HOTĂRÂRE nr. 139 din 25 ianuarie 1969

pentru executarea Legii nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe

EMITENT

CONSILIUL DE MINIŞTRI

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 14 din 29 ianuarie 1969

Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotărăşte:

   

Articolul 1

Se aprobă Regulamentul pentru executarea Legii nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe, cuprins în anexa nr. 1 la prezenta hotărîre.

   

Articolul 2

Se recomandă Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşugăreşti, Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum şi Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie să aplice prevederile reglementării amortizării fondurilor fixe, ţinînd seama de specificul activităţii organizaţiilor cooperatiste.

   

Articolul 3

Se autoriza Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finanţelor să modifice indicatorii aprobaţi prin planul de stat şi bugetul de stat pe anul 1969 cu influenţele ce decurg din aplicarea Legii nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe.

În acest scop, ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor depune la Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finanţelor, pînă la data de 1 martie 1969, propunerile cuprinzînd indicatorii economici şi financiari recalculaţi.

Pînă la modificarea acestor indicatori, în cazuri justificate unităţile economice pot primi credite fără dobîndă de la bănci pentru acoperirea necesităţilor suplimentare de fonduri rezultate din aplicarea Legii nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe.

   

Articolul 4

Ministerele şi celelalte organe centrale vor prezenta pînă la data de 15 februarie 1969, Comitetului de Stat al Planificării şi Ministerului Finanţelor propuneri de grupe de fonduri fixe la care reparaţiile capitale urmează a se efectua din amortizări precum şi normele de amortizare pentru reparaţii capitale aferente acestora, potrivit art. 15 lit. b din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968. Pe această bază, Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrală de Statistică vor prezenta Consiliului de Miniştri, pînă la data de 10 martie 1969, propuneri privind reglementarea efectuării reparaţiilor capitale din amortizări.

Pînă la aprobarea de către Consiliul de Miniştri a reglementării privind efectuarea reparaţiilor capitale din amortizări, conform art. 15 lit. b din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe, toate reparaţiile capitale se vor efectua potrivit prevederilor de la art. 15 lit. a din aceeaşi lege.

   

Articolul 5

Pe data de 1 ianuarie 1969 se abroga prevederile hotărîrilor Consiliului de Miniştri specificate în anexa nr. 2.

p. Preşedintele Consiliului de Miniştri,

ILIE VERDEŢ

   

Anexa 1

REGULAMENT

pentru executarea Legii nr. 62 din 27 decembrie 1968

privind amortizarea fondurilor fixe

1. Amortizarea fondurilor fixe ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, precum şi ale gospodăriilor anexe de pe lîngă instituţiile de stat, denumite în continuare unităţi economice de stat, se face potrivit prevederilor Legii nr. 62 din 27 decembrie 1968 şi ale prezentului regulament.

   

Capitolul 1

Fondurile fixe supuse amortizării

2. Se consideră fond fix, în sensul prezentului regulament, obiectul singular sau complexul de obiecte astfel cum este definit în Clasificarea fondurilor fixe din economia naţională a Republicii Socialiste România - anexa nr. 2 la Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 260/1967 - îndeplinind cumulativ următoarele condiţii:

a) valoare de inventar de cel puţin 500 lei; ...  b) durata de serviciu normată mai mare de un an. ... 

Pentru obiectele care sînt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea ca fonduri fixe se va avea în vedere valoarea întregului lot sau set.

3. Asimilarea cu fondurile fixe, în scopul amortizării, a investiţiilor specificate la art. 3 din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe se face astfel:

- investiţiile efectuate la fondurile fixe luate cu chirie de la unităţile economice de stat urmează regimul de amortizare al fondurilor fixe la care s-au executat investiţiile respective;

- investiţiile puse în funcţiune, total sau parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca fonduri fixe se cuprind în grupa la care se vor înregistra ca fonduri fixe;

- investiţiile pentru descoperta se asimilează fondurilor fixe din grupa "alte construcţii speciale diverse" şi se amortizează potrivit indicaţiilor de la pct. 21;

- durata de amortizare a investiţiilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi alte lucrări similare care nu se concretizează în fonduri fixe este de cel mult 20 de ani. Durata de amortizare corespunzătoare fiecărei investiţii în parte, în limita acestui termen, se stabileşte de către întreprinderi, în funcţie de perioada de timp cît se apreciază că acestea pot servi scopului pentru care au fost efectuate.

4. Nu sînt considerate fonduri fixe:

a) motoarele, aparatele şi alte subansamble ale fondurilor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate, cu ocazia reparaţiilor de orice fel, sau în scopul efectuării unor mici modernizări în cadrul reparaţiilor capitale. ... 

Se exceptează de la prevederile de mai sus următoarele subansamble folosite de întreprinderile pentru repararea utilajelor agricole subordonate Consiliului Superior al Agriculturii:

- motoarele de tractor - cod 315 B.a.;

- punţile din spate de schimb pentru tractor - cod 391;

- pompele de injecţie pentru motoare de tractor - cod 416.024;

b) sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc, fie la fabricarea anumitor produse în serie sau în masă, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata lor de serviciu. Uneltele, dispozitivele şi instrumentele comune se consideră fonduri fixe şi sînt supuse amortizării în conformitate cu normele prevăzute în "Catalogul normelor de amortizare şi duratelor de serviciu normate ale fondurilor fixe"; ...  c) construcţiile şi instalaţiile provizorii executate din fondurile de organizare de şantier; ...  d) animalele adulte de producţie şi reproducţie din cadrul întreprinderilor agricole de stat şi staţiunilor experimentale de cercetări agricole, animalele care nu au îndeplinit condiţiile de trecere la animale adulte, animalele la îngrăşat şi coloniile de albine; ...  e) lacurile, bălţile şi iazurile care nu sînt rezultatul unei munci, precum şi pădurile şi terenurile; ...  f) investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere şi de foraj, executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice, precum şi forajele pentru alimentare cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz-capul unui zăcămînt de ţiţei, precum şi sondele care au pus în evidenţă acumulări de hidrocarburi dar care, din motive geologo-tehnice şi economice obiective, nu se pot exploata. Cheltuielile pentru forajele pentru alimentare cu apă, care nu au dat rezultate, se vor recupera prin preţul de cost. ... 

Valoarea de inventar la 31 decembrie 1968 a sondelor situate în gaz-capul unui zăcămînt de ţiţei, precum şi a sondelor care au pus în evidenţă acumulări de hidrocarburi dar care din motive geologice, tehnice şi economice obiective nu se pot exploata, se va include în cotele de cheltuieli pentru descoperirea rezervelor, urmînd a se suporta din preţul de cost;

g) prototipurile, atît timp cît servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero, sau sînt supuse încercărilor în vederea omologării; ...  h) echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi durata lor de serviciu; ...  i) plantaţiile tinere înainte de trecerea lor pe rod şi plantaţiile de protecţie pînă la 5 ani inclusiv. ...     

Capitolul 2

Calcularea şi utilizarea fondului de amortizare

5. Pentru fondurile fixe arătate în continuare, data punerii în funcţiune, în vederea calculului amortizării, se stabileşte după cum urmează:

a) fondurile fixe independente care nu necesită montaj şi nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenţie, unelte, accesorii de producţie, mijloace de transport auto, animale etc.) se consideră puse în funcţiune (date în folosinţă) de la data achiziţionării lor, pe baza procesului-verbal de recepţie; ...  b) utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcţiune de la data terminării montării utilajului, respectiv de la data terminării construcţiei, pe baza procesului-verbal de recepţie provizorie; ...  c) utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcţiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului-verbal de punere în funcţiune încheiat potrivit prevederilor legale în vigoare; ...  d) sondele folosite la extracţia ţiţeiului şi gazelor, sondele de injecţie, precum şi sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate se consideră puse în funcţiune la darea lor în producţie, pe baza procesului-verbal de constatare final. ... 

6. Stabilirea valorii de inventar aferentă fondurilor fixe achiziţionate sau construite şi puse în funcţiune după data de 1 ianuarie 1965, precum şi a valorii investiţiilor supuse amortizării se efectuează ţinîndu-se seama de următoarele:

a) la valoarea de inventar a fondurilor fixe se adaugă costul completărilor, îmbunătăţirilor şi modernizărilor efectuate din investiţii. La liniile de cale ferată, tablierele de la poduri şi liniile de telecomunicaţii, la valoarea de inventar se adaugă şi costul îmbunătăţirilor şi modernizărilor efectuate în cadrul reparaţiilor capitale; ...  b) fondurile fixe transferate se înregistrează la unitatea primitoare la valoarea de inventar la care acestea au figurat la unitatea de la care au fost transferate; ...  c) valoarea de inventar a sondelor provenite din lucrările de foraj executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice, care au dat rezultate şi vor fi folosite în scopuri de producţie, se stabileşte prin înmulţirea numărului de metri al adîncimii de la care se exploatează, cu preţul mediu efectiv realizat per metru forat în anul de bază, la sondele de exploatare săpate în condiţii asemănătoare. ... 

Valoarea de inventar a sondelor de ţiţei şi gaze provenite din lucrările de foraj executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice în perioada 1 ianuarie 1963 - 1 ianuarie 1965 se stabileşte în aceleaşi condiţii ca mai sus. Diferenţa dintre cheltuielile de investiţii efectuate şi valoarea de inventar se recuperează prin recalcularea cotelor de cheltuieli pentru descoperirea rezervelor, ce se includ în preţul de cost la producţiei;

d) valoarea de inventar a fondurilor fixe rezultate din lucrări miniere executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice care au dat rezultate se stabileşte la nivelul valorii fondurilor fixe rezultate din investiţii executate în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi dotare tehnică. Diferenţa dintre cheltuielile efectuate (pentru explorări sau prospecţiuni şi - în continuare - pentru normalizarea profilului, dotarea cu cale ferată, aeraj şi alte dotări tehnice, finanţate fie de la buget, fie din fonduri de investiţii) şi valoarea de inventar, se recuperează prin recalcularea cotelor de cheltuieli pentru descoperirea rezervelor ce se includ în preţul de cost al producţiei miniere; ...  e) valoarea la care se amortizează investiţiile puse în funcţiune, total sau parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca fonduri fixe, se determină prin însumarea cheltuielilor efective pentru realizarea lor, inclusiv cota-parte din cheltuielile comune efectuate în limita sumelor prevăzute în devizul general. Această valoare se stabileşte pe baza procesului-verbal de recepţie provizorie sau a procesului-verbal de predare-primire încheiat între constructor şi beneficiar. La terminarea investiţiilor şi trecerea lor în categoria fondurilor fixe, valoarea de inventar se determină prin adăugarea eventualelor cheltuieli efectuate între data punerii în funcţiune şi data întocmirii procesului-verbal de punere în funcţiune. ... 

7. Prevederile pct. 6 lit. a se aplică şi fondurilor fixe provenite din investiţii puse în funcţiune, total sau parţial, înainte de data de 31 decembrie 1964 şi care au fost reevaluate în conformitate cu prevederile Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 116/1963. Valoarea stabilită cu ocazia reevaluării se majorează cu eventualele cheltuieli efectuate după data de 1 ianuarie 1965 pentru terminarea, finisarea sau completarea obiectelor de investiţii pînă la trecerea lor în categoria fondurilor fixe.

8. Fondurile fixe aflate în administrarea unităţilor bugetare la data de 31 decembrie 1964, transferate unităţilor economice de stat după aceasta data, se reevaluează de unităţile primitoare în conformitate cu prevederile Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 116/1963.

9. Valoarea de inventar a fondurilor fixe, stabilită pentru fiecare obiect, se rotunjeşte astfel:

- fracţiunile mai mici de 0,50 lei se neglijează, iar cele mai mari de 0,50 lei inclusiv, se întregesc la un leu;

- valorile exprimate prin 5 sau mai multe cifre se rotunjesc la zeci de lei prin neglijarea fracţiunilor mai mici de 5 lei şi întregirea la 10 lei a fracţiunilor mai mari de 5 lei inclusiv.

10. Amortizarea fondurilor fixe folosite de unităţile economice de stat în perioada de construcţie se suportă din fondurile prevăzute în devizul general al investiţiei.

11. Valoarea investiţiilor necesare numai chiriaşului efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizaţii de stat se amortizează în rate lunare egale, eşalonat pînă la expirarea contractului de închiriere.

În aceleaşi condiţii se amortizează investiţiile de orice fel efectuate la fonduri fixe închiriate de la alte organizaţii decît cele de stat, de la persoane fizice sau de la persoane juridice altele decît cele socialiste. Amortizarea aferentă investiţiilor care măresc valoarea fondurilor fixe se reţine din chiria datorată proprietarului.

12. Amortizarea investiţiilor care majorează valoarea de inventar, efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizaţii de stat, se calculează de beneficiar pe baza normei de amortizare corespunzătoare grupei în care se încadrează fondurile fixe la care s-a făcut investiţia. La încetarea contractului de închiriere, valoarea investiţiei integrale (nediminuată cu amortizarea calculată şi vărsată) se transferă unităţii economice de stat care a dat cu chirie, aceasta majorînd corespunzător valoarea de inventar a fondului fix. În ordinul de transfer a investiţiei se va indica şi amortizarea calculată de beneficiar, pentru ca unitatea economică de stat în dotarea căreia se află fondul fix să poată înregistra uzura corespunzătoare noii valori de inventar.

13. Durata de amortizare de investiţiilor necesare numai chiriaşului, efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizaţii de stat, se stabileşte în limita duratei contractului de închiriere.

La stabilirea duratei de amortizare a investiţiilor necesare numai chiriaşului, unităţile economice de stat pot lua în considerare, cu acordul organului tutelar şi posibilitatea prelungirii contractului de închiriere, fără însă ca prin aceasta, perioada de amortizare să depăşească 10 ani.

14. Valoarea recuperată prin amortizare a fondurilor fixe aflate la 1 ianuarie 1969 în dotarea unităţilor economice de stat inclusiv cele subordonate Consiliului Superior al Agriculturii se calculează pe baza valorii de inventar, a duratelor de serviciu normate, precum şi a duratei consumate de la data punerii în funcţiune a fondurilor fixe pînă la 1 ianuarie 1969.

Durata de serviciu consumată, pentru fondurile fixe la care nu se cunoaşte data punerii în funcţiune, se va calcula în funcţie de durata de serviciu consumată stabilită, pentru aceste fonduri fixe, cu ocazia inventarierii şi reevaluării de la 31 decembrie 1964, la care se va adăuga perioada consumată pînă la 31 decembrie 1968.

Astfel, gradul de uzură pentru un ciocan de forjă, cod 405.20-405.21, care are o durată de serviciu normată de 15 ani şi o durată consumată de 8 ani şi 4 luni, este:

          Dc 8X12 4

     u = ──── X 100 = ─────── = 100 = 55,6%

          Dn 15X12

în care:

u = gradul de uzură

Dc = durata de serviciu consumată

Dn = durata de serviciu normată

Valoarea recuperată prin amortizare, respectiv expresia valorică a uzurii, se stabileşte prin înmulţirea valorii de inventar cu gradul de uzură. Considerînd că valoarea de inventar este de 100.000 lei, expresia valorică a uzurii este:

          V x u 100.000 X 55,6

    Eu = ─────── = ───────────────── = 55.600 lei

           100 100

în care:

Eu = expresia valorică a uzurii

V = valoarea de inventar

În cazul în care durata consumată este egală sau mai mare decît durata de serviciu normată, gradul de uzură este de 100%, iar valoarea recuperată este egală cu valoarea de inventar.

15. Pentru fondurile fixe prevăzute la art. 9 din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe, existente la 1 ianuarie 1969, valoarea recuperată prin amortizare se stabileşte astfel:

a) calculul amortizării pe tona de rezervă: ... 

                 V

    A tt = ─────────────, lei pe tona de rezervă

            R Re

în care:

A tt = amortizarea pe tona de rezervă totală (extrasă existentă), în lei

V = valoarea de inventar

R = rezerva exploatabilă existentă în tone

Re = rezerva exploatabilă extrasă de la punerea în funcţiune a fondului fix pînă la data de 1 ianuarie 1969.

b) calculul valorii recuperate, respectiv expresiei valorice a uzurii: ... 

Eu = Re x A tt.

16. Planul de amortizare a fondurilor fixe se întocmeşte de către unităţile economice de stat în funcţie de valoarea de inventar a fondurilor fixe existente la începutul anului, de valoarea medie anuală a fondurilor fixe intrate şi ieşite în anul de plan şi de normele de amortizare, potrivit formularelor P.A. anexate.

În termen de 10 zile de la data aprobării planului financiar, unităţile economice de stat depun la unitatea bancară care finanţează lucrările de investiţii un exemplar din planul de amortizare a fondurilor fixe capit. I (formular P.A.), la care se anexează - după caz - planul de amortizare a mijloacelor de transport auto din parcul public (formular P.A. auto) şi planul de amortizare a clădirilor şi construcţiilor speciale cu durata de folosire limitată de durata de exploatare a rezervelor şi a investiţiilor pentru descoperta (formular P.A. mine). În primul an de aplicare, precum şi în fiecare an în care se recalculează mărimea amortizării pe unitatea de produs, se depune şi un exemplar din procesul-verbal (formular P.V. mine).

La calcularea valorii medii anuale a intrărilor de fonduri fixe se utilizează datele din documentaţia de deviz a lucrărilor de investiţii.

17. Prin valoare medie anuală a fondurilor fixe se înţelege valoarea de inventar ponderată cu timpul, exprimat în luni întregi, în care fondurile fixe se află în dotarea unităţii economice (intrări), respectiv sînt scoase din dotare (ieşiri), pe baza formulei:

                V x T

      V.m.a. = ───────

                 12

în care:

V.m.a. = valoarea medie anuală a fondurilor fixe

V. = valoarea de inventar a fondurilor fixe

T. = numărul de luni de la intrarea fondurilor fixe pînă la sfîrşitul anului, respectiv de la ieşirea fondurilor fixe pînă la sfîrşitul anului

De exemplu, valoarea medie anuală a unor fonduri fixe care au valoarea de inventar de 60.000 lei, planificate a intra în unitatea economică de stat în cursul lunii aprilie, este:

                 60.000 x 9

    V.m.a. = ──────────────── = 45.000 lei

                    12

18. Fondul de amortizare anual se calculează pe baza formulei:

               V.m.a. x N

        A = ────────────────

                  100

în care:

A = fondul de amortizare anual

V.m.a. = valoarea medie anuală a fondurilor fixe

N = norma de amortizare

De exemplu, fondul de amortizare anual aferent unor compresoare cu piston, mobile, cu turaţia pînă la 600 rot/min., cod 330. 1/a, care au o valoare de inventar de 1.200.000 lei şi funcţionează întregul an şi care potrivit catalogului normelor de amortizare au norma de amortizare de 8,3%, este:

           1.200.000 x 8,3

    A = ──────────────────── = 99.600 lei

                100

19. Fondul de amortizare anual aferent mijloacelor de transport auto din parcul public se calculează astfel:

a) pentru mijloacele de transport auto din parcul public pentru care duratele de serviciu normate sînt prevăzute în catalogul normelor de amortizare şi duratelor de serviciu normate ale fondurilor fixe, atît în ani, cît şi în km, se utilizează formula: ... 

            V x P x N

    A = ─────────────────

               100

în care:

V = valoarea de inventar medie a unui autovehicul

P = parcursul planificat anual exprimat în mii km echivalenţi, aferent întregului parc auto care are aceeaşi valoare de inventar medie pe un autovehicul

N = norma de amortizare pentru un parcurs de 1.000 km

Parcul public sau parcul de deservire generală cuprinde mijloacele de transport auto destinate transportului de persoane sau de mărfuri, aflate în administrarea unităţilor economice de stat subordonate ministerelor sau altor organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi cele aflate în dotarea unităţilor economice de stat subordonate consiliilor populare municipale şi orăşeneşti care au sarcini de transport, de aceeaşi natură, în interiorul localităţilor.

Valoarea de inventar medie a unui autovehicul se calculează prin împărţirea totalului valorii de inventar a mijloacelor de transport auto care au aceeaşi normă de amortizare şi valori de inventar cu o variaţie, între minimum şi maximum, de cel mult 10%, la numărul de autovehicule pentru care se efectuează calculul.

În cazul în care mijloacele de transport auto, cu aceeaşi normă de amortizare, au valori de inventar cu o diferenţă între minimum şi maximum de peste 10%, valoarea de inventar medie a unui autovehicul se stabileşte pe grupe de mijloace de transport auto la care diferenţa între valoarea de inventar minimă şi maximă este de pînă la 10% .

De exemplu:

 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

 Numărul de autovehicule Valoarea de inventar Valoarea de inventar

                                  unitară totală (col. 1 x col. 2)

 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

           1 2 3

 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

           10 60.000 600.000

           10 64.000 640.000

           20 65.000 1.300.000

 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

 Total: 40 - 2.540.000

 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Valoarea de inventar unitară cea mai mare este de 65.000 lei, adică cu 5.000 lei mai mare decît valoarea de inventar cea mai mică, de 60.000 lei. Diferenţa de 5.000 lei se înscrie în limita de 10% din valoarea de inventar cea mai mică (10% din 60.000 lei = 6.000 lei).

Valoarea de inventar totală a celor 40 autovehicule fiind de 2.540.000 lei, valoarea de inventar medie a unui autovehicul este:

    Total col. 3 2.540.000

    ───────────────── = ───────────────── = 63.500 lei

    Total col. 1 40

Parcursul în km echivalenţi rezultă din înmulţirea parcursului planificat cu coeficienţii medii de corecţie privind starea drumurilor şi condiţiile de exploatare a autovehiculelor, potrivit legislaţiei în vigoare.

Exemplificăm calcularea fondului de amortizare corespunzător unor mijloace de transport auto din parcul public cod. 611.01-611.02 "Autocamioane cu capacitate de încărcare de 2-10 tone inclusiv", care au valoarea de inventar medie a unui autovehicul de 63.500 lei şi care sînt planificate a efectua un parcurs de 100.000 km, norma de amortizare fiind de 0,37% la mia de km

         V x P x N 63.500 x 100 x 0,37

    A = ──────────── = ───────────────────── = 23.495 lei

            100 100

Amortizarea calculată pe grupe de valori medii, la autovehiculele din parcul public, se repartizează anual pe fiecare autovehicul în parte, în raport cu km echivalenţi parcurşi de autovehiculul respectiv.

Amortizarea în plus aferentă autovehiculelor menţinute în funcţiune după îndeplinirea normei de parcurs, precum şi amortizarea în minus a autovehiculelor scoase din serviciu înainte de a fi complet amortizate, se va calcula în funcţie de norma de amortizare aferentă şi de km echivalenţi parcurşi de autovehiculul respectiv. Amortizarea în plus se calculează după recuperarea valorii de inventar.

b) Pentru mijloacele de transport auto din parcul public pentru care normele de amortizare sînt stabilite în funcţie de duratele de serviciu normate, exprimate în ani, fondul de amortizare se calculează potrivit pct. 18. ... 

20. Amortizarea anuală a investiţiilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi alte lucrări similare care nu se concretizează în fonduri fixe; a investiţiilor necesare numai chiriaşului, efectuate la fonduri fixe închiriate de la organizaţii de stat; a investiţiilor de orice fel, efectuate la fondurile fixe închiriate de la alte organizaţii decît cele de stat, de la persoane fizice sau de la persoane juridice, altele decît cel socialiste, se calculează pe baza formulei:

           .I.

    A = ───────────

            D

în care:

I = valoarea investiţiilor efectuate

D = durata de amortizare a investiţiilor exprimate în ani.

De exemplu, amortizarea anuală aferentă unor lucrări de investiţii în valoare de 72.000 lei, cu durata de amortizare de 6 ani, este:

          72.000

    A = ────────── = 12.000 lei

            6

21. Amortizarea anuală a fondurilor fixe şi investiţiilor prevăzute la art. 9 din Legea nr. 62 din 27 decembrie 1968 privind amortizarea fondurilor fixe se calculează pe unitatea de produs, utilizînd următoarele formule:

            Vr

    At = ─────────── şi

             R

    A = At x C

în care:

At = amortizarea, în lei, pe 1.000 tone de rezerva exploatabilă

Vr = valoarea rămasă (neamortizată) a fondurilor fixe la data de 1 ianuarie a anului de plan. Pentru fondurile fixe noi valoarea rămasă este egală cu valoarea de inventar

R = rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă în mii tone existentă la data de 1 ianuarie a anului de plan

A = fondul de amortizare anual

C = extracţia anuală de substanţă minerală utilă, în mii tone.

Exemplu:

          Vr = 80.000.000 lei

    At = ────────────────────── = 1.600 lei/1.000 tone

           R = 50.000 mii tone

    A = 1.600 x 5.000 mii tone = 8.000.000 lei

În cazul clădirilor şi construcţiilor speciale ale unor incinte miniere care deservesc mai multe mine, precum şi pentru clădirile şi construcţiile speciale ale instalaţiilor de preparare, cu organizare independenta de exploatările miniere pe care le deservesc, amortizarea se calculează pe baza formulei:

                  Vr

    At = ────────────────────────────

          R R ..... R

           I II N

    în care:

    R , R , R = rezerva exploatabilă a fiecărei mine deservită de incinta

     I II N centrală respectivă.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

- din 5 în 5 ani la minele de cărbuni şi cariere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descoperta;

- din 10 în 10 ani la saline.

Recalcularea se va face anual în cazul cînd intervin schimbări mai importante (de minimum 10%) în volumul rezervelor exploatabile sau al fondurilor fixe în funcţiune.

După primul an de aplicare, recalcularea se face de către toate unităţile economice de stat.

22. Unităţile economice de stat calculează lunar amortizarea efectivă prin utilizarea "Fişei de calcul lunare a amortizării fondurilor fixe", formular F.C. anexat.

Amortizarea se calculează la valoarea de inventar a fondurilor fixe în funcţiune în ultima zi a lunii pentru care se face calculul. Pentru fondurile fixe ale unităţilor economice de stat noi, pentru secţiile şi liniile tehnologice noi, care îşi încep activitatea după data de 15 a lunii, amortizarea se calculează de la data de 1 a lunii următoare.

Fondurile fixe casate sau transferate în afară unităţii economice de stat sînt scoase de la amortizare cu începere din luna în care s-a aprobat casarea sau s-a efectuat transferarea. Termenul în care se execută demontarea, transportul şi montarea la noul loc de producţie a fondurilor fixe transferate în afară unităţii economice de stat se stabileşte prin ordinul organului tutelar care a acceptat transferarea pentru unitatea economică de stat primitoare. În cazul în care montarea şi punerea în funcţiune la noul loc de producţie nu se termină în termenul prevăzut prin ordinul respectiv, fondurile fixe sînt supuse amortizării cu începere din luna în care s-a depăşit acest termen.

23. Fişa de calcul lunară a amortizării fondurilor fixe capitolul I "Recapitulaţie" se depune la unitatea bancară finanţatoare a lucrărilor de investiţii pînă la data de 10 a lunii următoare celei pentru care se calculează amortizarea, anexîndu-se, după caz, formularul F.C. auto sau F.C. mine.

24. Amortizarea se vărsa chenzinal, în ziua de 15 şi în ultima zi a lunii, la unitatea bancară care finanţează lucrările de investiţii prevăzute în planul de stat, în proporţie de 1/6 din suma prevăzută în planul de amortizare pe trimestrul respectiv.

În cazul în care ziua de 15 sau ultima zi a lunii sînt zile nelucrătoare, unităţile economice de stat sînt obligate să efectueze vărsarea amortizării datorate în prima zi lucrătoare anterioare acestor date.

Regularizarea vărsămintelor se efectuează lunar cu ocazia virării amortizării din prima chenzina a lunii următoare, pe baza amortizării efective prevăzută în fişa de calcul a amortizării din luna pentru care se face regularizarea. Sumele vărsate în minus faţă de amortizarea rezultată din fişa de calcul lunară se virează odată cu vărsămîntul din prima chenzina, iar sumele vărsate în plus se compensează cu amortizarea datorată la această dată.

Unităţile subordonate Ministerului Postelor şi Telecomunicaţiilor recalculează amortizarea anual şi regularizează vărsămintele odată cu efectuarea vărsămîntului pentru chenzina a doua a lunii decembrie.

25. Întreprinderile agricole de stat, institutele de cercetări şi staţiunile experimentale pentru activitatea de producţie, precum şi întreprinderile de mecanizare a agriculturii subordonate Consiliului Superior al Agriculturii efectuează vărsarea amortizării lunar, în ultima zi lucrătoare a lunii, în proporţie de 1/12 din suma prevăzută în planul anual de amortizare.

Recalcularea amortizării se face anual, pe baza fişei de calcul anuale întocmită în funcţie de data intrării sau ieşirii fondurilor fixe.

Regularizarea vărsămintelor se efectuează odată cu virarea amortizării pe luna decembrie.

26. Organele de control ale băncii care finanţează lucrările de investiţii sînt obligate să controleze modul cum s-au respectat dispoziţiile legale privind calcularea şi vărsarea amortizării.

Eventualele sume din amortizări stabilite ca fiind datorate peste cele efectiv vărsate, se virează de către unităţile economice în termen de 5 zile de la data constatării.

Amortizarea datorată pentru trecut se vărsa pe o perioadă de pînă la 18 luni.

La stabilirea amortizării datorate pe trecut pe o perioada de cel mult 18 luni de la data efectuării controlului, se iau în considerare atît diferenţele calculate în minus cît şi cele calculate în plus. Diferenţele calculate şi vărsate în plus, aferente perioadei anterioare anului în care se efectuează controlul, nu se restituie şi nici nu se compensează.

Diferenţele calculate şi vărsate în plus sau în minus, aferente anului în care se efectuează controlul, se regularizează în condiţiile pct. 24 alin. ultim.

27. Eventualele divergenţe ivite între unităţile economice de stat şi organele de control bancar cu privire la amortizarea datorată peste cea stabilită pe baza fişei de calcul lunare a amortizării se soluţionează de către centralele economice sau celelalte organe tutelare centrale ale unităţilor economice de stat, cu acordul centralei băncii care finanţează lucrările de investiţii.

După soluţionarea divergenţei şi definitivarea sumei datorate, virarea se efectuează în termenul prevăzut la pct. 26 alin. 2.

28. În cazul în care unităţile economice de stat nu efectuează, în termen, virarea diferenţelor constatate şi rămase definitive după soluţionarea divergenţelor, unităţile bancare sînt autorizate să introducă dispoziţie de încasare în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la pct. 26, alin. 2. Dispoziţia de încasare nu este supusă regulilor de acceptare.

   

Capitolul 3

Reparaţii capitale

29. "Normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe", elaborate de ministere pentru fondurile fixe specifice ramurilor economice din care fac parte, au caracter republican şi se utilizează de către toate unităţile economice de stat, indiferent de apartenenţă, pentru întocmirea graficului de reparaţii capitale, a planului de reparaţii capitale şi a devizelor pentru executarea lor.

În cazurile cînd ministerele elaboratoare modifică sau completează normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe specifice, în termen de 10 zile de la aprobarea lor de către conducerea acestor ministere, modificările şi completările vor fi comunicate tuturor ministerelor, organelor centrale ale administraţiei de stat şi consiliilor populare judeţene.

30. La efectuarea reparaţiilor capitale unităţile economice de stat vor ţine seama de următorii doi indicatori prevăzuţi în normativele tehnice:

a) "Ciclul de funcţionare" exprimat în ani, ore de funcţionare sau km parcurşi de la data punerii în funcţiune a unui fond fix pînă la efectuarea primei reparaţii capitale, sau între două reparaţii capitale succesive, sau alţi indicatori specifici anumitor fonduri fixe. ...  b) "Normativul valoric", care reprezintă raportul procentual între costul normat al reparaţiei capitale şi valoarea de înlocuire a fondului fix sau preţul ferm pentru acele reparaţii capitale pentru care sînt stabilite astfel de preţuri. ... 

Ţinînd seama de gradul de uzură şi starea tehnică a fondurilor fixe, ciclul de funcţionare poate fi micşorat cu 10% pe baza aprobării centralei economice. Micşorarea ciclului de funcţionare cu mai mult de 10% se poate aproba de organul tutelar central.

Depăşirea normativului valoric cu cel mult 5% din valoarea de înlocuire a fondului fix poate fi aprobată de centrala economică, iar depăşirea cu un procent mai mare poate fi aprobată de organul tutelar central, cu condiţia ca normativul valoric total să nu depăşească 60% din valoarea de înlocuire a fondului fix.

Micşorarea ciclului de funcţionare cu mai mult de 10% şi majorarea normativului valoric cu mai mult de 5% din valoarea de înlocuire a fondului fix se poate aproba numai în condiţiile prevăzute la pct. 31.

31. În cazul în care unele fonduri fixe sînt folosite în condiţii speciale de unităţi economice de stat subordonate altor organe centrale decît ministerele elaboratoare ale normativelor, ministerele tutelare ale unităţilor care le deţin pot aproba normative tehnice de reparare cu caracter departamental.

De asemenea, pot aproba normative tehnice de reparare cu caracter departamental pentru fondurile fixe pentru care nu s-au elaborat normative cu caracter republican.

Normativele tehnice cu caracter departamental vor fi avizate de ministerele şi celelalte organe centrale de stat, care potrivit prevederilor Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 260/1967, au elaborat normative tehnice de reparaţii cu caracter republican pentru grupele de fonduri fixe specifice.

32. Normativul valoric pentru sondele folosite la extracţia ţiţeiului şi gazelor, precum şi pentru sondele de injecţie se aplică la valoarea de înlocuire a întregului parc de sonde din cadrul unităţilor economice de stat, aflate în producţie, pentru a determina volumul total al cheltuielilor de reparaţii capitale ce pot fi efectuate în cursul anului.

În limita acestui volum, se pot efectua reparaţii capitale la oricare din sondele aflate în producţie, indiferent de costul lor.

33. Planul de reparaţii capitale se înaintează spre aprobare direcţiilor generale, centralelor economice sau comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene, după caz, odată cu celelalte propuneri de plan.

34. Pentru cheltuielile de reparaţii capitale eşalonate pe o perioadă care depăşeşte anul de plan, unităţile bancare pot acorda credite pe termen de pînă la 3 ani cu o dobîndă anuală de 4%, respectiv 3% pentru întreprinderile şi organizaţiile comerciale. În cazuri justificate, creditul poate fi prelungit pe o perioadă de încă un an.

35. Cheltuielile necesare pentru efectuarea reparaţiilor capitale se pot include în preţul de cost al producţiei, eşalonat pe o perioada mai mare de un an, numai în cazul în care ponderea reparaţiilor capitale în preţul de cost al anului respectiv este mai mare decît ponderea realizată în anul precedent.

Exemplu:

    a) Ponderea reparaţiilor capitale (integrale) în preţul de cost

 al producţiei planificate 2,4%

    b) Ponderea reparaţiilor capitale incluse în preţul de cost al

 producţiei realizate în anul precedent 1,7%

    c) Preţul de cost al producţiei planificate, exclusiv

 valoarea reparaţiilor capitale 39.040 mii lei

    d) Costul integral al reparaţiilor capitale 960 mii lei

    e) Valoarea reparaţiilor capitale care se includ în

 preţul de cost al anului de plan

        rînd c X rînd b 39.040 X 1,7

        ------------------ = -----------------

           100 - rînd b 100 - 1,7

       ..................................................... 675 mii lei

    f) Cheltuielile necesare cu efectuarea reparaţiilor

 capitale care pot fi eşalonate pe o perioadă mai mare de

 un an:

       rînd d - rînd e = 960 - 675

       ...................................................... 285 mii lei

Includerea în preţul de cost al producţiei a cheltuielilor de reparaţii capitale eşalonate pe o perioadă mai mare de un an se face în cuantumul şi la termenele fixate pentru rambursarea creditelor.

36. Unităţile bancare au obligaţia să controleze documentaţia prezentată în vederea admiterii la creditare şi cheltuirea fondurilor în cazul reparaţiilor capitale efectuate pe bază de credite.

   

Capitolul 4

Dispoziţii finale

37. Unităţile economice vor organiza evidenţa fondurilor fixe potrivit instrucţiunilor Ministerului Finanţelor.

38. Limita valorică prevăzută la pct. 2 lit. a se aplica şi instituţiilor bugetare.

39. Necuprinderea în calculul amortizării a valorii unor fonduri fixe sau cuprinderea lor la o valoare mai redusă sau cu o normă mai mică constituie contravenţie la dispoziţiile legale privind disciplina financiară şi se sancţionează potrivit art. III din Instrucţiunile pentru sancţionarea contravenţiilor la dispoziţiile legale privind disciplina financiară, aprobate prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 34/1959.

40. Amortizarea aferentă produselor şi semifabricatelor aflate în stoc la data de 31 decembrie 1968, precum şi cea inclusă în producţia neterminată la această dată se utilizează pentru acoperirea creşterii de mijloace circulante determinată de aplicarea prezentului regulament.

41. Întreprinderile şi organizaţiile economice de stat vor reactualiza indicatorii tehnico-economici pentru lucrările de investiţii puse în funcţiune la care aceşti indicatori se urmăresc în conformitate cu prevederile Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 120/1963, cu influenţele ce decurg din executarea dispoziţiilor Legii nr. 62/1968 privind amortizarea fondurilor fixe şi îi vor supune spre aprobare organelor tutelare centrale.

42. Formularistica de planificare, calculare şi vărsare a amortizării - ce se completează potrivit indicaţiilor anexate - poate fi adaptată de Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finanţelor la necesităţile de planificare anuală.

   

Anexa 2

Lista actelor normative şi a altor prevederi legale privind reglementarea amortizării fondurilor fixe, care se abrogă

- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1251/1954 privind aprobarea instrucţiunile de aplicare a Decretului nr. 555/1953 pentru reglementarea amortizării mijloacelor de baza din întreprinderile şi organizaţiile economice de stat, publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 44 din 16 august 1954;

- Art. 14 alin. 2 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 621/1954 privind înfiinţarea, organizarea şi finanţarea gospodăriilor anexe de pe lîngă instituţii, întreprinderi şi organizaţii economice de stat, publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 25 din 13 mai 1954;

- Art. 2 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 451/1955 privitoare la unele măsuri financiare pentru îmbunătăţirea executării bugetului de stat pe anul 1955;

- Art. 23 cu excepţia alineatului ultim, art. 26 alin. 1, art. 28, art. 31 alin. 2 şi art. 33 din Regulamentul privind dările de seama şi bilanţurile contabile ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, cooperatiste şi obşteşti, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2336/1956, publicat în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 64 din 7 decembrie 1956;

- Art. 9 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1701/1958 privind reglementarea modului de finanţare a organizării şantierelor de construcţii-montaj şi trecerea ca mijloace fixe la organizaţiile de construcţii-montaj a unor construcţii şi utilaje prevăzute în proiectul de organizare a executării lucrărilor de construcţii-montaj, publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 55 bis din 20 decembrie 1958;

- Art. 4 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1772/1958 privind aprobarea proiectului tehnic al Hidrocentralei "V.I. Lenin" Bicaz;

- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 613/1960 privind unele măsuri în vederea folosirii depline a capacităţilor de producţie şi a asigurării constituirii integrale şi la timp a fondurilor de amortizare, publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 19 din 3 iunie 1960;

- Art. 14 din Dispoziţia Consiliului de Miniştri nr. 161/1960 privind lansarea indicatorilor financiari pe anul 1961;

- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 268/1961 privind calculul amortismentului la avioanele aflate în rezervă sau conservare;

- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 6/1962 privind stabilirea normei medii de amortizare pentru construcţii hidrotehnice din cadrul lucrărilor de amenajare a terenurilor stuficole;

- Art. 5 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 358/1962 privind aprobarea proiectului de ansamblu al Hidrocentralei "16 Februarie" Argeş;

- Art. 18 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 815/1964 pentru stabilirea unor măsuri pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din acordul şi celelalte documente privind realizarea şi exploatarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie "Porţile de Fier";

- Prevederile referitoare la modul de amortizare şi de utilizare a fondului de amortizare cuprinse în art. 19 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 405/1965 cu privire la repartizarea, valorificarea şi stabilirea tarifelor pentru locurile de odihnă şi tratament balnear, precum şi la unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii întreprinderilor economice balneoclimaterice ale sfaturilor populare, publicată în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 13 din 17 mai 1965;

- Art. 3 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1521/1965 privind aprobarea proiectului de ansamblu al lucrării "Centralele hidroelectrice - Oiesti, Albeşti, Cerbureni şi Valea Iaşului" şi introducerea acestei lucrări în planul de investiţii pe anul 1965 al Ministerului Energiei Electrice;

- Art. 61 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 294/1967 privind planificarea, finanţarea şi executarea lucrărilor geologice, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 23 din 14 martie 1967;

- Art. 25-31 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2930/1967 privind organizarea şi funcţionarea în mod experimental a întreprinderilor agricole de stat;

- Art. 18-23 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1190/1968 privind organizarea şi funcţionarea întreprinderilor pentru mecanizarea agriculturii, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 74 din 7 iunie 1968;

- Orice alte dispoziţii contrare.

----------