ORDIN nr. 2.956 din 22 octombrie 2019

S_e(T) = γ_l,e a_g β(T) (3.2),

unde valoarea a_g este în m/s^2, β(T) este spectrul normalizat de răspuns elastic al accelerațiilor absolute și γ_l,e este factorul de importanță și expunere la cutremur.

S_ve(T) = γ_l,e a_vg β_v T) (3.8),

unde a_vg este valoarea de vârf a accelerației pentru componenta verticală a mișcării terenului, în m/s^2, β_v(T) este spectrul normalizat de răspuns elastic al accelerațiilor absolute pentru componenta verticală a mișcării terenului și γ_l,e este factorul de importanță și expunere la cutremur.

Nota 1: Sistemele structurale alcătuite din plăci, grinzi și pereți dispuși concentrat într-o zonă a clădirii, fără cadre perimetrale (structură cu nucleu central și planșee dală), nu au redundanță adecvată. Pentru o redundanță structurală adecvată se recomandă cel puțin dispunerea de cadre perimetrale.

Nota 2: O structură redundantă cu multiple legături interioare (multiplu static nedeterminată) are toate legăturile dimensionate adecvat. De exemplu, o structură etajată de beton armat nu poate fi considerată redundantă dacă lungimile de înnădire prin suprapunere ale armăturilor din stâlpi și grinzi sunt mai mici decât este necesar sau dacă nodurile nu au rezistență și rigiditate suficiente.

În schimb, aceste elemente și legăturile lor cu structura seismică de bază vor fi alcătuite astfel încât să preia încărcările gravitaționale aferente în situația deformării laterale produse de acțiunea seismică cea mai nefavorabilă, cu degradări limitate, conform cerințelor fundamentale ale proiectării seismice.

Tabelul 4.1 Simplificări de calcul maxim admise

* Dacă sunt îndeplinite condițiile de la pct. 4.5.3.2.1.

Notă: Dacă forma în plan este neregulată, cu discontinuități care pot produce eforturi suplimentare semnificative, se recomandă împărțirea în tronsoane a construcției prin rosturi seismice, astfel încât pentru fiecare tronson în parte să se ajungă la o formă regulată cu distribuții avantajoase ale volumelor, maselor și rigidităților.

Notă: Se vor evita, de regulă, rezemările stâlpi pe grinzi, acestea fiind acceptate numai în cazul stâlpilor cu încărcări mici de la ultimele 1-2 niveluri ale clădirilor etajate.

Notă: Prin alcătuirea structurii de rezistență și prin modul de distribuire a maselor se evită cuplarea semnificativă a modurilor de vibrație torsiune cu cele de translație, prin reducerea sensibilă a vibrațiilor la torsiune față de cele de translație.

Nota 1: Modelul de calcul de complexitate minimală pentru clădiri din clasa I sau II de importanță și expunere la cutremur cuprinde totalitatea elementelor structurale și legăturile dintre acestea și este rezemat prin blocarea deplasărilor verticale și orizontale la partea inferioară a infrastructurii.

Nota 2: În terminologia acestui cod, prin secțiunea teoretică de încastrare se înțelege o secțiune prin clădire, de regulă plană și orizontală și localizată la interfața dintre suprastructură și infrastructură sau fundații, deasupra căreia se formează mecanismul de ansamblu de plastificare. Elementele structurale situate sub nivelul secțiunii teoretice de încastrare se proiectează astfel încât să răspundă elastic la acțiunea cutremurului de proiectare.

T_1 ≤ 1,5 s (4.2);

M_ai = F_ie_ai,

în care

M_ai - momentul de torsiune aplicat la nivelul i în jurul axei sale verticale;

e_ai - excentricitate accidentală a masei de la nivelul i conform relației (4.1);

F_i - forța seismică static echivalentă orizontală aplicată la nivelul i.

Momentul de torsiune se va calcula pentru fiecare direcție orizontală principală considerată în calculul clădirii.

Notă: Amplificarea eforturilor și deformațiilor se poate face direct prin amplificarea spectrului de proiectare pentru componentele orizontale ale terenului S_d(T) cu factorul 0,85λF_b,/F_b, t, în care F_b, t este determinată utilizând forma neamplificată a S_d(T) și λ este determinat conform pct. 4.5.3.2.2.

Notă: Subansambluri structurale alcătuite din grinzi și stâlpi pot fi considerate cadre numai dacă grinzile, stâlpii și nodurile îndeplinesc prevederile din acest capitol.

Notă: În general, structurile din zonele cu seismicitate înaltă (a_g ≥ 0,3 g) se vor proiecta pentru clasa de ductilitate înaltă și pot suporta, în principiu, fără pericol de colaps, cutremure mai puternice decât cutremurele de proiectare în amplasament.

Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur I sau II, în cazul în care valoarea α_u/α_1 nu se determină prin calcul static neliniar, aceasta se va considera egală cu 1,0.

Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur III sau IV se pot utiliza valorile α_u/α_1 specificate la alin. (3) fără determinarea acestora prin calcul static neliniar.

Notă: Forța orizontală capabilă a structurii reprezintă forța corespunzătoare formării unui număr suficient de articulații plastice care aduce structura în pragul situației de mecanism cinematic. Forța orizontală corespunzătoare curgerii primului element structural reprezintă forța orizontală corespunzătoare apariției primei articulații plastice prin atingerea capacității de rezistență în primul element al structurii.

Pereții rezemați exclusiv pe plăci sau grinzi, cu excepția rezemării pe radier sau grinzi de fundare, nu sunt permiși.

Notă: Dacă forțele tăietoare V_Ed min și V_Ed max au semne opuse, în calculul raportului ζ semnul minus se atribuie minimului dintre valorile absolute ale celor două forțe, iar semnul plus se atribuie maximului. Raportul ζ se situează între –1 și 1. ζ = –1 reprezintă situația cea mai defavorabilă de solicitare, când cele două forțe tăietoare au valori absolute egale și semne contrare, ζ = 1 reprezintă situația în care forța tăietoare cauzată de acțiunea seismică orizontală este nesemnificativă.

Figura 5.3 Semnificația V_Ed, max și V_Ed, min și modul de dispunere a armăturii înclinate

Grosimea maximă a pereților elementelor în funcție de marca oțelului, valoarea KV a energiei de rupere (în J), temperatura minimă de referință T_Ed (pentru o perioadă de revenire de 50 ani) în elementele întinse sau încovoiate sunt date în SR EN 1993-1-10 (tabelul 2.1.).

Tabelul 6.2 - Valorile factorului de suprarezistență γ_o

Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur I sau II, în cazul în care valoarea _αu/_α1 nu se determină prin calcul static neliniar, aceasta se va considera egală cu 1,0.

Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur III sau IV se pot utiliza valorile _αu/_α1 specificate în tabelul 6.3. fără determinarea acestora prin calcul static neliniar.

Notă: Forța orizontală capabilă a structurii reprezintă forța corespunzătoare formării unui număr suficient de articulații plastice care aduce structura în pragul situației de mecanism cinematic. Forța orizontală corespunzătoare curgerii primului element structural reprezintă forța orizontală corespunzătoare apariției primei articulații plastice prin atingerea capacității de rezistență în primul element al structurii.

Tabelul 6.3. - Limitele superioare ale valorilor factorilor de comportare q pentru structuri regulate în plan și în elevație

Nota 2: În mod practic valorile eforturilor N_Ed, M_Ed, V_Ed se obțin din combinațiile seismice de proiectare, unde acțiunea seismică unidirecțională se multiplică cu Ω_T.

Figura 6.3. Semnificația deformației δ care se ia în considerare pentru calculul rotirii θ.

în care A și A- sunt ariile proiecțiilor pe plan vertical ale secțiunilor transversale ale diagonalelor întinse, când acțiunea seismică orizontală are sensuri diferite (figura 6.4).

Figura 6.4. Exemple de aplicare a prevederilor de la pct. 6.7.1. alin. (3)

Nota 2: În mod practic valorile eforturilor N_Ed, M_Ed, V_Ed se obțin din combinațiile seismice de proiectare, unde acțiunea seismică unidirecțională se multiplică cu Ω_T.

Grosimea t_st a rigidizării va fi t_st ≥ t_w și t_st ≥ 10 mm, iar lățimea rigidizării b_st = (b–t_w)/2.

În cazul în care nu se poate asigura o variație sub 25% a raportului Ω_i, formarea mecanismului de plastificare al structurii se verifică prin metoda de calcul static neliniar sau metoda de calcul dinamic neliniar.

Nota 1: În mod practic valorile eforturilor N_Ed, M_Ed, V_Ed se obțin din combinațiile seismice de proiectare, unde acțiunea seismică unidirecțională se multiplică cu Ω_T.

Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur I sau II, în cazul în care valoarea α_u/α_1, nu se determină prin calcul static neliniar, aceasta se va considera egală cu 1,0.

Pentru clădirile din clasa de importanță și expunere la cutremur III sau IV se pot utiliza valorile α_u/α_1, specificate în tabelul 7.2, fără determinarea acestora prin calcul static neliniar.

Notă: Forța orizontală capabilă a structurii reprezintă forța corespunzătoare formării unui număr suficient de articulații plastice care aduce structura în pragul situației de mecanism cinematic. Forța orizontală corespunzătoare curgerii primului element structural reprezintă forța orizontală corespunzătoare apariției primei articulații plastice prin atingerea capacității de rezistență în primul element al structurii.

Aceste studii trebuie să conțină:

(i) profilul vitezei undelor de forfecare V_s și al undelor de compresiune V_p, pentru toate straturile de teren de la suprafață până la roca de bază; simplificat și convențional, profilul poate fi determinat pentru 30 metri adâncime;

(ii) stratigrafia amplasamentului (grosimea, densitatea și tipul terenului);

(iii) valoarea medie ponderată a vitezei undelor de forfecare pentru stratigrafia considerată, V¯¯_s:

unde h_i și V_s, i reprezintă grosimea și, respectiv, viteza undelor de forfecare pentru stratul i.

Mărimea V¯¯_s se calculează pentru cel puțin 30 m de profil de teren.

d^SLS_r = ν q d_re ≤ d^SLS_r, a ,

unde:

d^SLS_r - deplasarea relativă de nivel cauzată de acțiunea seismică asociată SLS;

d_re - deplasarea relativă de nivel determinată prin calcul structural conform pct. 4.5.3.2 sau 4.5.3.3. La calculul d_re se poate lua considerare numai componenta deformației care produce degradarea pereților înrămați, extrăgând partea datorată deformației axiale a elementelor verticale în cazul în care aceasta are o contribuție semnificativă la valoarea deformației totale. Pentru elementele structurale de beton armat, rigiditatea la încovoiere utilizată pentru calculul valorii d_re se stabilește conform prevederilor din tabelul E.1. Pentru structuri realizate din alte materiale, prevederi referitoare la valorile de proiectare ale rigidității elementelor structurale sunt redate în capitolele relevante ale P100-1;

v - factorul de reducere care ține seama de intervalul de recurență mai redus al acțiunii seismice asociat verificărilor pentru SLS; valoarea factorului este: v = 0,5;

q - factorul de comportare utilizat la calculul forței tăietoare de bază;

d^SLS_r, a - valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel conform prevederilor din tabelul E.2.

Tabelul E.1 Valori de proiectare ale modulelor de rigiditate pentru structuri de beton

Tabelul E.2 Valori admisibile ale deplasării relative de nivel pentru starea limită de serviciu

Nota 1: Pentru clădirile cu pereți nestructurali de zidărie valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel este 0,005 h. Se exclud din această categorie clădirile la care pereții nestructurali de zidărie sunt în contact direct cu elementele structurale pe o singură latură și sunt separați de restul elementelor structurale adiacente prin rosturi suficient de mari pentru a preveni contactul la incidența cutremurului asociat SLS.

Nota 2: Pentru clădirile cu fațade cortină, agățate de structură, și alte componente nestructurale care, prin natura sistemului constructiv propriu, inclusiv a prinderilor de structură, pot urmări deformațiile orizontale ale structurii fără a suferi degradări semnificative, valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel este 0,0075 h.

Nota 3: În interpretarea prevederilor din tabelul E.2, prinderile sunt parte a componentelor nestructurale.

d^ULS_r = c q d_re ≤ dULS_r, a (E.2)

unde:

d^ULS_r - deplasarea relativă de nivel cauzată de acțiunea seismică asociată ULS;

q - factorul de comportare utilizat la calculul forței tăietoare de bază;

d_re - definită în cadrul paragrafului E.1. În lipsa datelor care să permită o evaluare mai precisă, rigiditatea la încovoiere a elementelor structurale de beton armat, utilizată pentru calculul valorii d_re, se consideră egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare secțiunilor nefisurate, adică 0,5 E_cI_g, cu excepția elementelor structurilor cu pereți de beton, pentru care rigiditățile de proiectare se vor lua conform CR 2-1-1.1. Pentru structuri realizate din alte materiale, prevederi referitoare la valorile de proiectare ale rigidității elementelor structurale sunt redate în capitolele relevante ale codului;

d^ULS_r, a - valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel egală cu 0,025 h (unde h este înălțimea de nivel).

θ^ULS este rotirea de bară (rotirea corzii), respectiv unghiul între secantă și axul barei la extremitatea unde intervine curgerea produsă de acțiunea seismică asociată ULS

L_V este distanța de la capătul considerat al elementului la punctul de inflexiune al deformatei;

d_v este deplasarea la nivelul punctului de inflexiune măsurată în raport cu capătul considerat al elementului

În cazul stâlpilor, verificarea cu relația (E.6) este necesară, de regulă, numai la baza clădirii, respectiv deasupra nivelului teoretic de încastrare al stâlpilor.

Figura E.1 Rotirea corzii

Figura F4. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă scurtă

0,5 b_bf ≤ a ≤ 0,75 b_bf;

0,65 d ≤ b ≤ 0,85 d;

0,1 b_bf ≤ c ≤ 0,25 b_bf;

unde:– a este distanța de la fața stâlpului la zona redusă; ... – b este lungimea zonei reduse; ... – c este reducerea maximă a tălpii grinzii; ... – d este înălțimea secțiunii grinzii; ... – b_bf este lățimea tălpii nereduse a secțiunii grinzii; ... – R este raza de tăiere. ...