LEGE Nr. 603 din 10 septembrie 1943

pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare

EMITENT

PARLAMENTUL

Articolul 1

Introducerea şi rezolvarea cererilor pentru încetarea oricărei stări de indiviziune se vor urma după procedura legii pentru accelerarea judecaţilor, cu derogarile prevăzute pentru legea de faţa.*)

Legea de faţa nu se aplică dizolvării şi lichidării societăţilor.

-----------

Articolul 2

Cînd indiviziunea rezultă din succesiune, cererea va cuprinde numele defunctului, averea rămasă de la acesta, inclusiv bunurile supuse raportului sau reductiunii, numele şi calitatea celor îndreptăţiţi la succesiune şi cota parte cuvenită fiecăruia, precum şi datoriile şi creanţele comostenitorilor faţă de defunct.

Cînd indiviziunea rezultă din alte cauze, se va arata averea de împărţit, titlul pe baza căruia se cere imparteala şi părţile interesate.

Articolul 3

Dacă la termenul fixat toţi cei interesaţi se prezintă, sînt capabili şi sînt de acord asupra împărţelii, instanţa va hotărî potrivit înţelegerii intervenite între ei.

Dacă printre cei interesaţi figurează şi incapabili, imparteala se poate face şi cu buna învoiala, însă în acest caz este necesară autorizarea instanţei tutelare.

Articolul 4

Dacă cei interesaţi nu sînt de acord sau dacă vreunul din ei lipseşte, modul de imparteala va fi stabilit de instanţa.

Instanţa va admite cererea în principiu, printr-o încheiere care va constata calitatea de copartas a părţilor, cota-parte ce li se cuvine, bunurile supuse împărţelii, datoriile şi creanţele comostenitorilor faţă de defunct şi, în cazul în care are elemente suficiente de apreciere, va hotărî dacă imparteala se va face prin tragerea loturilor la sorţi, prin atribuire sau dacă bunurile vor fi scoase în vînzare. Ea va delega un magistrat din sinul sau pentru executarea împărţelii.

Aceasta încheiere nu va putea fi atacată cu apel sau recurs decît odată cu hotărîrea finala asupra împărţelii.

Dacă instanţa a omis a desemna prin încheiere pe judecătorul delegat sau se va ivi necesitatea înlocuirii lui, desemnarea sau înlocuirea va putea fi facuta de preşedintele instanţei.

Articolul 5

Judecătorul sau consilierul delegat cu executarea împărţelii va proceda la facerea loturilor în camera de consiliu cu citarea părţilor. El va putea numi în acest scop un expert dacă părţile nu sînt de acord sau dacă expertiza este necesară pentru operatia facerii loturilor.

Articolul 6

Raportul expertului va arata bazele estimatiunii, va indica dacă obiectul estimat poate fi comod împărţit în natura şi în ce chip va forma loturile care urmează a fi trase la sorţi sau atribuite.

Expertul va forma loturile conformindu-se dispoziţiunilor art. 741 din Codul civil.

Articolul 7

Inegalitatea loturilor date în natura se completează prin bani.

Articolul 8

În baza procesului-penal de formarea loturilor încheiate de judecătorul sau consilierul delegat, instanţa, cu citarea părţilor, va proceda la tragerea la sorţi sau atribuirea loturilor printr-o hotărîre supusă căilor de atac.

Articolul 9

Instanţa, în urma raportului judecătorului delegat sau a expertului, dacă a fost numit expert, va hotărî printr-o încheiere ca bunurile care nu pot fi împărţite comod în natura şi nici atribuite unuia dintre copartasi, să fie vîndute prin buna învoiala sau, în caz de neînţelegere, prin licitaţie publică.

Încheierea de scoatere în vînzare este supusă apelului sau recursului potrivit art. 16 şi nu se va executa decît după ce va rămîne definitivă.

Articolul 10

Licitaţia va începe de la preţul fixat de expert, iar dacă acest preţ nu va fi oferit, vînzarea se va amina la un termen apropiat, cînd instanţa care efectuează vînzarea va putea adjudeca bunul chiar la un preţ mai mic.

Cei de al treilea sînt obligaţi să depună o garanţie de 10% din preţul de la care începe licitaţia.

Articolul 11

În cele 8 zile libere după adjudecare, oricine va putea sa supraliciteze, dacă oferă a zecea parte peste preţul adjudecării, conformindu-se dispoziţiilor art. 548, 549 şi 550 C. proc. civ.

Articolul 12

Adjudecatorul copartas va depune drept preţ cota-parte cuvenită celorlalţi copartasi, taxele de timbru şi impozitul proporţional cuvenite fiscului, precum şi taxele datorate portareilor*) pînă cel mai tirziu 30 zile libere socotite de la adjudecarea definitivă, sub sancţiunea revinderii bunului în contul sau.

Articolul 13

Sumele rezultate din vînzarea bunurilor se vor împărţi de instanţa în conformitate cu prevederile articolului 8.

Articolul 14

Cererile pentru numiri de sechestru judiciar se vor adresa direct instanţei sesizate cu acţiunea principala dacă aceasta se judeca la prima instanţa. Dacă judecata acţiunii principale este în apel sau recurs, cererile se vor repartiza conform dreptului comun.

Ele se vor judeca de urgenta şi cu precădere.

Intimpinarea nu este necesară în aceste cereri.

Hotărîrile primei instanţe care numesc sechestrul judiciar sînt executorii.

Sechestrul va fi numit de preferinta unul dintre cei interesaţi la imparteala.

Articolul 15

Sechestrul este dator să depună pînă la 1 aprilie şi 1 octombrie ale fiecărui an conturile gestiunii sale. Pasuirile nu pot fi acordate decît cu învoirea tuturor părţilor.

Sechestrul care, după primirea însărcinării, nu se conformează întocmai dispoziţiilor de mai sus, va fi înlocuit.

Verificarea conturilor se va face de un judecător delegat şi ele vor fi omologate de instanţa în camera de consiliu cu citarea părţilor.

Articolul 16

Abrogat.

Articolul 17

Dispoziţiile legii de faţa se completează cu dispoziţiile de drept comun în măsura în care nu sînt contrare acestei legi.

Rămîn în vigoare dispoziţiile din procedura de moştenire din Transilvania, menţinute prin art. 5 şi 17 din Legea nr. 389 din 22 iunie 1943, pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi.

Articolul 18

Prezenta lege intră în vigoare pe data de 15 septembrie 1943.

---------------

-------------------------