| Document ID: | 34846 |
|---|---|
| Source URL: | https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentA... |
| Scraped At: | 2026-07-14 00:38:28 |
| Last Updated: | 2026-09-12 00:32:32 |
| Valid From: | 20.03.1937 |
| Latest Version: | Yes |
| Status: | ABROGATED on 12.11.1968 |
| Abrogated By: | LEGE 30 12/11/1968 |
| Meta tags: |
|
|---|---|
| Detail metadata: |
|
CODUL JUSTIȚIEI MILITARE din 20 martie 1937
MINISTERUL JUSTIȚIEI
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 20 martie 1937 Cartea I Instanțele militareOrganizarea instanțelor militare în timp de pace și în caz de mobilizare
Armata de uscat și aviația
Instanțele militare
Instanțele penale militare sînt următoarele:
1. Consiliile de judecată;
2. Tribunalele Militare;
3. Curtea Militară de Casare și Justiție.
Toate aceste instanțe, funcționează și se convoca, în conformitate cu dispozițiunile acestui cod.
Pe lîngă fiecare regiment, precum și pe lîngă fiecare batalion, divizion sau orice unitate echivalenta, făcînd corp aparte, va funcționa câte un Consiliu de judecată.
Consiliul de judecată se compune din:
Președinte: un ofițer superior.
Doi judecători: unul cu gradul de căpitan sau locotenent, iar celălalt egal în grad cu inculpatul.
Un comisar special: căpitan sau locotenent.
Un grefier: subofițer, toți combatanti din corpul de trupa respectiv.
Președintele, ofițerul judecător, comisarul special grefierul sînt numiți prin ordin de zi, de către comandantul corpului de trupa pe lîngă care funcționează consiliul, pe termen de 1 an, începînd dela 1 Ianuarie.
Judecătorul grad inferior va fi numit tot prin ordin de zi, pe termen de 3 luni, dintre militarii cu grade corespunzătoare din unitatea respectiva.
Comisarul special îndeplinește funcțiunile ministerului public, iar grefierul are sarcina întocmirii, redactarii și conservării scriptelor.
În caz de lipsa a președintelui sau a vreunui judecător din consiliul de judecată, a comisarului special ori a grefierului, înlocuirea acestora se va face, prin ordin de zi, cu alți militari cu grade corespunzătoare.
La prezentarea titularilor, aceștia își reiau funcțiunile fără alta formalitate.
Dispozițiunile prevăzute la art. 19, 20, 21 și 22, privitoare la incompatibilitate și jurământ, sînt aplicabile și pentru consiliile de judecată, cu excepția condițiunii de vîrsta, în ce privește pe judecătorul grad inferior.
Militarii din corpurile de trupa mai mici decât un batalion sau divizion, precum și acei din diferite alte servicii sau stabilimente, sînt justițiabili de consiliul de judecată ce se va desemna, la începutul fiecărui an, de comandantul diviziei respective sau de comandantul regiunii militare, pentru trupele neindivizionate.
Dacă eventual un consiliu de judecată nu s'ar putea constitui din lipsa de ofițeri în corp, cu gradele prevăzute de art. 3, atunci consiliul se va completa provizoriu, prin ordin de zi, cu ofițeri de același grad, luati din corpurile de trupa aflate în aceeași garnizoana sau, dacă nu sînt, din alta garnizoana, desemnată de comandantul diviziei sau regiunii militare, pentru trupele neindivizionate, în urma raportului scris ce i se va adresa de comandantul respectiv.
La reședința fiecărei regiuni militare, funcționează un tribunal militar, cu una sau mai multe secții.
Se vor putea înființa tribunale militare, la reședința oricărui comandament unde nevoia va cere.
Tribunalele militare se înființează prin decret, în care se vor fixa și circumscripțiile jurisdicționale.
Înființarea unei a doua sau mai multor secții se face prin decizie ministerială.
Tribunalul militar pentru judecarea crimelor se compune din:
Președinte: un ofițer superior sau general magistrat;
Patru judecători: unul ofițer magistrat, iar ceilalți trei ofițeri combatanti, toți avînd cel puțin gradul de căpitan.
Tribunalul militar pentru judecarea delictelor și contraventiunilor se compune din:
Președinte: un ofițer superior sau general magistrat;
Doi judecători: capitani sau maiori combatanti.
Președintele titular al tribunalului poate delega, în caz de lipsa sau împiedicare, un ofițer superior magistrat, care să prezideze completul de judecată, dintre judecătorii de ședința sau judecătorii de instrucție.
Se vor putea forma, în cadrul aceleași instanțe, după trebuințele serviciului, mai multe complete, care să judece în aceeași zi, concomitent sau succesiv.
Tribunalul Militar cu aceasta, compunere judeca toți infractorii militari activi, pînă la gradul de căpitan inclusiv, pe asimilații lor activi și pe toți nemilitarii justițiabili de Tribunalele militare, oricare ar fi gradul pe care aceștia îl au în rezerva sau retragere la data judecării.
Cînd tribunalul militar va avea mai multe secțiuni, cel mai vechi în grad dintre presedinti va purta titlul de prim președinte.
Primul președinte va putea prezida ori care dintre secțiuni.
Pentru judecarea recursurilor, tribunalul militar se compune din:
Președinte: un ofițer superior magistrat;
Judecători: doi ofițeri superiori sau capitani magistrați.
În caz de evocarea fondului, compunerea va fi aceea arătată mai sus, pentru judecarea fondului.
Pe lîngă fiecare tribunal militar, vor funcționa:
a) Un procuror militar șef, cu unul sau mai mulți procurori. ...Cînd tribunalul militar. va avea mai multe secțiuni, cei mai vechi în grad procuror militar șef va purta titlul de prim-procuror militar;
b) Unul sau mai mulți judecători de instrucție militari; ... c) Unul sau mai mulți grefieri, cu ajutoarele lor, secretari de parchet, arhivari și impiegatii necesari. ...La tribunalul militar din Capitala tarii, funcțiunile de prim-președinte și prim-procuror militar vor fi îndeplinite de ofițeri cu gradul de general magistrat sau colonel magistrat.
Ofițerii magistrați care intră în compunerea tribunalului sînt permanenți și se numesc dintre ofițerii magistrați, după cum urmează:
Președintele și judecătorii magistrați: prin decret.
Ceilalți judecători se numesc prin decizie data de comandantul circumscriptiunii, pe lîngă care funcționează tribunalul militar. Ei sînt luati prin tragere la sorți de președintele instanței, asistat de procuror, din tabelul ce se întocmește de comandament la 1 Noemvrie și 1 Mai al fiecărui an. Aceasta operațiune se constata, prin proces-verbal.
În acest tabel, se trec ofițerii generali, superiori și capitanii activi combatanti, inclusiv ofițerii de marina și aeronautica, pe grade și vechime, din circumscripția jurisdicțională a tribunalului, tabel ce se va afișa la grefa tribunalului și care va intră în vigoare la datele arătate în alineatul precedent.
Numirea judecătorilor nepermanenti se face pe 6 luni.
În tabelul ce se întocmește de comandamentul pe lîngă care funcționează tribunalul militar din Capitala Tarii, se vor trece toți ofițerii generali din întreaga armata.
În caz de absenta, judecătorii magistrați ai tribunalului se înlocuiesc prin judecători de instrucție militari, desemnați de președintele titular.
În aceste cazuri, magistrații militari inlocuitori nu vor mai depune un nou jurământ.
Cînd președintele titular lipsește, atribuțiunile lui vor fi îndeplinite de cel mai vechi ofițer superior magistrat, judecător de ședința, iar în lipsa de un asemenea ofițer, de cel mai vechi ofițer magistrat judecător de instrucție.
Cînd judecătorii combatanti lipsesc, ei vor fi înlocuiți după procedura prevăzută la art. 10.
Judecătorii trebuie să fie cel puțin egali în grad și funcțiune cu inculpatul.
În caz de neajungere în circumscriptiune de ofițeri sau magistrați militari pentru compunerea unui complet de judecată, președintele de tribunal va cere, prin Ministerul Apărării Naționale, ofițerii sau magistrații militari necesari.
În cazul cînd inculpatul are gradul mai mare decât căpitan, compunerea tribunalului militar arătată la art. 9, se modifica prin deciziunea generalului comandant al circumscriptiunii jurisdicționale, data prin ordin de zi, astfel ca președintele să fie cel puțin în grad imediat superior inculpatului, iar judecătorii cel puțin egali în grad cu inculpatul.
Pentru judecarea generalilor compunerea tribunalului se va modifica prin decizia Ministerului Apărării Naționale.
Dacă sînt mai mulți inculpați de diferite grade, compunerea tribunalului va fi determinata după gradul celui mai mare.
Procurorul militar șef și procurorii funcționează în mod permanent.
Numirea procurorului militar șef se face prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naționale, dintre ofițerii superiori sau generalii magistrați.
Procurorii se numesc cu aceleași forme ca și procurorul militar șef, dintre ofițerii magistrați.
Dacă inculpatul are un grad mai mare decât procurorul militar titular, acest oficiu va fi îndeplinit de un procuror militar special, numit prin decizie ministerială, de preferinta dintre ofițerii magistrați.
În cazul cînd procurorul militar special nu e ofițer magistrat, el va fi asistat de procurorul titular.
Judecătorii de instrucție militari funcționează în mod permanent.
Numirea lor se face prin decret, după propunerea ministrului apărării naționale, dintre ofițerii magistrați.
În caz de lipsa a unui judecător de instrucție militar, el este înlocuit cu un alt judecător de instrucție militar, desemnat de președintele tribunalului.
Dispozițiunile ultimelor doua alineate din articolul precedent, se aplică și judecătorilor de instrucție militari.
Grefierii și ajutorii de grefieri se numesc prin decizie ministerială.
Un regulament va statornici condițiunile ce trebuiesc întrunite pentru numirea funcționarilor judecătorești și organizarea grefelor dela instanțele militare.
Nimeni nu poate face parte dintr'un tribunal militar, sub orice titlu, dacă nu este cetățean român și dacă nu are vîrsta de cel puțin 25 ani împliniți.
Ajutoarele de grefier trebuie să aibă 23 ani împliniți.
Rudele și afinii, pînă la gradul de unchiu și nepot inclusiv, nu pot lua parte la compunerea aceluiași tribunal militar, ca judecători, nici a îndeplini funcțiunea de judecători de instrucție militari, procurori militari sau grefieri.
Nimeni nu poate lua parte ca judecător, nici a îndeplini funcțiunea de judecător de instrucție militar, într'o cauza supusă tribunalului militar:
a) Dacă este ruda sau afin cu inculpatul în linie directa, sau colaterală, pînă la gradul al 4-lea inclusiv, sau dacă tine în căsătorie pe sora sotiei uneia dintre aceste persoane, ori dacă el, sotia, părinții, sau copiii săi sînt direct sau indirect interesați în proces; ... b) Dacă a adus plângeri, sau dacă a dat ordin a se face cercetări sau urmăriri, ori a depus ca martor în cauza, sau a servit ca expert sau arbitru; ... c) Dacă în curs de 5 ani, ce a precedat darea în judecata, a figurat ca parte într'un proces al inculpatului, el, sotia, părinții, sau copiii săi; ... d) Dacă a luat parte mai înainte, în aceeași cauza, ca membru aI unui tribunal militar, ca judecător de instrucție militar, ca procuror militar, sau ca apărător; ... e) Dacă a fost sau este tutore, curator sau consilier al inculpatului; ... f) Dacă a dat sfaturi sau și-a exprimat părerea asupra cauzei care se judeca. ...Nu intră în cadrul acestui articol acei care s'au mărginit a îndeplini o simpla formalitate ierarhica, prin transmiterea actelor.
La intrarea în funcțiune, președintele și judecătorii vor depune, în ședința publică, jurământul, după formula următoare:
"Jur de a fi credincios poporului, de a aplica legile Republicii Populare Române și de a îndeplini fără ura și fără partinire funcțiunea ce mi s'a încredințat".
Același jurământ îl vor depune procurorul militar șef, procurorii, judecătorii de instrucție militari și grefierii cu ajutoarele lor, odată pentru totdeauna, la intrarea lor în funcțiune.
Judecătorii din compunerea obișnuită a tribunalului, cînd sînt înlocuiți provizoriu, pentru absente temporare, își reiau, la întoarcere, de drept, funcțiunea lor, fără a mai depune alt jurământ.
În Capitala Tarii funcționează o Curte Militară de Casare și Justiție.
Curtea se compune din:
a) Un președinte magistrat militar; ... b) Patru consilieri magistrați militari. ...Președintele și consilierii sînt numiți prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naționale.
Președintele este general magistrat, iar cei patru consilieri sînt coloneli magistrați.
Curtea Militară de Casare și Justiție judeca, în acest complet, toate recursurile împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele militare.
Cînd președintele lipsește, el este înlocuit cu un alt general magistrat numit provizoriu de Ministerul Apărării Naționale, sau în lipsa cu cel mai vechiu colonel magistrat consilier.
Cînd unul din consilieri lipsește, el este înlocuit de drept prin alt colonel magistrat, luat de pe tabelul întocmit de Ministerul Apărării Naționale, conform articolului următor.
Ministerul Apărării Naționale întocmește în fiecare an, în luna Noemvrie, un tabel, în care vor fi înscriși în ordinea vechimii, generalii și colonelii din Capitala Tarii.
Asemenea, întocmește un tabel de generalii și coloneii magistrați.
Ministerul public de pe lîngă Curtea Militară de Casare și Justiție, se compune din:
a) Un procuror militar general, cu gradul de general magistrat sau colonel magistrat; ... b) Unul sau mai mulți procurori militari, cu gradul de ofițeri superiori magistrați. ...Numirea lor se face prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naționale.
Grefa Curții Militare de Casare și Justiție se compune din:
a) Un prim-grefier; ... b) Unul sau mai mulți grefieri; ... c) Personalul inferior necesar Curții, parchetului și grefei. ...Primul-grefier și grefierii sînt admiși, potrivit regulamentului grefelor instanțelor militare, dintre licentiati sau doctori în drept, iar personalul inferior, potrivit condițiunilor ce se vor stabili prin regulament.
Numirea primului grefier și a grefierilor se face prin decizie ministerială după propunerea Inspectoratului General al Justiției militare.
În caz de lipsa de personal civil, primul grefier poate fi ofițer superior magistrat, iar grefierii ofițeri magistrați.
Articolele: 20, 21 și 22, ale acestui cod sînt aplicabile și la Curtea Militară de Casare și Justiție.
Instanțele militare
Instanțele penale militare, în timp de pace și mobilizare, pentru marina, sînt:
1. Consiliile de Justiție de bord.
2. Consiliile de judecată.
3. Tribunalele militare.
4. Curtea Militară de Casare și Justiție.
Consiliile de justiție de bord funcționează în timp de pace pe navele de război, fie ca s'ar găsi în mers, fie stationand în apele naționale sau străine.
Consiliul de justiție de bord se compune din:
a) Președinte: un ofițer superior sau căpitan; ... b) Doi judecători: capitani sau locotenenti; ... c) Comisar special: locotenent sau sublocotenent, toți ofițeri combatanti, dela bordul navei respective; ... d) Grefier: subofițer sau maestru militar: ...Numirea lor se va face prin ordin de zi, de către comandantul navei sau grupului de nave.
În caz de lipsa sau împiedicare justificată a unora din aceștia, înlocuirea se face cu aceleași formalități și cu ofițeri de același grad aflați disponibili la bordul navei. La neajungere se vor numi ofițeri de pe alte nave, făcînd parte din același grup de nave, după alegerea comandantului grupului, în urma cererii motivate a comandantului navei.
Cînd pe o nava numărul ofițerilor disponibili nu este suficient pentru a se putea constitui consiliul de justiție de bord, toate infracțiunile de competența acestui consiliu se judeca de către consiliul de justiție de bord, al unei nave din același grup, hotarita prin ordinul de zi al comandantului grupului de nave.
În caz, cînd un vas navighează izolat și nu are numărul suficient de ofițeri pentru compunerea consiliului de justiție de bord, infractorii se judeca la înapoierea navei în portul de reședința de către consiliul de justiție de bord al unei alte nave, cum se arata în articolul precedent sau, în lipsa, de tribunalul militar competent.
Dispozițiunile art. 3, alin. penultim se aplică și Consiliilor de justiție de bord, cu deosebire ca, prin comandant de corp, se înțelege comandantul navei respective.
Consiliile de judecată ale marinei militare au aceeași compunere, competența și procedura ca acelea arătate la art. 3, din codul de fața.
Câte un Consiliu de judecată va funcționa pe lîngă fiecare divizie de marina.
Comandantii diviziilor de marina sînt investiti cu toate atribuțiunile date în aceasta privinta comandantilor de regimente.
Președintele, judecătorii, comisarul special și grefierul, vor fi numiți sau înlocuiți, în caz de împiedicare, în conformitate cu dispozițiunile art. 3 și 5.
Cererile de dare în judecata, pentru gradele inferioare, aparținînd celorlalte unități ale marinei, neindivizionate, se vor adresa de către șefii respectivi, comandamentului marinei, care va hotărî Consiliul de judecată unde se vor judeca.
Tribunalele militare pentru marina sînt cele prevăzute în prezentul cod pentru armata de uscat, cu modificările arătate în art. 51.
Cînd un tribunal militar judeca pe un marinar sau funcționar al marinei, compunerea completului de judecată va fi aceea prevăzută de art. 9 sau 14, după caz.
Tribunalul militar cînd judeca pe ofițeri sau pe alți justițiabili de tribunalele militare pentru infractiunele prevăzute la cartea IV, titlul III, capitolul IX, se compune astfel încît judecătorii nemagistrati să fie luati din marina militară.
Se exceptează infracțiunile date în competența consiliilor de justiție de bord conform art. 114 al codului de fața.
Curtea Militară de Casare și Justiție pentru marina este aceea prevăzută de art. 23 din prezentul cod.
Instanțele militare în timp de război
Dispozițiuni generale
În timp de război justiția militară se împarte de:
1. Pretorii militari;
2. Curțile Martiale;
3. Curtea Militară de Casare și Justiție.
În zona armatei funcționează un mare pretor militar și un pretor militar pe lîngă Marele Cartier General, precum și unul sau mai mulți pretori, militari pe lîngă Cartierele Armatelor, Corpurilor de Armata, Diviziilor și ori unde necesitatea va cere.
Funcțiunea de mare pretor militar este îndeplinită de către inspectorul general al jandarmeriei.
Funcțiunile de pretori militari se îndeplinesc de către ofițerii activi sau de rezerva, din Corpul Jandarmeriei, de preferinta licentiati în drept, precum și ofițeri de rezerva care să aibă cel puțin gradul de căpitan și sa fi funcționat ca magistrați civili sau militari, cel puțin 5 ani, sau sa fi exercitat efectiv profesiunea de avocat cel puțin 5 ani.
Numirea marelui pretor militar și a pretorilor militari se face prin ordinea de bataie.
Aceste numiri se pot face, în tot cursul războiului, după necesitate și de către Comandamentele marilor unități, dintre ofițerii disponibili și în conformitate cu prevederile articolului precedent.
În zona interioară pot funcționa pretori militari pe lîngă marile unități operative, centre de internare, lagare de prizonieri și oriunde necesitatea cere.
Numirea pretorilor militari din zona interioară se face prin ordinea de bataie, în aceleași condițiuni ca și pentru cei din zona armatei.
Numirile se pot face, la necesitate, pe tot timpul războiului, de către Ministerul Apărării Naționale.
Marele pretor militar are direcțiunea, supravegherea și controlul asupra pretorilor militari din zona armatei și cea interioară, putând el însuși instrumenta și judeca în aceasta calitate, oricînd și oriunde necesitatea cere, după o prealabilă înțelegere cu comandantul respectiv al marei unități.
Pretorii militari au atributiuni de poliție administrativă și judiciară, cum și aceea data lor, ca instanța de judecată și exercită aceste atributiuni pe toată zona afectată marei unități pe lîngă care funcționează.
Pretorii militari, în atribuțiunile judecătorești, sînt asistați de grefieri.
Aceștia vor fi ofițeri, pentru marele pretor militar și grade inferioare pentru pretorii militari, mobilizati sau rechizitionati, de preferinta dintre licentiatii în drept sau grefieri de profesiune.
Ei vor fi prevăzuți în ordinea de bataie pentru timp de război sau, în cazul articolelor: 56, 57 și 58, numirea lor se va face de către aceleași autorități.
La Marele Cartier General al Armatei, la Cartierele Armatelor și Corpurilor de Armata și, la nevoe, la Cartierele Diviziilor și la orice detasament operativ de forta unei brigazi mixte, va putea funcționa câte o Curte Martiala.
De asemenea, va putea funcționa câte o Curte Martiala pentru fiecare localitate pusă în stare de război, sau teritoriu investit în zona de operațiuni.
În zona interioară, va putea funcționa câte o Curte Martiala pe lîngă fiecare comandament teritorial de regiune Militară, precum și pe lîngă orice alt comandament, unde nevoia va cere.
Aceste instanțe se vor înființa prin decizie ministerială, care va fixa și circumscripțiile jurisdicționale pentru cele din zona, interioară.
Curtea Martiala pentru judecarea ofițerilor superiori și asimilatilor lor se compune din: un general președinte, și doi ofițeri superiori, cel puțin egali în grad cu inculpatul, ca judecători.
Pentru judecarea ofițerilor inferiori și asimilatilor lor, la gradelor inferioare, precum și a tuturor celorlalți justițiabili de Curtea Martiala, aceasta se va compune din: un ofițer superior președinte, și doi judecători, ofițeri superiori sau capitani.
Președintele și unul dintre judecători se vor lua dintre ofițerii magistrați din activitate sau din rezerva și, numai în lipsa, dintre ofițerii combatanti.
Celălalt judecător va fi ofițer combatant de preferinta din activitate.
Primul-Președinte al Curții Martiale din Capitala Tarii va fi general magistrat sau colonel magistrat.
Ofițerii generali se judeca de Curtea Martiala din Capitala Tarii.
În cazul art. 65, în zona armatei ordinul de urmărire și dare în judecata va fi dat de comandantul de căpetenie sau de inlocuitorul sau, iar în zona interioară, de către Ministrul Apărării Naționale.
Pentru coloneli, acțiunea penală se deschide atît în zona de operații, cat și în zona interioară, de către generalul comandant al marii unități, pe lîngă care funcționează Curtea Martiala competența.
Pe lîngă fiecare Curte Martiala va funcționa un procuror militar șef, care va îndeplini și funcțiunea de judecător de instrucție militar.
El va fi ajutat de unul sau mai mulți procurori.
Primul-Procuror instructor militar de pe lîngă Curtea Martiala din Capitala Tarii va fi general magistrat sau colonel magistrat.
Prin excepție dela art. 19, relativ la vîrsta și art. 69 din prezentul cod, grefierii la Curțile Martiale, se pot lua și dintre ofițerii inferiori activi sau de rezerva fosti în justiția militară sau dintre ofițerii inferiori de rezerva, de profesiune avocați sau magistrați, care au împlinit vîrsta de cel puțin 40 ani, ori dintre cei care, indiferent de vîrsta, din cauza bolilor sau rănilor primite, nu mai sînt apți pentru serviciul frontului, fiind clasați ca atare de comisiile medicale legale.
În zona armatelor de operații, numirea și înlocuirea membrilor Curților Martiale, a procurorilor instructori militari și a grefierilor, se face de către comandantii marilor unități, pe lîngă care sînt instituite acele Curți, dintre ofițerii comandamentelor acelor mari unități dacă aceste numiri nu vor fi fost făcute prin ordinea de bataie.
În zona interioară, numirea și înlocuirea ofițerilor combatanti se face de către comandantii marilor unități, dintre ofițerii comandamentelor acelor mari unități, iar a celorlalți, de către Ministerul Apărării Naționale.
Regulile referitoare la naționalitate, vîrsta, etc., prevăzute de art. 19, 20, 21 și 22, pentru timp de pace, se aplică în totul și Curților Martiale.
Cauzele pendinte la tribunalele militare în timp de pace și cele dela Consiliile de judecată, vor fi instruite și judecate de Curțile Martiale respective din zona interioară, care vor aplica pedepsele din timp de pace.
Curțile Martiale încetează de a mai funcționa din ziua ce se va fixa prin decretul pentru trecerea armatei pe picior de pace.
Toate afacerile, pendinte înaintea acestor Curți Martiale, precum și toate infracțiunile săvîrșite pe timpul stării de război, dar descoperite după trecerea armatei pe picior de pace, vor fi repartizate pentru instruire și judecata instanțelor militare din timp de pace, hotărîte prin decretul pentru trecerea armatei pe picior de pace.
Aceste tribunale aplica, în aceste cazuri, pedepsele prevăzute în prezentul cod pentru starea de mobilizare și de război, afară de pedeapsa cu moartea, care este înlocuită cu munca silnica pe vieata.
Curtea Militară de Casare și Justiție în timp de pace și mobilizare continua sa funcționeze și în timpul războiului.
Dacă nevoia cere, Curtea poate avea doua secțiuni: una pentru zona armatei și alta pentru zona interioară, încadrarea lor putându-se face și cu ofițeri magistrați de rezerva.
Instanțele militare pentru marina, în timp de război, sînt aceleași ca pentru armata de uscat. Consiliile de justiție de bord continua a funcționa.
Corpul magistraților militari activi
Ofițerii magistrați constituiesc un Corp aparte, cu ierarhie proprie și cu gradele enumerate mai jos:
Locotenent magistrat;
Căpitan magistrat;
Maior magistrat;
Locotenent-colonel magistrat;
Colonel magistrat;
General de brigada magistrat;
General de divizie magistrat.
În afară de funcțiile judecătorești, magistrații militari mai pot îndeplini, prin delegație, următoarele funcțiuni:
a) Director superior și director, șefi de serviciu de secție, de birou sau ofițeri subalterni la Direcția Superioară a Justiției Militare și la Direcția Contenciosului din Ministerul Apărării Naționale, numiți de Ministru, dacă au cel puțin 5 ani stagiu efectiv la o instanța militară; ... b) Consilieri juridici, pe lîngă Inspectorate, Direcții sau Comandamente, avînd gradul de ofițeri superiori și fiind numiți de Ministrul Apărării Naționale. ...Magistrații militari depind de comandantii marilor unități pe lîngă care funcționează instanța respectiva pentru tot ce privește bunul mers al serviciului și regulele generale de disciplina militară, iar în ce privește atribuțiunile și cunoștințele lor de magistrați, depind de șefii ierarhici din magistratura militară.
Condițiunile pentru ca un ofițer sa devină magistrat militar, sînt următoarele:
a) Sa aibă gradul de locotenent sau căpitan activ; ... b) Sa posede titlul de licențiat sau doctor în drept al unei facultăți juridice din țara sau străinătate, echivalat; ... c) Sa fi îndeplinit un stagiu în justiția militară, de un an efectiv, la un tribunal militar; ... d) Sa fi reușit la un examen de capacitate asupra următoarelor materii: ...Codul justiției militare, dreptul penal și procedura penală și notiuni generale de drept constituțional și drept civil.
Examenul se trece înaintea unei comisiuni, compusa din:
Directorul Superior al Justiției Militare, președinte;
Membri: președintele Curții Militare de Casare și Justiție; doi coloneli magistrați, un magistrat civil, membru al Curții din București, toți numiți de Ministerul Apărării Naționale.
În timpul stagiului, ofițerii vor fi intrebuintati, de preferinta ca grefieri la cabinetele de instrucție sau grefieri de ședința.
La sfîrșitul anului de stagiu, președintele tribunalului pe lîngă care a funcționat, va întocmi un raport asupra cunoștințelor și aptitudinelor profesionale ale ofițerului respectiv, luînd și avizul scris al tuturor sefilor, sub care ofițerul a servit în timpul stagiului.
Aceste rapoarte sînt trimese comitetului consultativ al Justiției Militare, pentru a hotărî, în fiecare an, asupra ofițerilor stagiari, care urmează să fie admiși la examenul de capacitate, prevăzut de art. 77 din prezentul cod.
Ofițerii reusiti la examen vor fi propuși Ministerului Apărării Naționale pentru a fi confirmati ca magistrați militari, în ordinea vechimii, la locurile vacante.
Confirmările în magistratura militară se fac pe promotii de examen și în ordinea vechimii.
Ofițerii stagiari care vor cere, sau acei care nu vor fi fost admiși de către comitetul consultativ al justiției militare, pentru a trece proba de capacitate prevăzută mai sus, sau care nu vor fi reușit la această probă, se vor înapoia în arma lor, pastrandu-și toate drepturile în arma.
Ofițerii stagiari nereusiti la proba de capacitate de sub art. 77, pot cere sa mai facă un an stagiu în magistratura și sa mai treacă odată proba de capacitate.
Ministrul Apărării Naționale, cu avizul prealabil al Comitetului consultativ al justiției militare și al Consiliului superior al armatei, va decide.
Înaintarea în grad a magistraților militari se face după aceleași norme ca și a ofițerilor combatanti. Stagiile magistraților militari se vor efectua la instanțele militare, în condițiunile arătate de legea inaintarilor în armata și regulamentul ei.
Timpul servit în funcțiunile de director superior al justiției militare și director al contenciosului Ministerului Apărării Naționale se considera ca stagiu.
Stagiile magistraților, chiar cu întreruperi, se vor socoti împlinite.
Magistrații militari sînt notati de comandantii ierarhici și de șefii lor, din magistratura militară.
Fiecare magistrat va avea o nota asupra conduitei în serviciu și în afară serviciului, întocmai ca ofițerii combatanti și a doua nota de specialitate.
Toți ofițerii unei instanțe sînt notati, din ambele puncte de vedere de președintele instanței, iar acesta de către generalul comandant.
Ofițerii inferiori și superiori, notati de președinte, vor primi o a doua nota dela generalul comandant.
Directorul superior al justiției militare va nota, în fiecare an, pe presedinti și șefii de parchete, iar pe ceilalți ofițeri magistrați, în anii cînd sînt propozabili.
Consilierii și procurorii Curții Militare de Casare și Justiție sînt notati de președinte și de directorul superior al justiției militare.
Președintele Curții Militare de Casare și Justiție este notat de Directorul superior al Justiției Militare și de Ministrul Apărării Naționale, iar Directorul superior al Justiției Militare, de Ministerul Apărării Naționale.
Propunerile de inaintare se fac de către șefii ierarhici, care noteaza pe ofițeri, în condițiunile legii, și regulamentului inaintarilor în armata.
Incadrarile și mutarile magistraților militari se fac pe baza avizului prealabil al comitetului Consultativ al justiției militare.
Comandantii Marilor Unități pot face propuneri de mutare, în interesul disciplinei, sau de oprire la inaintare, pentru magistrații militari din circumscriptiunea lor.
Aceste propuneri se fac prin rapoarte motivate, adresate Ministerului Apărării Naționale, care hotărăște după ce va fi luat avizul comitetului consultativ al Justiției Militare și Direcției superioare a Justiției Militare.
Ofițerii care se vor dovedi neapti de a mai fi magistrați militari, după propunerea sefilor ierarhici și avizul comitetului consultativ al Justiției Militare, vor fi mutati din cadrele justiției militare la alte servicii în legătură cu aceasta specialitate, după încheierea Consiliului Superior al Armatei.
Înaintarea celorlalți ofițeri din serviciul Justiției militare, care nu sînt confirmati ca magistrați militari, precum și a funcționarilor civili, se face după normele generale prescrise de legea asupra inaintarilor în armata sau de alte legi.
Magistrații militari se bucura, în ce privește condițiile cerute de legea avocaților, de aceleași drepturi ca și magistrații civili.
Rezerva ofițerilor magistrați cuprinde pe toți ofițerii de rezerva magistrați de cariera sau profesori la Facultățile de Drept, care au gradul cel puțin de locotenent de rezerva și au împlinit etatea de 40 ani.
Trecerea în corpul ofițerilor magistrați de rezerva se face pe bază de cereri, adresate Ministerului Apărării Naționale.
Aceste cereri vor fi supuse comitetului consultativ al Justiției Militare, care va recomanda ministerului pe cei ce pot fi admiși.
Aceasta admitere este provizorie și trebuie urmată de un stagiu de o luna în magistratura militară, pe care solicitatorii vor trebui sa-l îndeplinească la una din instanțele militare. După îndeplinirea acestui stagiu, pe baza notelor obținute, dela șefii ierarhici, acești ofițeri vor fi trecuți definitiv, de către minister, în corpul ofițerilor de rezerva magistrați, pe baza unui aviz al comitetului consultativ al justiției militare.
Înaintarea ofițerilor de rezerva magistrați se face după aceleași norme ca și a celorlalți ofițeri de rezerva, cu deosebire ca diferitele stagii și probe de capacitate, cerute pentru ceilalți ofițeri vor fi trecute în condițiunile prescrise pentru ofițerii magistrați din activitate.
Pe tot timpul cat magistrații de cariera sînt mobilizati în formațiuni de justiție militară, sînt asimilați după gradul pe care-l au, potrivit prevederilor legii de organizare judecătorească, în următoarele grade din justiția militară:
Judecătorii de tribunale, de judecătorii și procurorii: în gradul de locotenent magistrat;
Președinții de tribunale, primii presedinti și primii procurori de tribunale: în gradul de căpitan magistrat;
Consilierii și procurorii de Curte: în gradul de maior magistrat;
Președinții de secție și procurorii generali de Curte: în gradul de locotenent-colonel magistrat;
Primii presedinti de Curte și membrii Curții Supreme: în gradul de colonel magistrat.
Tot în corpul ofițerilor magistrați de rezerva vor fi trecuți de drept ofițerii magistrați din activitate de serviciu, cînd vor inceta sa mai facă parte din cadrele active ale armatei.
Toate formațiunile de justiție militară, vor fi încadrate la mobilizare, cu ofițeri magistrați militari activi sau de rezerva, sau alți ofițeri, asa cum se arata Ia capitolele respective.
În timp de război ofițerii de rezerva, magistrații de cariera, avocații cu stagiu de cel puțin 10 ani și profesorii universitari dela facultățile de drept, care, din cauza de boala sau raniri dobândite în timpul războiului, devin improprii pentru serviciu frontului, fiind clasați ca atare de organele medicale legale, pot fi repartizați în serviciul Justiției Militare, oricare le-ar fi vîrsta și gradul.
Ei pot fi intrebuintati fie pentru încadrarea instanțelor fie ca apărători din oficiu.
Directorul superior al Justiției Militare, general de divizie magistrat, este organul de conducere tehnica și administrativă din Ministerul Apărării Naționale, în ce privește justiția militară.
Pe lîngă alte însărcinări ce i s'ar da prin legi, el este dator: sa inspecteze la intervale cat se poate de apropiate și cel puțin odată pe an, instanțele militare și inchisorile respective, precum și serviciile auxiliare, dependente de ele; sa observe lucrările lor, modul cum magistrații militari și funcționarii judecătorești aplica legile și își îndeplinesc îndatoririle profesionale, notandu-i la memoriile calificative, precum se arata la art. 33 și semnaland greutatile ce s'ar intampina, fie în aplicarea legilor, fie în mersul instanțelor judiciare; sa propună măsurilor de îndreptare ce ar crede necesare; să raporteze Ministerului Apărării Naționale orice abatere dela datorie ar constata din partea personalului Judecătoresc și, în genere să execute orice însărcinare i s'ar da de ministrul apărării naționale, cu privire la autoritățile judiciare.
Pe lîngă Ministerul Apărării Naționale va funcționa un comitet consultativ al justiției militare care se compune după cum urmează:
a) Directorul superior al justiției militare; ... b) Președintele Curții Militare de Casare și Justiție; ... c) Procurorul general militar dela Curtea Militară de Casare și Justiție; ... d) Un consilier magistrat militar, desemnat de președinte; ... e) Directorul contenciosului din Ministerul Apărării Naționale; ... f) Primul președinte al Tribunalului Militar din Capitala tarii. ...Un ofițer superior magistrat este șef al cancelariei și secretar permanent al comitetului, cu ajutoarele și secretarii necesari.
Comitetul este prezidat de ministrul apărării naționale, ori cînd va crede de cuviință sau în lipsa, de către directorul superior al justiției militare.
Comitetul consultativ va fi convocat de ministru sau, prin delegație de directorul superior al justiției militare, oridecateori va fi nevoie.
Comitetul nu va putea tine ședințe decât cu cel puțin cinci membrii și nu va putea aviza valabil decât cu cel puțin patru voturi.
Hotărîrile comitetului consultativ vor fi motivate în procese-verbale încheiate în ședința și trecute într'un registru special.
Atribuțiunile comitetului consultativ al justiției militare sînt următoarele:
a) Sa facă, potrivit dispozițiunilor prezentului cod, recomandările privitoare la înaintarea magistraților militari; ... b) Sa dea aviz ministrului, cînd va fi cazul, asupra abaterilor săvîrșite de judecători; ... c) Sa dea aviz asupra lipsurilor constatate și a modificărilor de adus legilor penale și legilor de organizare a instanțelor militare, precum și asupra bunului mers al justiției militare; ... d) Sa întocmească și sa recomande ministrului diferite deciziuni, instrucțiuni și ordine cu caracter permanent, referitoare la administrarea justiției în armata; ... e) Să-și dea avizul în toate cazurile în care va fi consultat de ministru. ... Cartea II Competența instanțelor militareSînt supuși jurisdicțiunii instanțelor militare:
a) Militarii activi, pentru toate infracțiunile; ... b) Nemilitarii, pentru toate infracțiunile prevăzute de prezentul cod, precum și pentru cele prevăzute de art. 267 din codul penal, săvîrșite pe timp de război, mobilizare sau pe un teritoriu în stare de asediu. ...Instanțele militare se pronunța numai asupra acțiunii penale.
Ele pot sa dispună, prin aceeași hotărîre, restituirea către partea vătămată a lucrurilor care sau format obiectul infracțiunii, precum și a pieselor de convingere.
De asemenea, pot dispune confiscarea obiectelor, în cazurile și în condițiunile prevăzute de codul penal și alte legi.
Acțiunea pentru despăgubiri civile nu poate fi urmărită decât înaintea instanțelor civile, exercițiul ei rămîne însă suspens pe timpul cat nu s'a dat o hotărîre definitivă și irevocabilă, asupra acțiunii penale, intentată, mai înainte sau în timpul acțiunii civile.
Cînd un nemilitar, justițiabil de instanțele militare, este urmărit în același timp pentru infracțiuni de competența instanțelor militare și pentru alte infracțiuni de competența instanțelor ordinare, el va fi judecat pentru toate infracțiunile de instanțele ordinare.
Cînd infracțiunile de drept comun sînt de competența judecătoriei, el va fi judecat pentru toate infracțiunile de tribunalul militar.
Cînd la săvîrșirea unei infracțiuni au participat militari și nemilitari, în orice calitate, toți vor fi judecati de instanțele ordinare competente, afară de infracțiunile prevăzute de acest cod, de infracțiunile contra siguranței exterioare sau interioare a Statului, precum și de infracțiunile în legătură cu purtarea războiului, încetarea ostilităților și încheierea păcii, prevăzute de orice lege, cînd toți se judeca, de instanțele militare.
În același mod se va proceda și în caz de tainuire de bunuri și favorizare a infractorilor.
Dacă un militar a comis, pe cînd se afla în serviciu sub arme, vreo infracțiune pentru care nu a fost judecat pe cînd era în serviciul activ, sau descoperită după încetarea serviciului sub arme, el va fi judecat de instanțele penale militare, iar pedeapsa se va executa în inchisorile civile.
Militarul este mai înainte de a fi inrolat în armata, ar fi comis o infracțiune prevăzută de legile penale ordinare, va fi judecat de tribunalele ordinare.
În caz de condamnare la o pedeapsă care nu ar atrage îndepărtarea din armata, pedeapsa se va executa la inchisorile militare.
Sînt socotiți militari activi în înțelesul prevederilor acestui cod:
1. Ofițerii de toate gradele și asimilații lor.
2. Subofiterii, maiștri militari și asimilații lor și toate gradele inferioare.
3. Elevii din institutiunile și școlile pregătitoare de ofițeri, subofiteri sau asimilați, activi sau de rezerva care au împlinit 18 ani.
Cei prevăzuți la art. 105, sînt socotiți militari activi cînd se afla în unul din următoarele cazuri:
a) La corpul sau serviciul lor, sau în detașare individuală sau colectivă; ... b) Gradele inferioare lăsate la vatra ca prisos de efectiv și chemate sub arme, dela data fixată prin ordinul de chemare adus la cunoștința lor personal, sau în orice alt mod; ... c) Cînd sînt internati în spitalele militare sau civile, ori cînd călătoresc sub paza; ... d) Cînd sînt arestați în inchisori militare sau civile fie preventiv, fie în executarea unei hotărîri definitive; ... e) Cei prevăzuți la punctul 3 de sub art. 105, sînt considerați ca fiind militari activi, pînă la terminarea școlii. ...Sînt de asemenea justițiabili de instanțele militare, pentru infracțiunile săvîrșite pe timpul sau cu ocaziunea serviciului lor, cînd aceste infracțiuni sînt în legătură cu acest serviciu, fie ca infracțiunea este prevăzută de acest cod, fie de codul penal:
a) Profesorii, maistrii civili, instructorii, supraveghetorii, pedagogii civili dela instituțiile ori școlile militare; ... b) Personalul eclesiastic angajat în serviciul armatei; ... c) Orice funcționar sau impiegat civil sub orice denumire, precum și maistrii, lucrătorii, lucratoarele și orice meserias, angajat cu ziua, luna, anul sau în orice alt mod, în serviciul armatei. ...Sînt justițiabili de instanțele militare, ținerii recrutati care, dela data încheierii operațiunilor de recrutare și pînă la încetarea obligațiunilor militare chiar cînd nu sînt sub arme, se vor fi făcut cu intentiune, improprii serviciului militar, prin sine sau prin altul, în total sau în parte, fie temporar, fie pentru totdeauna.
Sînt, de asemenea, justițiabili de instanțele militare, toți ofițerii și subofiterii de rezerva și gradele inferioare de rezerva sau militie cînd, imbracati fiind în uniforma se fac vinovați de ofensa și lovirea superiorului sau de rebeliune, aceasta fără prejudiciul pedepsei ce li s'ar cuveni în caz de port ilegal de uniforma.
Orice persoană care săvârșește un delict sau crima de audienta în fața unei instanțe militare, se judeca de către aceasta cu excepțiunea dela art. 260.
Ofițerii și gradele inferioare din corpul jandarmeriei, sînt justițiabili de instanțele ordinare pentru infracțiuni săvîrșite în exercițiul funcțiunii lor, relativ la poliția judiciară, numai cînd lucrează ca auxiliari ai autorităților administrative sau judecătorești civile.
Justițiabilii instanțelor militare sînt supuși jurisdicțiunii instanțelor ordinare, cînd savarsesc un delict de audienta în fața unei asemenea autorități judecătorești.
Infractorii justițiabili de tribunalele militare pot fi judecati de instanța pe teritoriul căreia s'a comis faptul, sau de aceea pe teritoriul căreia a fost prins ori de aceea a unității din care infractorul făcea parte.
Cînd însă mai multe tribunale militare au o egala competența, afacerea se retine de cel care a deschis primul acțiunea penală.
Sînt justițiabili de consiliile de judecată, gradele inferioare pînă la gradul de sergent inclusiv, din activitate, rezerva sau militii, afară de elevii școlilor militare, numai pentru următoarele infracțiuni:
a) Părăsirea de post, prevăzută de art. 495, pct. 3; ... b) Adormirea în post, prevăzută de art. 497, pct. 3; ... c) Călcarea de consemn, prevăzută de art. 506, alin. 1 și 2; ... d) Abuzul de autoritate, prevăzută de art. 514; ... e) Nesupunerea, prevăzută de art. 516 și 517; ... f) Dezertarea, prevăzută de art. 519, 520, 522, alin. 3 și art. 523, pct. 1 și 2; ... g) Risipirea sau degradarea de efecte militare, prevăzută de art. 533; ... h) Punerea în gaj, prevăzută de art. 534; ... i) Abaterile dela regulile privitoare la pregătirea mobilizării, prevăzută de art. 543, pct. 1. ...Sînt justițiabili de consiliile de justiție de bord maistrii militari sau civili, gradele inferioare, elevii școlilor de marina și toți acei ce nu au gradul de ofițer și care fac parte din marina militară, pentru infracțiunile prevăzute la cartea IV-a, titlul III, capitolul IX, cînd pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mare ca un an închisoare.
Tot de consiliile de justiție de bord se judeca și orice nemilitar, care ar comite vreuna din infracțiunile prevăzute la cartea IV-a; titlul III, capitolul IX și pedepsite pînă la un an închisoare.
Tribunalele militare judeca pe toți justițiabilii de instanțele militare, enumerati la cartea II, titlul I din acest cod, cu excepțiunea celor dati în competența consiliilor de judecată și a consiliilor de justiție de bord.
Tribunalul militar din Capitala tarii judeca și pe ofițerii generali.
Ca instanțe de recurs, ele judeca recursurile împotriva sentințelor pronunțate de consiliile de judecată și de consiliile de justiție de bord.
Curtea Militară de Casare și Justiție judeca:
1. Recursurile făcute în contra hotărîrilor date de tribunalele militare.
2. Cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor instanțelor militare în cazul art. 386.
În caz de hotărîri care nu se pot concilia, cînd una din hotărîri ar emana dela instanțele ordinare, cererea de revizuire se judeca de Curtea Suprema.
3. Conflictele de competența ivite:
a) Între doi sau mai mulți judecători de instrucție militari, lucrand în baza unui ordin de urmărire și aparținînd la tribunale militare deosebite, care ar instrumenta în aceeași afacere; ... b) Între doua sau mai multe instanțe militare aparținînd la circumscriptiuni diferite; ...4. Cererile de strămutare pentru suspiciune legitima, formulate de Ministerul public sau de partea interesată, împotriva unui judecător de instrucție sau a unei instanțe;
5. Crimele și delictele săvîrșite de membrii Corpului magistraților militari și de judecători, cu ocazia exercițiului funcțiunii lor judecătorești;
6. Crimele și delictele săvîrșite în cursul audientelor acestei Curți de către oricine;
7. În cazurile prevăzute la punctele 5 și 6 de sub prezentul articol, Curtea judeca ca instanța de fond;
8. Curtea Militară de Casare și Justiție este chemată a se pronunța și în cazurile cînd cursul justiției este întrerupt din orice cauza.
Curtea Suprema este chemată a se pronunța:
1. În recursurile contra deciziunilor date de Curtea Militară de Casare și Justiție, în cazurile prevăzute de art. 116, pct. 5 și 6 și art. 258, pct. 4, cînd va statua și asupra fondului.
2. În recursurile contra hotărîrilor pronunțate de instanțele militare, fără competența, împotriva unor infractori, care nu ar fi militari și nici asimilați cu militarii sau cînd infracțiunea imputată acestora nu ar putea atrage, prin natura ei, competența instanțelor penale militare.
În aceste cazuri, recursul poate fi introdus numai după ce se va fi făcut recurs la Curtea Militară de Casare și Justiție și aceasta va fi pronunțat deciziunea ei.
3. Asupra cererii Ministerului public, în cazul unui conflict de jurisdicțiune între un judecător de instrucție militar sau orice instanța militară, deoparte și un judecător de instrucție nemilitar sau instanța judecătorească nemilitara, de orice grad, de altă parte.
4. Asupra cererilor de revizuire, în cazurile art. 116, pct. 5 și 6, în care caz, va statua și în fond.
Pretorii militari, pe lîngă atribuțiunile de poliție, au competența de a judeca infracțiunile prevăzute mai jos, săvîrșite de următorii infractori pe teritoriul sau în zona căreia își exercită autoritatea lor:
1. Corespondenții oricăror publicațiuni periodice, furnisorii, fotografii și orice altă persoană autorizata a urma armata:
2. Prizonienii de război grade inferioare.
3. Vagabonzii.
4. Internatii civili.
Toți aceștia în cazul cînd au comis vreuna din următoarele infracțiuni:
a) Abateri la ordonanțele date de comandamentele militare, conform art. 461, alin. 2 și a căror pedepse nu ar trece peste un an închisoare și 10.000 lei amenda, sau una din ele; ... b) Infracțiunile prevăzute de toate legile penale, săvîrșite în zona armatei și pedepsite pînă la un an închisoare și 10.000 lei amenda, sau una din ele; ... c) Contraventiuni polițienești prevăzute de toate legile; ... d) Cereri de daune, pînă la suma de 10.000 lei, cînd acestea ar rezultă din vreuna din infracțiunile prevăzute în acest capitol. ...Pretorii militari mai au puterea de a judeca abaterile dela alin. a, articolul precedent, săvîrșite de orice altă persoană (exceptând pe militari), aflată pe teritoriul unde își exercită autoritatea lor.
În mod excepțional ei vor judeca și contraventiunile polițienești comise de aceste persoane, însă numai atunci cînd instanțele penale ordinare vor fi încetat de a funcționa.
Pentru toate infracțiunile date în competența lor, pretorii militari au căderea de a judeca și pe infractorii care s'ar afla pe acel teritoriu deși infracțiunile s'ar fi comis în altă parte.
Sînt supuși jurisdicțiunii Curților Martiale pentru toate infracțiunile:
1. Toți cei justițiabili în timp de pace și mobilizate de tribunalele militare și consiliile de judecată;
2. Prizonierii de război, internatii civili și parlamentarii inamici, cu escorta lor;
3. Toți acei care urmează armata, în baza unei autorizatiuni.
Tot de Curțile Martiale vor fi judecati, dar numai pentru faptele săvîrșite în timpul sau cu ocazia serviciului lor, sau care ar aduce atingere armatei:
1. Cei ce se găsesc în orice fel de serviciu al armatei, sub orice formă, denumire, însărcinare, prestare de serviciu, sau alte asemenea, sau care au un serviciu public de îndeplinit în operațiunile de mobilizare, ori în celelalte operațiuni ale armatei, precum și întregul personal al căilor ferate, al serviciului de comunicații pe apa, al direcției generale a postelor, telegrafelor și telefoanelor al tezaurului public, al Siguranței Generale a Statului și a tuturor serviciilor publice al căror personal este mobilizat pe loc în interesul armatei.
2. Funcționarii, specialisiii, meseriașii, lucrătorii și în genere întregul personal al acelor stabilimente industriale, comerciale, fabrici, exploatări și alte asemenea, care vor fi rechiziționate de autoritatea militară, sau care au fost trecute sub control militar.
De asemenea, sînt supuși jurisdicțiunii Curților Martiale:
1. Toți cei justițiabili de pretorii militari, potrivit art. 118 și 119, cînd pedeapsa este mai mare de 1 an închisoare cu excepția alin. d din art. 118.
2. Toți cei care vor fi săvârșit, în timp de război, vreuna din crimele sau delictele contra siguranței interioare sau exterioare a Statului, precum și acelea care produc pericol public, prevăzute de codul penal sau orice alta lege.
Intra în competența Curților Martiale a diviziilor sau celorlalte comandamente, prevăzute la art. 63, cu excepția Marelui Cartier General și Comandamentelor de Armata, toți ofițerii inferiori, subofiterii combatanti, necombatanti sau asimilați și gradele inferioare, care țin organic sau în orice alt mod, de acele comandamente, precum și întreg personalul civil, mobilizat sau rechizitionat, care depinde de ele.
În localități sau teritorii investite, Curțile Martiale prevăzute la alin. precedent, vor putea judeca și pe ofițerii superiori combatanti, necombatanti sau asimilați.
Intra în competența Curții Martiale a Armatei ofițerii superiori, combatanti și asimilații lor din Corpurile de Trupa și Serviciile care compun armata respectiva, precum și ofițerii, subofiterii combatanti și asimilați, gradele inferioare și întreg personalul civil mobilizat sau rechizitionat care nu aparțin, sub nicio forma, vreunei divizii sau Corp de Armata din acea armata.
Intra în competența Curților Martiale din zona interioară toți justițiabilii de instanțele militare, pentru toate infracțiunile săvîrșite pe teritoriul respectiv.
Intra în competența Curții Martiale a Marelui Cartier General, ofițerii de toate gradele afară de generali, subofiterii combatanti și asimilați, gradele interioare și întreg personalul civil mobilizat sau rechizitionat, care țin organic sau în orice alt mod de Marele Cartier General.
Infractorii justițiabili de Curțile Martiale, atrag în competența acestor Curți pe toți acei care au participat la comiterea infracțiunii, ca: autori principali, coautori, instigatori, complici, tainuitori și favorizatori.
Infractorii nemilitari, cînd sînt trimiși în judecata Curților Martiale, se judeca de către Curtea Martiala care a instrumentat în cauza, sau în caz de mișcare în alta regiune, de către Curtea Martiala cea mai apropiată de locul unde s'a comis infracțiunea.
Competența din timp de pace se menține întocmai și pentru timp de război, la următoarele instanțe:
a) Consiliile de justiție de bord; ... b) Curtea Militară de Casare și Justiție, care va mai judeca și toate recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de Consiliile de justiție de bord și de pretorii militari, precum și cele aflate În curs înaintea Tribunalelor Militare, la data începerii stării de război. ... Cartea III Procedura înaintea instanțelor penale militarePoliția judiciară militară cercetează infracțiunile comise de justițiabilii instanțelor militare, adunand probele și indiciile, pe care le preda autorității însărcinate cu deschiderea acțiunii penale:
Ofițerii poliției judiciare militare exercita atribuțiunile lor, pe teritoriul circumscriptiunii ce le aparține, sau, în mod excepțional și pe teritoriul altei circumscripții, în care caz, vor fi obligați sa anunțe, în prealabil, Ministerul public al acelei circumscriptiuni.
Procurorii militari delegați în mod special de Ministru își exercită atribuțiunile pe întreg cuprinsul tarii.
Actele încheiate vor fi trimise Ministerului public de pe lîngă instanța competența sa judece.
Poliția judiciară militară se exercită prin:
a) Ministerul public de pe lîngă instanțele militare, numai în caz de flagrant delict; ... b) Judecătorii de instrucție militari; ... c) Comandantii de piața și ajutoarele lor; ... d) Comandantii de garnizoana și delegații lor; ... e) Comandantii de corpuri, șefii de servicii, directorii de stabilimente, fabrici, depozite, comandantii de nave sau alte organizațiuni militare, precum și delegații lor, clar numai în raza comandamentului, unității sau serviciului lor; ... f) Inspectorii și comandantii cercurilor teritoriale și delegații lor, în raza circumscriptiunii respective și numai în sfera atributiunilor lor; ... g) Comandantii de detasamente și șefii de posturi izolate; numai în raza în care se întind atribuțiunile lor ... h) Delegații Țărilor Comandamente, însă numai cu împuternicire specială și în circumscriptiunea teritorială respectiva, atunci cînd Parchetul Militar nu fusese sesizat, precum și delegații Ministerului Apărării Naționale, în tot cuprinsul tarii; ... i) Ofițerii de intendenta și controlorii militari, pentru infracțiunile comise în materie administrativă, sau pentru alte fapte constatate cu ocazia verificării sau controlului ce fac; ... j) Toți acei care au calitatea de ofițeri de poliție judiciară militară, atribuită lor prin diverse legi. ...Ofițerii de poliție judiciară militară primesc denunturile și plângerile ce le sînt adresate.
Ei primesc, fără prestare de jurământ, declarațiunile persoanelor prezente sau ale acelora care ar avea cunoștința despre infracțiuni.
În materie de infracțiune flagrantă, ofițerii de poliție judiciară militară pot face orice descinderi, perchezitii domiciliare, sau constatări la fața locului, dictate de nevoia descoperirii adevărului.
În materie de infracțiuni neflagrante, aceștia nu pot face asemenea constatări, decât cu autorizațiunea Ministerului public, sau a judecătorului de instrucție, prin intermediul Ministerului public.
Ministerul public și judecătorul de instrucție militar, cînd instrumenteaza sau dau autorizatiuni ofițerilor de poliție judiciară în acest scop, raportează aceasta în scris generalului comandant, pe lîngă care funcționează.
În cazul articolului precedent, ofițerii poliției judiciare vor face o descriere amănunțită a locului, precum și a dovezilor de culpabilitate găsite sau ridicate, alăturând la nevoie schite desenuri; planuri sau fotografii.
Ei vor ridica armele, efectele, hârtiile, lucrurile, valorile și în genere orice ar putea servi pentru constatarea infracțiunii, dând pentru aceasta dovada, celor dela care s'au ridicat, dacă, sînt de fața.
Aceste corpuri delicte se vor eticheta, data și sigila: cu sigiliul ofițerului de poliție judiciară sau al unei autorități apropiate, va constata în scris ca aceste corpuri delicte au fost ridicate de el, arătând cui aparțin, spre a se stabili astfel perfecta identificare și schimbare a lor:
Aceasta constatare, va fi certificată de către acel dela care obiectele s'au ridicat; sau în lipsa acestuia; de una din persoanele prezente.
Cercetarea se face atît asupra împrejurărilor care apasa asupra învinuitului, cat și asupra celor ce ar veni în descărcarea lui.
Cînd va fi necesar ofițerii poliției judiciare militare vor putea lua cu dânșii, în calitate de experți; una sau mai multe persoane cunoscute prin profesiunea lor ca fiind în măsura de a aprecia natura și circumstanțele în care s'a comis infracțiunea.
În caz de moarte violenta, sau de moarte a carei cauza este necunoscută sau banuita, ei vor cere asistența unuia sau mai multor medici legisti sau chimisti.
Aceștia vor constata starea și leziunile ce prezintă cadavrul și vor proceda la autopsie, cu autorizația Ministerului public militar cel mai apropiat, după care vor depune concluziunile lor.
Experții vor putea cere a li se da piesele de comparatiune sau convingere ce vor crede necesare pentru facerea expertizei, eliberand chitanța despre primirea lor.
Experții sînt datori să-și motiveze concluziunile printr'un raport pe care-l vor inainta Ministerului public competent, fie prin ofițerul poliției judiciare militare care a făcut cercetarea, fie direct.
Înainte de a începe lucrările lor, experții vor depune în fața ofițerului de poliție judiciară, care i-a chemat, următorul jurământ:
"Jur ca-mi voi îndeplini însărcinarea de expert cu toată constiinta și nepărtinirea, unui om de onoare".
Prestarea acestui jurământ nu este necesară pentru medicii legisti.
Cînd invinuitul sau cei care trebuiesc ascultați ca avînd cunoștința despre infracțiune nu știu limba română, ofițerul poliției judiciare militare va desemna un interpret, care trebuie să fie major, cu știința de carte și care va depune următorul jurământ:
"Jur de a traduce întocmai din cuvânt în cuvânt, cele expuse de ....... fără a omite sau a adauga ceva și fără a schimba înțelesul lor".
Cînd exista un interpret permanent pe lîngă un tribunal militar, el va fi întrebuințat ori de câte ori va fi nevoe.
Asemenea interpreți nu vor mai depune jurământul, dacă, l-au depus la intrarea lor în funcție.
Pentru cei în neputință de a auzi sau răspunde, din cauza unei infirmități oarecare, declarațiunile lor se vor face, pentru cei care știu carte în scris și semnate de ei, iar pentru cei care nu știu carte se va recurge la un interpret; pentru care se vor, observa prescripțiunile de mai sus.
Toate actele aflate la dosar, scrise în limba străină vor fi traduse prin intermediul unui traducător major, observându-se prescripțiunile prevăzute mai sus pentru interpret; aceste traduceri vor fi certificate prin semnatura sa.
Experții, interpreții sau traducatorii se vor desemna pe cat va fi posibil dintre persoanele militare active sau de rezerva, ori dintre experții acreditați pe lîngă instanțele penale militare sau civile.
Incompatibilitățile prevăzute la art. 19, alin. 1, art. 20, 21 sînt aplicabile și acestora.
Citarea experților, interpreților sau traducatorilor se va face, conform prescripțiunilor art. 204 și următorii.
Dacă ei nu ar răspunde citațiunii; sau ar refuza sa conlucreze la cererea ce se face; sînt pasibili de penalitățile, prescrise de art. 499, dacă sînt justițiabili de instanțele militare.
Toate lucrările despre care se vorbește în articolele: 132, 133 și 147, se vor face în prezenta învinuitului sau a împuternicitului sau; în lipsa acestora, în prezenta rudelor majore, ori a reprezentantului unei autorități publice, sau în lipsa acestora, a doi asistenți majori.
Despre toate acestea se va încheia un proces verbal detaliat, care se va semna pe toate paginile de ofițerul poliției judiciare.
Acesta este dator sa citească persoanelor care au fost ascultate, depozitiunile făcute, pentru a se convinge ca le-a scris întocmai cum s'au arătat.
Cei ascultați își vor semna depozitiile lor pe toate paginile, iar în cazul cînd sînt în imposibilitate sau refuza de a o face, se va consemna aceasta în procesul-verbal.
Cînd cei ascultați nu știu carte, vor imprima, în locul semnăturii, degetul cel mare dela mana dreapta, muiat în tus de ștampila.
Procesul-verbal va fi încheiat cu subscrierea ofițerului de poliție judiciară care a făcut cercetarea.
În cazul cînd ofițerii poliției judiciare, prevăzuți la art. 131, au cunoștința de vreo crima și o comunică Ministerului public militar respectiv, acesta este obligat ca în 24 ore sa răspundă dacă ofițerul poliției judiciare poate continua cercetarea, dându-i și indicatiunile necesare, sau dacă trebuie să-l aștepte pe dânsul, sau pe delegatul sau pentru continuarea cercetărilor.
Ofițerul poliției judiciare, totuși va lua toate măsurile ca sa nu dispara invinuitul, sau dovezile necesare pentru descoperirea adevărului.
Ofițerii de poliție judiciară militară nu pot intră în cercetarea infracțiunilor comise de un superior al lor, decât dacă este vorba de o infracțiune flagrantă.
În caz de crima sau delict flagrant, ofițerii poliției judiciare pot sa ridice și să depună provizoriu pe toți infractorii, oricare ar fi calitatea lor, cînd sînt împreună cu militarii.
Ei vor încheia un proces-verbal, în care vor arata: numele, pronumele, gradul sau profesiunea, precum și semnalmentele celor deținuți provizoriu; vor face de asemenea o descriere pe scurt a faptului imputat, anuntand de îndată pe procurorul militar respectiv.
Invinuitul mai poate fi depus provizoriu:
a) Cînd a fugit sau a încercat sa fuga din fața justiției; ... b) Cînd a căutat sa schimbe sau sa tainuiasca dovezile infracțiunii; ... c) Cînd interesul Siguranței Statului și al disciplinei în armata cer aceasta; ... d) Cînd nu are domiciliu sau e străin, ori nu-și poate stabili identitatea sau nu are mijloace regulate de existenta; ... e) Dacă invinuitul este infractor din obiceiu, ori recidivist; ... f) În caz de crima; ... g) În caz de delict, cînd acesta a fost săvârșit prin mijloace terorist sau cu ferocitate; ... h) Dacă în cursul cercetărilor deschise contra lui, a comis o noua crima sau un nou delict. ...În cazul cînd ofițerul poliției judiciare va găsi ca este loc a se face uz de dispozițiunile articolului de fața, va încheia un proces-verbal motivat, care se va comunică, în copie directorului arestului.
Aceasta deținere provizorie poate dura cel mult 24 ore, odată pentru toată durata cercetărilor preliminare, chiar dacă ele ar fi executate, de diferiți ofițeri ai poliției judiciare.
Procurorul militar este dator ca în 24 ore dela primirea înștiințării să se pronunțe dacă aceasta deținere trebuie menținută, comunicând în scris deciziunea sa.
La cererea ofițerului de poliție judiciară procurorul militar poate prelungi aceasta deținere provizorie, pînă la maximum 5 zile dela data arestării, în care termen el este dator să-și dea părerea asupra deschiderii acțiunii penale.
Dacă procurorul militar găsește că nu este cazul ca deținerea să fie prelungită, el va ordonă în scris punerea învinuitului în libertate.
În cazuri excepționale, cînd cercetările preliminare nu pot fi desavarsite în termen de 5 zile dela arestare, procurorul Tribunalului Militar va putea, la cererea motivată a ofițerului de poliție judiciară, sa emita mandat de deținere. Mandatul de deținere are putere 30 zile dela data arestării și poate fi reinoit pentru a durata de încă 30 zile.
Punerea în libertate de sub puterea acestor mandate se face numai de către procurorul șef al Parchetului Militar.
Delegații Ministerului Apărării Naționale, prevăzuți de art. 131, lit. h, vor putea cere emiterea mandatului de deținere, prevăzut de alineatul precedent, numai procurorului general al Curții Militare de Casare și Justiție, care va dispune singur și asupra punerii în libertate, pe baza unui referat motivat.
Dacă invinuitul nu este prezent, ofițerul de poliție judiciară va putea emite împotriva lui un mandat de aducere, potrivit art. 210.
Denunțarea singura nu constitue o prezumție îndestulătoare, spre a motiva darea unui mandat de aducere în contra unei persoane care are domiciliul cunoscut.
Afară de cazurile de crima sau delict flagrant, ofițerii de poliție judiciară militară nu se pot introduce într'o casa sau stabiliment nemilitar, decât asistați de un ofițer al poliției judiciare ordinare, cerând autorizația parchetului civil, iar în comunele neresedinta de județ, dela judecătorie.
Asemenea, ofițerii poliției judiciare ordinare nu se pot introduce în casa unui militar activ, într'o cazarma, serviciu sau stabiliment militar, decât însoțiți de un ofițer al poliției judiciare militare.
Pentru toate acestea, se va obține autorizația procurorului militar respectiv.
Ofițerii poliției judiciare vor avea în exercițiul funcțiunii lor dreptul de a cere și obține mijlocit ajutorul puterii publice.
În caz de refuz din partea acesteia, vinovatul se face culpabil de faptul de refuz de serviciu legalmente datorit.
Orice ofițer al poliție judiciare militare, care în exercițiul funcțiunii sale a luat cunoștința de vreo infracțiune de competența instanțelor penale militare, este dator a informa de îndată pe procurorul militar al instanței militare, în a carei circumscriptiune se va fi comis acea infracțiune, sub sancțiunea pedepsei prevăzute pentru faptul de refuz de serviciu datorit legalmente, din legea penală.
Ofițerii poliției judiciare vor putea sa cheme la cercetarea ce fac pe oricine vor crede în stare sa dea lămuriri pentru descoperirea adevărului.
Dacă din cercetare ar reieși indicii de vinovăție în contra vreunuia dintre cei chemați, ofițerul de poliție judiciară îl va putea deține provizoriu.
Ofițerii de poliție judiciară vor putea opri pe oricine de a ieși din casa s'au de a se departa dela locul unde se face cercetarea, pînă după încheierea procesului lor verbal.
Actele și procesele-verbale încheiate de ofițerii poliției judiciare, împreună cu corpurile delicte, se vor inainta de îndată procurorului militar competent.
În caz cînd pentru aceeași infracțiune ar fi sesizati în același timp mai mulți ofițeri ai poliției judiciare militare, se vor observa regulele următoare:
a) Cînd ofițerul poliției judiciare aparține aceleași circumscriptiuni, procurorul militar va decide care din ei va continua cercetarea; ... b) Cînd ofițerii poliției judiciare militare aparțin la circumscriptiuni diferite, cercetarea va fi continuată de ofițerul în circumscriptiunea căreia s'a comis faptul; ... c) Cînd unii ofițeri din poliția judiciară aparțin instanțelor penale utilitare, iar alții celor ordinare, va instrumenta acela a cărui instanța are competența sa judece pe invinuit sau în caz de conflict, asupra competentei, acela care a fost mai întîi sesizat; ... d) Cînd cercetarea este începută de un ofițer de poliție judiciară militară și soseste la fața locului procurorul militar, acesta va continua cercetarea; ... e) Dacă sînt sesizati mai mulți procurori militari dela tribunalele militare deosebite, cel dintâi sesizat va continua cercetările. ...Ministrul Apărării Naționale este capul Ministerului public al armatei.
Procurorii militari, avînd calitatea de reprezentanți ai Ministerului public sînt însărcinați cu descoperirea și urmărirea tuturor infracțiunilor care sînt de competența instanțelor pe lîngă care funcționează.
În acest scop, ei vor face tot ce este necesar pentru a constata urmele infracțiunii și a lua măsuri în vederea prinderii infractorilor.
Procurorii militari vor pune concluziunile lor ori de câte ori va fi necesar în cursul instrucțiunii, în conformitate cu codul de fața.
Procurorul militar, cînd este anuntat despre săvîrșirea unei infracțiuni, poate proceda personal la cercetare sau, poate da delegație ofițerului de poliție judiciară sau sa continue cercetările începute.
Procurorul militar, primind actele și procesele verbale ale investigatiunilor făcute de ofițerii poliției judiciare, le va putea completa, fie personal, fie insarcinand cu aceasta pe același ofițer al poliției judiciare sau pe un altul. El va trimite generalului comandant aceste acte și procese-verbale, însoțite de părerea sa, consemnată într'un referat motivat în fapt și în drept,
Acțiunea penală se pune în mișcare de către generalul comandant al Marii Unități, pe lîngă care funcționează instanța penală competența sau, în lipsa, de inlocuitorul sau legal.
Pentru coloneli și generali sau asimilații lor, acțiunea penală se deschide pe baza referatului direcției Superioare a Justiției Militare, de către ministrul apărării naționale.
În același fel, ministrul apărării naționale poate deschide acțiune penală contra oricărui justițiabil de instanțele militare, instiintand despre aceasta pe generalul comandant respectiv, căruia îi trimite și dosarul.
Generalul comandant, luînd cunoștința de actele și procesele-verbale trimise de Ministerul public din subordine, va putea, după caz:
a) Sa ordone completarea cercetărilor preliminare; ... b) Sa claseze afacerea; ... c) Sa deschidă acțiune penală, emitand ordin de urmărire; ... d) Sa emita ordin de trimitere direct în judecata pentru orice infracțiuni, oridecateori, potrivit referatului procurorului militar, nu ar mai fi necesar a se proceda la instruirea faptelor, hotarind totodată, asupra trimiterii sub stare de arest sau nu a învinuitului; ... e) În caz de incompetenta, sa trimită afacerea instanței competente. ...În cazurile prevăzute de articolul precedent la alineatul b, cînd generalul comandant este în dezacord cu concluziunile procurorului militar, va fi obligat sa aducă, printr'un raport motivat, cazul, la cunoștința ministrului apărării naționale, care, dacă va găsi de cuviință, poate face uz de prerogativele ce îi sînt conferite prin art. 159 și 164, alin. ultim.
Partea vătămată, a carei plângere a fost clasata, se va putea adresa cu o noua cerere ministrului apărării naționale, în termen de 3 luni dela comunicarea, clasarii. Acesta va decide, conform art. 164 și 165.
Ordinul de urmărire va fi semnat de către generalul comandant, sau după caz, de ministrul apărării naționale, și va conține:
Numele, pronumele, gradul, funcțiunea sau profesiunea și domiciliul învinuitului, Corpul sau serviciul din care face parte, infracțiunea pentru care este invinuit și calificarea ei legală.
Iar cînd acest ordin este emis de ministrul apărării naționale, el va conține și tribunalul militar căruia se trimite.
Ordinul de urmărire odată semnat, va fi trimis Ministerului public, care va repartiza afacerea, unuia dintre cabinetele de instrucție, iar cel dat de ministrul apărării naționale se executa în același mod prin generalul comandant al circumscripției în care se afla tribunalul competent a judeca afacerea.
În cazul deschiderii acțiunii penale, suspendarea din comanda sau funcțiune a militarilor se hotărăște de către generalul comandant ori de către Ministerul Apărării Naționale.
Militarii contra cărora s'a deschis acțiunea penală, nu vor putea fi mutati sau detasati în alte comandamente sau servicii, pînă cînd instructia nu s'a terminat.
Judecătorul de instrucție militar procedează la instruirea unei infracțiuni, numai pe baza unui ordin de urmărire, transmis lui prin Ministerul public.
Judecătorul de instrucție militar, primind ordinul de urmărire împreună cu dosarul afacerii, procedează, în prezenta grefierului, la luarea interogatorului celui invinuit, intrebandu-l de: nume, pronume, gradul, Corpul sau serviciul din care face parte, vîrsta, locuinta, locul nașterii, profesiunea, cum și domiciliul ce a avut înainte de a intră în armata, despre fapta comisă și toate împrejurările în care ea s'a comis, asa cum i se imputa prin ordinul de urmărire; îi înfățișează toate piesele și actele care pot servi spre dovedirea infracțiunii și îl întreabă dacă le recunoaște.
Cercetarea se face, atît asupra împrejurărilor care apasa asupra învinuitului, cat și a acelora care ar veni în descărcarea lui.
Dacă invinuitul ar face declarațiuni referitoare la alte fapte care nu sînt în legătură cu infracțiunile ce se cercetează, judecătorul de instrucție militar le consemnează într'un proces-verbal separat, pe care îl va inainta procurorului militar respectiv.
Interogatorul terminat, se citește învinuitului pentru ca sa declare dacă răspunsurile sale s'au scris întocmai cum le-a arătat și dacă starueste în ele.
Fiecare pagina a interogatorului se subscrie de invinuit, de judecătorul de instrucție militar și grefierul care a instrumentat.
Dacă invinuitul refuza, sau nu poate subscrie, se face mențiune despre aceasta în josul ultimei pagini din interogator.
Aceleași norme se vor observa și pentru procesele-verbale de confruntare.
Cînd sînt mai mulți învinuiți, pentru aceeași infracțiune, fiecare dintre ei va fi întrebat deosebit.
După luarea interogatoriului ei vor putea fi confruntati.
Inculpatul va putea comunică cu apărătorul sau ales sau din oficiu, după ce i s'a luat primul interogatoriu, asupra, tuturor faptelor ce i se imputa.
Judecătorul de instrucție militar va putea cita înaintea sa, persoanele care vor fi arătate prin denunțare, prin plângeri, prin actele cercetării preliminare, sau de către procurorul militar ori invinuit, ca avînd cunoștința de infracțiune sau despre împrejurările în care s'a faptuit și pe care va găsi necesar să le asculte pentru descoperirea adevărului.
Va putea de asemenea cita înaintea sa pe orice altă persoană ce ar crede ca este folositoare instrucțiunii.
Mai înainte de a fi ascultați, martorii își vor stabili identitatea, fie prin citatiuni, fie prin orice alt act care ar putea servi în acest scop.
Judecătorul de instrucție militar va intreba pe martor despre: nume, pronume, grad sau profesiune, vîrsta și domiciliu, precum și dacă nu se afla în vreunul din cazurile prevăzute de art. 182.
După aceasta, martorul va depune următorul jurământ:
"Jur ca voiu spune tot adevărul, numai adevărul și că nu voiu ascunde nimic din ceea ce știu".
Depunerea jurămîntului și arătările martorului vor fi constate în scris, pastrandu-se normele prescrise prin art. 171 și următorii.
Judecătorul de instrucție militar, asistat de grefier, va lua depozitia fiecărui martor sau informator, fără ca prevenitul să fie de fața.
Aceste depozitii pot fi comunicate învinuitului, dacă judecătorul găsește necesar.
Cînd trebuinta va cere, martorii vor fi confruntati între ei, cat și cu prevenitul.
Vor putea fi ascultați, numai ca informatori, fără depunere de jurământ:
a) Tatăl, mama sau oricare alt ascendent, fiul, fiica sau oricare alt descendent, frații și surorile, afinii în gradul celor de mai sus, bărbatul sau femeia (chiar după desfacerea căsătoriei), precum și tutorele oricăruia din învinuiți; ... b) Persoanele în contra cărora s'a comis infracțiunea, precum și rudele lor, în gradele arătate la litera a ... c) Denuntatorii ale căror denunturi pot fi recompensate în bani după vreo lege; ... d) Minorii sub 15 ani împliniți; ... e) Condamnații definitiv pentru crima. ...Orice persoană citata, pentru a fi ascultata ca martor sau ca informator, este datoare să se înfățișeze.
În caz de împiedicare legitima, ea va incunostiinta pe judecător, înainte de ziua termenului.
Dacă persoana chemată nu se va infatisa și nici nu va fi încunoștiințat pe judecător, acesta va da contra ei mandat de aducere, putând pronunța împotriva ei și o amenda dela 500-2.000 lei.
Amenda de mai sus se aplică și în caz de refuz nemotivat de a depune ca martor sau de a presta jurământul. Dacă se prezintă ulterior și justifica absenta, cel condamnat poate fi scutit de amenda.
Pentru toți acei care urmează a fi ascultați în timpul instrucției și care nu știu limba română, sau ar fi în neputință de a auzi sau a răspunde, judecătorul de instrucție militar se va conformă art. 139-140.
Cînd se va constata, fie prin atestarea unui medic, sau prin orice mod, ca martorii sînt în neputință de a se infatisa, judecătorul de instrucție militar, va putea merge la locuinta lor, iar dacă locuesc în afară de acea comuna, el va putea insarcina cu ascultarea lor pe ofițerul de poliție judiciară cel mai apropiat de comuna în care locueste martorul sau informatorul.
Dacă martorii locuesc în afară de circumscriptiunea judecătorului de instrucție militar, acesta va putea cere judecătorului instructor militar ori civil, al reședinței lor, să le primească depozitia, prin comisii rogatorii.
Judecătorul de instrucție militar sau ofițerul de poliție judiciară, care va fi primit depozitiunile martorilor și ale informatorilor, conform celor două articole precedente, le va trimite de urgenta, închise și sigilate, judecătorului dela care a primit delegațiunea.
Cînd unul dintre cei citați de judecătorul de instrucție militar ar pretinde ca este în imposibilitate dr a se prezenta și s'ar constata contrariul, fie printr'un ofițer de poliție judiciară, fie printr'un expert anume desemnat, cel chemat va putea fi adus imediat, prin forta publică, aplicându-i-se și o amenda dela 200-4.000 lei.
Dacă pentru a justifica nevenirea martorul sau informatorul ar fi prezentat un certificat medical, care s'ar constata de către judecător că nu a fost sincer, atît martorul cat și informatorul vor putea fi pedepsiți de către acesta cu amendă penală dela 500-10.000 lei, iar medicul se va urmări conform dispozițiunilor pentru fals.
Judecătorul de instrucție militar va proceda dacă crede de cuviință la cercetări locale, descinderi, perchezitiuni sau reconstituiri a faptelor conformându-se regulelor prescrise pentru ofițerii poliției judiciare.
În asemenea cazuri el este dator sa anunțe în prealabil pe procurorul militar, care va asista, dacă va găsi necesar.
În caz cînd judecătorul de instrucție militar va crede, poate dispune facerea unei expertize pentru a se capata toate lămuririle de care are nevoie, sau va chema pe experții care și-au dat părerea în cursul cercetărilor preliminare, în cazul cînd cu ocazia acelor cercetări s'ar fi făcut apel la luminile unor asemenea experți; de asemenea va putea să se adreseze unei autorități, unui institut sau organ special desemnat pentru aceasta spre a-și da părerea asupra lucrărilor experților.
Experții chemați de judecătorul de instrucție militar vor depune jurământul prevăzut de art. 138, iar actele lor vor fi vizate de judecătorul de instrucție militar.
Toate actele aflate la dosar, scrise în limba străină vor fi traduse prin intermediul unui traducător, care va fi numit de judecătorul de instrucție militar, observându-se prescripțiunile de sub art. 141.
În cursul instrucțiunii, invinuitul sau Ministerul public, vor putea sa propună luarea măsurilor ce vor crede necesare pentru descoperirea adevărului.
În acest scop procurorul militar este îndreptățit a cere dosarul cauzei dela judecătorul de instrucție militar, care este obligat sa-l remită oricare ar fi stadiul în care se găsește afacerea.
În caz cînd se va cere ascultarea de martori, cel ce va face aceasta cerere va preciza punctele asupra cărora vor trebui să fie întrebați martorii propuși.
Judecătorul de instrucție militară va fi dator a se pronunța asupra acestor cereri printr'o ordonanța de zi motivată.
Judecătorul de instrucție militar va constata printr'o ordonanța de zi toate actele de instrucțiune ce a efectuat și măsurile ce ar mai trebui luate în interesul instrucțiunii.
Toate actele din cursul instrucțiunii vor fi semnate de judecătorul de instrucție militar și contrasemnate de grefier, chiar în momentul redactarii lor.
Dacă judecătorul de instrucție militar constata ca exista indicii, ca cel pus sub urmărire ar fi săvârșit și alte fapte, le va aduce la cunoștința generalului comandant sau eventual ministrului apărării naționale, prin intermediul procurorului militar, pentru a se da ordin de urmărire suplimentar.
După emiterea acestui ordin, el va lua inculpatului un nou interogatoriu, asupra noilor învinuiri.
Tot astfel se va proceda și în cazul cînd ar exista indicii ca, în faptul imputat învinuitului ar fi implicate alte persoane justițiabile de instanțele penale militare.
Dacă însă judecătorul de instrucție militar constata ca faptul imputat învinuitului întrunește elementele unei infracțiuni calificate altfel decât aceea pentru care este deschisă acțiunea penală, nu va mai fi necesar un nou ordin de urmărire. În acest caz, el va schimba calificarea infracțiunii, printr'o ordonanța de zi, pe care o va comunică autorității care a emis ordinul de urmărire, prin intermediul procurorului militar.
Judecătorul va lua apoi un nou interogatoriu învinuitului asupra faptului, asa cum a fost calificat din nou.
Dacă judecătorul de instrucție militar, găsește ca infracțiunea nu este de competența sa, restitue dosarul generalului comandant, pentru a fi trimis locului competent care va proceda conform art. 165.
Dacă judecătorul de instrucție militar, din cercetarea ce face va constata alte fapte conexe, va trimite dosarul Ministerului public, spre a interveni pentru ca autoritatea în drept să se pronunțe asupra acțiunii penale, cu privire la aceste fapte conexe constatate.
În acest caz, generalul comandant procedează în conformitate cu art. 165 și urm.
Ordinul de urmărire va fi dat de generalul comandant unde se găsește dosarul, sau unde a fost trimis spre judecare.
Cînd judecătorul de instrucție va socoti ca instructia este terminată, va trimite dosarul procurorului militar care este dator a-l restitui cu rechizitoriu, în termen de cel mult 3 zile.
După primirea dosarului, judecătorul de instrucție militar va încheia ordonanța definitivă în cel mult 5 zile.
Ordonanța definitivă va cuprinde: identitatea învinuitului, antecedentele lui, mențiunea dacă este lăsat liber sau arestat, arătarea ordinelor de urmărire cu precizarea infracțiunii pentru care este pus sub urmărire, expunerea faptelor, probelor adunate în sarcina și în descărcarea învinuitului, discutarea lor cu arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe care se sprijină trimiterea sau netrimiterea lui în judecata și ca urmare, declarațiunea judecătorului de instrucție militar, asupra acestui din urma punct.
Totodată, va enumera și descrie: anexele și corpurile delicte, precum și cheltuielile ocazionate de instrucție.
Ordonanța definitivă va fi datată și semnată de judecătorul de instrucție militar și contrasemnata de grefier.
Tot prin ordonanța definitivă, judecătorul de instrucție se va pronunța asupra trimiterii în judecata a inculpatului în stare de libertate sau în stare de arest.
În acest din urmă caz, dispoziția din ordonanța definitivă va menține puterea mandatului de arestare, pe tot timpul judecații.
Împotriva menținerii sub stare de arest, invinuitul va putea face cerere de liberare provizorie la tribunalul militar respectiv, care se va pronunța cu precădere.
Dosarul parafat, numerotat și snuruit va fi înaintat, împreună cu toate corpurile delicte, Ministerului public.
Ordonanța definitivă poate fi atacată cu recurs, înaintea tribunalului militar, în compunerea prevăzută pentru judecarea recursurilor:
- de Ministerul public, în toate cazurile;
- de inculpat, numai în caz de incompetenta, și atunci cînd prin recurs se cere încetarea sau anularea urmăririi.
În caz de admitere a recursului, tribunalul va anula ordonanța definitivă și va decide, după caz, trimiterea în judecata, trimiterea dosarului la instanța competența, încetarea urmăririi, anularea urmăririi sau completarea instrucției.
În cazul cînd judecătorul, de instrucție a decis ca incupatul să fie trimis în judecata în stare de arest, și ordonanța definitivă a fost atacată cu recurs, inculpatul va rămîne arestat pînă la soluționarea recursului.
Odată cu hotărîrea asupra recursului, tribunalul va decide și asupra menținerii în stare de arest sau punerii în libertate a inculpatului.
Citatiunea este chemarea facuta de orice ofițer al poliției judiciare militare, sau de judecătorul de instrucție militar, sau de orice instanța de judecată, unei persoane, care urmează a se infatisa înaintea lor.
Citatiunea va cuprinde numele, pronumele și calitatea celui care a emis-o, numele, gradul sau funcțiunea și domiciliul celui chemat în fața justiției, scopul pentru care este chemat, locul, data și autoritatea judecătorească în fața căreia trebuie să se înfățișeze.
Citatiunea va fi datată și semnată de acel dela care emana.
Citatiunea va fi emisă astfel, în cat cel chemat să aibă dela primirea ei, pînă la data înfățișării, un termen de cel puțin 48 ore.
Acest termen însă poate fi și mai scurt în cazul cînd este posibil ca cel chemat să se prezinte mai curând.
Citatiunea se va preda prin organul polițienesc sau administrativ competent, care este dator a o inmana de îndată persoanei citate, iar în lipsa, unei rude care locueste împreună cu dânsa, ori unui servitor al său iar cînd cel citat locueste la hotel, hotelierului sau portarului.
La corpurile de trupa sau servicii înmânarea se va face prin comandantul corpului de trupa sau șeful serviciului respectiv.
În lipsa de asemenea persoane, sau dacă ele refuza sa primească citația, sau sa dea dovadă de primirea ei, agentul o va afișa la usa locuinței celui citat, prin încheiere de proces-verbal prevăzut de procedura penală.
Aceste operațiuni vor fi constatate printr'un proces-verbal.
Dacă, cel citat da dovada de primirea citației, agentul va adeveri semnatura sa, fără a mai dresa proces-verbal.
Toate aceste lucrări vor fi înaintate de urgenta celui care a emis citația.
Secţiunea II MandateNimeni nu poate fi ridicat, deținut sau arestat, decât în puterea unui mandat emis conform legii.
Mandatele sînt de 4 feluri:
a) mandat de înfățișare; ... b) mandat de aducere; ... c) mandat de deținere; ... d) mandat de arestare. ...Mandatul de înfățișare are de scop de a aduce în fața justiției pe invinuit.
Mandatul de aducere are de scop de a constrânge pe cel chemat să se prezinte în fața justiției, în cazul cînd nu s'a înfățișat la data și locul fixat prin mandatul de înfățișare sau prin citatiune.
Acel adus cu mandat de aducere va fi cercetat de îndată.
Mandatul de aducere are putere pînă în momentul cînd cel chemat a fost adus în fața celui care l-a emis.
Ofițerii de poliție judiciară, afară de procuror, se vor conformă prescripțiunilor art. 151, cînd vor emite un asemenea mandat.
Mandatul de deținere are de scop a pune pe invinuit, de îndată, la dispoziția justiției.
El se va emite, în cazurile arătate de art. 147, 148 și va avea putere astfel după cum se arata la art. 149 și 150.
Mandatele de aducere și deținere se pot, emite și de către ofițerii poliției judiciare.
Mandatul de arestare are de scop fie punerea sub arest preventiv a unei persoane, în cazurile prevăzute de art. 148, fie executarea unei sentințe rămase definitive.
Mandatele de arestare se pot emite numai de către judecătorul de instrucție militar sau de către Ministerul public, în cazurile prevăzute de lege, sau în executarea hotărîrilor instanței.
Judecătorul de instrucție militar nu va putea emite mandat de arestare contra învinuitului lăsat liber, sau adus cu mandat de aducere, decât după ce îi va fi luat un interogator.
În cazul cînd mandatul de aducere nu și-a produs efectul, judecătorul de instrucție militar va putea emite mandat de arestare și dacă cel arătat în mandat va fi adus la închisoarea reședinței judecătorului de instrucție militar, acesta este dator a-i lua interogatorul în termen de 24 ore.
Mandatul va cuprinde: enuntarile prevăzute la art. 205, cauza care determina arestarea, calificarea data faptului, precum și textul de lege care îl pedepsește.
Mandatele de aducere și arestare vor fi executate prin orice agent al forței publice care le vor infatisa de îndată, în original, persoanelor în contra cărora au fost emise.
Agentul însărcinat cu executarea mandatului va lua cu dânsul, de va crede de cuviință, ajutorul necesar pentru asigurarea executării lui, adresandu-se în acest scop autorității celei mai apropiate a locului unde trebuie să execute mandatul.
Cel care refuza a se supune mandatului sau va incerca sa fuga, va fi constrâns a se supune prin forta publică.
Dacă cel contra căruia s'a emis un mandat nu poate fi găsit, mandatul va fi notificat la ultimul domiciliu, conform prescripțiunilor art. 207.
Procesul-verbal, dresat cu aceasta ocazie, va fi vizat de notar în comunele rurale, de comisar sau de subcomisar în comunele urbane, în asistența a doua persoane locuind în apropiere, care de asemenea vor semna.
Mandatul va fi înapoiat de urgenta celui care l-a emis.
Cel care în executarea unui mandat de arestare, va aduce pe invinuit la închisoare, va da mandatul în mana directorului închisorii, încheind proces-verbal despre aceasta.
Directorul închisorii este dator sa dea o adeverinta celui care a executat mandatul, încunoștiințând în 24 ore pe judecătorul de instrucție militar, care l-a emis, despre executarea lui.
Dacă în termenul prevăzut de ultimul alineat al art. 216, cel arestat nu este interogat, directorul închisorii este dator sa încunoștiințeze Ministerul public.
Cei arestați în puterea unui mandat nu pot fi transferati dela o închisoare la alta, decât numai în interesul justiției și în urma ordinului în scris al judecătorului de instrucție militar, sau al Ministerului public, după caz.
Mandatele de arestare emise de judecătorul de instrucție militar sînt supuse confirmării instanței din care face parte; în acest scop, judecătorul va inainta acestei instanțe, în termen de 24 ore dela emiterea unui asemenea mandat, un raport prin care va cere confirmarea lui, împreună cu dosarul cauzei.
Tribunalul, în termen de 24 ore dela primirea acestui raport, va decide asupra confirmării sau infirmarii mandatului, ascultând pe Ministerul public, pe invinuit personal sau prin apărătorul sau.
În cazul cînd judecătorul de instrucție militar va socoti că nu este cazul să se emite mandat de arestare sau ca cel arestat în puterea unui asemenea mandat poate fi pus în libertate, arestarea ne mai fiind necesară, va comunică aceasta procurorului militar care va putea face recurs la instanța respectiva.
Instanța se va pronunța, după ce va asculta Ministerul public și pe invinuit, care va putea fi asistat de apărătorul sau.
Dacă invinuitul nu se va prezenta, instanța se va pronunța în lipsa lui.
Încheierea data nu este supusă nici unei cai de atac.
În cazul cînd s'au admis concluziunile procurorului militar, ea înlocuiește mandatul și se va executa de îndată.
Judecătorii care s'au pronunțat asupra confirmării sau infirmarii unui mandat, sau asupra emiterii unui asemenea mandat, vor putea lua parte la judecarea pricinei.
Mandatul de arestare are putere 30 de zile de la confirmare.
În caz de nevoie, el poate fi reconfirmat din 30 în 30 zile, pînă la darea ordonanței definitive, cînd se va avea în vedere prescripțiunile art. 200.
Vitiile de care ar fi atins mandatul de arestare se vor propune numai cu ocazia confirmării lui în fața instanței, care va hotărî.
Liberarea provizorie se poate cere în orice stadiu al procesului.
Cererea va fi adresată judecătorului de instrucție militar, cat timp instructia este în curs, sau instanței de fond înaintea căreia este pendinte afacerea, care o va cerceta de urgenta, ascultandu-se invinuitul, care va putea fi asistat de apărătorul sau și luându-se și concluziunile Ministerului public.
Cererea de liberare provizorie va cuprinde obligațiunea pentru invinuit de a se prezenta înaintea justiției la orice chemare i se va face.
Ea va cuprinde alegerea domiciliului stabil, care va fi obligator pentru toată durata întregii cercetări și judecari.
Contra deciziunii luată de judecătorul de instrucție militar, cu privire la cererea de liberare provizorie, Ministerul public și invinuitul vor putea face recurs, în termen de 24 ore, la instanța din care face parte judecătorul de instrucție militar.
Acest termen curge din ziua încunoștiințării facuta de judecătorul de instrucție militar.
Cînd afacerea se găsește în fața instanței de judecată, aceasta se va pronunța asupra liberării provizorii, ascultând pe Ministerul public și pe invinuit.
Hotărîrea sa va fi definitivă.
Nu vor putea beneficia de liberare provizorie:
a) Cei arestați pentru nesupunere sau dezertare, care nu s'au prezentat la unitate de buna voie; ... b) Cei care au încercat sa fuga ori au fugit de sub arest în timpul instrucției sau judecării; ... c) Străinii, cei ce nu au domiciliu și vagabonzii. ...Judecătorul de instrucție militar sau instanța de judecată poate revoca măsura liberării provizorie, cînd împrejurările sau motivele care au determinat-o s'au modificat, ori cînd cel liberat nu s'ar fi prezentat la vreo chemare ce i s'ar fi făcut.
Judecătorul de instrucție militar va emite în aceste cazuri un nou mandat de arestare în care va specifică consideratiunile ce au motivat emiterea lui.
Cînd instanța de judecată revoca punerea în libertate provizorie, aceasta revocare repune de drept în vigoare mandatul de arestare.
Toate afacerile trimise instanței penale militare se trec într'un registru general, în ordinea primirii lor.
Cînd instanța are mai multe secțiuni, repartizarea afacerilor se face de primul președinte.
Fiecare secție se conduce din punct de vedere administrativ de președintele sau.
Acesta fixează termenele de judecată, ținînd seama ca afacerile care interesează siguranța Statului, precum și acelea în care se găsesc arestați, să se judece de urgenta și cu precădere.
Tot el convoacă pe judecători.
Președintele, după ce fixează termenul de judecată, dispune citarea învinuitului cu cel puțin 4 zile înainte de judecată.
La prezentarea acestuia, îi notifica data fixată pentru judecare și îi face cunoscut faptul pentru care este dat în judecata, precum și lista martorilor, informatorilor sau experților pe care acuzarea cere a fi chemați, intrebandu-l dacă are și el de propus martori, informatori sau experți în descărcare.
Martorii, informatorii sau experții vor putea fi și dintre cei care nu au fost ascultați la instrucție.
Nu se vor cita decât acele persoane a căror adresa a fost complet arătată, iar lista acestora se va propune la grefa cel mai târziu 2 zile după îndeplinirea de către președinte a formalităților prevăzute în acest articol.
Tot cu aceasta ocazie se comunică inculpatului ca are dreptul să-și aleagă unul sau mai mulți apărători, numindu-i-se și unul din oficiu, pe care președintele îl va înștiința în scris despre ziua judecații.
Dacă este arestat, i se mai pune în vedere ca pînă în ziua judecații poate comunică cu apărătorii săi și ca dosarul cauzei le sta la dispoziție.
Îndeplinirea formalităților prescrise la art. 236 și 237 se va constata de către președinte printr'un proces-verbal, toate acestea sub pedeapsa de nulitate.
Lipsa notificării listei martorilor propuși precum și nerespectarea termenului de 4 zile, indreptateste pe invinuit a cere dela instanța de judecată amânarea pricinei, pentru a se îndeplini aceste formalități.
Chemarea despre care se vorbește în articolele precedente se va face pentru cei aflați în stare de arest, prin direcția închisorii respective; pentru cei lasati liberi, prin orice agent al forței publice sau agent administrativ.
Dispozițiunile privitoare la forma și modul de predare a citatiunilor și mandatelor sînt aplicabile în cazul art. 236, precum și înaintea instanțelor de judecată.
Dacă cel chemat nu se va prezenta fără a trimite legitima justificare, președintele va trimite contra lui un mandat de aducere pentru a putea îndeplini formalitățile prevăzute de art. 236 și 237; judecarea înaintea instanței se va amana dacă formalitățile nu s'au putut îndeplini în termenul legal.
Cînd inculpatul sau acuzatul nu s'a prezentat la termenul fixat pentru judecata, el va fi judecat după caz, în lipsa, sau contumacie, afară de împiedicare justificată pe care instanța o va aprecia.
Judecarea în lipsa, sau contumacie se va face potrivit dispozițiunilor prevăzute de art. 338 și următorii.
Dispozițiunile art. 236 se vor îndeplini numai cu ocazia primului termen de înfățișare, în fața instanței. În caz de amânare, inculpatul va lua cunoștința de termen, în instanța, afară de cazul cînd amânarea se face din oficiu și în absenta sa, cînd va fi citat pentru noul termen.
Prezentarea inculpatului în instanța, fără a invoca lipsa formalităților prevăzute de art. 236-240, sau viciile în legătură cu aceste formalități, acoperă nulitățile derivând din aceasta procedura.
Pot îndeplini oficiul de apărător înaintea instanțelor militare:
a) Avocații înscriși în vreunul din colegiile din țara; ... b) Ofițerii, subofiterii și maistrii militari din rezerva sau retragere proveniți din activitate, licentiati sau doctori în drept, și care figurează pe tabelul prevăzut la art. 244 la vreunul din tribunalele militare din țara. ...Președinții tribunalelor și președintele Curții Militare de Casare și Justiție întocmesc în luna Decemvrie a fiecărui an un tabel de apărători din oficiu în care se va înscrie:
1. Avocații care pledeaza în mod obișnuit în fața tribunalului militar respectiv, cu domiciliul în localitatea de reședința a tribunalului.
2. Cei prevăzuți la alineatul b din articolul precedent care vor face cerere.
Ofițerii combatanti din activitate, dela gradul de căpitan în sus, aflați în circumscriptiunea teritorială a tribunalului respectiv.
Acest tabel se afișează la grefa și în sala de ședințe a tribunalului militar, precum și la închisoarea militară respectiva, în a doua jumătate a lunei Decemvrie și intră în vigoare la 1 Ianuarie a anului următor.
Cererile pentru înscrieri pe tabelul aparatorilor se vor adresa, în tot cursul anului, președintelui tribunalului, care va elibera celor prevăzuți în alin. 2 de sub art. 244, câte o carte de apărător militar, în puterea căreia va putea pleda înaintea, tuturor instanțelor militare.
În caz de suspendare sau revocare, aceste cărți se ridica sau se anulează, după caz.
Nu pot face oficiul de apărători, în nici un caz:
a) Ofițerii reformati prin decret pe baza deciziunii unui consiliu de reforma, chiar dacă sînt avocați; ... b) Avocații eliminati de pe tabelul colegiilor;, ... c) Avocații suspendați de pe tabelul colegiilor, pe timpul suspendării lor; ... d) Cei care au fost condamnați ori sînt puși sub urmărire judiciară, pentru crima sau pentru unul din următoarele delicte: furt, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare de bani publici, fals, jurământ sau mărturie mincinoasă, mituire, sustragere de acte și delict de audienta la vreuna din instanțele militare. ...Pentru contravenire la prescripțiile acestei legi, relative la oficiul de apărător, instanța va putea sezisa colegiul de avocați și cere trimiterea în fața, comisiunilor disciplinare respective a avocatului în cauza.
Apărători dela art. 243, alin. b, pot fi suspendați, ori revocați de către instanța militară, în urma cererii motivate a Ministerului public.
Instanța se va pronunța asupra acestei cereri, în camera de consiliu, după ce se va asculta atît Ministerul public cat și apărătorul a cărui suspendare sau revocare se cere.
Deciziunea data nu este supusă la nicio cale de atac și, este executorie pentru toate instanțele militare.
Funcțiunea de apărător din oficiu este obligatorie și gratuita.
În caz de împiedicare justificată, apărătorul numit din oficiu va fi dator sa trimeata din vreme președintelui motivele împiedicării; dacă aceste motive vor fi socotite de președinte ca întemeiate, el va fi înlocuit cu un altul.
Dacă refuzul de apărător nu este justificat și numitul apărător din oficiu, fiind ofițer din activitate de serviciu, persista în refuz, el va putea fi pedepsit disciplinar de către generalul comandant respectiv, iar dacă au este ofițer din activitate de serviciu se va proceda conform art. 248.
Măsurile prevăzute în articolul precedent, alin. 3, se vor lua contra aparatorilor și în cazul cînd se prezintă în instanța la ziua procesului, dar nu fac apărarea, sau părăsesc pe clientul lor înainte de terminarea desbaterilor.
Procurorul militar de ședința este dator să constate faptul prin încheiere de proces-verbal și să se conforme art. 248.
Acuzatul și apărătorul sau au dreptul sa consulte dosarul afacerii numai la grefa, în orele de serviciu. Ei vor putea scoate copii legalizate de pe actele din dosar, cu autorizarea președintelui, care va putea refuza cererea atunci cînd va aprecia ca interese superioare se opun.
Cînd președintele va socoti ca interese superioare de Stat reclama păstrarea discretiunii, odată cu autorizarea pentru consultarea dosarului, va cere aparatorului înscris sa declare, pe onoare, că nu va divulga nimic din cele ce va afla, atît din actele din dosar, cat și din dezbaterile orale, cînd ședința ar fi eventual declarata secreta, conform art. 252, aceasta, sub sancțiunea prevăzută de art. 249 al acestui cod și fără prejudiciul altor sancțiuni prevăzute de codul penal, sau alte legi pentru apărătorul culpabil.
Ședințele instanțelor penale militare sînt publice. Dacă publicitatea ar putea primejdui siguranța Statului, ordinea publică, disciplina în armata sau bunele moravuri, instanța poate ordonă ca desbaterile să se facă în secret, în prezenta părților și aparatorilor din proces.
Aceasta dispozițiune poată fi luată atît din oficiu, cat și în urma cererii ministerului public sau apărării.
Președintele declara ședința deschisă. El are poliția audientii, pe care o exercită conform dispozițiunilor de mai jos.
Publicul trebuie să fie fără arme, sa stea descoperit, respectuos și în tăcere.
Cînd publicul da semne de aprobare sau desaprobare, președintele poate ordonă golirea sălii. Dacă cineva se împotrivește ordinelor sale, instanța poate dispune arestarea turburatorului, oricare ar fi el, și condamnarea lui pe loc, ascultând și concluziunile ministerului public, la amenda dela 100 la 1.000 lei, printr'o hotărîre nesupusa niciunei alte cai de atac.
Dacă turburarea sau nelinistea aduce stânjenirea mersului justiției, sau dacă cineva din sala de ședința ar ameninta, insulta cu cuvinte sau gesturi, ar lovi sau trage asupra membrilor instanței, procurorului militar, grefierului, martorilor, ori aparatorilor învinuitului, va fi judecat pe loc și condamnat la pedeapsa prevăzută de lege, pentru faptele comise, oricine ar fi culpabilul, în urma desbaterilor contradictorii ce vor avea loc de îndată.
Ministerul public pune concluziunile sale, iar ca apărător se va destina de președinte unul din oficiu.
Președintele poate ordonă ducerea la închisoare a oricărui invinuit care, prin orice mijloc ar inpiedeca liberul curs al justiției; în acest caz se va proceda la judecarea pricinii ca și cum invinuitul ar fi de fața, consemnându-se toate acestea într'un proces-verbal.
Dacă invinuitul s'a făcut vinovat de vreunul din faptele arătate la art. 255 și s'a procedat în contra sa, conform art. 256, îndată după judecarea faptului și citirea hotărîrii, grefierul îi va aduce la cunoștința rezultatul, încheind proces-verbal despre aceasta.
Dacă alte crime sau delicte, afară de cele prevăzute la articolele precedente și care nu au nicio legătură cu procesul în curs, s'au săvârșit în localul și în timpul ședințelor, instanța va proceda în modul următor:
1. Dacă infractorul este militar, pînă la gradul de colonel inclusiv, el se judeca de însăși instanța înaintea căreia s'a comis infracțiunea.
2. Dacă infractorul nu este militar, se va încheia de către instanța un proces-verbal constatator al faptului săvârșit, iar infractorul, sub stare de arest, se va trimite împreună cu actele încheiate, instanței competente a-l judeca.
3. Dacă infractorul este general, tribunalul va constata faptul printr'un proces-verbal și-l va inainta spre judecare tribunalului militar din Capitala Tarii.
4. Dacă infracțiunea se comite înaintea Curții Militare de Casare și Justiție, infractorul se va judeca pe loc, iar pentru nemilitari, se va proceda conform pct. 2 din prezentul articol.
Procesele-verbale de care se face mențiune în articolele precedente, vor fi semnate de către toți membrii care au luat parte la ședința, precum și de procurorul militar și grefierul respectiv.
Delictele și crimele de audienta, săvîrșite de orisicine în fața consiliului de judecată, se vor judeca de tribunalul militar respectiv, căruia i se vor trimite infractorii împreună cu actele doveditoare încheiate.
Dacă alte crime și delicte se savarsesc cu ocazia judecării afacerilor înaintea consiliilor de judecată, se va încheia un proces-verbal, în condițiunile prevăzute la articolele precedente, iar infractorii se vor trimite arestați, împreună cu actele de constatare, instanțelor militare sau civile competente a-i judeca, potrivit calității infractorilor.
Președintele este investit cu conducerea generală a desbaterilor.
Președintele ordonă să se introducă invinuitul, care se înfățișează liber fără fiare, însă sub paza sigura și asistat de apărătorul sau.
Dacă invinuitul este liber și nu se înfățișează și dacă s'au îndeplinit pentru el formalitățile prevăzute de art. 236 și 240, se va judeca în lipsa, potrivit art. 338 și următorii.
Dacă invinuitul este arestat și refuza a se infatisa, președintele îl someaza printr'un agent al forței publice, ca în numele legii să se supună justiției.
Directorul închisorii, împreună cu acest agent, vor încheia proces-verbal despre somatiunea ce s'a făcut despre răspunsul învinuitului.
Dacă acesta nu se supune la somațiune, se va da citire procesului-verbal în ședința și se va proceda la judecata ca și cum ar fi prezent.
Președintele întreabă pe invinuit despre numele, pronumele și gradul sau, corpul sau serviciul din care face parte, vîrsta, locul nașterii, profesiunea și reședința sa, precum și dacă a mai fost vreodata condamnat.
Dacă invinuitul refuza sa răspundă, desbaterile vor urma mai departe, identitatea sa stabilindu-se prin actele din dosar.
Președintele ordonă grefierului să facă apelul martorilor, care se vor prezenta în sala de ședințe; după terminarea apelului lor, președintele ordonă să se retragă în camera anume destinată.
Dacă desbaterile vor dura mai multe zile, președintele poate incuviinta martorilor sa părăsească localul instanței, hotarindu-li-se ziua și ora la care trebuie să fie fața.
Martorii absenți, sau cei care infatisandu-se, refuza de a-și da mărturia, vor fi supuși la penalitățile prescrise de art. 183, alin. 4.
Dacă procedura nu este îndeplinită pentru vreunul din martorii chemați, aceasta nu va împiedica luarea interogatorului învinuitului, ascultarea celorlalți martori prezenți sau luarea oricărei măsuri, după care instanța va statua dacă este loc, sau nu, să se amâne judecarea pricinii.
Președintele ordonă grefierului a citi actul de trimitere în judecata și pune în vedere învinuitului infracțiunea pentru care este urmărit.
El va proceda la luarea interogatorului învinuitului și îi va pune în vedere dovezile faptului ce i se aduce în sarcina, cerandu-i totodată sa spue ceea ce este util apărării sale.
De asemenea înștiințează pe apărători a se exprima cu deferenta și respect față de lege și instanța.
Ceilalți membri ai instanței, precum și ministerul public, pot pune orice întrebări învinuitului, fie prin intermediul președintelui, fie direct, în urma autorizațiunii acestuia.
Apărarea de asemenea va putea să facă întrebările ce va crede de cuviință, dar numai prin intermediul președintelui.
Răspunsurile învinuitului vor fi reproduse în rezumat de grefier semnate de invinuit și vizate de președinte.
Dacă sînt mai mulți învinuiți, ei pot fi interogati separat și pot să fie confruntati între ei, cu obligația de a fi înștiințați asupra raspunsurilor date în lipsa lor de către ceilalți învinuiți.
Nici o excepțiune asupra compunerii tribunalului și nicio recuzatiune în contra judecătorilor nu pot fi ridicate de invinuit sau de apărătorul sau, nici de ministerul public; orice cerere în acest sens se va pune la dosar.
Aceste excepțiuni vor putea fi propuse înaintea instanței de recurs, odată cu recursul asupra fondului și în conformitate cu dispozițiunile prevăzute de lege.
Judecătorii, însă, se vor putea abține în cazurile prevăzute la art. 18, 20 și 21, în care cazuri, procesul se amana pentru a se proceda la înlocuirea lor.
Dacă inculpatul sau ministerul public au de ridicat excepțiunea de incompetenta, ei sînt obligați a o propune înaintea audierii martorilor și instanța de judecată va hotărî de îndată.
Dacă cererea este respinsă, tribunalul va proceda la judecarea afacerii, rămînînd inculpatului sau ministerului public dreptul de a ataca odată cu recursul asupra fondului și hotărîrea data asupra excepției.
La același mod se va proceda cu oricare alte excepțiuni sau incidente care s'ar ridica în cursul desbaterilor și care trebuiesc făcute în scris.
Dacă excepțiunea de incompetenta a fost admisă, fie pentru motivul ca, cel trimes judecații nu era justițiabil de tribunalele militare, fie pentru ca alt tribunal militar era competent, afacerea se va trimite tribunalului competent.
Dacă tribunalul este sesizat cu infracțiuni de competența sa și totodată cu altele care ar intră în competența consiliului de judecată, tribunalul retine, judeca și aplica pedepsele pentru infracțiunile de competența consiliului de judecată, chiar dacă achită pe inculpat pentru celelalte infracțiuni.
După terminarea interogatorului se va proceda la ascultarea martorilor.
Nu vor putea fi ascultați decât acei martori care au fost notificati și citați conform art. 236.
Președintele însă va putea să facă întotdeauna uz de dispozițiunile art. 287.
Martorii vor fi introdusi pe rând și vor fi ascultați în ordinea fixată de art. 280.
Mai înainte de a depune vor fi întrebați de nume, pronume și serviciul din care fac parte, profesiunea și locuinta lor, precum și dacă sînt în vreunul din cazurile prevăzute de art. 182, cînd vor fi ascultați în modul acolo arătat.
După aceasta vor depune jurământul prevăzut de art. 179, apoi vor arata verbal ce știu asupra faptului care se judeca.
Martorii nu pot să se interpeleze unii pe alții.
După terminarea depozitiunii, președintele va putea pune direct martorului întrebările ce va crede de cuviință.
Ceilalți membri ai instanței și ministerul public vor putea pune de asemenea întrebări fie prin intermediul Președintelui, fie direct, în urma autorizațiunii acestuia.
Apărarea va putea pune întrebările ce va crede de cuviință numai prin intermediul președintelui.
Președintele va putea, după ce va consulta pe membri, sa refuze de a tine întrebări martorilor, dacă din acestea s'ar provoca raspunsuri, care ar fi în afară de faptul ce se judeca.
Grefierul este dator a reproduce în rezumat depozitiunile martorilor; acest rezumat va fi de îndată semnat de martor, contrasemnat de grefier și vizat de președinte.
După ascultarea martorilor acuzarii, se vor asculta martorii propuși de apărare.
În interesul desbaterilor însă președintele poate interveni ordinea audierii.
Martorii pot fi confruntati după cererea ministerului public sau apărării.
Președintele poate face aceasta și din oficiu.
În cursul sau în urma depozițiunilor martorilor, președintele va putea sa ordone înfățișarea corpurilor delicte, precum și toate actele ce pot servi la luminarea cauzei.
Fiecare martor, după ce va face depozitiunea sa, va rămîne în sala de ședințe pînă se va termina audierea tuturor martorilor, afară dacă președintele nu va dispune altfel.
Dacă din desbateri ar reesi, ca depozitiunea unui martor ar fi mincinoasă, președintele poate, din oficiu, ori în urma rechizitiunilor ministerului public, sau cererii învinuitului, ori aparatorului sau, sa ordone deținerea acestui martor, justițiabil sau nu, de instanțele penale militare, dresandu-se proces-verbal despre cele constatate, care, împreună cu cel deținut, va fi înaintat de îndată ministerului public competent, spre a proceda conform legii.
Instanța va hotărî, dacă este cazul a se asculta martorii absenți, iar dacă importanța acestor martori este de natura a împiedica soluționarea procesului, instanța îl va putea amana, motivand deciziunea ce va lua.
Președintele va ordonă să se dea mandat de aducere contra acestor martori și va putea pronunța și o amenda dela 500-2.000 lei.
Dacă procesul nu se amana, președintele va ordonă grefierului sa citească depozitiile luate de judecătorul de instrucție, martorilor absenți, pe care le va găsi necesare pentru luminarea cauzei.
Atît ministerul public cat și invinuitul pot cere citirea acestor depozitiuni; instanța însă va aprecia, în acest din urmă caz.
Procesul se poate judeca, în urma dispozițiunii tribunalului, chiar cînd nu se prezintă niciun martor în fața instanței, dacă nici una din părți nu cere amânarea pentru acest motiv.
Cînd invinuitul sau vreunul din martori nu ar vorbi limba română, președintele va numi un interpret.
El va depune jurământul dela art. 139, în fața instanței.
Dacă judecata va găsi necesar a numi experți, conform art. 134, și dacă ei nu pot fi adusi de îndată, procesul se va amana.
Ei vor fi supuși jurămîntului prevăzut de art. 138, în camera de consiliu sau în ședința, după împrejurări.
În cazul cînd, pe lîngă tribunalul militar, exista interpreți și experți permanenți, care au depus jurământul la intrarea în funcțiune, vor fi scutiți de a mai depune un nou jurământ.
În cazul cînd invinuitul sau martorii vor fi în neputință de a auzi sau a răspunde, din cauza unei infirmități oarecare, se va proceda conform art. 140.
Președintele, din oficiu sau după cererea părților, poate să cheme în cursul desbaterilor și sa asculte ca informator sau ca martor orice persoană i s'ar părea necesar ca să fie audiată pentru descoperirea adevărului dând la nevoie, contra acestor persoane, chiar mandate de aducere.
El poate ordonă sau primi să se aducă orice fel de acte, ce ar fi utile desbaterilor și care, după ce se vor pune la dispoziția părților, vor fi anexate la dosarul cauzei.
Ministerul public și apărarea vor cere președintelui să facă uz de acest drept.
Cererea lor însă, rămîne supusă aprecierii președintelui.
Cercetarea și desbaterea se urmează totdeauna fără întrerupere și președintele nu le poate suspenda decât în intervale trebuincioase repausului judecaților, martorilor și inculpaților.
Desbaterile unui proces pot fi încă suspendate dacă un martor, a cărui depozitiune este indispensabila, nu s'a înfățișat, sau dacă s'ar ordonă arestarea unui martor a cărui declarațiune s'a dovedit neadevarata, sau cînd un judecător e împiedicat de a continua sa participe la ședința, sau cînd un fapt important rămîne a se lămuri.
După terminarea ascultării martorilor, președintele da cuvântul reprezentantului ministerului public, pentru dezvoltarea rechizitorului sau, apoi aparatorului învinuitului, pentru pronunțarea apărării.
Atît ministerul public, cat și apărarea au dreptul la replica, cu încuviințarea președintelui.
Președintele are îndatorirea sub pedeapsa de nulitate, de a intreba pe inculpat dacă mai are ceva de adăugat în apărarea sa, după care va declara desbaterile închise.
După închiderea desbaterilor, tribunalul se retrage în camera de consiliu și deliberează asupra culpabilitatii și aplicării pedepsei.
Dacă faptul asa cum rezultă din desbateri este susceptibil a patimi o alta calificare decât cea din actul de acuzare președintele o va supune deliberării tribunalului, ascultând ministerul public și apărarea.
Tribunalul va hotărî asupra incidentelor ridicate cu aceasta ocazie, după care se retrage în camera de deliberare.
Deliberarea se poate face și în sala de ședințe, în care caz, președintele dispune evacuarea ei.
Tribunalul deliberează fără a fi de fața, procurorul militar și grefierul și are în vedere dosarul, actele procesului și desbaterile orale.
Nu se va lua în considerare nici un act care nu s'a produs în ședința, în timpul desbaterilor.
Președintele ia opiniunea judecătorilor, începînd cu cel mai mic sau mai nou în grad, iar hotărîrea se pronunța cu majoritate sau cu unanimitate și se consemnează de îndată, într'un proces-verbal cuprinzînd dispozitivul hotărîrii, care va fi semnat de toți judecătorii și de grefier. Nu sînt admise opiniunile separate.
Pronunțarea hotărîrii se poate amana cu cel mult 5 zile. În acest caz, președintele poate cere părților săi depună concluziuni scrise.
Aceasta hotărîre va fi motivată în fapt și în drept, prin îngrijirea președintelui.
În cazul cînd niciuna din pedepse nu întrunește majoritatea, se va hotărî pedeapsa cea mai favorabilă, dintre cele care au întrunit doua voturi.
Cînd nici una din pedepse nu a întrunit doua voturi, atunci judecătorul cel mai mic sau mai nou în grad se va ralia la una din opinii.
Dacă potrivit art. 292, instanța a socotit ca faptul întrunește elementele unei crime, tribunalul va trimit dosarul împreună cu invinuitul procurorului militar, care va proceda conform art. 163 și următoarele din acest cod.
La aplicațiunea pedepsei, judecătorii vor avea în vedere dispozițiunile prevăzute de cartea IV, titlul I din acest cod.
Președintele da lectura în ședința publică hotărîrii, care va cuprinde pedeapsa aplicată și cu indicatiunea textelor pe care se bazează.
Dacă se constată că nu este loc a se cerceta vinovăția învinuitului sau acuzatului din cauza morții acestuia, a prescripțiunii, a amnistiei, sau pentruca exista autoritate de lucru judecat, instanța va constata atingerea acțiunii penale.
În caz de achitare, președintele ordonă ca invinuitul sau acuzatul să fie pus imediat în libertate, dacă nu este reținut pentru alte cauze.
Achitarea da drept părților lezate de a cere daune înaintea instanțelor ordinare, numai în cazurile și limitele prevăzute de procedura penală.
Orice invinuit achitat, nu mai poate fi urmărit pentru aceeași infracțiune.
În caz de condamnare, instanța de judecată se va pronunța și asupra cheltuielilor făcute cu instruirea și judecarea procesului, care cad în sarcina celui condamnat.
Prin aceeași hotărîre se va decide în conformitate cu dispozițiunile legilor fie confiscarea obiectelor sechestrate sau care au servit ca piese de convictiune, fie restituirea lor proprietarilor, ori sa rămînă în folosul Statului, dacă aceștia nu le reclama.
Hotărîrea va face mențiune despre îndeplinirea tuturor formalităților prevăzute în prezentul cod la cartea III-a, titlul III, cap. IV, referitoare la cercetarea pricinei.
Vor fi trecute în rezumat toate incidentele și excepțiunile ridicate în cursul judecații și deciziunile date asupra lor, cum și motivele.
Orice hotărîre data de o instanța militară trebuie să cuprindă:
1. Denumirea instanței dela care emana.
2. Numele și pronumele judecătorilor, reprezentantului ministerului public și grefierului.
3. Numele și prenumele inculpatului, porecla, dacă are, locul nașterii, etatea, reședința sau domiciliul, profesiunea, gradul ce are în armata, naționalitatea lui, dacă este liber sau arestat, precum și numele aparatorilor care l-au asistat.
4. Enunțarea, faptelor care formează obiectul invinuirii.
5. Concluziunile părților și ultimul cuvânt al inculpatului.
6. Motivele de fapt și de drept, pe care este intemeiata hotărîrea.
7. Mențiunea textelor de lege, pe care s'a întemeiat condamnarea, precum și arătarea ca aceste texte au fost enunțate în ședința publică.
8. Dispozitivul, adică ceea ce judecata a hotărît cu mențiunea, ca s'a dat în numele legii, arătarea textului de lege aplicat, pedeapsa, precum și cheltuielile de judecată.
În caz de admitere a suspendării executării pedepsei, se menționează formal aceasta, precum și faptul ca s'a atras atențiunea condamnatului asupra consecințelor, în cazul comiterii de noi infracțiuni.
9. Mențiunea ca s'a socotit în pedeapsa detențiunea preventivă.
10. Dispoziția relativă la confiscarea sau distrugerea lucrurilor ori restituirea lor.
11. Calea de atac la care hotărîrea poate fi supusă.
12. Ziua, luna, anul și indicatiunea ca a fost pronunțată în ședința publică precum și mențiunea ca s'a dat în numele legii.
13. Semnăturile judecătorilor și grefierului.
Este nulă hotărîrea, în care persoana inculpatului nu este suficient determinata sau în care lipsește vreuna din condițiunile cerute la pct. 1, 2, 4, 6, 8, 12 și 13 din acest articol.
Hotărîrea va arata, de asemenea, sub pedeapsa de nulitate, dacă este pronunțată cu majoritate sau unanimitate de voturi și mențiunea circumstanțelor atenuante atunci cînd ele s'au aplicat.
O hotărîre judecătorească nu poate cuprinde ștersături, adăugiri printre randuri, pe margini sau oriunde, nici cuvinte prescurtate, afară de denumirile convenționale ale codurilor.
Data hotărîrii, cuantumul pedepsei și a cheltuielilor procesului vor fi scrise atît în cifre, cat și litere.
Nerespectarea acestor dispozițiuni atrage pedepse disciplinare pentru grefier.
Hotărîrile se vor întocmi în dublu exemplar, din care unui se va depune la dosarul cauzei, iar al doilea la un dosar special.
Procurorul militar ordonă a se citi condamnatului hotărîrea de către grefier, în prezenta sa și a gărzii sub arme.
Îndată după aceasta citire, incunostiinteaza pe condamnat ca legea îi acorda 4 zile, dela data hotărîrii, înlăuntrul cărora să-și exercite dreptul de recurs la Curtea Militară de Casare și Justiție.
În cazul cînd instanța de fond a dat hotărîrea condamnatoare pentru dezertare sau pentru o infracțiune, pentru care i s'a aplicat o pedeapsă mai mare de 3 luni închisoare, cel condamnat și care a declarat recurs rămîne arestat, chiar dacă se afla liber în ziua judecații.
Recurentii condamnați pînă la 3 luni închisoare vor fi puși în libertate, chiar dacă au fost judecati în stare de arest.
Dacă nu s'a făcut recurs sau dacă recursul la Curtea Militară de Casare și Justiție a fost respins, hotărîrea se executa în 24 ore, sub îngrijirea procurorului militar, afară de cazurile în care recursul la Curtea Suprema, este deschis conform art. 117, alin. 3.
Președintele tribunalului aduce la cunoștința generalului comandant rezultatul hotărîrilor pronunțate de tribunalul militar.
Cînd reiese, fie din actele produse în instanța, fie din depozitiunile martorilor ascultați la judecata, ca inculpatul ar putea fi urmărit pentru alte crime sau delicte, decât acelea care au făcut obiectul acuzatiunei, tribunalul, după pronunțarea hotărîrei va sezisa autoritatea competentă.
În toate cazurile în care apărătorul învinuitului ar cere amânarea judecării, pentruca din motive bine justificate nu și'a putut pregati apărarea, instanța va aprecia dacă cererea e intemeiata și va putea acorda o singura amânare în acest scop, dând un nou termen cat mai apropiat.
Cererea de amânare a procesului se va face în scris și se va depune, după stabilirea identității învinuitului.
În caz de amânare, președintele va fixa un termen de judecată cat mai scurt, care va fi adus la cunoștința inculpatului, martorilor și informatorilor.
Nici într'un caz nu se va putea incuviinta o amânare motivată pe simpla cerere a părților, chiar atunci cînd și ministerul public ar consimți la aceasta.
În cazul cînd invinuitul nu se prezintă și se constată că nu a fost legalmente citat, procesul se va amana.
Dacă amânarea ar fi motivată de lipsa martorilor sau de nevoia aducerii altora, iar unii din acești martori chemați ar fi de fața, se va proceda la audierea acestora.
Ei nu vor mai fi chemați pentru noul termen se va fixa, decât cînd instanța ar constata necesitatea unei confruntari spre a fi audiati din nou unii din ei.
Cînd ministerul public sau invinuitul vor cere amânarea pentru aducerea de noi martori, vor fi datori a preciza punctele ce voiesc a stabili, precum și numele și adresa completa a acestora.
Instanța va aprecia asupra acestei cereri.
În cazul art. 284, ministerul public sau acuzatul vor putea cere amânarea judecării procesului început pentru alta zi.
Instanța va aprecia și hotărî.
Dacă din declarațiunile învinuitului, ale martorilor sau orice act al instrucțiunii urmat în fața instanței, părțile ar socoti ca o amânare este necesară, ele vor formula aceasta cerere înainte de a li se da cuvântul în fond, motivand-o.
Dacă de către una din părți se vor fi produs acte care n'au figurat pînă atunci în dosarul cauzei, celelalte părți pot cere amânarea procesului, pentru a lua cunoștința de aceste acte.
Instanța va aprecia necesitatea acestei amânări, ea însă nu va lua în considerare o asemenea cerere dacă s'a dat cuvântul părților asupra fondului pricinii.
Dacă, pe lîngă cele arătate mai sus, instanța ar socoti din oficiu ca este necesar pentru descoperirea adevărului a se mai stabili ceva asupra faptului, cauza se poate amana, motivandu-se aceasta.
Dacă în ziua fixată pentru judecarea unui proces, cauza se amana, se vor constata lucrările urmate printr'o încheiere semnată de președinte, judecători și grefieri.
Aceasta încheiere va cuprinde:
Numele celor ce s'au prezentat, arătarea dacă procedura de chemare pentru cei care lipsesc este sau nu îndeplinită, indicatiunea persoanelor care au fost ascultate, incidentele ridicate, cu reproducerea susținerilor, motivarea și soluționarea lor, termenul înfățișării viitoare și data încheierii.
Orice încheiere data în cursul procesului, înaintea instanței, asupra oricărui incident, nu poate fi atacată decât odată cu hotărîrea data asupra fondului, afară de acele care ar întrerupe cursul justiției.
Dacă din cauza prelungirii desbaterilor o afacere nu se poate termina în aceeași ședința, desbaterile vor continua în zilele următoare.
În caz de împiedicare motivată, reprezentantul ministerului public și grefierul vor putea fi înlocuiți, pentru continuarea procesului, de un alt procuror militar sau grefier.
Dacă însă este vorba de împiedicarea unui membru care a luat parte la judecata și care se găsește în imposibilitate de a continua, procesul se va amana.
Consiliul de judecată se convoacă de către comandantul unității, pe lîngă care funcționează, pe baza raportului comandantului, de companie, escadron, baterie ori unitate echivalenta sau al șefului serviciului respectiv, la care se vor anexa actele cercetării preliminare, însoțite de foaia matricola a celui invinuit, în copie.
Comandantul regimentului sau al unității, primind plângerea și dosarul actelor, o trimite comisarului special împreună cu ordinul de zi de convocare, în care se cuprinde ziua și ora cînd consiliul se va întruni pentru judecata.
Comisarul special notifica acest ordin învinuitului cu cel puțin 48 ore înainte de întrunirea consiliului, făcându-i cunoscut infracțiunea pentru care a fost dat în judecata, textul legii aplicabile precum și numele martorilor ca își propune a-i chema.
Îl întreabă de asemenea dacă are și el martori de propus, în care caz, ia nota de numele lor și îi citeaza.
Îl mai incunostiinteaza ca are dreptul să-și aleagă un apărător, dintre cei prevăzuți la art. 243.
Președintele, în tot cazul, îi numește și un apărător din oficiu, dintre ofițerii regimentului sau ai unității respective, al cărui nume se aduce la cunoștința, învinuitului.
Prescripțiunile din alin. I și IV sînt sub pedeapsa de nulitate.
Apărătorul poate comunică cu invinuitul îndată, ce s'au îndeplinit formalitățile articolului precedent.
Consiliul de judecată se aduna în localul regimentului sau al unității respective, în ziua și ora fixată, prin ordinul de convocare.
Ședințele sînt publice sub pedeapsa de nulitate; cu toate acestea, dacă, publicitatea ar părea periculoasa ordinei publice, disciplinei sau bunelor moravuri, consiliul poate ordonă ședința secreta.
Președintele are poliția audientei.
Dispozițiunile prevăzute în articolele: 254, 255, 256, 257, 260, 261, 262, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 275, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, se aplică și înaintea consiliilor de disciplina.
În caz de lipsa martoriior, consiliul hotărăște dacă este locul a se amana judecarea pricinii sau a se proceda, la judecare, citindu-se depozitiunile aflate în dosar, iar în lipsa de asemenea depozitii va decide dacă este nevoie, de ascultarea acelor martori.
Dispozițiunile art. 286, 288, 289, 290, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 299, 300, 301, 304, alin. 2, 305, 308, 309, 310, 320, 321 și 322, sînt aplicabile și consiliilor de judecată.
Sentințele pronunțate de consiliile de judecată nu se motiveaza, ele vor cuprinde, însă, mențiunile prevăzute la art. 306, pct. 1, 2, 3, 4, 7, 8, 9, 11, 12 și 13, sub sancțiunea nulității, în cazurile dela pct. 1, 2, 3, 4, 7, 8, 12 și 13.
Comisarul special trimete hotărîrea comandantului unității pe lîngă care funcționează consiliul care o vizează și dispune executarea ei prin ordin de zi.
Hotărîrile consiliilor de judecată pot fi atacate cu recurs, în 4 zile dela pronunțare.
Toate dispozițiunile din capitolul I precedent se aplică și la consiliile de justiție de bord, cu deosebire ca în loc de "regiment", se va înțelege "nava".
Plângerea de dare în judecata la aceste consilii se face de ofițerul secund al navei.
Dacă inculpatul pentru un delict sau contravenție nu se prezintă, deși a fost citat conform dispozițiunilor prevăzute de art. 240, se va judeca în lipsa.
Instanța va proceda la judecata ca și cum invinuitul ar fi prezent, luându-se depozitiunile martorilor și ascultandu-se rechizitiunile ministerului public, fără ca vreun apărător să se poată prezenta pentru inculpat.
Hotărîrea astfel data se va comunică la ultimul domiciliu și se va afișa la usa tribunalului, precum și la usa cancelariei corpului de trupa sau serviciului din care face parte condamnatul, dacă este militar.
Grefierul tribunalului, agentul forței publice însărcinat cu comunicarea, precum și comandantul unității respective, fiecare în ceea ce îi privește, vor constata operațiunea prin încheiere de procese-verbale întocmite după normele prevăzute de procedura penală care se vor trimite instanței dela care emana hotărîrea, pentru a fi atașată la dosarul cauzei.
Cel condamnat în lipsa poate face contestație în termen de 10 zile socotite dela data comunicării făcute prin îndeplinirea formalităților dela articolul precedent, cînd procedura de chemare nu a fost îndeplinită față de dânsul, conform legii, sau cînd lipsa se datorește unor motive serioase și bine justificate, apreciate de instanța.
În caz de admitere a contestației, sentinta se va anula, iar procesul se va judeca din nou de același tribunal.
Dacă infracțiunea este calificată crima și acuzatul nu se înfățișează, fie la îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 236, fie la ziua judecării, președintele da o ordonanța, prin care arata faptul pentru care acuzatul este dat judecații, textul legii care urmează a i se aplică și hotărăște un nou termen de 10 zile, în care este obligat a se prezenta în fața tribunalului pentru a i se îndeplini formalitățile de judecată.
Aceasta ordonanța se va afișa la ultimul sau domiciliu, la usa tribunalului, precum și la cancelaria corpului de trupa sau serviciului din care face parte, dacă acuzatul este militar, sau la usa primăriei comunei ultimului domiciliu, dacă acuzatul nu este militar.
După expirarea termenului de 10 zile, socotite dela data afișării la cancelaria corpului de trupa, pentru militari, și la usa primăriei ultimului domiciliu pentru nemilitari, constatată prin proces-verbal, se va proceda la judecarea acuzatului în contumacie.
În ziua fixată, absentul se va judeca conform procedurii ordinare, ministerul public va depune concluziuni, însă acuzatul nu va putea fi reprezentat prin vreun apărător.
Dacă martorii lipsesc, se va proceda la judecare, dându-se lectura depozițiunilor lor scrise, precum și actelor încheiate de judecătorul de instrucție militar.
Recursul la Curtea Militară de Casare și Justiție, contra hotărîrilor date în contumacie este deschis atît ministerului public, cat și acuzatului, termenul curgand pentru acuzat dela data cînd a luat cunoștința de hotărîrea de condamnare.
Dispozițiunile din codul de procedura penală, referitoare la averea celui condamnat în contumacie, la instruirea și judecarea coacuzatilor, precum și cele referitoare la judecarea din nou a contumacelui, în cazul cînd se prezintă, sau este prins, se aplică și celor condamnați de tribunalele militare.
Hotărîrea, în contumacie va fi comunicată la ultimul domiciliu, conform dreptului comun, și va fi afișat, după cum se arata la art. 342; ea va fi publicată și în Monitorul Oficial.
Grefierul și agenții forței publice, prevăzuți la art. 340, fiecare în ceea ce îi privește, vor dresa procese-verbale constatatoare ca s'au îndeplinit aceste formalități.
------------
Hotărîrile date de consiliile de judecată vor putea fi atacate cu recurs la tribunalul militar în circumscripția, căruia se afla, iar hotărîrile pronunțate de tribunalele militare vor putea fi atacate cu recurs la Curtea Militară de Casare și Justiție, în condițiunile prescrise prin legea de fața:
Dreptul de recurs aparține:
a) Învinuitului și ministerului public; ... b) Ministerului public de pe lîngă Curtea Militară de Casare și Justiție, cînd se seziseaza din oficiu sau cînd este sesisat de procurorul militar respectiv, în cazurile prevăzute de art. 413 și 414 proc. pen.; ... c) Ministrului apărării naționale, care poate cere, prin intermediul procurorului general de pe lîngă Curtea Militară de Casare și Justiție, anularea oricărui act sau hotărîre data cu exces de putere sau prin comitere de infracțiuni, de către judecători, cu ocazia îndeplinirii funcțiunii lor. ...În acest caz, Curtea va propune ministerului luarea măsurilor legale contra ofițerilor de poliție judiciară, a magistraților militari sau a judecătorilor, din vina cărora legea a fost calcata.
Introducerea recursurilor dela aliniatele b și e, nu este supusă la niciun termen.
Hotărîrile achitatoare, date de instanțele competente, nu pot fi atacate decât în interesul legii.
Cînd se anulează o hotărîre după cererea celor menționați la alineatele b și c, nu se poate aduce, în niciun caz, o agravare a situațiunii inculpatului.
Recursul ministerului public se va aduce și la cunoștința inculpatului.
Recursul declarat pe baza art. 348 are un indoit efect:
a) În ce privește motivele de casare, propuse de recurent, Curtea poate, prin raportorul cauzei, sa invoace și noi motive, din cele arătate la art. 359, pe care le supune desbaterilor instanței; ... b) Recursul declarat are de efect suspendarea executării hotărîrii pînă la darea deciziei asupra recursului. ...Termenul de recurs este de 4 zile dela pronunțare, pentru cei judecati în prezenta, iar pentru cei lipsa, dela comunicarea hotărîrii.
Cei condamnați în lipsa pot introduce recurs peste termen dar nu mai târziu de 4 zile dela data începerii executării efective a pedepsei.
Recursul peste termen nu suspenda executarea.
Se considera prezenți la pronunțare, toți cei care au fost prezenți la desbateri cu excepția celor arestați care nu au fost adusi la pronunțare.
Despre forma și condițiunile de valabilitate ale recursului
Recursul se face prin declarațiune la grefa instanței care a pronunțat sentinta sau direct la grefa instanței de recurs.
Recursul va fi formulat prin cerere scrisă; dacă însă recurentul nu știe carte, el are dreptul să se prezint în persoana grefierului instanței de fond sau grefierului instanței de casare, care sînt obligați a dresa proces-verbal despre declarația facuta.
Acest proces-verbal va tine loc de cerere de recurs.
Cei arestați, fără știința de carte, vor îndeplini aceasta formalitate în fața comandantului sau directorului închisorii, care vor primi și recursurile celor arestați, cu știința de carte.
Grefierii, comandantii și directorii inchisorilor sînt datori a da curs imediat cererilor de recurs.
Recursul trebuie să fie întotdeauna motivat.
Motivele se vor formula, fie prin cererea de recurs, fie printr'un memoriu deosebit, depus la instanța de casare, cu cel puțin 3 zile libere, înaintea primului termen de judecată.
Instanța de recurs este însă obligată să se conformeze dispozițiunilor art. 400, alin. III și IV, proc. penală.
Dispozițiunile art. 400, alin. II, proc. pen. sînt aplicabile și înaintea tribunalelor militare, ca instanțe de recurs.
Recurentul liber, condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, mai mare de 3 luni închisoare, este dator a se constitui prizonier la oricare închisoare, avînd grija ca dovada de incarcerare sa sosească la instanța de recurs cel mai târziu în dimineata zilei judecării recursului.
Lipsa îndeplinirii acestei formalități atrage anularea recursului.
Cererea de recurs, facuta Ia instanța de fond, va fi înaintată îndată, Împreună cu dosarul, la instanța de recurs.
Cînd recursul este adresat direct instanței de casare, aceasta va cere imediat dosarul, dela instanța de fond.
Recursul făcut de un condamnat, se poate retrage, pînă în ziua fixată pentru judecare, printr'o cerere scrisă și subscrisă de recurent sau de procuratorul sau, adresată instanței de recurs, fie direct, fie prin mijlocirea instanței care a judecat fondul; în acest caz, instanța de casare ia act de aceasta retragere, iar pedeapsa curge din ziua pronunțării de către instanța de fond.
Retragerea recursului se poate face și verbal, în instanța.
Președintele instanței de recurs fixează termenul pentru judecare, dându-se totdeauna precădere afacerilor urgente.
Se socotesc urgente cauzele în care recurentul este arestat și cele declarate astfel prin lege.
Odată cu fixarea termenului recursului, președintele va putea delega, în afacerile importante, un membru al instanței, pentru a întocmi un raport asupra cauzei.
În acest raport se vor arata chestiunile de fapt și de drept pe care se întemeiază hotărîrea, precum și jurisprudenta anterioară, fără ca raportorul să-și dea vreo părere.
El este obligat sa semnaleze instanței nulitățile interesand ordinea publică, ce ar fi cuprinse în hotărîrea atacată și care ar urma să fie supuse desbaterilor, conform art. 362 și urm.
Raportul trebuie depus cu cel puțin 3 zile înainte de ziua judecații.
Recurentul nu se citeaza pentru judecarea recursului.
Termenul de judecată se aduce la cunoștința, prin afișare, la usa instanței de casare, cu cel puțin 12 zile libere înaintea termenului de judecată, prin îngrijirea grefierului instanței.
În caz de amânare, noul termen nu se mai afișează, dacă a fost dat în cunoștința părților.
Procesele fixate într'o ședința se vor afișa la usa sălii de judecată cu 3 zile înainte de termen.
Lista se va întocmi de grefier sub supravegherea președintelui.
Ședințele instanțelor de casare sînt publice, afară de cazurile prevăzute de art. 252, cînd instanțele, din oficiu, sau la cererea uneia din părți, vor hotărî dacă ședința trebuie să fie secreta.
Toate dispozițiunile privitoare la judecarea cauzelor, în fața instanțelor de fond, care nu ar fi contrare celor din cartea III, titlul VI, din acest cod, sînt aplicabile și în fața instanțelor de recurs.
După strigarea cauzei, președintele va dispune citirea raportului.
După aceasta părțile au cuvântul, iar președintele va putea limita timpul discutiunii.
În toate cazurile, primul cuvânt îl va avea cel care susține recursul, iar ultimul acela care îl combate.
Cînd recurentul sau apărătorul sau nu se prezintă, pentru a susține motivele de recurs aflate la dosar, instanța, ascultând concluziunile ministerului public, va statua asupra recursului.
Desbaterile fiind terminate, instanța se retrage în camera de deliberare.
Părerile se aduna de către președinte, care se pronunța cel din urma.
Deciziunea luată se citește de către președinte în ședința publică.
Aceasta formalitate se consemnează într'un proces-verbal, întocmit în acea zi și semnat de președinte și grefier.
Cînd motivele de recurs propuse nu se găsesc întemeiate, sau cînd recursul nu este motivat, el va fi respins ca atare.
Hotărîrile instanțelor de casare se pronunța în numele legii și se executa în numele Prezidiului Marei Adunări Naționale a Republicii Populare Române.
Ele menționează intampinarile părților, concluziunile ministerului public, motivele și dispositivul și numele judecătorilor ce au luat parte la judecata.
Hotărîrile instanțelor de recurs sînt privite de lege, ca acte colective ale întregii instanțe.
Niciun judecător nu are dreptul a-și da părerea scrisă deosebit și toți sînt datori sa subscrie deciziunea majorității.
Hotărîrile pronunțate de instanțele militare sînt supuse casării în următoarele cazuri:
I) Nulități de forma:
1) hotărîrea a fost pronunțată de o instanța care nu a fost compusa conform legii;
2) cînd instanța a judecat o infracțiune, care intră în competența materială a altei instanțe sau cînd instanța nu era competența după calitatea persoanei;
3) cînd instanța nu ar motiva solutiunea data sau cînd motivele arătate sînt în contrazicere cu dispozitivul, ori dispozitivul nu se poate înțelege;
4) cînd instanța a violat dispozițiunile legale, referitoare la formele procedurale, sancționate expres cu nulitatea sau cînd instanța de recurs constata ca nerespectarea formelor procedurale legale a fost de natura sa determine a solutiune nedreaptă a procesului, în defavoarea recurentului;
5) cînd instanța nu s'a pronunțat asupra unui fapt imputat inculpatului sau asupra unor probe esențiale administrate ori asupra unor cereri esențiale ale părților, de natura sa garanteze drepturile lor și sa schimbe solutiunea procesului.
Cazurile de nulitate de mai sus se iau în considerare, totdeauna, din oficiu.
II) Nulități de fond:
1) cînd hotărîrea nu constata elementele constitutive ale unei infracțiuni ori a pronunțat o condamnare, pentru alte fapte decât cele pentru care condamnatul a fost trimis în judecata;
2) cînd prin hotărîre s'au pronunțat pedepse pentru fapte neprevăzute de legea penală ori pedepse mai mari sau mai mici decât cele prevăzute de lege;
3) cînd faptul a fost greșit calificat. Schimbarea calificării nu atrage casarea, cînd pedeapsa pronunțată prin hotărîre este în limitele celei prevăzute de lege pentru infracțiune, în justa calificare, afară de cazul cînd aceasta noua calificare ar deschide părții noi posibilități de apărare, precum și în cazul cînd chestiunea calificării, fiind ridicată în fața instanței de fond, aceasta s'a pronunțat, fără a da cuvântul părților;
4) cînd, prin hotărîre, s'a pronunțat o pedeapsă contra unei persoane, care a fost mai înainte judecata, în mod definitiv sau aceasta nu mai poate fi condamnata, din cauza prescripției sau a unei alte cauze de stingere a acțiunii penale;
5) cînd, în mod greșit, infractorul a fost achitat pentru motivul ca faptul săvârșit de el nu este prevăzut de lege sau este acoperit de autoritatea lucrului judecat, de prescripție sau de alte cauze de stingere a acțiunii penale;
6) cînd, din complexul probelor legale ale procesului apare evident ca situațiunea de fapt a fost greșit stabilită de instanța de fond, într'un punct esențial, determinând, prin aceasta, o solutiune nedreaptă în defavoarea recurentului;
7) cînd judecătorii au abuzat de puterile ce le sînt atribuite prin lege;
8) cînd instanța a săvârșit un exces de putere, în înțelesul ca a trecut în domeniul altei puteri constituite în Stat;
9) cînd, prin hotărîrea data, s'a violat sau s'a aplicat greșit legea;
10) cînd instanța de casare constata ca, față de circumstanțele cauzei, pedeapsa nu este proporțională cu faptul săvârșit sau ca se cuvine a se aplică suspendarea pedepsei.
Toate cazurile de nulitate de mai sus se iau în considerare din oficiu.
III) Motive speciale de recurs:
Casarea unei hotărîri mai poate fi cerută:
1) cînd, pînă la judecarea recursului, a intervenit o lege mai favorabilă;
2) cînd, după pronunțarea hotărîrii atacate cu recurs, a intervenit o cauza de stingere a acțiunii penale.
Motivele de mai sus se iau în considerare din oficiu.
Hotărîrile pronunțate de consiliile de judecată nu pot fi atacate cu recurs pentru cazurile prevăzute la partea I-a, pct. 3 și partea, II-a, pct. 1, teza I-a.
Nulitățile actelor de instrucție nu pot fi atacate cu recurs, decât în măsura în care au fost semnalate, la fața instanței de fond.
Instanțele de recurs pot pronunța:
1. Respingerea recursului;
2. Casarea sentinței atacate cu recurs:
a) cu trimitere; ... b) fără trimitere, în cazurile prevăzute de art. 385 precum și în cazurile de amnistie, prescripție, autoritate de lucru judecat și stingere a acțiunii penale. ...Hotărîrea instanței de fond din momentul casării se socotește ca și cînd nu ar fi fost data.
Cînd tribunalul casează pentru alte cauze decât cele prevăzute la art. 385, va proceda la rejudecarea cauzei, în completul prevăzut la art. 14, pentru judecarea în fond.
Cînd Curtea Militară de Casare și Justiție casează cu trimitere, dispune trimiterea cauzei în judecata altei instanțe, decât aceea care a judecat.
În cazul cînd sentinta, ar fi casată pentru vicii de procedura, aceasta va fi reluată dela primul act viciat.
Cînd sentinta s'a casat pentru gresita aplicare a pedepsei, afacerea poate fi trimisa înaintea aceleași instanțe care a mai judecat și care va putea judeca în același complet, numai în ce privește aplicarea pedepsei.
Dacă această instanță a încetat de a avea fiinta, afacerea va fi trimisa înaintea unei instanțe militare cu rang corespunzător, după aprecierea Curții.
În același fel se va proceda cînd o hotărîre este casată de mai multe ori.
În caz de casare cu trimitere, deciziunile Curții Militare de Casare și Justiție, asupra, punctelor de drept soluționate, sînt obligatorii pentru instanța de fond, iar judecătorii care nu se vor conformă vor putea suferi sancțiuni disciplinare.
Deciziunile Curții Militare de Casare și Justiție, după ce se vor înscrie în registrul ei, se vor comunică, în copie, tuturor tribunalelor, pentru cunoștința, sau într'un buletin oficial.
Aceasta înscriere și comunicare se va face prin îngrijirea Ministerului public.
Curtea Militară de Casare și Justiție va judeca conflictele de jurisdicțiune între 2 judecători de instrucție militari, sau diferitele instanțe militare, în urma cererii ce i se aduce de parchetul respectiv.
Curtea, va trimite afacerea spre judecarea instanței pe care o va declara competența.
Instanța la care se trimete, nu-și va mai putea, declina competența pentru același motiv.
Curtea Militară de Casare și Justiție va judeca cererile de strămutarea, instrucției sau a judecații unei afaceri, pentru motive de siguranță publică, în urma dispozițiunii luată de Ministerul Apărării Naționale, către procurorul general militar al acestei Curți, fie din propria sa inițiativa, fie în urma sezisazii lui de către Ministerul public al instanței de fond respective.
Cererile de acest fel vor fi totdeauna însoțite de dosarul cauzei.
Curtea hotărăște și trimete dosarul, fie instanței dela care a pornit, în caz ca cererea este respinsă, fie unei alte instanțe investită cu afacerea, în caz ca cererea a fost admisă.
Cînd Ministerul public al instanței de fond, sau al Curții Militare de Casare și Justiție, sau însuși invinuitul, vor cere strămutarea unei cauze pentru suspiciunea legitima, aceasta cerere nu va suspenda instructia sau judecarea afacerii înaintea instanței de fond, decât dacă Curtea de Casare va lua o expresă dispozițiune printr'o încheiere data înaintea judecării cererii de strămutare.
O asemenea încheiere nu prejudeca rezolvarea cererii de strămutare.
Hotărîrea instanței de fond, pronunțată în intervalul dela introducerea cererii de strămutare și pînă la judecarea ei de către Curtea Militară de Casare și Justiție, este nulă de drept, cînd Curtea Militară de Casare și Justiție a admis între timp strămutarea.
Cererile de strămutare, prevăzute de articolul precedent, se vor adresa direct procurorului general militar al Curții Militare de Casare și Justiție.
Toate cererile vor arata lămurit și precis faptele și motivele pe care se bazează.
Președintele Curții Militare de Casare și Justiție, este îndreptățit sa culeagă toate informațiunile, pe care le va supune desbaterilor pentru lămurirea cauzei.
Curtea Militară de Casare și Justiție va judeca cererea în ședința secreta după memoriile și intampinarile scrise ale părților, ascultandu-se și Ministerul public în concluziunile sale.
Decizia Curții nu se motiveaza și este definitivă.
Oricare ar fi solutiunea, data afacerii, dosarul cererii de strămutare va rămîne la grefa Curții Militare de Casare și Justiție, neputând fi consultat de către părțile din proces. El nu va fi trimes, în niciun caz, instanței de fond.
Admiterea sau respingerea cererii va fi comunicată instanței de fond, în fața căreia se instruiește ori se judeca afacerea.
În caz de admitere, afacerea se va trimete la o alta instanța de grad egal, care va fi investită cu judecare, prin însăși decizia Curții Militare de Casare și Justiție.
În cazul cînd Curtea Militară de Casare și Justiție judeca pe magistrații și judecătorii militari, plângerile, însoțite de actele rezultate din primele cercetări, se adresează, de către comandantul marei unități respective, ministrului apărării naționale, pentru a decide.
În caz de deschidere a acțiunii penale, ordinul de urmărire, împreună cu dosarul, se trimite Curții Militare de Casare și Justiție, care va proceda în conformitate cu dispozițiunile prescrise pentru tribunalele militare cu deosebire ca funcția de judecător de instrucție militar va fi îndeplinită de un consilier militar din compunerea Curții Militare de Casare și Justiție, desemnat de președinte și numit de ministru.
Consilierul delegat nu va lua parte la judecata, ci va fi înlocuit conform art. 27 și 29.
Mandatul de arestare emis de consilierul delegat, este supus confirmării și eventualelor reconfirmari ale instanței.
Dispozițiunile prevăzute la art. 222 și 224 se aplică și înaintea Curții Militare de Casare și Justiție.
Crimele sau delictele de audienta prevăzute de art. 255, 256, 257, 258, sînt judecate de către Curtea Militară de Casare și Justiție, după cum se prescrie la art. 109 pentru tribunalele militare, iar decizia este revocabila.
Curtea Militară de Casare și Justiție nu trimite afacerea la alt tribunal militar, ci statuează ca însăși în fond, de câte ori este vorba de o simpla aplicatiune a legii la fapte constante, cum ar fi cazurile de autoritate de lucru judecat, prescripțiune sau amnistie, în care elementele de fapt nu sînt contestate, ori datele similare, cînd nu se cere o verificare de fapte, nici examinarea unor elemente noi și aprecierea lor deosebită.
În caz de admiterea recursului și cînd Curtea statuează asupra fondului, executarea deciziunii acestei Curți se va face de către instanța de fond a carei deciziune a fost reformata.
Nu este loc la trimiterea pentru o noua judecata și Curtea, casand declara numai fără nicio putere, hotărîrea judecătorească în cazurile următoare:
a) Cînd casarea se pronunța pentru cuvântul ca hotărîrea casată a condamnat fapte neprevăzute de lege; ... b) Cînd se desființează o hotărîre, pentruca s'a primit opoziția peste termenul legii; ... c) Cînd anulează hotărîri pentru contrarietate cu alte hotărîri desavarsite; ... d) Cînd desființează hotărîri prin care acuzatul a fost declarat nevinovat, din punct de vedere penal. ...Cererile de revizuire împotriva hotărîrilor definitive date de instanțele militare, în cazurile statornicite de procedura penală, se vor adresa Curții Militare de Casare și Justiție.
Curtea va examina cererea în Camera de consiliu, în mod sumar și dacă constata ca ea întrunește condițiunile legii, va fixa un termen de judecată în ședința publică pentru admiterea în principiu, cînd va cita pe reclamant și Ministerul public.
Dacă cererea este admisă în principiu, Curtea va trimite dosarul tribunalului, care a judecat în prima instanța, pentru a proceda potrivit art. 425 și urm., din codul de procedura penală.
Dacă cererea nu întrunește condițiunile de fond și de forma arătate de lege și dacă nu se precizează temeiurile juridice ce o motiveaza, Curtea o respinge printr'o incheire, fără nicio instrucțiune sau desbatere.
Ori de câte ori în materia revizuirii, codul de procedura penală da atributiuni "Ministerului Justiției", ele incumba "Ministerului Apărării Naționale".
Reabilitarea celor condamnați de instanțele militare, are efectele prevăzute de codul penal.
Condițiunile în care se poate admite reabilitarea, sînt cele prevăzute de codul penal, cu distincțiunile de mai jos.
Reabilitarea se acordă pentru orice fel de infracțiuni, în afară de dezertare la inamic.
Militarii care prin condamnatiuni și-au pierdut gradul și dreptul de a purta decoratiuni, nu le recapata prin reabilitare.
În timp de război, militarii de orice grad și din orice element al armatei, condamnați la pedepse corecționale pentru orice infracțiuni, vor fi trimiși pe front, în unități de infanterie sau cavalerie, suspendîndu-li-se executarea pedepsei.
De asemenea li se va suspenda executarea pedepsei și vor fi trimiși pe front, în unități de infanterie sau cavalerie, militarii condamnați pentru nesupunere și dezertare, oricare ar fi natura și durata pedepsei, afară de cei condamnați la moarte.
Ofițerii, subofiterii, precum și asimilații lor maistrii și submaistrii militari, care au fost condamnați și la destituire sau degradare, vor fi trimiși pe front cu gradul de soldat.
Militarii, de orice grad și din orice element al armatei, care, fiind trimiși în judecata pentru delicte, au executat pedeapsa, vor putea cere Ministerului Apărării Naționale să fie trimiși pe front în aceleași condițiuni.
Cel trimis pe front, în condițiunile art. 391, va putea, obține o reabilitare specială cu dispensa celor prevăzute la art. 388 și 390, considerându-se hotărîrea de condamnare ca și cum n'a existat, dacă:
s'a distins în lupte, prin acte de bravura, constatate prin ordin de zi, dat de comandantul marei unități din care a făcut parte;
a fost clasat de comisiunile medicale, ca mare mutilat, mutilat sau invalid de război, sau
a fost decorat cu ordine de război, pentru fapte de arme săvîrșite pe front.
Reabilitarea specială se va putea obține prin sentinta, data, fie de Curtea Martiala a marei unități din care face parte unitatea, în care se afla trimis pe front condamnatul, fie de Curtea Martiala, care a pronunțat hotărîrea de condamnare, fie de aceea în arhiva căreia se afla dosarul, fără a fi citat cel în cauza.
Pentru cei ce n'au obținut reabilitarea specială, suspendarea executării pedepsei încetează la data trecerii armatei pe picior de pace, iar reabilitarea nu se poate obține decât în condițiunile și cu efectele prevăzute de codul penal.
Timpul dela data suspendării executării pedepsei, pînă la trecerea armatei pe picior de pace se va socoti în quantumul pedepsei de executat.
Dacă cel care îndeplinește condițiunile cuprinse în articolul precedent moare înainte de a fi reabilitat, cererea pentru reabilitarea lui specială, se va putea face de oricare membru al familiei sale, sau din oficiu de către oricare din șefii săi ierarhici.
Reabilitarea specială a celor care au murit în lupta ori în urma rănilor sau boalelor contractate sau agravate pe front, se va putea cere în același mod, chiar dacă nu au fost citați prin ordin de zi, pentru acte de bravura ori nu au fost decorati pentru fapte de arme.
Cererea de reabilitare a celor condamnați de tribunalele militare, cu excepția celor prevăzuți la art. 391 și 392, se judeca de instanțele și în modul prevăzut de procedura penală.
Dacă cererea de reabilitare se respinge pentru vicii de forma, ea va putea fi reînnoită oricînd.
Hotărîrile instanțelor penale militare pot fi supuse spre judecare Curții Supreme numai în cazurile prevăzute de art. 117.
Recursul se va putea depune sau la instanțele penale militare de fond, sau la Grefa Curții Supreme.
Cei aflați în închisoare pot depune recursul la comandantul sau directorul închisorii, sau la grefierul acelui stabiliment.
Recursul poate fi trimes de cei care nu sînt arestați și care știu carte și prin posta, prin scrisoare recomandată, autorităților de care s'a vorbit mai sus.
Cei cu știința de carte vor face recursul în scris.
Cei fără știința de carte care nu sînt arestați vor fi obligați a se prezenta în persoana la grefa uneia din autoritățile indicate mai sus, declarand verbal ca înțeleg să facă recurs.
Grefierul acelei autorități va încheia proces-verbal despre aceasta declarațiune, punând în vedere recurentului că nu va fi citat la judecarea recursului.
Cei aflați în inchisori, fără știința de carte, se vor prezenta în fața directorului ori grefierului penitenciarului respectiv, care va îndeplini formele arătate în alineatul precedent.
Termenul de recurs va fi:
Pentru cei prevăzuți de art. 117, pct. 2 și 3, zece zile dela data pronunțării deciziunii Curții Militare.
Pentru cei lasati în libertate se vor aplica dispozițiunile din codul de procedura penală.
Recursul va putea fi susținut de către un avocat declarat de recurent.
Randuelile pentru judecarea cauzelor vor fi acele prevăzute în legea organică a Curții Supreme.
În cazul prevăzut de art. 117, pct. 3, cererea de recurs suspenda executarea, cei arestați rămîn însă în aceasta stare.
Termenele cuprinse în legea de fața, se socotesc pe zile libere.
Pentru infracțiunile ce revin în competența tribunalelor militare, în virtutea legii stării de asediu sau altor legi speciale, termenele se reduc la jumătate.
Termenele prevăzute de art. 354, 360 și 361 nu sînt supuse reducerii.
Orice termen care se va sfarsi într'o dumineca sau alta zi de sărbătoare legală, se va prelungi pentru cea dintâi zi de lucru următoare.
Hotărîrile instanțelor penale militare rămîn definitive și executorii, prin neatacarea lor în termenele prevăzute de lege, sau prin confirmarea lor de instanțele superioare, în caz de recurs.
Executarea unei hotărîri rămasă definitivă poate fi suspendată de instanța care a pronunțat-o, numai în caz de contestație din partea celui condamnat.
Instanța va aprecia admisibilitatea cererii și poate să dispună suspendarea executării, chiar înainte de judecarea fondului contestației care se va face de urgenta și cu precădere.
Contestațiile contra executării hotărîrilor instanțelor penale militare se pot întemeia pe o chestiune de identitate de persoana, de prescripțiunea pedepsei, de autoritatea lucrului judecat, de amnistie, precum și de nulitatea formelor de comunicare a hotărîrii care se executa.
Contestatiunea mai poate fi bazată și pe calculul greșit al duratei pedepsei pronunțate, sau în cazul mai multor condamnatiuni, cînd nu s'a făcut aplicațiunea dispozițiunii cumulului.
Contestațiunile vor fi întotdeauna motivate.
Dacă condamnatul voește să facă contestatiune, o va adresa fie direct, fie prin intermediul directorului casei de arest, către ministerul public al instanței penale militare care a dat hotărîrea.
Contestațiunile se vor inainta instanței de judecată, care va statua după normele procedurale ale legii de fața, motivandu-și totdeauna hotărîrea ce va da.
Ministerul public și condamnatul vor putea ataca cu recurs hotărîrea data asupra contestatiunii.
Hotărîrile instanțelor penale militare se vor executa după ordinele Ministerului public al ultimei instanțe de fond; el va avea facultatea de a cere deadreptul asistența puterii publice, pentru acest sfîrșit.
Dispozițiunile prevăzute la cartea IV-a, titlul I, referitoare la modul executării pedepselor și care nu sînt date în atributul instanței de judecată, se aplică de parchetul respectiv.
Pedepsele privative de libertate se socotesc din ziua cînd sentinta a rămas definitivă.
Dacă cel condamnat este liber, pedeapsa se socotește din ziua incarcerarii.
Militarilor condamnați nu li se va socoti ca timp servit în armata durata executării pedepsei.
După executarea pedepsei, cei activi vor fi trimesi la corpurile sau serviciile respective, spre a-și completa termenul prevăzut de lege, afară de cel care prin condamnatiune pierd dreptul de a mai servi în armata.
Dacă, în virtutea hotărîrii pronunțate, militarul condamnat urmează a fi sters definitiv din controalele armatei, el își va executa pedeapsa în penitenciarele civile. Tot acolo își executa pedeapsa cei condamnați de instanțele militare care nu sînt militari în activitate.
Toți ceilalți condamnați de instanțele penale militare își vor executa pedepsele în inchisorile militare.
Militarii sub arme, care vor fi condamnați de către instanțele penale ordinare, vor executa pedeapsa în inchisorile militare, dacă pedeapsa pronunțată nu atrage ștergerea lor din controalele armatei.
Tot în inchisorile militare își vor executa pedeapsa și condamnații de către instanțele penale ordinare, care în momentul începerii executării pedepsei s'ar afla sub arme.
Procesul-verbal de executare se va face de grefierul instanței și se va transcrie de dânsul, în 24 ore, într'un registru anume, făcându-se mențiune în dosul originalului hotărîrii.
Abaterea dela aceasta îndatorire atrage o pedeapsă disciplinară pentru grefier.
Grefierii instanțelor penale militare sînt datori, sub controlul procurorului militar, sa înscrie în ordine alfabetica, într'un registru special, numele, pronumele, profesiunea, vîrsta, locul nașterii, ultimul domiciliu al condamnatului, precum și numărul sentinței ce executa.
Hotărîrea rămasă definitivă, se va comunică la corpul de trupa sau serviciul din care face parte condamnatul, primăriei ultimului domiciliu al condamnatului, precum și cazierului judiciar.
Grefierul care nu va îndeplini îndatoririle prescrise mai sus, va fi supus la pedepse disciplinare.
Președintele instanței penale militare este dator a supraveghea îndeplinirea tuturor prescripțiunilor prevăzute de art. 418 și 419.
Propunerile de grațiere pentru cei condamnați de către instanțele militare, se vor face numai prin Ministerul Apărării Naționale.
Cînd dintr'o cauza oarecare, un dosar al unei instanțe penale militare va fi dispărut, se va dresa de Ministerul public al instanței respective, un proces-verbal, arătând cercetările făcute spre a fi găsit și constatând faptul dispariției.
Dacă dosarul pierdut era referitor la o afacere clasata, procesul-verbal prevăzut la articolul precedent va tine loc de dosar.
Dacă dosarul pierdut era referitor la o afacere în curs de cercetare sau de instrucție, ori în curs de judecată în fața instanței de fond, se vor reconstitui pe cat posibil, de ofițerul de poliție judiciară, de către judecătorul de instrucție militar sau de instanța, lucrările dresate, cerandu-se dela orice alte autorități copii sau extracte de pe lucrările ce le fuseseră trimise.
Martorii sau experții vor fi chemați din nou pentru a fi întrebați, sub prestare de jurământ, asupra punctelor despre care au cunoștința în proces.
Actele astfel dresate vor avea tăria legală pe care o aveau actele din dosarul pierdut.
Dacă, dosarul pierdut era referitor la o afacere în care se pronunțase o hotărîre supusă unei cai de atac, sau care era atacată în fața unei instanțe superioare, el se va constitui pe baza hotărîrii date.
Se va lua ca baza în acest scop hotărîrea trecută în registru, despre care se face mențiune în art. 309 și 418, iar dacă și acest registru ar fi distrus, se vor putea întrebuința copiile legalizate ce s'ar fi eliberat după hotărîrea în chestiune.
În acest scop se vor face publicațiuni în Monitorul Oficial și în trei ziare, invitandu-se orice particular sau funcționar, care ar poseda sau ar fi depozitarul unei asemenea copii, sa o depună sau sa o trimeata de îndată la grefa instanței dela care emana publicațiunea.
Se vor elibera celor ce au depus asemenea copii, alte copii identice, care vor avea aceeași putere legală ca însăși actele originale,
Dacă nici pe calea arătată în articolul precedent nu se va putea reconstitui hotărîrea, se va proceda de instanța superioară, în modul arătat la art. 424.
Dacă dosarul pierdut era referitor la o afacere prin care se pronunțase o hotărîre definitivă, instanța de fond va cauta a reconstitui acea hotărîre în felul arătat în articolele precedente.
Hotărîrea aceasta va tine loc de dosar.
Tot în felul arătat mai sus se va constitui orice piesa sau act pierdut dintr'un dosar.
Dispozițiunile din codul de procedura penală, relative la procedura în materie de fals, fie pe cale principala incidența, se aplică și de tribunalele militare.
Poliția judiciară militară în timp de mobilizare și război se exercită sub autoritatea unei unități unde s'a comis infracțiunea, unde se găsește unitatea din care face parte infractorul, ori unde s'a prins autorul, complicele sau tainuitorul prin ofițerii de poliție judiciară prevăzuți în timp de pace, precum și prin următorii:
1. Comandantii de etape sau delegații lor.
2. Pretorii militari.
3. Directorii de stabilimente, de depozite sau de fabrici rechiziționate, pentru serviciul armatei, fie direct, fie prin delegații lor.
4. Prin orice delegat special al comandamentului de căpetenie pentru armata de operațiuni și al ministrului apărării naționale pentru zona interioară.
Toți ofițerii de poliție judiciară vor putea instrumenta din oficiu în materie de crima sau delict flagrant. În toate celelalte cazuri numai procurorii instructori militari și delegații speciali ai marilor comandamente și ai Ministerului Apărării Naționale pot instrumenta.
Cînd ofițerii de poliție judiciară militară vor fi sesizati în același timp cu cercetarea unei aceleași infracțiuni cu membrii parchetelor militare, aceștia din urma, vor avea precaderea de a continua cercetarea.
În acest caz, toți ceilalți ofițeri de poliție judiciară, care vor fi instrumentat în afacere, vor preda procurorului militar sau substitutului sau toate actele dresate în cauza.
Dispozițiunile privitoare la exercitarea poliției judiciare în timp de pace se aplică și în timp de război.
Marele pretor militar sau pretorii militari, ca instanța de judecată, judeca faptele date în competința lor, fie în urma reclamatiunii părții vătămate, fie în urma cererii însoțită de acte din partea autorităților dela locul săvîrșirii sau descoperirii faptului, ori a prinderii autorului, complicelui sau a tăinuitorului, fie în urma sesizării lor din oficiu, fie în urma unui ordin de trimitere în judecata din partea autorităților militare pe lîngă care ei funcționează.
Judecata se va face în ședința publică în asistența, grefierului și va avea loc, fie la reședința marelui pretor militar sau pretorului militar, fie la fața locului sau oriunde s'ar putea face mai cu înlesnire.
Invinuitul, reclamantul, informatorii și martorii vor fi de fața la judecata, înștiințați fiind pentru aceasta prin orice mijloc de chemare stabilit de legile, regulamentele și ordonanțele militare, pe care marele pretor militar sau pretorul militar, îl va crede potrivit și de care se va face mențiune în sentinta.
Invinuitul, reclamantul sau martorii, refuzând a se prezenta, vor fi adusi cu forta.
În caz de imposibilitate, invinuitul va fi judecat în lipsa, dacă se constată că el a fost chemat conform legilor, regulamentelor și ordonanțelor militare.
După stabilirea identității învinuitului și a citirii actelor, se procede la ascultarea lui, precum și a martorilor care vor depune jurământul de a spune adevărul și nimic alta decât adevărul, se asculta informatorii și la nevoe și experții.
Se înfățișează corpurile delicte, apoi reclamantul își justifica pretentiunile civile, invinuitul își face apărarea personal sau printr'un apărător ales dintre ofițerii activi sau de rezerva, iar judecata pronunța pe loc sentinta de condamnare sau achitare.
În caz de condamnare, se citesc textele de lege aplicate și se arata dacă s'au acordat sau nu circumstanțe ușurătoare.
Cînd una din părți nu știe limba română se chiama interpreți, care sînt supuși jurămîntului, de a traduce cu exactitate tot ce li se va declara de parte.
Sentinta, cuprinzînd toate cele de mai sus, se motiveaza sumar, se semnează de marele pretor militar sau de pretorii militari și se contrasemnează de grefier; ea se comunică părților și poate fi atacată cu recurs la Curtea Militară de Casare și Justiție în condițiunile art. 447 din prezentul cod.
Pedepsele, amenzile și despăgubirile se executa prin marele pretor militar sau prin pretorii militari; cele dintâi se executa la locurile de arest existente sau care se vor înființa în acest scop.
Marele pretor militar și pretorii militari percep amenzile pronunțate, dând chitanțe dintr'un carnet special; sumele se vor vărsa în 10 zile în tezaurul public.
În caz de insolvabilitate, amenzile sînt transformate de pretorul militar, în închisoare, potrivit normelor de drept comun.
După încetarea jurisdicțiunii marelui pretor militar sau pretorului militar, sentințele se executa ca și cărțile de judecată, de către judecătoriile de ocol respective.
După încetarea jurisdicțiunii marelui pretor militar sau pretorului militar, procesele pendinte înaintea lor se vor judeca de instanțele competinte respective, după natura afacerilor, iar în caz cînd legile în vigoare nu ar preciza o competința specială, ele se vor judeca de judecătoriile de ocol.
Judecata și procedura înaintea Curților Martiale se face conform dispozițiunilor prevăzute în prezentul cod, pentru timp de pace, cu următoarele deosebiri:
Comandantul Marei Unități, primind actele cercetării preliminare sau orice rapoarte sau plângeri, din care să rezulte ca s'ar fi săvârșit vreo infracțiune, va putea hotărî:
completarea cercetărilor preliminare;
clasarea afacerii, oricare ar fi părerea procurorului instructor militar, consemnată în referatul prevăzut de art. 163;
trimiterea afacerii, în caz de incompetenta, la instanța competența;
deschiderea acțiunii penale, prin ordin de urmărire sau prin ordin de trimitere direct în judecata, pentru orice infracțiune, dacă va crede că nu mai este nevoie de o instrucție prealabilă hotarind totodată și asupra judecării sub stare de arest sau nu a invinuitilor.
În caz de arestare, mandatul se emite de Parchetul curții martiale, fără confirmare și fără cale de atac.
Dosarul împreună cu ordinul comandantului, se trimite procurorului militar, pentru executare.
Trimiterea în judecata a militarilor sau împiedica mutarea sau detasarea lor în alte unități în interesul serviciului.
Instrucțiunea se va face potrivit dispozițiunilor din prezentul cod, pentru timp de pace.
După terminarea instrucției, procurorul instructor militar întocmește ordonanța definitivă, după care dosarul va fi înaintat generalului comandant care va hotărî.
Curtea este sesisata numai prin ordinul de trimitere în judecata, dat de generalul comandant al unității pe lîngă care funcționează.
Președintele, fixând ziua judecații, cheamă înaintea sa pe invinuit, cu cel puțin 24 ore înainte de ziua termenului și îndeplinește față de el dispozițiunile art. 236.
Apărătorii, fie aleși, fie din oficiu vor fi dintre cei prevăzuți la art. 243. din prezentul cod.
Împotriva martorilor se vor putea emite mandate de aducere chiar dela prima lor chemare.
Acei care se găsesc sub drapel, în serviciul armatei sau care urmează armata sub orice formă, vor fi citați la unitatea unde efectiv își îndeplinesc serviciul sau însărcinarea; ceilalți vor fi citați la domiciliul lor real.
Neîndeplinirea procedurii sau neexecutarea mandatului de aducere contra lor, din orice cauza, nu va împiedica judecata, afară de cazul cînd Curtea va hotărî altfel.
Cel condamnat poate face recurs la Curtea Militară de Casare și Justiție în termen de 2 zile libere dela data pronunțării sentinței, însă va rămîne arestat pînă la judecarea recursului.
Dispozițiunile art. 419, sînt aplicabile și la Curțile Martiale.
Toate dispozițiunile din procedura penală, care nu sînt prevăzute în prezentul cod, precum și acele care nu sînt contrarii prevederilor speciale din codul de fața, sînt aplicabile și înaintea instanțelor militare, cu rectificarea ca în cuprinsul articolelor 454 și 455, în loc de "Ministrul Justiției", se va citi "Ministrul Apărării Naționale", iar în loc de "Parchetul General" și "procurorul general al Curții respective", se va citi "Parchetul General", și "procurorul General de pe lîngă Curtea Militară de Casare și Justiție"; în cuprinsul art. 469, 470 și 472, se va citi: "tribunalele militare", în loc de "Curți"; iar la art. 551 se va citi: "Ministrul Apărării Naționale", în loc de: "Ministrul Justiției".
Cartea IV Despre crime, delicte și pedepsele lorPedepsele care se aplică militarilor sînt:
a) Pedepse cu caracter disciplinar; ... b) Pedepse cu caracter penal. ...Pedepsele cu caracter disciplinar se aplică de către comandantii ierarhici și nu pot depăși, nici într'un caz, doua luni închisoare.
Ele se ordonă pentru abateri dela regulamentele militare referitoare la disciplina și care abateri nu ar constitui o infracțiune prevăzută de legile penale.
Felul diferitelor pedepse cu caracter disciplinar, scara lor și prerogativele diferiților comandanti militari pentru aplicarea acestor pedepse se hotărăsc numai prin regulamente.
Pedepsele cu caracter penal sînt acele ce se aplică în baza unei hotărîri definitive, data de o instanța judecătorească militară.
Un regulament al inchisorilor militare, care se integreaza în legea de fața, va dispune organizarea, funcționarea și regimul interior al preventiei și executării pedepselor.
Pedepsele ce se aplică de instanțele militare sînt acele prevăzute de codul penal, precum și cele enumerate mai jos:
1. Pedepse principale, în materie de crima: moartea.
2. Pedepse accesorii: degradarea militară și destituirea.
Pedeapsa cu moartea se aplică numai în timp de razboiu și se executa prin impuscare.
Femeile însărcinate vor fi executate după naștere.
Celelalte pedepse se executa după prevederile codului penal și ale codului de fața.
Destituirea este pedeapsa accesorie, în cazul condamnării la închisoare corecțională pronunțată de orice instanța, prin sentinta rămasă definitivă, în contra vreunui ofițer, subofițer, maistru militar sau asimilat al lor.
Destituirea atrage după sine pierderea gradului cu începere din ziua rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare.
Militarul destituit se înscrie în controalele armatei, cu gradul de soldat, în elementul corespunzător vârstei.
Degradarea militară este pedeapsa accesorie în cazul condamnărilor pronunțate de orice instanța, împotriva militarilor de orice grad, pentru crime, precum și în cazul condamnărilor la orice pedeapsa, pronunțate de orice instanțe, în contra vreunui ofițer, subofițer, maistru militar sau asimilat al lor, pentru vreuna din următoarele infracțiuni:
- asociere pentru comitere de crime sau delicte, fals, uz de fals, delapidare, luare de mită, atentat la pudoare, mărturie mincinoasă, furt, tâlhărie, abuz de încredere și înșelăciune prevăzute de codul penal și,
- plasmuiri și falsificări, sustractiuni, mită, lovirea superiorului, furt, parasire de post sau comanda, lasitate, dezertare și jafuri, prevăzute de art. 478, 479, 48Z, 492, 496, 507, 508, 519-530 și 536 din prezentul cod.
Degradarea militară atrage după sine:
1. Pierderea gradului și a dreptului de a purta uniforma și semnele distinctive.
2. Îndepărtarea din armata și incapacitățile prevăzute de codul penal, în cazul degradării civice, după modurile acolo prevăzute.
3. Interzicerea de a purta vreo decoratiune și pierderea dreptului la extensie sau la vreo recompensa, pentru vreun serviciu anterior condamnării.
Degradarea militară se executa prin ordin de zi, dat de regiunea militară, pe baza hotărîrii de condamnare.
Acest ordin se va citi, de fața fiind și condamnatul, în prezenta trupei sub arme, a ofițerilor, subofițerilor, maiștrilor militari și asimilatilor lor din garnizoana.
Toate dispozițiunile din codul penal și alte legi speciale relative la infracțiuni și pedepse se aplică și justițiabililor de instanțele militare, întrucât, prin codul de fața, nu s'ar dispune altfel.
Plângerea prealabilă, pentru urmărirea infracțiunilor care necesita o atare plângere, de competența instanțelor militare, se va putea face, pentru militari, și pe cale de raport ierarhic, ce se va inainta instanțelor respective.
Amenzile pronunțate de tribunalele militare, precum și sumele ce ar proveni din confiscari, aparțin Ministerului Apărării Naționale și formează, în bugetul acestuia, "fondul amenzilor", administrat prin Direcția justiției militare.
Acest fond este destinat reparațiunilor, întreținerii și inzestrarii tribunalelor militare, inchisorilor și serviciilor justiției militare, cu: mobilier, biblioteci, mașini de scris și multiplicat, rechizite, precum și pentru plata eventualelor diurne cuvenite magistraților militari și pentru achitarea expertizelor.
Aceste sume vor fi consemnate la depuneri în contul și la dispozițiunea Ministerului Apărării Naționale.
Lucrurile rezultate din infracțiuni și care sînt confiscate de tribunalele militare, se vand conform legii contabilității publice, iar prețul rezultat se vărsa la fondul amenzilor arătat mai sus.
Se exceptează obiectele de armament și munitiuni precum și orice aparate sau obiecte ce pot servi armatei și care se vor vărsa depozitelor armatei.
Prescripțiunea în materie de nesupunere și dezertare, începe să curgă din ziua cînd invinuitul sau condamnatul împlinește limita de vîrsta, pentru serviciul obligator în elementele armatei, potrivit legii de recrutare și a legii poziției ofițerilor.
Dacă condamnatul va fi prins sau dacă el se va preda înainte de expirarea termenului de serviciu prevăzut mai sus, va fi supus judecații, iar după executarea pedepsei la care va fi fost condamnat, ori în caz de achitare, va fi trimis la Corpul sau serviciul sau pentru a completa termenul legal de serviciu obligator în armata activa.
Nu exista, pentru militari, prescripție pentru trădare.
Pedepsele prevăzute de codul penal pentru crimele de înaltă trădare, spionaj și acelea în contra siguranței Statului, sînt pentru justițiabilii de instanțele militare în timp de razboiu: moartea în loc de muncă silnica pe vieata sau o pedeapsă cu un grad mai mare decât cea prevăzută de lege pentru toate celelalte cazuri.
Infracțiunile comise de militari și pe care codul penal și legi speciale le pedepsesc cu munca silnica, sau cu o pedeapsă de un grad mai mare ca închisoarea, se vor putea pedepsi în timp de razboiu cu munca silnica pe vieata.
Infracțiunile comise de toți justițiabilii instanțelor militare și pe care legile le pedepsesc cu închisoare corecțională, se vor pedepsi, în timp de razboiu, cu mai mult decât maximum prevăzut de lege, pentru fiecare din acele infracțiuni, fără însă a depăși indoitul acelui maximum, afară de cazul cînd codul de fața nu hotărăște, în mod expres, pedeapsa pentru timp de razboiu.
În timp de razboiu, autoritatea militară superioară, din zona armatelor de operații sau din zona interioară, va putea edicta, prin ordonanțe, publicate și afișate, infracțiuni cu pedepse menite sa garanteze siguranța armatei, apărarea tarii și ordinea publică.
Dispozițiunile prevăzute în codul penal, referitoare la măsurile de siguranță, se aplică și justițiabililor de tribunalele militare cu distincțiunile din acest titlu.
Detențiunea preventivă va fi computata în întregime, în cuantumul pedepsei aplicate.
Dispozițiunile art. 41 și 65 din codul penal sînt aplicabile și la instanțele militare.
Comisiunea de supraveghere pentru inchisoarile militare se compune din: un ofițer superior magistrat, președinte; comandantul și medicul închisorii, ca membri.
Se considera ca recidivist, militarul care a fost condamnat și care a executat în totul sau în parte, pedeapsa pentru una din infracțiunile prevăzute de acest cod la cartea IV, titlul III, dacă în interval de cel mult 5 ani dela condamnare, comite din nou aceeași infracțiune.
Celelalte dispozițiuni din codul penal, relativ la recidiva generală, sînt aplicabile și militarilor, pentru toate infracțiunile de drept comun.
Dispozițiunile din codul penal, referitoare la modificarea pedepselor în cazul cînd se recunosc scuze legale sau circumstanțe atenuante, se aplică și justițiabililor de tribunalele militare, în aceleași condițiuni. afară de cazurile cînd s'ar prevedea altfel în prezentul cod.
Nu se poate substitui amenda închisorii, în cazul infracțiunilor prevăzute de codul de fața.
Pedeapsa cu moartea va fi tranformata în munca silnica pe vieata.
Pedepsele accesorii sînt legate de fapta și se aplică totdeauna, chiar cînd prin acordare de circumstanțe atenuante s'a schimbat felul și durata pedepsei.
Dispozițiunile din codul, penal referitoare la stingerea acțiunii, se aplică și militarilor, cu excepțiunea ca prin amnistie și prescripție nu se împiedica exercițiul acțiunii disciplinare.
Achitarea unui ofițer sau asimilat nu prejudeca asupra dispozițiunilor prevăzute în regulamentele consiliului de onoare și legea poziției ofițerilor.
Militarii, în exercițiul funcțiunii sau serviciului lor de orice fel sînt socotiți ca funcționari în sensul codului penal, ale cărui dispozițiuni le sînt aplicabile oridecate ori, prin codul de fața, nu se dispune altfel.
Expresiunea de superior, din codul de fața, se referă atît la grad cat și la funcțiune.
Militarii români, fosti prizonieri la inamic, sînt datori să se justifice în fața unei comisiuni instituită ad-hoc, printr'un decret, asupra cauzelor și împrejurărilor caderii lor ca prizonieri.
Cei care nu vor justifica, în mod neîndoios, situația lor de prizonieri, vor fi trimiși în fața instanțelor militare.
Se pedepsește cu moartea orice prizonier de război care, calcandu-și cuvântul de a nu mai lupta contra României și aliaților ei de razboiu, ridica armele contra României sau aliaților ei cu care lupta în comun.
Se pedepsește cu închisoare dela 5-12 ani orice militar român, sau în serviciul armatei române care, făcut prizonier de inamic, a obținut eliberarea sa, angajandu-se sa nu mai ia armele contra acestuia.
Dispozițiunile acestui alineat, se aplică numai în cazul cînd inamicul are în codul sau militar dispozițiuni identice.
Se pedepsește cu moartea orice militar român sau persoana în serviciul armatei române:
1. Care va preda, cu trădare, inamicului sau interesului inamicului, trupa ce comanda, sau postul ce îi este încredințat, aprovizionarile armatei, precum și parola sau secretul unei operațiuni, a unei expeditiuni sau negociatiuni.
2. Care de buna voie și cu intentiune culpabilă întreține înțelegeri cu inamicul în scopul de a favoriza întreprinderile sale, sau a vătăma pe acele ale armatei române, sau armatei aliate României.
3. Care provoacă la fuga sau împiedica adunarea trupei în prezenta inamicului.
4. Care în scopul de a aduce un folos inamicului, sau vătămare armatei amice, va trimite în cursul operațiunilor războiului rapoarte sau informațiuni neexacte, sau nu va trimite informațiunile și rapoartele obligatorii, din care cauza a urmat o grava vătămare a unei operațiuni de razboiu. Tot astfel și acela care va răspândi printre trupele române sau aliate, manifeste, proclamatiuni sau comunicate de orice fel, favorabile inamicului, sau va colabora la alcătuirea lor.
Oricine, cu buna știința, tainueste în orice mod pe spionii inamici, se pedepsește cu moartea.
Se pedepsește cu moartea în timp de razboiu orice individ dovedit ca a provocat pe militari de a trece de partea rebelilor armati, ori le-a înlesnit cu buna știința mijloacele de trecere la inamic sau de partea rebelilor armati.
Aceasta infracțiune săvîrșită în folosul rasvratitilor în timp de pace, se pedepsește cu munca silnica pe viața.
Faptele de înaltă trădare, spionaj, precum și crimele sau delictele contra siguranței Statului, comise de justițiabilii nemilitari ai tribunalelor militare, în timp de razboiu, pedepsite în codul penal cu munca silnica, sînt pedepsite cu moartea.
Se vor pedepsi cu munca silnica pe timp mărginit acei care vor fi săvârșit în timp de razboiu sau mobilizare, una din următoarele infracțiuni:
1. Stricarea cu rea credința a oricăror vehicule sau mijloace de transmisiuni, comunicație, și transport pe uscat, pe apa sau aeriene, puse în serviciul sau sub controlul armatei.
2. Acei care cu intentiune culpabilă omoara sau fac improprii serviciului orice animal din serviciul armatei.
Dacă infracțiunea s'a săvârșit din imprudenta, ori neglijența, se va pedepsi cu închisoarea corecțională dela trei luni la doi ani.
Pe lîngă faptele cuprinse în capitolul corespunzător al codului penal se socotește falsificare de înscrisuri publice faptul oricărui militar sau specialist, de orice fel în serviciul armatei, care trece cu știința în roluri sau în starile de situații, un număr de oameni, de cai sau zile de prezenta, mai mari decât efectivul real, care mărește situația consumatiilor, sau comite orice fals în socotelile sau în actele, pe care în virtutea funcțiunii sale le întocmește.
De asemenea, tot fals în scrisuri publice sau private, după caz, comite militarul care plasmueste, în total sau în parte, vreun act care nu intră în atribuțiunile sale sau care contrazice semnatura altuia cu scopul de a trage vreun folos de orice fel sau de a aduce vreo vătămare de orice fel altuia.
Pedepsele prevăzute de codul penal pentru plasmuiri și falsuri, vor putea fi indoite pentru culpabilii militari.
Se pedepsește cu munca silnica pe timp mărginit orice militar care va fi delapidat, deturnat ori sustras bani publici sau privati, sau efecte ținînd locul de bani, acte, titluri, furaje, materiale sau alte lucruri mișcătoare ce i-ar fi fost încredințate în virtutea însărcinării sale în administrația militară.
De asemenea se pedepsește cu închisoare dela 3 la 12 ani, orice militar, care afară de cazurile prevăzute mai sus, întrebuințează sau speculeaza în folosul sau bani, acte, titluri, efecte sau alte lucruri mișcătoare de ale Statului sau ale militarilor, ce i-au fost încredințate în virtutea unei însărcinări de serviciu.
Orice militar culpabil de mituire, va putea fi pedepsit cu indoitul pedepsei prevăzută în codul penal pentru asemenea fapte.
Dacă culpabilul este ofițer, i se va aplica și destituirea.
Aceleași pedepse se aplică și medicilor militari, specialiștilor de orice fel din serviciul armatei, cînd comit aceasta infracțiune, în legătură cu o însărcinare de serviciu ordonată de lege sau de autoritatea militară în drept.
Mituitorilor li se aplică aceeași pedeapsa.
Se pedepsește cu temnita grea dela doi la zece ani, orice militar care, cu ocaziunea receptiunii provizorii sau definitive, ori primirii unei furnituri, cumparaturi sau a unei lucrări destinate armatei, va accepta, cu rea credința sau va ordonă să se primească lucruri ce nu sînt în conformitate cu caietul de sarcini sau în condițiunile comenzii.
Dacă, furniturile sau cumpărăturile cuprind armament sau mare echipament, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit.
Tot astfel se va pedepsi militarul, care în calitate de specialist pentru cercetarea materialelor de orice fel, oferite armatei, ar face rapoarte nesincere ce ar avea ca urmare daunarea intereselor Statului sau armatei.
Tot astfel, se va pedepsi acela, care cu ocaziunea unei lucrări executate în regie sau prin buna învoiala, va primi sau va ordonă să se primească lucru de o calitate vadit inferioară celei contractate.
Dacă infracțiunile prevăzute de articolul de fața sînt datorite neglijentei, nesocotintei sau nerespectării legilor, regulamentelor sau dispozițiunilor date, pedeapsa va fi închisoarea pînă la doi ani.
Se pedepsește cu temnita grea dela 5-10 ani, orice militar care falsifica ori altereaza sau ordonă falsificarea ori alterarea substanțelor, materiilor, medicamentelor sau alimentelor de orice natura destinate oamenilor sau animalelor, sau care, cu buna știința împarte sau ordonă a se împărți zisele substanțe, materii, medicamente ori alimente falsificate ori alterate.
Tot astfel, se va pedepsi orice militar care, cu știința, împarte sau ordonă a se împărți carnea animalelor atinse, de boala, care pot primejdui sănătatea celor care o consuma, sau materii, medicamente, alimente, de orice natura, alterate sau stricate.
Dacă din consumarea acestor substanțe, va fi rezultat o grava vătămare a sănătății oamenilor sau animalelor, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit.
Dacă infracțiunea se va săvârși din neglijența, nebagare de seama sau din nepazirea legilor sau regulamentelor, pedeapsa va fi închisoarea dela 1-5 ani.
Sînt considerați ca fiind în stare de rebeliune:
1. Militarii sub arme care, reuniti în număr de cel puțin patru și înțeleși între ei, refuza, la cea dintaiu somațiune să se supună sefilor lor;
2. Militarii care, în număr de cel puțin patru și în aceleași condițiuni, iau armele, fără autorizare și lucrează contra ordinelor sefilor lor;
3. Militarii care, adunați în număr de cel puțin patru și în aceleeasi condițiuni, se dedau la violențe, făcînd uz de armele lor și refuza, la ordinul sefilor de a se imprastia și a se linisti.
Militarii în stare de rebeliune sînt pedepsiți:
În circumstanțele prevăzute la punctul 1, cu 2-8 ani închisoare; în circumstanțele prevăzute la punctul 2, cu 3-10, ani închisoare, iar în circumstanțele prevăzute la punctul 3, cu închisoare dela 5-12 ani.
Instigatorii la rebeliune, conducătorii și militarii cei mai mari în grad, sînt pedepsiți în primul caz cu pedeapsa muncii silnice pe timp mărginit, iar în celelalte doua cazuri, cu maximum acestei pedepse.
Dacă rebeliunea are loc pe un teritoriu în stare de asediu, în toate cazurile prevăzute de alineatele precedente, se va aplica maximum pedepselor.
În caz de circumstanțe atenuante, pedepsele nu pot fi reduse, decât pînă la jumătatea minimului prevăzut mai sus.
În timp de război, în toate aceste cazuri, pedeapsa va fi moartea.
Militarii care nu fac parte din armata activa, dar care aparțin vreunui element al armatei, cînd fiind imbracati în uniforma militară, sau neimbracati în uniforma militară, dar aflându-se sub comanda militară, comit infracțiunea de insubordonanta, ultraj, sau lovirea superiorului, rebeliune sau vreo crima contra siguranței interioare sau exterioare a Statului, se pedepsesc ca și cînd ar fi în activitate de serviciu.
Secţiunea II Ofense și violențeLovirea superiorului în timp de război, se pedepsește cu munca silnica pe vieata, iar dacă ambii, sau unul din ei se găseau sub arme, sau dacă faptul a fost comis cu precugetare, pedeapsa va fi moartea.
Lovirea superiorului în timpul sau cu ocazia serviciului, în timp de pace, se pedepsește cu munca silnica pînă la 10 ani, iar dacă faptul s'a petrecut, ambii sau unul din ei gasindu-se sub arme, pedeapsa va fi munca silnica dela 10 ani în sus.
Lovirea superiorului, săvîrșită în timp de pace, în afară de serviciu, se pedepsește cu închisoare dela 3-12 ani. În caz de circumstanțe atenuate, pedeapsa nu va putea fi mai mica de un an închisoare.
Orice militar care, în timpul sau cu ocazia serviciului, insulta sau ofenseaza pe superiorul sau prin cuvinte, gesturi, amenințări sau scrieri, se pedepsește cu închisoare dela 2-5 ani.
Dacă ofensa sau insulta n'a avut loc în timpul sau cu ocazia serviciului, pedeapsa va fi închisoare dela 6 luni la 2 ani.
Toți acei care aduc insulte sau defaimari armatei, se pedepsesc cu închisoare dela 6 luni la 5 ani.
Secţiunea III Refuz de serviciu datorit legalmenteOrice comandant militar, care în mod legal, sesisat de o cerere formala a autorității civile, refuza sau se abține a întrebuința forțele de sub ordinele sale, se pedepsește cu destituirea și închisoarea dela 1-2 ani, sau numai cu una din aceste pedepse.
Orice cerere a autorității civile, se va adresa în scris comandantului militar local, sau dacă ea necesita o deplasare de trupe în raza comandamentului deviziei sau corpului de armata respectiv, se va adresa diviziei sau corpului de armata respectiv.
Orice militar, culpabil de omor cu voința asupra persoanei la care este cuartiruit, sau asupra unui membru al familiei acestuia cu care locueste împreună, se pedepsește cu moartea, în timp de război și munca silnica pe vieata în timp de pace.
Furtul precum și tentativa de furt, de: arme, munitiuni, animale, furaje, alimente, bani și orice obiecte aparținînd Statului sau militarilor, comise de militar însărcinat cu paza magaziilor și depozitelor de luni la 3 ani și interdicție corecțională dela 1-3 ani.
Dacă faptul s'a comis prin efractiune sau escaladare, prin întrebuințare de chei mincinoase sau dacă pentru comiterea ori cărui furt, au fost doi sau mai mulți asociați, pedeapsa va fi închisoarea dela 3-12 ani și interdicție corecțională dela 1-5 ani.
Pedeapsa prevăzută de alineatul precedent se va aplica și militarului care va comite un furt, în paguba cetățeanului la care e cartiruit, precum și santinelei sau oricărui militari, se va pedepsi cu închisoare corecțională dela 3 orice fel, aparținînd armatei, care ar săvârși un furt din magaziile și depozitele încredințate pazei lor.
Se pedepsește cu moartea, în timp de război, orice general sau comandant, al unui fort, sau oricărei alte piețe întărite, care fiind dat în judecata, după avizul unui consiliu de ancheta, este declarat culpabil ca ar fi capitulat fără a fi întrebuințat pînă la ultima extremitate toate mijloacele posibile de apărare.
Se pedepsește cu închisoare dela 3-5 ani, orice general sau comandant care, fiind dat în judecata, după avizul unui consiliu de ancheta, ca ar fi capitulat în camp deschis, fie ca existau sau nu lucrări de apărare și dacă el nu a făcut tot ce-i prescria onoarea și datoria.
Dacă faptul capitularii a avut de efect ca trupa să-și predea armele și munitiunile și comandantul nu a făcut tot ce-i prescria datoria și onoarea, pedeapsa va fi munca silnica sau moartea.
Orice militar, care, fiind de santinela sau în vedeta, părăsește postul se pedepsește:
1. Cu moartea dacă fapta s'a petrecut în prezenta inamicului.
2. Cu închisoarea dela 2-12 ani, dacă fapta s'a petrecut în fața rasculatilor sau pe un teritoriu în stare de război sau de asediu.
3. Cu închisoarea dela 6 luni la 2 ani, în toate celelalte cazuri.
În caz de circumstanțe atenuante, pentru cazul prevăzut la punctul 2, pedeapsa nu va fi mai mica de un an închisoare; iar în cazul prevăzut la punctul 3, pedeapsa nu va fi mai mica de 3 luni închisoare.
Orice militar, care părăsește postul sau, sau comanda ce are, se pedepsește:
1. Cu moartea, dacă fapta s'a petrecut în prezenta inamicului.
2. Cu temnita grea dela 3-6 ani dacă fapta s'a petrecut în prezenta rasculatilor, sau pe un teritoriu în stare de război sau de asediu.
3. Cu închisoarea dela doua luni pînă la un an, în toate celelalte cazuri.
În caz de circumstanțe atenuante, pentru cazul prevăzut la punctul 2, pedeapsa nu va fi mai mica de un an închisoare iar în cazul prevăzut la punctul 3, pedeapsa nu va fi mai mica de o luna închisoare.
Dacă inculpatul este șef de post, sau dacă părăsirea postului a avut ca urmare o vătămare a intereselor publice sau particulare, se va aplica culpabililor, în toate cazurile, maximum pedepselor prevăzute mai sus, fără a li se putea, acorda circumstanțe atenuante.
Prin post, se înțelege locul unde un militar sau unitate constituită, este oranduita pentru împlinirea unei însărcinări determinate, iar prin comanda, conducerea unei trupe de orice forta.
Orice militar, care fiind de santinela, vedeta sau în serviciul de quart pe nava, se găsește adormit se pedepsește:
1. Cu închisoare dela 2 la 5 ani, dacă era în prezenta inamicului.
2. Cu închisoare dela 6 luni la 2 ani, dacă fapta, s'a petrecut în prezenta rasculatilor sau pe un teritoriu în stare de război sau de asediu.
3. Cu închisoare dela 2 la 6 luni în toate celelalte cazuri.
Orice militar, care pe un teritoriu în stare de război sau de asediu, nu se prezintă de îndată la postul sau unitatea sa în caz de alarma, se pedepsește cu închisoare dela 6 luni la 5 ani.
În caz cînd neprezentarea a avut de efect neparticiparea la vreo acțiune de lupta, a unității sale, pedeapsa va fi de 5 la 10 ani, iar în caz de circumstanțe ușurătoare, pedeapsa nu se va putea scobori sub 6 luni închisoare.
Orice ofițer, care fără scuza legitima nu se duce la un tribunal militar, unde este chemat a participa ca judecător sau ca apărător se pedepsește cu închisoare dela 2 la 6 luni; iar în caz de refuz vadit, se va pedepsi potrivit art. 503.
Cu aceeași pedeapsa, se va pedepsi și șeful, care, cu buna știința, provoacă sau tolereaza o asemenea infracțiune.
Militarul care scapa, înlesnește sau tainueste fuga unui prizonier de război, se pedepsește cu închisoare dela 2-5 ani.
În caz de circumstanțe atenuante, pedeapsa nu va fi mai mica de 3 luni.
Oricine jefueste pe un rănit în timp de război, în lupte, se pedepsește cu munca silnica pe timp mărginit, iar dacă în scopul jafului a întrebuințat violențe ori casne, se pedepsește cu munca silnica pe vieata.
Se pedepsește cu închisoare dela 3-5 ani, oricine jefueste cadavrele celor căzuți pe câmpul de lupta.
Militarul, care primind dela un superior un ordin relativ la serviciu și pe care, în afară de forta majoră, refuza sa-l execute, se face vinovat de insubordonare și se pedepsește:
1. În timp de pace, cu 1-5 ani închisoare corecțională.
2. În timp de mobilizare sau război, ori pe un teritoriu în stare de asediu sau în fața rebelilor, cu munca silnica pe timp mărginit.
În primul caz dacă infracțiunea s'a săvârșit în fața trupei adunate, minimum pedepsei va fi de 2 ani, iar dacă fapta s'a petrecut în fața trupei sub arme, pedeapsa va fi dela 3-12 ani închisoare corecțională.
În cazul al doilea, dacă infracțiunea s'a săvârșit în fața inamicului, pedeapsa va fi munca silnica pe vieata sau moartea.
3. Orice militar, care sub orice motiv, refuza să depună jurământul, sa primească arma sau sa îndeplinească orice alta îndatorire militară, se pedepsește cu închisoare corecțională dela 3-12 ani în timp de pace, iar în timp de război cu munca silnica pe vieata sau moartea.
4. În toate cazurile de condamnare la închisoare corecțională pedeapsa nu va putea fi sub un an închisoare, prin acordare de circumstanțe atenuante.
Se înțelege ca o trupa este adunata atunci cînd se găsește în număr de cel puțin 5 militari și un comandant pentru un serviciu anume.
O trupa se găsește sub arme atunci cînd este constituită într'o unitate tactica și prevăzută cu armele și echipamentul în vederea unui scop determinat, sau pentru exercitii și sub comanda unui șef.
Se considera ca fiind în prezenta inamicului, orice militar susceptibil de a fi pus imediat în contact cu inamicul, sau care se găsește deja angajat în lupta sau expus atacurilor sale.
Superiorul care da un ordin, știind ca executarea, lui constitue o infracțiune penală, se pedepsește cu maximum pedepsei prevăzută pentru infracțiunea comisă.
Inferiorul care executa un asemenea ordin, nu este aparat de pedeapsa, dacă își dadea seama ca prin executarea ordinului se comite o infracțiune pedepsita, după codul penal sau după codul de fața.
Secţiunea II Călcarea de consemnOrice militar, care calca consemnul ce i s'a dat, se va pedepsi cu închisoare dela 2 luni la 2 ani.
Dacă infractorul este șef de post, se pedepsește cu închisoare dela 6 luni la 2 ani.
Dacă faptul s'a petrecut pe un teritoriu în stare de război sau asediu, sau în fața rasvratitilor, pedeapsa va fi dela 1-5 ani închisoare, iar dacă s'a petrecut în fața inamicului, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit.
În toate cazurile prevăzute la alin. precedent, dacă infractorul este șef de post, nu i se pot acorda circumstanțe atenuante.
Secţiunea III LasitateaMilitarul care, de frica pericolului, pentru propria sa persoana, săvârșește una din infracțiunile enumerate mai jos, comite infracțiunea de lasitate și se pedepsește:
1. Cînd în timpul luptei, sau a operațiunilor, după luarea contactului apropiat cu inamicul în timpul războiului fuge sau provoacă la fuga, prin semne sau prin vorbe, pe ceilalți luptători, se pedepsește cu munca silnica sau moartea.
2. Cînd în timpul luptei de atac sau apărare, în care este angajata unitatea sa, rămîne în urma de camarazii săi, sau se ascunde ori fuge, sau cu voința risipește sau face improprii serviciului armele, munitiunile, echipamentul militar sau calul de serviciu, pentru a nu mai lua parte la lupta în curs, se pedepsește cu munca silnica sau moartea.
Dacă una din faptele arătate mai sus se săvârșește în timp de pace, în fața rebelilor sau pe un teritoriu în stare de asediu, pedeapsa va fi dela 2 la 5 ani închisoare.
3. Militarul care simulează o boala sau o ranire, sau care sub pretextul unui serviciu ordonat, părăsește unitatea sa, pentru a se sustrage dela o lupta în curs, se pedepsește cu închisoarea dela 3-12 ani, iar ofițerilor li se va aplica maximum acestei pedepse și destituirea.
4. Militarul, care cu voința, se mutileaza pe sine sau pe altul cu învoirea lui, în scopul de a deveni impropriu serviciului, se pedepsește în timp de război cu moartea iar în timp de pace, cu închisoarea dela 3 la 12 ani, în acest din urmă caz ofițerilor aplicându-li-se și destituirea.
Cu aceeași pedeapsa se pedepsesc și provocatorii.
În caz de circumstanțe atenuante, pedeapsa nu va putea fi mai mica, ca un an închisoare.
5. Militarul care nu îndeplinește un act pe care datoria sa militară îl impunea, într'o împrejurare grava de serviciu, din care cauza a rezultat o vătămare a unei operațiuni militare sau un pericol în vieata, și avutul cetățenilor, se pedepsește cu închisoare dela 2 la 12 ani, iar ofițerilor li se va aplica și destituirea.
Se pedepsește cu închisoare dela 5 la 10 ani, orice militar care în timp de război, intamplator, ratacindu-se sau rămînînd în urma de unitatea sa nu ar cauta, afară de forta majoră, sa o găsească în cel mai scurt timp, iar în cazul de imposibilitate nu s'ar duce la unitatea cea mai apropiată, aceasta fără prejudiciul pedepselor mai grele, în cazul cînd s'ar dovedi ca s'a făcut, vinovat de dezertare.
Ofițerului culpabil i se va aplica și destituirea.
Sentinela, șeful de post, șeful de escorta sau detasament, care, atacati fiind în îndeplinirea serviciului lor, de către persoane chiar în număr mai mare decât al lor, nu vor face tot ceea ce le prescrie datoria militară, se vor pedepsi cu închisoare dela 6 luni la 5 ani, iar dacă infracțiunea se va săvârși în fața rasculatilor, pedeapsa, va fi dela 1 la 5 ani închisoare.
Ofițerului culpabil i se va aplica și destituirea.
Se pedepsește cu moartea în timp de război și munca silnica pe timp mărginit în timp de pace, acela, care, în afară de cazurile de legitima apărare, sau fără ordin, dirija sau ordonă un atac cu mana armata, contra trupelor sau supusilor unei puteri aliate sau neutre.
Se pedepsește cu moartea sau cu munca silnica pe vieata în timp de război și munca silnica pe timp mărginit în timp de pace, orice militar care ia o comanda fără ordin sau motiv legiuit, sau care o păstrează în contra ordinelor sefilor săi.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar, care loveste pe inferiorul sau afară de cazurile de raliere a fugarilor, sau de necesitate de a opri jafurile, devastarea, ori dezertarea de pe frontul de lupta, dezordinele grave, sau de nevoia unei manevre urgente de care atarna siguranța unei nave, aceasta fără prejudiciul unei pedepse mai grele cînd din lovire a rezultat o infracțiune mai grava.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar care, în puterea funcțiunii sale, întrebuințează, fără autorizație, cu plata sau fără plata pentru lucrări personale sau ale altora, oameni, animale sau vehicule ale unității de sub comanda sa, sustragandu-i dela serviciul lor obișnuit.
De asemenea, se pedepsește cu închisoare dela 2 la 6 luni orice persoană în serviciul atelierelor armatei, care executa fără autorizare în aceste ateliere, lucrări, pentru sine sau pentru alții.
Tot cu aceleași pedepse, se va pedepsi și orice șef militar, care va provoca la comiterea infracțiunilor prevăzute la alin. 1 și 2.
Superiorul, care în exercițiul atributiunilor sale, aplica pedepse neregulamentare, ori maltrateaza în orice chip un inferior al său, se pedepsește cu închisoare pînă la 6 luni.
Orice șef militar care, dovedindu-se ca a luat cunoștința pe orice cale de o infracțiune penală săvîrșită de un subaltern al său, nu ia măsuri de cercetare ori nu trimite actele cercetării la autoritatea în drept a se pronunța asupra acțiunii penale, se pedepsește cu închisoare pînă la 6 luni.
Este nesupus orice recrut chemat în virtutea legii, ori angajat de buna voie, care, în afară de cazurile de forta majoră, nu s'a dus la destinația sa în termen de 10 zile, socotite din ziua fixată a se prezenta și despre care a fost încunoștiințat, prin înmânarea sau afișarea la domiciliu a ordinului de chemare ori prin înștiințare în comuna, cu viu graiu, batere de toba, sau în orice alt mod.
Sînt de asemenea nesupusi, oamenii de trupa din concediu limitat sau nelimitat, rezervistii, militienii, precum și ofițerii în concediu, disponibilitate sau rezerva, care, în afară de cazurile de forta majoră, fiind chemați în modul arătat mai sus, nu vor veni la destinație în termen de 4 zile dela data cînd trebuiau să fie prezenți la corp.
Termenele mai sus menționate, sînt sporite pînă la o luna pentru toți chematii aflați în străinătate.
În timp de război, mobilizare, concentrare sau chemare urgenta, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordinele de chemare, termene ce vor începe să curgă dela data încunoștiințării prin mijloacele arătate în alineatul 1.
Nesupunerea se pedepsește în timp de pace cu închisoare dela 2-6 luni cînd nu durează mai mult ca trei luni.
Pedeapsa va fi dela 1-3 ani închisoare, cînd întârzierea este mai mare de 3 luni.
Nesupusilor care se vor prezenta de buna voie, li se va putea reduce pedeapsa la jumătate din minimum prescris mai sus.
Nesupusul, care va comite un act din care să reiasă neîndoios intențiunea de a se sustrage dela îndatoririle serviciului militar, se pedepsește cu închisoare dela 3-5 ani.
În caz de circumstanțe atenuante, pedeapsa nu va putea fi mai mica de doi ani.
În timp de război, mobilizare sau cînd chemările prevăzute de art. 516 sînt făcute pentru reprimarea dezordinelor interne, pedepsele prevăzute de art. 517 și de acest articol pot fi indoite.
Secţiunea II DezertareaEste dezertor:
1. Orice militar, care lipsește fără voie mai mult de doua zile libere dela Corpul sau Serviciul sau.
Recrutii sau soldatii voluntari, care nu au împlinit 30 zile de prezenta sub arme, nu vor fi socotiți dezertori decât după o lipsa de 8 zile.
2. Orice militar care nu se prezintă la Corpul sau în termen de patru zile dela expirarea permisiei sau concediului ce i-a fost acordat.
3. Orice militar din trupa cu schimbul care, fără scuza legală, nu s'a prezentat la serviciu în termen de doua zile din ziua hotarita prin ordinul de chemare.
Dezertarea în țara în timp de pace se pedepsește cu închisoare dela 2-6 luni, dacă lipsa nu a fost mai mare de 3 luni.
Pedeapsa va fi dela 1-3 ani închisoare în cazurile următoare:
1. Cînd absenta a fost mai mare de 3 luni.
2. Dacă a mai fost condamnat pentru dezertare, indiferent dacă a executat sau nu pedeapsa.
3. Dacă a luat cu sine armături, muniții sau orice alt obiect de specialitate încredințat lui pentru serviciu.
4. Dacă a luat cu sine calul sau orice alt mijloc de transport, încredințat lui pentru serviciu.
Dezertarea se pedepsește cu închisoarea dela 1-5 ani:
1. Dacă invinuitul a suferit mai mult de doua condamnări anterioare pentru dezertare, indiferent dacă a executat sau nu vreuna din pedepse.
2. Dacă a dezertat fiind în serviciu sau în prezenta rebelilor, sub rezerva pedepselor mai grave prevăzute pentru parasire de post din prezentul cod.
Se pedepsește cu indoitul pedepselor prevăzute la art. 520 și 521, dezertorul, care, comitand infracțiunea în una din condițiunile de mai sus, trece frontiera și petrece în țara străină o parte sau tot timpul dezertarii sale.
Cînd acea țara va intră în razboiu cu România și dezertorul cu voința nu se întoarce la Corpul sau, se va socoti dezertor la inamic.
Militarul din activitate de serviciu care, aflându-se în permisie sau concediu, ori lipsa dela corpul sau, în termenul de grație trece hotarul tarii, fără învoirea autorităților militare, se pedepsește cu închisoare dela 3 la 6 luni.
Dacă dezertarea s'a petrecut pe un teritoriu în stare de asediu sau în timp de mobilizare, pedepsele ce se aplică sînt următoarele:
1. Închisoare dela 9 luni la 3 ani, în cazul art. 520, alin. 1 și art. 522, alin. 3.
2. Închisoare dela 1-5 ani în cazul art. 520, pct. 1, 2, 3 și 4.
3. Munca silnica dela 5-15 ani, în cazul art. 521, pct. 1 și 2 și art. 522, alin. 1.
În timp de razboiu, se va aplica pedeapsa cu munca silnica pe timp mărginit sau pe viața, în toate cazurile prevăzute de art. 520, 521 și 522.
Orice militar, culpabil de dezertare în prezenta inamicului, se pedepsește cu munca silnica pe viața sau cu moartea.
Militarul care dezerteaza la inamic, se pedepsește cu moartea.
Cînd dezertorul se prezintă de buna voie, pedeapsa nu va putea fi mai mare decât jumătate din maximum prescris de lege.
Cînd legea prevede pedeapsa cu moartea, se va aplica munca silnica pe viața, iar cînd legea prevede munca silnica pe viața, se va aplica munca silnica pe timp mărginit.
În toate cazurile de dezertare, cînd se acordă circumstanțe atenuante, pedeapsa nu, poate fi mai mica decât jumătate din minimum prescris de lege pentru fiecare caz.
Cînd legea prevede pedeapsa cu moartea, se va aplica munca silnica pe viața, iar cînd legea prevede munca silnica pe viața, se va aplica munca silnica pe timp mărginit.
Dezertorul din timp de pace care continua a rămîne în aceasta poziție și după declararea stării de asediu, mobilizare sau razboiu, se va socoti după caz ca dezertor de pe un teritoriu pus sub stare de asediu, respectiv în timp de mobilizare sau razboiu.
Se considera dezertare cu complot, orice dezertare săvîrșită prin înțelegere între mai mult de doi militari.
Culpabilii de dezertare cu complot, în țara sau străinătate în timp de pace, se pedepsesc cu munca silnica pe timp mărginit, aplicându-se șefului complotului maximum pedepsei.
Pe un teritoriu sub stare de asediu, în timp de mobilizare și razboiu, culpabilii de dezertare cu complot se pedepsesc cu munca silnica pe viața sau cu moartea.
Se pedepsește cu închisoare dela 1-5 ani orice militar care vinde calul sau orice alt obiect încredințat lui pentru serviciu.
Asemenea se va pedepsi militarul care vinde orice alt animal sau mijloc de transport încredințat lui pentru serviciu și care aparține Statului.
Cu aceeași pedeapsa se va pedepsi și militarul care cu știința, cumpara aratatele animale sau obiecte.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar din trupa cu schimbul care își va instraina, fără autorizație, calul sau de serviciu, fie în timpul serviciului activ, fie în termenul prevăzut de regulamente, după terminarea serviciului sub arme.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar, care, cu voința risipește sau degradeaza, în totul sau în parte, armele, munitiunile sau alte obiecte încredințate lui pentru serviciu.
Pedeapsa nu va fi mai mare de 6 luni închisoare cînd infracțiunea s'a comis numai din neglijența.
Se pedepsește cu închisoare dela 3 luni la 1 an, orice militar care pune în gaj armele, munitiunile, obiectele de echipament sau inbracaminte, precum și orice alte obiecte aparținînd Statului și încredințate lui pentru serviciu.
Militarul sau funcționarul civil din serviciul armatei, care primește acest gaj, se pedepsește cu aceeași pedeapsa.
Cu aceelasi pedepse se vor pedepsi și acei care au comis aceleași infracțiuni în prejudiciul unei armate aliate, în timp de razboiu, care cooperează cu armata română.
Se pedepsește cu munca silnica pe timp mărginit în timp de razboiu, și cu închisoare dela 5 la 12 ani, în timp de pace, orice jaf sau distrugere de arme, obiecte de hrana, mărfuri sau obiecte aparținînd armatei, săvîrșite de militari în banda de cel puțin 3.
Dacă faptul de mai sus s'a comis cu arme, prin escaladare, efracție sau cu violenta, asupra persoanelor sau cu ocazia unui incendiu, inundație sau catastrofa de cale ferată, pedeapsa va fi moartea în timp de razboiu, iar în timp de pace munca silnica pe toată viața.
Cu toate acestea, dacă printre culpabili se afla instigatori, se vor aplica numai acestora pedepsele, din alineatele precedente, iar celorlalți coautori, pedeapsa cu un grad mai jos, dacă aceasta nu decurge de drept din pedeapsa aplicată.
Se pedepsește cu închisoare dela 2-5 ani în timp de pace și cu munca silnica pe timp mărginit în timp de razboiu, orice militar care cu intentiune strica sau distruge, în orice mod, arme, muniții, efecte, materii, unelte sau mijloace de transport de orice fel, aparținînd Statului, ori întrebuințate pentru armata, sau aparținînd navelor marinei de razboiu, fie ca erau sau nu încredințate pentru serviciu.
Pedeapsa de mai sus se aplică și militarului, care, fără autorizație legală dezarmeaza sau face improprii în orice mod, lucrări de fortificatii de orice fel, bastimente ori aeronave, aparținînd Statului sau întrebuințate pentru armata.
Pedeapsa prevăzută la articolul precedent se aplică și militarului care, cu voința ucide sau raneste, punând în afară de serviciu, orice animal întrebuințat în serviciul armatei.
Dacă infracțiunile prevăzute în cele doua articole precedente, sînt rezultatul neglijentei, nedibaciei, nesocotintei sau nepazirii dispozițiunilor legilor, regulamentelor și ordinelor date, pedeapsa va fi în timp de pace închisoarea dela 2 luni la 3 ani, iar în timp de razboiu, închisoarea dela 1-5 ani.
Se pedepsește cu moartea, în timp de razboiu, și cu munca silnica pe viața, în timp de pace, orice militar, care, cu intenție, incendiaza prin orice mijloc sau distruge cu ajutorul unor materii explosibile, edificii, clădiri, cai ferate, linii sau posturi telegrafice ori telefonice, posturi de aerostatie ori aviatie, vase de razboiu, vapoare, corăbii, șalupe, barci sau materialul lor de bord, precum și orice alte lucrări sau imobile care servesc armatei sau la apărarea tarii.
Dacă infracțiunea prevăzută de alineatul precedent este rezultatul neglijentei, nedibaciei, nesocotintei sau nepazirii dispozițiunilor legilor, regulamentelor și ordinelor date, cei vinovați se vor pedepsi cu închisoare dela 5-12 ani.
Orice militar care, cu intentiune, ascunde, arde sau distruge, în orice mod, în totul sau în parte, registre, hotărîri, acte sau documente, aparținînd autorității militare, se pedepsește cu închisoare dela 5-12 ani.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 3 ani, orice militar care în timp de pace poarta în public, decoratiuni, medalii, insigne, uniforme militare române, fără a avea dreptul, sau care poarta uniforme, decoratiuni sau medalii străine, fără a avea cuvenită autorizație.
În timp de razboiu, oricine va purta, fără drept, uniforme sau insigne militare române sau ale unei armate aliate, se va pedepsi cu munca silnica pe viața.
Abaterile dela regulile prescrise de regulamentele, instrucțiunile sau ordinele referitoare la mobilizarea armatei se pedepsesc:
1. Cu 1-6 luni închisoare corecțională, cînd infractorul este șeful garnizoanei sau agentul legalmente indatorat cu executarea dispozițiunilor referitoare la mobilizare sau cînd este militar, grad inferior, din orice element al armatei și se abate dela îndatoririle relative la primirea livretului și vizarea lui, stramutarile de domiciliu și absentarea temporară dela domiciliu.
2. Cu 3-8 ani temnita grea cînd se constata în sarcina infractorului intențiunea de a sustrage pe alții ori de a se sustrage el însuși dela serviciul militar.
Cu aceeași pedeapsa se pedepsește și ofițerul de rezerva, care în termen de 30 zile dela trecerea în aceasta pozitiune, nu comunică cercului de recrutare din care face parte sau garnizoanei unde își are domiciliul, adresa de unde poate fi chemat, sau care se face vinovat de infracțiunile prevăzute în legea ofițerilor de rezerva, cu privire la viza carnetului respectiv.
Secţiunea II Alte infracțiuniOricine, cu buna știința, nesilit și fără stirea autorităților, gazduieste un prizonier de razboiu, se pedepsește cu închisoare pînă la 2 ani.
Orice persoană care insulta o sentinela, un soldat de escorta, sau o vedeta, prin cuvinte, gesturi sau alte amenințări, este pedepsit cu închisoare dela 2 luni pînă la 1 an, iar în timp de razboiu cu închisoare dela 1 la 5 ani.
În cazul al doilea dacă se acordă - circumstanțe atenuante, pedeapsa nu poate fi mai mica de 3 luni închisoare.
Orice persoană culpabilă de lovirea sau violenta cu mana armata, în contra unei sentinele, escorte sau vedete, se pedepsește, în timp de razboiu, cu munca silnica pe viața, iar în toate celelalte cazuri cu închisoare dela 2-5 ani.
Dacă violentele nu au fost făcute cu mana armata, pedeapsa va fi în timp de razboiu munca silnica pe timp mărginit, iar în toate celelalte cazuri închisoare dela 1 -3 ani.
În caz de circumstanțe atenuante pentru primul caz, pedeapsa nu va putea fi mai mica de un an închisoare, iar în cazul al doilea, de 6 luni închisoare.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 3 ani oricine, cu buna știința va ascunde sau va lua în serviciul sau un nesupus sau un dezertor.
Se pedepsește cu închisoare dela 3 luni la 2 ani, oricine cumpara, primește în gaj sau tainuieste cu știința, precum și acel care ar primi sau deține sub orice titlu cu știința, arme, munitiuni sau orice alt obiect aparținînd armatei.
Acela, care după ce a încheiat contractul cu autoritatea militară, pentru aprovizionarea armatei în timp de mobilizare, asediu, sau razboiu, sau pentru transporturi, sau pentru obiecte de hrana, destinate a preintampina sau a se face sa înceteze calamitatea publică, se abține cu voința de a executa contractul la timpul sau la locul fixat, sau care nu executa contractul, se va pedepsi, potrivit codului penal, la paragrafele ce privesc delictele de compromitere a aprovizionarilor și frauda în furnituri publice (art. 200 și 201 cod penal).
Acela, care în timp de razboiu, mobilizare sau stare de asediu, lucrand în una din întreprinderile care executa contracte de lucrări militare, sau de transporturi, contracte care privesc ori sînt în legătură cu apărarea tarii, împiedica în orice mod executarea în totul sau în parte a acestor contracte sau face ca executarea sa nu fie în conformitate cu condițiunile contractelor, se va pedepsi potrivit dispozițiunilor art. 200 din codul penal.
Oricine care, în zona de operațiuni a unei forte militare în campanie, întrebuințează în public și fără drept insignele crucii roșii sau ale altor asemenea instituțiuni, se pedepsește cu închisoare dela 3 luni la un an.
Orice militar, care în timpul serviciului activ depune vreun jurământ, pentru cauze și scopuri ce ar veni în atingere cu jurământul depus ca ostas, ordinea publică, siguranța Statului ori Constituția și legile tarii, se pedepsește cu 6 luni pînă la 2 ani închisoare.
Se pedepsesc cu închisoare dela 2 luni pînă la un an, toți justițiabilii de consiliile de justiție de bord care ar comite una din următoarele infracțiuni:
1. Degradarea din neglijența a obiectelor de inventar sau a materialului bordului (corp, mașini, caldari, armament, barci, etc.).
2. Risipirea sau alterarea alimentelor și a materialelor, precum și a lichidelor întrebuințate la bord, fie pentru alimentare, fie pentru uzajul navei, provenită din neglijența sau nerespectarea ordinelor și regulamentelor.
3. Imbarcarea clandestina de către personalul și echipajul navei, sau de vreun pasager a armelor de foc, a armelor albe, explozivelor, a materialelor inflamabile, a mărfurilor, otravurilor, stupefiantelor și băuturilor alcoolice și a oricăror alte mărfuri.
4. Lipsa dela bord, la plecarea navei, fără a fi fost învoit și fără prejudiciul pedepsei pentru dezertare.
5. Întârzierea peste ora fixată în învoirea acordată, în caz cînd era anuntat ca intră în serviciul de quart sau de garda.
6. Divulgarea faptelor sau actelor referitoare la serviciu, care potrivit ordinelor primite trebuiau să fie ținute secret.
Adormirea la post a santinelei sau a funcționarului la bordul unei nave se pedepsește:
1. Cu închisoare dela 2-5 ani, dacă era în prezenta inamicului sau rebelilor armati.
2. Cu închisoare dela 6 luni-3 ani, dacă fapta a avut loc în timp de razboiu, însă în afară de prezenta inamicului, sau pe mare, în timp de pace.
3. Cu închisoare dela 2 luni-1 an, în toate celelalte cazuri.
Dacă culpabilul este în serviciul de quart, pedeapsa poate fi indoita.
Orice marinar sau militar ambarcat, sau orice individ făcînd parte din echipajul unei nave, care își părăsește fără autorizație nava, corvoada sau ambarcatiunea sa, este pedepsit:
1. Cu moartea sau munca silnica pe viața, dacă este în prezenta inamicului.
2. Cu, temnita grea dela 3-6 ani, dacă este în prezenta rebelilor armati;
3. Cu închisoare dela 2 luni la 1 an, în celelalte cazuri.
Se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 1 an, faptul de întrebuințare fără autorizare a unei ambarcatiuni, a unui vas al Statului sau a navei convoiate.
Orice comandant al unei nave militare care, din neglijența, lipsa de diligenta sau nepazirea regulamentelor, cauzează un abordaj, punere pe uscat sau avarie grava a navei sau a organelor ei esențiale, se pedepsește cu închisoare dela 6 luni pînă la 3 ani.
Cu aceeași pedeapsa se vor pedepsi și toți subordonatii săi, care au provocat în modul arătat mai sus, aceasta infracțiune.
Dacă infracțiunea de mai sus se va fi săvârșit cu voința, pedeapsa va fi temnita grea dela 3-10 ani.
Orice persoană nemilitara, aflată pe bord sub orice titlu, care va insulta pe comandantul sau pe ofițerii bordului, se pedepsește:
1. Cu închisoare dela 2 la 6 luni, cînd insulta sa produs în afară de serviciu.
2. Cu închisoare dela 6 luni la 1 an, cînd insulta s'a produs cu ocazia serviciului.
3. Dacă insulta sau ultragiul a fost urmată de lovirea celor arătați mai sus, pedeapsa va fi în primul caz închisoarea dela 1 la 3 ani, iar în al doilea caz închisoare dela 2 la 5 ani.
Se pedepsește de asemenea cu închisoare pînă la 3 luni, orice persoană, militară care comite una din infracțiunile arătate la art. 558, pct. 2, împotriva orisicarei alte persoane făcînd parte din echipajul vasului, și cu pedeapsa pînă la 6 luni cînd infracțiunea menționată mai sus a fost urmată de lovire.
Se pedepsește cu moartea în timp de război: orice persoană din serviciul marinei de război sau imbarcata pe o nava a Statului sau o nava convoiata care tradeaza sau preda inamicului, fie una sau mai multe din navile ce comanda, fie aprovizionari de ale marinei, fie planuri de fortificatie, arsenale, piețe de război, porturi, rade, fie parole sau secretele semnalelor, fie secretul operațiunilor, expeditiunilor sau negocierilor, precum și acela care întreține înțelegeri cu inamicul, în scopul de a favoriza planurile sale.
Cu aceeași pedeapsa, se vor pedepsi și acei care vor participa la comploturi, în scopul de a forta pe comandantul unei nave sa scoboare pavilionul, acei care vor provoca la fuga sau care vor împiedica întrunirea forțelor de uscat sau de apa în prezenta inamicului. Asemenea și orice individ român sau în serviciul României care cu voința va da concursul lui pentru a pilota o nava inamica.
Se pedepsește în timp de război cu moartea:
1. Orice individ în serviciul marinei, care procura inamicului informațiuni de natura a vătăma operațiunile maritime sau a compromite siguranța bastimentelor de război sau de comerț, a arsenalelor și stabilimentelor marinei.
2. Orice individ în serviciul marinei, care cu știința tainueste sau face sa tainuiasca spionii sau tradatorii.
3. Orice individ care se introduce pe navele de război sau pe acelea ale convoiului, într'un arsenal sau stabiliment al marinei, pentru a-și procura documente sau informațiuni în interesul inamicului.
Orice comandant de nava sau grupare de nave, care a ocazionat pierderea sau capturarea unei nave militare, pusă sub ordinele sale, se pedepsește:
1. Dacă infracțiunea s'a produs cu voința, cu moartea în timp de război și 5-12 ani închisoare în timp de pace;
2. Dacă infracțiunea s'a produs fără intenție, din orice culpa, pedeapsa va fi, în timp de pace și de război, închisoarea dela 3-8 ani.
Orice comandant de nava militară sau grupare de nave militare, vinovat în timp de război de a fi scoborit pavilionul în scopul de a se sustrage luptei, cînd el era în stare de a se apara, sau care a părăsit comandamentul sau într'o împrejurare de pericol, se va pedepsi cu moartea.
Orice ofițer secund sau șef de quart, orice individ ambarcat, care va fi ocazionat pierderea sau capturarea unei nave militare se pedepsește:
1. Dacă a procedat cu voința, în timp da război, cu moartea, iar în timp de pace cu 4-12 ani închisoare.
2. Dacă infracțiunea este comisă fără intenție, din orice culpa, cu închisoarea corecțională dela 2-5 ani.
Este pedepsit cu moartea în timp de război și cu închisoare corecțională dela 6 luni la 2 ani, în timp de pace, orice comandant al unei nave militare, care, cu voința, în caz de pierderea bastimentului sau, nu-l părăsește cel din urma.
Este pedepsit cu moartea în timp de război, orice individ ambarcat pe o nava militară, culpabil de a fi coborît fără ordinul comandantului pavilionul în timpul luptei.
Se pedepsește cu închisoare dela 2-12 ani orice individ ambarcat pe o nava militară, care în timpul luptei, fără ordinul comandantului, va provoca prin strigate, sau alte mijloace, predarea, coborirea pavilionului sau încetarea focului.
Dacă invinuitul este ofițer, pedeapsa este temnita grea de la 3-10 ani.
Se pedepsește cu închisoare dela 5-12 ani, orice comandant al unei nave sau fracțiuni din forțele navale ale marinei, în cazurile următoare:
1. Cînd, fiind în măsura sa atace sau sa lupte cu un inamic egal sau inferior în forte, ori sa ajute o nava românească sau aliata, urmărită de inamic sau angajata în lupta, sau sa distruga un convoi inamic, nu a luat nicio măsura pentru realizarea acestui scop, fără ca instrucțiuni speciale ori motive temeinice sa-l fi împiedicat;
2. Cînd, fără sa fi fost obligat de forte. superioare, sau motive legitime, a suspendat urmărirea, fie a navelor de război, fie a celor comerciale, care fugeau dinaintea sa, fie a unui inamic;
3. Cînd, de asemenea, fără motive legitime, a refuzat ajutorul uneia sau mai multor navi amice, care gasindu-se în pericol, cereau asistența sa.
Se pedepsește cu închisoare dela 6 luni la 1 an, comandantul unei navi militare, care în momentul punerii pe uscat, sau în momentul incendiului ori a naufragiului, nu a luat toate măsurile cuvenite pentru a scapa nava de pierderea totală.
Comandantul unei nave, care nu menține nava sa la postul ce i s'a hotărît pentru lupta sau care cu dela sine putere se sustrage cu nava sa dela o lupta în curs, se pedepsește cu moartea.
Comandantul unei fracțiuni dintr'o forta navala sau convoiu vinovat de a se fi separat cu unitatea ce comanda de șeful sau, ofițerul secund, șeful de quart și orice individ imbarcat, vinovați de a fi provocat aceasta separare, se pedepsește atunci cînd au lucrat cu voința:
1. Cu moartea dacă faptul a avut loc în prezenta inamicului.
2. Cu munca silnica pe timp mărginit, dacă faptul s'a petrecut în timp de război, dar nu în prezenta inamicului.
3. Cu închisoare dela 2 la 5 ani, dacă fapta s'a petrecut în timp de pace în fața rebelilor.
În toate celelalte cazuri, pedeapsa va fi de 3 la 6 luni închisoare.
Dacă infracțiunile dela articolul precedent au fost rezultatul unei simple neglijente, pedeapsa va fi după cum urmează:
În cazul prevăzut sub numărul 1, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit; în cele prevăzute sub numărul 2, pedeapsa va fi închisoare dela 2 la 5 ani; în cazul prevăzut la punctul 3, alin. 1, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 1 an, și alin. 2, închisoarea pînă la 3 luni.
În caz de parasire forțată a navei, comandantul care nu a făcut tot ce depinde de el, pentru a se pune la dispoziția șefului sau în cel mai scurt timp, se pedepsește în timp de război, cu închisoare dela 1 la 5 ani, iar în timp de pace cu închisoare pînă la 3 luni.
Orice comandant de nava sau grup de nave care cu voința, abandoneaza un convoi cu conducerea și paza căruia fusese însărcinat, se pedepsește în timp de război cu moartea și în timp de pace cu închisoarea, dela 2 luni la 1 an și destituirea.
Dacă drept urmare a neglijentei sale, comandantul însărcinat cu conducerea convoiului, s'a găsit izolat de toate sau de o parte din navele încredințate escortei sale, este pedepsit în timp de război cu închisoarea pînă la 5 ani, dacă, este ofițer, iar în timp de pace cu închisoare pînă la 6 luni.
Comandantul unei fracțiuni din forțele navale, militare, care cu voința, nu a îndeplinit misiunea cu care era însărcinat, se pedepsește cu moartea, dacă misiunea i-a fost data în timp de război, sau era referitoare la operațiuni de război.
În toate celelalte cazuri, pedeapsa va fi, închisoarea dela 5-12 ani.
Cînd misiunea nu a fost îndeplinită, datorită neglijentei, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 2 ani, cînd faptul s'a săvârșit în timp de război, sau era referitor la o operațiune de război.
În toate celelalte cazuri, pedeapsa va fi dela 6 luni la 1 an închisoare.
Orice ofițer ambarcat pe o nava militară, culpabil de a se fi îndepărtat cu voința dela ordinele primite și prin aceasta ar fi provocat nereusita misiunii ce-i fusese încredințată, se pedepsește cu închisoare dela 2 luni la 2 ani.
Orisicine, care fiind ambarcat pe o nava a marinei militare sau militarizata, și care în momentul naufragiului nu executa ordinul comandantului, ori o părăsește fără ordin, sau se indeparteaza dela locul naufragiului sau dela plaja apropiată, se pedepsește dacă este ofițer, asimilat sau grad inferior din marina, cu munca silnica pe timp mărginit; dacă nu este marinar, cu închisoare dela 1 la 5 ani.
Refuzul de a executa un ordin de serviciu în caz de naufragiu, incendiu, abordaj, punere pe uscat sau manevra și oridecateori nava este în pericol, se pedepsește în timp de război cu moartea, iar în timp de pace cu munca silnica pe timp mărginit.
Oricine va produce panica la bord în împrejurările prevăzute la alineatul de mai sus, se va pedepsi în timp de razboiu cu moartea, iar în timp de pace cu munca silnica pe timp mărginit.
Oricine din neatentie, nesocotinta, neglijența, nerespectarea legilor, regulamentelor sau dispozițiunilor date, provoacă incendiu pe o nava, se va pedepsi cu închisoare dela 1-5 ani.
Cu aceeași pedeapsa se va pedepsi și orice marinar sau militar ambarcat sau orice individ făcînd parte din echipajul unei nave, care își părăsește postul ce i s'a încredințat, în caz de incendiu.
Orice individ ambarcat pe o nava militară, culpabil de a fi format un complot contra autorității comandantului, sau contra siguranței navei, se pedepsește cu munca silnica dela 5-10 ani.
Orice pilot, culpabil de a fi provocat cu voința pierderea unei nave a marinei, sau a unei nave făcînd parte dintr'un convoiu, se pedepsește în timp de război cu moartea și cu munca silnica pe timp mărginit în timp de pace; dacă faptul s'a săvârșit din neglijența, pedeapsa va fi dela 1-5 ani închisoare.
Dacă un pilot, cu voința, a cauzat punerea pe uscat a unei nave, se pedepsește cu închisoarea dela 5-12 ani, iar dacă faptul s'a petrecut din neglijența, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 2 ani.
Dacă un pilot a părăsit cu voința nava, în prezenta inamicului, după ce s'a angajat sa o conducă, se va pedepsi cu moartea, iar dacă acest fapt s'a petrecut în fața unui pericol, însă nu în prezenta inamicului, pedeapsa va fi închisoarea dela 2-5 ani.
Comandantii și tot personalul de bord al unei nave nemilitare, făcînd parte dintr'un convoiu militar, sînt considerați din punctul de vedere al codului de fața ca și personalul marinei militare, pe tot timpul cat nava face parte din convoiu.
Orice comandant al unei nave de comerț sub pavilion român, care refuza sa dea ajutor unei nave militare în pericol, se pedepsește cu închisoare corecțională dela 6 luni la 2 ani.
Orisicine, prin orice mijloc, favorizează plecarea fără voie dela bord a marinarilor sau altor persoane imbarcate pe o nava a marinei militare, se va pedepsi de către instanța competența cu închisoare dela 1 la 6 luni.
Cu aceeași pedeapsa, se vor pedepsi și acei care, în chipul arătat mai sus, favorizează sustrageri de materiale de pe bordul navei, fără prejudiciul pedepselor mai grave, de va fi cazul.
Orice crime sau delicte, comise pe bordul unei nave, luate sau capturate, sînt considerate și pedepsite ca și cînd s'ar fi comis la bordul unei nave a marinei militare de război.
Toate persoanele ambarcate pe o nava a marinei militare, în caz de pierderea navei și pînă la îndeplinirea tuturor formelor legale pentru debarcare, rămîn supuse dispozițiunilor acestui cod.
Oricine va sbura cu un avion sau orice aeronava aparținînd armatei, fără o prealabilă autorizațiune, va fi pedepsit cu închisoare dela 2 luni la 1 an.
Dacă cel care va sbura în condițiunile alin. de mai sus, nu poseda nici brevet de pilot, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 2 ani.
Dacă după un asemenea sbor va urma un accident ce va aduce distrugerea sau numai degradarea aparatului, pedeapsa va fi dela 6 luni la 3 ani.
Oricine, din neglijența, lipsa de diligenta, cauzează distrugerea sau degradarea materialului, pedeapsa va fi dela 6 luni la 3 ani, iar cînd infractorul cauzează moartea unui om, pedeapsa va fi dela 2 ani la 6 ani.
Orice militar care dezerteaza cu un avion sau aeronava aparținînd armatei, va fi pedepsit cu indoitul pedepselor prevăzute în art. 520 și 521.
Dacă, după aterisare, cu voința, va distruge aparatul, pedeapsa va fi munca silnica dela 5-15 ani.
Dacă dezertarea va fi în țara străină, pedeapsa ce se va aplica va fi dela 10-20 ani munca silnica.
În timp de război, dezertarea dela alin. 1, art. precedent, va fi pedeapsa cu munca silnica dela 5-15 ani, iar infracțiunile dela alin. 2 și 3, cu moartea.
Orice pilot, care avînd o însărcinare în timpul luptelor, părăsește misiunea sa, fără a fi, într'un caz de forta majoră, va fi pedepsit cu moartea sau cu munca silnica pe vieata.
Ofițerii care la promulgarea legii de fața se găsesc în corpul magistraților militari, vor continua, sa rămînă pînă la clasarea lor definitivă, după care data cei care nu vor fi clasați ca magistrați militari, se vor trimite în arma lor, timpul petrecut în justiția militară socotindu-li-se drept stagiu pentru inaintare.
Vor fi clasați definitiv magistrații militari:
a) Ofițerii care se găsesc inaintati pe specialitatea justiției militare și contencios, conform art. 60 din legea inaintarilor în armata sau clasați ca atare; ... b) Ofițerii care funcționează de cel puțin 2 ani neintrerupti în cadrele justiției militare. ...Ceilalți ofițeri vor fi clasați în urma examenului prevăzut de art. 77, alin. d; 79, 80 și 81, cu dispensa stagiului la trupa.
Ofițerii care la data promulgării legii de fața sînt mutati din justiția militară, la alte servicii ale armatei, prin hotărîrea Consiliului superior al armatei, rămîn definitiv scoși din cadrele acestei specialități.
Aceste clasari și confirmări trebuiesc să fie definitiv făcute, cel mult 2 luni după promulgarea legii de fața.
Ofițerilor din Corpul magistraților militari, care pînă la data promulgării legii de fața, au făcut parte din Serviciul contencios și Serviciul justiției din Ministerul Apărării Naționale, li se va considera ca stagiu la consiliul de razboiu, în vederea inaintarii în grad, timpul petrecut la aceste servicii.
De asemenea, stagiul făcut pînă la promulgarea legii de fața, de ofițerii justiției militare, în funcțiunile indicate la art. 58, lit. D, din regulamentul legii inaintarilor în armata, se considera valabil în vederea inaintarii.
După îndeplinirea formalităților referitoare la confirmarea magistraților militari, Ministerul Apărării Naționale va întocmi anuarul magistraților militari, înscriși pe grade și vechime, din care se vor lua exclusiv magistrații militari pentru încadrarea instanțelor militare, potrivit legii de fața.
Aceasta încadrare trebuie să fie facuta cel mult pînă la punerea în aplicare a legii de față.
Direcțiile justiției militare și contencios din Ministerul Apărării Naționale și Serviciul contencios din Ministerul Aerului și Marinei, vor fi încadrate numai cu ofițeri din Corpul magistraților militari.
În caz de lipsa de ofițeri combatanti sau magistrați, cu grade corespunzătoare diferitelor funcțiuni din justiția militară, pot fi intrebuintati ca presedinti, consilieri, judecători de instrucție sau procurori militari, ofițeri cu un grad imediat inferior celor prevăzuți în legea de fața, fără a se putea cobori, pentru funcțiunea de președinte, sub gradul de maior și pentru judecători, sub gradul de căpitan, iar, în lipsa, în mod provizoriu, ofițeri de diferite arme, de preferinta titrati sau din acei care au servit în justiția militară.
Aceștia vor fi înlocuiți de drept, cu magistrați militari disponibili.
Procesele, aflate în curs de instrucție sau judecata la punerea în aplicare a legii de față, se vor instrui și judeca de noile instanțe competente, conform codului de fața, aplicându-se sancțiunile din vechiul cod, întrucât ele ar fi în favoarea infractorului.
Codul de fața va intră în vigoare după 2 luni dela data publicării lui în Monitorul Oficial.*)
Codul justiției militare din 1881 și toate modificările lui anterioare acestei legi se abroga.
----------------
-------------
| Version Date: | N/A |
|---|---|
| Original Publication Date: | 20.03.1937 |
| This Version Valid From: | 20.03.1937 |
| This Version Valid To: | Not specified |
| Is Latest Version: | Yes |
| Document Type: | CODUL |
| Emitent: | N/A |
| Publicat în: | Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 20 martie 1937 |
No related versions found.
| Section | Operation | Act |
|---|---|---|
| Actul | ABROGAT DE | LEGE 30 12/11/1968 |
| ART. 416 | MODIFICAT DE | DECRET-LEGE 488 06/03/1944 |
| ART. 421 | ABROGAT DE | DECRET 302 09/09/1952 |
| Section | Operation | Act |
|---|---|---|
| Actul | ABROGAT DE | LEGE 30 12/11/1968 |
| ART. 416 | MODIFICAT DE | DECRET-LEGE 488 06/03/1944 |
| ART. 421 | ABROGAT DE | DECRET 302 09/09/1952 |
| Section | Reference Type | Act |
|---|---|---|
| Actul | ABROGAT DE | LEGE 30 12/11/1968 |
| ART. 412 | REFERIT DE | DECRET-LEGE 488 06/03/1944 |
| ART. 414 | REFERIT DE | DECRET-LEGE 488 06/03/1944 |
| ART. 415 | REFERIT DE | DECRET-LEGE 488 06/03/1944 |
| ART. 416 | MODIFICAT DE | DECRET-LEGE 488 06/03/1944 |
| ART. 421 | ABROGAT DE | DECRET 302 09/09/1952 |