DECRET Nr. 177 din 4 august 1948

pentru regimul general al cultelor religioase*)

EMITENT

MINISTERUL CULTELOR

Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 4 august 1948 *) Text corectat conform rectificarii aparuta în Monitorul Oficial Nr. 204 din 3 Septembrie 1948.    

Capitolul 1

Dispoziţiuni generale     Secţiunea I Despre libertatea religioasă    

Articolul 1

Statul garantează libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă pe tot cuprinsul Republicii Populare Române.

Oricine poate să apartina oricărei religii sau sa imbratiseze orice credinţa religioasă, dacă exerciţiul ei nu contravine Constituţiei, securităţii şi ordinei publice sau bunelor moravuri.

   

Articolul 2

Ura confesionala manifestată prin acte, care stanjenesc liberul exerciţiu al unui cult religios recunoscut, constituie un delict ce se pedepseşte conform legii.

   

Articolul 3

Nimeni nu poate fi urmărit pentru credinţa sa religioasă sau pentru necredinta sa.

Credinţa religioasă nu poate împiedica pe nimeni de a dobândi şi exercită drepturi civile şi politice şi nici nu poate scuti pe nimeni de la obligaţiunile impuse de legi.

   

Articolul 4

Nimeni nu poate fi constrâns sa participe la serviciile religioase ale unui cult.

   

Articolul 5

Nimeni nu poate fi constrâns, prin măsuri administrative de Stat, să contribuie la cheltuielile unui cult sau să se supună unor hotărîri ale organelor religioase de judecată.

    Secţiunea II Despre libertatea organizării cultelor    

Articolul 6

Cultele religioase sînt libere să se organizeze şi pot funcţiona liber dacă practicile şi ritualul lor nu sînt contrare Constituţiei, securităţii sau ordinei publice şi bunelor moravuri.

   

Articolul 7

Cultele religioase se vor organiza după norme proprii, conform invataturilor, canoanelor, şi traditiilor lor, putând organiza potrivit aceloraşi norme, aşezăminte, asociaţiuni, ordine şi congregatiuni.

   

Articolul 8

Cultele religioase recunoscute pot avea organe de judecată religioasă pentru disciplinarea personalului din serviciul lor.

Organele disciplinare de judecată se organizează prin regulamente speciale, în conformitate cu canoanele şi statutele cultelor respective. Regulamentele se alcătuiesc de organele legale al cultului respectiv şi se aproba prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, la propunerea ministerului cultelor.

   

Articolul 9

Părţile componente locale ale cultelor religioase recunoscute pot avea şi întreţine, singure sau în asociaţie cu altele, cimitire pentru credinciosii lor.

Comunele sînt obligate a crea cimitire comune, sau locuri rezervate din terenurile cimitirelor existente, pentru inmormantarea celor ce nu aparţin cultelor ce au cimitire.

   

Capitolul 2

Raporturile dintre Stat şi cultele religioase    

Articolul 10

Credinciosii tuturor cultelor religioase sînt obligaţi a se supune legilor tarii, a depune jurământul în forma şi în cazurile prevăzute de lege şi a face înscrierea actelor de stare civilă la oficiile de stare civilă în termen legal.

   

Articolul 11

Delictele şi crimele de drept comun săvîrşite de şefii sau de ierarhii cultelor religioase se judeca de Curţi, cu recurs la Curtea Suprema.

   

Articolul 12

Cultele religioase recunoscute vor trebui să aibă organizaţie centrala, care să reprezinte cultul, indiferent de numărul credinciosilor săi.

   

Articolul 13

Cultele religioase, pentru a putea să se organizeze şi sa funcţioneze, vor trebui să fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dat la propunerea Guvernului, în urma recomandarii ministrului cultelor.

În cazuri bine motivate se va putea retrage recunoaşterea în acelaşi mod.

   

Articolul 14

În vederea recunoaşterii, fiecare cult religios va inainta, prin Ministerul Cultelor, spre examinare şi aprobare, statutul sau de organizare şi funcţionare, cuprinzînd sistemul de organizare, conducere şi administrare, însoţit de mărturisirea de credinţa respectiva.

   

Articolul 15

Biserica Ortodoxa Română este autocefala şi unitară în organizarea sa.

   

Articolul 16

Organizarea de partide politice pe baza confesionala este interzisă.

   

Articolul 17

Părţile componente locale ale cultelor religioase recunoscute, precum comunităţi, parohii, unităţi, grupe, vor trebui să fie înscrise într-un registru special al primăriei respective, cu arătarea nominală a organelor de conducere şi control şi cu indicarea numerică a membrilor care fac parte din ele.

   

Articolul 18

Asociaţiunile civile şi fundatiunile care urmăresc în total sau în parte, scopuri religioase, trebuie, pentru a fi recunoscute ca persoane juridice, să aibă încuviinţarea Guvernului, prin Ministerul Cultelor, fiind supuse întru totul obligaţiunilor ce decurg din legi cu privire la caracterul lor religios.

   

Articolul 19

Inscripţiunile şi semnele simbolice, precum şi sigiliile sau stampilele arătând denumirea cultului, vor trebui să aibă în prealabil aprobarea Ministerului Cultelor.

   

Articolul 20

Şefii cultelor, ierarhii şi în general întregul personal din serviciul cultelor, trebuie să fie cetăţeni români, bucurandu-se de deplinatatea exerciţiului drepturilor civile şi politice.

   

Articolul 21

Şefii cultelor, precum şi mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii, superintendentii, administratorii-apostolici, vicarii-administrativi şi alţii, avînd funcţiuni asemănătoare, aleşi sau numiţi în conformitate cu statutele de organizare ale cultelor respective, nu vor fi recunoscuţi în funcţiune decât în baza aprobării Prezidiului Marii Adunări Naţionale, data prin decret, la propunerea Guvernului, în urma recomandarii ministrului cultelor.

Înainte de intrarea în funcţiune, toţi aceştia vor depune jurământul de credinţa în faţa ministrului cultelor.

Formula de jurământ este următoarea:

"Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om şi ca cetăţean,

Jur de a fi credincios Poporului şi de a apara Republica Populara Română, împotriva dusmanilor din afară şi dinauntru;

Jur ca voiu respecta şi voiu face să se respecte de către subalternii mei, legile Republicii Populare Române;

Jur că nu voiu îngădui subalternilor mei sa întreprindă şi sa ia parte şi nici eu nu voiu întreprinde şi nu voiu lua parte la nici o acţiune de natura a aduce atingere ordinei publice şi integrităţii Republicii Populare Române.

Asa să-mi ajute Dumnezeu!".

Aceasta formula de jurământ este obligatorie şi pentru conducătorii asociaţiilor civile cu caracter religios prevăzute la art. 18.

Ceilalţi membri ai clerului aparţinînd diferitelor culte, cat şi preşedinţii sau conducătorii comunităţilor locale, vor depune înainte de intrarea lor în funcţiune, în faţa sefilor lor ierarhici jurământul de credinţa după formula următoare:

"Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om şi ca cetăţean,

Jur de a fi credincios Poporului şi de a apara Republica Populara Română împotriva dusmanilor din afară şi dinauntru;

Jur a respecta legile Republicii Populare Române şi de a păstra secretul în serviciul oranduit de Stat.

Asa să-mi ajute Dumnezeu" !

Ceilalţi funcţionari din serviciul cultelor religioase vor depune în faţa autorităţilor competente de Stat, jurământul de credinţa prevăzut de art. 8 din legea Nr. 363 din 30 Decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman în Republica Populara Română.

   

Articolul 22

Cultele religioase, cu organizaţii eparhiale pot avea un număr de eparhii în raport cu numărul total al credinciosilor.

Pentru crearea şi funcţionarea de eparhii, (dioceze, superintendente), se vor socoti în medie 750.000 de credinciosi de fiecare eparhie.

Delimitarea eparhiilor şi repartizarea credinciosilor pe eparhii, se vor face de către organele statutare ale cultului respectiv şi se va confirma printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, la propunerea ministrului cultelor.

   

Capitolul 3

Despre activitatea cultelor    

Articolul 23

Activitatea cultelor religioase recunoscute se va desfăşura potrivit cu învăţătura lor religioasă, cu statutul de organizare aprobat şi în conformitate cu legile tarii şi bunele moravuri.

   

Articolul 24

Cultele religioase pot tine congrese sau adunări generale cu aprobarea Ministerului Cultelor, iar conferinţele şi consfatuirile locale (adunări eparhiale, protopopesti), cu aprobarea autorităţilor locale respective.

   

Articolul 25

Ministerul Cultelor va putea suspenda orice hotărîri, instrucţiuni sau ordonanţe, precum şi orice ordin cu caracter administrativ-bisericesc, cultural, educativ, filantropic sau fundational, care ar contraveni statutelor de organizare ale cultului respectiv actelor de fundatiune, actelor de constituire, securităţii şi ordinei publice sau bunelor moravuri.

Pastoralele şi circularile de interes general vor fi comunicate în timp util Ministerului Cultelor.

   

Articolul 26

Cultele pot întrebuinţa, în manifestările şi activitatea lor interna, limba maternă a credinciosilor.

Corespondenta cu Ministerul Cultelor se va face în limba română.

   

Articolul 27

La pomeniri, în legătură cu autoritatea suprema a Statului, care în mod obişnuit se fac cu ocazia diferitelor slujbe religioase, precum şi la solemnităţile oficiale prevăzute de legi şi deciziuni, se vor întrebuinţa numai formule aprobate, în prealabil, de Ministerul Cultelor. Cultele sînt ţinute, de asemenea, sa nu întrebuinţeze formule şi expresii, în cărţile de ritual, contrare legilor şi bunelor moravuri.

   

Capitolul 4

Despre patrimoniul cultelor religioase    

Articolul 28

Cultele religioase recunoscute sînt persoane juridice. Sînt persoane juridice şi părţile lor componente locale, care au numărul legal de membri prevăzut de legea persoanelor juridice, precum şi aşezămintele, asociaţiunile ordinele şi congregatiunile prevăzute în statutele lor de organizare, dacă acestea din urma s-au conformat dispoziţiunilor legii persoanelor juridice.

   

Articolul 29

Bunurile mobile şi imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor părţi constitutive, aşezămintelor, asociaţiunilor, ordinelor şi congregatiunilor, vor fi inventariate de organele lor statutare.

Organele centrale ale cultelor religioase vor comunică toate datele cu privire la aceste inventare Ministerului Cultelor, pentru exercitarea dreptului de verificare şi control.

   

Articolul 30

Cultele religioase, diferitelor lor părţi componente, aşezămintele, asociaţiunile, ordinele şi congregatiunile vor avea bugete proprii, cu arătarea veniturilor şi cheltuielilor.

Aceste bugete sînt supuse controlului Ministerului Cultelor.

Bugetele şi gestiunilor organelor şi instrucţiunilor centrale, ale centrelor eparhiale şi ale aşezămintelor lor, se aproba, se verifica şi se descarca de Ministerului Cultelor.

   

Articolul 31

Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor religioase şi a nevoilor lor, pot fi acoperite şi din contribuţiuni consimţite de credinciosi.

   

Articolul 32

Subvenţiile acordate de Stat vor fi contabilizate şi controlate, conform legii contabilităţii publice.

   

Articolul 33

Contravenirea la legile care privesc ordinea democratica a Republicii Populare Române poate atrage, în total sau în parte, retragerea subvenţiilor acordate de Stat. Deserventii cultelor, care au atitudini antidemocratice, vor putea fi inlaturati temporar sau definitiv de la salarizarea acordată de Stat.

   

Articolul 34

Salarizarea personalului cultelor religioase se va face conform normelor generale în vigoare.

   

Articolul 35

Instituţia patronatului, privind bunuri patronale provenite de la persoane sau instituţii private de orice categorie, rămîne desfiintata.

   

Articolul 36

Averea cultelor dispărute sau a căror recunoaştere a fost retrasă, aparţine de drept Statului.

   

Articolul 37

Dacă cel puţin 10% din numărul credinciosilor comunităţii locale a unui cult trec la alt cult, comunitatea locală religioasă a cultului părăsit, pierde de drept o parte din patrimoniul sau, proporţională cu numărul credinciosilor care au părăsit-o şi aceasta parte proporţională se stramuta tot de drept în patrimoniul comunităţii locale a cultului adoptat de noii credinciosi.

Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni), cum şi edificiile anexe, aparţin de drept comunităţii locale a cultului nou adoptat, cealaltă avere cuvenindu-se celor două comunităţi locale în proporţia arătată la alineatul precedent.

Dacă cei trecuţi de la un cult la altul reprezintă cel puţin 75% din numărul credinciosilor comunităţii locale a cultului părăsit, întreaga avere se stramuta de drept în patrimoniul comunităţii locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală parasita, proporţional cu numărul celor rămaşi fără a se socoti biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni) şi edificiile anexe; aceasta despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei.

Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate şi soluţionate de judecătoria populara a locului.

   

Capitolul 5

Raporturile dintre culte    

Articolul 38

Trecerile de la un cult la altul sau părăsirea unui cult, sînt libere.

Declaraţia de parasire a unui cult se comunică părţii componente locale a cultului părăsit, prin autoritatea comunală locală. La cerere autoritatea comunală respectiva este obligată sa elibereze dovada facerii acestei comunicări.

   

Articolul 39

Nici un cult nu va putea înscrie noi adepţi, decât dacă cel ce solicita acest lucru face dovada ca a anuntat de părăsirea cultului, cultul căruia i-a aparţinut.

   

Articolul 40

Relaţiunile cultelor religioase cu strainatatea, vor fi numai de natura religioasă.

Nici un cult religios şi nici un reprezentant al vreunui cult nu va putea întreţine legături cu cultele religioase, instituţiuni sau persoane oficiale în afară teritoriului tarii, decât cu aprobarea Ministerului Cultelor şi prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

   

Articolul 41

Jurisdicţia cultelor religioase din ţara nu se poate întinde în afară de teritoriul Republicii Populare Române şi nici cultele religioase din străinătate nu vor putea exercita jurisdicţiunea asupra credinciosilor din cuprinsul Statului Roman.

   

Articolul 42

Ajutoarele sau ofrandele primite din străinătate de cultele religioase din ţara sau trimise de acestea în străinătate, vor fi controlate de Stat.

   

Articolul 43

Bunurile bisericesti aflătoare în străinătate şi interesele religioase ale cetăţenilor români în străinătate pot constitui obiectul unor înţelegeri internaţionale pe bază de reciprocitate.

   

Capitolul 6

Despre învăţămîntul religios    

Articolul 44

Cultele religioase sînt libere a-şi organiza învăţămîntul pentru pregătirea personalului cultului sub controlul Statului.

Crearea şcolilor şi alcătuirea programelor şcolare se vor face de către organele competente ale cultelor religioase respective şi vor fi supuse spre aprobare Ministerului Cultelor.

   

Articolul 45

Membrii Corpului didactic se numesc de organele statutare ale cultului religios respectiv, în conformitate cu statutul şi normele aprobate de minister, avînd pentru cei salarizaţi de Stat recunoaşterea prealabilă a ministerului, iar pentru cei plătiţi de cult, confirmarea în termen de 15 zile de la numire.

Ministerul Cultelor poate anula numirile făcute, cînd motive de ordine publică sau siguranţa Statului cer acest lucru.

   

Articolul 46

Diplomele şi certificatele eliberate de către şcolile de învăţămînt pentru pregătirea personalului cultului, au valabilitatea numai în cuprinsul cultului respectiv.

Echivalarea diplomelor şi certificatelor din străinătate, în ceea ce priveşte pregătirea religioasă, va fi stabilită de comisiuni speciale recunoscute de Ministerul Cultelor.

   

Articolul 47

Cultele religioase sînt obligate a comunică Ministerului Cultelor toate datele cu privire la organizarea şi funcţionarea învăţămîntului pentru pregătirea personalului eclesiastic.

   

Articolul 48

Cultele religioase pot organiza, cu aprobarea ministerului, pentru pregătirea deserventilor cultului, şcoli de cantareti şi şcoli pentru pregătirea clerului.

Şcolile de cantareti vor avea la baza cel puţin gimnaziul unic sau şapte clase primare (învăţămîntul elementar de şapte clase).

Şcolile pentru pregătirea clerului mirean şi monahal pot fi seminarii teologice, avînd la baza gimnaziul unic sau şapte clase primare, institute teologice, avînd la baza absolventa liceului sau a şcolii normale (pedagogice) şi institute teologice de grad universitar, avînd la baza bacalaureatul sau diploma de şcoala normală (pedagogica).

Fiecare cult îşi va alege, pentru formarea clerului, una din aceste forme de asezamant şcolar.

Pentru pregătirea monahilor, cultele pot organiza, cu aprobarea ministerului, seminarii speciale cu baza de gimnaziu unic sau şcoala primara de şapte ani.

   

Articolul 49

Cultul ortodox va putea avea, pentru pregătirea clerului doua institute teologice de grad universitar.

Cultul catolic va putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu secţiile speciale necesare.

Cultele protestante de asemenea vor putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu secţiile speciale necesare.

   

Articolul 50

Cultele pot avea internate pentru elevii sau studenţii care urmează şcolile, respectiv institutele de pregătire a clerului, însă exclusiv pentru aceştia şi numai pe lîngă şcoala sau institutul respectiv.

   

Articolul 51

Jurisdicţiunea canonica şi învăţătura dogmatica în şcolile de cantareti, seminarii şi institute, sînt pe seama cultului respectiv, iar controlul didactic şi administrativ, aparţin Ministerului Cultelor, indiferent de felul şi gradul lor.

   

Articolul 52

Încadrarea profesorilor actuali se va face prin decret la propunerea Ministerului Cultelor.

   

Capitolul 7

Dispoziţiuni finale şi transitorii    

Articolul 53

Actualele seminarii teologice, în care se preda şi cultura generală, se desfiinţează. Corpul didactic de specialităţi laice de la aceste seminarii, împreună cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul Cultelor la Ministerul Învăţămîntului Public. Profesorii care intră în această categorie vor fi încadraţi după posibilităţi, la catedre de aceeaşi specialitate sau specialităţi înrudite.

Absolvenţii cu diploma ai seminariilor teologice şi care au obţinut diploma pînă la data apariţiei legii de faţa, se bucura de aceleaşi drepturi de a urma învăţămîntul teologic superior, ca şi bacalaureatii liceelor teoretice sau diplomatii şcolilor normale.

   

Articolul 54

Facultatea de Teologie din Bucureşti se transforma în Institut Teologic de grad universitar, iar personalul didactic şi administrativ, împreună cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul Învăţămîntului Public, la Ministerul Cultelor.

   

Articolul 55

Toate chestiunile cu privire la împărţirea bunurilor între diferitele comunităţi religioase locale ale cultelor, nerezolvate încă, se vor rezolva potrivit dispoziţiunilor art. 37 din legea de faţa.

   

Articolul 56

Toate cultele religioase sînt datoare a-şi inainta statutul lor de organizare, pus în concordanta cu prevederile legii de faţa, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, Ministerul Cultelor, în vederea aprobării lor.

Aprobarea statutelor se face prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, la propunerea Ministrului Cultelor.

   

Articolul 57

Modificările ulterioare în statutele de organizare ale diferitelor culte religioase, se vor face în acelaşi mod.

   

Articolul 58

Dispoziţiunile legii 68 din 19 Martie 1937, pentru organizarea clerului militar, se abroga.

Membrii clerului tuturor cultelor sînt obligaţi a acorda asistenţa şi servicii religioase ostasilor, ori de câte ori li se cere. Refuzul de a satisface aceasta obligaţie constituie o abatere ce se va sanctiona disciplinar.

   

Articolul 59

Bisericile şi capelele militare, cu întregul lor inventar, trec în proprietatea parohiilor de acelaşi cult, în circumscripţia cărora se afla.

Catedrala Episcopala a clerului militar din oraşul Alba-Iulia, dimpreuna cu patrimoniul sau, trece în proprietatea Episcopiei ortodoxe române a Clujului, Vadului şi Feleacului.

   

Articolul 60

Membrii clerului militar, care la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial, au cel puţin 20 de ani de serviciu public, vor putea cere pensionarea prin derogare de la dispoziţiunile legii generale de pensiuni, beneficiind de un spor de 5 ani, utili la pensie, adaugati la timpul efectiv servit.

Membrii clerului militar, care nu vor beneficia de dispoziţiunile alineatului precedent, vor fi încadraţi în posturi de preoti, pe bază de cereri individuale, în Eparhiile unde au mai funcţionat sau în alte Eparhii, care au posturi vacante.

Actualul Episcop al Armatei, pastrandu-şi titlurile şi drepturile personale actuale, rămîne la dispoziţiunea Sfantului Sinod, care-i va fixa atributiuni potrivite rangului sau.

   

Articolul 61

Plata acestui personal clerical, trecut la Ministerul Cultelor, se va face dintr-un credit extraordinar bugetar, ce se va deschide de către Ministerul Finanţelor pe seama Ministerului Cultelor şi care se va acoperi prin anularea unei sume de valoare egala din bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

   

Articolul 62

Legea Nr. 54 din 22 Aprilie 1928, pentru regimul general al cultelor, precum şi orice dispoziţiuni contrare prezentei legi, se abroga.

---------------------