DECRET nr. 32 din 30 ianuarie 1954

pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 32 din 31 ianuarie 1954    

Capitolul 1

Dispozițiuni referitoare la Codul Familiei    

Articolul 1

Validitatea căsătoriei încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei se stabilește potrivit cu dispozițiunile legii în vigoare la data încheierii ei.

Cu toate acestea, în cazul cînd căsătoria este nulă sau anulabila potrivit legii anterioare, însă valabilă potrivit Codului Familiei, ori dacă, după încheierea căsătoriei, a intervenit oricînd un fapt care, potrivit dispozițiunilor acestui Cod, acoperă nulitatea, căsătoria nu mai poate fi declarata nulă sau nu mai poate fi anulată după intrarea în vigoare a Codului, chiar dacă la această dată acțiunea în declarare a nulității sau cea în anulare este în curs de judecată.

   

Articolul 2

În cazul nulității căsătoriei, copilul din căsătoria declarata nulă, dacă se afla în viața la data intrării în vigoare a Codului Familiei, are de la data conceptiei situația unui copil din căsătorie, chiar dacă ambii soți au fost de rea credința la încheierea acesteia și chiar dacă hotărîrea judecătorească de declarare a nulității căsătoriei a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei.

Drepturile de moștenire dobîndite potrivit legii în vigoare la data deschiderii succesiunii, rămîn neatinse.

   

Articolul 3

Oricînd s-ar fi căsătorit, sotii, cît privește relațiile lor personale, sînt supuși, de la data intrării sale în vigoare, dispozițiunilor Codului Familiei.

   

Articolul 4

Sotii vor fi supuși, de la data intrării în vigoare a Codului Familiei, dispozițiunilor acestui Cod în privinta relațiilor lor patrimoniale, indiferent de data căsătoriei și oricare ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau convențional, de mai înainte.

Bunurile ce sotii au la data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit dispozițiunilor acestui Cod.

Calitatea de bun comun, dobîndită în temeiul dispozițiunilor de mai sus, nu poate fi opusă celor de al treilea care, la data intrării în vigoare a Codului Familiei, sînt titulari ai vreunui drept real asupra acelui bun.

   

Articolul 5

Dovada ca un bun este propriu se va putea face, între soți, prin orice mijloc de proba.

În cazul căsătoriilor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, dovada ca un bun este propriu se va putea face, de toți cei interesați, prin orice mijloc de proba, chiar față de cei de al treilea.

   

Articolul 6

În relațiile patrimoniale dintre sotii membri ai unei gospodării agricole colective, dispozițiunile Codului Familiei privitoare la bunurile soților se intregesc cu dispozițiunile speciale ale statutului model al gospodariilor agricole colective.

   

Articolul 7

Dispozițiunile Codului Familiei privitoare la divorț se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare.

Căsătoria încheiată înainte de intrarea în vigoare a Codului va putea fi desfăcută potrivit dispozițiunilor acestuia, chiar dacă motivul pe care se întemeiază cererea nu era cauza de divorț potrivit prevederilor legii anterioare. Dispozițiunile alineatului de fața se aplică chiar și cererilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului Familiei.

Divorțul produce efectele stabilite de legea în vigoare la data cînd s-a pronunțat hotărîrea rămasă definitivă.

Cu toate acestea, dispozițiunile hotărîrilor judecătorești, privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divortați înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, vor putea fi modificate potrivit dispozițiunilor art. 44 din Codul Familiei, de autoritatea tutelara, de cîte ori schimbarea împrejurărilor justifica o asemenea măsura.

   

Articolul 8

Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice alta acțiune privitoare la starea civilă, este supusă dispozițiunilor Codului Familiei și produce efectele prevăzute de acest Cod și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea lui în vigoare, chiar dacă cererea se afla în curs de judecată.

Acțiunea în stabilire a paternității copilului din afară căsătoriei, născut înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, se poate porni în termen de un an de la intrarea în vigoare a acestui Cod, dispozițiunile art. 60 din Codul Familiei fiind aplicabile. A se vedea DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 522 din 5 octombrie 2023, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea condițiunii juridice a copilului natural și ale art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1050 din 21 noiembrie 2023.

Recunoașterile valabile făcute potrivit legilor anterioare, precum și hotărîrile declarative de paternitate rămase definitive la data intrării în vigoare a Codului Familiei, vor produce efectele prevăzute de acest Cod. Cît privește numele copiilor a căror filiatie a fost stabilită, prin recunoaștere sau hotărîre judecătorească, înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, aceștia rămîn cu numele dobîndit potrivit legii în vigoare la data stabilirii filiației; ei vor putea cere însă, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, să se facă aplicațiunea dispozițiunilor art. 64 din acest Cod.

Drepturile de moștenire dobîndite potrivit legii în vigoare la data deschiderii succesiunii rămîn neatinse.

   

Articolul 9

Adoptiile și infierile încuviințate înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei rămîn supuse legilor în vigoare la data cînd au fost încuviințate, numai în ce privește validitatea lor. Toate celelalte dispozițiuni din Codul Familiei privitoare la înfiere vor fi aplicabile, de la data intrării în vigoare a acestui Cod, atît adopțiilor, cît și infierilor încuviințate înainte de această dată.

Cererile de adopție și de înfiere, în curs de soluționare în fața instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a Codului Familiei, rămîn în competența acestor instanțe, soluționarea lor facindu-se însă potrivit dispozițiunilor Codului Familiei.

   

Articolul 10

Obligația de întreținere stabilită prin hotărîre judecătorească sau prin contract, înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, va continua să-și producă efectele numai dacă este în folosul și în sarcina unor persoane care, potrivit dispozițiunilor Codului Familiei, îndeplinesc condițiile cerute pentru a avea dreptul și a fi obligate la întreținere și numai în măsura prevăzută de acest Cod.

Pensiile de întreținere stabilite în baza art. 14 al Decretului nr. 130 din 2 Aprilie 1949, prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, rămîn în fiinta.

   

Articolul 11

Dispozițiunile Codului Familiei privitoare la drepturile și îndatoririle părinților față de copii, precum și la tutela minorului, se vor aplica și în privinta copiilor care sînt minori la data intrării în vigoare a Codului Familiei.

Minorii care, la data intrării în vigoare a Codului Familiei, avînd un părinte în viața, se afla, potrivit dispozițiunilor legale anterioare, sub tutela, trec sub ocrotirea părintească, dacă nu intră în prevederile Codului Familiei privitoare la instituirea tutelei minorului. Dispozițiunile art. 140 și 141 din Codul Familiei vor fi aplicabile în mod corespunzător; dacă tutore a fost părintele, acesta este scutit de prezentarea dării de seama generale.

   

Articolul 12

Dispozițiunile Codului Familiei privitoare la încredințarea copiilor unei alte persoane decît părinții lor ori unei instituții de ocrotire, precum și cele privitoare la decăderea părinților din drepturile părintești, se vor aplica, de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, chiar dacă faptele care ar putea indreptati aceste măsuri s-au intimplat înainte de această dată.

Dispozițiunile alineatului precedent se vor aplica și cererilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului Familiei.

   

Articolul 13

Părinții care, înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei, au fost decăzuți din drepturile părintești, lipsiți în parte sau vremelnic de exercițiul acestor drepturi, vor putea fi repuși în drepturile lor părintești sau în exercițiul acestor drepturi, potrivit dispozițiunilor Codului Familiei.

   

Articolul 14

Persoanele aflate la data intrării în vigoare a Codului Familiei sub tutela, curatela, consiliu judiciar sau alte măsuri de ocrotire vor fi supuse, cît privește capacitatea lor sau măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiunile acestui Cod privitoare la tutela sau curatela.

În acest scop, instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor examina toate cauzele în care s-au instituit măsuri de ocrotire potrivit legilor anterioare și, după caz, vor dispune:

a) înlocuirea măsurilor de ocrotire instituite potrivit legilor anterioare prin instituirea tutelei sau curatelei, dacă potrivit dispozițiunilor Codului Familiei este cazul să se instituie o asemenea măsura. În termen de 15 zile de la pronunțarea hotărîrii, instanța va inainta dosarul autorității tutelare, care va proceda potrivit dispozițiunilor Codului Familiei privitoare, după caz, la tutela sau curatela. Dispozițiunile art. 145 alin. 2 din Codul Familiei se vor aplica prin asemănare; ... b) desființarea măsurilor de protecție instituite potrivit legilor anterioare, dacă potrivit dispozițiunilor Codului Familiei nu este cazul să se instituie nici tutela și nici curatela. În acest caz, instanța însăși va face în mod corespunzător aplicațiunea dispozițiunilor art.140 și 141 din Codul Familiei. ... 

Pînă la pronunțarea hotărîrii, măsurile de ocrotire existente se mențin, acelea privitoare la tutela minorului sau la tutela interzisului functionînd potrivit dispozițiunilor corespunzătoare ale Codului Familiei. Celelalte măsuri de ocrotire vor funcționa potrivit dispozițiunilor legii aplicabile la data cînd Codul Familiei a intrat în vigoare.

   

Articolul 15

În aplicarea art. 14 lit. a din prezentul decret starea de imbecilitate prevăzută de Codul Civil se va socoti, în înțelesul Codului Familiei, debilitate mintală, iar starea de sminteala ori nebunie cu furie, prevăzută de Codul Civil, se va socoti, în înțelesul Codului Familiei, alienatie mintală.

   

Articolul 16

Cererile privitoare la orice măsuri de ocrotire, făcute în baza legilor anterioare și aflate în curs de judecată la intrarea în vigoare a Codului Familiei, vor fi soluționate, de instanțele judecătorești, potrivit dispozițiunilor acestui Cod.

   

Articolul 17

În cazul prevăzut de art. 14 lit. a din prezentul decret, persoanele care, potrivit legilor anterioare, erau însărcinate cu exercitarea măsurilor de ocrotire vor fi menținute de către instanța judecătorească, după caz, în sarcina de tutor sau curator, afară dacă, potrivit legii, nu pot avea aceasta calitate. Cererea prin care tutorul sau curatorul refuza sarcina tutelei sau curatelei sau reclama înlocuirea, se va putea face ulterior, la autoritatea tutelara.

   

Articolul 18

Validitatea actelor juridice încheiate de incapabili, singuri sau prin reprezentanții lor legali ori cu încuviințarea celor ce-i asistau înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei, se stabilește potrivit cu dispozițiunile legii în vigoare la data încheierii lor.

   

Articolul 19

Acceptarea moștenirii cuvenită unui minor, indiferent de vîrsta sau unei persoane pusă sub interdicție, va fi socotită întotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.

   

Articolul 20

Ipoteca legală asupra bunurilor tutorilor se stinge de drept, pe data intrării în vigoare a Codului Familiei.

Pentru radierea inscripției acestei ipoteci va fi suficienta cererea tutorului.

   

Articolul 21

Dreptul de folosință legală al părinților asupra bunurilor copilului lor minor încetează pe data intrării în vigoare a Codului Familiei.

În cazul cînd copilul are și alte bunuri decît cele de uz personal, părinții sînt obligați ca, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, sa alcatuiasca inventarul lor și sa-l supună autorității tutelare spre verificare și aprobare.

   

Articolul 22

Îndepărtarea tutorilor se va putea dispune numai potrivit prevederilor Codului Familiei, chiar dacă faptele, care ar putea indreptati această măsură, s-au intimplat înainte de intrarea în vigoare a acestui Cod.

Cererile de îndepărtare a tutorului, aflate în curs, se vor soluționa de instanțele judecătorești, înainte ca acestea sa trimită dosarele, potrivit dispozițiunilor art. 14 din prezentul decret, autorității tutelare.

   

Articolul 23

În cazul prevăzut de art. 55 din Codul Familiei, prescripția începută sub regimul Codului Civil nu se va socoti îndeplinită decît la expirarea termenului prevăzut de Codul Familiei.

   

Articolul 24

În cazul prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul Familiei, prescripția începută sub regimul legii anterioare se va socoti îndeplinită la expirarea unui termen de un an de la data intrării în vigoare a Codului Familiei, afară numai dacă termenul prevăzut de legea anterioară expira mai curînd.

Dispozițiunile alineatului precedent sînt aplicabile și prescripției prevăzută de art. 60 alin. 3 din Codul familiei, în cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tata.

Dacă un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărîri judecătorești rămasă definitivă înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei, termenul de un an prevăzut de art. 60 alin. 2 din acest Cod va curge de la data intrării sale în vigoare.

Dispozițiunile alineatului precedent sînt aplicabile și prescripției prevăzute de art. 60 alin. 3 din Codul Familiei, în cazul în care pretinsul tata a prestat copilului întreținere.

   

Capitolul 2

Dispozițiile referitoare la Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice    

Articolul 25

De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, aplicarea dispozițiilor legale referitoare la acțiunea în anulare pentru leziune se restringe la minorii care, avînd vîrsta de patrusprezece ani împliniți, încheie singuri, fără încuviințarea părinților sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror validitate nu se cere și încuviințarea prealabilă a autorității tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.

Actele juridice, ce se încheie de minorii care nu au împlinit vîrsta de patrusprezece ani, sînt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu este leziune.

Minorii care nu au împlinit vîrsta de patrusprezece ani nu răspund pentru fapta lor ilicită decît dacă se dovedește ca au lucrat cu discernămînt.

   

Articolul 26

Dispozițiile art. 16 și 17 din Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, vor fi aplicabile chiar și în cazul cînd ultimile știri din care rezultă ca cel ce lipsește de la domiciliul sau era în viața s-au primit la o dată anterioară intrării în vigoare a acestui decret, ori cînd faptele prevăzute de art. 16 alin. 3 s-au intimplat înainte ca Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice sa fi intrat în vigoare.

Dispozițiile art. 16, 17 și 19 din Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice se vor aplica și cererilor ce se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.

   

Articolul 27

Dispozițiile art. 18 alineat final și art. 20 din decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice sînt aplicabile și în cazul celor a căror moarte a fost declarata înainte de intrarea în vigoare a acestui decret.

   

Articolul 28

De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, persoanele juridice existente la această dată vor fi supuse, în totul, dispozițiilor acestui decret.

   

Articolul 29

De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, dispozițiile art. 54-56 inclusiv ale acestuia se vor aplica și atingerilor aduse drepturilor personale nepatrimoniale anterior acestei date.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și cererilor în curs de judecată.

   

Capitolul 3

Dispozițiile de procedura civilă legate de Codul Familiei și Decretul persoanelor fizice și juridice    

Articolul 30

Președintele instanței sesizată cu o cerere de punere sub interdicție va lua măsuri ca cererea, împreună cu înscrisurile anexate, să fie comunicate procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută, se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se afla.

Președintele instanței sesizează totodată autoritatea tutelara de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 146 din Codul Familiei, referitoare la numirea curatorului.

   

Articolul 31

Luînd concluziile procurorului, instanța tutelara va putea dispune internarea provizorie a celui a cărui punere sub interdicție este cerută, pe timp de cel mult șase saptamini, dacă observarea mai îndelungată a stării lui mintale este necesară, potrivit avizului unui medic specialist, iar aceasta observare nu se poate face în alt mod.

   

Articolul 32

După ce primește rezultatul cercetărilor și avizul comisiei de medici specialiști, precum și, dacă va fi cazul, părerea medicului instituției sanitare, președintele va fixa termenul pentru judecata cererii, dispunind citirea părților. Cererea și toate înscrisurile depuse se vor comunică celui a cărui punere sub interdicție este cerută.

   

Articolul 33

Judecata se va face ascultînd concluziile procurorului.

La termenul de judecată, instanța va asculta pe cel a cărui punere sub interdicție este cerută, pentru a constata starea sa mintală.

Dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută nu este în stare să se înfățișeze la instanța, el va fi ascultat, în prezenta procurorului, la locul unde se afla.

   

Articolul 34

Prin îngrijirea instanței, hotărîrea de punerea sub interdicție, rămasă definitivă, se va publică în extras într-un ziar indicat de instanța.

Instanța judecătorească va comunică autorității tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicție este cerută, hotărîrea data asupra cererii de punere sub interdicție, pentru ca autoritatea tutelara sa dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar în caz ca instanța a hotărît punerea sub interdicție, sa dispună numirea unui tutor.

   

Articolul 35

Ridicarea interdicției se face cu aceeași procedura și publicitate, ca și pronunțarea ei.

   

Articolul 36

Cererea de declarare a dispariției unei persoane se introduce la instanța judecătorească în circumscripția căreia aceasta persoana și-a avut ultimul domiciliu.

   

Articolul 37

Primind cererea, președintele instanței judecătorești dispune ca, prin organele Sfatului Popular și prin organele Militiei, să se culeagă cît mai multe informații cu privire la persoana a carei dispariție se cere a fi declarata.

Totodată, va dispune să se facă la ultimul domiciliu al acestuia, la Sfatul Popular și prin ziar, publicații despre cerere, cu invitația ca orice persoană, care ar putea da informații pentru soluționarea cererii, să le comunice instanței.

Președintele instanței va putea sesiza autoritatea tutelara, de la domiciliul celui a cărui dispariție se cere a fi declarat, spre a se face, dacă este cazul, aplicarea art. 152 din Codul Familiei referitoare la numirea curatorului.

   

Articolul 38

După trecerea a 30 de zile de la facerea publicațiilor prevăzute de art. 37 alin. 2 din prezentul decret, președintele va fixa termen de judecată, cu citarea părților. Persoana a carei dispariție se cere a fi declarata se citeaza la ultimul domiciliu; în caz cînd a avut un mandatar general, va fi citat și acesta.

Judecata se va face ascultînd concluziile procurorului.

   

Articolul 39

Prin îngrijirea instanței, hotărîrea de declarare a dispariției, rămasă definitivă, se va afișa timp de 30 de zile la usa instanței de fond și a Sfatului Popular al ultimului domiciliu al celui dispărut și se va publică în extras într-un ziar indicat de instanța.

De asemenea, hotărîrea va putea fi comunicată autorității tutelare spre a se face, dacă va fi cazul, aplicarea art. 16 alin. 1 din Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.

   

Articolul 40

Pentru declararea morții prin hotărîre judecătorească se va urma potrivit art. 36-38 inclusiv, din prezentul decret, care se aplică în mod corespunzător.

   

Articolul 41

Hotărîrea de declarare a morții, rămasă definitivă va fi comunicată serviciului de stare civilă pentru a fi înscrisă în registrul de stare civilă.

   

Articolul 42

Cererea de anulare a hotărîrii care declara moartea unei persoane, în cazul prevăzut de art. 20 din Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, se face la instanța care a pronunțat hotărîrea.

Judecata se face de urgenta cu citirea persoanelor care au fost părți la procedura declarativă de moarte și ascultînd concluziile procurorului.

În cazul în care se dovedește ca cel declarat mort trăiește, instanța va anula hotărîrea, dispunind să se comunice aceasta serviciului de stare civilă pentru a se face cuvenită rectificare în registrul actelor de stare civilă.

   

Articolul 43

Dispozițiile art. 42 din prezentul decret sînt aplicabile prin asemănare și în caz de rectificare a datei morții în temeiul art. 18 alin. final din Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.

   

Capitolul 4

Dispozițiuni finale    

Articolul 44

Sotii sînt îndreptățiți ca, de comun acord, sa ceara înscrierea în cartea funciară a dreptului soților asupra unui bun comun sau menționarea calității de bun comun în registrul de transcripții, pe marginea actului de dobîndire.

   

Articolul 45

La art. 615 din Codul de procedură civilă se adauga următorul alineat final:

"Cererea de divorț se judeca fără a se incerca împăcarea soților, în cazul cînd se întemeiază pe alienatia mintală cronica dau debilitatea mintală cronica ori pe o grava boala și contagioasa a soțului împotriva căruia divorțul este cerut ori dacă acesta este condamnat la o pedeapsă privată de libertate de cel puțin 3 ani sau dacă este declarat dispărut prin hotărîre judecătorească."

   

Articolul 46

Inventarul prevăzut de art. 105 și 126 din Codul Familiei va cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor, arătarea calității și cantității lor, precum și pe cît este cu putinta, evaluarea lor.

   

Articolul 47

În materiile reglementate de Codul Familiei și Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, procurorul are dreptul, de la data intrării lor în vigoare, sa intervină în orice faza a procesului, dacă socotește ca aceasta este necesar pentru apărarea intereselor statului sau ale oamenilor muncii.

Tot astfel, el va putea introduce cereri de chemare în judecata, dar numai în cazurile în care aceasta este cu putinta potrivit caracterului drepturilor prevăzute de Codul Familiei și Decretul privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, precum și în cazul nerespectării art. 134 din Codul Civil.

   

Articolul 48

Societățile comerciale rămîn supuse legilor comerciale și celorlalte dispozițiuni ce le privesc.

   

Articolul 49

Pe data intrării în vigoare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, se abroga: dispozițiunile art. 6-133 inclusiv și art. 1.223-1.293 inclusiv, din Codul civil, în măsura în care nu au fost abrogate anterior; dispozițiunile Legii XX/1877 și VI/1885 privitoare la tutele și curatela, în măsura în care nu au fost abrogate anterior; art. 602-606 inclusiv, art. 677-691 inclusiv și art. 698-709 inclusiv din Codul de procedură civilă; Legea pentru declararea morții prezumate a celor dispăruți din 4 Martie 1941, Decretul nr. 130 din 2 Aprilie 1949, Decretul nr. 131 din 2 Aprilie 1949, Decretul nr. 185 din 30 Aprilie 1949, decretul nr. 182 din 19 Octombrie 1951, precum și orice alte legi și dispozițiuni contrarii.

București, 30 Ianuarie 1954.

-----------------------