2024/3017

DIRECTIVA (UE) 2024/3017 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 27 noiembrie 2024

de modificare a Directivei 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim, precum și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2011 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește principiile fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și prevede un sistem de investigații privind siguranța maritimă (denumite în continuare „investigații privind siguranța”). Accidentele maritime care intră în domeniul de aplicare al directivei respective sunt investigate de organe de anchetă independente înființate în statele membre pentru a îmbunătăți siguranța maritimă, precum și pentru a proteja mediul marin, cu scopul de a învăța din trecut pentru a preveni viitoare accidente și incidente.

(2)

De la intrarea în vigoare a Directivei 2009/18/CE au avut loc modificări ale cadrului de reglementare internațional și evoluții ale tehnologiei. Este necesar să se țină seama de respectivele modificări și evoluții, precum și de experiența dobândită în urma punerii în aplicare a directivei respective.

(3)

În acest sens, Uniunea, în conformitate cu angajamentele sale internaționale legate de protejarea mediului marin, ar trebui să exercite în continuare rolul de lider într-un sector reglementat atât la nivel european, cât și la nivel internațional.

(4)

În Directiva 2009/18/CE se face trimitere la o serie de texte juridice adoptate de Organizația Maritimă Internațională (OMI) care au fost abrogate, modificate sau revizuite de la intrarea sa în vigoare. Directiva respectivă se referă, de exemplu, la „Codul OMI pentru investigarea accidentelor și incidentelor maritime” adoptat prin Rezoluția A.849(20) a OMI din 27 noiembrie 1997 care a fost revocat prin Codul de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigațiile privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime adoptat prin Rezoluția MSC.255(84) a OMI din 16 mai 2008 (denumit în continuare „Codul OMI pentru investigarea accidentelor”) și prin Liniile directoare pentru acordarea de asistență anchetatorilor cu privire la punerea în aplicare a Codului pentru investigarea accidentelor adoptate prin Rezoluția A.1075(28) a OMI din 4 decembrie 2013 (denumite în continuare „Liniile directoare pentru acordarea de asistență anchetatorilor cu privire la punerea în aplicare a Codului pentru investigarea accidentelor”).

(5)

Codul OMI pentru investigarea accidentelor introduce definiții noi, cum ar fi definiția „autorității responsabile de investigațiile privind siguranța maritimă”, în timp ce alte concepte sunt eliminate, cum ar fi conceptul de „accident grav”. Respectivele modificări ar trebui să fie încorporate în Directiva 2009/18/CE.

(6)

În Directiva 2009/18/CE se face, de asemenea, trimitere la circulara MSC-MEPC.Circ.3 a OMI din 18 decembrie 2008, Rapoarte privind accidentele și incidentele maritime – Proceduri armonizate de raportare revizuite, care a fost înlocuită de circulara MSC-MEPC. 3/circ.4/rev.1 a OMI din 18 noiembrie 2014.

(7)

Liniile directoare ale OMI pentru acordarea de asistență anchetatorilor cu privire la punerea în aplicare a Codului pentru investigarea accidentelor oferă recomandări practice pentru investigarea sistematică a accidentelor și incidentelor maritime și permit realizarea de analize și luarea de măsuri de prevenire eficiente. Respectivele linii directoare înlocuiesc metodologia comună prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 al Comisiei (4). Prin urmare, acestea ar trebui să fie incluse în Directiva 2009/18/CE, iar Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 ar trebui să fie abrogat.

(8)

Navele de pescuit cu o lungime mai mică de 15 metri sunt în prezent excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2009/18/CE. Prin urmare, desfășurarea investigațiilor privind siguranța care implică astfel de nave de pescuit nu este nici sistematică, nici armonizată. Navele respective sunt mai expuse riscului de a se răsturna și se întâmplă relativ frecvent ca membrii echipajului să cadă peste bord. Prin urmare, pentru a proteja astfel de nave de pescuit, membrii echipajelor lor și mediul, este necesar să se prevadă o evaluare preliminară a accidentelor maritime foarte grave care implică astfel de nave de pescuit, pentru a stabili dacă autoritățile ar trebui să inițieze o investigație privind siguranța, ținând seama, printre altele, de dovezile disponibile, precum și de potențialul constatărilor investigației privind siguranța de a conduce la prevenirea accidentelor și incidentelor viitoare. Se preconizează că această măsură va avea un impact pozitiv semnificativ asupra numărului de vieți salvate pe mare și a vătămărilor evitate, protejând în special viețile și sănătatea pescarilor europeni.

(9)

Directiva 2009/18/CE nu împiedică statele membre să stabilească norme naționale pentru investigarea accidentelor sau incidentelor maritime care implică orice tip de navă care transportă 12 pasageri sau mai puțin sau care se implică în alte activități comerciale.

(10)

Unele definiții prevăzute în Directiva 2009/18/CE nu sunt clare. Definiția lungimii unei nave de pescuit ar trebui să fie introdusă în special pentru situațiile în care există o distincție în ceea ce privește abordarea și obligațiile autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța maritimă (denumite în continuare „autoritățile responsabile de investigații privind siguranța”) în funcție de lungimea navei de pescuit.

(11)

Codul OMI pentru investigarea accidentelor se referă la un eveniment sau la o serie de evenimente care s-au produs „în legătură directă cu operațiunile unei nave”. Conceptul respectiv face obiectul unor divergențe de interpretare semnificative și ar trebui să fie clarificat. Respectivele divergențe au un impact asupra acțiunilor autorităților responsabile de investigații privind siguranța, în special în ceea ce privește accidentele din porturi, posibilitățile de efectuare a unor investigații comune și colectarea de date privind accidentele și investigațiile.

(12)

Codul OMI pentru investigarea accidentelor prevede că, atunci când are loc un accident maritim foarte grav, trebuie să se efectueze o investigație privind siguranța. Cu toate acestea, nu există nicio indicație cu privire la intervalul de timp în care ar trebui să se fi produs decesul unei persoane ca urmare a unui accident pentru ca acesta să fie considerat drept accident maritim foarte grav care necesită o investigație privind siguranța. Prin urmare, Directiva 2009/18/CE ar trebui să ofere orientări în această privință.

(13)

Autoritățile responsabile de investigații privind siguranța ar trebui să depună toate eforturile pentru a pune rapoartele privind accidentele și recomandările acestora la dispoziția persoanelor în cauză, inclusiv a victimelor și a familiilor lor, înainte de a le face publice.

(14)

Având în vedere importanța examinării factorilor umani în investigațiile privind siguranța, ar trebui să se acorde atenția cuvenită investigațiilor privind siguranța efectuate la nivelul condițiilor de muncă și de viață de la bord și oricărui impact pe care acestea le-ar fi putut avea asupra accidentului sau incidentului maritim investigat.

(15)

Personalul disponibil, precum și resursele operaționale ale autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța din statele membre variază în mod clar, ceea ce duce la raportări și investigații ineficace și inconsecvente cu privire la accidentele maritime. Prin urmare, Comisia, cu sprijinul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (denumită în continuare „agenția”), ar trebui să ofere sprijin analitic de înaltă specializare pentru investigațiile individuale privind siguranța (competențe non-tehnice), precum și instrumente și echipamente analitice (hardware). În plus, cooperarea și asistența reciprocă între statele membre în cadrul investigațiilor privind siguranța ar trebui să fie încurajate și sprijinite în continuare, în special având în vedere noile provocări în materie de siguranță maritimă legate de aspectele de mediu, sociale, de sănătate publică și de ocuparea forței de muncă.

(16)

Prin urmare, agenția ar trebui să organizeze cursuri de formare periodice privind tehnici specifice și evoluții și tehnologii noi care ar putea fi relevante pentru investițiile privind siguranța în viitor. Astfel de cursuri de formare ar trebui să se axeze, printre altele, pe combustibilii din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon, care sunt în mod special relevanți în considerarea pachetului „Pregătiți pentru 55”, pe automatizare și pe normele privind protecția generală a datelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Acest lucru va îmbunătăți siguranța la bordul navelor și sănătatea și siguranța navigatorilor și a pescarilor care lucrează la bord.

(17)

Independența investigațiilor privind siguranța ar trebui să fie asigurată în toate circumstanțele și nimeni dintre toți cei implicați în respectivele investigații, inclusiv orice entități, instituții sau agenții, publice sau private, nu ar trebui să se afle în niciun conflict de interese.

(18)

Statele membre ar trebui să colaboreze pentru a se asigura că investigațiile privind siguranța sunt efectuate în mod consecvent și pentru a ajuta autoritățile responsabile de investigații privind siguranța să își îmbunătățească și să își consolideze capacitățile de investigare privind siguranța.

(19)

În vederea adaptării Directivei 2009/18/CE la evoluția dreptului maritim internațional referitor la investigarea privind siguranța în legătură cu accidentele din sectorul transportului maritim și pentru a facilita colectarea și schimbul de informații și raportarea lor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor din directiva respectivă. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (6). În special, în aceste consultări ar trebui să fie implicat cadrul de cooperare permanentă instituit prin Directiva 2009/18/CE. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(20)

Având în vedere ciclul complet al vizitelor de monitorizare efectuate de agenție în statele membre pentru a monitoriza punerea în aplicare a Directivei 2009/18/CE, Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a Directivei 2009/18/CE cel târziu la cinci ani de la data transpunerii prezentei directive de modificare și să prezinte un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului. Statele membre ar trebui să coopereze cu Comisia în vederea colectării tuturor informațiilor necesare pentru evaluarea respectivă.

(21)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a stabili norme privind investigarea privind siguranța în legătură cu accidentele din sectorul de transport maritim pentru a îmbunătăți siguranța maritimă și a proteja mediul marin, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(22)

Prin urmare, Directiva 2009/18/CE ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 2009/18/CE

Directiva 2009/18/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Întrucât scopul investigațiilor privind siguranța maritimă (denumite în continuare «investigații privind siguranța») în temeiul prezentei directive nu este de a stabili răspunderea sau gradul de vinovăție, din constatările investigațiilor respective nu se deduce nicio vinovăție sau răspundere. Statele membre iau măsurile necesare astfel încât autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța maritimă (denumite în continuare «autoritățile responsabile de investigații privind siguranța») să nu fie împiedicate să efectueze raportări complete privind cauzele unui accident sau incident maritim.”

2.

La articolul 2 alineatul (2), litera (d) se elimină.

3.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

«Codul OMI pentru investigarea accidentelor» înseamnă Codul de standarde internaționale și practici recomandate pentru investigația privind siguranța în cazul accidentelor sau incidentelor maritime care figurează în anexa la Rezoluția MSC.255(84) a Comitetului pentru siguranță maritimă al OMI din 16 mai 2008, în versiunea sa actualizată;

2.

«Liniile directoare ale OMI pentru acordarea de asistență anchetatorilor cu privire la punerea în aplicare a Codului pentru investigarea accidentelor» înseamnă liniile directoare adoptate de Adunarea OMI prin Rezoluția A.1075(28) din 4 decembrie 2013, în versiunea lor actualizată;

3.

următorii termeni se înțeleg în conformitate cu definițiile cuprinse în Codul OMI pentru investigarea accidentelor:

(a)

«accident maritim»;

(b)

«accident maritim foarte grav»;

(c)

«incident maritim»;

(d)

«investigație privind siguranța maritimă»;

(e)

«autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța maritimă»;

(f)

«stat care efectuează investigațiile privind siguranța maritimă»;

(g)

«stat interesat în mod deosebit»;

(h)

«rănire gravă»;

4.

«Liniile directoare ale OMI privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim» înseamnă liniile directoare care figurează în anexa la Rezoluția LEG.3(91) a Comitetului juridic al OMI din 27 aprilie 2006, astfel cum au fost aprobate de organul de conducere al Organizației Internaționale a Muncii în cadrul celei de a 296-a reuniuni a sale din 12-16 iunie 2006, în versiunea lor actualizată;

5.

«navă de pasageri de tip ro-ro» înseamnă «navă de pasageri de tip ro-ro» în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2017/2110 a Parlamentului European și a Consiliului (*1);

6.

«ambarcațiune de pasageri de mare viteză» înseamnă «ambarcațiune de pasageri de mare viteză» în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2017/2110;

7.

«înregistrator al parametrilor de navigație» («VDR») înseamnă «înregistrator al parametrilor de navigație» în sensul definiției de la punctul 4.1 din anexa la Rezoluția MSC.333(90) a Comitetului pentru siguranța maritimă al OMI din 22 mai 2012, în versiunea sa actualizată și astfel cum a fost completată de standardele de performanță relevante ale OMI aplicabile la data instalării la bord a respectivului VDR și fără a aduce atingere dreptului Uniunii;

8.

«înregistrator al parametrilor de navigație simplificat» («S-VDR») înseamnă «înregistrator al parametrilor de navigație simplificat» în sensul definiției de la punctul 4.1 din anexa la Rezoluția MSC.163(78) a Comitetului pentru siguranță maritimă al OMI din 17 mai 2004, în versiunea sa actualizată și astfel cum a fost completată de standardele de performanță relevante ale OMI aplicabile la data instalării la bord a respectivului S-VDR și fără a aduce atingere dreptului Uniunii;

9.

«recomandare privind siguranța» înseamnă orice propunere, inclusiv în scopul înregistrării și controlului, formulată de:

(a)

autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța a statului care desfășoară sau conduce investigațiile privind siguranța pe baza informațiilor rezultate din investigația în cauză; sau

(b)

după caz, Comisie, acționând pe baza unei analize abstracte a datelor și a rezultatelor investigațiilor privind siguranța desfășurate;

10.

«lungimea unei nave de pescuit» înseamnă «lungimea unei nave de pescuit» în înțelesul articolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/1130 al Parlamentului European și al Consiliului (*2);

11.

«rănire mortală» înseamnă rănirea unei persoane într-un accident care are ca urmare decesul acesteia în decurs de 30 de zile de la data producerii accidentului, dacă sunt disponibile informațiile aferente.

(*1) Directiva (UE) 2017/2110 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2017 privind un sistem de inspecții pentru operarea în condiții de siguranță a navelor de pasageri de tip ro-ro și a ambarcațiunilor de pasageri de mare viteză care desfășoară servicii regulate și de modificare a Directivei 2009/16/CE și de abrogare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului (JO L 315, 30.11.2017, p. 61)."

(*2) Regulamentul (UE) 2017/1130 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 de definire a caracteristicilor vaselor de pescuit (JO L 169, 30.6.2017, p. 1).” "

4.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

sunt independente de orice anchete penale sau alte investigații desfășurate în paralel pentru stabilirea răspunderii sau a gradului de vinovăție și că autoritățile responsabile de investigații privind siguranța sunt în măsură să raporteze cu privire la rezultatele unei investigații privind siguranța fără instrucțiuni sau ingerințe din partea oricăror persoane, organizații sau părți care ar putea fi afectate de rezultatul respectivelor investigații privind siguranța.”

;

(b)

la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

coordonarea activităților autorităților lor responsabile de investigații privind siguranța, în măsura în care este necesar pentru realizarea obiectivelor prezentei directive.”

5.

Articolele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 5

Obligația de a desfășura investigații

(1) Fiecare stat membru se asigură că se efectuează o investigație privind siguranța de către autoritatea responsabilă cu investigațiile privind siguranța menționată la articolul 8 în urma oricărui accident maritim foarte grav:

(a)

care implică o navă aflată sub pavilionul său, indiferent de locul accidentului;

(b)

care se produce în apele sale teritoriale sau interne, astfel cum sunt definite în UNCLOS, indiferent de pavilionul navei sau navelor implicate în accident; sau

(c)

care implică un interes deosebit al statului membru în cauză, indiferent de locul accidentului și de pavilionul navei sau navelor implicate în accident.

(2) În cazul unei nave de pescuit cu o lungime mai mică de 15 metri, autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța realizează fără întârziere și nu mai târziu de două luni de la producerea accidentului maritim foarte grav menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, o evaluare preliminară pentru a stabili dacă să efectueze sau nu o investigație privind siguranța. În cazul în care autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța decide să nu efectueze o investigație privind siguranța, motivele pe care se întemeiază o astfel de decizie se înregistrează și se notifică în conformitate cu articolul 17 alineatul (3), fără întârziere și nu mai târziu de două luni de la producerea accidentului maritim foarte grav.

(3) Atunci când decide dacă să efectueze sau nu o investigație privind siguranța menționată la alineatul (2), autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța ține seama de dovezile disponibile, precum și de posibilitatea ca rezultatele investigației privind siguranța să conducă la prevenirea unor accidente și incidente viitoare.

(4) În cazul oricărui accident sau incident maritim care nu intră sub incidența alineatului (1), (2) sau (3), autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța decide dacă să efectueze sau nu o investigație privind siguranța.

(5) Obiectul și modalitățile practice de desfășurare a investigației privind siguranța sunt determinate de autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța a statului membru care conduce investigația, în cooperare cu autoritățile similare ale celorlalte state interesate în mod deosebit, în maniera pe care autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța a statului membru care conduce investigația o consideră cea mai potrivită pentru realizarea obiectivului prezentei directive și în vederea prevenirii unor accidente și incidente maritime pe viitor.

(6) Atunci când efectuează investigații privind siguranța, autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța trebuie să respecte Liniile directoare ale OMI pentru acordarea de asistență anchetatorilor cu privire la punerea în aplicare a Codului pentru investigarea accidentelor. Anchetatorii se pot abate de la respectivele linii directoare în cazul în care o astfel de abordare se justifică din perspectiva necesității, în opinia lor profesională, pentru atingerea obiectivelor investigației privind siguranța. Comisia poate adopta recomandări pentru punerea în aplicare a respectivelor linii directoare, ținând seama de concluziile relevante desprinse din investigațiile privind siguranța, și după consultarea autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța în contextul cadrului de cooperare permanentă menționat la articolul 10.

(7) Pentru a decide dacă un accident sau incident maritim produs în timp ce nava este amarată, fie la țărm, fie de altă navă, sau în doc și în care sunt implicați lucrători de la țărm sau lucrători portuari s-a produs «în legătură directă cu operațiunile unei nave», fiind supus așadar unei investigații privind siguranța, statele membre acordă, în conformitate cu dreptul lor intern, o atenție deosebită implicării în activitatea desfășurată și relevanței pentru aceasta a structurii, echipamentelor, procedurilor, echipajului și administrării navei.

(8) O investigație privind siguranța se inițiază imediat după producerea accidentului sau incidentului maritim și, în orice caz, nu mai târziu de două luni de la producerea acestuia.

(9) În conformitate cu dreptul intern, în cursul unei investigații privind siguranța maritimă, se constată că a fost comisă o infracțiune în temeiul articolelor 3, 3a, 3b sau 3c din Convenția pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime din 10 martie 1988 a OMI, în versiunea sa actualizată, autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța informează imediat autoritățile responsabile de securitatea maritimă ale statului membru sau ale statelor membre și ale oricărei țări terțe în cauză.

Articolul 6

Obligația de notificare

Un stat membru trebuie să prevadă, în cadrul sistemului său juridic intern, informarea fără întârziere a autorității sale responsabile de investigații privind siguranța, de către autoritățile competente sau de către părțile implicate ori de către ambele, privind producerea oricăror accidente sau incidente maritime care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive.”

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Desfășurarea de investigații privind siguranța în paralel asupra aceluiași accident sau incident maritim se limitează în mod strict la situații excepționale. În astfel de situații, statele membre notifică Comisiei motivele care au stat la baza desfășurării unor astfel de investigații privind siguranța în paralel. Statele membre care desfășoară investigații în paralel cooperează între ele. În special autoritățile responsabile de investigații privind siguranța implicate fac schimb în timp util de informații pertinente culese pe parcursul investigațiilor privind siguranța, în special pentru a ajunge la concluzii comune, în măsura în care acest lucru este posibil.”

(b)

se introduce următorul alineat:

„(1a) Pe parcursul desfășurării investigației privind siguranța, statul membru interesat în mod deosebit acordă asistență, în măsura în care acest lucru este posibil, statului sau statelor membre care efectuează investigația privind siguranța maritimă, oferind acces la informațiile relevante pentru investigația privind siguranța. Anchetatorului sau anchetatorilor care efectuează o investigație privind siguranța li se poate acorda, de asemenea, dacă se consideră necesar, acces la informațiile deținute de inspectorii guvernamentali, ofițerii pazei de coastă, operatorii serviciilor de trafic maritim, piloți și alți membri ai personalului maritim din statul interesat în mod deosebit, în conformitate cu dreptul său intern.”

(c)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care o navă de pasageri de tip ro-ro sau o navă de pasageri de mare viteză este implicată într-un accident sau incident maritim, investigația privind siguranța este lansată de către statul membru în ale cărui ape teritoriale sau interioare, astfel cum sunt definite în UNCLOS, s-a produs accidentul sau incidentul maritim. În cazul în care accidentul sau incidentul maritim are loc în alte ape, procedura de investigare privind siguranța este lansată de ultimul stat membru vizitat de nava de pasageri de tip ro-ro sau de nava de pasageri de mare viteză respectivă. Statul membru care a lansat procedura de investigare răspunde de investigația privind siguranța și de coordonarea cu alte state membre interesate în mod deosebit, până în momentul în care se stabilește de comun acord care dintre respectivele state membre este cel care conduce investigația.”

7.

Articolele 8 și 9 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 8

Autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța

(1) Statele membre se asigură că investigațiile privind siguranța sunt efectuate sub responsabilitatea unei autorități responsabile de investigațiile privind siguranța care este imparțială, independentă și permanentă, învestită cu competențele necesare și cu mijloace și resurse financiare suficiente, și de către anchetatori calificați în mod corespunzător, care dețin competențe în chestiuni legate de accidentele și incidentele maritime, necesare pentru a se conforma obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive.

Autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța nu sunt împiedicate să numească temporar anchetatori având competențele de specialitate necesare pentru a participa la o investigație privind siguranța sau să recurgă la consultanți care să le ofere consultanță de specialitate cu privire la orice aspect al unei investigații privind siguranța.

În vederea desfășurării de investigații obiective privind siguranța, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța este independentă din punct de vedere organizațional, juridic și al luării deciziilor față de orice parte ale cărei interese ar putea veni în conflict cu sarcina ce i-a fost încredințată.

Statele membre fără ieșire la mare, care nu dețin nave sau ambarcațiuni care navighează sub pavilionul lor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, stabilesc un punct central independent de cooperare pentru investigațiile privind siguranța, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c).

(2) Autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța ia măsurile necesare pentru a se asigura că anchetatorii au cunoștințe și experiență practică în domeniile relevante pentru sarcinile lor de investigare normale. În plus, autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța asigură accesul prompt la informații de specialitate, în cazul în care este necesar.

(3) Activitățile încredințate autorității responsabile de investigații privind siguranța pot fi extinse la culegerea și analiza informațiilor privind siguranța maritimă, în special în scopuri preventive, în măsura în care respectivele activități nu aduc atingere independenței acesteia și nu determină asumarea de responsabilități în probleme de reglementare, administrative sau de standardizare.

(4) Statele membre, acționând în cadrul propriilor sisteme juridice, se asigură că anchetatorii din cadrul autorității lor responsabile de investigații privind siguranța sau al oricărei alte autorități responsabile de investigații privind siguranța căreia i-au delegat sarcina de investigare privind siguranța, după caz în cooperare cu autoritățile competente să desfășoare anchetele judiciare, să li se pună la dispoziție toate informațiile și mijloacele tehnologice pertinente pentru desfășurarea investigației privind siguranța și, prin urmare, să fie autorizați:

(a)

să aibă acces la orice zonă relevantă sau la locul accidentului, precum și la orice navă, epavă sau structură, inclusiv la încărcătură, echipament sau resturi;

(b)

să asigure întocmirea imediată a unei liste de probe, precum și căutarea și înlăturarea controlată a epavei, a resturilor sau a altor componente sau substanțe, în vederea examinării sau analizării acestora;

(c)

să solicite examinarea sau analiza elementelor menționate la litera (b) și să aibă acces liber la rezultatele examinării sau analizei respective;

(d)

să aibă acces liber la toate informațiile utile și datele înregistrate, inclusiv la datele VDR sau S-VDR, legate de navă, înregistrările serviciului de trafic naval, voiaj, încărcătură, echipaj sau orice altă persoană, obiect, condiție sau circumstanță, precum și să fie în măsură să copieze și să utilizeze informațiile și datele respective;

(e)

să aibă acces liber la rezultatele examinării corpurilor victimelor sau ale testelor realizate asupra probelor prelevate de la acestea;

(f)

să solicite și să aibă acces liber la rezultatele examinărilor asupra persoanelor implicate în operarea navei sau asupra oricărei alte persoane implicate sau ale testelor efectuate asupra probelor care provin de la persoanele respective;

(g)

să examineze martorii în absența oricărei persoane ale cărei interese ar putea fi considerate ca fiind în detrimentul investigației privind siguranța;

(h)

să obțină registrele de control și orice altă informație relevantă deținută de statul de pavilion, armatori, societăți de clasificare sau orice altă parte relevantă, ori de câte ori părțile respective sau reprezentanții lor sunt stabiliți în statul membru în cauză;

(i)

să solicite asistență autorităților competente din statele respective, inclusiv inspectorilor statului de pavilion și ai statului portului, ofițerilor pazei de coastă, operatorilor serviciului de trafic naval, echipelor responsabile cu operațiunile de căutare și salvare, piloților sau personalului altor servicii portuare sau maritime.

(5) Autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța este autorizată să acționeze în orice moment, de îndată ce este informată cu privire la un accident și să obțină suficiente resurse pentru a-și îndeplini funcțiile în mod independent. Anchetatorilor săi li se acordă un statut prin care să le fie garantată independența.

(6) Autoritatea responsabilă de investigații privind siguranța poate combina atribuțiile care îi revin în temeiul prezentei directive cu activitatea de investigare legată de alte evenimente decât accidentele sau incidentele maritime, cu condiția ca astfel de investigații privind siguranța să nu îi afecteze independența.

(7) Fiecare stat membru poate să elaboreze, să pună în aplicare și să mențină un sistem de management al calității pentru autoritatea sa responsabilă de investigațiile privind siguranța.

(8) Cadrul de cooperare permanentă menționat la articolul 10 sprijină autoritățile responsabile de investigații privind siguranța și le consolidează capacitățile de investigare privind siguranța prin elaborarea de orientări și recomandări pentru a se asigura că investigațiile privind siguranța sunt efectuate în mod consecvent și, în acest sens, elaborează și pune în aplicare un program de evaluare inter pares.

Articolul 9

Confidențialitatea

(1) Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*3), un stat membru, acționând în cadrul sistemului său juridic, se asigură că următoarele informații nu sunt puse la dispoziție în alte scopuri decât pentru investigația privind siguranța, cu excepția cazului în care autoritatea competentă din statul membru respectiv stabilește că există un interes public superior care justifică divulgarea respectivelor informații, inclusiv când respectiva autoritate competentă concluzionează că beneficiile divulgării sunt mai mari decât impactul negativ intern și internațional pe care o astfel de divulgare l-ar putea avea asupra respectivei investigații privind siguranța sau asupra oricărei investigații viitoare privind siguranța:

(a)

toate declarațiile făcute de persoane la autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța în cursul investigației privind siguranța;

(b)

informații care dezvăluie identitatea persoanelor care au furnizat probe în contextul investigației privind siguranța;

(c)

informații culese de autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța care au un caracter deosebit de sensibil și personal, inclusiv informațiile privind sănătatea persoanelor;

(d)

documente întocmite ulterior pe parcursul investigației privind siguranța, precum note, proiecte și opinii scrise de anchetatori și opinii exprimate în cadrul analizării informațiilor;

(e)

informații și probe furnizate de anchetatori din alte state membre sau țări terțe în conformitate cu standardele internaționale și practicile recomandate, în cazul în care autoritatea lor responsabilă de investigațiile privind siguranța solicită acest lucru;

(f)

proiecte de rapoarte intermediare, concise sau finale;

(g)

toate comunicările dintre persoanele care au fost implicate în operarea navei;

(h)

înregistrări scrise sau electronice și transcrieri ale înregistrărilor provenite de la serviciul de trafic naval, inclusiv rapoarte și concluzii elaborate pentru uz intern.

(2) Înregistrările VDR și S-VDR în urma unei investigații privind siguranța nu se pun la dispoziție și nu se utilizează în alte scopuri decât cele ale investigației privind siguranța sau ale siguranței navelor, cu excepția cazului în care aceste înregistrări sunt anonimizate sau divulgate în cadrul unor proceduri securizate.

(3) În scopurile menționate la alineatul (1) se divulgă numai datele care sunt strict necesare.

(4) Statele membre pot decide limitarea cazurilor în care poate avea loc divulgarea menționată la alineatul (3), cu respectarea dreptului Uniunii.

(*3) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).” "

8.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre stabilesc, în strânsă cooperare cu Comisia, un cadru de cooperare permanentă care să permită autorităților lor responsabile cu investigațiile privind siguranța să coopereze între ele, în măsura necesară realizării obiectivelor prezentei directive.”

(b)

alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)

partea introductivă și litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) În cadrul de cooperare permanentă, autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța stabilesc, de comun acord, în special cele mai bune modalități de cooperare în următoarele scopuri:

(a)

pentru a permite autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța să folosească în comun aparatura, spațiile și echipamentul necesar investigațiilor de natură tehnică asupra epavei și echipamentului navei și asupra altor obiecte utile investigațiilor privind siguranța, inclusiv extragerea și analiza informațiilor din VDR sau S-VDR și din alte dispozitive electronice;”

(ii)

literele (h) și (i) se înlocuiesc cu următorul text:

„(h)

pentru a promova cooperarea cu autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale de investigare a accidentelor maritime în domeniile reglementate de prezenta directivă;

(i)

pentru a pune la dispoziția autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța care desfășoară investigațiile privind siguranța orice informații pertinente.”

9.

La articolul 12, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Cooperarea unui stat membru în cadrul unei investigații privind siguranța efectuate de către o țară terță interesată în mod deosebit nu aduce atingere respectării de către acesta a cerințelor privind modul de desfășurare a investigațiilor privind siguranța și a cerințelor de raportare în cadrul acestora prevăzute de prezenta directivă. În cazul în care o țară terță interesată în mod deosebit conduce o investigație privind siguranța care implică unul sau mai multe state membre, statele membre respective pot decide să nu efectueze în paralel investigații privind siguranța, cu condiția ca investigația condusă de țara terță să fie efectuată în conformitate cu Codul OMI pentru investigarea accidentelor. În astfel de cazuri, articolul 14 nu se aplică autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța.”

10.

La articolul 13, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

pentru a proteja toate informațiile provenind din hărțile maritime, jurnalele de bord, înregistrările electronice și magnetice, casetele video, inclusiv informațiile provenind din VDR sau S-VDR și din alte dispozitive electronice privind perioada dinaintea accidentului, din timpul accidentului și perioada de după accident;”.

11.

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Rapoarte privind accidentele

(1) Investigațiile privind siguranța desfășurate în temeiul prezentei directive se finalizează cu publicarea unui raport privind accidentul prezentat în forma stabilită de autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța competentă și în conformitate cu secțiunile relevante din anexa I.

O autoritate responsabilă de investigațiile privind siguranța poate decide să publice numai un raport concis cu privire la o investigație privind siguranța, în cazul în care:

(a)

investigația privind siguranța nu se referă la un accident maritim foarte grav; sau

(b)

constatările investigației privind siguranța referitoare la un accident sau incident maritim nu pot contribui la prevenirea viitoarelor accidente sau incidente maritime.

(2) Autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța depun toate eforturile necesare pentru a pune la dispoziția publicului, și în special a sectorului maritim, raportul privind accidentul menționat la alineatul (1), inclusiv concluziile sale și orice eventuale recomandări, în termen de 12 luni de la data accidentului sau incidentului maritim. Dacă, în cazul unui accident maritim foarte grav, raportul final privind accidentul nu poate fi elaborat în intervalul de timp menționat, în termen de 12 luni de la data producerii accidentului sau incidentului maritim se publică un raport intermediar privind accidentul.

(3) Autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța din statul membru care conduce investigația trimite Comisiei o copie a raportului final sau a celui intermediar. Autoritatea responsabilă cu investigațiile privind siguranța ia în considerare eventualele observații tehnice ale Comisiei privind rapoartele finale, cu condiția ca respectivele observații să nu afecteze fondul constatărilor, pentru îmbunătățirea calității raportului privind accidentul, astfel încât să se faciliteze realizarea obiectivului prezentei directive.

(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru a modifica următoarele părți din anexa I la prezenta directivă: «2. Informații faptice», «3. Narațiune» și «4. Analiză».”

12.

La articolul 15, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statele membre se asigură că recomandările privind siguranța elaborate de autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța sunt luate în considerare în mod corespunzător de către destinatarii acestora, în special pentru a preveni viitoare accidente, precum și, dacă este cazul, că li se dă curs în mod adecvat, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional.

(2) Dacă este cazul, o autoritate responsabilă de investigațiile privind siguranța sau Comisia elaborează recomandări privind siguranța pe baza unei analize abstracte a datelor și a rezultatelor generale ale investigațiilor privind siguranța desfășurate.”

13.

La articolul 16, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere dreptului de a lansa o alertă rapidă, autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța dintr-un stat membru informează de îndată Comisia, în orice stadiu al investigației privind siguranța, în cazul în care consideră că este necesară adoptarea unor măsuri urgente la nivelul Uniunii pentru prevenirea riscului de noi accidente.”

14.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următorul alineat:

„(2a) Statele membre notifică EMCIP toate accidentele și incidentele maritime în conformitate cu formatul din anexa II și, atunci când se efectuează o investigație privind siguranța, furnizează date rezultate în urma respectivei investigații privind siguranța în conformitate cu sistemul bazei de date EMCIP. În cazul navelor de pescuit cu o lungime mai mică de 15 metri este necesară numai raportarea accidentelor maritime foarte grave. În cazul în care accidentele maritime foarte grave în care sunt implicate nave de pescuit cu o lungime mai mică de 15 metri nu sunt investigate, sunt raportate EMCIP motivele pentru care acestea nu au fost investigate.”

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța din statele membre raportează toate accidentele maritime foarte grave în baza de date EMCIP. Statele membre pot decide și desemna autoritatea sau autoritățile naționale competente care să raporteze cu privire la toate celelalte accidente și incidente maritime. În cazul în care Comisia are cunoștință de un accident sau incident maritim, aceasta informează autoritățile naționale competente.”

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru a modifica anexa II la prezenta directivă în vederea actualizării listei datelor privind notificarea accidentelor sau incidentelor maritime pentru a ține seama de modificările aduse de OMI Codului OMI pentru investigarea accidentelor.”

15.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 17a

Formare și sprijin operațional

(1) Comisia, cu sprijinul agenției și în cooperare cu statele membre, facilitează dezvoltarea capacităților în cadrul autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța, precum și schimbul de cunoștințe între acestea, prin furnizarea de cursuri de formare periodice privind noile evoluții juridice și tehnologice, tehnici și instrumente specifice și tehnologii legate de nave, echipamentele și operațiunile acestora, în funcție de nevoile autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța.

(2) La cererea autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța și presupunând că nu există niciun conflict de interese, Comisia furnizează sprijin operațional statelor membre pentru desfășurarea investigațiilor lor privind siguranța. Un astfel de sprijin poate include furnizarea de instrumente sau echipamente analitice de specialitate, precum și de expertiză specifică, cu condiția ca furnizarea de sprijin să nu conducă la compromiterea independenței autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța.”

16.

Articolele 19 și 20 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 19

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (*4). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*5).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 20

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 14 alineatul (4) și la articolul 17 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 26 decembrie 2024.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (4) și la articolul 17 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de a adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*6).

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 alineatul (4) și al articolului 17 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(*4) Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (JO L 324, 29.11.2002, p. 1)."

(*5) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13)."

(*6) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.” "

17.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 20a

Modificarea Codului OMI pentru investigarea accidentelor

Se aplică modificările aduse Codului OMI, fără a aduce atingere Procedurii de verificare a conformității stabilite la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.”

18.

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

Evaluarea punerii în aplicare

Până la 27 iunie 2032, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și respectarea prezentei directive și, dacă este necesar, propune măsuri suplimentare în lumina recomandărilor cuprinse în raport, luând în considerare inclusiv posibilitatea de a include în domeniul de aplicare al prezentei directive a investigării obligatorii privind siguranța în ceea ce privește navele de pescuit cu o lungime mai mică de 15 metri și impactul acesteia asupra volumului de lucru al autorităților responsabile de investigațiile privind siguranța.”

19.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

secțiunea 2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„2.1. Informații privind nava;

Pavilionul/registrul de înmatriculare;

Datele de identificare;

Principalele caracteristici;

Armatorul și administratorul;

Informații privind construcția;

Echipajul minim de siguranță;

Încărcătura autorizată.

În ceea ce privește navele de pescuit, tipul de activități de pescuit desfășurate în momentul accidentului.”

(b)

secțiunea 2.3 se înlocuiește cu următorul text:

„2.3. Informații privind accidentul sau incidentul maritim;

Tipul accidentului sau incidentului maritim;

Data și ora;

Poziția și locul accidentului sau incidentului maritim;

Contextul extern și intern;

Exploatarea navei și segmentul voiajului;

Locul la bord;

Pentru accidentele sau incidentele maritime care implică lucrători de la țărm sau portuari, încărcătura transportată;

Informații referitoare la factorul uman;

Consecințe (suferite de oameni, navă, încărcătură, mediu și altele).”

20.

La anexa II, punctul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„30.

Deteriorarea încărcăturii, inclusiv a containerelor pierdute pe mare”

Articolul 2

Transpunere

(1) Statele membre adoptă și publică până la 27 iunie 2027 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Abrogarea

Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 se abrogă de la 27 iunie 2027.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 27 noiembrie 2024.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

BÓKA J.

(1) JO C, C/2023/875, 8.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/875/oj.

(2) Poziția Parlamentului European din 10 aprilie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 noiembrie 2024.

(3) Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului și a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 131, 28.5.2009, p. 114).

(4) Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 al Comisiei din 9 decembrie 2011 de adoptare a unei metodologii comune de investigare a accidentelor și incidentelor maritime elaborate în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 328, 10.12.2011, p. 36).

(5) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(6) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/3017/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)