DECIZIE nr. 802 din 19 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, şi, în special, a celor ale art. 11 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, şi, în special, a celor ale art. 11 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Gheorghiţă Grigore în Dosarul nr. 5.255/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale reprezintă o modalitate de aplicare a normelor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.255/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicată de Gheorghiţă Grigore într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că instituirea taxei pe poluare este neconstituţională, întrucât este percepută anticipat, nu are niciun fel de finalitate pentru mediul înconjurător şi încalcă principiul potrivit căruia poluatorul plăteşte. Se apreciază că ordonanţa de urgenţă nu oferă suficiente garanţii pentru ca sumele de bani colectate să se facă venit la Fondul de mediu. Se mai susţine că taxa în cauză are caracter retroactiv şi că este reglementată printr-un act cu putere inferioară legii. Totodată, sunt încălcate şi exigenţele constituţionale referitoare la condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile art. 11 din ordonanţa de urgenţă criticată sunt neconstituţionale, întrucât încalcă exigenţele art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, în ansamblu, şi art. 11 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, în special, şi, în consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii. Acest din urmă text are următorul cuprins:

"Taxa rezultată ca diferenţă între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, şi cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 35 alin. (1) şi (2) privind dreptul la un mediu sănătos, ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 115 alin. (4) şi (5) privind delegarea legislativă şi ale art. 139 alin. (3) privind impozitele, taxele şi celelalte contribuţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la criticile de constituţionalitate extrinsecă, şi anume pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, se reţine că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în contextul în care Comisia Europeană deschisese procedura de infringement împotriva României în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene. Pentru a evita o eventuală procedură în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, Guvernul a emis această ordonanţă de urgenţă. În expunerea de motive, pentru a se justifica starea extraordinară, precum şi urgenţa reglementării, se invocă necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Curtea constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, autorităţile statului român s-au angajat să garanteze ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, din reglementările comunitare cu caracter obligatoriu şi din actul de aderare. În acest sens, Guvernul este abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţă de Uniunea Europeană. Astfel, folosirea ordonanţelor de urgenţă pentru punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea comunitară în situaţia în care era iminentă declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie este pe deplin constituţională. În aceste condiţii, se constată că ordonanţa de urgenţă criticată respectă exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie.

De asemenea, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 21 aprilie 2008, depusă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Senat pe data de 24 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, şi a intrat în vigoare la 1 iulie 2008. Prin urmare, sunt respectate exigenţele art. 115 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia ordonanţele de urgenţă intră în vigoare numai după depunere spre dezbatere în procedură de urgenţă la camera competentă şi după publicarea în Monitorul Oficial al României.

În final, Curtea mai reţine că ordonanţa de urgenţă nu este un act normativ inferior legii din punct de vedere al forţei juridice. Aceasta se adoptă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, text care permite Guvernului să emită astfel de ordonanţe cu condiţia respectării unor exigenţe strict stabilite prin textul Constituţiei.

II. Cu privire la criticile de constituţionalitate intrinseci a ordonanţei de urgenţă, se reţin următoarele:

1. Obligaţia pozitivă a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile ordonanţei de urgenţă criticate; acest act normativ taxează, în funcţie de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc. De altfel, sub aspect fiscal, o atare taxă este expresia la nivel legal a textului constituţional al art. 35.

2. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 249 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, a reţinut că este competentă să se pronunţe asupra proporţionalităţii şi echităţii impozitelor, taxelor sau oricăror alte contribuţii fiscale. În consecinţă, raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că, deşi principiul enunţat de autorul excepţiei - poluatorul plăteşte - nu este de rang constituţional, din punct de vedere al echităţii, o atare taxă trebuie plătită de către poluator, situaţie care se regăseşte în ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constată că, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizează autovehiculul respectiv pentru ca în funcţie de aceasta să regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxă calculată în funcţie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. În cauza de faţă, nu suntem în faţa unei taxe plătite anticipat, ci a uneia care este exigibilă la prima înmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate reţine nicio încălcare a principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.

3. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 139 alin. (3) din Constituţie, se constată că textul ordonanţei de urgenţă criticate cuprinde suficiente prevederi care să asigure şi să garanteze afectarea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei pe poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede programele şi proiectele pentru protecţia mediului finanţate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede că taxa se plăteşte de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unităţile Trezoreriei Statului pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu. Desigur, nerespectarea cu intenţie de către funcţionarii statului a prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă sub aspectul afectării speciale a sumelor de bani încasate constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 302^1 din Codul penal.

4. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 499 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2009, a stabilit, în esenţă, că taxa instituită iniţial prin art. I din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, avea un pronunţat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie şi de vârsta autovehiculului. Prin urmare, Legea nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, şi anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecţie a mediului.

Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziţii de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefineşte taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct faţă de cel iniţial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.

Faptul că iniţial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule şi, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanţa de urgenţă viza numai restituirea sumei plătite în plus faţă de cuantumul datorat, nu şi situaţia în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susţine că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. Astfel, natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, şi anume cuantumul ei.

De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2009, reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe.

De asemenea, se reţine că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să îşi recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este şi favorabilă.

În consecinţă, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, şi, în special, a celor ale art. 11 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Gheorghiţă Grigore în Dosarul nr. 5.255/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly

_________