DECRET nr. 66 din 30 mai 1975

privind ratificarea Convenţiei pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

EXPUNERE DE MOTIVE

Prin alăturatul decret al Consiliului de Stat se ratifica Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971.

Convenţia cuprinde prevederi referitoare la sancţionarea actelor ilicite săvîrşite cu intenţie asupra aeronavelor aflate atît în zbor cît şi la sol, în perioada de pregătire a zborului, precum şi asupra instalaţiilor sau serviciilor de navigaţie aeriană de pe sol, de natura a pune în pericol securitatea acestora.

Sînt astfel incriminate: actele de violenta săvîrşite împotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave în zbor; distrugerea sau deteriorarea unei aeronave în serviciu, plasarea la bordul acesteia a unor dispozitive sau substanţe apte sa o distruga sau sa o deterioreze; distrugerea, deteriorarea sau perturbarea funcţionarii unor instalaţii sau servicii de navigaţie aeriană; comunicarea unor informaţii false.

Convenţia cuprinde angajamentul statelor de a sanctiona cu pedepse severe asemenea infracţiuni, de a stabili competenţa lor jurisdicţională şi a proceda imediat la anchete preliminare în vederea stabilirii faptelor, precum şi de a lua toate măsurile pentru a înlesni călătorilor şi echipajului continuarea călătoriei cît mai curînd posibil, restituind fără întîrziere aeronava şi incarcatura sa celor ce au dreptul să le detina.

Republica Socialistă România a semnat convenţia la 10 iulie 1972.

Prin ansamblul prevederilor sale, Convenţia de la Montreal oferă un cadru favorabil cooperării internaţionale eficace în domeniul prevenirii diverselor forme de intervenţie ilicită în activitatea aviaţiei civile.

În decretul Consiliului de Stat de ratificare a Convenţiei, se face o rezervă la dispoziţiile articolului 14, paragraful 1, în sensul că diferendele privind interpretarea sau aplicarea convenţiei vor fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie, numai cu acordul părţilor în litigiu.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul UNIC

Se ratifica Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971, cu următoarea rezerva:

"Republica Socialistă România declara că nu se considera legată de dispoziţiile articolului 14 paragraful 1 al Convenţiei pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea ca diferendele, privind interpretarea sau aplicarea convenţiei vor fi supuse Curţii Internaţionale de Justiţie numai cu consimţămîntul tuturor părţilor în litigiu, pentru fiecare caz în parte".

CONVENŢIE

pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile*)

_________

Statele părţi la prezenta convenţie,

considerind ca actele ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile pun în pericol securitatea persoanelor şi bunurilor, împiedica în mod serios exploatarea serviciilor aeriene şi submineaza încrederea popoarelor lumii în securitatea aviaţiei civile,

considerind ca atari acte le preocupa în mod serios,

considerind ca, în scopul de a preveni aceste acte, trebuie să se prevadă urgent măsuri corespunzătoare în vederea pedepsirii autorilor acestora,

au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1

1. Comite o infracţiune orice persoană care, în mod ilicit, cu intenţie:

2. Comite o infracţiune şi acela care:

Articolul 2

În sensul prezentei convenţii:

Articolul 3

Fiecare stat contractant se angajează sa sanctioneze prin pedepse severe infracţiunile prevăzute în art. 1.

Articolul 4

1. Prezenta convenţie nu se aplică aeronavelor folosite în scopuri militare, de vama sau de poliţie.

2. În cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie se aplică - în ceea ce priveşte atît o aeronava în zbor internaţional, cît şi o aeronava în zbor intern -, dacă:

3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie se aplică şi atunci cînd autorul sau autorul prezumat al infracţiunii este descoperit pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei.

4. În ceea ce priveşte statele menţionate la art. 9 şi în cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) şi e), prezenta convenţie nu se aplică dacă locurile menţionate în paragraful 2 alin. a) din prezentul articol se afla pe teritoriul unui singur stat din cele menţionate în art. 9, în afară cazului cînd infracţiunea ar fi săvîrşită sau autorul ori autorul prezumat al infracţiunii ar fi descoperit pe teritoriul altui stat.

5. În cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. d), prezenta convenţie nu se aplică decît dacă instalatiiie şi serviciile de navigaţie aeriană sînt folosite pentru navigaţia aeriană internationala.

6. Dispoziţiile paragrafelor 2, 3, 4 şi 5 din prezentul articol se aplică şi în cazurile prevăzute în art. 1 paragraful 2.

Articolul 5

1. Fiecare stat contractant ia măsurile necesare pentru stabilirea competentei sale, în scopul anchetarii infracţiunilor, în următoarele cazuri:

2. Fiecare stat contractant ia, de asemenea, măsurile necesare pentru stabilirea competentei sale în scopul anchetarii infracţiunilor prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b) şi c), precum şi la paragraful 2 al aceluiaşi articol, în măsura în care acest paragraf priveşte mentionatele infracţiuni, în cazul în care autorul prezumat al uneia dintre acestea se găseşte pe teritoriul acestui stat, iar acesta nu efectuează extrădarea, conform art. 8, către unul dintre statele prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol.

3. Prezenta convenţie nu inlatura competenţa penală exercitată în conformitate cu legile naţionale.

Articolul 6

1. Dacă considera ca circumstanţele o justifica, statul contractant pe teritoriul căruia se găseşte autorul sau autorul prezumat al infracţiunii asigura detenţia acestuia sau ia orice alte măsuri necesare pentru a-i asigura prezenta. Aceasta detenţie şi aceste măsuri trebuie să fie conforme cu legislaţia acelui stat; ele nu pot fi menţinute decît pe perioada necesară începerii urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.

2. Acest stat procedează imediat la o ancheta preliminară în vederea stabilirii faptelor.

3. Orice persoană deţinută în aplicarea prevederilor paragrafului 1 din prezentul articol poate comunică imediat cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului a cărui naţionalitate o are; orice facilităţi îi sînt acordate în acest scop.

4. Atunci cînd un stat pune o persoană în stare de detenţie în conformitate cu prevederile prezentului articol, el înştiinţează imediat despre aceasta detenţie, precum şi despre împrejurările care o justifica, statele menţionate la art. 5 paragraful 1, statul a cărui naţionalitate o are persoana deţinută şi, dacă considera oportun, orice alte state interesate. Statul care procedează la ancheta preliminară prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol comunică neîntîrziat concluziile statelor menţionate mai sus şi le indica dacă înţelege să-şi exercite competenţa.

Articolul 7

Statul contractant pe teritoriul căruia este descoperit autorul prezumat al unei infracţiuni, în cazul cînd nu procedează la extrădarea acestuia, supune cazul, fără nici o excepţie şi indiferent dacă infracţiunea a fost sau nu săvîrşită pe teritoriul sau, autorităţilor sale care au competenţa de a exercita acţiunea penală. Aceste autorităţi hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru celelalte infracţiuni, de drept comun cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat.

Articolul 8

1. Infracţiunile sînt de plin drept socotite ca fiind caz de extrădare în orice tratat de extrădare încheiat între statele contractante. Statele contractante se angajează sa includă infracţiunile ca fiind caz de extrădare în orice convenţie de extrădare pe care ar încheia-o între ele.

2. În cazul în care un stat contractant care condiţioneaza extrădarea de existenta unei convenţii este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat contractant cu care nu a încheiat convenţie de extrădare, acesta are latitudinea de a considera prezenta convenţie ca temei juridic al extrădării în ceea ce priveşte infracţiunile. Extrădarea este supusă celorlalte condiţii prevăzute de dreptul statului căruia i-a fost adresată cererea.

3. Statele contractante care nu condiţioneaza extrădarea de existenta unei convenţii socotesc infracţiunea ca un caz de extrădare între ele, în condiţiile definite de dreptul statului căruia i-a fost adresată cererea.

4. În scopul extrădării între statele contractante, se va considera ca infracţiunile au fost comise atît la locul săvîrşirii lor, cît şi pe teritoriul statelor care trebuie să stabilească competenţa lor potrivit art. 5 paragraful 1 alin. b), c) şi d).

Articolul 9

Statele contractante care înfiinţează pentru transportul aerian organizaţii de exploatare în comun sau organisme internaţionale de exploatare şi care exploatează aeronave făcînd obiectul unei înmatriculări comune sau internaţionale desemnează pentru fiecare aeronava, în funcţie de împrejurări, statul care exercită competenţa şi care va avea atribuţiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenţii. Ele vor înştiinţa despre aceasta desemnare Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care va informa despre aceasta toate statele părţi la prezenta convenţie.

Articolul 10

1. Statele contractante se angajează, conform dreptului internaţional şi naţional, să depună eforturi pentru a lua măsuri rationale în scopul prevenirii săvîrşirii infracţiunilor prevăzute în art. 1.

2. Atunci cînd zborul unei aeronave a fost intirziat sau întrerupt din cauza comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 1. statul contractant pe teritoriul căruia se găsesc aeronava, pasagerii sau echipajul facilitează pasagerilor şi echipajului continuarea călătoriei cît mai curînd posibil. El restituie fără întîrziere aeronava şi incarcatura sa celor ce au dreptul să le detina.

Articolul 11

1. Statele contractante acorda cea mai larga asistenţa judiciară posibila în orice procedura penală privind infracţiunile menţionate. În toate cazurile, legea aplicabilă pentru executarea unei cereri de asistenţa este aceea a statului căruia i se adresează cererea.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul articol nu aduc atingere obligaţiilor decurgind din dispoziţiile oricărei alte convenţii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează, total sau parţial, domeniul asistenţei judiciare în materie penală.

Articolul 12

Dacă vreunul dintre statele contractante are motive sa creadă ca se va comite o infracţiune din cele prevăzute la art. 1, el transmite, potrivit dispoziţiilor legislaţiei sale naţionale, toate datele utile pe care le poseda, statelor pe care le apreciază ca se încadrează în art. 5 paragraful 1.

Articolul 13

Statele contractante comunică, cît mai curînd posibil, Consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, potrivit dispoziţiilor legislaţiei sale naţionale, orice informaţii de care dispun, privind:

Articolul 14

1. Orice diferend între statele contractante în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii care nu poate fi soluţionat pe cale de negocieri este supus arbitrajului, la cererea uneia dintre aceste state. Dacă timp de 6 luni de la data cererii de arbitraj părţile nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, formulînd o cerere în conformitate cu statutul curţii.

2. Fiecare stat va putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării la convenţie, sa declare că nu se considera legat de dispoziţiile paragrafului precedent. Celelalte state contractante nu vor fi legate de dispoziţiile paragrafului 1 faţă de acel stat contractant care a formulat o atare rezerva.

3. Statul contractant care a formulat o rezervă potrivit dispoziţiilor paragrafului precedent va putea oricînd sa renunţe la aceasta rezerva printr-o notificare adresată guvernelor depozitare.

Articolul 15

1. Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare la 23 septembrie 1971, la Montreal, de către statele participante la Conferinţa internationala de drept aerian, ţinuta la Montreal la 8-23 septembrie 1971 denumita mai jos conferinţa de la Montreal. După 10 octombrie 1971 ea va fi deschisă pentru semnare din partea tuturor statelor, la Washington, Londra şi Moscova. Orice stat care nu a semnat convenţia înaintea intrării ei în vigoare potrivit paragrafului 3 din prezentul articol va putea adera la aceasta oricînd.

2. Prezenta convenţie este supusă ratificării statelor semnatare. Instrumentele de ratificare şi cele de aderare vor fi depuse pe lîngă guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care se desemnează ca guverne depozitare.

3. Convenţia va intra în vigoare după 30 de zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare din partea a zece state semnatare care au participat la Conferinţa de la Montreal.

4. Pentru celelalte state convenţia intră în vigoare la data intrării sale în vigoare conform paragrafului 3 din prezentul articol sau după 30 de zile de la data depunerii instrumentului respectiv de ratificare sau de aderare, dacă această dată este ulterioară primei.

5. Guvernele depozitare vor informa neîntîrziat toate statele care vor semna sau vor adera la prezenta convenţie despre data fiecărei semnari, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau de aderare, despre data intrării în vigoare a convenţiei, precum şi despre orice alte comunicări.

6. La intrarea în vigoare convenţia va fi înregistrată de către guvernele depozitare conform dispoziţiilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite şi ale art. 83 din Convenţia referitoare la aviaţia civilă internationala (Chicago, 1944).

Articolul 16

1. Oricare dintre statele contractante poate să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată guvernelor depozitare.

2. Denunţarea va avea efect după 6 luni de la data la care notificarea va fi primită de guvernele depozitare.

Drept care subsemnaţii plenipotentiari, legal autorizaţi, au semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Montreal la douăzeci şi trei septembrie anul o mie noua sute şaptezeci şi unu, în trei exemplare originale, cuprinzînd fiecare patru texte autentice redactate în limbile franceza, engleza, spaniola şi rusa.

--------------