| Document ID: | 43737 |
|---|---|
| Source URL: | https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentA... |
| Scraped At: | 2026-09-09 10:29:11 |
| Last Updated: | 2026-09-11 17:23:44 |
| Valid From: | 16.05.2003 |
| Latest Version: | Yes |
| Status: | ABROGATED on 21.12.2006 |
| Abrogated By: | OUG 119 21/12/2006 |
| Meta tags: |
|
|---|---|
| Detail metadata: |
|
privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene
PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 16 mai 2003Parlamentul României adopta prezenta lege.
Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, instanţele judecătoreşti române sunt competente să soluţioneze litigiile dintre o parte română şi o parte străină sau numai dintre străini, persoane fizice ori persoane juridice, dacă pârâtul sau cel puţin unul dintre pârâţi îşi are domiciliul, reşedinţa ori fondul de comerţ în România.
Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemată în judecata în faţa instanţelor din alt stat membru, respectiv în faţa instanţelor române, după cum urmează:
a) în materie contractuală, la instanţa statului pe al cărui teritoriu se afla locul de executare. În sensul prezentului articol, prin loc de executare se înţelege, în cazul vânzării de mărfuri, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile, iar în cazul prestărilor de servicii, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile; ... b) în materia obligaţiei de întreţinere, la instanţa statului pe al cărui teritoriu se afla domiciliul sau reşedinţa creditorului, dacă cererea este formulată pe cale principala. În cazul în care cererea privind pensia de întreţinere este formulată pe cale accesorie, este competenţa instanţa care, potrivit legii, este chemată să soluţioneze cererea principala; ... c) în materie delictuala, la instanţa statului pe al cărui teritoriu s-a produs sau urmează să se producă prejudiciul; ... d) în cazul acţiunii civile în despăgubiri sau în restituire de bunuri ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, la instanţa investită cu soluţionarea acţiunii penale, dacă acea instanţa este competenţa, conform legislaţiei naţionale, să soluţioneze acţiunea civilă; ... e) în cazul litigiilor rezultate în urma funcţionarii unei sucursale, agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se afla sucursala, agenţia sau unitatea în cauza; ... f) în cazul fondatorului, administratorului sau beneficiarului unui fond creat în temeiul unui statut, document scris sau unei convenţii verbale, cu confirmare scrisă, în faţa instanţelor din statul membru unde fondul în cauza îşi are sediul; ... g) în cazul unui litigiu referitor la plata unei remuneraţii pretinse pentru salvarea unei incarcaturi sau a unor mărfuri, la instanţa competenţa sa dispună sechestrarea încărcăturii ori a mărfii în vederea obţinerii unei astfel de plati, dacă pârâtul detinea, la momentul operaţiei de salvare, un drept asupra încărcăturii sau a mărfii. ...Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru mai poate fi chemată în judecata:
a) în cazul unei cereri în revendicare, îndreptată împotriva mai multor pârâţi, la instanţa statului pe al cărui teritoriu se afla domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâţi, dacă datorită raportului de conexitate dintre cereri exista interesul judecării lor împreună; ... b) într-o cerere intemeiata pe obligaţia de garanţie, la instanţa competenţa să soluţioneze cererea privind obligaţia principala; ... c) în cazul unei acţiuni pe temei contractual care poate fi conexata unei acţiuni reale imobiliare îndreptate împotriva aceleiaşi persoane, la instanţa în a carei raza teritorială este situat imobilul; ... d) în cazul unei cereri întemeiate pe acelaşi act sau fapt ca şi o alta acţiune anterioară, în faţa instanţei la care se afla pe rol aceasta. ... Secţiunea a 2-a Competenţa în materie de asigurăriÎn materie de asigurări competenţa se determina potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.
În cazul asigurării de răspundere civilă sau al asigurării de bunuri imobile, asiguratorul poate fi chemat în judecata şi în faţa instanţelor din statul pe al cărui teritoriu s-a produs prejudiciul. Aceleaşi instanţe sunt competente dacă exista bunuri mobile acoperite de aceeaşi poliţa de asigurare, iar paguba a fost cauzată de acelaşi eveniment neprevăzut.
În cazul asigurării de răspundere civilă, asiguratorul poate fi chemat în judecata în faţa instanţei dintr-un stat membru sau din România, la care partea vătămată a introdus cerere împotriva asiguratului.
Se poate deroga, de asemenea, în ceea ce priveşte instanţa competenţa să soluţioneze litigiul născut dintr-un contract de asigurare, dacă asigurarea acoperă unul sau mai multe dintre următoarele riscuri:
a) pagube produse navelor maritime, instalaţiilor din zona de coasta sau din largul marii ori aeronavelor, rezultate în urma utilizării lor în scopuri comerciale; ... b) pagube produse bunurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele călătorilor, atunci când tranzitul este integral sau parţial efectuat cu nave maritime ori aeronave; ... c) răspunderea decurgând din utilizarea sau exploatarea navelor, instalaţiilor ori aeronavelor menţionate la lit. a), cu excepţia răspunderii pentru vătămări corporale produse călătorilor sau pentru pierderea ori deteriorarea bagajelor acestora; ... d) răspunderea pentru pierderile sau daunele cauzate bunurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele călătorilor, atunci când tranzitul este integral sau parţial efectuat cu nave maritime ori aeronave. ... Secţiunea a 3-a Competenţa în privinta contractelor încheiate cu consumatoriiUn consumator poate introduce o acţiune împotriva celeilalte părţi fie la instanţele din România ori din statul membru în care aceasta îşi are domiciliul sau sediul, fie la instanţele din locul unde consumatorul îşi are domiciliul ori, după caz, sediul.
Angajatorul având domiciliul sau sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemat în judecata:
a) în faţa instanţelor din statul respectiv; ... b) în faţa instanţelor din România sau din statul membru în care angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea ori unde se afla ultimul loc în care acesta şi-a desfăşurat activitatea. Dacă angajatul nu-şi desfăşoară sau nu şi-a desfăşurat în mod obişnuit activitatea pe teritoriul aceleiaşi tari, sunt competente instanţele din locul unde este sau a fost situat domiciliul ori, după caz, sediul angajatorului. ...De la dispoziţiile prezentei secţiuni nu se poate face derogare decât printr-un acord încheiat după naşterea litigiului sau care permite angajatului sa introducă acţiuni la alte instanţe decât cele indicate în cadrul prezentei secţiuni.
Secţiunea a 5-a Competenţa exclusivaSoluţionarea acţiunilor reale imobiliare este exclusiv de competenţa instanţelor statului pe al cărui teritoriu este situat imobilul.
Litigiile privind constituirea şi încetarea societăţilor comerciale şi a altor persoane juridice, cele privind modificarea actului constitutiv şi/sau a statutului, precum şi cele vizând valabilitatea deciziilor organelor acestora sunt de competenţa instanţei statului pe al cărui teritoriu se afla sediul persoanei juridice. Pentru determinarea sediului instanţa aplica normele sale de drept internaţional privat.
Acţiunile care au ca obiect valabilitatea inscrierilor în registre publice sunt de competenţa instanţelor statului pe al cărui teritoriu se păstrează registrele.
Acţiunile privind înregistrarea sau valabilitatea brevetelor, marcilor, desenelor şi modelelor, precum şi a altor drepturi analoage care necesita depunerea sau înregistrarea sunt de competenţa instanţelor statului pe al cărui teritoriu a fost solicitată ori a avut loc depunerea sau înregistrarea ori unde se considera, potrivit legislaţiei în vigoare, ca a avut loc aceasta.
Acţiunile privitoare la executarea hotărârilor sunt de competenţa instanţelor din statul pe al cărui teritoriu a fost sau urmează să fie executată hotărârea.
Convenţia părţilor cu privire la soluţionarea oricărui litigiu care a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat inlatura competenţa oricăror alte instanţe, stabilită potrivit prezentei legi, dacă este încheiată în forma scrisă sau în orice alt mod care să ateste, potrivit legii ori uzantelor din comerţul internaţional, intenţia părţilor cu privire la stabilirea instanţei competente.
Instanţa sesizată cu o cerere pentru care competenţa aparţine exclusiv instanţei dintr-un alt stat îşi declara din oficiu lipsa de competenţa.
Secţiunea a 6-a Verificarea competentei şi a admisibilităţiiÎnfăţişarea pârâtului în faţa instanţei române la care este chemat în judecata are ca efect recunoaşterea de drept a competentei acestei instanţe, cu excepţia cazurilor de competenţa exclusiva prevăzute de prezenta lege sau dacă înfăţişarea are ca obiect contestarea competentei.
Pot fi solicitate instanţei române măsuri provizorii şi conservatorii, potrivit legii române, chiar dacă pentru soluţionarea fondului cauzei ar fi competenţa o instanţa dintr-un stat membru.
Secţiunea a 8-a Litispendenta şi conexitateDacă acţiunile aflate în raport de conexitate intră în competenţa exclusiva a mai multor instanţe, instanţa română, în cazul în care nu a fost sesizată prima, îşi declina competenţa în favoarea primei instanţe sesizate.
În sensul prezentei secţiuni, o instanţa dintr-un stat membru sau din România este considerată sesizată:
a) la data la care a fost depus actul de sesizare sau un alt act echivalent la instanţa respectiva, cu condiţia ca reclamantul sa fi luat măsurile necesare pentru ca actul să fie înmânat pârâtului, dacă avea aceasta obligaţie potrivit legii; sau ... b) în cazul în care actul trebuie comunicat înainte de a fi depus la instanţa, la data la care actul a fost primit de autoritatea responsabilă cu comunicarea acestuia, dacă, potrivit legii, reclamantul a luat măsurile necesare pentru ca acesta să fie depus la instanţe. ...O hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută de plin drept în România, în condiţiile prezentei legi.
Hotărârea pronunţată într-un stat membru nu poate fi recunoscută în unul dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român; ... b) hotărârea a fost pronunţată în lipsa pârâtului, iar instanţa constata ca actul de sesizare a instanţei sau un alt act echivalent nu a fost înmânat în timp util, astfel încât pârâtul să aibă posibilitatea de a-şi pregati apărarea, cu condiţia ca pârâtul sa fi exercitat căile de atac împotriva hotărârii, dacă a avut posibilitatea sa o facă; ... c) hotărârea este ireconciliabila cu o hotărâre pronunţată de o instanţa română într-un litigiu între aceleaşi părţi; ... d) hotărârea este ireconciliabila cu o hotărâre pronunţată anterior de o instanţa dintr-un stat membru sau dintr-un stat terţ, între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect, dacă hotărârea anterioară îndeplineşte condiţiile pentru a fi recunoscută în România. ...Instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii unui stat membru şi nici la modificarea ei.
Instanţa română poate suspenda acţiunea prin care se solicita recunoaşterea unei hotărâri pronunţate de o instanţa dintr-un stat membru în cazul în care, împotriva hotărârii a carei recunoaştere se cere, se introduce o cale de atac ordinară.
Secţiunea a 2-a Executarea hotărârilor pronunţate în statele membreHotărârile pronunţate într-un stat membru şi care sunt executorii, potrivit legii instanţelor care le-au pronunţat, vor fi puse în executare în România pe baza încuviinţării date, la cererea părţii interesate, de către tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori sediul partea împotriva căreia se solicita executarea sau în a cărui circumscripţie urmează să se efectueze executarea.
Până la expirarea termenului pentru introducerea recursului sau, după caz, până la soluţionarea acestuia nu pot fi luate decât măsuri de conservare a bunurilor părţii împotriva căreia se urmăreşte executarea.
Hotărârea pronunţată într-un stat membru prin care se dispune plata de penalităţi este executorie în România numai dacă suma ce urmează să fie plătită a fost stabilită în mod definitiv de instanţa din statul membru de origine.
Reclamantul care, în statul membru de origine, a beneficiat în întregime sau doar parţial de asistenţa juridică gratuita, de scutiri ori reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedura va beneficia, în cadrul procedurii prevăzute de prezenta secţiune, de cea mai favorabilă forma de asistenţa juridică şi scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecată prevăzute de legea română.
Persoana care cere încuviinţarea executării hotărârii nu poate fi obligată să depună cauţiune ori vreo alta garanţie pentru aceasta cerere pe motiv ca este cetăţean străin sau că nu îşi are domiciliul ori sediul în România.
În cazul acţiunii introduse în România pentru încuviinţarea executării hotărârii pronunţate într-un stat membru nu se percepe nici un impozit sau taxa proporţională cu valoarea litigiului în cauza.
Secţiunea a 3-a Dispoziţii comuneInstanţa sau autoritatea competentă din România care a pronunţat hotărârea a carei recunoaştere ori executare se cere într-un stat membru eliberează, la cererea oricărei părţi interesate, un certificat, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
În cazul documentelor prevăzute la art. 55 şi 56, precum şi pentru documentul de numire a unui mandatar special nu este necesară legalizarea sau o formalitate echivalenta.
Tranzacţiile judiciare care au fost aprobate de o instanţa în cursul unui proces şi care sunt executorii în statul membru în care au fost încheiate sunt executorii şi pe teritoriul României, în aceleaşi condiţii ca şi actele autentice. Instanţa sau autoritatea competentă din statul membru în care a fost aprobată tranzacţia eliberează, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, un certificat potrivit anexei nr. 1.
Fără a se aduce atingere dispoziţiilor mai favorabile ale legilor naţionale, persoanele domiciliate pe teritoriul României sau al unui stat membru, care sunt urmărite în faţa instanţelor penale din alte state membre pentru o infracţiune săvârşită din culpa, pot fi judecate şi în lipsa, cu condiţia să fie reprezentate. Instanţa sesizată poate dispune totuşi citarea părţii; în caz de neprezentare, hotărârea pronunţată în cadrul acţiunii civile fără ca persoana interesată sa fi avut posibilitatea de a-şi pregati apărarea poate să nu fie recunoscută sau executată în România, potrivit legii naţionale.
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
Prezenta lege intră în vigoare în termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
NICOLAE VACAROIU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
VALER DORNEANU
Bucureşti, 9 mai 2003.
Nr. 187.
CERTIFICATUL
menţionat la art. 55, 56 şi 59 din lege
1. Statul membru de origine
2. Instanţa sau autoritatea competentă care eliberează certificatul
2.1. Numele
2.2. Adresa
2.3. Telefon/fax/e-mail
3. Instanţa care a pronunţat hotărârea/a aprobat tranzacţia judiciară*)
3.1. Tipul instanţei
3.2. Locul instanţei
4. Hotărârea/tranzacţia judiciară*)
4.1. Data
4.2. Numărul de referinţa
4.3. Părţile în cauza:
4.3.1. Numele reclamantului (reclamanţilor)
4.3.2. Numele pârâtului (pârâţilor)
4.3.3. Numele celeilalte (celorlalte) părţi, dacă este cazul
4.4. Data inmanarii actului de instituire a acţiunii
4.5. Textul hotărârii/tranzacţiei judiciare*), anexat la prezentul certificat
5. Numele părţilor care au beneficiat de asistenţa juridică
Hotărârea/tranzacţia judiciară*) este executorie în statul membru de origine împotriva:
Numele: ........................................................
Întocmit la ............, la data de ...........................
Semnatura şi/sau ştampila ......................................
---------
CERTIFICATUL
menţionat la art. 58 din lege
1. Statul membru de origine
2. Autoritatea competenţa care eliberează certificatul
2.1. Numele
2.2. Adresa
2.3. Telefon/fax/e-mail
3. Autoritatea care a atribuit actului autenticitate
3.1. Autoritatea care a participat la întocmirea actului autentic (dacă este cazul)
3.1.1. Numele şi desemnarea autorităţii
3.1.2. Locul autorităţii
3.2. Autoritatea care a înregistrat actul autentic (dacă este cazul)
3.2.1. Tipul autorităţii
3.2.2. Locul autorităţii
4. Actul autentic
4.1. Descrierea actului
4.2. Data:
4.2.1. la care actul a fost întocmit;
4.2.2. dacă este diferita, la care actul a fost înregistrat
4.3. Numărul de referinţa
4.4. Părţile în cauza:
4.4.1. Numele creditorului
4.4.2. Numele debitorului
5. Textul hotărârii executorii, anexat la prezentul certificat
Actul autentic este executoriu împotriva debitorului în statul membru de origine.
Întocmit la ............., la data de ..............
Semnatura şi/sau ştampila ..........................
-------------
| Version Date: | N/A |
|---|---|
| Original Publication Date: | 16.05.2003 |
| This Version Valid From: | 16.05.2003 |
| This Version Valid To: | Not specified |
| Is Latest Version: | Yes |
| Document Type: | LEGE |
| Emitent: | N/A |
| Publicat în: | Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 16 mai 2003 |
No related versions found.
| Section | Operation | Act |
|---|---|---|
| Actul | ABROGAT DE | OUG 119 21/12/2006 |
| Section | Operation | Act |
|---|---|---|
| Actul | ABROGAT DE | OUG 119 21/12/2006 |
| Section | Reference Type | Act |
|---|---|---|
| Actul | REFERIRE LA | CONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 74 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | LEGE 105 22/09/1992 |
| Section | Reference Type | Act |
|---|---|---|
| Actul | ABROGAT DE | OUG 119 21/12/2006 |
| Actul | PROMULGAT DE | DECRET 271 08/05/2003 |
| Actul | REFERIT DE | HG 1052 04/09/2003 |
| Actul | REFERIT DE | STRATEGIE 04/09/2003 |