DECRET nr. 272 din 30 decembrie 1950

referitor la actele de stare civilă

EMITENT

MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 124 din 30 decembrie 1950

În temeiul art. 41, pct. 2 şi art. 45 din Constituţia Republicii Populare Române,

Văzând Hotărîrea Consiliului de Miniştri Nr. 1.396 din 29 Decemvrie 1950,

Emite următorul

   

Capitolul I

Dispoziţiuni generale    

Articolul 1

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă se face în interesul Statului celor ce muncesc şi în scopul apărării drepturilor personale ale cetăţenilor.

   

Articolul 2

Actele şi faptele de stare civilă se înregistrează în registrele de stare civilă ale Sfaturilor Populare, în condiţiunile Decretului de faţă.

În aceste registre se întocmesc actele de naştere, căsătorie şi moarte şi se înscriu recunoaşterea filiaţiunei şi stabilirii în justiţie, adopţiunea, divorţul, precum şi schimbarea numelui sau prenumelui.

   

Articolul 3

Înregistrările privind locuitorii domiciliaţi în comune se fac în registrele de stare civilă ţinute la Sfaturile Populare comunale.

Se exceptează dela înregistrarea în registrele Sfaturilor Populare comunale şi se înregistrează în registrele speciale ţinute de Sfatul Popular raional:

a) schimbarea numelui sau prenumelui; ...  b) recunoaşterea filiaţiunei şi hotărîrea de stabilirea filiaţiunei, intervenite după expirarea anului în care s'a făcut înregistrarea naşterii; ...  e) faptele de stare civilă neînregistrate în termen care sînt constatate în baza unei hotărîri judecătoreşti definitive; ...  d) reconstituirea înregistrărilor actelor şi faptelor de stare civilă. ... 

Toate înregistrările privind locuitorii domiciliaţi în oraşe se fac în registrele de stare civilă ţinute de Sfaturile Populare orăşeneşti, iar în oraşele împărţite în raioane de Sfaturile Populare ale raioanelor.

   

Articolul 4

Înregistrările privind pe cetăţenii Republicii Populare Române aflaţi în afara hotarelor se fac de către reprezentanţii diplomatici şi consulari competenţi ai Republicii Populare Române.

Cetăţenii Republicii Populare Române din localităţile în care nu sînt asemenea reprezentanţi vor înregistra actele şi faptele de stare civilă, fie la reprezentanţa diplomatică sau consulară a Republicii Populare Române, competentă pentru acea localitate, fie în registrele locale de stare civilă. În cazul din urmă, cetăţeanul este obligat ca, în termen de 60 zile dela întoarcerea în ţară, să ceară înregistrarea actului în registrul de stare civilă al locului unde îşi are domiciliul. Persoanele domiciliate în comune va cere înregistrarea la registrul de stare civilă al Raionului.

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români întocmite de autorităţi străine şi neînregistrate în registrele de stare civilă ale Republicii Populare Române, nu au putere doveditoare în ţară.

   

Articolul 5

Persoanele aflate pe teritoriul Republicii Populare Române şi care au cetăţenia altui Stat, pot cere înregistrarea faptelor sau actelor de stare civilă intervenite în ţară, în registrele locale de stare civilă.

Înregistrarea morţii în registrul local de stare civilă este obligatorie.

   

Articolul 6

Registrele de stare civilă vor fi ţinute în dublu exemplar, conform modelului stabilit prin Decizia Ministrului Afacerilor Interne.

Registrele de stare civilă ţinute de Sfaturile Populare comunale se înaintează la sfîrşitul anului Sfatului Popular raional unde se vor păstra.

Registrele de stare civilă ţinute de celelalte Sfaturi Populare rămîn în păstrarea Sfatului Popular care le-a întocmit.

   

Articolul 7

Înregistrările se fac pe temeiul unei declaraţiuni făcute personal, în scris sau verbal, afară de cazul prevăzut de art. 33.

Cel care face înregistrarea este obligat să controleze potrivit instrucţiunilor Ministerului Afacerilor Interne realitatea conţinutului declaraţiunii.

Înregistrarea va fi citită declarantului din cuvânt în cuvânt şi va fi semnată de acesta. În cazul cînd declarantul nu poate să semneze, înregistrarea se semnează de câte doi martori, din care unul deputat în Sfatul Popular.

   

Articolul 8

Înregistrările făcute în registrul de stare civilă de o persoană necompetentă care a exercitat în mod public atribuţiunea de a face asemenea înregistrări, sînt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea, în realitate, această calitate.

   

Articolul 9

Sfatul Popular care refuză să săvârşească vreo înregistrare ce intră în atribuţiunile sale îşi va motiva în scris refuzul şi la cererea părţii, va înainta de îndată, lucrările Tribunalului Popular care va hotărî de urgenţă.

În cazul cînd Sfatul Popular admite o cerere de înregistrare făcută peste termen, Procuratura sau orice persoană interesată au dreptul de contestaţie la Tribunalul Popular.

   

Articolul 10

Dacă naşterea sau moartea a avut loc pe vapor, în tren sau avion, înregistrarea se face potrivit instrucţiunilor Ministerului Afacerilor Interne.

   

Articolul 11

Anularea sau rectificarea unei înregistrări în registrul de stare civilă, se poate face numai în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, rămasă definitivă. Instanţa judecătorească se va pronunţa la cererea celui interesat sau a Procuraturii, după care va cere, în toate cazurile, Miliţiei să facă cercetări.

Orice anulare sau rectificare a unei înregistrări în registrele de stare civilă, poate fi contestată, pe cale judecătorească de Procuratură sau de orice persoană interesată.

   

Articolul 12

Întocmirea sau rectificarea actelor de stare civilă, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti va fi opozabilă şi celor de al treilea, care însă vor putea face dovada contrarie.

   

Articolul 13

Pe baza înregistrărilor din registrele stării civile se eliberează, numai celui îndreptăţit, un certificat original constatator.

Duplicatele certificatelor constatatoare se eliberează după normele stabilite prin instrucţiunile Ministerului Afacerilor Interne.

   

Articolul 14

Nimeni nu poate lua sau reţine certificatele constatatoare ale altor persoane. Se pot reţine numai copiile legalizate de Notariatele de Stat sau copii certificate de prezentator.

Este oprit să se facă orice menţiune, ştersătură sau adăugire de orice fel, pe certificatele constatatoare originale sau duplicate în afară de cazurile anume prevăzute prin legi sau alte dispoziţiuni obligatorii.

   

Articolul 15

Înregistrările efectuate în registrele de stare civilă, hotărîrile judecătoreşti şi deciziile organelor administrative, care modifică, în total sau în parte, o stare civilă sau o înregistrare anterioară referitoare la o stare civilă, se comunică în termen de 10 zile.

Comunicarea se face atît Sfatului Popular care păstrează registrul în care s'a făcut înregistrarea anterioară, cât şi Sfatului Popular în care s'a înregistrat naşterea persoanei la care această înregistrare se referă.

Comunicările se fac, din oficiu, de către cel care a făcut înregistrarea ori de instanţa sau de organul administrativ care a pronunţat hotărîrea sau a dat decizia.

Despre actele şi faptele de stare civilă comunicate se va face menţiune în dreptul înregistrărilor anterioare.

   

Capitolul II

Despre înregistrări     Secţiunea I Înregistrarea naşterii    

Articolul 16

Declaraţia naşterii se face la Sfatul Popular al locului unde s'a produs naşterea în termen de cel mult 7 zile socotite dela ziua naşterii.

În cazul naşterii unui copil mort, termenul este de 24 ore.

   

Articolul 17

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare din părinţi, iar în cazul unei împiedicări, moaşa, medicul sau alte persoane care au fost de faţă la naştere, administraţia maternităţii unde a fost îngrijită mama în timpul naşterii, rudele şi vecinii.

   

Articolul 18

Copilul găsit va fi înregistrat în termen de trei zile dela data găsirii, în baza declaraţiei persoanei care l-a găsit, administraţiei leagănului, ori a persoanei căreia i-a fost predat.

Declaraţia privind naşterea unui copil găsit va fi însoţită de un proces-verbal încheiat de organele Miliţiei, iar în lipsa acestora, de Preşedintele Sfatului Popular.

   

Articolul 19

Cînd declaraţia a fost făcută după termenul de 7 zile, dar înăuntrul unui an dela naştere, înregistrarea se face de Sfatul Popular al locului unde s'a produs naşterea.

Cînd declaraţia se face după trecerea unui an dela naştere, înregistrarea se face numai în baza unei hotărîri judecătoreşti, rămasă definitivă. Instanţa judecătorească, în toate cazurile, va cere Miliţiei să facă cercetări şi va lua avizul medicului legist cu privire la vîrsta celui a cărui naştere a fost omisă dela înregistrare.

În ambele cazuri se face aplicaţiunea dispoziţiunilor art. 38.

    Secţiunea II Înregistrarea recunoaşterii sau stabilirii filiaţiunei    

Articolul 20

Înregistrarea înscrisului recunoaşterii sau hotărîrii definitive pentru stabilirea filiaţiunei se face în registrul de stare civilă al locului unde este înregistrată naşterea.

La cererea de înregistrare se vor alătura înscrisul de recunoaştere sau copia legalizată de pe hotărîrea judecătorească rămasă definitivă, precum şi certificatul de naştere. În locul acestui certificat se va elibera un alt certificat constatator al naşterii.

    Secţiunea III Înregistrarea adopţiunei    

Articolul 21

Înregistrarea adopţiunei se face la Sfatul Popular al domiciliului adoptatorului, în baza cererii adoptatorului sau a adoptatului, la care se va anexa decizia de încuviinţare a adopţiunei dată de organul tutelar, precum şi certificatul de naştere al adoptatului. În locul acestui certificat se va elibera un altul, pe noul nume al adoptatului.

În cazurile anume prevăzute de lege, adoptatorul, la cererea sa, va fi înscris ca părinte.

    Secţiunea IV Înregistrarea căsătoriei    

Articolul 22

Declaraţia de căsătorie se face de viitorii soţi la Sfatul Popular al domiciliului sau reşedinţei unuia din ei.

Cel ce urmează să înregistreze declaraţia de căsătorie va citi viitorilor soţi dispoziţiunile cuprinse în Titlul I, Capitolul I, Secţia I din Codul Familiei. De asemenea le va cere actele de identitate, dovezile şi declaraţiunile prevăzute în Codul Familiei şi va atrage atenţia viitorilor soţi că legea penală pedepseşte pe cei ce fac declaraţii false sau nesincere.

Declaraţia de căsătorie se va înregistra, numai după îndeplinirea celor de mai sus.

   

Articolul 23

Căsătoria se poate încheia numai după trecerea a opt zile dela data cînd a fost înregistrată declaraţia de căsătorie.

   

Articolul 24

În ziua fixată pentru încheierea căsătoriei constatîndu-se că cerinţele legale sînt îndeplinite, că nu există opuneri întemeiate la căsătorie şi nici împiedicări legale, se va lua consimţămîntul viitorilor soţi în conformitate cu dispoziţiunile Codului Familiei după care se va întocmi, de îndată, actul de căsătorie.

Actul de căsătorie va fi semnat de soţi, de doi martori şi de cel care a luat consimţămîntul soţilor.

    Secţiunea V Înregistrarea divorţului    

Articolul 25

Înregistrarea divorţului se face la Sfatul Popular al domiciliului soţilor, la cererea oricăruia din aceştia sau din oficiu.

În toate cazurile înregistrarea divorţului se face numai în temeiul copiei legalizate de pe hotărîrea judecătorească, rămasă definitivă, prin care căsătoria a fost desfăcută.

    Secţiunea VI Înregistrarea schimbării numelui sau prenumelui    

Articolul 26

Înregistrarea schimbării numelui sau prenumelui se face în registrul anume destinat.

La cererea de înregistrare se vor alătura actele de identitate, certificatele de naştere şi, după caz, de căsătorie ale persoanelor care beneficiază de efectele schimbării de nume. În locul acestor certificate se vor elibera noi certificate constatatoare pe noul nume sau prenume.

   

Articolul 27

Cererea de înregistrare a schimbării numelui sau prenumelui trebuie făcută în 30 zile dela comunicarea deciziei prin care schimbarea a fost admisă. În caz contrar, această deciziune rămîne fără efect.

   

Articolul 28

În cazul cînd numele se schimbă prin efectul căsătoriei, divorţului, adopţiunei, recunoaşterii sau stabilirii filiaţiunei, precum şi în cazul desfacerii sau anulării acestora, nici o înregistrare nu se va face în registrul special pentru schimbarea numelui sau prenumelui.

    Secţiunea VII Înregistrarea morţii    

Articolul 29

Înregistrarea morţii se face, în temeiul unei declaraţiuni însoţită de certificatul constatator al morţii, la Sfatul Popular al locului unde s'a produs moartea.

   

Articolul 30

Sînt obligaţi să facă declaraţia de moarte, persoana cu care a convieţuit cel încetat din viaţă, ori, în lipsa acesteia, membrii familiei, cei care au fost de faţă la încetarea din viaţă, vecinii, proprietarul, administratorul sau portarul imobilului unde a avut loc moartea.

În cazul cînd un cadavru nu este reclamat de familie, medicul care a încheiat procesul-verbal constatator al morţii, este obligat să facă declaraţia.

   

Articolul 31

Declaraţia de moarte trebuie făcută în termen de 3 zile socotite dela data morţii.

În cazul cînd moartea s'a produs prin violenţă, sinucidere sau accident, declaraţia se face în termen de 24 ore socotite din momentul găsirii cadavrului.

   

Articolul 32

Certificatul constatator al morţii se întocmeşte şi se semnează de un medic sau, în lipsă, de un agent sanitar.

În caz de moarte violentă, sinucidere, accident sau descoperire a unui cadavru, certificatul constatator al morţii nu va putea fi întocmit decât de către medic şi va arăta cauza morţii. În aceste cazuri declaraţia de moarte va trebui să fie însoţită şi de o dovadă din partea Miliţiei, prin care se arată că a fost sesizată de această moarte.

   

Articolul 33

Cînd moartea unei persoane a fost declarată prin hotărîrea judecătorească rămasă definitivă, înregistrarea morţii se face pe baza acestei hotărîri, care se comunică din oficiu Sfatului Popular unde este înregistrată naşterea celui încetat din viaţă. Dacă nu se cunoaşte locul naşterii, comunicarea se va face Sfatului Popular dela ultimul domiciliu al celui încetat din viaţă.

   

Articolul 34

Înhumarea sau incinerarea se face numai în baza adeverinţei constatatoare a înregistrării morţii, eliberată de Sfatul Popular pe baza înregistrării morţii.

   

Capitolul III

Despre reconstituirea actelor de stare civilă    

Articolul 35

Reconstituirea unui act de stare civilă se poată cere în următoarele cazuri:

a) cînd registrele de stare civilă nu au existat sau, dacă au existat, sînt pierdute sau distruse; ...  b) cînd actul de stare civilă a fost înregistrat în străinătate şi procurarea lui este cu neputinţă. ...     

Articolul 36

Cererea de reconstituire la care se anexează toate dovezile, se va depune la Sfatul Popular.

Rezolvarea cererii se va face de către Sfatul Popular pe baza avizului Miliţiei.

   

Articolul 37

În caz de respingere a cererii de reconstituire petiţionarul poate face plângere la Tribunalul Popular.

Procuratura şi orice persoană interesată poate face contestaţie la Tribunalul Popular în caz de admitere a cererii de reconstituire.

   

Capitolul IV

Sancţiuni şi procedură    

Articolul 38

Neîndeplinirea obligaţiunii de a declara naşterea sau moartea în termenele prevăzute în prezentul Decret, se pedepseşte cu amendă dela 500-4.000 lei.

   

Articolul 39

Constatarea neîndeplinirii obligaţiunei arătată în articolul precedent, precum şi fixarea şi încasarea amenzilor se face în conformitate cu dispoziţiunile art. 13-17 din Decretul Nr. 243 din 25 Octomvrie 1950.

   

Capitolul V

Dispoziţiuni finale    

Articolul 40

Ţinerea registrelor, întocmirea şi înscrierea actelor de stare civilă se face sub conducerea, îndrumarea şi controlul Ministerului Afacerilor Interne, prin Direcţiunea Generală a Miliţiei.

   

Articolul 41

Înregistrarea naşterii, căsătoriei, morţii, adopţiunei, actului de recunoaştere şi hotărîrii de stabilire a filiaţiunei, precum şi eliberarea certificatului original constatator al acestor înregistrări se face fără perceperea vreunei taxe.

Pentru toate celelalte înregistrări şi pentru eliberarea certificatelor originale care le constată, precum şi pentru eliberarea oricăror duplicate ale certificatelor constatatoare, se percep taxele stabilite prin decizia Ministerului Finanţelor.

   

Articolul 42

Dispoziţiunile prezentului Decret vor fi desvoltate prin deciziuni date de Ministrul Afacerilor Interne.

Ministerul Afacerilor Interne va da instrucţiuni pentru aplicarea Decretului de faţă, precum şi a deciziilor desvoltătoare.

   

Articolul 43

Prezentul Decret intră în vigoare pe data de 1 Ianuarie 1951.

   

Articolul 44

Legea actelor stării civile din 28 Februarie 1928 şi orice alte dispoziţiuni contrarii prezentului Decret, se abrogă.

Înregistrările făcute în registrele de Stare Civilă şi extrasele după actele de stare civilă eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Decret, sînt şi rămîn valabile.

Dat în Bucureşti la 30 Decemvrie 1950.

C. I. PARHON

MARIN FLOREA IONESCU

Ministrul Afacerilor Interne,

Teohari Georgescu

Ministrul Justiţiei,

Stelian Niţulescu

_______________