LEGE nr. 59 din 26 decembrie 1968

privind comisiile de judecată

EMITENT

MAREA ADUNARE NAŢIONALA

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 169 din 27 decembrie 1968 *) Republicată în BULETINUL OFICIAL nr. 27 din 9 martie 1973    

Capitolul 1

Organizarea comisiilor de judecată    

Articolul 1

Comisiile de judecată, expresie a democraţiei socialiste, a creşterii rolului opiniei publice în viaţa socială, sînt organe obşteşti de influentare şi jurisdicţie, alese în adunări generale ale oamenilor muncii sau în sesiuni ale consiliilor populare, prin care se realizează participarea maselor largi la înfăptuirea legalităţii şi la educarea socialistă a cetăţenilor în spiritul promovării unei atitudini corecte faţă de muncă, intaririi şi dezvoltării avutului obştesc, precum şi al asigurării unei bune comportări în societate.

În îndeplinirea sarcinilor ce le revin, comisiile de judecată incearca împăcarea părţilor în unele pricini şi judeca abateri de la regulile de convieţuire socială, litigii de muncă, precum şi unele litigii patrimoniale.

   

Articolul 2

Comisiile de judecată se constituie:

a) în întreprinderi, organizaţii economice, instituţii şi celelalte organizaţii socialiste de stat, pe lîngă comitetele de direcţie şi, respectiv, organele de conducere ale acestora; ...  b) în organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, pe lîngă organele de conducere ale acestora; ...  c) pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti, ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale comunelor. ...     

Articolul 3

Comisiile de judecată prevăzute în art. 2 lit. a şi b se constituie în organizaţiile socialiste care au cel puţin 100 angajaţi sau membri.

În organizaţiile socialiste cu un număr mare de angajaţi sau membri, organele de conducere pot stabili sa funcţioneze, în caz de nevoie, mai multe comisii de judecată.

Pentru organizaţiile socialiste cu mai puţin de 100 angajaţi sau membri, cu sediul în aceeaşi localitate cu organul lor superior, se va constitui o singura comisie de judecată pe lîngă acel organ, dacă împreună au cel puţin 100 angajaţi sau membri.

   

Articolul 4

Pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare prevăzute în art. 2 lit. c se constituie comisii de judecată, pentru rezolvarea pricinilor privind pe cetăţeni.

Comitetele executive ale comisiilor populare pot stabili sa funcţioneze asemenea comisii, în caz de nevoie, şi în sate şi cartiere. Competenţa teritorială a comisiilor din sate şi cartiere se stabileşte de comitetele executive ale consiliilor populare pe lîngă care acestea funcţionează.

Pentru rezolvarea pricinilor privind pe angajaţii comitetelor executive ale consiliilor populare prevăzute în art. 2 lit. c şi pe angajaţii şi membrii organizaţiilor socialiste, situate în aceeaşi localitate, în care nu se pot înfiinţa comisii de judecată în condiţiile art. 3, se va constitui o singura comisie pe lîngă comitetul executiv al consiliului popular, dacă împreună au cel puţin 100 angajaţi sau membri. În cazul în care nu au împreună cel puţin acest număr de angajaţi sau membri, pricinile se vor rezolva de comisiile prevăzute în alin. 1.

   

Articolul 5

Comisiile de judecată sînt alcătuite din 5 membri, care se aleg, în condiţiile legii de faţa, pe timp de 2 ani, după cum urmează:

a) membrii comisiilor prevăzute în art. 3, de către angajaţii sau membrii organizaţiilor respective; ...  b) membrii consiliilor de judecată prevăzute în art. 4, de către consiliile populare. ... 

Membrii consiliilor de judecată se aleg dintre persoanele majore, care au o pregătire corespunzătoare şi reputaţie nestirbita.

Membrii comisiilor prevăzute în alin. 1 lit. a se aleg dintre angajaţii, membrii cooperatori sau membrii celorlalte organizaţii obşteşti, iar membrii comisiilor prevăzute în alin. 1 lit. b se aleg dintre persoanele domiciliate în localităţile respective.

Propunerile de candidaţi în vederea alegerii se fac de oamenii muncii şi organizaţiile obşteşti; listele cuprinzînd propunerile de candidaţi se vor afişa cu cel puţin 10 zile înainte de data alegerii, la sediul organizaţiilor la care se fac alegerile sau, după caz, la sediul comitetelor executive ale consiliilor populare.

   

Articolul 6

Membrii comisiei de judecată desemnează dintre ei un preşedinte şi un înlocuitor al acestuia.

Comisia de judecată îşi exercită atribuţiile în complet de 3 membri, prezidat de preşedinte sau de inlocuitorul sau.

   

Articolul 7

Cînd rezolva litigii de muncă privind pe angajaţii organizaţiilor socialiste, completul de judecată se întregeşte cu 2 membri delegaţi, unul de către conducerea organizaţiei socialiste şi celălalt de către comitetul sindicatului, constituindu-se în comisie cu atribuţii de soluţionare a litigiilor de aceasta natură.

   

Articolul 8

Lucrările cu caracter tehnic ale comisiei de judecată vor fi efectuate de un secretar desemnat, după caz, de conducerea organizaţiei socialiste sau comitetul executiv al consiliului popular pe lîngă care funcţionează comisia.

Secretarul comisiei de judecată va fi desemnat dintre persoanele care au studii juridice, iar în lipsa, dintre cele cu pregătire şi experienta corespunzătoare pentru îndeplinirea acestei sarcini.

   

Articolul 9

Nu pot fi membri ai comisiilor de judecată persoanele care fac parte din conducerea organizaţiilor socialiste.

   

Articolul 10

Membrii comisiei de judecată care nu justifica încrederea ce li s-a acordat pot fi revocaţi de cei care i-au ales.

Dacă comisia se descompleteaza din orice cauza, completarea ei se face în condiţiile prevăzute în art. 5.

   

Capitolul 2

Competenţa comisiilor de judecată     Secţiunea I Competenţa comisiilor de judecată din întreprinderi, organizaţii economice, instituţii şi celelalte organizaţii de stat

§1. Judecarea unor abateri de la regulile de convieţuire socială      

Articolul 11

Comisiile de judecată din întreprinderi, organizaţii economice, instituţii şi celelalte organizaţii socialiste de stat judeca pricinile privitoare la următoarele fapte săvîrşite de angajaţii acestora la locul de muncă şi care, prezentind pericol social redus, nu se considera infracţiuni, ci constituie abateri*:

a) lovirea sau alte violenţe care nu au cauzat o vătămare integrităţii corporale sau sănătăţii, ameninţarea, precum şi insulta; ... 

* Textul art. 11 alin. 1 prima fraza este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din februarie 1973.

b) furtul şi abuzul de încredere între membrii aceluiaşi colectiv, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500 lei; ...  c) sustragerile sub orice formă din avutul obştesc, cînd săvîrşirea lor nu a fost inlesnita prin fals, distrugerea sau degradarea cu intenţie a unui bun din avutul obştesc şi abuzul în serviciu, dacă în toate aceste cazuri valoarea pagubei pricinuite nu depăşeşte 500 lei, cu excepţia cazurilor în care fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol maşini, instalaţii, depozite, alte bunuri sau valori importante, ori ar fi putut provoca tulburări grave în desfăşurarea procesului muncii; ...  d) neglijenţa în serviciu, dacă valoarea pagubei pricinuite avutului obştesc nu depăşeşte 1000 lei, cu excepţia cazurilor în care fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol maşini, instalaţii, depozite, alte bunuri sau valori importante, ori ar fi putut provoca tulburări grave în desfăşurarea procesului muncii, precum şi a celor în care fapta a creat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei trenurilor sau a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată. ... 

Constituie de asemenea abateri şi se judeca de aceleaşi comisii faptele constind în stricăciuni provocate locuinţelor, precum şi instalaţiilor comune din imobilele proprietate de stat, aflate în administrarea directa a organizaţiilor socialiste cu care angajaţii se afla în raporturi de muncă, săvîrşite de aceştia cu intenţie şi prin care s-a adus avutului obştesc o paguba ce nu depăşeşte 500 lei*.

Tot asemenea constituie abateri instigarea, complicitatea, tăinuirea şi favorizarea la una dintre faptele prevăzute în acest articol.

Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică dacă făptuitorul a fost anterior condamnat**.

* Textul art. 11 alin. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

** Alineatul 4 al art. 11 a fost introdus potrivit art. I pct. 3 din Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

Condamnarea anterioară se considera inexistenta dacă fapta nu mai este prevăzută ca infracţiune de legea penală, infracţiunea a fost săvîrşită în timpul minorităţii, s-a împlinit termenul de reabilitare sau cel de prescripţie a executării pedepsei, ori dacă infracţiunea săvîrşită a fost amnistiată*.

De asemenea, dispoziţiile alin. 1-3 nu se aplică dacă faţă de făptuitor s-au luat în ultimii 3 ani, de cel mult două ori, măsuri de influentare obsteasca ori i s-au aplicat sancţiuni cu caracter administrativ prevăzute de legea penală, fără a se tine seama dacă, potrivit art. 47, măsura de influentare obsteasca se considera că nu a fost aplicată sau ca executarea sancţiunii cu caracter administrativ s-a prescris*.

Prejudiciile cauzate prin fapte repetate săvîrşite cu intenţie, pînă la aplicarea unei pedepse sau a unei sancţiuni cu caracter administrativ ori luarea unei măsuri de influentare obsteasca, se totalizează. În acelaşi fel se procedează şi cînd prejudiciile au fost cauzate prin fapte săvîrşite fără intenţie*.

§2. Impaciuirea în unele infracţiuni şi judecarea unor fapte prevăzute de legea penală      

Articolul 12

Comisiile de judecată din întreprinderi, organizaţii economice, instituţii şi celelalte organizaţii socialiste de stat incearca împăcarea părţilor în următoarele infracţiuni prevăzute de Codul penal, săvîrşite de angajaţi la locul de muncă:

a) lovire sau alte violenţe (art. 180 alin. 2); ...  b) vătămare corporală din culpa (art. 184 alin. 1)**; ...  c) calomnie (art. 206); ...  d) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este mai mare de 500 lei. ... 

* Alineatele 5, 6, şi 7 ale art. 11 au fost introduse potrivit dispoziţiilor art. I pct. 3 din Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

** Textul art. 12 alin. 1 lit. b este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

De asemenea, incearca împăcarea părţilor în următoarele infracţiuni săvîrşite la locul de muncă, dacă făptuitorul a mai fost condamnat şi nu exista vreunul dintre cazurile arătate în art. 11 alin. 5 sau dacă făptuitorul se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 11 alin. 6*:

a) lovire sau alte violenţe (art. 180 alin. 1); ...  b) ameninţare (art. 193); ...  c) insulta (art. 205); ...  d) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este de cel mult 500 lei. ... 

În cazul cînd, pentru faptele de lovire sau alte violenţe (art. 180 alin. 1), vătămare corporală din culpa (art. 184 alin. 1) şi insulta (art. 205), împăcarea părţilor nu a reuşit şi dacă la ultima şedinţa în care s-a încercat împăcarea persoana vătămată a cerut ca plîngerea să fie soluţionată de comisie, aceasta va proceda la judecarea pricinii.

* Textul art. 12 alin. 2 prima fraza este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

§3. Judecarea unor litigii de muncă      

Articolul 13

Comisiile de judecată din întreprinderi, organizaţii economice, instituţii şi celelalte organizaţii socialiste de stat, constituite conform prevederilor art. 7, judeca următoarele litigii de muncă, dacă obiectul lor are o valoare de cel mult 5000 lei sau este neevaluabil în bani:

a) litigiile dintre angajaţi şi organizaţiile socialiste în legătură cu încheierea şi executarea contractului de muncă; ...  b) litigiile privind pretenţii referitoare la drepturi în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în munca, în cazul în care nu se contesta temeinicia şi legalitatea acestor măsuri. ...     

Articolul 14

Nu intră în competenţa de judecată a comisiilor prevăzute în art. 13:

a) contestaţiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum şi orice litigii în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în munca, altele decît cele prevăzute în art. 13 lit. b; ...  b) orice alte litigii care, printr-o dispoziţie expresă a legii, sînt date în competenţa altor organe.  ...      Secţiunea II Competenţa comisiilor de judecată din organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti    

Articolul 15

Comisiile de judecată din organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti au următoarea competenţa:

a) judeca pricinile privitoare la abaterile prevăzute în art. 11 alin. 1 şi 3, săvîrşite de membrii sau angajaţii acestor organizaţii; ...  b) incearca împăcarea părţilor în infracţiunile prevăzute în art. 12 alin. 1 şi 2 şi judeca faptele prevăzute în art. 12 alin. 3, săvîrşite de membrii sau angajaţii acestor organizaţii, la locul de muncă; ...  c) judeca, constituite conform prevederilor art. 7, litigiile de muncă prevăzute în art. 13 dintre aceste organizaţii şi angajaţii lor. ... 

Prevederile art. 11 alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, în cazul stricaciunilor provocate locuinţelor sau instalaţiilor comune din imobilele proprietatea organizaţiilor cooperatiste ori a celorlalte organizaţii obşteşti.

   

Articolul 16

Comisiile de judecată din cooperativele agricole de producţie au, pe lîngă competenţa prevăzută în art. 15, şi pe aceea de a judeca litigiile privind plingerile membrilor cooperativelor agricole de producţie împotriva hotărîrilor consiliului de conducere al cooperativei, prin care au fost obligaţi la despăgubiri pentru pagube aduse cooperativei, precum şi împotriva hotărîrilor prin care consiliul de conducere le-a rezolvat cererile referitoare la retributia muncii, dacă în toate aceste cazuri obiectul lor are o valoare de cel mult 5000 lei.

   

Articolul 17

Comisiile de judecată din cooperativele meşteşugăreşti au, pe lîngă competenţa prevăzută în art. 15, şi pe aceea de a judeca litigiile dintre cooperativele meşteşugăreşti şi membrii acestora, în legătură cu pagubele aduse cooperativei, precum şi orice pretenţii dintre cooperativele meşteşugăreşti şi membrii cooperatori în legătură cu raporturile de muncă, dacă în toate aceste cazuri obiectul lor are valoare de cel mult 5000 lei.

   

Articolul 18

Nu intră în competenţa comisiilor de judecată din organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti judecarea următoarelor pricini:

a) contestaţiile şi litigiile prevăzute în art. 14; ...  b) cererile de restituire a bunurilor aduse ca aport social în natura de membrii cooperativelor meşteşugăreşti sau, după caz, a contravalorii acestor bunuri, precum şi cererile privind restituirea părţilor sociale.  ...      Secţiunea III Competenţa comisiilor de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare

§1. Judecarea unor abateri de la regulile de convieţuire socială      

Articolul 19

Comisiile de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti sau comunelor în care domiciliază făptuitorul judeca pricinile privitoare la următoarele fapte săvîrşite de cetăţeni şi care, prezentind pericol social redus, nu se considera infracţiuni, ci constituie abateri*:

a) lovirea sau alte violenţe care nu au cauzat o vătămare integrităţii corporale sau sănătăţii, ameninţarea, precum şi insulta; ... 

* Textul art. 19 prima fraza este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

b) abuzul de încredere savirsit între persoane fizice, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 5000 lei; ...  c) stricăciuni provocate locuinţelor precum şi instalaţiilor comune, săvîrşite cu intenţie, prin care s-a adus avutului obştesc o paguba ce nu depăşeşte 500 lei. ... 

Constituie de asemenea, abateri: instigarea, complicitatea, tăinuirea şi favorizarea la una dintre faptele prevăzute în alin. 1.

Dispoziţiile art. 11 alin. 4-7 sînt aplicabile*.

§2. Impaciurea în unele infracţiuni şi judecarea unor fapte prevăzute de legea penală      

Articolul 20

Comisiile de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti sau comunelor în care domiciliază făptuitorul, incearca împăcarea părţilor în următoarele infracţiuni prevăzute de Codul penal, săvîrşite de cetăţeni:

a) lovire sau alte violenţe (art. 180 alin. 2); ...  b) vătămarea corporală din culpa (art. 184 alin. 1)**; ...  c) calomnie (art. 206); ...  d) furtul savirsit între soţi ori între rude apropiate sau de către un minor în paguba tutorelui sau ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de acesta (art. 210). În cazul acestei infracţiuni, sînt competente sa incerce împăcarea părţilor şi comisiile de judecată de la locul săvîrşirii faptei**; ...  e) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este mai mare de 500 lei; ...  f) tulburarea de posesie (art. 220). ... 

* Alineatul 3 al art. 19 a fost introdus potrivit dispoziţiilor art. I pct. 7 din Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

** Textul art. 200 alin. 1 lit. b şi d este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

De asemenea, incearca împăcarea părţilor în următoarele infracţiuni săvîrşite de cetăţeni, dacă făptuitorul a mai fost condamnat şi nu exista vreunul dintre cazurile arătate în art. 11 alin. 5 sau dacă făptuitorul se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 11 alin. 6*:

a) lovire sau alte violenţe (art. 180 alin. 1); ...  b) ameninţare (art. 193); ...  c) insulta (art. 205); ...  d) abuzul de încredere (art. 213), cînd valoarea pagubei este de cel mult 500 lei. ... 

În cazul cînd, pentru faptele de lovire sau alte violenţe (art. 180 alin. 1), vătămare corporală din culpa (art. 184 alin. 1) şi insulta (art. 205), împăcarea părţilor nu a reuşit şi dacă la ultima şedinţa în care s-a încercat împăcarea persoana vătămată a cerut ca plîngerea să fie soluţionată de comisie, aceasta va proceda la judecarea pricinii.

§3. Impaciurea în unele litigii patrimoniale şi judecarea acestor litigii      

Articolul 21

Comisiile de judecată de pe lîngă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale comunelor în care domiciliază pîrîtul incearca împăcarea părţilor în litigiile dintre persoane fizice, avînd ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, cînd valoarea litigiului nu depăşeşte 30000 lei**.

Dispoziţiile alin. 1 nu sînt aplicabile în litigiile privind succesiuni, imparteli de bunuri şi obligaţii de întreţinere.

* Textul art. 20 alin. 2 prima fraza este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

** Textul art. 21 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

   

Articolul 22

Comisiile judeca litigiile prevăzute în art. 21, în cazul în care împăcarea părţilor nu a reuşit şi dacă la ultima şedinţa la care s-a încercat împăcarea, părţile au convenit ca litigiul să fie soluţionat de comisia de judecată.

§4. Impaciurea şi judecarea pricinilor privind pe angajaţi precum şi membrii unor organizaţii obşteşti      

Articolul 23

Comisiile de judecată prevăzute în art. 4 alin. 1, atunci cînd judeca pricini privind pe angajaţii comitetelor executive ale consiliilor populare ori pe angajaţii sau membrii organizaţiilor socialiste în care nu se pot înfiinţa comisii de judecată, precum şi cele la care se referă art. 4 alin. 3, au aceeaşi competenţa ca şi comisiile prevăzute în secţiunile I şi II.

Comisiile de judecată prevăzute în art. 4 alin. 1 judeca, de asemenea, litigiile de muncă privind pe angajaţii persoanelor fizice, precum şi pe aceia ai persoanelor juridice altele decît organizaţiile socialiste, dacă obiectul acestor litigii are o valoare de cel mult 5000 lei, cu excepţia contestaţiilor împotriva desfacerii contractului de muncă.

    Secţiunea IV Dispoziţii comune    

Articolul 24

Deosebit de competenţa prevăzută în secţiunile I, II şi III, comisiile de judecată rezolva pricinile trimise de organele judiciare în vederea luării unor măsuri de influentare obsteasca, ca o consecinţa a înlocuirii răspunderii penale.

   

Articolul 25

Cînd o faptă din cele prevăzute în art. 11 şi 12 sau din cele la care se referă art. 24 a fost săvîrşită la locul de muncă, de un angajat sau de un membru al unei organizaţii socialiste împreună cu o persoană din afară acestei organizaţii, rezolvarea cauzei se face de către comisia de judecată din organizaţia socialistă unde s-a savirsit fapta. Aceeaşi comisie judeca abaterile prevăzute în art. 11 alin. 3 şi atunci cînd faptele celor din afară organizaţiei socialiste se judeca separat.

   

Articolul 26

Comisia de judecată este competenţa sa rezolve pricina şi în cazul în care angajatul, membrul cooperator sau membrul altei organizaţii obşteşti nu mai lucrează în organizaţia respectiva, însă fapta a fost săvîrşită ori litigiul s-a ivit în timpul cît a făcut parte din acea organizaţie.

   

Capitolul 3

Măsurile de influentare obsteasca şi celelalte măsuri ce se pot lua de comisiile de judecată    

Articolul 27

Comisiile de judecată pot lua prin hotărîre, în cazurile în care judeca abateri de la regulile de convieţuire socială şi unele fapte prevăzute de legea penală, potrivit dispoziţiilor art. 11, 12 alin. 3, art. 15 alin. 1 lit. a şi b şi alin. 2, art. 19, 20 alin. 3, art. 23 alin. 1 şi art. 24, una dintre următoarele măsuri de influentare obsteasca:

a) mustrarea cu avertisment, care consta în dojenirea celui care a savirsit abaterea, punîndu-i-se, totodată, în vedere ca dacă nu se va indrepta în viitor se va lua faţă de el o măsura mai severă; ...  b) amenda de la 50 la 2000 lei. Aceasta măsura nu poate fi luată împotriva minorului care nu realizează cistiguri din munca*. ... 

Măsuri de influentare obsteasca se vor aplica minorilor între 14-16 ani numai dacă se va stabili ca au savirsit fapta cu discernămînt.

Comisiile de judecată pot dispune, atunci cînd apreciază ca este cazul, afişarea hotărîrilor prin care s-au aplicat măsuri de influentare obsteasca. Afişarea se va face la locul de muncă sau, după caz, la comitetul executiv al consiliului popular, în urma rămînerii definitive a hotărîrilor.

* Textul art. 27 alin. 1 lit. b este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

   

Articolul 28

Aplicarea unei măsuri de influentare pentru abateri săvîrşite la locul de muncă nu exclude posibilitatea aplicării de sancţiuni disciplinare.

Cînd comisia de judecată, care a luat o măsura de influentare pentru abateri săvîrşite la locul de muncă, considera ca acestea au şi aspect disciplinar, sesizează organele de conducere ale organizaţiilor socialiste, pentru a aprecia dacă nu este cazul să aplice o sancţiune disciplinară.

Dacă prin fapta săvîrşită s-a cauzat o paguba, comisia obliga pe cel care a produs-o la repararea acesteia.

   

Capitolul 4

Procedura în faţa comisiilor de judecată     Secţiunea I Sesizarea comisiei şi procedura de rezolvare    

Articolul 29

Comisia de judecată poate fi sesizată:

a) în cazurile abaterilor de la regulile de convieţuire socială săvîrşite, la locul de muncă, de angajaţi, membrii cooperatori sau membrii celorlalte organizaţii obşteşti, de către: ... 

- conducerea organizaţiei socialiste;

- comitetul executiv al consiliului popular;

- persoana vătămată ;

b) în cazul litigiilor de muncă dintre organizaţiile socialiste şi angajaţii sau membrii acestora, precum şi în cazul celorlalte litigii de muncă, de către partea interesată; ...  c) în cazul pricinilor în care se efectuează procedura impaciuirii, precum şi în cel al abaterilor de la regulile de convieţuire socială săvîrşite de cetăţeni în afară locului de muncă, după caz, de persoana vătămată sau partea interesată. În cazul abaterilor la care se referă alineatul precedent la lit. a şi c, comisia de judecată poate fi sesizată şi de instanţa de judecată, de procuror sau de organele de cercetare*. ...     

Articolul 30

Termenul de sesizare a comisiei de judecată, pentru abaterile de la reguli de convieţuire socială, este de o luna de cînd cel în drept să facă sesizarea a ştiut cine este făptuitorul, dar nu mai mult de un an de la săvîrşirea faptei.

Termenul de sesizare în infracţiunile pentru care se efectuează procedura de impaciuire este de 2 luni din ziua în care persoana vătămată sau, după caz, reprezentantul legal al acestuia, a ştiut cine este făptuitorul.

Termenele de sesizare în litigiile de muncă sînt cele prevăzute în Codul muncii sau în alte acte normative, iar în litigiile patrimoniale, cele prevăzute în legea civilă.

Sesizarea facuta în termen legal, dar adresată unui organ de urmărire penală sau unei instanţe de judecată, ori unei alte comisii decît cea indreptatita, este considerată valabilă, iar pricina va fi trimisa comisiei îndreptăţite sa o examineze.

   

Articolul 31

Preşedintele comisiei fixează termenul şedinţei şi dispune chemarea părţilor iar atunci cînd este cazul, dispune şi chemarea martorilor.

Comisia de judecată incearca împăcarea în termen de cel mult 30 zile de la sesizare, în cazul în care legea prevede aceasta procedura.

Judecarea pricinilor se face în termen de 30 zile de la sesizare sau, după caz, de la data cînd încercarea de împăcare nu a reuşit.

   

Articolul 32

Şedinţele comisiei de judecată sînt publice.

* Alineatul final al art. 29 a fost introdus potrivit dispoziţiilor art. I pct. 12 din Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of.nr. 20 din 28 februarie 1973.

În situaţii deosebite, data şedinţelor de judecată se va aduce la cunoştinţa, după caz, şi comitetului executiv al consiliului popular, comitetului sindical de secţie, comitetului sindicatului, sau organului de conducere al cooperativei sau organizaţiei obşteşti respective.

La cererea comisiei, organizaţiile socialiste sînt obligate sa pună la dispoziţie actele în legătură cu pricina şi sa dea informaţiile necesare.

   

Articolul 33

Cînd comisia de judecată are temeiuri sa creadă ca făptuitorul se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 11 alin. 4 şi 6, dovada acestor situaţii se va face întotdeauna cu înscrisuri oficiale*.

   

Articolul 34

În pricinile în care se efectuează procedura de impaciuire, comisia stăruie ca părţile să se împace; dacă s-au împăcat, comisia constata aceasta printr-un proces-verbal. Cînd vreuna dintre părţi şi-a luat obligaţii în legătură cu repararea pagubei, plata unei sume de bani sau predarea unui bun mobil, acestea vor fi cuprinse de asemenea în procesul-verbal, care va fi semnat şi de părţi.

   

Articolul 35

Dacă încercarea de împăcare nu a reuşit şi nici nu s-a cerut ca pricina să fie judecata de comisie, sau dacă la doua termene consecutive se prezintă numai persoana vătămată ori, după caz, reclamantul, iar cealaltă parte lipseşte nemotivat, comisia încheie un proces-verbal, care serveşte drept dovada necesară pentru sesizarea judecătoriei. Lipsa nejustificată a persoanei vătămate sau, după caz, a reclamantului la doua termene consecutive este socotită drept retragere a plingerii ori cererii.

În cauzele în care se efectuează procedura de impaciuire, dacă împăcarea nu s-a făcut în termen de 30 zile, partea interesată se poate adresa instanţei de judecată, căreia îi va prezenta dovada eliberata de comisie, din care rezultă ca procedura de impaciuire nu s-a efectuat în termen.

* Textul art. 33 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

   

Articolul 36

Examinarea pricinii în faţa comisiei se desfăşoară după cum urmează:

- preşedintele expune conţinutul sesizării;

- se asculta părţile şi martorii; declaraţiile martorilor se consemnează în scris şi vor fi semnate de ei, precum şi de preşedinte;

- se administrează orice alte dovezi necesare pentru rezolvarea pricinii.

Părţile pot pune întrebări persoanelor chemate în faţa comisiei.

În caz de amînare a judecării se întocmeşte un proces-verbal, aratindu-se motivele care au determinat amînarea.

După administrarea probelor, preşedintele da cuvintul părţilor, iar cînd considera necesar, poate da cuvintul şi altor persoane care asista la dezbateri. În desfăşurarea cauzelor de competenţa comisiilor de judecată se foloseşte limba română. În faţa comisiilor de judecată din unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, se asigura folosirea limbii materne a acelei populaţii.

Părţile care nu vorbesc limba în care se desfăşoară cauzele li se asigura posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului şi dreptul de a vorbi în faţa comisiei şi a pune concluzii, prin traducător.

   

Articolul 37

Cînd constata ca fapta a fost săvîrşită şi ca făptuitorul este vinovat, comisia, ţinînd seama de gravitatea faptei şi de persoana făptuitorului, ia una dintre măsurile prevăzute în prezenta lege.

În cazurile în care persoana indicată în sesizare nu a fost gasita vinovata ori fapta nu a fost săvîrşită de aceasta persoana, precum şi atunci cînd sesizarea s-a făcut peste termen, comisia dispune închiderea dosarului.

În litigiile de muncă şi în cele patrimoniale, comisia, în raport de probele făcute, admite, în întregime sau în parte, cererea sau contestaţia reclamantului ori o respinge.

   

Articolul 38

În pricinile primite de la instanţele judecătoreşti în vederea luării unor măsuri de influentare, constatarea instanţelor cu privire la existenta faptei şi vinovăţia făptuitorului este obligatorie pentru comisia de judecată.

   

Articolul 39

Cînd făptuitorul este minor, comisia de judecată, fie ca a luat sau nu cu privire la aceasta vreo măsura de influentare, dacă apreciază din datele dosarului ca minorul este expus sa devină infractor sau ca dezvoltarea sa fizica, morala ori intelectuală este primejduita, sesizează autoritatea tutelara.

    Secţiunea II Hotărîrile şi căile de atac    

Articolul 40

Comisia de judecată hotărăşte cu majoritatea voturilor completului, după care se pronunţa în şedinţa publică.

Hotărîrea cuprinde denumirea organizaţiei socialiste, numele membrilor comisiei şi al secretarului, numele şi, după caz, domiciliul sau sediul părţilor, susţinerile acestora, descrierea în esenta a faptei sau a litigiului, probele administrate, textele de lege aplicate, soluţia şi data pronunţării, indicarea caii de atac şi menţiunea dacă pronunţarea s-a făcut în prezenta sau în lipsa părţilor. Hotărîrea se semnează de toţi membrii comisiei şi de secretar şi se comunică părţilor care au lipsit la pronunţare.

   

Articolul 41

Împotriva hotărîrilor date de comisiile de judecată, partea nemultumita poate face plîngere la judecătoria în a carei raza teritorială funcţionează comisia, în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii sau de la comunicare, dacă a lipsit la pronunţare:

a) în cazurile privind abateri de la regulile de convieţuire socială şi fapte prevăzute de legea penală, precum şi în cele trimise de organele judiciare în vederea luării unei măsuri de influentare; ...  b) în cazurile privind litigii de muncă, al căror obiect are o valoare mai mare de 1000 lei sau este neevaluabil în bani; ...  c) în cazurile privind litigiile patrimoniale dintre persoanele fizice. ... 

Plîngerea se depune la comisia de judecată, care o înaintează de îndată judecătoriei, împreună cu dosarul.

Judecătoria fixează termenul de judecată cu citarea părţilor, iar după cercetarea cauzei şi, atunci cînd este cazul, după administrarea de noi probe, pronunţa o hotărîre definitivă care se executa în condiţiile legii.

Hotărîrile comisiilor de judecată, împotriva cărora nu s-a făcut plîngere în termen, sînt definitive şi executorii.

   

Articolul 42

Hotărîrile definitive prin care s-au aplicat măsuri de influentare obsteasca angajaţilor, membrilor cooperatori sau membrilor celorlalte organizaţii obşteşti se vor comunică conducerii organizaţiilor respective, pentru a fi aduse la cunoştinţa colectivelor de muncă.

   

Articolul 43

Hotărîrile date de comisia de judecată în rezolvarea litigiilor de muncă sînt executorii. Ele sînt şi definitive dacă au fost date în litigii al căror obiect are o valoare ce nu depăşeşte 1000 lei. Aceste hotărîri pot fi reexaminate de comisie, după caz, la sesizarea sindicatului sau a comisiei de revizie din organizaţia socialistă, facuta în termen de 30 zile de la pronunţarea hotărîrii. Procurorul poate sesiza judecătoria în termen de 60 zile de la pronunţare, din oficiu sau la cererea părţii interesate, dacă apreciază ca hotărîrea comisiei de judecată în urma reexaminarii este netemeinica sau nelegală. Hotărîrea data de judecătorie în aceasta situaţie este definitivă.

   

Articolul 44

În cazul în care, după pronunţarea hotărîrii de către comisia de judecată, pentru aceeaşi fapta s-a început urmărirea penală, executarea hotărîrii pronunţate de comisie se suspenda pînă la soluţionarea procesului penal, iar dacă a intervenit o condamnare, se considera revocată de drept.

   

Articolul 45

Hotărîrile comisiei de judecată rămase definitive, precum şi procesele-verbale încheiate în caz de împăcare atunci cînd cel reclamat s-a obligat sa repare paguba, sa plătească o sumă de bani, ori sa predea un bun mobil, se pun în executare fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi. În acelaşi mod se pun în executare şi hotărîrile comisiei de judecată care sînt executorii potrivit prevederilor art. 43 alin. 1.

Amenzile se fac venit la bugetul statului.

   

Articolul 46

Hotărîrile executorii ale comisiei de judecată prin care s-au recunoscut ori acordat drepturi de orice fel organizaţiile socialiste şi cele prin care s-a luat măsura prevăzută în art. 27 alin. 1 lit. b se vor comunică organelor în drept în vederea executării lor.

Hotărîrile comisiei de judecată prin care s-a luat o măsura de influentare obsteasca nu pot fi executate dacă a trecut un an de la data cînd au rămas definitive.

   

Articolul 47

Dacă în termen de un an de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a aplicat o măsura de influentare obsteasca făptuitorul nu a mai savirsit nici o faptă dintre cele prevăzute de legea de faţa sau de legea penală, măsura de influentare se considera că nu a fost aplicată.

   

Capitolul 5

   

Articolul 48

Faptele prevăzute în art. 11 şi 19, săvîrşite de militari care au atribuţii de cercetare penală, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, ori de către judecători, procurori sau notari de stat, nu constituie abateri în sensul prezentei legi, ci se cercetează şi se sancţionează potrivit legii penale.

Faptele prevăzute în art. 11 şi 19, săvîrşite de alţi militari decît cei la care se referă alineatul precedent, se cercetează şi se sancţionează potrivit normelor privind disciplina militară, de către organele competente.

   

Articolul 49

Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător angajaţilor civili din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, cu excepţia prevederilor care se referă la litigiile în legătură cu răspunderea materială, care este reglementată prin lege specială.

Unităţile sau formaţiunile pe lîngă care vor funcţiona comisiile de judecată se vor stabili de către conducerea organelor arătate în alin. 1.

   

Articolul 50

Faptele prevăzute în legea de faţa, săvîrşite de studenţi sau elevi la locul de învăţătura, se cercetează şi se sancţionează de comisii de judecată a căror organizare şi funcţionare se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Învăţămîntului.

Comisiile de judecată prevăzute în alin. 1 se compun din reprezentanţi ai corpului didactic şi, după caz, din reprezentanţi ai studenţilor ori ai părinţilor elevilor. Măsurile şi sancţiunile ce se vor aplica sînt cele prevăzute în dispoziţiile legale referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţămînt.

Abaterile prevăzute în art. 11, faptele prevăzute în art. 12, precum şi cele la care se referă art. 24, săvîrşite de studenţi sau elevi în timpul practicii în producţie, se judeca de către comisia de judecată din organizaţia socialistă unde s-a savirsit fapta, care aplica una dintre măsurile prevăzute în capitolul 3.

   

Capitolul 6

   

Articolul 51

Dispoziţiile legii de faţa se aplică în ceea ce priveşte pe minori numai dacă aceştia, la data săvîrşirii faptei, implinisera vîrsta de 14 ani.

   

Articolul 52

Prevederile din legea de faţa referitoare la procedura se completează, în mod corespunzător, cu dispoziţiile procedurale din dreptul comun.

Termenii sau expresiile al căror înţeles este anume explicat în Codul penal au acelaşi înţeles şi în legea de faţa.

   

Articolul 53

Conducerile organizaţiilor socialiste au obligaţia sa ia măsuri pentru descoperirea şi constatarea abaterilor prevăzute în prezenta lege, prin care s-au adus pagube avutului obştesc, şi sa sesizeze comisiile cu judecarea acestor abateri.

De asemenea, conducerile organizaţiilor socialiste sînt obligate sa creeze comisiilor de judecată condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii lor*.

   

Articolul 53

bis În îndeplinirea sarcinilor ce le revin, membrii comisiilor de judecată se bucura de protecţia legii ca şi persoanele care îndeplinesc funcţii ce implica exerciţiul autorităţii de stat**.

   

Articolul 54

Cererile adresate comisiilor de judecată şi celelalte acte în legătură cu activitatea acestor comisii sînt scutite de orice taxa de timbru. Plingerile introduse împotriva hotărîrilor pronunţate de comisii în litigiile patrimoniale prevăzute în art. 21 sînt supuse unei taxe de timbru egala cu 50% din taxa aferentă unei acţiuni de aceeaşi valoare introdusă la judecătorie.

   

Articolul 55

Pricinile pendinte la consiliile de judecată, cu excepţia celor privind fapte cu caracter disciplinar, precum şi pricinile pendinte la comisiile de impaciuire, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se trimit spre soluţionare comisiilor de judecată.

Pricinile privind fapte cu caracter disciplinar, pendinte la comisiile de judecată, se trimit spre soluţionare conducerii organizaţiilor socialiste, termenele în care se pot aplica sancţiuni disciplinare fiind suspendate pe timpul de cînd dosarul pricinii a fost trimis la consiliul de judecată şi pînă la primirea lui la organizaţia socialistă.

* Textul art. 53 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1973, publicat în B. Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

** Art. 53^1 a fost introdus potrivit dispoziţiilor art. I pct. 15 din Decretul nr. 86/1973, publicat în B.Of. nr. 20 din 28 februarie 1973.

Litigiile patrimoniale prevăzute în art. 21, aflate în curs de judecată, se trimit spre soluţionare comisiei de judecată, numai dacă părţile, de comun acord, cer aceasta.

   

Articolul 56

Litigiile aflate la data intrării în vigoare a legii, la comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă, la comisiile de judecată din cooperativele agricole de producţie, la comisiile de contestaţii din cooperativele meşteşugăreşti şi la judecătorii în prima instanţa, vor fi rezolvate de organele care, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, au atributia de a le soluţiona.

Litigiile aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi, la comitetele sindicatelor, la comisiile de revizie din cooperative ori la alte organe competente, vor fi rezolvate în continuare de aceste organe potrivit legii anterioare.

În litigiile în care, înainte de intrarea în vigoare a legii de faţă, a intervenit o hotărîre care nu era definitivă la acea data, părţile pot exercita căile de atac la organele şi în condiţiile prevăzute de legea anterioară.

   

Articolul 57

Hotărîrile definitive de condamnare, pronunţate de instanţele de judecată în pricini privind fapte care potrivit legii de faţa constituie abateri, a căror executare nu a început, nu se mai executa, iar pricinile privind aceste fapte se trimit comisiei de judecată competente în vederea aplicării unei măsuri de influentare. În cazul în care executarea pedepsei a început, ea încetează, pedeapsa considerindu-se executată.

   

Articolul 58

Litigiile privind desfacerea contractului sau reintegrarea în munca a angajaţilor, pricinile prevăzute în art. 18 lit. b, precum şi litigiile de muncă prevăzute în art. 13, 15 alin. 1 lit. c, art.16, 17 şi 23, dacă obiectul lor are o valoare mai mare de 5000 lei, sînt de competenţa judecătoriei. Litigiile privind desfacerea contractului şi reintegrarea în munca a angajaţilor cu funcţii de răspundere se soluţionează potrivit prevederilor Codului muncii, iar cele privind pe alţi angajaţi prevăzuţi în legi speciale se soluţionează potrivit dispoziţiilor din acele legi.

   

Articolul 59

În cuprinsul oricărui act normativ denumirile de consiliu de judecată, comisie pentru soluţionarea litigiilor de muncă, comisie de impaciuire şi comisie de contestaţii sînt înlocuite cu aceea de comisie de judecată.

   

Articolul 60

Pe lîngă Consiliul de Miniştri se instituie o comisie alcătuită din delegaţi ai Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii, Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Uniunii Generale a Cooperativelor Meşteşugăreşti şi Consiliului Central al Asociaţiei Juristilor, care va da îndrumări cu privire la organizarea şi funcţionarea comisiilor de judecată.

   

Articolul 61

Decretul nr. 132/1957 pentru instituirea unor comisii de impaciuire şi Decretul nr. 320/1958 privitor la consiliile de judecată din întreprinderi şi instituţii, se abroga. De asemenea, se abroga dispoziţiile contrare legii de faţa cuprinse în alte acte normative.

   

Articolul 62

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1969.

------------