2024/3101

DIRECTIVA (UE) 2024/3101 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 27 noiembrie 2024

de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni administrative pentru încălcări

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Politica maritimă a Uniunii Europene vizează un nivel ridicat de siguranță și de protecție a mediului. Acest obiectiv poate fi atins prin respectarea convențiilor, codurilor și rezoluțiilor internaționale, menținând în același timp libertatea de navigație prevăzută în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

(2)

Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (denumită în continuare „Convenția Marpol 73/78”) a Organizației Maritime Internaționale (OMI) prevede interdicții generale privind deversările de pe nave în mare și reglementează, de asemenea, condițiile în care anumite substanțe pot fi deversate în mediul marin. Convenția Marpol 73/78 conține excepții pentru cazuri în care deversarea de substanțe poluante nu este considerată încălcare, atunci când sunt îndeplinite condițiile specificate în anexele sale. Anexele respective nu prevăd excepții în cazurile în care cei responsabili de daune au acționat fie cu intenția de a provoca daune, fie din neglijență și fiind conștienți că ar putea cauza daune.

(3)

De la adoptarea Directivei 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), Convenția Marpol 73/78 și anexele la aceasta au făcut obiectul unor modificări importante, care au instituit norme și interdicții mai stricte pentru deversările de substanțe în mare de către nave. Este necesar să se țină seama de respectivele modificări, precum și de concluziile desprinse din punerea în aplicare a Directivei 2005/35/CE.

(4)

Deși obiectivul general al prezentei directive îl constituie transpunerea în dreptul Uniunii a modificărilor importante aduse Convenției Marpol 73/78, la dispoziția publicului nu există un text actualizat și complet al Convenției Marpol 73/78 și al anexelor sale. Din această cauză este dificil ca sectorul maritim, cetățenii și administrațiile să aibă acces corespunzător la textul Convenției Marpol 73/78 și al altor convenții similare ale OMI.

(5)

Statele membre ar trebui să colaboreze în cadrul OMI pentru ca textele complete și actualizate ale convențiilor OMI, inclusiv ale Convenției Marpol 73/78 și ale anexelor la aceasta, să fie accesibile publicului în mod gratuit.

(6)

Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului (4) asigură că deșeurile de pe nave sunt predate în porturile Uniunii, unde sunt colectate de instalații portuare de preluare adecvate. Punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/883 reprezintă, alături de Directiva 2005/35/CE, un instrument esențial de prevenire a poluării cauzate de nave. Pentru a asigura un sistem eficace, integrat și coerent de asigurare a respectării dispozițiilor Directivei (UE) 2019/883 privind predarea deșeurilor în instalațiile portuare de preluare, Directiva 2005/35/CE ar trebui să fie modificată pentru a extinde domeniul său de aplicare la anexele IV-VI la Convenția Marpol 73/78, în vederea descurajării navelor să deverseze ilegal substanțe poluante în mare, în loc să le predea în instalații portuare de preluare, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/883.

(7)

Directiva (UE) 2019/883 nu include în domeniul său de aplicare anexa III la Convenția Marpol 73/78, deoarece mărfurile ambalate nu sunt clasificate drept deșeuri și, prin urmare, nu sunt predate de regulă în instalații portuare de preluare. Cu toate acestea, nu se poate exclude posibilitatea să fie aruncate ilegal în mare substanțe nocive transportate sub formă ambalată. Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 2005/35/CE ar trebui să fie extins pentru a acoperi și anexa III la Convenția Marpol 73/78. În consecință, aruncarea substanțelor nocive ar trebui să fie interzisă în temeiul Directivei 2005/35/CE, cu excepția cazului în care autoritățile competente constată că aruncarea substanțelor respective a fost necesară pentru siguranța navei sau pentru salvarea de vieți omenești pe mare. În acest sens, deversările menționate în prezenta directivă nu includ deversările în temeiul Convenției de la Londra din 1972 privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri și alte materiale și al Protocolului la aceasta din 1996.

(8)

Convenția Marpol 73/78 include emisiile provenite de la nave în definiția deversărilor de la articolul 2. Anexa VI la Convenția Marpol 73/78 reglementează prevenirea poluării atmosferei de către nave. Anexa VI și orientările corespunzătoare ale OMI privind sistemele de epurare a gazelor de eșapament (exhaust gas cleaning systems- EGCS) [Rezoluția MEPC.340 (77)] permit utilizarea EGCS de către nave ca metodă alternativă de conformitate pentru reducerea emisiilor de oxid de sulf (SOx). Anexa VI la Convenția Marpol 73/78 reglementează reziduurile provenite din EGCS, interzicând deversarea acestora în mare și impunând predarea lor în instalații portuare de preluare adecvate. Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului (5) transpune standardele internaționale privind SOx în dreptul Uniunii, în timp ce Directiva (UE) 2019/883 garantează că reziduurile provenite de la EGCS sunt predate în instalații portuare de preluare. Întrucât reziduurile provenite de la EGCS cauzează poluarea mediului marin, în cazul deversărilor ilegale ar trebui să fie aplicate sancțiunile prevăzute în Directiva 2005/35/CE.

(9)

„Apele uzate”, astfel cum sunt definite atât în Circulara MEPC.1/Circ.899, cât și în Rezoluția MEPC.340 (77), pot fi deversate direct peste bord dacă respectă criteriile de calitate a apelor uzate deversate stabilite în orientările OMI privind EGCS. Cu toate acestea, deversarea apelor uzate provenite din EGCS ar putea afecta ecosistemul chiar dacă respectă Convenția Marpol 73/78. În acest caz, statul membru poate impune restricții sau limitări care se pot baza pe evaluarea efectuată utilizând metodologia de evaluare a riscurilor și a impactului cuprinsă în orientările elaborate de OMI și recomandate de Comitetul pentru protecția mediului maritim (MEPC). În cazul respectiv, „apele uzate” cauzează poluarea mediului marin, iar în cazul deversărilor ilegale ar trebui să fie aplicate sancțiunile administrative prevăzute în Directiva 2005/35/CE, ținându-se seama în mod corespunzător de MEPC.1/Circ.883/Rev.1.

(10)

Directiva (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului (6) prevede definiții comune ale infracțiunilor împotriva mediului și disponibilitatea unor sancțiuni penale efective, proporționale și cu efect de descurajare pentru încălcările grave ale legislației de mediu. Directiva 2005/35/CE a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), care a introdus sancțiuni penale pentru anumite încălcări ale Directivei 2005/35/CE, care în prezent intră sub incidența Directivei (UE) 2024/1203. În consecință, dispozițiile Directivei 2005/35/CE care au fost adăugate sau înlocuite prin Directiva 2009/123/CE ar trebui să fie eliminate.

(11)

Sancțiunile administrative introduse în transpunerea Directivei 2005/35/CE nu ar trebui să aducă atingere Directivei (UE) 2024/1203. Statele membre ar trebui să definească în mod clar domeniul de aplicare al legislației administrative și al celei penale în ceea ce privește încălcările în materie de poluare cauzată de nave, în conformitate cu dreptul lor intern. Prezenta directivă nu împiedică statele membre să ia măsuri mai stricte în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul internațional, prevăzând sancțiuni administrative sau penale în conformitate cu dreptul lor intern. În aplicarea dreptului intern care transpune Directiva 2005/35/CE, statele membre ar trebui să se asigure că aplicarea de sancțiuni penale și de sancțiuni administrative respectă principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv principiul ne bis in idem, ținând seama în mod corespunzător de principiul „poluatorul plătește”, dacă și când este cazul.

(12)

Sancțiunile prevăzute de Directiva 2005/35/CE ar trebui să fie consolidate prin asigurarea aplicării consecvente a sancțiunilor administrative în întreaga Uniune. Pentru a consolida efectul de descurajare al sancțiunilor aplicate pentru încălcările în materie de poluare cauzată de nave, astfel de sancțiuni administrative ar trebui să ia cel puțin forma unor amenzi aplicate companiei responsabile de nava considerată răspunzătoare. În acest context, compania responsabilă de o navă înseamnă proprietarul navei sau orice altă organizație sau persoană, cum ar fi administratorul sau navlositorul navei nude, care și-a asumat responsabilitatea pentru operarea navei de la proprietarul acesteia, în conformitate cu Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării (denumit în continuare „Codul ISM”) (8), implementat în dreptul Uniunii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Directiva 2005/35/CE ar trebui să recunoască faptul că administrarea navei poate fi delegată de către proprietarul înregistrat unei alte entități, care ar trebui așadar să fie considerată răspunzătoare, în primul rând pentru nerespectarea obligațiilor care îi revin în temeiul Codului ISM pentru a asigura evitarea daunelor aduse mediului sau pentru a atribui operațiunile de la bordul navei personalului calificat. Fără a aduce atingere legislației aplicabile a Uniunii, deciziile privind sancțiunea care urmează să fie aplicată ar trebui să fie luate în cadrul sistemelor de asigurare a respectării dreptului administrativ și penal intern. În ceea ce privește sancțiunile penale, obligațiile statelor membre sunt prevăzute în Directiva (UE) 2024/1203. În consecință, prezenta directivă se referă numai la sancțiunile administrative și nu se referă la proceduri penale împotriva persoanelor fizice sau juridice în conformitate cu dreptul intern.

(13)

Recunoscând că respectarea de către unele state membre a cerinței privind sancțiunile administrative nu este posibilă din cauza dreptului constituțional național, statele membre pot aplica dispozițiile privind sancțiunile administrative din prezenta directivă astfel încât sancțiunile să fie stabilite de autoritatea competentă și aplicate de instanțele naționale competente, asigurându-se totodată respectarea cerinței privind sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare. Atunci când în prezenta directivă se face trimitere la sancțiuni administrative, statele membre respective vor aplica sancțiuni în sensul sistemului lor juridic național.

(14)

Inspecțiile de control efectuate de statul portului în temeiul Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), atunci când sunt obligatorii sau programate, ar putea conduce la depistarea de nereguli și la obținerea de informații. De asemenea, ar putea fi detectate nereguli în ceea ce privește descărcarea deșeurilor generate de nave sau acestea ar putea fi notificate, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2019/883, sau în ceea ce privește nerespectarea criteriilor de utilizare a EGCS ca metode de reducere a emisiilor prevăzute în anexa II la Directiva (UE) 2016/802, precum și informații cu privire la o potențială deversare ilegală de către o navă, prin procedurile prevăzute în Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), inclusiv orice dovezi sau presupuse dovezi privind deversări de hidrocarburi sau alte încălcări ale Convenției Marpol 73/78 comunicate statului membru sau incidente sau accidente raportate de comandantul navei, precum și orice alte informații de la persoane implicate în operarea navei, inclusiv de la piloți.

(15)

Neregulile sau informațiile care conduc la suspiciunea că a avut loc o deversare ilegală ar putea fi descoperite în timpul unei inspecții efectuate în cadrul controlului statului portului. În acest caz, este posibil ca o nouă inspecție să nu fie necesară sau suficient de eficace și statul membru ar putea mai curând lua alte măsuri adecvate, cum ar fi reținerea navei, inițierea unei proceduri sau luarea de măsuri de remediere.

(16)

Autoritățile administrative și judiciare naționale ar trebui să țină seama de toate circumstanțele relevante, inclusiv de recidiva navelor care poluează, atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate poluatorului. Având în vedere natura diferită a substanțelor poluante reglementate de Directiva 2005/35/CE și importanța aplicării consecvente a sancțiunilor în întreaga Uniune, dată fiind natura transfrontalieră a comportamentului reglementat, ar trebui să fie încurajată o mai mare aliniere și eficacitate a nivelurilor sancțiunilor prin schimburi privind criteriile de stabilire și de aplicare a sancțiunilor pentru deversarea diferitelor substanțe poluante. Pentru a asigura aplicarea eficace a sancțiunilor și pentru a realiza obiectivele prezentei directive, este esențial să se faciliteze schimbul de experiență și de bune practici între autoritățile naționale competente ale statelor membre. În plus, pe baza informațiilor obținute în urma unor astfel de schimburi, Comisia ar putea propune orientări mai specifice, inclusiv cu privire la anumite tipuri de substanțe poluante și la zonele sensibile care prezintă motive de preocupare.

(17)

Atunci când un stat membru suspectează că o navă care se află în mod voluntar în portul său sau într-un terminal din larg a efectuat o deversare ilegală, ar trebui să aibă loc o inspecție corespunzătoare pentru a stabili circumstanțele. Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul Directivei 2005/35/CE de a inspecta astfel de nave, anexa I la Directiva 2005/35/CE prevede o listă orientativă a neregulilor și a informațiilor de care autoritățile competente trebuie să țină seama de la caz la caz pentru a stabili dacă o navă ar trebui să fie considerată suspectă.

(18)

Măsurile de însoțire în materie de cooperare și obligațiile de raportare ale statelor membre nu au fost suficiente pentru a permite o analiză completă care să stabilească dacă poluatorii sunt pasibili de sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare și dacă sunt puse la dispoziția Comisiei date adecvate pentru a monitoriza punerea în aplicare a Directivei 2005/35/CE. Pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a Directivei 2005/35/CE, schimbul de informații, de experiență și de bune practici ar trebui să fie facilitat printr-o cooperare sporită, asigurându-se totodată punerea la dispoziția Comisiei a unor date adecvate pentru a permite monitorizarea corespunzătoare a punerii în aplicare a Directivei 2005/35/CE.

(19)

Pentru a îmbunătăți informațiile necesare pentru punerea în aplicare eficace a prezentei directive, statele membre au la dispoziție mecanisme de raportare relevante, cum ar fi raportarea în cadrul convențiilor maritime regionale și al altor acorduri de cooperare regională, cum ar fi Acordul de la Bonn, Rețeaua de anchetatori și procurori privind Marea Nordului și Rețeaua de procurori care anchetează infracțiunile împotriva mediului din regiunea Mării Baltice.

(20)

Serviciul prin satelit existent „CleanSeaNet”, care notifică autoritățile statelor membre cu privire la potențialele deversări ilegale, ar trebui să fie consolidat în continuare pentru a include informații privind substanțele poluante suplimentare care intră sub incidența Directivei 2005/35/CE. Informațiile referitoare la deversări potențiale sau reale raportate de statele membre în conformitate cu Directiva 2005/35/CE și către alte baze de date ale Uniunii privind siguranța maritimă, cum ar fi Sistemul de schimb de informații maritime al Uniunii instituit prin Directiva 2002/59/CE (SafeSeaNet) și baza de date privind inspecțiile instituită prin Directiva 2009/16/CE (THETIS), ar trebui să fie integrate și difuzate într-un format electronic ușor de utilizat autorităților naționale implicate în lanțul de asigurare a respectării legislației, pentru a facilita răspunsul în timp util al acestora la potențialele deversări ilegale. Astfel de informații, atunci când se referă la o deversare reală sau potențială a reziduurilor provenite de la EGCS-ul unei nave, ar trebui să fie transmise mai departe automat, de exemplu prin modulul dedicat al THETIS instituit prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/253 a Comisiei (12) („THETIS-UE”), pentru a sprijini statele membre în acțiunile de asigurare a respectării legislației întreprinse în conformitate cu Directiva (UE) 2016/802.

(21)

Pentru a asigura monitorizarea eficace a punerii în aplicare a prezentei directive de către toate statele membre, fiecare stat membru ar trebui să asigure o analiză digitală a tuturor alertelor cu grad ridicat de încredere în termen de 66 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare. În acest interval de timp, toate statele membre ar trebui, de asemenea, să indice dacă verifică sau nu respectivele alerte cu grad ridicat de încredere transmise de CleanSeaNet în fiecare an, depunând eforturi pentru a verifica cel puțin 25 % dintre alertele cu grad ridicat de încredere. În acest context, verificare înseamnă orice acțiuni subsecvente întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unei alerte transmise de CleanSeaNet pentru a stabili dacă alerta în cauză corespunde unei deversări ilegale. Dacă un stat membru nu verifică o alertă, acesta ar trebui să indice motivele pentru care nu face acest lucru.

(22)

„Alertele cu grad ridicat de încredere” ar trebui să fie înțelese ca referindu-se la alerte de depistare CleanSeaNet „clasa A” atunci când acestea se referă la deversări potențiale de substanțe poluante în temeiul anexelor I și II la Marpol 73/78. În ceea ce privește substanțele poluante prevăzute în alte anexe la Convenția Marpol 73/78 și care în prezent nu sunt monitorizate de CleanSeaNet, nu se poate stabili în prezent o abordare bazată pe nivelul de încredere. Comisia, cu sprijinul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA), va dezvolta controale semiautomatizate ale imaginilor prin satelit pentru substanțele poluante prevăzute în alte anexe la Convenția Marpol 73/78, pentru a stabili posibilitatea de a determina nivelul de încredere care poate fi acordat acestora. Activitățile de verificare ar putea include numeroase acțiuni întreprinse de mai multe autorități competente, cum ar fi verificare la fața locului, compararea detectării prin satelit cu datele auxiliare disponibile la nivel național și cu inspecțiile din cadrul controlului statului portului.

(23)

Ar trebui să se acorde acces la aceste informații provenind de la autorități competente autorităților altor state membre care sunt interesate în virtutea rolului lor de stat al portului pentru următorul port de escală, autorităților statelor costiere afectate de deversările potențiale sau ale statelor de pavilion ale navelor, pentru a facilita o cooperare transfrontalieră eficace și în timp util, pentru a reduce la minimum sarcina administrativă aferentă activităților de asigurare a respectării legislației și, în cele din urmă, pentru a-i sancționa în mod eficace pe cei care se fac responsabili de încălcările Directivei 2005/35/CE. De asemenea, ar trebui să fie încurajată utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi dronele și tehnicile de sprijin pentru luarea de decizii, cum ar fi inteligența artificială.

(24)

În cadrul evaluării și revizuirii prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze nivelul de verificare de către statelor membre și ar trebui să aibă în vedere să propună, dacă este cazul, niveluri de verificare mai mari decât cele prevăzute în prezenta directivă, pe baza evoluțiilor tehnologice și a circumstanțelor și capacităților specifice ale statelor membre.

(25)

Ar trebui să fie recunoscut faptul că situația statelor membre costiere variază semnificativ în ceea ce privește localizarea lor geografică, dimensiunea apelor asupra cărora își exercită jurisdicția și densitatea traficului maritim, precum și resursele și accesul eficient din punctul de vedere al costurilor la tehnologiile și mijloacele disponibile pentru detectarea, verificarea și colectarea de dovezi cu privire la deversările ilegale.

(26)

Subgrupul pentru deșeurile provenite de la nave, care a fost creat în cadrul Forumului european pentru un transport naval sustenabil și care a reunit un număr mare de experți în domeniul poluării cauzate de nave și al gestionării deșeurilor provenite de la nave, a fost suspendat în decembrie 2017, ca urmare a demarării negocierilor interinstituționale referitoare la Directiva (UE) 2019/883. Întrucât acest subgrup temporar a furnizat Comisiei orientări și cunoștințe de specialitate valoroase, ar trebui să fie creat un grup de experți similar, cu mandatul de a face schimb de experiență cu privire la aplicarea prezentei directive, pentru a ajuta statele membre să își consolideze capacitatea de detectare și verificare a incidentelor de poluare și pentru a asigura aplicarea eficace a Directivei 2005/35/CE.

(27)

EMSA ar trebui să ofere Comisiei sprijinul necesar pentru a asigura punerea în aplicare a prezentei directive.

(28)

Statele membre ar trebui să raporteze Comisiei informațiile necesare pentru a asigura o monitorizare adecvată a punerii în aplicare a Directivei 2005/35/CE. Pentru a limita sarcina administrativă și a asista Comisia în analizarea datelor furnizate de statele membre, astfel de informații ar trebui să fie raportate de statele membre prin intermediul unui instrument electronic de raportare specific dezvoltat de Comisie. În măsura în care respectivele informații se referă la sancțiuni aplicate persoanelor fizice sau care implică astfel de persoane, astfel de informații ar trebui să fie anonimizate. În vederea asigurării faptului că informațiile raportate în conformitate cu Directiva 2005/35/CE sunt comparabile ca tip între statele membre și colectate pe baza unui format electronic armonizat și a unei proceduri de raportare armonizate, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(29)

Pentru a sprijini statele membre în dezvoltarea capacităților lor de aplicare efectivă a Directivei 2005/35/CE de către autoritățile administrative și judiciare naționale, Comisia, cu sprijinul EMSA, ar trebui să le ofere statelor membre orientări și formare referitoare, printre altele, la cele mai bune metode și practici de detectare, verificare și colectare a probelor, precum și orientări cu privire la evoluțiile relevante în materie de reglementare ale Convenției Marpol 73/78 și la evoluțiile tehnologice disponibile, inclusiv la noi instrumente digitale, pentru a facilita desfășurarea unor activități de aplicare eficace, eficiente din punctul de vedere al costurilor și bine orientate.

(30)

Pentru a spori gradul de sensibilizare publică cu privire la deversările poluante cauzate de nave și pentru a ameliora protecția mediului, informațiile furnizate de statele membre cu privire la aplicarea Directivei 2005/35/CE ar trebui să fie făcute publice prin intermediul unei analize generale la nivelul Uniunii și ar trebui să includă informațiile enumerate în anexa II la Directiva 2005/35/CE. Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) urmărește să garanteze dreptul de acces, în statele membre, la informațiile despre mediu, în conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (15) (cunoscută și sub numele de Convenția de la Aarhus), la care Uniunea este parte. Comisia ar trebui să protejeze confidențialitatea informațiilor primite de statele membre, fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE.

(31)

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (16) stabilește standarde minime privind raportarea încălcărilor dreptului Uniunii, inclusiv a încălcărilor Directivei 2005/35/CE, și privind protecția persoanelor care raportează astfel de încălcări. Statele membre ar trebui să se asigure, în special, că echipajele aflate sub incidența Directivei (UE) 2019/1937 și care raportează deversări ilegale reale sau potențiale beneficiază de protecție, sprijin și asistență, după caz, astfel cum se prevede în directiva respectivă. Pe lângă canalele de raportare existente instituite la nivel național, astfel cum sunt reglementate de Directiva (UE) 2019/1937, Comisia ar trebui să pună la dispoziție un canal de raportare externă online centralizat pentru raportarea deversărilor ilegale reale sau potențiale și să transmită astfel de rapoarte statelor membre în cauză, care ar trebui să le gestioneze ulterior în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937, inclusiv în ceea ce privește confirmarea de primire, răspunsul adecvat și acțiunile subsecvente. Dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentele (UE) 2016/679 (17) și (UE) 2018/1725 (18) ale Parlamentului European și ale Consiliului, se aplică atunci când datele cu caracter personal sunt prelucrate în contextul prezentei directive. Comisia ar trebui să asigure protecția confidențialității privind identitatea persoanelor care efectuează raportări, inclusiv, dacă este necesar, prin restricționarea exercitării anumitor drepturi în materie de protecție a datelor ale persoanelor în cauză, cum ar fi persoanele incluse în rapoarte ca participanți la potențiala deversare ilegală, în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (h) și alineatul (2) de la articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725, atât timp cât și în măsura în care este necesar pentru a preveni și a contracara încercările de a împiedica raportarea sau de a împiedica, a submina sau a încetini acțiunile subsecvente, în special investigațiile, sau încercările de a descoperi identitatea persoanelor care efectuează raportări. Astfel de restricții ar trebui să respecte esența drepturilor și libertăților fundamentale și să fie măsuri necesare și proporționale într-o societate democratică pentru a proteja obiective importante de interes public general ale Uniunii sau ale unui stat membru, inclusiv protecția persoanei vizate sau a drepturilor și libertăților altora.

(32)

În cadrul OMI sunt în curs de desfășurare discuții cu privire la noi aspecte de mediu legate de transportul maritim internațional care au ca rezultat poluarea marină. Respectivele discuții pot conduce la noi dispoziții în temeiul Convenției Marpol 73/78 care să includă în domeniul de aplicare al convenției respective alte tipuri de poluanți, cum ar fi deșeurile marine de plastic și pierderea de granule din plastic. O viitoare revizuire ar trebui să evalueze posibilitatea de a modifica domeniul de aplicare al Directivei 2005/35/CE, dacă va fi cazul, cu scopul de a asigura un regim coerent, efectiv și eficace de asigurare a respectării legii și de a aplica sancțiuni cu efect de descurajare. Respectiva revizuire ar trebui să evalueze, de asemenea, modalitățile de îmbunătățire a supravegherii prin satelit a containerelor pierdute, care ar putea conține substanțe nocive. Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare interacțiunea prezentei directive cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind poluarea marină, cum ar fi Directivele 2008/56/CE (19), (UE) 2016/802 și (UE) 2024/2881 (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului, inclusiv în ceea ce privește raportarea zgomotului subacvatic excesiv și a poluării aerului, cum ar fi cu carbon negru, particule în suspensie (PM), oxid de azot (NOx) și oxid de sulf (SOx), care cauzează daune biodiversității și resurselor vii din ecosistemele marine, precum și riscurile pentru sănătatea umană și deteriorarea calității pentru utilizare a apei marine și utilizarea durabilă a bunurilor și serviciilor marine, împiedicând astfel alte activități marine, cum ar fi pescuitul, turismul și recreerea în zonele costiere.

(33)

Statele membre care nu au acces direct la mare sau porturi maritime nu pot aplica anumite dispoziții ale prezentei directive din aceste motive geografice. Pentru a evita impunerea unei sarcini administrative disproporționate statelor membre în cauză, acestea nu ar trebui să fie obligate să transpună și să pună în aplicare unele dintre dispozițiile prezentei directive.

(34)

Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza caracterului transfrontalier al daunelor care pot fi cauzate de deversările ilegale care intră sub incidența prezentei directive și a disponibilității unor sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare în întreaga Uniune pentru astfel de deversări, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(35)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și sancțiunilor penale, precum și dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași încălcare. Prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a acestor drepturi și principii și ar trebui să fie pusă în aplicare în mod corespunzător.

(36)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 25 iulie 2023.

(37)

Directiva 2005/35/CE ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 2005/35/CE

Directiva 2005/35/CE se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind aplicarea standardelor internaționale în materie de poluare cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni administrative pentru încălcările în materie de poluare”.

2.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiectiv

(1) Obiectivul prezentei directive este de a include în dreptul Uniunii standardele internaționale privind poluarea cauzată de nave și de a garanta că orice companie sau orice persoană juridică sau fizică responsabilă de deversări ilegale de substanțe poluante este supusă unor sancțiuni administrative efective, proporționale și cu efect de descurajare, pentru a îmbunătăți siguranța maritimă și a consolida protecția mediului marin împotriva poluării cauzate de nave.

(2) Prezenta directivă nu împiedică statele membre să ia măsuri mai stricte în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, prevăzând sancțiuni administrative sau penale în conformitate cu dreptul lor intern.”

3.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

1.

«Convenția Marpol 73/78» înseamnă Convenția Internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, inclusiv protocoalele acesteia din 1978 și 1997, în versiunea sa actualizată;

2.

«substanțe poluante» înseamnă substanțele reglementate de anexa I (hidrocarburi), anexa II (substanțe lichide nocive în vrac), anexa III (substanțe dăunătoare transportate pe mare sub formă ambalată), anexa IV (ape uzate provenite de la nave) și anexa V (gunoi provenit de la nave) la Convenția Marpol 73/78 și reziduurile provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament;

3.

«reziduuri provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament» înseamnă orice material îndepărtat din apa de spălare sau din apa de scurgere printr-un sistem de tratare, apa uzată care nu îndeplinește criteriul de deversare sau orice alt material rezidual îndepărtat din sistemul de epurare a gazelor de eșapament (EGCS) ca urmare a aplicării unei metode de conformitate pentru reducerea emisiilor definită în regula 4 din anexa VI la Convenția Marpol 73/78, utilizată ca alternativă pentru reducerea emisiilor la standardele specificate în regula 14 din anexa VI la Convenția Marpol 73/78, ținând seama de orientările elaborate de Organizația Maritimă Internațională (OMI);

4.

«deversare» înseamnă orice evacuare provenită de la o navă, oricare ar fi cauza acesteia, prevăzută la articolul 2 din Convenția Marpol 73/78;

5.

«navă» înseamnă orice tip de ambarcațiune de navigație maritimă, indiferent de pavilionul arborat, care operează în mediul marin, inclusiv ambarcațiunile cu aripi portante, aeroglisoare, ambarcațiunile submersibile și plutitoare;

6.

«persoană juridică» înseamnă orice entitate juridică având acest statut în temeiul dreptului intern în vigoare, cu excepția statelor, a organismelor publice care acționează în exercițiul autorității statului, precum și a organizațiilor internaționale publice;

7.

«companie» înseamnă proprietarul unei nave sau orice altă organizație sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care și-a asumat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia.”

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Încălcări și excepții

(1) Statele membre se asigură că deversările de substanțe poluante în oricare dintre zonele menționate la articolul 3 alineatul (1) sunt considerate încălcări, cu excepția cazului în care:

(a)

pentru substanțele poluante reglementate de anexa I la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 15, 34, 4.1, 4.2 sau 4.3 din anexa I la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 1.1.1 din partea II-A a Codului internațional pentru nave care operează în ape polare (denumit în continuare «Codul polar»);

(b)

pentru substanțele poluante reglementate de anexa II la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 13, 3.1.1, 3.1.2 sau 3.1.3 din anexa II la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 2.1 din partea II-A a Codului polar;

(c)

pentru substanțele poluante reglementate de anexa III la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regula 8.1 din anexa III la Convenția Marpol 73/78;

(d)

pentru substanțele poluante reglementate de anexa IV la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 3, 11.1 și 11.3 din anexa IV la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 4.2 din partea II-A a Codului polar;

(e)

pentru substanțele poluante reglementate de anexa V la Convenția Marpol 73/78, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 4.1, 4.2, 5, 6.1, 6.2 și 7 din anexa V la Convenția Marpol 73/78 și în secțiunea 5.2 din partea II-A a Codului polar; și

(f)

pentru reziduurile provenite de la sistemele de epurare a gazelor de eșapament, respectivele deversări îndeplinesc condițiile prevăzute în regulile 4, 14.1, 14.4, 14.6, 3.1.1 și 3.1.2 din anexa VI la Convenția Marpol 73/78, ținând seama de orientările elaborate de OMI, inclusiv de Rezoluția MEPC.340 (77) în versiunea sa actualizată.

(2) Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că orice companie sau altă persoană fizică sau juridică care a săvârșit o încălcare în înțelesul alineatului (1) este ținută răspunzătoare.”

5.

Articolele 5, 5a și 5b se elimină.

6.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Măsuri de aplicare în ceea ce privește navele aflate în portul unui stat membru

(1) Dacă neregulile sau informațiile dau naștere unei suspiciuni că o navă care se află în mod voluntar într-un port sau la un terminal în larg al unui stat membru a fost implicată sau este implicată într-o deversare de substanțe poluante într-una din zonele prevăzute la articolul 3 alineatul (1), statul membru respectiv se asigură că se efectuează o inspecție adecvată sau se iau alte măsuri adecvate în conformitate cu dreptul său intern, ținând seama de orientările aplicabile adoptate de OMI.

(2) În măsura în care inspecția menționată la alineatul (1) de la prezentul articol dezvăluie fapte care pot indica existența unei încălcări în sensul articolului 4, statul membru în cauză aplică dispozițiile prezentei directive. Sunt informate autoritățile competente din statul membru respectiv și din statul de pavilion al navei.

(3) O listă orientativă a neregulilor și a informațiilor care trebuie luate în considerare în aplicarea alineatului (1) de la prezentul articol este prevăzută în anexa I la prezenta directivă.”

7.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Sancțiuni administrative

(1) Fără a aduce atingere obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul Directivei (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului (*1), statele membre stabilesc un sistem de sancțiuni administrative în sensul sistemului lor juridic național pentru încălcarea dispozițiilor naționale de punere în aplicare a articolului 4 din prezenta directivă și se asigură că acestea sunt aplicate. Sancțiunile administrative prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(2) Statele membre se asigură că sancțiunile administrative introduse în transpunerea prezentei directive includ amenzi aplicate companiei ținute răspunzătoare de încălcare.

(3) În cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancțiuni administrative, prezentul articol poate fi aplicat astfel încât sancțiunile, inclusiv amenzile menționate la alineatul (2), să fie stabilite de autoritatea competentă și aplicate de instanțele naționale competente, asigurându-se totodată faptul că aceste căi de atac sunt efective și au un efect echivalent cu cel al amenzilor administrative aplicate de autoritățile competente. În orice caz, sancțiunile aplicate în conformitate cu prezentul alineat trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare și se aplică în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Statele membre interesate notifică Comisiei în termen de 6 iulie 2027 dispozițiile actelor cu putere de lege pe care le adoptă în temeiul prezentului alineat și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestor acte sau orice modificare care le afectează.

(*1) Directiva (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 aprilie 2024 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivelor 2008/99/CE și 2009/123/CE (JO L, 2024/1203, 30.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1203/oj).” "

8.

Articolele 8a, 8b și 8c se elimină.

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 8d

Aplicarea efectivă a sancțiunilor

(1) Pentru a se asigura că sancțiunile sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare, statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunii administrative aplicate unei companii sau unei alte persoane juridice sau fizice pe care autoritățile competente o consideră răspunzătoare, în conformitate cu articolul 8, de o încălcare în sensul articolului 4, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante ale încălcării, în special:

(a)

natura, gravitatea și durata deversării;

(b)

gradul de vinovăție a persoanei responsabile, în sensul sistemului juridic al statului membru în cauză;

(c)

daunele cauzate de deversare mediului sau sănătății umane, inclusiv, după caz, impactul acesteia asupra pescuitului, turismului și comunităților costiere;

(d)

capacitatea financiară a companiei sau a unei alte persoane juridice sau fizice răspunzătoare;

(e)

beneficiile economice generate sau preconizate a fi generate de încălcare pentru companie sau pentru o altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare, după caz;

(f)

măsurile luate de companie sau de o altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare pentru a preveni deversarea sau pentru a atenua impactul acesteia;

(g)

măsura în care compania sau altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare de încălcare cooperează cu autoritatea competentă, inclusiv orice acțiune care vizează eludarea sau obstrucționarea unei inspecții sau a unei alte investigații adecvate efectuate de o autoritate competentă; și

(h)

orice încălcare anterioară legată de poluarea cauzată de nave săvârșită de companie sau de o altă persoană juridică sau fizică răspunzătoare.

(2) Statele membre nu stabilesc și nici nu aplică sancțiuni administrative pentru încălcările în temeiul prezentei directive la un nivel care să fie prea scăzut pentru a asigura efectivitatea, proporționalitatea și efectul de descurajare al respectivelor sancțiuni.”

10.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Schimbul de informații și de experiență

(1) În sensul prezentei directive, statele membre și Comisia, cu asistența Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA), cooperează în ceea ce privește schimbul de informații, pe baza Sistemului de schimb de informații maritime al Uniunii prevăzut la articolul 22a alineatul (3) și în anexa III la Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*2) (SafeSeaNet), cu scopul de a:

(a)

îmbunătăți informațiile necesare pentru punerea în aplicare efectivă a prezentei directive, în special cele furnizate de serviciul european de detectare a poluării prin satelit stabilit prin prezenta directivă (CleanSeaNet) și de alte mecanisme de raportare relevante, în vederea dezvoltării unor metode fiabile de urmărire a substanțelor poluante din mare;

(b)

dezvolta și implementa un sistem adecvat de control și monitorizare, integrând informațiile furnizate în temeiul literei (a) cu informațiile puse la dispoziția statelor membre de către Comisie în SafeSeaNet, THETIS-EU și în alte baze de date și instrumente de informare ale Uniunii pentru a facilita identificarea timpurie și monitorizarea navelor care deversează substanțe poluante, în vederea optimizării acțiunilor de asigurare a respectării legislației întreprinse de autoritățile naționale;

(c)

utiliza în mod optim informațiile furnizate în conformitate cu literele (a) și (b) de la prezentul alineat, precum și informațiile raportate de statele membre în temeiul articolului 10a, în vederea facilitării accesului la aceste informații și a schimbului acestora între autoritățile competente, precum și cu autoritățile altor state membre și cu Comisia; și

(d)

a se asigura că, până la 6 iulie 2030, autoritățile competente analizează digital toate alertele cu grad ridicat de încredere și indică dacă verifică sau nu respectivele alerte cu grad ridicat de încredere transmise de CleanSeaNet în fiecare an, depunând eforturi pentru a verifica cel puțin 25 % din aceste alerte cu grad ridicat de încredere; în acest caz «verificare» înseamnă orice acțiuni subsecvente ca urmare a unei alerte transmise de CleanSeaNet pentru a stabili dacă alerta în cauză corespunde unei deversări ilegale. Dacă un stat membru nu verifică o alertă, acesta ar trebui să indice motivele pentru care nu face acest lucru.

(2) Statele membre se asigură că informațiile privind incidentele majore de poluare cauzată de nave sunt transmise în timp util comunităților de pescari și costiere.

(3) Comisia asigură organizarea de schimburi de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre și experți, inclusiv din sectorul privat, societatea civilă și organizații sindicale, cu privire la aplicarea prezentei directive la nivelul Uniunii, în vederea stabilirii unor practici și orientări comune privind asigurarea respectării prezentei directive.

(4) Comisia asigură organizarea de schimburi de experiență și de bune practici între autoritățile naționale competente ale statelor membre privind modalitățile de a asigura că sancțiunile sunt stabilite și aplicate în mod efectiv. Pe baza respectivului schimb de informații, Comisia poate propune orientări, inclusiv cu privire la tipurile de substanțe poluante și la zonele sensibile care prezintă motive de îngrijorare.

(*2) Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (JO L 208, 5.8.2002, p. 10).” "

11.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 10a

Raportare

(1) Comisia instituie un instrument electronic de raportare, în scopul colectării și schimbului de informații între statele membre și Comisie cu privire la implementarea sistemului de asigurare a respectării legislației prevăzut de prezenta directivă.

(2) Statele membre se asigură că următoarele informații referitoare la acțiunile întreprinse de autoritățile lor competente sunt raportate prin intermediul instrumentului electronic de raportare menționat la alineatul (1):

(a)

informații privind acțiunile subsecvente întreprinse de autoritățile competente ca urmare a unei alerte transmise de CleanSeaNet sau motivele pentru care nu s-a dat curs unei astfel de alerte, cât mai curând posibil după ce acțiunile subsecvente respective sunt finalizate sau după luarea deciziei de a nu i se da curs alertei;

(b)

informații privind inspecțiile efectuate sau alte acțiuni adecvate întreprinse în conformitate cu articolul 6, cât mai curând posibil după ce inspecțiile sau alte acțiuni adecvate sunt finalizate;

(c)

informații privind acțiunile întreprinse în conformitate cu articolul 7, cât mai curând posibil după ce acțiunile respective sunt finalizate; și

(d)

informații privind sancțiunile aplicate în conformitate cu prezenta directivă, după ce procedurile administrative și, după caz, procedurile judiciare sunt încheiate, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru sancțiunile aplicate în cursul anului calendaristic precedent. În măsura în care informațiile privind sancțiunile includ date cu caracter personal, astfel de informații trebuie să fie anonimizate.

(3) Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedura de raportare a informațiilor menționate la alineatul (2), precizând inclusiv tipul de informații care se raportează. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13.

(4) Statele membre notifică Comisiei autoritățile care au acces la instrumentul electronic de raportare menționat la alineatul (1).

Articolul 10b

Formare

Comisia, cu sprijinul EMSA și în cooperare cu statele membre, facilitează dezvoltarea capacităților statelor membre oferind, dacă este cazul, cursuri de formare autorităților responsabile pentru depistarea și verificarea încălcărilor care intră sub incidența prezentei directive și executarea sancțiunilor sau a oricăror alte măsuri luate ca urmare a încălcărilor respective.

Articolul 10c

Publicarea informațiilor

(1) Pe baza informațiilor raportate de statele membre în conformitate cu articolul 10a, Comisia pune la dispoziția publicului o prezentare generală actualizată periodic la nivelul Uniunii privind punerea în aplicare și asigurarea respectării prezentei directive, după încheierea procedurilor administrative și a procedurilor judiciare, după caz. În măsura în care informațiile privind sancțiunile includ date cu caracter personal sau date comerciale sensibile, astfel de informații trebuie să fie anonimizate. Respectiva prezentare generală include informațiile enumerate în anexa II la prezenta directivă.

(2) Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*3), Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja confidențialitatea informațiilor obținute în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive.

Articolul 10d

Protecția persoanelor care raportează încălcări potențiale și protecția datelor lor cu caracter personal

(1) Comisia dezvoltă, face accesibil și menține un canal de raportare externă online confidențial pentru primirea rapoartelor, în sensul Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (*4), cu privire la posibilele încălcări ale prezentei directive și transmite astfel de rapoarte statelor membre în cauză.

(2) Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente care primesc rapoarte privind încălcări ale prezentei directive transmise prin canalul menționat la alineatul (1), investighează și, după caz, acționează, furnizează în timp util un răspuns și întreprind acțiuni subsecvente cu privire la respectivele rapoarte în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937.

(3) În temeiul articolului 25 alineatul (1) literele (c) și (h) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (*5) și în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din acesta, Comisia poate restricționa aplicarea articolului 4, a articolelor 14-22 și a articolelor 35 și 36 din regulamentul respectiv în ceea ce privește persoanele vizate care fac obiectul raportului transmis prin canalul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol sau sunt menționate în raport și care nu sunt persoanele vizate care transmit respectivul raport. Restricția respectivă se poate aplica numai pe durata necesară investigării raportului menționat la alineatul (2) de la prezentul articol de către autoritățile competente ale statelor membre.

(*3) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26)."

(*4) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17)."

(*5) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).” "

12.

Articolele 11 și 12 se elimină.

13.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

Evaluare și revizuire

(1) Până la 6 iulie 2032, Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive. Respectiva evaluare se bazează cel puțin pe următoarele elemente:

(a)

experiența dobândită în urma punerii în aplicare a prezentei directive;

(b)

informațiile raportate de statele membre în temeiul articolului 10a și prezentarea generală la nivelul Uniunii furnizată în conformitate cu articolul 10c;

(c)

interacțiunea dintre prezenta directivă și alte acte legislative relevante internaționale și ale Uniunii privind protecția mediului marin și siguranța maritimă; și

(d)

cele mai recente date și descoperiri științifice.

(2) În cadrul revizuirii, Comisia evaluează posibilitatea de a modifica domeniul de aplicare al prezentei directive, dacă este cazul, având în vedere standardele internaționale noi sau actualizate pentru prevenirea poluării de către nave care intră sub incidența dispozițiilor prezente și viitoare din Convenția Marpol 73/78, cum ar fi deșeurile marine de plastic, pierderea containerelor și pierderea de granule de plastic.”

14.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (*6). Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*7).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002.

(*6) Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (JO L 324, 29.11.2002, p. 1)."

(*7) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).” "

15.

Articolele 14 și 15 se elimină.

16.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

Transpunere

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 2007 și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre fără acces direct la mare sau fără porturi maritime nu sunt obligate să transpună și să pună în aplicare articolul 6 și articolul 7 alineatul (2) din prezenta directivă.”

17.

Anexa unică se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Transpunere

(1) Statele membre adoptă și publică până la 6 iulie 2027, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum și orice modificări ulterioare ale dispozițiilor în cauză.

Articolul 3

Aplicarea Directivei 2009/123/CE

În ceea ce privește încălcările care trebuie considerate infracțiuni în temeiul Directivei 2005/35/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE, și sancțiunile aferente, statele membre care nu au obligații în temeiul Directivei (UE) 2024/1203 au în continuare obligații în temeiul Directivei 2005/35/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 27 noiembrie 2024.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

BÓKA J.

(1) JO C, C/2023/872, 8.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/872/oj.

(2) Poziția Parlamentului European din 10 aprilie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 noiembrie 2024.

(3) Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare, inclusiv sancțiuni penale, pentru infracțiunile de poluare (JO L 255, 30.9.2005, p. 11).

(4) Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).

(5) Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (JO L 132, 21.5.2016, p. 58).

(6) Directiva (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 aprilie 2024 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și de înlocuire a Directivelor 2008/99/CE și 2009/123/CE (JO L, 2024/1203, 30.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1203/oj).

(7) Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (JO L 280, 27.10.2009, p. 52).

(8) Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării, adoptat de Organizația Maritimă Internațională prin Rezoluția Adunării A.741(18) din 4 noiembrie 1993, astfel cum a fost modificat.

(9) Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2006 privind aplicarea Codului Internațional de Management al Siguranței pe teritoriul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3051/95 al Consiliului (JO L 64, 4.3.2006, p. 1).

(10) Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, 28.5.2009, p. 57).

(11) Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (JO L 208, 5.8.2002, p. 10).

(12) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/253 a Comisiei din 16 februarie 2015 de stabilire a normelor privind prelevarea de probe și raportarea, în temeiul Directivei 1999/32/CE a Consiliului, în ceea ce privește conținutul de sulf din combustibilii marini (JO L 41, 17.2.2015, p. 55).

(13) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(15) JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(16) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

(17) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(18) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(19) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(20) Directiva (UE) 2024/2881 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2024 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L, 2024/2881, 20.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/2881/oj).

ANEXĂ

„ANEXA I

Lista neexhaustivă a neregulilor și a informațiilor menționate la articolul 6

1.

Orice nereguli privind registrele de hidrocarburi și alte registre relevante sau privind alte deficiențe legate de deversări potențiale, descoperite în cursul inspecțiilor efectuate în temeiul Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*1) de statul membru în cauză, de un alt stat membru sau de un stat semnatar al Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului în porturile de escală anterioare ale navei.

2.

Orice nereguli în ceea ce privește predarea deșeurilor provenite din exploatarea navelor sau notificarea acestora, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului (*2), care au avut loc fie în statul membru în cauză, fie în statul membru al porturilor de escală anterioare ale navei.

3.

Orice nereguli în ceea ce privește nerespectarea criteriilor de utilizare a EGCS ca metode de reducere a emisiilor prevăzute în anexa II la Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului (*3), care face trimitere la Orientările din 2009 privind EGCS prevăzute în Rezoluția MEPC.184(59), înlocuite de Orientările din 2021 privind EGCS prevăzute în Rezoluția MEPC.340(77).

4.

Orice informații obținute de la un alt stat membru cu privire la o posibilă deversare ilegală efectuată de către o navă, obținute prin procedurile prevăzute în Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*4), inclusiv orice dovadă sau prezumție privind deversări deliberate de hidrocarburi sau alte încălcări ale Convenției Marpol 73/78 comunicate de stațiile de coastă ale unui stat membru stațiilor de coastă din statul membru în cauză în conformitate cu articolul 16 din directiva respectivă, sau incidente sau accidente raportate de comandantul navei către stația de coastă a statului membru în cauză în conformitate cu articolul 17 din directiva respectivă.

5.

Orice alte informații obținute de la persoanele implicate în operarea navei, inclusiv de la piloți, care sugerează nereguli legate de o posibilă încălcare a obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

ANEXA II

Informații care trebuie incluse în prezentarea generală la nivelul Uniunii publicată de Comisie, menționată la articolul 10c

1.

(a)

data incidentului;

(b)

identificarea navei implicate în incident;

(c)

poziția (latitudine și longitudine) a incidentului de poluare;

(d)

amploarea incidentului de poluare (zonă și lungime), dacă este cazul;

(e)

tipul de poluant;

(f)

statul sau statele membre implicate;

(g)

descrierea activităților de verificare a incidentului de poluare;

(h)

data și ora activităților de verificare și mijloacele utilizate pentru activitățile de verificare;

(i)

detalii privind sancțiunea administrativă aplicată.

2.

(a)

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet detectate;

(b)

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet verificate la fața locului de statul membru;

(c)

numărul de incidente de poluare potențială CleanSeaNet verificate prin alte mijloace de statul membru;

(d)

numărul de incidente de poluare confirmate după verificare (detaliat pe zonă: apele teritoriale, ZEE, marea liberă);

(e)

numărul de contravenienți identificați;

(f)

numărul de cazuri în care a fost aplicată o sancțiune.

3.

Un rezumat, exclusiv cu titlu de referință, al părților relevante din Convenția Marpol 73/78, care se actualizează ori de câte ori apar modificări ale Convenției Marpol 73/78 relevante pentru prezenta directivă.

(*1) ) Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, 28.5.2009, p. 57).

(*2) ) Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).

(*3) ) Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (JO L 132, 21.5.2016, p. 58).

(*4) ) Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (JO L 208, 5.8.2002, p. 10).”

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/3101/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)