DECIZIA nr. 11 din 8 aprilie 2019

EMITENT

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU SOLUȚIONAREA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII

Dosar nr. 198/1/2019

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 198/1/2019 este legal constituit conform dispozițiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală și celor ale art. 27^1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de către vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir.

La ședința de judecată participă doamna Marinela Mincă, procuror șef al Serviciului judiciar penal, Secția judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul magistrat-asistent Florin Nicușor Mihalache desemnat conform art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 198/1/2019, aflat pe rolul completului de judecată, precum și cu privire la faptul că judecător raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 473 alin. (4) din Codul de procedură penală, doamna judecător Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportul întocmit fiind depus la dosar și comunicat membrilor completului.

A mai învederat că, la dosar, au fost transmise hotărâri relevante în materie pronunțate de instanțele judecătorești, punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și opiniile curților de apel.

După prezentarea referatului cauzei, președintele completului, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir, vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că în cauză nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Marinela Mincă, a învederat că recursul în interesul legii a fost promovat ca urmare a constatării unei practici neunitare cu privire la următoarea problemă de drept: „Pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal este posibilă numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile sau există și posibilitatea pronunțării încetării procesului penal și ca urmare a împăcării părților“.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 471 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală și a precizat că în practică s-au conturat mai multe orientări:

Într-o primă orientare, procesul penal a încetat ca urmare a retragerii plângerii prealabile în cazul infracțiunii de violență în familie.

În susținerea acestei orientări s-a reținut că în situația în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, ținând seama de dispozițiile art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) și art. 158 din Codul penal, procesul penal poate înceta numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată nefiind incidentă împăcarea părților. Dispozițiile art. 159 și art. 199 alin. (2) din Codul penal, referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, ar fi incidente cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violență în familie numai în situația în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu de către organele judiciare, și nu ca urmare a formulării unei plângeri prealabile de către persoana vătămată.

În cea de-a doua orientare, procesul penal a încetat întrucât părțile s-au împăcat, deși acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unor plângeri prealabile de către persoana vătămată în cazul infracțiunii de violență în familie.

În susținerea acestei orientări s-a arătat că împăcarea a fost prevăzută expres de legiuitor în cazul infracțiunii de violență în familie, ca unică cauză care înlătură răspunderea penală tocmai din cauza specificului relațiilor de familie, prin împăcarea membrilor de familie urmărindu-se asigurarea unui climat de siguranță în sânul familiei în urma acordului membrilor.

Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul că în cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, pentru infracțiunea de violență în familie (a operat principiul disponibilității), procesul penal încetează numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, nefiind posibilă împăcarea părților.

Potrivit actualei reglementări [art. 159 alin. (1) din Codul penal], împăcarea este incidentă numai în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale are loc din oficiu și numai în măsura în care legea o prevede în mod expres.

Or, ca regulă, infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie este o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare prin plângere prealabilă, iar nu din oficiu.

Este adevărat că art. 199 alin. (2) din Codul penal prevede și o ipoteză particulară, aceea a posibilității punerii în mișcare a acțiunii penale din oficiu, caz în care operează împăcarea. Însă această ipoteză este una specială, diferită de ipoteza avută în vedere în analiza de față. Ținând seama de această diferență (ipoteza generală - punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu), nu pot fi aplicate regulile ipotezei speciale la cea generală, respectiv nu este incidentă împăcarea atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângere prealabilă.

Prin urmare, împăcarea va fi incidentă în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie, conform art. 199 alin. (2) din Codul penal, numai în ipoteza specială în care acțiunea penală este pusă în mișcare din oficiu.

Pentru această ipoteză specială nu este incidentă regula generală prevăzută de art. 158 alin. (4) din Codul penal, respectiv incidența retragerii plângerii însușite de procuror, aceasta fiind o regulă generală, funcțională în cadrul reglementării cu caracter general a ipotezelor în care acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, potrivit art. 157 alin. (4) și (5) din același cod.

Articolul 199 alin. (2) din Codul penal prevede o ipoteză nouă (specială și derogatorie) față de art. 157 alin. (4) și (5) din același cod, în care acțiunea penală este pusă în mișcare din oficiu. În considerarea faptului că această nouă ipoteză este instituită prin dispoziții din partea specială a Codului penal, derogatorii de la ipotezele generale, va fi incidentă exclusiv împăcarea [așa cum prevede expres și derogatoriu art. 199 alin. (2) din Codul penal], nu și retragerea plângerii prealabile.

Față de aceste aspecte, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pronunțarea unei decizii de unificare a practicii judiciare.

Președintele completului, domnul judecător Ilie Iulian Dragomir, vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reținut dosarul în pronunțare asupra recursului în interesul legii.

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitară

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 6.034/1.174/III-5/2018 din 18 ianuarie 2019, ca urmare a constatării unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor naționale, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 471 din Codul de procedură penală, în vederea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor vizând următoarea problemă de drept: „Pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal este posibilă numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile sau există și posibilitatea pronunțării încetării procesului penal și ca urmare a împăcării părților“.

2. Dispoziții legale relevante

3. Examenul jurisprudenței naționale

Într-o primă orientare, procesul penal a încetat ca urmare a retragerii plângerii prealabile în cazul infracțiunii de violență în familie (anexele nr. 1-54).

S-a reținut că, în situația în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, ținând seama de dispozițiile art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) și art. 158 din Codul penal, procesul penal poate înceta numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, nefiind incidentă împăcarea părților. Dispozițiile art. 159 și art. 199 alin. (2) din Codul penal, referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, ar fi incidente cu privire la săvârșirea infracțiunilor de violență în familie numai în situația în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu de către organele judiciare, și nu ca urmare a formulării unei plângeri prealabile de către persoana vătămată.

În cea de-a doua orientare, procesul penal a încetat întrucât părțile s-au împăcat, deși acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unor plângeri prealabile de către persoana vătămată în cazul infracțiunii de violență de familie (anexele nr. 55-85).

În motivare s-a arătat că „în practica judiciară există opinii diferite cu privire la cauza de înlăturare a răspunderii penale care ar interveni în cazul infracțiunii de violență în familie, respectiv retragerea plângerii prealabile sau împăcarea, după cum acțiunea penală s-a pus în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu“, opinia fiind în sensul împăcării, întrucât „împăcarea a fost prevăzută expres de legiuitor în cazul infracțiunii de violență în familie, ca unică cauză care înlătură răspunderea penală tocmai din cauza specificului relațiilor de familie, prin împăcarea membrilor de familie urmărindu-se asigurarea unui climat de siguranță în sânul familiei în urma acordului membrilor“.

4. Jurisprudența Curții Constituționale a României

Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 311 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, a reținut, cu privire la conținutul instituției împăcării din noul Cod penal, că „acesta a fost substanțial reconsiderat față de cel din Codul penal din 1969 (art. 132), prin instituirea unor noi condiții și introducerea de dispoziții exprese privind funcționarea instituției în cazul persoanei juridice, remarcându-se, în primul rând, restrângerea sferei infracțiunilor în cazul cărora este aplicabilă. Astfel, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni numai în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și numai dacă legea o prevede în mod expres. Instituția împăcării este incidentă în cazul următoarelor infracțiuni: furt - art. 228 din Codul penal; furt calificat - art. 229 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal; furt de folosință - art. 230 din Codul penal - în temeiul art. 231 alin. (2) din Codul penal; însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor - art. 243 din Codul penal; înșelăciunea - art. 244 din Codul penal; înșelăciunea privind asigurările - art. 245 din Codul penal. De asemenea, tot în Codul penal sunt evidențiate și alte incriminări, respectiv aceea de la art. 199 alin. (2) referitoare la violența în familie, infracțiunile de lovire sau alte violențe prevăzute în art. 193 și de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196, săvârșite asupra unui membru de familie, când acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penală. Totodată, în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe prevăzute în art. 193 din Codul penal și de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 din Codul penal, săvârșite asupra unui membru de familie, împăcarea înlătură răspunderea penală numai dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, și nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Așadar, prin noul Cod penal s-a produs răsturnarea regulii valabile în reglementarea anterioară, împăcarea putând interveni numai în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și numai dacă legea o prevede în mod expres.“

De asemenea, prin deciziile nr. 872/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 11 februarie 2019, nr. 311 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, nr. 397/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, nr. 445/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 9 septembrie 2016, nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016, Curtea Constituțională a statuat următoarele:

Cu privire la conținutul instituției împăcării din noul Cod penal se observă că a fost substanțial reconsiderat față de cel din Codul penal din 1969 (art. 132), prin instituirea unor noi condiții și introducerea de dispoziții exprese privind funcționarea instituției în cazul persoanei juridice, remarcându-se, în primul rând, restrângerea sferei infracțiunilor în cazul cărora este aplicabilă. Astfel, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni numai în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și numai dacă legea o prevede în mod expres. De asemenea, tot în Codul penal sunt evidențiate și alte incriminări, respectiv aceea de la art. 199 alin. (2) referitoare la violența în familie, infracțiunile de lovire sau alte violențe prevăzute în art. 193 și de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196, săvârșite asupra unui membru de familie, când acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penală. Totodată, în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe prevăzute în art. 193 din Codul penal și de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 din Codul penal, săvârșite asupra unui membru de familie, împăcarea înlătură răspunderea penală numai dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, și nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Așadar, prin noul Cod penal s-a produs răsturnarea regulii valabile în reglementarea anterioară, împăcarea putând interveni numai în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și numai dacă legea o prevede în mod expres (paragraful 15 din Decizia nr. 872/2018, paragraful 22 din Decizia nr. 311/2017, paragraful 17 din Decizia nr. 445/2016, paragrafele 13 și 14 din Decizia nr. 18/2016, paragraful 32 din Decizia nr. 397/2016).

5. Soluția propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul primei orientări jurisprudențiale.

S-a apreciat că, în cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a formulării unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, pentru infracțiunea de violență în familie (a operat principiul disponibilității), procesul penal încetează numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, nefiind posibilă împăcarea părților.

Potrivit actualei reglementări [art. 159 alin. (1) din Codul penal], împăcarea este incidentă numai în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale are loc din oficiu și numai în măsura în care legea o prevede în mod expres.

Or, ca regulă, infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie este o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare prin plângere prealabilă, iar nu din oficiu.

Este adevărat că art. 199 alin. (2) din Codul penal prevede și o ipoteză particulară, aceea a posibilității punerii în mișcare a acțiunii penale din oficiu, caz în care operează împăcarea. Însă această ipoteză este una specială, diferită de ipoteza avută în vedere în analiza de față. Ținând seama de această diferență (ipoteza generală - punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu), nu pot fi aplicate regulile ipotezei speciale la cea generală, respectiv nu este incidentă împăcarea atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângere prealabilă.

Prin urmare, împăcarea va fi incidentă în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie, conform art. 199 alin. (2) din Codul penal, numai în ipoteza specială în care acțiunea penală este pusă în mișcare din oficiu.

Pentru această ipoteză specială nu este incidentă nici regula generală prevăzută de art. 158 alin. (4) din Codul penal, respectiv incidența retragerii plângerii însușite de procuror.

Aceasta, întrucât art. 158 alin. (4) din Codul penal este o regulă generală, funcțională în cadrul reglementării cu caracter general a ipotezelor în care acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, prevăzută de art. 157 alin. (4) și (5) din același cod.

Or, art. 199 alin. (2) din Codul penal prevede o ipoteză nouă (specială și derogatorie) față de art. 157 alin. (4) și (5) din același cod, în care acțiunea penală este pusă în mișcare din oficiu. În considerarea faptului că această nouă ipoteză este instituită prin dispoziții din partea specială a Codului penal, derogatorii de la ipotezele generale, va fi incidentă exclusiv împăcarea [așa cum prevede expres și derogatoriu art. 199 alin. (2) din Codul penal], nu și retragerea plângerii prealabile însușite de procuror conform art. 158 alin. (4) din Codul penal.

6. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că, în cazul infracțiunii prevăzute în art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, nu și ca efect al împăcării.

Adoptând în cuprinsul dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Codul penal soluția legislativă potrivit căreia împăcarea poate interveni numai în ipoteza în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, legiuitorul noului Cod penal s-a distanțat de soluția legislativă prevăzută în Codul penal anterior, în concepția căruia împăcarea era prevăzută în partea specială a Codului penal anterior, de regulă, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și putea interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În concepția noului Cod penal, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, poate opera exclusiv retragerea plângerii prealabile, împăcarea fiind inoperantă.

Reunind variante agravate ale unor infracțiuni, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 199 alin. (1) din Codul penal referitor la „violența în familie“ că, dacă faptele prevăzute în art. 188,art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

În dispozițiile art. 199 alin. (2) din Codul penal legiuitorul a stabilit că, în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 din Codul penal (lovirea sau alte violențe) și art. 196 din Codul penal (vătămarea corporală din culpă) săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul penal, acțiunea penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul în care infracțiunea de lovire sau alte violențe este săvârșită asupra unui membru de familie, în temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (3) din Codul penal și al dispozițiilor art. 199 alin. (2) din Codul penal, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu.

Reglementând, în cuprinsul dispozițiilor art. 199 alin. (2) din Codul penal, posibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale din oficiu, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie, legiuitorul nu prevede nicio derogare de la normele cuprinse în art. 158 alin. (1) din Codul penal și în art. 159 alin. (1) din Codul penal prin care să permită o suprapunere între retragerea plângerii prealabile și împăcare.

Totodată, partea finală a dispozițiilor art. 199 alin. (2) din Codul penal, care prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală, este indisolubil legată de soluția legislativă care permite punerea în mișcare a acțiunii penale și din oficiu, asigurând concordanța cu dispozițiile art. 159 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

7. Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

Practica judiciară este neunitară cu privire la modalitatea de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Astfel, o primă orientare, exprimată de Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Timișoara, este în sensul că pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, procesul penal poate înceta doar ca urmare a retragerii plângerii prealabile, nu și în situația împăcării părților.

O a doua orientare, exprimată de Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Târgu Mureș, este în sensul că pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, procesul penal poate înceta atât prin retragerea plângerii prealabile, cât și prin împăcarea părților.

Curțile de apel Cluj, Constanța și Ploiești nu au exprimat un punct de vedere, însă au transmis jurisprudență de la instanțele arondate atât în sensul că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, procesul penal poate înceta doar ca urmare a retragerii plângerii prealabile, cât și în sensul că, pentru această situație, procesul penal poate înceta și ca urmare a împăcării părților.

8. Raportul asupra recursului în interesul legii

Referitor la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești, prin raportul întocmit în cauză, judecătorul-raportor a considerat că pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, și nu ca efect al împăcării.

9. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, raportul întocmit de judecătorul-raportor și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele:

9.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii

În conformitate cu dispozițiile art. 471 alin. (3) și art. 472 din Codul de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie însoțită, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătorești definitive din care rezultă că problema de drept care formează obiectul judecății a fost soluționată în mod diferit de instanțele judecătorești.

Recursul în interesul legii este admisibil întrucât s-a făcut dovada că problema de drept care formează obiectul judecății a fost soluționată în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, anexate la cerere, iar titularul sesizării este procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

9.2. Pe fondul recursului în interesul legii

În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) și (2) din Codul penal, retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.

Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Împăcarea, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. (1) din Codul penal, poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

Noul Cod penal a restrâns instituția împăcării numai la situațiile în care sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții: acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu și legea să o prevadă în mod expres.

În Codul penal anterior, împăcarea era prevăzută în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (spre exemplu, lovirea sau alte violențe - art. 180 alin. final, vătămare corporală - art. 181 alin. final, violare de domiciliu - art. 192 alin. final ș.a.). De asemenea, intervenea numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevedea că împăcarea părților înlătură răspunderea penală, mențiune cuprinsă de regulă în alineatul final al articolului care incrimina fapta.

Practic, era vorba de aceleași infracțiuni pentru care acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Numai în mod excepțional în Codul penal anterior se prevedea că împăcarea părților înlătură răspunderea penală, deși acțiunea penală se punea în mișcare din oficiu (de exemplu, în cazul infracțiunii de seducție - art. 199 din Codul penal).

Noul Cod penal prevede în mod expres, așa cum impun dispozițiile art. 159 alin. (1) teza finală, că împăcarea înlătură răspunderea penală în cazul următoarelor infracțiuni: furt - art. 228 din Codul penal; furt calificat - art. 229 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal; furt de folosință - art. 230 din Codul penal, în temeiul art. 231 alin. (2) din Codul penal; însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor - art. 243 din Codul penal; înșelăciunea - art. 244 din Codul penal; înșelăciunea privind asigurările - art. 245 din Codul penal.

Totodată, în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe prevăzute în art. 193 din Codul penal și de vătămare din culpă prevăzute în art. 196 din Codul penal, săvârșite asupra unui membru de familie, împăcarea înlătură răspunderea penală când acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

În cazul acestor infracțiuni, punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, astfel că, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 159 alin. (1) din Codul penal, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al împăcării.

Prin urmare, potrivit noului Cod penal, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal este posibilă numai ca urmare a retragerii plângerii prealabile, legea neprevăzând posibilitatea împăcării în aceste situații.

În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 193 alin. (1) și (2) din Codul penal raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, acțiunea penală se pune în mișcare atât la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul penal, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 199 alin. (2) din Codul penal.

În situația în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea nu operează întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 159 alin. (1) din Codul penal referitoare la împăcare.

Astfel, chiar dacă legea o prevede în mod expres la art. 199 alin. (2) din Codul penal - împăcarea înlătură răspunderea penală - punerea în mișcare a acțiunii penale nu s-a făcut din oficiu.

În acest caz, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, conform art. 158 alin. (2) din Codul penal, fiind o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile.

Când acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, încetarea procesului penal se dispune ca efect al împăcării având în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 159 alin. (1) din Codul penal .

În considerarea celor expuse, Completul pentru judecarea recursului în interesul legii va admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, va stabili că pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, și nu ca efect al împăcării.

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, stabilește că:

Pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, și nu ca efect al împăcării.

Obligatorie, conform dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 aprilie 2019.

-----