DECIZIE nr. 580 din 20 iulie 2016

asupra iniţiativei legislative a cetăţenilor intitulate "Lege de revizuire a Constituţiei României"

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    Valer Dorneanu - preşedinte

    Marian Enache - judecător

    Petre Lăzăroiu - judecător

    Mircea Ştefan Minea - judecător

    Mona-Maria Pivniceru - judecător

    Livia Doina Stanciu - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu - judecător

    Varga Attila - judecător

    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

1. Cu adresa nr. 986 din 22 iunie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.978 din 27 iunie 2016, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale propunerea legislativă a cetăţenilor de revizuire a art. 48 alin. (1) din Constituţie, înregistrată la Senat cu nr. Bp 293 din 23 mai 2016, împreună cu originalele listei de susţinători.

2. Documentaţia transmisă Curţii Constituţionale de către Senat cuprinde:

- cererea înregistrată la Biroul Permanent al Senatului sub nr. Bp 293 din 23 mai 2016, prin care Preşedintele Comitetului de iniţiativă, domnul Mihai Gheorghiu, a solicitat înregistrarea propunerii legislative a cetăţenilor;

- expunerea de motive "privind adoptarea proiectului de lege pentru modificarea art. 48 alin. (1) din Constituţia României";

- propunerea legislativă care face obiectul iniţiativei;

- extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, cuprinzând expunerea de motive, propunerea legislativă ce face obiectul iniţiativei cetăţeneşti, Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.200 din 6 noiembrie 2015 referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată "Lege de revizuire a Constituţiei României" şi Declaraţia de constituire a Comitetului de iniţiativă pentru promovarea propunerii legislative a cetăţenilor privind revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituţia României;

- centralizatorul întocmit de Senat cuprinzând numărul de dosare şi, respectiv numărul de semnături ale susţinătorilor iniţiativei legislative, structurat pe judeţe: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea, împreună cu tabelele corespunzătoare fiecăruia dintre judeţele menţionate;

- opisuri distincte, pe judeţe, cu privire la numărul de dosare/semnături valide, întocmite de iniţiatori;

- dosarele cu liste de susţinători ai iniţiativei legislative a cetăţenilor, din judeţele: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea (total 40 judeţe şi municipiul Bucureşti).

3. Potrivit expunerii de motive care însoţeşte propunerea legislativă a cetăţenilor, aceasta a fost iniţiată pentru a înlătura orice echivoc pe care utilizarea termenului de "soţi" în cuprinsul art. 48 alin. (1) din Constituţie ar putea să-l creeze în conturarea noţiunii de "familie", a raportului dintre "familie" şi dreptul fundamental al bărbatului şi al femeii de a se căsători şi de a întemeia o familie. Se arată că prin înlocuirea termenului de "soţi", cu expresia "bărbat şi femeie", se asigură implementarea precisă şi literală a unor expresii consacrate cu puterea unor garanţii imuabile destinate ocrotirii familiei, recunoscută drept "elementul natural şi fundamental al societăţii" în art. 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acelaşi sens, şi în România, doar "bărbatul şi femeia" împreună se bucură de recunoaştere şi garantarea universală a dreptului de a se căsători şi de a întemeia o familie pe baza unor importante considerente de natură istorică, culturală şi morală specifice societăţii româneşti.

4. Se precizează că atât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cât şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale operează în mod intenţionat cu noţiunea de "bărbat şi femeie", şi nu cu cea de "soţi" în ce priveşte recunoaşterea dreptului la căsătorie şi consacrarea dreptului de a întemeia o familie. Din această perspectivă, se consideră necesară modificarea primului alineat al art. 48 din Constituţia României, atât pentru a evita dezbateri nenecesare şi interpretări contradictorii, cât şi pentru a recunoaşte în mod neechivoc că dreptul de a întemeia o familie este un drept fundamental destinat bărbatului şi femeii, de care ei se bucură nu individual, ci împreună.

5. Potrivit art. 16 pct. 1 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în data de 10 decembrie 1948, "bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie". O formulare similară se regăseşte şi în Convenţia europeană a drepturilor omului, în care art. 12 prevede că: "Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept."

6. În România, în preocuparea sa continuă de a asigura respectarea obligaţiei constituţionale asumate prin art. 20 din Constituţie, potrivit căruia "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", legiuitorul a adoptat în mod expres o definiţie a noţiunii de "soţi", începând cu 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare noul Cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Legea nr. 71/2011. Astfel, art. 258 "Familia" alin. (4) precizează: "În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie." În ceea ce priveşte definiţia căsătoriei, art. 259 "Căsătoria" alin. (1) precizează: "Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii." Chiar dacă dispoziţiile Codului civil sunt de generală aplicare şi reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil, nu poate fi omis riscul ca, sub efectul unor presiuni de moment, străine dezvoltării durabile şi sănătoase a societăţii, dreptul bărbatului şi al femeii de a se căsători şi de a întemeia o familie să sufere alterări, îngrădiri şi interpretări, chiar legislative, străine de spiritul şi interesul fundamental de ocrotire a celei mai importante instituţii umane de pretutindeni: familia.

7. Se mai arată că impactul socio-economic al modificării propuse este unul pozitiv, cu efecte ce au potenţialul de a contribui la soluţionarea unor probleme în materia drepturilor fundamentale ale bărbatului şi femeii, şi anume "evoluţia demografică îngrijorătoare" şi "rata alarmantă a copiilor născuţi în afara căsătoriei."

8. Potrivit Eurostat, România ocupă locul 5 în Uniunea Europeană cu cele mai multe căsătorii anuale după Lituania, Cipru, Malta şi Letonia. Acest fapt indică nu numai că familia şi căsătoria au o importanţă majoră în societatea românească, ci relevă şi existenţa unei puternice cutume sociale în privinţa căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. La nivel european însă, din cauza lipsei unei politici mai eficiente de protejare a familiei, întemeiate pe actul căsătoriei, cât şi datorită apariţiei şi încurajării unor noi forme de convieţuire legale a determinat, din 1965 până azi, o scădere cu 50% a ratei de căsătorie în cele 28 de state membre. Pentru a evita această tendinţă, statul român trebuie să ia exemplul altor state membre precum Polonia, Croaţia, Slovacia, Letonia, Lituania şi Ungaria în a consfinţi explicit căsătoria ca o uniune dintre un bărbat şi o femeie şi să urmărească o politică durabilă de stimulare şi protecţie a instituţiei familiei.

9. Conceptele de familie şi de căsătorie derivă din realitatea firească a evoluţiei socio-umane, ele definind o sumă de drepturi şi obligaţii comune şi specifice bărbatului şi femeii, priviţi împreună, ca elemente intrinseci şi naturale ale formării unui cuplu, având ca scop fundamental perpetuarea. Experienţa altor comunităţi umane de-a lungul istoriei a relevat că societăţile care nu au respectat şi promovat legile naturale de formare, dezvoltare şi ocrotire a familiei au dispărut sau au fost absorbite şi asimilate de alte grupuri sau forme de organizare şi manifestare etnică consolidate tocmai prin protejarea şi asumarea conceptului de familie. Într-un stat de drept, ca formă de organizare democratică, existenţa normelor sociale este obiectiv necesară în scopul identificării necesităţii adoptării unor reglementări legale. Protejarea constituţională a familiei împotriva oricăror tentative de erodare a căsătoriei, ca uniune liber consimţită dintre bărbat şi femeie, în scopul întemeierii unei familii şi al procreării, se impune astfel drept o măsură esenţială pentru protejarea poporului român, a identităţii şi unităţii acestuia în marea familie europeană.

10. În ceea ce priveşte prevederile dreptului european, statelor membre le revine competenţa exclusivă de a adopta acte normative în materia instituţiilor juridice specifice dreptului familiei, cu excepţia câtorva aspecte cu implicaţii transfrontaliere în scopul asigurării cooperării judiciare în materie civilă, care este supusă unei proceduri distincte în conformitate cu art. 81 alin. (3) al Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene. În mod specific, în materie de căsătorie, jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (CJUE) confirmă existenţa unei competenţe exclusive a statelor membre. Astfel, în Hotărârea din 1 aprilie 2008, pronunţată în Cauza C-267/06 Tadao Maruko împotriva Versorgungsanstalt der deutschen Buhnen, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a precizat că "starea civilă şi prestaţiile care derivă din aceasta reprezintă materii ce intră în competenţa statelor membre, iar dreptul comunitar nu aduce atingere acestei competenţe". În Hotărârea din 10 mai 2011, pronunţată în Cauza C-147/08, Jurgen Romer împotriva Freie und Hansestadt Hamburg, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reiterat aceeaşi poziţie, întărind faptul că în materie de stare civilă a persoanelor, competenţa le revine statelor membre. Se invocă, totodată, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, arătându-se că prevede acelaşi punct de vedere în articolul 9 - Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie. Astfel, în documentul explicativ al Convenţiei care a elaborat Carta se evidenţiază faptul că statele membre sunt libere să dispună asupra componenţei uniunii căreia îi este atribuit statutul de căsătorie. În acest sens, un număr de 13 state europene au adoptat reglementări constituţionale prin care căsătoria este în mod explicit recunoscută ca uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.

11. Familia şi instituţia căsătoriei sunt protejate în temeiul art. 8 şi art. 12 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care reglementează dreptul la viaţă privată şi de familie şi dreptul bărbatului şi al femeii de a se căsători şi întemeia o familie. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidenţiat în jurisprudenţa sa recentă privind încălcarea art. 8 din Convenţie dreptul imuabil al statelor membre de a proteja căsătoria şi familia în conformitate cu realităţile sociale specifice fiecărui stat şi cu nevoia fiecărei naţiuni de a-şi proteja valorile sociale fundamentale. De asemenea, instanţa europeană a confirmat că dreptul de a se căsători şi întemeia o familie înglobează conceptul tradiţional de căsătorie dintre un bărbat şi o femeie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului reţine în mod explicit că reglementarea şi protejarea căsătoriei ca uniune rezervată exclusiv bărbatului şi femeii nu reprezintă în sine o încălcare a art. 8 şi/sau 12 din Convenţie, în măsura în care şi celelalte forme de convieţuire socială se bucură de o recunoaştere şi protecţie legislativă şi dacă o astfel de protecţie nu afectează un interes public şi general al statului respectiv. Cu toate acestea, cu ocazia adoptării acestei ultime decizii, s-a putut constata cum interpretarea termenului constituţional de "soţi" a fost precizată doar prin raportare la punctul de vedere al Guvernului Italiei şi al unor organizaţii nonguvernamentale reprezentante ale unor grupuri minoritare şi fără a se ţine seama de realităţile sociale ale Republicii Italiene şi de opinia majorităţii cetăţenilor acestui stat.

12. În expunerea de motive se mai invocă şi Rezoluţia Consiliului Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind protecţia familiei din data de 3 iulie 2015, care reafirmă că familia reprezintă grupul natural şi fundamental al societăţii şi trebuie în mod esenţial protejată de către stat. De asemenea, se admite că familia joacă un rol crucial în prezervarea identităţii culturale, a tradiţiei, a moralei şi a valorilor societăţii şi se evidenţiază faptul că părinţii, având obligaţia primordială de creştere şi protecţie a copiilor, sunt primii care au rolul de a-i educa în privinţa normelor şi a valorilor fundamentale ale societăţii.

13. La dosar au fost depuse o serie de documente şi cereri amicus curiae, cuprinzând atât argumente în susţinerea iniţiativei de revizuire a Constituţiei, cât şi împotriva acesteia.

14. Astfel, prin memoriul amicus curiae al Asociaţiei ACCEPT, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 3.409 din 17 iunie 2016, se solicită Curţii ca, în exercitarea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, să avizeze negativ iniţiativa cetăţenească, punând capăt astfel unui exerciţiu inutil şi ilegal, ca fiind manipulator şi generator de ură la nivelul întregii societăţi.

15. În memoriul amicus curiae formulat de ILGA-Europe, împreună cu organizaţiile Amnesty International, ECSOL şi International Commission of Jurists, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.096 din 28 iunie 2016, se arată, în esenţă, că "revizuirea constituţională propusă, dacă este adoptată ca lege, ar contraveni obligaţiei României conform legislaţiei internaţionale privind drepturile omului de a respecta, apăra şi realiza drepturile omului, inclusiv dreptul de a nu fi discriminat, dreptul la egalitate în faţa legii şi de ocrotire egală din partea legii şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie".

16. În memoriul amicus curiae formulat de Centrul pentru Resurse Juridice, Societatea Academică din România, Institutul pentru Politici Publice, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară "Împreună", Centrul pentru Inovare Publică, Asociaţia ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice, Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA, Asociaţia Funky Citizens, Asociaţia Română Anti-SIDA, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Fundaţia PACT, Centrul de Studii Juridice şi Drepturile Omului, Asociaţia E-Romnja (Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome), Fundaţia Romanian Angel Appeal, Asociaţia FRONT, Asociaţia Expert Forum, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, Asociaţia Umanistă Română, Asociaţia Secular-Umanistă din România, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii - Romani CRISS, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.240 din 1 iulie 2016, sunt supuse Curţii o serie de argumente juridice considerate esenţiale, "în scopul avizării negative a proiectului de lege".

17. În intervenţia privind propunerea legislativă a cetăţenilor de revizuire a Constituţiei formulată de Organizaţia ADF Internaţional, transmisă de Coaliţia pentru Familie şi înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.472 din 6 iulie 2016, se solicită Curţii Constituţionale "să avizeze pozitiv propunerea legislativă" de revizuire a Constituţiei României.

18. În memoriul depus de Coaliţia pentru Familie, din partea Organizaţiei Liberty Counsel, respectiv amicus curiae în sprijinul propunerii legislative a cetăţenilor de revizuire a Constituţiei României, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.731 din 14 iulie 2016, se solicită Curţii Constituţionale să aprobe propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei şi să permită referendumul susţinut de semnatarii acesteia.

19. În memoriul formulat de Asociaţia Medicilor Catolici Bucureşti, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.766 din 15 iulie 2016, se apreciază, în esenţă, asupra protecţiei familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, cu referire punctuală la educaţia copiilor.

20. În memoriul depus de Coaliţia pentru Familie, din partea Organizaţiei European Center for Law and Justice, respectiv amicus curiae în sprijinul propunerii legislative a cetăţenilor de revizuire a Constituţiei României, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.786 din 18 iulie 2016, se arată că propunerea de revizuire a Constituţiei nu încalcă limitele prevăzute de art. 152 din Legea fundamentală.

21. Cu privire la toate aceste memorii, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudenţa sa, în sensul că "procedeul intervenţiei în calitate de amicus curiae în procedura din faţa Curţii Constituţionale nu reprezintă o extindere a cadrului procesual existent [...] Depunerea de note scrise, în aceste condiţii, nu echivalează cu atribuirea vreunei calităţi procesuale [...], ci are semnificaţia exprimării unei opinii/poziţii a unei terţe persoane faţă de litigiul constituţional asupra problemei deduse instanţei a quo, cu scopul de a sprijini instanţa de contencios constituţional în soluţionarea cauzei" (Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 15 martie 2016).

CURTEA,

22. Examinând propunerea legislativă a cetăţenilor intitulată "Lege de revizuire a Constituţiei României", raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, precum şi ale Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, constată următoarele:

23. Competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra tuturor iniţiativelor legislative de revizuire a Constituţiei este prevăzută de dispoziţiile art. 146 lit. a) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora Curtea se pronunţă "din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei".

24. În privinţa acestei atribuţii sunt aplicabile, de asemenea, dispoziţiile art. 150-152 din Constituţie, cuprinse în Titlul VII - "Revizuirea Constituţiei", având următorul cuprins:

- Art. 150 - Iniţiativa revizuirii: "(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată [...] de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

- Art. 152 - Limitele revizuirii: "(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(3)Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război."

25. Întrucât iniţiativa de revizuire a Constituţiei aparţine cetăţenilor, alături de normele legii organice a Curţii Constituţionale care reglementează competenţa acesteia de verificare a constituţionalităţii iniţiativelor cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei, sunt aplicabile în cauză şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 8 iunie 2004, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii stabilesc obiectul verificării pe care Curtea o realizează în privinţa îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 150 din Constituţie.

26. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 189/1999, republicată: "Curtea Constituţională, din oficiu sau pe baza sesizării preşedintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat iniţiativa, va verifica:

27. Potrivit art. 7 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare:

"(3) Curtea Constituţională se pronunţă în termen de 30 de zile de la sesizare asupra propunerii legislative şi în termen de 60 de zile de la sesizare asupra propunerii de revizuire a Constituţiei.

28. Art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare, la care normele mai sus citate fac referire, prevăd următoarele: "(1) Atestarea calităţii de cetăţean cu drept de vot şi a domiciliului susţinătorilor se face de către primarul localităţii fie personal, fie, în localităţile urbane, şi prin funcţionarii primăriei împuterniciţi de primar în acest scop. Atestarea se face prin verificarea listei de susţinători, iar în ceea ce priveşte domiciliul, în colaborare cu organul local de poliţie, dacă este cazul. [...]

29. Faţă de aceste prevederi, Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe asupra iniţiativei legislative a cetăţenilor de modificare a art. 48 alin. (1) din Constituţie. În exercitarea competenţei sale în acest cadru constituţional şi legal, Curtea verifică:

- întrunirea numărului minim de susţinători pentru promovarea iniţiativei, prevăzut la art. 150 alin. (1) din Constituţie (500.000 de cetăţeni cu drept de vot), precum şi respectarea dispersiei teritoriale în judeţe şi în municipiul Bucureşti, prevăzute de art. 150 alin. (2) din Constituţie (cetăţenii ce iniţiază revizuirea să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării/cel puţin 20.000 de semnături de susţinere în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti); verificarea are în vedere şi condiţiile pe care Legea nr. 189/1999 le impune, în privinţa publicării iniţiativei legislative cetăţeneşti şi a atestării listelor de susţinători;

- caracterul constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei cetăţenilor, aşadar respectarea limitelor revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie.

30. Nu intră în competenţa Curţii examinarea oportunităţii propunerii de revizuire a Constituţiei, aceasta revenind Parlamentului, în calitate de organ reprezentativ suprem, respectiv cetăţenilor, care îşi pot exprima direct voinţa la referendumul ce constituie ultima etapă a procedurii de adoptare a legilor constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 151 din Constituţie. Astfel fiind, consideraţiile de această natură cuprinse în cererile amicus curiae urmează a fi avute în vedere, în mod corespunzător, în etapele subsecvente controlului de constituţionalitate a iniţiativei de revizuire a Constituţiei. Cât priveşte verificarea listelor de susţinători, aceasta vizează atestarea de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale ori de către împuterniciţii acestora, iar nu activitatea membrilor comitetului de iniţiativă, a modului de colectare a semnăturilor ori a corectitudinii datelor colectate. Analiza acestor din urmă acte sau fapte excedează competenţei Curţii Constituţionale.

31. Procedând la examinarea iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei, Curtea constată, mai întâi că propunerea legislativă ce face obiectul acestei iniţiative, precum şi expunerea de motive care o însoţeşte, semnată de comitetul de iniţiativă format din 16 membri, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 25 noiembrie 2015, în cadrul termenului de maximum 30 de zile de la emiterea Avizului Consiliului Legislativ nr. 1.200 din 6 noiembrie 2015, prevăzut la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare.

32. Verificând, în continuare, dacă listele de susţinători sunt atestate de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale ori de către împuterniciţii acestora, Curtea reţine că atestarea listelor de susţinători nu s-a făcut, în unele cazuri, cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale aplicabile, constatându-se diverse abateri de la cadrul legal. Există, astfel, liste de susţinători care nu sunt atestate (de exemplu: Bucureşti - Sectorul 6, Caraş-Severin, Constanţa, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sălaj, Timiş), precum şi liste de susţinători prezentate în fotocopie (de exemplu: Botoşani, Călăraşi, Iaşi, Suceava, Timiş). S-a mai constatat că atestarea listelor de susţinători nu s-a făcut, în unele cazuri, cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare, existând situaţii în care atestarea calităţii de cetăţean cu drept de vot şi a domiciliului susţinătorilor, prevăzută la art. 5 din Legea nr. 189/1999, cu modificările ulterioare, s-a făcut de către persoane împuternicite de primar, însă în localităţi rurale (ex: Galaţi, Vâlcea) sau semnătura din formula de atestare nu aparţine primarului, ci viceprimarului, secretarului primăriei, altor persoane (ex: Constanţa, Galaţi, Vâlcea), nu există numărul şi/sau data împuternicirii (Vâlcea), lipseşte data atestării (ex: Alba, Bacău, Bihor, Brăila, Cluj, Iaşi, Prahova, Sibiu), formula de atestare este incompletă (ex: Arad, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Caraş-Severin, Cluj, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea) sau atestarea a fost ataşată în fotocopie (ex: Botoşani, Iaşi, Neamţ). Alte omisiuni sau neregularităţi, cum sunt lipsa precizării exprese a numelui persoanei care a efectuat atestarea, în condiţiile în care ştampila aplicată este a primarului, există număr de la registratură, precum şi semnătura (ex: Argeş), reţinerea eronată a numărului de semnături valide (în mai multe situaţii au fost constatate erori de calcul sau erori materiale, însă în tabelele centralizatoare s-au reţinut datele corecte) sau lipsa unei corelaţii perfecte între datele Comitetului de iniţiativă şi datele din formula de atestare a primarului (ex: Vâlcea, Timiş), nu au fost apreciate ca fiind încălcări ale dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/1999, câtă vreme atestarea a fost realizată de persoanele prevăzute de textul legal sau operează o prezumţie simplă în acest sens. Susţinătorii care nu sunt atestaţi şi cei care sunt atestaţi cu încălcarea dispoziţiilor legale, precum şi cei care nu îndeplinesc condiţiile de atestare, potrivit menţiunilor cuprinse în listele centralizatoare pe judeţe, nu pot fi luaţi în calcul la stabilirea numărului de susţinători ai iniţiativei legislative. Scăzând din numărul total al susţinătorilor iniţiativei legislative (2.760.516) numărul celor ale căror semnături nu au fost legal atestate (62.039), rezultă un număr total de 2.698.477 de susţinători ale căror semnături sunt legal atestate. Aşadar, erorile constatate, explicabile având în vedere numărul foarte mare de susţinători înregistraţi, nu sunt de natură să atragă neconstituţionalitatea iniţiativei de revizuire a Constituţiei, fiind deci îndeplinită condiţia prevăzută de art. 150 alin. (1) din Constituţie, respectiv existenţa unui număr de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot necesar pentru iniţierea revizuirii Constituţiei.

33. Pe baza examinării dosarelor cu susţinătorii iniţiativei legislative, inclusiv din punct de vedere al legalităţii atestării, s-a constatat că un număr de 39 judeţe (Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea) şi municipiul Bucureşti îndeplinesc, fiecare, condiţia de a avea cel puţin 20.000 de semnături legal atestate în susţinerea iniţiativei legislative. Practic, este vorba despre toate judeţele din care s-au colectat semnături, cu excepţia judeţului Harghita. Astfel fiind, Curtea constată că este întrunită şi condiţia dispersiei teritoriale, prevăzută de art. 150 alin. (2) din Constituţie.

34. Constatând îndeplinită cerinţa referitoare la iniţiatorii revizuirii, Curtea va proceda, în continuare, la verificarea caracterului constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei cetăţenilor, ceea ce presupune examinarea acesteia în raport de dispoziţiile art. 152 din Constituţie, care stabilesc limitele revizuirii Constituţiei. Norma constituţională de referinţă reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin. (1) şi (2) ale art. 152] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin. (3) al art. 152].

35. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, privitoare la normalitatea împrejurărilor revizuirii Constituţiei, dispoziţiile art. 152 alin. (3) din Legea fundamentală, care interzic revizuirea Constituţiei pe durata stării de asediu sau a stării de război, se coroborează cu cele ale art. 63 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora revizuirea Constituţiei nu se poate realiza în perioada în care mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. Curtea constată că, în cauză, nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.

36. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă impune analiza prin raportare la dispoziţiile art. 152 alin. (1) şi (2) din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială, precum şi dacă modificările propuse au ca efect suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale sau a garanţiilor acestora.

37. Realizând această verificare, Curtea constată că iniţiativa de revizuire are ca obiect un text cuprins în Titlul II al Constituţiei - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, respectiv art. 48 - Familia, care are în prezent următorul cuprins:

"(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

38. Se propune o nouă redactare a alin. (1) al art. 48 din Constituţie, după cum urmează: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor." Deosebirea faţă de redactarea actuală a aceluiaşi alineat constă în înlocuirea sintagmei "între soţi" cu sintagma "între un bărbat şi o femeie".

39. Curtea constată că această modificare nu pune în discuţie valorile expres şi limitativ enumerate de art. 152 alin. (1) din Constituţie, şi anume: caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială. Prin urmare, iniţiativa de revizuire a Constituţiei este constituţională prin raportare la dispoziţiile alin. (1) al art. 152 din Legea fundamentală.

40. Analizând, în continuare, conformitatea modificării propuse cu prevederile alin. (2) al art. 152 din Legea fundamentală, referitoare la interdicţia suprimării vreunui drept sau libertate fundamentală sau a garanţiilor acestora, Curtea constată, mai întâi, că textul propus a fi modificat are ca denumire marginală Familia, iar, în conţinut, stabileşte o serie de principii şi garanţii în privinţa căsătoriei. Având în vedere conţinutul reglementării, Curtea reţine că art. 48 din Constituţie consacră şi protejează dreptul la căsătorie, şi relaţiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viaţă familială/respectarea şi ocrotirea vieţii familiale, cu un conţinut juridic mult mai larg, consacrat şi ocrotit de art. 26 din Constituţie, potrivit căruia "(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

41. Întrucât propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria şi relaţiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie în sensul art. 26 din Constituţie, Curtea urmează să stabilească numai dacă prin modificarea propusă de iniţiatorii revizuirii Constituţiei se suprimă dreptul la căsătorie, ori o garanţie a acestuia.

42. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, prin noţiunea "a suprima" se înţelege "a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula". Examinând redactarea art. 48 alin. (1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constată că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să înlăture, elimine ori anuleze instituţia căsătoriei. De asemenea, toate garanţiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituţional de referinţă, rămân neschimbate. Prin înlocuirea sintagmei "între soţi" cu sintagma "între un bărbat şi o femeie", se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului. În anul 1991, când Constituţia a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradiţională, de uniune între un bărbat şi o femeie. Această idee este susţinută de evoluţia ulterioară a legislaţiei în materia dreptului familiei din România, precum şi de interpretarea sistematică a normelor constituţionale de referinţă. Astfel, art. 48 din Constituţie defineşte instituţia căsătoriei în corelaţie cu protecţia copiilor, deopotrivă "din afara căsătoriei" şi "din căsătorie". Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepţia legiuitorului constituant în privinţa căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naşte copii.

43. Astfel fiind, Curtea constată că iniţiativa de revizuire a Constituţiei este constituţională în raport de prevederile art. 152 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu suprimă dreptul la căsătorie ori garanţii ale acestuia.

44. Propunerea de modificare a art. 48 alin. (1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie şi relaţiile de familie ce rezultă din căsătorie. Alte drepturi fundamentale, la care fac referire memoriile amicus curiae depuse la dosar, nu sunt puse în discuţie de iniţiativa de revizuire şi, prin urmare, nu pot face obiectul analizei de constituţionalitate a acesteia.

45. Având în vedere aceste considerente, dispoziţiile art. 146 lit. a) teza a II-a din Constituţie, prevederile Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Legii nr. 189/1999, republicată, cu unanimitate de voturi,

Constată că iniţiativa legislativă a cetăţenilor intitulată "Lege de revizuire a Constituţiei României" îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 150 şi art. 152 din Constituţie.

Decizia se comunică iniţiatorilor revizuirii, precum şi Preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 iulie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

-----