - după folosirea toaletei;
- - după trecerea mâinii prin păr;
- - după activităţi administrative, gospodăreşti.
  
  -CUM?
- - indepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor;
- - unghii ingrijite, tăiate scurt;
- - utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obisnuită;
- - două săpuniri consecutive;
- - in cazuri de urgentă este permisă utilizarea de antiseptice ca inlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină;
- - in unele situatii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor:
- - după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă;