DECRET Nr. 313 din 14 octombrie 1980

privind asistenţa bolnavilor psihici periculosi

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

Publicat în  BULETINUL OFICIAL NR. 83 din 16 octombrie 1980    

Capitolul 1

Dispoziţii generale    

Articolul 1

Asigurarea sănătăţii populaţiei se realizează printr-un complex de măsuri economice, sociale, culturale şi sanitare, care urmăresc întărirea continua a sănătăţii, prevenirea imbolnavirilor, acordarea tratamentului medical În caz de imbolnavire şi recuperarea capacităţii de muncă.

Asistenţa medicală complexa acordată bolnavilor cu afecţiuni psihice constituite o parte integrantă a asistenţei sanitare şi are drept scop refacerea sănătăţii, îmbunătăţirea capacităţii de adaptare la condiţiile de viaţa în familie, în munca şi societate a bolnavilor, precum şi prevenirea manifestărilor acute ale bolii, care pot constitui un pericol pentru bolnavii înşişi sau pentru cei din jur.

Unităţile sanitare, celelalte unităţi, membrii de familie ai bolnavilor care suferă de afecţiuni psihice sînt obligaţi să asigure efectuarea la timp a tratamentului de specialitate, integrarea acestora în familie şi în activităţi profesionale corespunzătoare stării lor de sănătate, în scopul prevenirii apariţiei unor situaţii în care aceştia sa devină periculosi.

   

Articolul 2

Sînt periculosi, în înţelesul prezentului decret, bolnavii psihici care, prin manifestările lor, pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea corporală proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbura în mod repetat şi grav condiţiile normale de muncă ori de viaţa, în familie sau societate.

   

Articolul 3

Bolnavii psihici periculosi sînt supuşi în mod obligatoriu tratamentului medical de specialitate în cadrul unităţilor sanitare.

Tratamentul medical obligatoriu se efectuează ambulator, iar în caz de nevoie, în condiţii de spitalizare în unităţile sanitare de specialitate.

   

Articolul 4

Necesitatea instituirii tratamentului medical obligatoriu se va stabili ţinându-se seama de starea bolnavului psihic, de gradul de pericol pe care el îl prezintă, comportarea sa pentru el însuşi sau pentru persoanele cu care vine în contact.

Instituirea tratamentului medical obligatoriu are drept scop înlăturarea tulburarilor intervenite în starea bolnavilor, în vederea îmbunătăţirii capacităţii de adaptare psiho-socială a acestora.

   

Capitolul 2

Instituirea tratamentului medical obligatoriu    

Articolul 5

Membrii majori ai familiei care locuiesc în mod obişnuit cu o persoană din a carei comportare s-ar putea deduce ca este un bolnav psihic periculos, cei care vin în contact permanent cu aceasta la domiciliu sau la locul de muncă, precum şi orice altă persoană care are cunoştinţa de un asemenea caz, sînt obligaţi sa înştiinţeze de îndată, în scris, unităţile sanitare. Cînd bolnavul psihic considerat periculos este pus sub interdicţie sau este minor, aceeaşi obligaţie o au şi autoritatea tutelara, tutorele sau părinţii minorului.

Înştiinţarea se adresează dispensarului medical în a cărui raza teritorială domiciliază persoana considerată a fi bolnav psihic periculos sau dispensarului medical care deserveşte personalul muncitor din unitatea în care acesta îşi desfăşoară activitatea.

   

Articolul 6

Medicul dispensarului examinează persoana, îi acorda ingrijirile medicale necesare dacă este cazul şi, în baza celor constatate, sesizează comitetul sau biroul executiv al consiliului popular pe raza căruia se afla dispensarul medical.

Comitetul sau biroul executiv va acorda sprijin personalului de specialitate din cadrul dispensarului pentru obţinerea de informaţii prin constatări directe şi prin declaraţii scrise ale persoanelor care cunosc starea şi manifestările bolnavului.

Medicul va îndrumă bolnavul şi va transmite constatările sale, împreună cu datele privind starea şi manifestările bolnavului, la dispensarul policlinic competent din punct de vedere teritorial.

   

Articolul 7

Medicul psihiatru din dispensarul policlinic va examina bolnavul, va prescrie şi urmări efectuarea analizelor necesare, inclusiv examenul psihologic, după care va formula diagnosticul şi, ţinînd seama de datele primite şi de constatările făcute; va stabili dacă este cazul să fie supus examinării comisiei medicale prevăzute la art. 8.

Cînd medicul psihiatru din dispensarul policlinic apreciază necesitatea prezentării bolnavului în faţa comisiei medicale, va lua măsuri ca bolnavul, documentele medicale şi celelalte date obţinute să fie trimise, de îndată, la spitalul de psihiatrie sau secţia de psihiatrie din spitalul căruia îi este subordonat dispensarul policlinic.

În situaţia în care medicul de specialitate, apreciază că nu este cazul ca bolnavul să fie prezentat comisiei medicale, va transmite concluziile sale împreună cu indicaţiile terapeutice şi cu datele primite dispensarului medical teritorial.

   

Articolul 8

În cadrul spitalului sau secţiei de psihiatrie, bolnavul şi documentele trimise vor fi examinate, în termen de 24 de ore de către o comisie compusa din 3 medici psihiatri.

Desemnarea comisiei se face de către conducerea unităţii sanitare şi se confirma de direcţia sanitară judeteana sau a municipiului Bucureşti.

   

Articolul 9

Comisia medicală poate hotărî, după caz:

a) tratament medical obligatoriu ambulator, ori de câte ori nu exista o necesitate medicală majoră pentru internarea bolnavului în spital; ...  b) tratament medical obligatoriu în spital. ... 

În situaţia în care comisia apreciază că nu este necesară instituirea unui tratament medical obligatoriu, poate recomanda bolnavului, dacă este cazul, efectuarea unui tratament medical corespunzător.

Dacă sînt necesare examinari medicale sau relaţii suplimentare, comisia poate dispune efectuarea examenelor medicale de către organele sanitare competente ori completarea relaţiilor obţinute potrivit prevederilor art. 6 alin. 2.

Comisia hotărăşte cu unanimitate de voturi. În caz de divergenta, comisia se va completa cu încă 2 medici psihiatri şi va hotărî cu majoritate de voturi.

Hotărîrea va cuprinde diagnosticul, soluţia adoptată, motivarea acesteia şi va fi semnată de toţi membrii comisiei, cu consemnarea eventualei opinii separate. Hotărîrea comisiei este executorie.

   

Articolul 10

În termen de 24 de ore de la luarea hotărîrii privind instituirea tratamentului medical obligatoriu, comisia înştiinţează în scris despre aceasta bolnavul, pe unul din membrii majori ai familiei cu care locuieşte bolnavul în mod obişnuit sau persoana sub îngrijirea căreia se afla acesta, comitetul sau biroul executiv al consiliului popular, dispensarul policlinic şi dispensarul medical teritorial. Dacă bolnavul la care se referă hotărîrea este pus sub interdicţie sau este minor, se înştiinţează şi autoritatea tutelara de la domiciliul acestuia, tutorele sau părinţii minorului.

   

Articolul 11

Tratamentul medical obligatoriu se va aplica imediat după luarea hotărîrii de către comisie, la indicaţia şi sub controlul medicilor de specialitate, în funcţie de natura şi stadiul bolii, de tipul de evoluţie a acesteia, potrivit normelor tehnice cu privire la asistenţa medicală a bolnavilor psihici, stabilite de Ministerul Sănătăţii.

   

Articolul 12

Tratamentul medical obligatoriu ambulator se efectuează prin dispensarul policlinic sau prin dispensarul medical teritorial, sub îndrumarea şi controlul medicului psihiatru din dispensarul policlinic. Bolnavii sînt obligaţi să se prezinte la control medical periodic la datele fixate de medicul psihiatru din dispensarul policlinic, să se supună tratamentului medical, stabilit şi să urmeze indicaţiile terapeutice în perioada dintre doua controale.

   

Articolul 13

Persoanele sub îngrijirea cărora se afla un bolnav psihic supus la tratament medical obligatoriu ambulator, tutorele, precum şi membrii majori din familie care locuiesc cu el m mod obişnuit, sînt obligate sa ia măsurile necesare în vederea efectuării tratamentului medical prescris şi a prezentării lui cu regularitate la dispensarul medical sau la dispensarul policlinic.

   

Articolul 14

Conducerea unităţilor sanitare în care se interneaza bolnavii psihici periculosi are obligaţia să asigure condiţiile necesare aplicării tratamentului medical adecvat, inclusiv psihoterapia, terapia recreativa, ergoterapia.

Personalul sanitar are obligaţia să efectueze la timp tratamentul, sa urmărească evoluţia stării psihice şi fizice a bolnavului şi adaptarea acestuia la activităţile terapeutice.

   

Articolul 15

Supravegherea bolnavilor se efectuează de către personalul sanitar din cadrul spitalului sau secţiei de psihiatrie în care sînt internati aceştia.

În cazul în care bolnavul psihic periculos părăseşte unitatea sanitară fără autorizare medicală, el va fi readus în aceeaşi unitate prin grija organelor sanitare, iar, la nevoie, şi cu sprijinul organelor prevăzute la art. 31.

   

Capitolul 3

Modificarea şi încetarea tratamentului medical obligatoriu    

Articolul 16

Comisia care a hotărât tratamentul medical obligatoriu în spital are obligaţia sa reexamineze bolnavii la cel mult două luni şi ori de câte ori este nevoie în funcţie de starea acestora, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a unui membru major al familiei bolnavului sau a oricărei alte persoane, iar, în cazul celor puşi sub interdicţie ori al minorilor, şi la cererea autorităţii tutelare, a tutorelui sau a părinţilor.

   

Articolul 17

Comisia, în urma reexaminarii, hotărăşte, după caz:

a) menţinerea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare; ...  b) încetarea tratamentului medical obligatoriu în spital şi instituirea în continuare a tratamentului medical obligatoriu ambulator; ...  c) încetarea oricărui tratament medical obligatoriu. ...     

Articolul 18

Încetarea tratamentului medical obligatoriu ambulator se hotărăşte de către comisia prevăzută în art. 8, la cererea bolnavului, a procurorului sau a celorlalte persoane prevăzute în art. 10, cu avizul medicului psihiatru din dispensarul policlinic sau numai la propunerea acestuia.

   

Articolul 19

Prevederile art. 9 alin. 2 şi. 3 şi art. 10 se aplică în mod corespunzător şi cu privire la hotărîrile de menţinere, schimbare sau încetare a tratamentului medical obligatoriu.

   

Articolul 20

Unităţile în care sînt sau au fost încadraţi bolnavii pentru care s-a dispus încetarea tratamentului medical obligatoriu au obligaţia să asigure, în cazul în care aceştia au capacitatea de muncă păstrată, desfăşurarea sau reluarea activităţii lor în locuri de muncă corespunzătoare indicaţiilor comisiei. În cazul în care capacitatea de adaptare a bolnavului este necorespunzătoare solicitărilor vechiului loc de muncă, la indicaţia comisiei se va proceda la schimbarea locului de muncă.

Bolnavii psihici care, anterior tratamentului medical obligatoriu, nu erau încadraţi în munca şi care sînt orientati de către comisia care a dispus încetarea tratamentului spre profesii potrivite aptitudinilor şi nivelului lor de pregătire, vor fi încadraţi în locuri de muncă corespunzătoare.

Bolnavii psihici care la terminarea tratamentului medical obligatoriu au capacitate de muncă redusă vor fi încadraţi în locuri de muncă potrivit recomandarii comisiei de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

Unităţile au obligaţia sa încadreze în locuri de muncă corespunzătoare toate categoriile de bolnavi psihici prevăzute în alineatele precedente.

Direcţiile pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale judeţene şi a municipiului Bucureşti vor asigura repartizarea în munca a bolnavilor psihici care au efectuat tratament medical obligatoriu şi care au o astfel de indicaţie din partea organelor sanitare.

   

Capitolul 4

Controlul hotărârilor şi raspunderi    

Articolul 21

Ministerul Sănătăţii răspunde de modul în care se aplică prevederile prezentului decret, controlează şi îndrumă întreaga activitate a unităţilor sanitare cărora le revin sarcini în acordarea asistenţei medicale a bolnavilor psihici periculosi.

Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, împreună cu celelalte organe centrale interesate, analizează anual modul în care s-a acordat asistenţa bolnavilor psihici periculosi precum şi modul în care s-a realizat integrarea lor în activitate, luînd măsuri corespunzătoare.

   

Articolul 22

În vederea verificării modului de aplicare a prevederilor prezentului decret, comisia prevăzută la art. 8 comunică în scris în termen de 24 de ore, procuraturii locale în a carei raza teritorial a se afla situat spitalul, hotărîrea privind instruirea tratamentului medical obligatoriu, ori hotărîrea de menţinere, schimbare sau încetare a tratamentului medical obligatoriu.

   

Articolul 23

Organele procuraturii pe a căror rază teritorială se afla spitalele în care sînt internati bolnavii psihici periculosi vor verifica din oficiu, periodic, legalitatea internarilor şi condiţiile de spitalizare.

   

Articolul 24

Împotriva hotărîrii comisiei medicale prin care s-a dispus instituirea, menţinerea, schimbarea sau încetarea tratamentului medical obligatoriu pot face contestaţie cel faţă de care s-a luat o asemenea hotărîre, persoanele prevăzute la art. 10, procurorul, precum şi orice altă persoană.

Judecarea contestaţiei este de competenţa judecătoriei în a carei raza teritorială se afla unitatea sanitară unde funcţionează comisii care a luat hotărîrea.

   

Articolul 25

Judecarea contestaţiei se face de urgenta.

Instanţa, judecand contestaţia, verifica legalitatea hotărîrii comisiei medicale, putând sa dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice şi sa administreze orice alte probe pe care le considera necesare pentru a stabili dacă, faţă de comportarea şi manifestările bolnavului, erau întrunite condiţiile prevăzute în art. 2 din prezentul decret, pentru aplicarea tratamentului medical obligatoriu.

În toate cazurile, instanţa va asculta persoana faţă de care s-a instituit tratamentul medical obligatoriu.

Judecata are loc cu asigurarea de către instanţa a unui apărător din oficiu pentru cel faţă de care s-a instituit tratamentul medical obligatoriu, dacă acesta nu are un apărător ales.

Participarea procurorului la judecata este obligatorie.

Instanţa hotărăşte, după caz, menţinerea, modificarea sau încetarea aplicării hotărîrii prin care s-a dispus tratamentul medical obligatoriu.

   

Articolul 26

Hotărîrea prin care instanţa a soluţionat contestaţia este supusă recursului.

După rămânerea definitivă a hotărîrii, dosarul medical va fi restituit comisiei care a decis tratamentul medical obligatoriu.

   

Articolul 27

Prevederile din art. 25 şi 26 se completează, în mod corespunzător, cu dispoziţiile Codului de procedura civilă.

   

Articolul 28

Internarea unei persoane ca bolnav psihic periculos, instituirea sau menţinerea tratamentului medical obligatoriu fără respectarea dispoziţiilor prezentului decret atrag, după caz, răspunderea materială, civilă, disciplinară sau penală.

   

Capitolul 5

Dispoziţii finale şi tranzitorii    

Articolul 29

Ministerul Sănătăţii şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor lua măsuri pentru asigurarea bazei materiale, medicamentelor şi a personalului necesare bunei desfăşurări a asistenţei bolnavilor psihici periculosi, în cadrul indicatorilor economici şi financiar aprobaţi.

Ministerul Sănătăţii va lua măsuri pentru pregătirea ai perfecţionarea personalului sanitar necesar asigurării asistenţei medicale a bolnavilor psihici periculosi, precum şi pentru realizarea unui sistem unitar de evidenta a acestora.

Consiliile populare vor asigura, potrivit dispoziţiilor legale, terenurile agricole necesare unităţilor sanitare pentru organizarea şi dezvoltarea activităţilor de ergoterapie.

   

Articolul 30

Organele sanitare au obligaţia să asigure transportul bolnavilor care urmează să fie internati şi a celor faţă de care această măsură a încetat, precum şi a insotitorilor acestora.

Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare vor acorda

sprijin pentru transportul persoanelor prevăzute la alin. 1.

   

Articolul 31

La cererea personalului sanitar, comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare, prin comisiile pentru învăţămînt sănătate şi cultura sau persoane delegate în acest scop, vor acorda sprijinul necesar aplicării măsurilor privind asistenţa bolnavilor psihici periculosi.

   

Articolul 32

Sînt supuşi prevederilor prezentului decret şi toxicomanii care, din cauza intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, se afla în una din situaţiile prevăzute în art. 2.

   

Articolul 33

Cererile, contestaţiile şi celelalte acte în legătură cu instituirea, menţinerea, schimbarea sau încetarea tratamentului medical obligatoriu sînt scutite de orice taxe.

Tratamentul medical obligatoriu, efectuat ambulator sau în condiţii de spitalizare, precum şi internarea bolnavilor psihici şi a celor prevăzuţi la art. 32, sînt gratuite.

   

Articolul 34

Bolnavilor psihici periculosi care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală le sînt aplicabile dispoziţiile din Codul penal şi Codul de procedură penală.

   

Articolul 35

Bolnavii psihici periculosi, internati pentru tratament medical obligatoriu, potrivit prevederilor Decretului nr. 12/1965, vor fi reexaminati, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului decret în Buletinul Oficial al României, de către comisia medicală prevăzută la art. 8, care va proceda potrivit art. 17.

Cazurile aflate în curs de soluţionare vor fi rezolvate potrivit dispoziţiilor prezentului decret.

   

Articolul 36

Decretul nr. 12/1965 privind îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculosi, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 27 ianuarie 1965, şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 39/1965 pentru aplicarea Decretului nr. 12/1965 privind îngrijirea medicală a bolnavilor mintali periculosi, publicată în Colecţia de hotărîri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 3 din 27 ianuarie 1965, se abroga.

--------------------------