LEGE nr. 12 din 14 mai 1968

cu privire la apărarea, conservarea şi folosirea terenurilor agricole

EMITENT

MAREA ADUNARE NAŢIONALA

EXPUNERE DE MOTIVE

Pămîntul constituie într-o serie de ramuri ale economiei naţionale şi în primul rind în agricultura, cel mai important mijloc de producţie.

Întinderea limitată a pămîntului agricol şi în special a celui arabil impune folosirea lui raţională şi completa.

Deşi s-au obţinut însemnate realizari pe linia valorificării în producţia agricolă a unor mari suprafeţe de teren folosite neeconomic, totuşi se constată că anual rămîn unele suprafeţe, în special arabile, necultivate, iar pe alte terenuri, în suprafaţa destul de mare, nu se aplică întregul complex de măsuri agrotehnice indicate.

Deosebit de aceasta, sînt numeroase cazuri de risipa a terenurilor agricole.

Dispoziţiile legale privind terenurile agricole şi în special cele arabile s-au dovedit insuficiente şi parţial depăşite.

Deşi este necesară o reglementare unitară a întregului fond funciar din Republica Socialistă România printr-un cod al acestuia, pînă la elaborarea lui prezintă urgenta o reglementare care să asigure măsuri eficiente de protecţie şi creştere a suprafeţei terenurilor agricole.

În acest scop, s-a adoptat Legea cu privire la apărarea, conservarea şi folosirea terenurilor agricole.

Dezvoltarea intensiva şi multilaterala a agriculturii noastre socialiste impune - pe lîngă efortul urias pe care statul îl depune în dezvoltarea bazei ei tehnico-materiale - şi un efort continuu pentru sporirea şi folosirea cît mai eficienta a suprafeţei agricole şi în special a celei arabile, în care scop s-au prevăzut în lege o serie de reglementări.

Astfel, pe lîngă interdicţia generală de a se micşora şi schimba destinaţia terenurilor agricole prin folosirea lor în alte scopuri decît producţia agricolă vegetala, s-a prevăzut obligaţia pentru toţi posesorii de terenuri de a lucra şi cultiva întreaga suprafaţa ce poseda, conform regulilor agrotehnice, precum şi de a identifica şi cultiva toate terenurile folosite neeconomic, cum sînt: terenurile afectate de eroziune, salinizate, nisipurile, cele cu exces de umiditate, tufarisurile, maracinisurile, pilcurile de arborete care nu au roluri de protecţie sau producţie forestieră, drumurile de exploatare inutile şi altele, pentru sporirea suprafeţei agricole.

În legătură cu folosirea terenurilor agricole, se menţionează că anual se scot din circuitul agricol importante suprafeţe pentru construcţii de fabrici, uzine, şosele, locuinţe, depozite, parcuri etc., schimbindu-li-se definitiv sau temporar destinaţia agricolă vegetala.

De cele mai multe ori, pentru aceste obiective se iau terenuri din cele mai bune pentru agricultura, terenuri arabile sau din cele pe care s-au făcut investiţii pentru intensificarea producţiei agricole (lucrări de îmbunătăţiri funciare, plantaţii de vii şi pomi etc.), terenuri plane care nu necesita amenajări speciale şi care permit, în felul acesta, proiectanţilor, sa dea soluţii constructive mai uşoare şi mai ieftine pentru sectorul respectiv, fără însă a se tine seama de producţia agricolă ce nu se mai realizează pe terenurile respective.

De aceea, este necesar ca amplasarea obiectivelor industriale, agrozootehnice şi social-culturale să se facă, de regula, pe terenuri situate în perimetrul construit al oraşelor sau vatra satelor, precum şi pe terenuri improprii producţiei agricole, iar folosirea terenurilor agricole în alte scopuri decît producţia agricolă vegetala să se poată face numai în cazuri excepţionale, cu aprobarea prealabilă a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri.

În valoarea lucrărilor de investiţii pentru care se folosesc terenuri agricole trebuie să se cuprindă şi valoarea terenului, inclusiv cheltuielile făcute pentru intensificarea producţiei agricole.

Aceasta măsura este necesară, deoarece agricultura trebuie să recupereze lipsa de producţie de pe terenurile folosite în alte scopuri decît producţia agricolă vegetala, prin investiţii suplimentare, fie pentru intensificarea producţiei pe alte terenuri, fie pentru punerea în producţia vegetala a altor terenuri (mlastini, terenuri inundate şi altele).

S-au prevăzut, de asemenea, măsuri pentru înlăturarea risipei de terenuri agricole şi repunerea în producţia agricolă a terenurilor a căror destinaţie a fost temporar schimbată.

Totodată, s-a prevăzut obligaţia ca în termen de 6 luni Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate, sa revizuiasca normativele privind distanţele de protecţie sau siguranţa a diferitelor obiective industriale, cai de comunicaţii, surse de apa şi altele asemenea, astfel ca acestea să fie reduse la strictul necesar.

De asemenea, s-a prevăzut obligaţia ca, în acelaşi termen, să se revizuiasca normativele cu privire la delimitarea vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, pentru a se stavili tendinta nejustificată de extindere a acestora pe terenuri agricole şi în special durabile.

S-au prevăzut măsuri privind schimbarea categoriei de folosinţă agricolă, precum şi sarcini pentru Consiliul Superior al Agriculturii de a organiza introducerea cadastrului funciar şi măsuri de economisire şi folosire raţională a terenurilor agricole prin lucrări de organizare a teritoriului.

Pentru a se asigura aplicarea eficienta a prevederilor legii, s-au prevăzut sancţiuni contravenţionale şi penale.

Pămîntul, principalul mijloc de producţie agricolă, reprezintă un bun naţional de care este strins legată creşterea avutiei naţionale şi bunăstarea întregului popor.

Apărarea, conservarea, ameliorarea şi folosirea completa şi eficienta a pămîntului constituie o înaltă îndatorire patriotica pentru toate organele şi organizaţiile de partid, de stat, cooperatiste şi obşteşti, pentru toţi cetăţenii tarii.

Degradarea pămîntului şi sustragerea lui de la destinaţia principala - producţia agricolă - aduc mari daune economiei naţionale şi prejudiciază dezvoltarea viitoare a tarii.

În scopul apărării, conservării şi folosirii rationale a pămîntului, precum şi al creşterii potenţialului lui productiv,

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Articolul 1

Micşorarea suprafeţei terenurilor agricole - arabile, plantate cu pomi, viţă de vie şi arbuşti fructiferi, păşuni şi fîneţe naturale - precum şi schimbarea destinaţiei lor în alte scopuri decît producţia agricolă vegetala sînt interzise, în afară de cazurile prevăzute în prezenta lege.

Articolul 2

Posesorii, cu orice titlu, de terenuri agricole, sînt obligaţi sa lucreze şi sa cultive întreaga suprafaţa de teren ce poseda, cu respectarea regulilor agrotehnice, şi să asigure conservarea şi ameliorarea terenurilor prin lucrări de îmbunătăţiri funciare şi de fertilizare a solului.

Articolul 3

Pentru sporirea suprafeţei agricole, îndeosebi a celei arabile, posesorii de terenuri sînt obligaţi sa identifice şi sa cultive toate terenurile proprii folosite neeconomic, cum sînt: terenurile afectate de eroziune, salinizate, nisipurile, cele cu exces de umiditate, tufarisurile, maracinisurile, pilcurile de arborete care nu au rol de protecţie sau producţie forestieră, drumurile de exploatare inutile, cele din incintele organizaţiilor socialiste şi alte terenuri asemănătoare.

Organizaţiile socialiste de stat neagricole, care nu pot asigura punerea în producţie agricolă a terenurilor ce poseda, sînt obligate să le predea spre cultivare, fără plata, organizaţiilor agricole socialiste vecine.

Articolul 4

Amplasarea obiectivelor industriale, agrozootehnice şi social-culturale se va face, de regula, pe terenuri situate în perimetrul construibil al oraşelor sau în vatra satelor, precum şi pe terenuri improprii producţiei agricole.

Articolul 5

Ocuparea şi folosirea, definitiv sau temporar, a terenurilor agricole situate în afară vetrei satelor sau a perimetrului construibil al oraşelor, în alte scopuri decît producţia agricolă vegetala, nu se pot face decît în mod excepţional şi numai pe baza aprobării prealabile, date de:

- Consiliul de Stat, pentru terenurile arabile, plantaţiile de pomi şi viţă de vie, precum şi pentru terenurile pe care s-au executat lucrări de îmbunătăţiri funciare;

- Consiliul de Miniştri, pentru celelalte terenuri agricole.

Prin derogare de la prevederile alineatului precedent, folosirea de către cooperativele agricole de producţie a terenurilor proprii, în alte scopuri decît producţia agricolă vegetala, se face numai cu aprobarea prealabilă a Consiliului Superior al Agriculturii, la propunerea Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie.

În cazul cînd terenurile prevăzute la articolul 4 sînt agricole, schimbarea destinaţiei lor se aproba de către Consiliul Superior al Agriculturii.

Terenurile agricole cărora urmează a le fi schimbată, în mod temporar, destinaţia pentru a fi folosite la lucrările de prospecţiuni geologice şi geofizice, foraj de orice fel şi lucrările strict legate de acestea, se aproba, la începutul anului, de organele prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, estimativ, pe suprafeţe şi zone. În limita suprafeţelor aprobate, delimitarea acestora se face de Consiliul Superior al Agriculturii.

Articolul 6

Beneficiarii lucrărilor de investiţii sau de producţie ce se executa pe terenuri agricole vor include în valoarea lucrărilor respective şi valoarea terenurilor, în condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.

Articolul 7

Este interzisă ocuparea şi schimbarea destinaţiei terenurilor agricole înainte de obţinerea aprobării legale, precum şi ocuparea de suprafeţe mai mari sau amplasarea lucrărilor pe alte terenuri decît cele aprobate.

Articolul 8

Organizaţiile socialiste posesoare de terenuri agricole scoase temporar din producţia agricolă vegetala sînt obligate, la expirarea termenului pentru care le-a fost aprobată schimbarea destinaţiei, sa redea aceste terenuri în starea de a putea fi folosite în producţia agricolă. În acest scop, vor desfiinta toate lucrările ce ar împiedica folosirea lor, cum sînt gropile de împrumut, fundaţiile, construcţiile şi altele asemenea.

Articolul 9

Beneficiarii lucrărilor de investiţii sau producţie pentru a căror realizare este necesară schimbarea definitivă sau temporară a destinaţiei terenurilor agricole sînt obligaţi sa ia măsuri, încă în faza de elaborare a documentaţiei tehnice, pentru a restringe la strictul necesar ocuparea acestor terenuri.

Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate, vor revizui, în termen de 6 luni de la data prezentei legi, normele privind construirea de obiective industriale, agricole, social-culturale, cai de comunicaţii, surse de apa, inclusiv cele privind distanţele de protecţie sau siguranţa, precum şi orice alte normative referitoare la folosirea terenurilor, reducind suprafeţele de terenuri afectate acestor lucrări.

Normativele astfel revizuite şi unificate vor fi supuse spre aprobare Consiliului de Miniştri.

Articolul 10

Amplasarea liniilor de telecomunicaţii se va face de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii.

Liniile de transport şi distribuire de energie electrica, precum şi alte instalaţii similare se vor amplasa, de regula, de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, digurilor şi canalelor de irigaţii şi desecări, în asa fel încît sa nu se degradeze culturile şi sa nu se stînjenească lucrările agricole.

Amplasarea liniilor de telecomunicaţii, de transport şi distribuire de energie electrica în alte condiţii decît cele prevăzute la alineatele precedente se face numai după obţinerea aprobării pentru ocuparea şi folosirea terenurilor agricole potrivit articolului 5 din prezenta lege.

Pentru daunele cauzate prin amplasarea lucrărilor prevăzute la alineatele precedente, posesorii terenurilor vor fi despăgubiţi de către beneficiarii de investiţii sau de către executanţii lucrărilor, după caz.

Articolul 11

Comitetul pentru Problemele Administraţiei Locale, împreună cu Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi cu Consiliul Superior al Agriculturii, în termen de un an de la data prezentei legi, vor revizui şi definitivă delimitarea vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, în vederea concentrarii localităţilor şi a evitării risipei de terenuri agricole.

Pînă la definitivarea lucrărilor prevăzute la alineatul precedent, construirea şi reconstruirea clădirilor de locuit şi a celor gospodăreşti sînt permise numai în limita actuala a vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor.

Comitetele executive ale consiliilor populare sînt obligate sa ia măsuri pentru demolarea oricăror construcţii ce se vor executa, contrar prevederilor prezentei legi, în afară vetrei satelor sau perimetrului construibil al oraşelor, precum şi de sancţionare a celor vinovaţi.

Articolul 12

Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor agricole, indiferent de posesor, în alta categorie de folosinţă agricolă, se poate face numai pe baza aprobării prealabile date de:

- Consiliul Superior al Agriculturii, pentru terenurile deţinute de organizaţiile socialiste. Pentru terenurile cooperativelor agricole de producţie, schimbarea categoriei de folosinţă se face cu consultarea Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie;

- direcţiile agricole judeţene, pentru terenurile proprietatea persoanelor fizice.

Articolul 13

În cadrul lucrărilor de organizare a teritoriului, Consiliul Superior al Agriculturii, împreună cu celelalte organe centrale interesate şi cu comitetele executive ale consiliilor populare, vor lua măsuri pentru amplasarea şi folosirea raţională a categoriei de folosinţă agricolă, pentru corectarea şi reamplasarea reţelei de drumuri comunale şi a celor de exploatare, corectarea cursurilor unor ape, protecţia şi ameliorarea solului, luarea în cultura a terenurilor slab productive sau neproductive cum sînt nisipurile, cele salinizate sau cu exces de umiditate şi altele asemenea.

Este interzisă cu desăvîrşire crearea de poteci sau drumuri prin culturi şi plantaţii pomi-viticole.

Articolul 14

Pentru identificarea terenurilor şi a posesorilor, asigurarea evidentei şi controlului folosirii rationale a terenurilor, Consiliul Superior al Agriculturii va organiza introducerea cadastrului funciar.

Cadastrul funciar se întocmeşte pe comune, oraşe şi municipii şi se tine la direcţia agricolă judeteana, prin unităţi de specialitate ce se vor organiza în acest scop.

Organizaţiile socialiste vor tine, în concordanta cu principiile de organizare a cadastrului funciar stabilite prin instrucţiunile Consiliului Superior al Agriculturii, o evidenta proprie a terenurilor pe care le deţin.

Articolul 15

Ocuparea terenurilor agricole, micşorarea suprafeţelor agricole, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor agricole, fără aprobare legală, construirea de locuinţe şi anexe gospodăreşti în afară vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, precum şi alte fapte ce se vor stabili de Consiliul Superior al Agriculturii, constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

- organizaţiile socialiste, cu amendă de la 5000 la 50000 lei;

- persoanele fizice, cu amendă de la 500 la 10000 lei.

Amenzile stabilite pentru organizaţiile socialiste vor fi imputate de acestea persoanelor vinovate de producerea pagubei.

Cu aceeaşi amenda se sancţionează, în primul an, posesorii terenurilor arabile necultivate, ai viilor şi livezilor neintretinute, precum şi ai pasunilor şi finetelor naturale pe care nu s-au executat lucrări de îngrijire, conform regulilor agrotehnice, constatate ca atare de către organele agricole de stat.

În cazul în care situaţia prevăzută în alineatul precedent se menţine şi în anul următor, la propunerea direcţiilor agricole, terenurile respective vor fi atribuite temporar de către comitetele executive ale consiliilor populare judeţene în folosinţă organizaţiilor agricole socialiste care pot asigura punerea lor în producţie. Restituirea acestor terenuri în folosinţă celor care le-au posedat se face, la cererea acestora, de aceleaşi organe, în condiţiile stabilite de Consiliul Superior al Agriculturii.

Împotriva măsurilor aplicate potrivit alineatului precedent se poate face contestaţie la Consiliul Superior al Agriculturii.

Articolul 16

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, a culturilor, a viilor, livezilor, pasunilor şi finetelor, ori împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unor astfel de bunuri, precum şi înlăturarea măsurilor, luate, se pedepsesc potrivit Codului penal.

Ocuparea terenurilor agricole, micşorarea suprafeţei agricole şi schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor agricole, fără aprobare legală, construirea de locuinţe şi anexe gospodăreşti în afară vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, săvîrşite în mod repetat, se pedepsesc cu închisoare corecţională de la o luna la un an.

Articolul 17

Orice dispoziţii contrare prezentei legi se abroga.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Naţionala la 14 mai 1968, intrunind unanimitatea voturilor celor 382 deputaţi prezenţi la şedinţa.

Preşedintele Marii Adunări Naţionale,

ŞTEFAN VOITEC

Bucureşti, 14 mai 1968.

Nr. 12.

În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnam această lege.

Preşedintele Consiliului de Stat,

NICOLAE CEAUŞESCU

──────────────