ANEXE din 24 iunie 2009

privind punerea în aplicare a Regulamentului sanitar internaţional 2005*)

EMITENT

GUVERNUL

HOTĂRÂRE

pentru punerea în aplicare a Regulamentului sanitar internațional 2005*)

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. — Ministerele și entitățile prevăzute în anexa nr. 1 care au atribuții privind gestionarea traficului de pasageri, mărfuri și animale la nivelul porturilor, aeroporturilor și punctelor terestre de trecere a frontierei de stat sunt denumite autorități competente pentru punerea în aplicare în România a Regulamentului sanitar internațional 2005, adoptat de Adunarea Generală a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la 23 mai 2005, prin Rezoluția WHA 58.3, prevăzut în anexa nr. 2, denumit în continuare RSI 2005.

Art. 2. — Se desemnează Punctul focal național pentru RSI 2005 în cadrul Institutului de Sănătate Publică București.

Art. 3. — (1) Punctul focal național pentru RSI 2005 are următoarele atribuții principale:

1. a) coordonează comunicarea la nivel național cu OMS în probleme de boli transmisibile, accidente nucleare și accidente chimice, fiind disponibil permanent pentru această comunicare 24 de ore, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an;

2. b) asigură legătura operativă, respectiv transmiterea și primirea de informații, cu toate autoritățile competente pentru punerea în aplicare a prevederilor RSI 2005, prioritar cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, precum și cu autoritățile de sănătate publică responsabile cu supravegherea și răspunsul în domeniul sănătății publice, cu furnizorii de servicii de sănătate și cu alte structuri desemnate;

3. c) este informat operativ de structurile de sănătate publică naționale și de autoritățile competente pentru implementarea RSI 2005 în legătură cu orice alertă de boală transmisibilă, accident nuclear, chimic sau eveniment de origine necunoscută, caz în care utilizează instrumentul de decizie prevăzut în anexa nr. 2 la RSI 2005 și stabilește în timp real legătura cu OMS, respectiv în primele 24 de ore de la producere, pentru schimb de informații, consultare sau notificare, după caz;

4. d) în situația alertelor internaționale, evaluează informațiile primite de la OMS referitoare la evenimente care amenință sănătatea publică și care evoluează pe teritoriul altui stat, utilizează instrumentul de decizie prevăzut în anexa nr. 2 la RSI 2005 în vederea evaluării riscului de sănătate publică pentru

România și recomandă implementarea măsurilor de sănătate publică de răspuns atunci când este cazul.

(2) Punctul focal național pentru RSI 2005 îndeplinește orice alte atribuții specifice punctelor focale naționale, prevăzute în anexa nr. 2. Art. 4. — (1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, fiecare dintre autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 își va desemna, prin decizie internă, reprezentanții

responsabili de implementarea RSI 2005 în România.

1. (2) Reprezentanții desemnați potrivit prevederilor alin. (1) constituie Grupul de lucru pentru implementarea RSI 2005 în România (Grupul de lucru), sub coordonarea Ministerului Sănătății.

2. (3) Secretariatul Grupului de lucru este asigurat de Punctul focal național pentru RSI 2005.

   Art. 5. — Grupul de lucru are următoarele atribuții principale:

   1. a) identificarea tuturor aspectelor tehnice și legislative legate de completa implementare a RSI 2005 până în anul 2012;

   2. b) întocmirea planului național de implementare a RSI 2005 în funcție de atribuțiile fiecărei instituții;

   3. c) identificarea punctelor de intrare desemnate pentru RSI 2005 și supunerea lor spre aprobare;

   4. d) monitorizarea implementării RSI 2005 în România.

      Art. 6. — În aplicarea prevederilor RSI 2005, autoritățile competente prevăzute în anexa nr. 1 pot emite reglementări obligatorii potrivit legii și pot încheia protocoale de colaborare.

      Art. 7. — Autoritățile competente se vor informa reciproc operativ asupra tuturor aspectelor ce decurg din RSI 2005.

      Art. 8. — Planul național de implementare a RSI 2005 prevăzut la art. 5 lit. b) va asigura preluarea tuturor prevederilor RSI 2005, din domeniul de responsabilitate al fiecărei autorități competente, și va fi supus aprobării prin hotărâre a Guvernului, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, de către Ministerul Sănătății.

      Art. 9. — Autoritățile competente vor asigura resursele umane, financiare și logistice necesare pentru implementarea RSI 2005, în funcție de atribuțiile legale.

      Art. 10. — Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

      PRIM-MINISTRU

      EMIL BOC

      Contrasemnează: Ministrul sănătății, Ion Bazac

      București, 24 iunie 2009.

      Nr. 758.

      Viceprim-ministru, ministrul administrației și internelor,

      Dan Nica

      Ministrul afacerilor externe,

      Cristian Diaconescu

      Ministrul transporturilor și infrastructurii,

      Radu Mircea Berceanu

      Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale,

      Ilie Sârbu

      p. Ministrul apărării naționale, Viorel Oancea, secretar de stat Ministrul mediului,

      Nicolae Nemirschi

      Ministrul economiei,

      Adriean Videanu

      Ministrul finanțelor publice,

      Gheorghe Pogea

      *) Hotărârea Guvernului nr. 758/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009 și este reprodusă și în acest număr bis.

      Anexa Nr. 1

      AUTORITĂȚI COMPETENTE

      PENTRU

      PUNEREA ÎN APLICARE A PREVEDERILOR RSI 2005

      1. 1. MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

      2. 2. MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR

      3. 3. MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

      4. 4. MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII

      5. 5. MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE

      6. 6. MINISTERUL MEDIULUI

      7. 7. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE

      8. 8. MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

      9. 9. MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI

      10. 10. AGENȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MINISTERULUI TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII

      11. 11. AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ

      12. 12. AUTORITATEA AERONAUTICĂ CIVILĂ

      13. 13. AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR-VETERINARĂ ȘI PENTRU

          SGURANȚA ALIMENTELOR

      14. 14. COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂȚILOR

          NUCLEARE

      15. 15. COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ

Anexa Nr. 2

Cea de a Cincizeci şi opta Adunare Mondială a Sănătăţii WHA58.3 23 Mai 2005

Revizuirea Regulamentului Sanitar Internaţional

Cea de a Cincizeci şi opta Adunare Mondială a Sănătăţii,

După ce a examinat proiectul revizuit al Regulamentului Sanitar Internaţional; Cu privire la articolele 2 k), 21 a) şi 22 din Constituţia OMS;

Menţionând referinţele pentru nevoia de revizuire şi actualizare a Regulamentului Sanitar Internaţional din rezoluţiile WHA48.7 privind revizuirea şi actualizarea Regulamentului Sanitar Internaţional, WHA54.14 privind siguranţa mondială a sănătăţii: alertă şi răspuns în caz de epidemie, WHA55.16 privind răspunsul de sănătate publică în caz de apariţie naturală, diseminare accidentală sau utilizare intenţionată a materialelor chimice, biologice sau radio-nucleare care afectează sănătatea, WHA56.28 privind revizuirea Regulamentului Sanitar Internaţional şi WHA56.29 privind Sindromul Respirator Acut Sever (SRAS), pentru a răspunde necesităţii de a asigura sănătatea publică mondială;

Întâmpinând rezoluţia 58/3 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite privind întărirea capacităţilor de sănătate publică globale, care subliniază importanţa Regulamentului Sanitar Internaţional şi care solicită să se acorde o prioritate înaltă revizuirii acestuia;

Afirmând în continuare importanţa rolului OMS în alerta şi răspunsul global faţă de evenimente de sănătate publică, în conformitate cu mandatul său;

Subliniind în continuare importanţa Regulamentului Sanitar Internaţional ca un instrument cheie global pentru protecţia împotriva răspândirii internaţionale a bolii;

Lăudând concluziile la care a ajuns Grupul de Lucru Inter-guvernamental privind revizuirea Regulamentului Sanitar Internaţional,

1. 1. ADOPTĂ revizuirea Regulamentului Sanitar Internaţional ataşat acestei rezoluţii, desemnat de acum înainte, sub denumirea de “Regulament Sanitar Internaţional (2005)”;

2. 2. INVITĂ Statele Membre şi pe Directorul General să implementeze în totalitate Regulamentul Sanitar Internaţional (2005), în conformitate cu scopul şi domeniul de activitate enunţate în Articolul 2 şi cu principiile definite în Articolul 3;

3. 3. DECIDE, pentru scopurile din paragraful 1 ale Articolului 54 din Regulamentul Sanitar Internaţional (2005), ca Statele Membre şi Directorul General vor prezenta primul lor raport la cea de a Şaizeci şi Una Adunare Mondială a Sănătăţii şi, cu această ocazie, Adunarea Mondială a Sănătăţii va lua în considerare calendarul de prezentare a rapoartelor ulterioare şi va face prima evaluare a funcţionării Regulamentului conform paragrafului 2 din Articolul 54;

4. 4. DECIDE ÎN PLUS ca pentru atingerea scopurilor propuse în paragraful 1 din Articolul

   14 al Regulamentului Sanitar Internaţional (2005), celelalte organizaţii inter- guvernamentale competente sau organismele internaţionale cu care OMS aşteaptă să colaboreze şi să-şi coordoneze activităţile în mod potrivit sunt următoarele: Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură, Agenţia Internaţională de Energie Atomică, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, Organizaţia Maritimă Internaţională, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Federaţia Internaţională a Societăţilor Crucii-Roşii şi a Semilunei Roşii, Asociaţia Internaţională de Transport Aerian, Federaţia Internaţională a Armatorilor şi Oficiul Internaţional al Epizootiilor;

5. 5. ÎNDEAMNĂ Statele Membre:

   1. 1. să dezvolte, întărească şi să menţină capacităţile cerute în Regulamentul Sanitar Internaţional (2005) şi să mobilizeze resursele necesare îndeplinirii acestui scop;

   2. 2. să colaboreze în mod activ între ele şi cu OMS, în concordanţă cu deciziile Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) pentru a asigura implementarea lor efectivă;

   3. 3. să acorde suport ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor cu economie în tranziţie, la cererea acestora, în vederea dezvoltării, întăririi şi menţinerii capacităţilor de sănătate publică prevăzute în Regulamentul Sanitar Internaţional (2005);

   4. 4. să ia toate măsurile necesare, până la intrarea în vigoare a Regulamentului Sanitar Internaţional (2005), pentru a îndeplini scopurile şi implementarea ulterioară, inclusiv dezvoltarea capacităţilor de sănătate publică necesare şi a dispoziţiilor legale şi administrative, în special demararea procesului vizând introducerea în uz a instrumentului de decizie conţinut în Anexa 2;

6. 6. CERE Directorului General:

   1. 1. să notifice cât mai repede adoptarea Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) în concordanţă cu paragraful 1 din Articolul 65;

   2. 2. să informeze celelalte organizaţii inter-guvernamentale competente sau organisme internaţionale despre adoptarea Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) şi dacă este cazul, să coopereze cu ele pentru actualizarea normelor şi standardelor şi să-şi coordoneze împreună activităţile desfăşurate de OMS în cadrul Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) având în vedere asigurarea aplicării de măsuri adecvate de protecţie a sănătăţii publice şi a întăririi răspunsului global de sănătate publică faţă de răspândirea internaţională a bolii;

   3. 3. să transmită Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) modificările recomandate pentru Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei, şi după revizuirea acestei parţi de către OACI, să informeze Adunarea Mondială a Sănătăţii şi să înlocuiască Anexa 9 din Regulamentul Sanitar Internaţional (2005) cu Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei revizuita de OACI;

   4. 4. să dezvolte şi să întărească capacităţile OMS de a executa în totalitate şi în maniera eficientă funcţiile ce i-au fost încredinţate conform Regulamentului Sanitar Internaţional (2005), în special prin operaţiuni strategice de sănătate care asigură suportul ţărilor pentru detectarea, evaluarea şi răspunsul la urgenţele de sănătate publică;

   5. 5. să colaboreze cu Statele Părţi care adoptă Regulamentul Sanitar Internaţional (2005), după caz, inclusiv prin furnizarea sau facilitarea de coordonare tehnică şi suport logistic;

   6. 6. să colaboreze pe cât posibil cu Statele Parţi în vederea mobilizării resurselor financiare şi să ofere suport ţărilor în curs de dezvoltare pentru a dezvolta, întări şi menţine capacităţile cerute de Regulamentul Sanitar Internaţional (2005);

   7. 7. să elaboreze, după consultarea Statelor Membre, ghiduri de aplicare a măsurilor de sănătate la punctele de frontiera conform Articolului 29 din Regulamentul Sanitar Internaţional (2005);

   8. 8. să stabilească un Comitet de Revizuire a Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) conform Articolului 50 din Regulament;

   9. 9. să ia imediat măsuri în vederea elaborării de ghiduri de implementare şi de evaluare a instrumentului de decizie conţinut în Regulamentul Sanitar Internaţional (2005), inclusiv elaborarea unei proceduri de revizuire a funcţionării acestuia, ce va fi prezentată Adunării Mondiale a Sănătăţii pentru a fi examinată conform paragrafului 3 din Articolul 54 al acestui Regulament;

   10. 10. să ia măsuri în vederea stabilirii unei liste de Experţi RSI şi să solicite calitatea de membru, în conformitate cu Articolul 47 din Regulamentul Sanitar Internaţional (2005).

Regulamentul Sanitar Internaţional (2005)

PARTEA I – DEFINIŢII, SCOP ŞI DOMENIU, PRINCIPII ŞI AUTORITAŢI RESPONSABILE

Articolul 1 Definiţii

1. 1. Pentru scopurile Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) (de acum înainte “RSI” sau “Regulamentul”):

   “afectat” înseamnă persoane, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri, colete poştale sau rămăşiţe umane care sunt infectate sau contaminate, sau poartă surse de infecţie ori contaminare, constituind astfel un risc de sănătate publică;

   “aeronava” înseamnă aeronava care efectuează o călătorie internaţională; “aeroport” înseamnă orice aeroport unde sosesc sau pleacă curse internaţionale;

   “autoritate competentă” înseamnă autoritatea responsabilă pentru implementarea

   şi aplicarea măsurilor de sănătate cuprinse în Regulament; “bagaj” înseamnă efectele personale ale călătorului;

   “boala” înseamnă o îmbolnăvire sau o afecţiune medicală, care, indiferent de sursă sau origine, prezintă sau poate prezenta un risc semnificativ pentru oameni;

   “bunuri” înseamnă produse tangibile, inclusiv animale şi plante, transportate într- o călătorie internaţională, inclusiv cele utilizate la bordul mijlocului de transport;

   “călător” înseamnă o persoana care efectuează o călătorie internaţională; “călătorie internaţională” înseamnă:

   1. a) în cazul unui mijloc de transport, călătoria între punctele de intrare de pe

      teritoriile a mai mult de un Stat, sau călătoria între punctele de intrare în teritoriul sau teritoriile aceluiaşi Stat, numai dacă a avut contact în timpul călătoriei cu teritoriul altui Stat şi numai referitor la acest contact;

   2. b) în cazul unui călător, o călătorie care înseamnă intrarea pe teritoriul unui Stat altul decât teritoriul Statului de unde a început acesta călătoria;

      “carantina” înseamnă restricţia activităţilor şi/sau separarea de alte persoane a acelor persoane suspecte care nu sunt bolnave sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport sau bunurilor suspecte într-o maniera care să prevină posibila răspândire a infecţiei sau contaminării;

      “Punct Focal Naţional pentru RSI” înseamnă centrul naţional desemnat de către fiecare Stat Parte ce va fi accesibil în orice moment pentru comunicare cu Punctele de Contact pentru RSI ale OMS conform acestui Regulament;

      “colet poştal” înseamnă un articol sau pachet, care este transportat internaţional de către servicii poştale sau de curierat;

      “container” înseamnă un echipament de transport:

      1. a) cu caracter permanent şi conceput ca să reziste la folosirea repetată;

      2. b) conceput special pentru a facilita transportul de bunuri prin unul sau mai multe mijloace de transport, fără a necesita reîncărcare intermediară;

      3. c) prevăzut cu dispozitive ce permit manipularea lui, în special în cazul transferului dintr-un mijloc de transport în altul; şi

      4. d) conceput special pentru a fi uşor de încărcat şi descărcat;

      “contaminare” înseamnă prezenţa unui agent sau a unei materii infecţioase sau toxice pe suprafaţa corpului uman sau animal, în sau pe un produs preparat pentru consum sau pe alte obiecte, incluzând mijloace de transport, ce poate constitui un risc de sănătate publică;

      “date personale” înseamnă orice informaţie referitoare la o persoana fizică identificată sau care poate fi identificată;

      “decontaminare” înseamnă o procedură prin care sunt luate măsuri de sănătate pentru a elimina un agent sau materie infecţioasă sau toxică prezentă pe suprafaţa corpului unei persoane sau animal, dintr-un sau de pe un produs preparat pentru consum sau orice alte obiecte neînsufleţite, inclusiv mijloace de transport, ce pot constitui un risc de sănătate publică;

      “deratizare” înseamnă o procedura prin care sunt luate măsuri de sănătate pentru controlul sau eliminarea rozătoarelor, vectori purtători de boli transmisibile la om, aflate în bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, instalaţii, bunuri şi colete poştale la punctul de intrare;

      “dezinfecţie” înseamnă procedura prin care sunt luate măsuri de sănătate pentru a controla sau elimina agenţii infecţioşi de pe suprafaţa corpului uman sau animal sau dinăuntrul sau de pe suprafaţa bagajelor, mărfurilor, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale prin expunere directă la agenţi chimici sau fizici;

      “dezinsecţie” înseamnă orice procedură prin care sunt luate măsuri de sănătate pentru a controla sau elimina insectele - vectori ai bolilor transmisibile la om prezente în bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale;

      “Directorul General” înseamnă Directorul General al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii;

      “echipaj” înseamnă persoanele de la bordul unui mijloc de transport care nu sunt pasageri;

      “eveniment” înseamnă manifestarea unei boli sau o situaţie ce creează un potenţial pentru apariţia unei boli;

      “ dovadă ştiinţifică” înseamnă informaţia ce oferă un element de probă bazată pe metode ştiinţifice stabilite şi acceptate;

      “examen medical” înseamnă evaluarea preliminară a unei persoane de către o persoană medicală autorizată sau de către o persoana aflată sub supravegherea directă a unei autorităţi competente, pentru a determina starea de sănătate a persoanei examinate şi riscul potenţial de sănătate publică pentru alţii şi poate include examinarea documentelor medicale şi examenul fizic al persoanei dacă acesta este justificat de circumstanţele respectivului caz;

      “free pratique”(operarea libera) înseamnă permisiunea data unei nave de a intra într-un port, de a îmbarca sau debarca, descărca sau încărca mărfuri sau provizii; permisiunea pentru o aeronava, după aterizare, să debarce sau să îmbarce, să descarce sau să încarce mărfuri sau provizii; şi permisiunea data unui mijloc de transport pe uscat, după sosire, să debarce sau să îmbarce, să descarce sau să încarce mărfuri sau provizii;

      “infecţie” înseamnă pătrunderea şi dezvoltarea sau multiplicarea unui agent infecţios în corpul uman sau animal care poate constitui un risc de sănătate publică;

      “inspecţie” înseamnă examinarea, de către autorităţile competente sau sub supravegherea acestora, a zonelor, bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport, instalaţiilor, bunurilor sau a coletelor poştale, inclusiv a datelor şi documentelor ce pot conţine informaţii relevante, pentru a determina dacă există un risc de sănătate publică;

      “intruziv” înseamnă o posibilă generare de discomfort prin contact apropiat sau intim sau prin interogare;

      “invaziv” înseamnă înţeparea sau incizia pielii sau introducerea unui instrument sau a unui corp străin în corpul examinat sau examinarea unei cavităţi a corpului. Pentru scopurile acestui Regulament, examenul medical al urechii, nasului şi gurii, măsurarea temperaturii folosind un termometru otic, oral sau cutanat, sau imagistică termică; inspecţie medicală; auscultarea; palparea externă; retinoscopia; colectarea externă de probe de urină, fecale sau salivă; măsurarea

      externă a tensiunii arteriale; electrocardiograma trebuie considerate ca nefiind invazive;

      “izolare” înseamnă separarea persoanelor bolnave sau contaminate sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau coletelor poştale afectate, într-o manieră care să prevină răspândirea infecţiei sau contaminării;

      “mărfuri” înseamnă bunuri transportate într-un mijloc de transport sau într-un container;

      “măsuri de sănătate” înseamnă procedurile aplicate pentru a preveniri răspândirea bolii sau a contaminării; o măsură de sănătate nu include măsuri legale sau de securitate;

      “mijloc de transport” înseamnă aeronava, nava, tren, autovehicul sau alte mijloace de transport ce efectuează o cursa internaţională;

      “mijloc de transport terestru” înseamnă un mijloc de transport motorizat pentru transport transfrontalier într-o călătorie internaţională, incluzând trenuri, autocare, camioane şi automobile;

      “navă” înseamnă un vas de navigaţie maritima sau pe cursuri de apa interioare aflat într-o călătorie internaţională;

      “observaţie de sănătate publică” înseamnă monitorizarea în timp a stării de sănătate a unui călător în scopul determinării riscului de transmitere a bolii;

      “operator de transport” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce răspunde de un mijloc de transport sau este agentul acestuia;

      “Organizaţie” sau “OMS” înseamnă Organizaţia Mondială a Sănătăţii;

      “persoana bolnava” înseamnă persoana care suferă de o boala sau care este afectată de o suferinţă fizică susceptibilă de a constitui un risc pentru sănătatea publică;

      “plecare” înseamnă actul de părăsire a unui teritoriu de către persoane, bagaje, mărfuri, mijloace de transport sau bunuri;

      “port” înseamnă un port maritim sau un port localizat pe un curs de apă interior unde sosesc sau pleacă vase de voiaj internaţional;

      “principii ştiinţifice” înseamnă legile fundamentale acceptate şi fapte de natură cunoscută prin metode ştiinţifice;

      “punct de intrare” înseamnă un loc de trecere pentru intrarea sau ieşirea internaţională de călători, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri şi colete poştale cât şi agenţiile sau zonele ce oferă servicii acestora la intrare sau ieşire;

      “punct de frontieră terestră” înseamnă punctul de intrare terestră într-un Stat Parte, incluzând cele utilizate de autovehicule şi trenuri;

      “Puncte de Contact RSI ale OMS” înseamnă unităţi din cadrul OMS ce vor fi accesibile în orice moment pentru comunicare cu Punctele Focale Naţionale pentru RSI.

      “recomandare” şi “recomandat” se referă la recomandări temporare sau definitive emise conform Regulamentului;

      “recomandare definitivă” înseamnă o recomandare, fără implicaţie juridică, emisă de OMS pentru riscuri de sănătate publică aflate în desfăşurare, conform Articolului 16, vizând măsurile de sănătate necesare a fi aplicate de rutină sau periodic în vederea prevenirii sau reducerii răspândirii internaţionale a bolilor şi pentru a minimaliza interferenţa cu traficul internaţional;

      “recomandare temporară” înseamnă o recomandare fără implicaţie juridică, emisă de OMS, conform Articolului 15 pentru aplicarea pe o perioada de timp limitată, pentru un risc specificat, răspunzând unei urgenţe de sănătate publică de importanţă internaţională astfel încât să prevină sau să reducă răspândirea internaţională a bolii şi pentru a minimaliza interferenţa cu traficul internaţional;

      “rezervor” înseamnă un animal, plantă sau substanţă în care un agent infecţios se dezvoltă în mod normal şi a cărui prezenţă poate constitui un risc de sănătate publică;

      “rezidenţa permanentă” are înţelesul stabilit prin legislaţia naţională a Statului Parte;

      “rezidenţa temporară” are înţelesul stabilit prin legislaţia naţională a Statului Parte;

      “risc de sănătate publică” înseamnă probabilitatea de apariţie a unui eveniment care poate afecta sănătatea grupurilor populaţionale umane, cu accent pe cel care se poate răspândi internaţional sau prezintă un pericol direct şi sever;

      “sosirea” unui mijloc de transport înseamnă:

      1. a) sosirea sau ancorarea într-un port în cazul unei nave maritime;

      2. b) aterizarea pe un aeroport în cazul unei aeronave;

      3. c) sosirea la punctul de intrare în ţară în cazul unei nave de călătorie pe cursuri de apă interioare ce se află într-o călătorie internaţională;

      4. d) sosirea la un punct de frontieră în cazul unui tren sau a unui autovehicul;

         “supraveghere” înseamnă colectarea, agregarea şi analiza sistematică şi continuă a datelor în scopuri de sănătate publică şi diseminarea în timp real a informaţiilor de sănătate publică pentru evaluare şi răspuns de sănătate publică dacă este necesar;

         “suspecte” înseamnă acele persoane, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale considerate de către un Stat Parte ca fiind expuse, sau posibil expuse, unui risc de sănătate publică şi care pot fi o posibilă sursă de răspândire a bolii;

         “trafic internaţional” înseamnă mişcarea transfrontalieră a persoanelor, bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau coletelor poştale, incluzând comerţul internaţional;

         “urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională” înseamnă un eveniment neobişnuit care, conform Regulamentului:

         1. i. constituie un risc de sănătate publică pentru alte State prin răspândirea internaţională a bolii şi

         2. ii. cere potenţial un răspuns internaţional coordonat

      “vector” înseamnă o insectă sau un alt animal care în mod normal transportă un agent infecţios ce constituie un risc de sănătate publică;

      “vehicul” înseamnă un vehicul de transport pe uscat altul decât un tren;

      “verificare” înseamnă oferirea de informaţii de către Statul Parte la OMS confirmând un eveniment ce se desfăşoară în teritoriul sau teritoriile Statului Parte;

      “zona afectată” înseamnă o zonă geografică specifică pentru care OMS a recomandat măsuri de sănătate, conform Regulamentului;

      “zona de încărcare a containerelor” înseamnă un loc sau o instalaţie specială pentru containerele folosite în traficul internaţional;

2. 2. Orice referire la prezentul Regulament include şi anexele, dacă nu există dispoziţii contrare sau dacă nu se cere prin context.

Articolul 2 Scop şi domeniu de activitate

Scopul şi domeniul de activitate al Regulamentului este de a preveni, a proteja, a controla şi a acţiona printr-un răspuns de sănătate publică împotriva răspândirii internaţionale a bolii, în funcţie de şi în limitele riscului pentru sănătatea publică şi să evite interferenţe inutile cu traficul şi comerţul internaţional.

Articolul 3 Principii

1. 1. Implementarea Regulamentului se va face cu respectarea deplină a demnităţii persoanelor, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

2. 2. Implementarea Regulamentului se va ghida după Carta Naţiunilor Unite şi Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

3. 3. Implementarea Regulamentului va urmări aplicarea sa universală în vederea protejării întregii populaţii a planetei de răspândirea internaţională a bolilor.

4. 4. În acord cu Carta Naţiunilor Unite şi a principiilor de drept internaţional, Statele au dreptul suveran de a legifera şi promulga legislaţia în vederea implementării politicilor lor în materie de sănătate. Procedând astfel, trebuie să înlesnească scopurile prezentului Regulament.

Articolul 4 Autorităţi responsabile

1. 1. Fiecare Stat Parte va desemna sau stabili un Centru Naţional pentru RSI, cât şi autorităţile responsabile, în propria jurisdicţie, de implementarea măsurilor sanitare prevăzute în prezentul Regulament.

2. 2. Centrul Naţional pentru RSI va fi accesibil în orice moment pentru comunicare cu Punctele de Contact RSI ale OMS prevăzute în paragraful 3 din prezentul articol. Atribuţiile Centrelor Naţionale pentru RSI vor include:

   1. a) trimiterea către Punctele de Contact RSI ale OMS, în numele Statului Parte implicat, comunicările urgente în legătură cu aplicarea prezentului Regulament, în special cele în legătură cu Articolele 6 până la 12; şi

   2. b) difuzarea informaţiilor către şi consolidarea primirii de date dinspre sectoarele competente ale administraţiei Statului Parte implicat, inclusiv sectoarele responsabile de supraveghere şi raportare, punctele de intrare, serviciile de sănătate publică, clinicile, spitalele şi alte departamente guvernamentale.

3. 3. OMS va desemna Punctele de Contact RSI care vor fi accesibile în orice moment pentru comunicări cu Centrele Naţionale pentru RSI. Punctele de Contact RSI ale OMS vor trimite comunicări urgente Centrelor Naţionale pentru RSI din Statele Părţi implicate privind aplicarea prezentului Regulament, în special a dispoziţiilor Articolelor 6 până la

   12. Punctele de Contact RSI ale OMS pot fi desemnate de către OMS la nivelul cartierului general sau la nivele regionale ale Organizaţiei.

4. 4. Statele Părţi comunică OMS coordonatele Centrelor Naţionale pentru RSI, iar OMS comunică Statelor Părţi coordonatele Punctelor de Contact RSI. Aceste coordonate vor fi actualizate în permanenţă şi confirmate anual. OMS va comunica tuturor Statelor Părţi coordonatele Centrelor Naţionale pentru RSI care îi sunt comunicate prin aplicarea prezentului Articol.

PARTEA II – INFORMAREA ŞI RĂSPUNSUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Articolul 5 Supravegherea

1. 1. Fiecare Stat Parte va dezvolta, întări şi menţine, cât mai devreme posibil, dar nu mai târziu de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament în Statul Parte respectiv, capacitatea de a detecta, evalua, notifica şi raporta evenimentele în concordanţă cu prezentul Regulament, aşa cum este specificat în Anexa 1.

2. 2. După evaluarea menţionată în paragraful 2, Partea A din Anexa 1, Statul Parte poate să prezinte un raport la OMS, invocând nevoia justificată şi un plan de implementare şi, procedând astfel, poate obţine o perioadă de doi ani în plus pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce îi revin conform paragrafului 1 din prezentul Articol. În circumstanţe excepţionale şi în baza unui nou plan de implementare, Statul Parte poate solicita ca perioada să fie prelungită cu maximum doi ani Directorului General, care se pronunţă ţinând cont de avizul tehnic al Comitetului stabilit în temeiul Articolului 50 (denumit în continuare „Comitetul de Revizuire”). După perioada prevăzută în paragraful 1 din prezentul Articol, Statul Parte care a obţinut perioada suplimentară va raporta în fiecare an către OMS progresele realizate în vederea implementării complete.

3. 3. OMS va oferi asistenţă Statelor Părţi, la solicitarea acestora, pentru a dezvolta, întări şi menţine capacităţile specificate în paragraful 1 din prezentul Articol.

4. 4. OMS va strânge informaţii despre evenimente în cadrul activităţilor sale de supraveghere şi le va evalua potenţialul de răspândire internaţională a bolii şi posibilele interferenţe cu traficul internaţional. Informaţiile primite de către OMS în temeiul prezentului paragraf sunt tratate conform dispoziţiilor Articolelor 11 şi 45 după caz.

Articolul 6 Notificarea

1. 1. Fiecare Stat Parte va evalua evenimentele care survin pe teritoriul său folosind instrumentul de decizie prezentat în Anexa 2. Fiecare Stat Parte va notifica OMS, prin mijloacele de comunicare cele mai eficiente de care dispune, prin intermediul Centrului Naţional pentru RSI şi în 24 de ore de la evaluarea informaţiilor de sănătate publică, orice eveniment apărut pe teritoriul său ce poate constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională în conformitate cu instrumentul de decizie, cât şi orice măsură de sănătate luată pentru a răspunde evenimentelor. Dacă notificarea primită de către OMS

   este de competenţa Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA), OMS va informa AIEA imediat.

2. 2. După notificare, Statul Parte va continua să comunice OMS, în timp util, informaţii disponibile de sănătate publică exacte şi suficient de detaliate despre evenimentul notificat, dacă este posibil inclusiv definiţiile de caz, rezultatele de laborator, sursa şi tipul riscului, numărul de cazuri şi decese, factorii care influenţează răspândirea bolii şi măsurile de sănătate luate; şi raportează, atunci când este necesar, dificultăţile întâlnite şi sprijinul de care are nevoie pentru a răspunde unei potenţiale urgenţe de sănătate publică de importanţă internaţională.

Articolul 7 Schimbul de informaţii în timpul unor evenimente neaşteptate sau neobişnuite de sănătate publică

Dacă un Stat Parte dispune de elemente care indică apariţia unui eveniment neaşteptat sau neobişnuit pe teritoriul său, indiferent de origine sau sursă, ce poate constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, va furniza OMS toate informaţiile de sănătate publică relevante. În acest caz, se vor aplica integral dispoziţiile Articolului 6.

Articolul 8 Consultarea

În cazul în care se produc pe teritoriul său evenimente care nu solicită notificarea prevăzută în Articolul 6, în special evenimente pentru care nu există suficiente informaţii pentru utilizarea instrumentului de decizie, un Stat Parte poate ţine OMS la curent prin intermediul Centrului Naţional pentru RSI, şi se poate consulta cu OMS în legătură cu măsurile de sănătate corespunzătoare. Comunicările vor fi efectuate conform dispoziţiilor paragrafelor 2 până la 4 din Articolul 11. Statul Parte pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul poate solicita OMS asistenţă pentru evaluarea informaţiilor epidemiologice pe care le obţine.

Articolul 9 Alte rapoarte

1. 1. OMS poate ţine cont de rapoartele provenind din alte surse decât notificările sau consultările şi va evalua aceste rapoarte conform principiilor epidemiologice stabilite şi apoi va comunica informaţiile despre evenimentul respectiv Statului Parte pe teritoriul căruia acest eveniment este bănuit că se produce. Înaintea luării oricărei măsuri în baza acestor rapoarte, OMS se va consulta cu Statul Parte pe teritoriul căruia acest eveniment este bănuit a se produce şi va încerca să obţină din partea acestuia verificarea informaţiilor conform procedurilor de verificare prevăzute în Articolul 10. În acest scop, OMS va pune la dispoziţia Statelor Părţi informaţiile primite şi numai în cazuri absolut justificate OMS va păstra sursa informaţiilor confidenţială. Aceste informaţii vor fi utilizate conform procedurii prevăzute în Articolul 11.

2. 2. Statele Părţi, în măsura în care este posibil, vor informa OMS în decurs de 24 de ore după primirea datelor care stabilesc existenţa, în afara teritoriului lor, a unui risc

   identificat pentru sănătatea publică care poate avea răspândire internaţională, manifestată prin exportul sau importul de:

   1. a) cazuri umane;

   2. b) vectori purtători de infecţie sau contaminare; sau

   3. c) bunuri contaminate.

      Articolul 10 Verificarea

      1. 1. Conform Articolului 9, OMS poate cere Statului Parte să verifice rapoartele care provin din alte surse în afară de notificări sau consultări, a unor evenimente ce pot constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională bănuite a se produce pe teritoriul său. Într-un astfel de caz OMS va informa Statul Parte implicat despre rapoartele pe care doreşte să fie verificate.

      2. 2. Conform dispoziţiilor paragrafului precedent şi ale Articolului 9, fiecare Stat Parte, la cererea OMS, va verifica şi furniza:

         1. a) în 24 de ore, un prim răspuns sau un aviz de primire a cererii OMS;

         2. b) în 24 de ore, informaţiile de sănătate publică disponibile privind evenimentele vizate în cererea OMS; şi

         3. c) informaţii către OMS în contextul evaluării efectuate conform Articolului 6, inclusiv informaţiile relevante descrise în acest Articol.

      3. 3. Când OMS primeşte informaţii despre un eveniment care poate constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, se va oferi să colaboreze cu Statul Parte implicat în evaluarea potenţialului de răspândire internaţională a bolii, a eventualelor interferenţe cu traficul internaţional şi a măsurilor adecvate de control. Asemenea activităţi pot include colaborarea cu alte organizaţii recunoscute şi oferta de a mobiliza asistenţă internaţională pentru a asista autorităţile naţionale în desfăşurarea şi coordonarea evaluărilor în teren. La cererea Statului Parte, OMS va comunica informaţiile în sprijinul acestei oferte.

      4. 4. Dacă Statul Parte nu acceptă oferta de colaborare, OMS poate, când consideră că este justificat prin amploarea riscului pentru sănătatea publică, să comunice altor State Parte informaţiile de care dispune, încurajând în continuare Statul Parte să accepte oferta de colaborare a OMS şi ţinând cont de punctele de vedere ale Statului Parte implicat.

      Articolul 11 Comunicarea informaţiilor de către OMS

      1. 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 din prezentul Articol, OMS va comunica tuturor Statelor Părţi şi, dacă este cazul, organizaţiilor competente inter-guvernamentale,

         pe cât de repede posibil şi prin mijloacele disponibile cele mai eficiente, în mod confidenţial, informaţii de sănătate publică pe care le-a primit conform Articolelor 5 până la 10 şi care sunt necesare pentru a permite Statelor Părţi să răspundă unui risc pentru sănătatea publică. OMS va comunica altor State Părţi informaţii pentru a le ajuta să prevină apariţia unor evenimente similare.

      2. 2. OMS va utiliza informaţiile primite prin aplicarea Articolelor 6 şi 8 şi a paragrafului 2 din Articolul 9 în scopul verificării, evaluării şi asistenţei conform prezentului Regulament şi, dacă nu se convine altfel cu Statele Părţi specificate în aceste dispoziţii, OMS nu va pune la dispoziţie generală aceste informaţii până când:

         1. a. se va determina că evenimentul constituie o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională conform Articolului 12; sau

         2. b. informaţiile care atestă răspândirea internaţională a infecţiei sau contaminării sunt confirmate de către OMS conform principiilor epidemiologice stabilite; sau

         3. c. există dovezi că:

            1. i) măsurile de control împotriva răspândirii internaţionale au puţine şanse de a reuşi, din cauza naturii contaminării, a agentului care cauzează boala, a vectorului sau a rezervorului; sau

            2. ii) Statul Parte nu are capacitate operaţională suficientă pentru a implementa măsurile necesare pentru a preveni răspândirea bolii; sau

   4. d) natura şi dimensiunea circulaţiei internaţionale a călătorilor, bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau coletelor poştale ce pot fi afectate de infecţie sau contaminare necesită aplicarea imediată a măsurilor internaţionale de control.

1. 3. OMS va consulta Statul Parte pe teritoriul căruia se desfăşoară evenimentul cu privire la intenţia sa de a furniza informaţii conform prezentului Articol.

2. 4. Când informaţiile primite de OMS conform paragrafului 2 al acestui Articol sunt puse la dispoziţia Statelor Parţi conform Regulamentului, OMS le poate pune şi la dispoziţia publicului larg, dacă şi alte informaţii despre acelaşi eveniment au devenit deja disponibile pentru public şi există nevoia diseminării unor informaţii competente şi independente.

Articolul 12 Hotărârea unei urgenţe de sănătate publică de importanţă internaţională

1. 1. Directorul General va hotărî, pe baza informaţiilor primite, în special din partea Statului Parte în al cărui teritoriu are loc evenimentul, dacă evenimentul constituie o

   urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională conform criteriilor şi procedurii prevăzute de acest Regulament.

2. 2. Dacă Directorul General consideră, în baza evaluării prevăzute în Regulament, că a apărut o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, Directorul General se va consulta referitor la această hotărâre cu Statul Parte pe al cărui teritoriu are loc evenimentul. Dacă Directorul General şi Statul Parte sunt de acord cu această hotărâre, Directorul General va cere, în conformitate cu procedura prevăzută de Articolul 49, părerea Comitetului stabilit la Articolul 48, (numit de acum înainte Comitet de Urgenţă), asupra recomandărilor temporare necesare.

3. 3. Dacă, urmare a consultărilor din paragraful 2 anterior, Directorul General şi Statul Parte pe al cărui teritoriu are loc evenimentul, nu ajung la un acord, în 48 de ore, că evenimentul constituie o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, hotărârea va fi luată în acord cu procedura prevăzută de Articolul 49.

4. 4. Pentru a hotărî dacă un eveniment constituie o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, Directorul General va ţine cont de:

   1. a) informaţiile furnizate de Statul Parte;

   2. b) instrumentul de decizie care figurează în Anexa 2;

   3. c) avizul Comitetului de Urgenţă;

   4. d) principiile ştiinţifice, cât şi elementele de evidenţă ştiinţifică disponibile şi alte informaţii pertinente; şi

   5. e) evaluarea riscului pentru sănătatea umană, a celui de răspândire internaţională a bolii şi a celui de interferenţă a traficului internaţional.

5. 5. Dacă Directorul General, după consultarea Statului Parte pe teritoriul căruia a apărut urgenţa de sănătate publică de importanţă internaţională, consideră că

urgenţa de sănătate publică de importanţă internaţională a luat sfârşit, va lua o decizie în conformitate cu procedura enunţată în Articolul 49.

Articolul 13 Răspunsul de sănătate publică

1. 1. Fiecare Stat Parte va dezvolta, consolida şi menţine, cât de repede posibil, însă nu mai târziu de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament în Statul Parte respectiv, capacităţile de a răspunde rapid şi eficient la un risc pentru sănătatea publică şi la o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, conform Anexei 1. Consultându-se cu Statele Membre, OMS va publica ghiduri pentru a ajuta Statele Părţi în dezvoltarea capacităţilor de răspuns de sănătate publică.

2. 2. În urma evaluării menţionate în paragraful 2 al Părţii A din Anexa 1, un Stat Parte poate să prezinte un raport la OMS, în baza unei nevoi justificate şi a unui plan de implementare şi, procedând astfel, poate obţine o prelungire de doi ani pentru a-şi îndeplini obligaţia care îi revine în termenii paragrafului 1 din prezentul Articol. În circumstanţe excepţionale şi pe baza unui nou plan de implementare, Statul Parte poate solicita o altă prelungire de cel mult doi ani Directorului General, care va lua această decizie ţinând cont de avizul tehnic al Comitetului de Revizuire. După perioada prevăzută în paragraful 1 din prezentul Articol, Statul Parte care a obţinut prelungirea va raporta în fiecare an la OMS progresele realizate în vederea implementării complete.

3. 3. La cererea unui Stat Parte, OMS va colabora în răspunsul unor riscuri pentru sănătatea publică şi altor evenimente, furnizând consultanţă tehnică şi asistenţă şi evaluând eficienţa măsurilor de control luate, inclusiv prin mobilizarea unor echipe internaţionale de experţi pentru asistenţă în teren, atunci când este cazul.

4. 4. Dacă OMS, consultându-se cu Statele Părţi implicate conform Articolului 12, hotărăşte că apare o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, poate oferi, în afara sprijinului indicat în paragraful 3 din prezentul Articol, asistenţă suplimentară Statului Parte, incluzând evaluarea severităţii riscului internaţional şi a gradului de potrivire a măsurilor de control. O astfel de colaborare poate include oferta de mobilizare a asistenţei internaţionale pentru a ajuta autorităţile naţionale în desfăşurarea şi coordonarea evaluărilor în teren. La cererea Statului Parte, OMS va comunica informaţiile în sprijinul acestei oferte.

5. 5. La cererea OMS, Statele Părţi vor oferi, în măsura în care este posibil, suport pentru activităţile de răspuns coordonate de OMS.

6. 6. La cerere, OMS va oferi consultanţă tehnică şi asistenţă corespunzătoare altor State Parte afectate sau ameninţate de urgenţa de sănătate publică de importanţă internaţională.

Articolul 14 Cooperarea OMS cu organizaţiile inter-guvernamentale şi cu organismele internaţionale

1. 1. OMS va coopera şi îşi va coordona activităţile cu alte organizaţii inter- guvernamentale şi organisme internaţionale competente pentru implementarea prezentului Regulament, inclusiv prin încheierea de acorduri şi alte aranjamente similare.

2. 2. În cazul în care notificarea sau verificarea unui eveniment, sau răspunsul necesar, este în principal de competenţa altor organizaţii inter-guvernamentale sau organisme internaţionale, OMS îşi va coordona activităţile cu aceste organizaţii sau organisme în scopul aplicării măsurilor corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii publice.

3. 3. În pofida celor precedente, nici o dispoziţie din prezentul Regulament nu va împiedica şi nici limita furnizarea de către OMS de consultanţă, ajutor sau asistenţă tehnică sau alt fel de asistenţă în scopul sănătăţii publice.

PARTEA III – RECOMANDĂRI

Articolul 15 Recomandări temporare

1. 1. Dacă s-a hotărât, conform articolului 12, că există o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, Directorul General va emite recomandări temporare conform procedurii enunţate în articolul 49. Astfel de recomandări temporare pot fi modificate sau prelungite, după caz, inclusiv după ce s-a stabilit că urgenţa de sănătate publică de importanţă internaţională a încetat, caz în care pot fi emise alte recomandări temporare, dacă sunt necesare, în scopul prevenirii sau detectării rapide a unei reizbucniri.

2. 2. Recomandările temporare pot include măsuri de sănătate ce trebuie implementate de către Statul Parte în care apare urgenţa de sănătate publică de importanţă internaţională, sau de către alte State Părţi, în ceea ce priveşte persoane, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri şi/sau colete poştale pentru a preveni sau pentru a reduce răspândirea internaţională a bolii şi a evita interferenţe inutile în traficul internaţional.

3. 3. Recomandările temporare pot fi oricând anulate conform procedurii definite în Articolul 49 şi expiră automat la trei luni de la publicare. Ele pot fi modificate sau extinse pe perioade de încă maximum trei luni. Recomandările temporare nu pot fi menţinute după cea de-a doua Adunare Mondială a Sănătăţii care va avea loc după hotărârea în legătură cu urgenţa de sănătate publică de importanţă internaţională la care acestea se raportează.

   Articolul 16 Recomandări permanente

   OMS poate formula recomandări permanente în vederea aplicării sistematice sau periodice de măsuri sanitare corespunzătoare, conform Articolului 53. Astfel de măsuri pot fi aplicate de către Statele Părţi în ceea ce priveşte persoane, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri şi/sau colete poştale în caz de riscuri precise aflate în desfăşurare pentru sănătatea publică în scopul prevenirii sau reducerii răspândirii internaţionale a bolii şi de evitare a interferenţelor inutile în traficul internaţional. OMS poate, în temeiul Articolului 53, modifica sau anula aceste recomandări, după caz.

   Articolul 17 Criterii pentru recomandări

   Când emite, modifică sau anulează recomandările temporare sau permanente, Directorul General ţine cont de:

   1. a) punctele de vedere ale Statelor Părţi implicate direct;

   2. b) avizul Comitetului de Urgenţă sau al Comitetului de Revizuire, după caz;

   3. c) principiile ştiinţifice cât şi informaţii şi dovezi ştiinţifice disponibile,

   4. d) măsurile de sănătate care, pe baza evaluării riscurilor adaptată la situaţie, nu sunt mai restrictive pentru traficul şi comerţul internaţional şi nu sunt mai intruzive pentru persoane decât alte măsuri disponibile, în mod rezonabil, care ar asigura protecţia sanitară necesară;

   5. e) normele şi instrumentele internaţionale pertinente;

   6. f) activităţile desfăşurate de alte organizaţii inter-guvernamentale şi organisme internaţionale competente; şi

   7. g) alte informaţii specifice şi corespunzătoare cu privire la eveniment.

În legătură cu recomandările temporare, urgenţa situaţiei poate limita luarea în considerare de către Directorul General a elementelor specificate în alienatele e) şi f) din prezentul Articol.

Articolul 18 Recomandări în legătură cu persoanele, bagajele, mărfurile, containerele, mijloacele de transport şi coletele poştale

1. 1. Recomandările emise de către OMS către Statele Părţi în ceea ce priveşte persoanele pot include următoarele sfaturi:

   • - nici o măsură de sănătate specifică nu este preconizată;

   • - examinarea antecedentelor de călătorie în zone afectate;

   • - examinarea dovezilor de efectuare a unui examen medical şi a analizelor de laborator;

   • - cererea de examene medicale;

   • - examinarea dovezilor de vaccinări sau alte măsuri profilactice;

   • - cererea de vaccinare şi alte măsuri profilactice

   • - punerea sub observaţie a persoanelor suspecte în scopul sănătăţii publice;

   • - punerea în carantină a persoanelor suspecte sau aplicarea de alte măsuri de sănătate;

   • - când este necesar, izolarea sau tratarea persoanelor afectate;

   • - urmărirea contacţilor persoanelor suspecte sau afectate;

   • - refuzul intrării persoanelor suspecte şi afectate;

   • - refuzul intrării persoanelor neafectate în zonele afectate; şi

   • - implementarea unui sistem de screening la ieşire şi/sau restricţii pentru persoanele din zonele afectate.

2. 2. Recomandările emise de OMS către Statele Părţi în ceea ce priveşte bagajele, mărfurile, containerele, mijloacele de transport, bunurile şi coletele poştale pot include următoarele sfaturi:

   • - nici o măsură de sănătate specifică nu este recomandată;

   • - examinarea manifestului şi itinerariului;

   • - efectuarea de inspecţii;

   • - examinarea evidenţei măsurilor luate la plecare sau pe perioada de tranzit pentru a elimina infecţia sau contaminarea;

   • - efectuarea tratamentului bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor, coletelor poştale sau rămăşiţelor umane pentru a elimina infecţia sau contaminarea, inclusiv vectorii şi sursele;

   • - aplicarea măsurilor de sănătate specifice pentru a garanta securitatea manipulării şi a transportului rămăşiţelor umane;

   • - izolarea sau punerea în carantină;

   • - sechestrarea sau distrugerea controlată a bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau coletelor poştale infectate, contaminate sau suspecte în absenţa existenţei unui tratament sau a unor proceduri eficiente; şi

   • - refuzul plecării sau intrării.

PARTEA IV – PUNCTE DE INTRARE

Articolul 19 Obligaţii generale

În afara altor obligaţii pe care prezentul Regulament le pune în sarcina sa, fiecare Stat Parte trebuie:

1. a) să asigure dezvoltarea capacităţilor enunţate în Anexa 1 în legătură cu punctele de intrare desemnate, în perioada prevăzută de paragraful 1 din Articolul 5 şi de paragraful 1 din Articolul 13;

2. b) să precizeze care sunt autorităţile competente în fiecare punct de intrare desemnat de pe teritoriul său; şi

3. c) să furnizeze către OMS, în măsura în care este posibil, când este nevoie pentru a face faţă unui risc potenţial specific pentru sănătatea publică, date pertinente privind sursele de infecţie sau contaminare, inclusiv privind vectorii şi sursele, în punctele sale de intrare, care pot duce la răspândirea internaţională a bolii.

Articolul 20 Aeroporturi şi porturi

1. 1. Statele Părţi vor desemna aeroporturile şi porturile care vor dezvolta capacităţile prevăzute în Anexa 1.

2. 2. Statele Părţi vor asigura ca Certificatele de Scutire de la Controlul Sanitar al Navelor şi Certificatele de Control Sanitar ale Navelor să fie eliberate conform cerinţelor din Articolul 39 şi conform modelului prezentat în Anexa 3.

3. 3. Fiecare Stat comunică către OMS lista porturilor autorizate să efectueze:

   1. a) eliberarea Certificatelor de Control Sanitar ale Navelor şi furnizarea serviciilor specificate în Anexele 1 şi 3; sau

   2. b) doar eliberarea de Certificate de Scutire de la Controlul Sanitar al Navelor;

      şi

   3. c) prelungirea Certificatelor de Scutire de la Controlul Sanitar ale Navelor pe o perioadă de o lună până la sosirea navei în portul în care certificatul va putea fi emis.

      Fiecare Stat Parte va informa OMS cu privire la orice schimbare de statut a porturilor menţionate în listă. OMS va publica informaţiile primite în aplicarea prezentului paragraf.

4. 4. La cererea Statului Parte implicat, OMS poate să se angajeze să certifice, urmare a unei anchete corespunzătoare, ca un aeroport sau un port situat pe teritoriul acestui Stat Parte îndeplineşte condiţiile enunţate în paragrafele 1 şi 3 din prezentul Articol. Aceste certificări pot fi revizuite periodic de către OMS, în consultare cu Statul Parte.

5. 5. OMS, în colaborare cu organizaţiile inter-guvernamentale şi organismele internaţionale competente, va dezvolta şi publica ghiduri pentru certificarea aeroporturilor şi porturilor specificate în prezentul articol. OMS va publica, în egală măsură, o listă a aeroporturilor şi porturilor certificate.

Articolul 21 Puncte de frontieră

1. 1. Dacă se justifică, în ceea ce priveşte sănătatea publică, Statul Parte desemnează punctele de frontieră terestră care vor dezvolta capacităţile prevăzute în Anexa 1, luând în considerare:

   1. a) volumul şi frecvenţa diverselor tipuri de trafic internaţional în punctele de frontieră care ar putea fi desemnate de către Statul Parte, raportat la alte puncte de intrare; şi

   2. b) riscurile pentru sănătatea publică prezente în zonele de unde provine traficul internaţional, sau pe care le traversează, înainte de sosirea într-un anumit punct de frontieră terestră.

2. 2. Statele Părţi care au frontiere comune ar trebui să analizeze:

   1. a) încheierea de acorduri sau de aranjamente bilaterale sau multilaterale în legătură cu prevenirea sau controlul răspândirii internaţionale a bolii în punctele de frontieră conform Articolului 57; şi

   2. b) desemnarea împreună, a punctelor de frontieră adiacente pentru capacităţile descrise în Anexa 1, conform paragrafului 1 din prezentul Articol.

Articolul 22 Rolul autorităţilor competente

1. 1. Autorităţile competente vor:

   1. a) fi responsabile pentru monitorizarea bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor şi coletelor poştale şi resturilor umane care pleacă sau sosesc din zone afectate, astfel încât să fie menţinute într-o stare care să nu constituie surse de infecţie sau contaminare, inclusiv vectori sau rezervoare;

   2. b) asigură, în măsura în care este posibil, ca instalaţiile utilizate de către călători în punctele de intrare sunt menţinute în bune condiţii de igienă şi neafectate de sursele de infecţie sau de contaminare, inclusiv vectori sau rezervoare;

   3. c) fi responsabile pentru supravegherea deratizării, dezinfecţiei, dezinsecţiei sau decontaminării bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor, coletelor poştale şi rămăşiţelor umane sau pentru luarea de măsuri de sănătate aplicate persoanelor, conform prezentului Regulament;

   4. d) sfătui operatorii de mijloace de transport, cât mai din timp posibil, despre intenţia de a aplica măsuri de control a mijlocului de transport, şi le furnizează, după caz, informaţii scrise privind metodele ce vor fi utilizate;

   5. e) fi responsabile pentru supravegherea ridicării şi eliminării igienice a oricăror alimente sau apa contaminate, a excrementelor umane sau animale, ape reziduale şi orice altă materie contaminată provenită de la un mijloc de transport;

   6. f) lua toate măsurile posibile compatibile cu prezentul Regulament pentru a supraveghea şi controla deversarea de către nave a apei reziduale, a deşeurilor, a apei de balast şi a altor materii potenţial patogene care ar putea contamina apa dintr-un port, dintr-un fluviu sau canal, strâmtoare, lac sau altă cale navigabilă internaţională;

   7. g) fi responsabile pentru supravegherea furnizorilor de servicii privind călătorii, bagajele, mărfurile, containerele, mijloacele de transport, bunurile şi coletele poştale şi rămăşiţe umane în punctele de intrare, inclusiv efectuarea de inspecţii şi examinări medicale, după necesităţi;

   8. h) avea planuri de contingenţă eficiente pentru a face faţă unui eveniment de sănătate publică neaşteptat; şi

   9. i) comunica cu Punctul Focal Naţional pentru RSI în legătură cu măsurile de sănătate publică relevante luate în aplicarea prezentului Regulament.

2. 2. Măsurile de sănătate recomandate de către OMS pentru călători, bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri, colete poştale şi rămăşiţe umane provenind dintr-o zonă afectată pot fi aplicate din nou la sosirea acestora, dacă există indicaţii pertinente şi/sau elemente care atestă că măsurile aplicate la plecarea dintr-o zonă afectată au fost nereuşite.

3. 3. Dezinsecţia, deratizarea, dezinfecţia, decontaminarea şi orice alte proceduri igienico-sanitare se vor efectua astfel încât să se evite cauzarea unui traumatism şi, pe cât posibil, fără a cauza un discomfort persoanelor sau fără a dăuna mediului astfel încât să se aducă atingere sănătăţii publice, sau fără a dăuna bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor şi coletelor poştale.

PARTEA V – MĂSURI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Capitolul I – Dispoziţii generale

Articolul 23 Măsuri sanitare la sosire şi plecare

1. 1. Sub rezerva acordurilor internaţionale aplicabile şi a articolelor relevante din prezentul Regulament, în scopul sănătăţii publice, la sosire sau la plecare, un Stat Parte poate cere:

   1. a) când este vorba de călători:

      1. i) informaţii în legătură cu destinaţia pentru a putea fi contactaţi;

      2. ii) informaţii în legătură cu itinerariul pentru a verifica dacă au călătorit într-o zonă afectată sau în apropierea acesteia, sau dacă au avut alte posibile contacte cu vreo infecţie sau contaminare înaintea sosirii, cât şi să verifice documentele sanitare ale acestor călători dacă sunt cerute în termenii prezentului Regulament; şi/sau

      3. iii) un examen medical neinvaziv, cel mai puţin intruziv posibil pentru atingerea obiectivului de sănătate publică;

   2. b) inspectarea bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor, coletelor poştale şi rămăşiţelor umane.

2. 2. Pe baza elementelor care atestă existenţa unui risc pentru sănătatea publică obţinute prin aplicarea măsurilor prevăzute în paragraful 1 din prezentul Articol sau prin alte mijloace, Statele Părţi pot aplica măsuri sanitare suplimentare conform prezentului Regulament, în special în legătură cu un călător suspect sau afectat, acestea pot în funcţie de caz, efectua un examen, cel mai puţin intrusiv şi cel mai puţin invaziv posibil pentru atingerea obiectivului de sănătate publică de a preveni răspândirea internaţională a bolii.

3. 3. Călătorii nu vor fi supuşi nici unui examen medical, nici unei vaccinări, nici unei măsuri de sănătate sau profilaxii în temeiul prezentului Regulament, fără acordul lor expres şi informat, sau fără acordul părinţilor sau tutorilor acestora, obţinut în prealabil, cu excepţia aplicării paragrafului 2 din Articolul 31, şi conform legislaţiei şi obligaţiilor internaţionale ale Statului Parte.

4. 4. Călătorii care trebuie să fie vaccinaţi sau cărora li s-a propus o măsură profilactică în aplicarea prezentului Regulament, sau părinţilor şi tutorilor acestora, vor fi informaţi cu privire la orice risc asociat vaccinării sau ne-vaccinării, şi utilizării sau ne-utilizării măsurii profilactice conform legislaţiei şi obligaţiilor internaţionale ale Statului Parte. Statele Părţi vor informa medicii despre această obligaţie conform legislaţiei Statului Parte.

5. 5. Orice examen medical, act medical, vaccinare sau altă măsură de profilaxie care comportă un risc de transmitere a bolii se va efectua sau administra unui călător conform normelor şi principiilor de securitate recunoscute la nivel naţional şi internaţional, pentru a reduce la minimum riscul.

Capitolul II – Dispoziţii speciale aplicabile mijloacelor de transport şi operatorilor de mijloace de transport

Articolul 24 Operatorii de mijloace de transport

1. 1. Statele Părţi vor lua toate măsurile posibile compatibile cu prezentul Regulament pentru a asigura că operatorii de mijloace de transport:

   1. a) aplică măsurile de sănătate recomandate de către OMS şi adoptate de către Statul Parte;

   2. b) informează călătorii despre măsurile de sănătate recomandate de către OMS şi adoptate de către Statul Parte în scopul aplicării acestora la bord; şi

   3. c) menţin în permanenţă mijloacele de transport de care sunt răspunzători ferite de sursele de infecţie sau de contaminare, inclusiv vectori şi rezervoare. Aplicarea măsurilor de control a surselor de infecţie sau contaminare poate fi cerută dacă sunt descoperite semnele prezenţei lor.

2. 2. Dispoziţiile speciale aplicabile mijloacelor de transport şi operatorilor de mijloace de transport în temeiul prezentului Articol sunt prezentate în Anexa 4. Măsurile speciale aplicabile mijloacelor de transport şi operatorilor de mijloace de transport în ceea ce priveşte bolile transmise de vectori sunt prezentate în Anexa 5.

   Articolul 25 Navele şi aeronavele în tranzit

   Sub rezerva dispoziţiilor Articolelor 27 şi 43 sau în afara cazului când se permite prin acordurile internaţionale aplicabile, nici o măsură de sănătate nu se va aplica de către Statul Parte:

   1. a) navei care nu provine dintr-o zonă afectată care trece printr-un un canal maritim sau un curs de apă situate pe teritoriul acestui Stat Parte în direcţia unui port situat pe teritoriul unui alt Stat. O astfel de navă este autorizată să îmbarce, sub supravegherea unei autorităţi competente, carburant, apă, hrană şi provizii;

   2. b) navei care traversează apele aflate în jurisdicţia să, fără a face escală într-un port sau pe coastă; şi

   3. c) aeronavei care se află în tranzit în aeroportul aflat în jurisdicţia sa, o astfel de aeronavă putând totuşi să fie direcţionată spre o anumită zonă din aeroport, fără a îmbarca sau debarca, sau fără a încărca sau descărca. Totuşi o astfel de aeronavă este autorizată să îmbarce, sub supravegherea autorităţii competente, carburant, apă, hrană şi provizii.

Articolul 26 Camioane, trenuri şi autocare civile în tranzit

Sub rezerva dispoziţiilor Articolelor 27 şi 43 sau în afara cazului când se permite prin acordurile internaţionale aplicabile, nici o măsură de sănătate nu se va aplica unui camion, tren sau autocar civil care nu provine dintr-o zonă afectată care traversează teritoriul fără a îmbarca sau debarca, fără a încărca sau descărca.

Articolul 27 Mijloace de transport afectate

1. 1. Dacă se descoperă la bordul unui mijloc de transport semne sau simptome clinice şi informaţii care se bazează pe fapte sau pe elemente care probează că există un risc pentru sănătatea publică, inclusiv surse de infecţie şi contaminare, autoritatea competentă va considera că mijlocul de transport este afectat şi poate:

   1. a) dezinfecta, decontamina, dezinsectiza sau deratiza mijlocul de transport, după caz, sau poate determina aplicarea măsurilor sub supravegherea sa; şi

   2. b) decide în fiecare caz tehnica de utilizat, pentru a asigura un nivel adecvat de control al riscului pentru sănătatea publică conform prezentului Regulament. Acolo unde exista metode sau materiale recomandate de către OMS pentru aceste operaţiuni, acestea vor trebui să fie utilizate, exceptând cazurile în care autoritatea competentă va estima că şi alte metode sunt la fel de sigure şi fiabile.

      Autoritatea competentă poate lua măsuri de sănătate suplimentare, inclusiv poate izola mijlocul de transport, dacă este necesar, pentru a preveni răspândirea unei boli. Aceste măsuri suplimentare trebuie să fie raportate Punctului Focal Naţional pentru RSI.

2. 2. Dacă autoritatea competentă de la punctul de intrare nu poate aplica măsurile de control cerute de prezentul Articol, mijlocul de transport afectat poate, totuşi, să fie autorizat să plece, cu condiţia ca:

   1. a) în momentul plecării, autoritatea competentă comunică autorităţii competente de la următorul punct de intrare cunoscut datele menţionate în alineatul b); şi că

   2. b) în cazul unei nave, dovezile găsite şi măsurile de control necesare să fie consemnate în Certificatul de Control Sanitar al Navei.

      Orice astfel de mijloace de transport vor fi autorizate să încarce, sub supravegherea autorităţii competente, carburant, apă, hrană şi provizii.

3. 3. Mijlocul de transport care a fost considerat afectat nu mai este considerat afectat ca atare din momentul în care autoritatea competentă a căpătat convingerea:

   1. a) că măsurile vizate în paragraful 1 din prezentul Articol au fost aplicate eficient; şi

   2. b) că nu există la bord nici o condiţie care să poată constitui o ameninţare pentru sănătatea publică.

Articolul 28 Nave şi aeronave la punctele de intrare

1. 1. Supuse dispoziţiilor Articolului 43 sau a celor din acordurile internaţionale aplicabile, o navă sau o aeronavă nu poate fi împiedicată, din motive de sănătate publică, să facă escală într-un punct de intrare. Totuşi, dacă acest punct de intrare nu este dotat pentru a aplica măsurile sanitare prevăzute în prezentul Regulament, nava sau aeronava poate fi îndrumată, pe propriile riscuri, până la punctul de intrare corespunzător cel mai apropiat aflat la dispoziţia sa, în afara cazului în care vreo problemă tehnică nu face această abatere din drum periculoasă.

2. 2. Supuse dispoziţiilor articolului 43 sau a celor din acordurile internaţionale aplicabile, operarea libera nu poate fi refuzată, din motive de sănătate publică, unei nave sau aeronave de către Statele Părţi; în special, nu poate fi împiedicată să procedeze la îmbarcarea sau debarcarea, descărcarea sau încărcarea mărfurilor sau alimentelor, să îmbarce carburant, apă, hrană şi provizii. Statele Părţi pot condiţiona autorizarea de operare liberă, după o inspecţie şi, dacă se descoperă la bord vreo sursă de infecţie sau de contaminare, pot efectua dezinfecţia, decontaminarea, dezinsecţia sau deratizarea navei sau aeronavei, sau alte măsuri necesare pentru prevenirea răspândirii infecţiei sau contaminării.

3. 3. Când este posibil, şi supuse dispoziţiilor paragrafului precedent, un Stat Parte acordă operare libera unei nave sau aeronave prin radio sau prin alt mijloc de comunicare când, pe baza informaţiilor primite de pe această navă sau aeronavă înaintea sosirii sale, Statul Parte estimează că sosirea nu va avea ca efect introducerea sau răspândirea vreunei boli.

4. 4. Ofiţerii aflaţi la comanda navei sau piloţii aeronavei, sau reprezentantul lor informează controlorii din port sau aeroport cât de curând posibil înainte de sosirea în portul sau aeroportul de destinaţie despre eventualele cazuri de boala care indică o patologie de natură infecţioasă, sau despre elementele care atestă existenţa unui risc pentru sănătatea publică la bord din momentul în care căpitanul sau comandantul au luat cunoştinţă de aceste boli sau riscuri pentru sănătatea publică. Aceste informaţii trebuie să fie transmise imediat autorităţii competente din port sau aeroport. În caz de urgenţă,

   informaţiile vor trebui comunicate direct de către căpitan sau comandant autorităţilor competente din port sau aeroport.

5. 5. Dacă, din motive independente de voinţa comandantului de bord sau a căpitanului, aeronava suspectă sau afectată aterizează în altă parte decât pe aeroportul prevăzut, sau nava suspectă sau afectată acostează într-un alt port decât în portul prevăzut, se vor aplica următoarele dispoziţii:

   1. a) comandantul de bord al aeronavei sau căpitanul navei, sau oricare altă persoană aflata la comanda, va face eforturi prin toate mijloacele să comunice fără întârziere cu autoritatea competentă cea mai apropiată;

   2. b) din momentul în care autoritatea competentă a fost informată de aterizare sau acostare, aceasta poate aplica măsurile de sănătate recomandate de către OMS sau alte măsuri sanitare prevăzute în prezentul Regulament;

   3. c) călătorii prezenţi la bordul aeronavei sau navei nu se vor îndepărta de aceasta iar încărcătura nu va fi descărcată decât în caz de urgenţă sau necesitate de comunicare cu autoritatea competentă, în afara cazului când autoritatea competentă va permite aceasta; şi

   4. d) când toate măsurile de sănătate cerute de autoritatea competentă au fost îndeplinite, aeronava sau nava, din punct de vedere al sănătăţii publice, poate să-şi urmeze itinerariul fie până la aeroportul sau portul unde trebuia să aterizeze sau să acosteze fie, dacă este împiedicată din motive tehnice, până la aeroportul sau portul situat cel mai convenabil.

6. 6. În pofida dispoziţiilor prezentului Articol, căpitanul navei sau comandantul de bord al aeronavei pot lua orice măsuri de urgenţă care pot fi necesare pentru a proteja sănătatea şi siguranţa pasagerilor. Acesta va informa autoritatea competentă din momentul în care este posibil despre orice măsură luată în aplicarea prezentului paragraf.

Articolul 29 Camioane, trenuri şi autocare civile în punctele de intrare

OMS, consultându-se cu Statele Părţi, elaborează principii directoare pentru aplicarea măsurilor de sănătate camioanelor, trenurilor şi autocarelor civile care se prezintă la punctele de intrare şi trec printr-un punct de frontieră terestra.

Capitolul III – Dispoziţii speciale aplicabile călătorilor

Articolul 30 Călători aflaţi sub observaţie de sănătate publică

Supus dispoziţiilor Articolului 43 sau doar în cazul în care se permite prin acordurile internaţionale aplicabile, călătorul suspect care este pus sub observaţie de sănătate publică la sosire, va putea să-şi urmeze călătoria internaţională dacă acesta nu constituie un risc iminent pentru sănătatea publică şi dacă Statul Parte informează

autoritatea competentă din punctul de intrare de la destinaţie, dacă aceasta este cunoscută, despre sosirea prevăzută a călătorului. La sosire, călătorul se va prezenta la această autoritate.

Articolul 31 Măsuri de sănătate legate de intrarea călătorilor

1. 1. Intrarea unui călător pe teritoriul unui Stat Parte nu va fi condiţionată de efectuarea unui examen medical invaziv, unei vaccinări sau altei măsuri de profilaxie, decât dacă acesta este subiectul dispoziţiilor Articolelor 32, 42 şi 45, prezentul Regulament neinterzicând Statelor Părţi să ceară un examen medical, vaccinarea sau altă măsură de profilaxie sau dovada vaccinărilor sau a altor măsuri de profilaxie:

   1. a) când este necesar pentru a determina dacă există vreun risc pentru sănătatea publică;

   2. b) ca o condiţie de intrare pentru orice călător care solicită reşedinţă temporară sau permanentă;

   3. c) ca o condiţie de intrare pentru orice călător, în aplicarea Articolului 43 sau a Anexelor 6 şi 7; sau

   4. d) care pot fi efectuate în temeiul Articolului 23.

2. 2. Dacă un călător pentru care Statul Parte poate cere un examen medical, vaccinare sau altă măsură de profilaxie potrivit paragrafului 1 din prezentul Articol refuză să fie de acord, sau refuză să furnizeze informaţiile sau documentele menţionate în paragraful 1.a) din Articolul 23, Statul Parte implicat poate, sub rezerva dispoziţiilor articolelor 32, 42 şi 45, refuza intrarea călătorului. Dacă se stabileşte existenţa unui risc iminent pentru sănătatea publică, Statul Parte poate, conform legislaţiei sale naţionale şi în măsura necesară pentru a controla acest risc, obliga călătorul sau îi poate recomanda acestuia, conform paragrafului 3 din Articolul 23:

   1. a) să se supună unui examen medical, cel mai puţin invaziv şi cel mai puţin intrusiv posibil pentru a atinge obiectivul de sănătate publică vizat;

   2. b) să se vaccineze şi să se supună unei alte măsuri de profilaxie; sau

   3. c) să se supună măsurilor sanitare stabilite suplimentar care permit prevenirea sau controlează răspândirea bolii, inclusiv izolarea, carantina sau punerea sub observaţie de sănătate publică.

Articolul 32 Tratamentul călătorilor

Pentru implementarea măsurilor de sănătate prevăzute în prezentul Regulament, Statele Părţi vor trata călătorii respectându-le demnitatea, drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului pentru a reduce la maximum disconfortul sau jena care pot fi asociate cu aceste măsuri, aici incluzând:

1. a) tratarea cu politeţe şi respect a tuturor călătorilor;

2. b) luarea în considerare a sexului persoanei şi preocupările religioase sau socio-culturale ale călătorilor; şi

3. c) furnizarea sau luarea de măsuri pentru a se oferi călătorilor puşi în carantină sau izolare, supuşi examenelor medicale sau altor măsuri de sănătate publică, hrană şi apă în cantitate suficientă, cazare şi îmbrăcăminte corespunzătoare, protecţia bagajelor şi a altor efecte personale ale acestora, tratament medical corespunzător, mijloacele de comunicare necesare dacă este posibil într-o limbă pe care să o înţeleagă şi orice alt sprijin corespunzător.

Capitolul IV – Dispoziţii speciale aplicabile bunurilor, containerelor şi zonelor de încărcare a containerelor

Articolul 33 Bunuri în tranzit

Supuse dispoziţiilor Articolului 43 sau doar în cazul în care se permite prin acordurile internaţionale aplicabile, bunurile, altele decât animalele vii, care sunt în tranzit fără transbordare nu vor fi supuse măsurilor de sănătate potrivit prezentului Regulament, nici reţinute în scopuri de sănătate publică.

Articolul 34 Containere şi zone de încărcare a containerelor

1. 1. Statele Părţi vor asigura, pe cât posibil, ca transportatorii de containere vor utiliza în traficul internaţional containere ferite de surse de infecţie sau contaminare, inclusiv de vectori sau rezervoare, în special în cursul ambalării.

2. 2. Statele Părţi vor asigura, pe cât posibil, ca zonele de încărcare a containerelor să rămână ferite de sursele de infecţie sau contaminare, inclusiv de vectori sau rezervoare.

3. 3. Oricând, după opinia Statului Parte, volumul traficului internaţional al containerelor este suficient de important, autorităţile competente vor lua toate măsurile posibile compatibile cu prezentul Regulament, în special prin efectuarea de inspecţii, pentru a evalua starea sanitară a containerelor şi a zonelor de încărcare a containerelor pentru a se asigura că obligaţiile enunţate în prezentul Regulament sunt îndeplinite.

4. 4. Trebuie, în măsura în care este posibil, în zonele de încărcare a containerelor, să fie disponibile instalaţii pentru inspecţia şi izolarea acestora.

5. 5. Destinatarii şi expeditorii containerelor vor depune eforturi pentru a evita contaminarea atunci când desfăşoară încărcarea mai multor containere în acelaşi timp.

PARTEA VI – DOCUMENTE SANITARE

Articolul 35 Regulă generală

Nici un document sanitar, altul decât cele prevăzute în prezentul Regulament sau în recomandările OMS nu va fi cerut în traficul internaţional, înţelegându-se, totodată, că prezentul Articol nu se aplică, călătorilor care solicită permisul de reşedinţă temporară sau permanentă, şi că nu se aplică nici altor documente privind statusul de sănătate publică a bunurilor sau mărfurilor aflate în comerţul internaţional şi care se supun acordurilor internaţionale aplicabile. Autoritatea competentă poate solicita călătorilor să completeze formulare cu datele lor de contact şi chestionare de sănătate, astfel încât să fie reunite condiţiile enunţate în Articolul 23.

Articolul 36 Certificate de vaccinare sau alte măsuri de profilaxie

1. 1. Vaccinurile şi măsurile de profilaxie administrate călătorilor, în aplicarea prezentului Regulament, sau recomandările şi certificatele aferente, trebuie să fie conforme cu dispoziţiile Anexei 6 şi, dacă este cazul, ale Anexei 7 referitor la anumite boli.

2. 2. Unui călător care deţine un certificat de vaccinare sau un certificat prin care se atestă o altă măsură de profilaxie eliberat conform dispoziţiilor Anexei 6 şi, dacă este cazul, ale Anexei 7, nu i se poate refuza intrarea din cauza bolii specificate în certificat, chiar dacă vine dintr-o zonă afectată, exceptând cazul în care autoritatea competentă are indicaţii care pot fi verificate şi/sau dovezi care stabilesc că vaccinarea sau măsura de profilaxie nu a avut efect.

Articolul 37 Declaraţia Maritimă de Sănătate

1. 1. Înainte de prima sa escală pe teritoriul unui Stat Parte, căpitanul unei nave se va asigura de starea de sănătate de la bord şi, în afara cazului când Statul Parte nu solicită, va completa şi va remite autorităţii competente din port, la sosire sau înaintea sosirii navei dacă aceasta este dotată cu echipamentul corespunzător şi dacă Statul Parte solicită ca aceasta să-i fie remisă dinainte, o Declaraţie Maritimă de Sănătate care este contrasemnată de către medicul de bord, dacă există.

2. 2. Căpitanul navei sau, dacă există, medicul de bord, furnizează autorităţii competente toate informaţiile privind starea de sănătate de la bord pe parcursul călătoriei internaţionale.

3. 3. Declaraţia Maritimă de Sănătate trebuie să fie conformă cu modelul prezentat în Anexa 8.

4. 4. Un Stat Parte poate decide:

   1. a) dispensa pentru prezentarea la sosire a Declaraţiei Maritime de Sănătate de către toate navele; sau

   2. b) să ceară prezentarea Declaraţiei Maritime de Sănătate în aplicarea unei recomandări privind navele care provin din zonele afectate sau să o ceară navelor care pot fi purtătoarele unei surse de infecţie sau contaminare.

Statul Parte informează operatorii de nave sau reprezentanţii acestora despre aceste cerinţe.

Articolul 38 Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei

1. 1. În timpul zborului sau la aterizarea pe primul aeroport de pe teritoriul unui Stat Parte, comandantul de bord al aeronavei sau reprezentantul său va completa cât mai bine, în funcţie de abilităţile sale, şi va remite autorităţii competente din acest aeroport, în afara cazului în care Statul Parte nu solicită, Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei, care trebuie să fie conformă cu modelul prezentat în Anexa 9.

2. 2. Comandantul de bord al aeronavei sau reprezentantul său va oferi Statului Parte toate informaţiile pe care acesta le solicită privind starea de sănătate la bord pe parcursul călătoriei internaţionale şi orice măsurile de sănătate aplicate aeronavei.

3. 3. Un Stat Parte poate decide:

   1. a) dispensa pentru prezentarea la sosire Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei pentru toate aeronavele; sau

   2. b) să ceară prezentarea Părţii de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei în aplicarea unei recomandări în legătură cu aeronavele care provin din zone afectate sau de a cere aeronavelor care pot fi purtătoare de surse de infecţie sau contaminare.

Statul Parte va informa operatorii de aeronave sau reprezentanţii lor despre aceste cerinţe.

Articolul 39 Certificate de Control Sanitar al Navei

1. 1. Certificatele de Scutire de la Controlul Sanitar al Navei şi Certificatele de Control Sanitar al Navei sunt valabile maximum şase luni. Această durată de valabilitate poate fi prelungită cu încă o lună dacă inspecţia sau măsurile de control necesare nu pot fi efectuate în port.

2. 2. Dacă un Certificat de Scutire de la Controlul Sanitar al Navei sau un Certificat de Control Sanitar al Navei valabil nu poate fi prezentat sau dacă se stabileşte existenţa la bord a unui risc pentru sănătatea publică, Statul Parte poate proceda conform indicaţiilor din paragraful 1 din Articolul 27.

3. 3. Certificatele vizate în prezentul Articol trebuie să fie conforme cu modelul din Anexa 3.

4. 4. De fiecare dată când este posibil, măsurile de control vor fi efectuate când nava şi calele sunt goale. Dacă nava este pe lest, acestea vor fi efectuate înainte de încărcare.

5. 5. Când măsurile de control sunt necesare şi au fost implementate satisfăcător, autoritatea competentă va elibera un Certificat de Control Sanitar al Navei, în care sunt consemnate semnele constatate şi măsurile de control aplicate.

6. 6. Autoritatea competentă poate elibera un Certificat de Scutire de la Controlul Sanitar al Navei în orice port specificat în Articolul 20, dacă autoritatea competentă are convingerea că nava este ferită de infecţie sau contaminare, inclusiv de vectori sau rezervoare. Un astfel de certificat este în mod normal eliberat dacă inspecţia navei s-a efectuat când nava şi calele au fost goale şi nu au conţinut lest sau alt material de o astfel de natură sau dispus astfel încât să fie posibilă inspecţia completă a calelor.

7. 7. În cazul în care condiţiile în care măsurile de control au fost aplicate astfel încât, după opinia autorităţii competente din portul în care se efectuează operaţiunea, nu se poate obţine un rezultat satisfăcător, autoritatea competentă va prezenta aceasta într-o notă pe Certificatul de Control Sanitar al Navei.

PARTEA VII – TAXE

Articolul 40 Taxe pentru măsuri de sănătate privind călătorii

1. 1. Exceptând călătorii care solicită un permis de reşedinţă temporară sau permanentă, şi supuşi paragrafului 2 din prezentul Articol, Statul Parte nu va percepe alte taxe în temeiul prezentului Regulament pentru măsurile de protecţie a sănătăţii publice următoare:

   1. a) orice examen medical prevăzut prin prezentul Regulament, sau orice examen complementar, care poate fi cerut de Statul Parte pentru a certifica starea de sănătate a călătorului examinat;

   2. b) orice vaccinare sau altă măsură de profilaxie administrată unui călător la sosire, care nu a fost publicată sau a fost publicată cu mai puţin de zece zile înaintea prevederii vaccinării sau a unei alte măsuri de profilaxie;

   3. c) măsurile corespunzătoare pentru izolare sau carantină impuse călătorului;

   4. d) orice certificat eliberat unui călător care stipulează măsurile aplicate şi data aplicării lor; sau

   5. e) orice măsură de sănătate privind bagajele călătorului.

2. 2. Statele Părţi pot percepe taxe pentru măsurile de sănătate altele decât cele specificate în paragraful 1 din prezentul Articol, inclusiv cele aplicate în principal în interesul călătorului.

3. 3. Când se percep taxe pentru aplicarea măsurilor de sănătate călătorilor potrivit prezentului Regulament, în fiecare Stat Parte trebuie să existe doar un singur tarif pentru aceste taxe, şi fiecare taxare va fi:

   1. a) conformă cu tariful;

   2. b) nu va depăşi costul efectiv al serviciului furnizat; şi

   3. c) percepută indiferent de naţionalitate, domiciliu sau reşedinţă a călătorilor implicaţi.

4. 4. Tariful, şi toate modificările care pot fi aduse acestuia, vor fi publicate cu cel puţin cu zece zile înaintea perceperii oricărei taxe.

5. 5. Nici o dispoziţie din prezentul Regulament nu împiedică Statele Părţi să solicite rambursarea cheltuielilor contractate datorită măsurilor de sănătate specificate în paragraful 1 din prezentul Articol:

   1. a) de la operatorii sau proprietarii mijloacelor de transport referitor la angajaţii acestora; sau

   2. b) de la companiile de asigurări implicate.

6. 6. Călătorilor sau operatorilor de mijloace de transport nu li se poate refuza în nici un caz posibilitatea de a părăsi teritoriul unui Stat Parte în aşteptarea plătirii taxelor specificate în paragrafele 1 şi 2 din prezentul Articol.

Articolul 41 Taxe pentru bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale

1. 1. Dacă taxele sunt percepute pentru aplicarea de măsuri de sănătate bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau coletelor poştale potrivit prezentului regulament, va trebui ca în fiecare Stat Parte să existe doar un singur tarif pentru aceste taxe, şi fiecare taxa va fi:

   1. a) conformă cu acest tarif;

   2. b) nu va depăşi costul efectiv al serviciului furnizat; şi

   3. c) percepută indiferent de naţionalitatea, pavilionul, înmatricularea sau proprietarul de bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale implicate. În special, nu se va face nici o diferenţă între bagaje, mărfuri, containere, mijloace de transport, bunuri sau colete poştale naţionale sau străine.

2. 2. Tariful şi orice modificare ce poate fi adusă acestuia se va publica cu cel puţin zece zile înaintea perceperii oricărei taxe care îl include.

PARTEA VIII – DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 42 Implementarea măsurilor de sănătate

Măsurile de sănătate luate potrivit prezentului Regulament vor fi iniţiate şi finalizate fără întârziere şi aplicate într-o manieră transparentă şi nediscriminatorie.

Articolul 43 Măsuri de sănătate suplimentare

1. 1. Prezentul Regulament nu va împiedica Statele Parte să aplice, în scopul de a face faţă riscurilor speciale pentru sănătatea publică sau a urgenţelor de sănătate publică de importanţă internaţională, măsuri de sănătate conforme cu legislaţia naţională aplicabile şi cu obligaţiile impuse prin dreptul internaţional care:

   1. a) asigură nivelul de protecţie a sănătăţii identic sau superior cu recomandările OMS; sau

   2. b) sunt în mod normal interzise prin Articolul 25, Articolul 26, paragrafele 1

      şi 2 din Articolul 28, Articolul 30, paragraful 1.c) din Articolul 31 şi

      Articolul 33;

      de aşa maniera încât să fie compatibile cu prezentul Regulament.

      Aceste măsuri nu vor fi mai restrictive pentru traficul internaţional şi nici mai intruzive sau invazive pentru persoane decât alte măsuri alternative aplicabile în mod rezonabil care ar permite asigurarea nivelului corespunzător de protecţie a sănătăţii.

2. 2. În aplicarea măsurilor de sănătate specificate în paragraful 1 al prezentului Articol sau a altor măsuri de sănătate specificate în paragraful 2 al Articolului 23, paragraful 1 al Articolului 27, paragraful 2 al Articolului 28 şi paragraful 2.c) al Articolului 31, Statele Părţi îşi bazează decizia pe:

   1. a) principii ştiinţifice;

   2. b) evidenţe ştiinţifice disponibile care indică un risc pentru sănătatea oamenilor sau, dacă aceste evidenţe nu sunt suficiente, pe informaţiile disponibile, care provin inclusiv de la OMS şi de la alte organizaţii inter-guvernamentale şi organisme internaţionale competente; şi

   3. c) orice sfat sau aviz specific disponibil emis de către OMS.

3. 3. Un Stat Parte care aplică măsurile de sănătate suplimentare specificate în paragraful 1 din prezentul Articol, care interfera semnificativ traficul internaţional, va furniza OMS raţionamentul de sănătate publică şi informaţiile ştiinţifice relevante care le justifică. OMS va comunica aceste informaţii altor State Părţi şi va comunica informaţiile privind măsurile de sănătate aplicate. În scopul prezentului Articol, prin interferenţa semnificativă se înţelege în general refuzul de a permite intrarea sau plecarea călătorilor internaţionali, a bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor şi obiectelor asimilate, sau întârzierea acestora cu mai mult de 24 de ore.

4. 4. După ce a evaluat informaţiile furnizate în aplicarea paragrafelor 3 şi 5 din prezentul Articol şi a altor informaţii pertinente, OMS poate solicita Statului Parte implicat să reexamineze oportunitatea aplicării măsurilor.

5. 5. Statul Parte care aplică măsurile de sănătate suplimentare specificate în paragrafele 1 şi 2 din prezentul Articol care împiedică în mod substanţial traficul internaţional informează OMS, în timp de 48 de ore de la implementarea acestora, despre aceste măsuri şi justificarea lor sanitară în afara cazului în care acestea sunt acoperite de o recomandare temporară sau permanentă.

6. 6. Statul Parte care aplică o măsură de sănătate în temeiul paragrafului 1 sau a paragrafului 2 din prezentul Articol o va reexamina după o perioadă de trei luni ţinând cont de opinia OMS şi de criteriile enunţate în paragraful 2 din prezentul Articol.

7. 7. Fără a prejudicia drepturile conferite de Articolul 56, orice Stat Parte care suferă consecinţele unei măsuri luate în temeiul paragrafului 1 sau al paragrafului 2 din prezentul Articol poate solicita Statului Parte care aplică această măsură să îl consulte. Scopul acestei consultări va fi clarificarea informaţiilor ştiinţifice şi raţionamentelor de sănătate publică aflate la originea măsurii şi de a găsi o soluţie acceptabilă pentru cele două State Părţi.

8. 8. Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica la implementarea măsurilor privind călătorii care iau parte la adunări de masă.

Articolul 44 Colaborare şi asistenţă

1. 1. Statele Părţi se angajează să colaboreze între ele, în măsura în care este posibil, pentru:

   1. a) detectarea şi evaluarea evenimentelor şi răspunsul faţă de acestea, conform prezentului Regulament;

   2. b) asigurarea sau facilitatea cooperării tehnice şi a suportului logistic, în special pentru dezvoltarea, consolidarea şi menţinerea capacităţilor de sănătate publică conform prezentului Regulament;

   3. c) mobilizarea resurselor financiare pentru a facilita implementarea obligaţiilor cerute prin prezentul Regulament; şi

   4. d) formularea de proiecte de legi şi de alte dispoziţii juridice şi administrative în scopul implementării prezentului Regulament.

2. 2. OMS va colabora, în măsura în care este posibil, cu Statele Părţi pentru:

   1. a) evaluarea şi aprecierea capacităţilor de sănătate publică ale acestora pentru a facilita implementarea eficientă a prezentului Regulament;

   2. b) asigurarea sau facilitatea cooperării tehnice şi suportului logistic Statelor Părţi;

      şi

   3. c) mobilizarea resurselor financiare care vor asista ţările în curs de dezvoltare să dezvolte, să-şi consolideze şi menţină capacităţile prevăzute în Anexa 1.

3. 3. Colaborarea prevăzută în prezentul Articol poate fi desfăşurată prin multiple canale, inclusiv comunicări bilaterale, prin intermediul reţelelor regionale şi birourilor regionale ale OMS, şi prin intermediul organizaţiilor inter-guvernamentale şi a organismelor internaţionale.

Articolul 45 Tratamentul datelor personale

1. 1. Informaţiile de sănătate colectate sau primite de către un Stat Parte, prin aplicarea prezentului Regulament, de la un alt Stat Parte, sau de către OMS şi care se referă la o persoană identificată sau care poate fi identificată sunt păstrate confidenţiale şi rămân anonime în conformitate cu legislaţia naţională.

2. 2. În sens contrar paragrafului 1, Statele Părţi pot divulga şi utiliza datele personale când acestea sunt esenţiale pentru a evalua şi administra un risc pentru sănătatea publică,

   dar Statele Părţi, conform legislaţiei naţionale, şi OMS trebuie să se asigure ca aceste date:

   1. a) să fie tratate imparţial şi cu respectarea legalităţii şi să nu fie utilizate într- o manieră incompatibilă cu scopul;

   2. b) să fie corespunzătoare, pertinente şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului;

   3. c) să fie exacte şi, după caz, actualizate; trebuie luate toate măsurile rezonabile pentru a garanta că datele inexacte sau incomplete sunt şterse sau rectificate;

   4. d) să nu fie păstrate pe o perioadă mai lungă de timp decât este necesar.

3. 3. OMS va furniza, în măsura în care este posibil, celui interesat care solicită date personale specificate în prezentul Articol, în formă inteligibilă, fără întârziere sau cheltuieli excesive şi, dacă este necesar, permite ca acesta să le corecteze.

Articolul 46 Transportul şi manipularea substanţelor biologice, reactivilor şi materialelor utilizate în scop de diagnostic

Cu respectarea legislaţiei naţionale şi a ghidurilor internaţionale relevante, Statele Părţi vor facilita transportul, intrarea, ieşirea, procesarea şi eliminarea substanţelor biologice, probelor de diagnostic, reactivilor şi altor materiale de diagnostic folosite în scopul verificării şi răspunsului de sănătate publică necesare prin prezentul Regulament.

PARTEA IX – LISTA EXPERŢILOR RSI, COMITETUL DE URGENŢĂ ŞI COMITETUL DE REVIZUIRE

Capitolul I – Lista experţilor RSI

Articolul 47 Componenţă

Directorul General va stabili lista experţilor în toate domeniile de competenţă relevante (denumită în continuare „Lista experţilor RSI”). În afara cazului în care prezentul Regulament dispune altfel, Directorul General va numi membrii Listei experţilor RSI conform regulilor OMS cu privire la Tabelele şi Comisiile de Experţi (denumit în continuare „Regulamentul aplicabil tabelelor şi comisiilor de experţi OMS”). În plus, acesta numeşte un membru la cererea fiecărui Stat Parte şi, după caz, experţii propuşi de organizaţiile inter-guvernamentale şi organizaţiile de integrare economică regionale competente. Statele Părţi interesate comunică Directorului General calificările şi domeniul de competenţă al fiecărui expert pe care îl propun. Directorul General va

informa periodic Statele Părţi şi organizaţiile inter-guvernamentale şi organizaţiile de integrare economică regională competente despre componenţa Listei experţilor RSI.

Capitolul II – Comitetul de Urgenţă

Articolul 48 Mandat şi componenţă

1. 1. Directorul General va crea un Comitet de Urgenţă care, la cererea Directorului General, îşi exprimă opinia cu privire:

   1. a) dacă un eveniment constituie o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională;

   2. b) dacă o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională a luat sfârşit; şi

   3. c) propunerea de a emite, modifica, extinde sau anula recomandările provizorii.

2. 2. Comitetul de Urgenţă se compune din experţi aleşi de către Directorul General din Lista experţilor RSI şi, după caz, din alte tabele cu experţi ai Organizaţiei. Directorul General determină durata mandatului membrilor pentru a asigura continuitatea examinării unui anume eveniment şi a consecinţelor sale. Directorul General va selecta membrii Comitetului de Urgenţă pe baza competenţelor şi a experienţei necesare pentru o anumită sesiune şi ţinând cont, cum se cuvine, de principiile unei reprezentări geografice echitabile. Cel puţin unul din membrii Comitetului de Urgenţă ar trebui să fie expert desemnat de un Stat Membru pe teritoriul căruia apare evenimentul.

3. 3. Directorul General poate, din propria iniţiativă sau la cererea Comitetului de Urgenţă, numi unul sau mai mulţi experţi tehnici pentru a acorda consultanţă Comitetului.

Articolul 49 Procedura

1. 1. Directorul General va convoca reuniunile Comitetului de Urgenţă selectând mai mulţi experţi din rândul celor specificaţi în paragraful 2 din Articolul 48, în funcţie de domeniile de competenţă şi experienţă care corespund mai bine evenimentului specific care apare. În scopul prezentului articol, „reuniunile” Comitetului de Urgenţă pot include teleconferinţe, videoconferinţe sau comunicări electronice.

2. 2. Directorul General va comunica Comitetului de Urgenţă ordinea de zi şi orice informaţie pertinentă în legătură cu evenimentul, inclusiv informaţiile furnizate de către Statele Părţi, cât şi orice recomandare temporară pe care Directorul General propune să se formuleze.

3. 3. Comitetul de Urgenţă îşi alege Preşedintele şi, după fiecare reuniune, pregăteşte un raport succint al dezbaterilor şi deliberărilor în care se menţionează opinia sa privind eventualele recomandări.

4. 4. Directorul General va invita Statul Parte pe teritoriul căruia se produce evenimentul să-şi prezinte punctele de vedere în faţa Comitetului de Urgenţă. În acest scop, Directorul General îl va informa din timp cu privire la data şi ordinea de zi a reuniunii Comitetului de Urgenţă. Statul Parte implicat nu poate totuşi solicita amânarea reuniunii Comitetului de Urgenţă pentru a–şi prezenta punctele de vedere.

5. 5. Opinia Comitetului de Urgenţă va fi comunicată Directorului General pentru analiză. Directorul General va lua decizia finală asupra subiectului în cauză.

6. 6. Directorul General va informa Statele Părţi cu privire la decizia sa de a declara că există o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională sau că aceasta a luat sfârşit şi de a le împărtăşi orice măsură de sănătate luată de către Statul Parte implicat, orice recomandare temporară şi modificarea, extinderea sau anularea acestora, cât şi opinia Comitetului de Urgenţă. Directorul General va aduce la cunoştinţă operatorilor de mijloace de transport, prin intermediul Satelor Părţi şi organismelor internaţionale competente despre astfel de recomandări temporare, inclusiv modificarea, extinderea sau anularea acestora. Directorul General va transmite apoi aceste informaţii şi recomandări publicului larg.

7. 7. Statele Părţi pe teritoriul cărora s-a produs evenimentul pot propune Directorului General de a înceta o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională şi/sau recomandările temporare, şi pot prezenta o expunere în acest sens Comitetului de Urgenţă.

Capitolul III – Comitetul de Revizuire

Articolul 50 – Mandat şi compunere

1. 1. Directorul general va forma un Comitet de Revizuire care va avea următoarele funcţii:

   1. a) adresează recomandări tehnice Directorului General în legătură cu amendamentele prezentului Regulament;

   2. b) îi prezintă Directorului General avizul tehnic cu privire la recomandările permanente şi la orice modificare sau anulare a acestora;

   3. c) îi prezintă Directorului General avizul tehnic cu privire la orice problemă care îi este sesizată de acesta în legătură cu funcţionarea prezentului Regulament.

2. 2. Comitetul de Revizuire este considerat ca o comisie de experţi şi este subordonat Regulamentului aplicabil tabelelor de experţi din OMS, în afara cazului în care prezentul articol nu dispune altfel.

3. 3. Membrii Comitetului de Revizuire sunt selectaţi şi numiţi de către Directorul General din rândul persoanelor înscrise pe Lista experţilor RSI şi, după caz, în alte tabele de experţi ai Organizaţiei.

4. 4. Directorul General va stabili numărul de membri care vor fi invitaţi la o reuniune a Comitetului de Revizuire, cât şi data şi durata reuniunii, şi convoacă Comitetul.

5. 5. Directorul General va numi membrii Comitetului de Revizuire numai pentru durata lucrărilor unei singure sesiuni.

6. 6. Directorul General alege membrii Comitetului de Revizuire pe baza principiilor unei reprezentări geografice echitabile, parităţii între sexe, unei reprezentări echilibrate a ţărilor dezvoltate şi a ţărilor în dezvoltare, a reprezentării diferitelor curente de opinie, metode de abordare şi experienţe practice din diverse regiuni din lume, şi a unui echilibru inter-disciplinar corespunzător.

Articolul 51 Conducerea lucrărilor

1. 1. Deciziile Comitetului de Revizuire se iau de către o majoritate a membrilor prezenţi şi votanţi.

2. 2. Directorul General invită Statele Membre, Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate şi alte organisme inter-guvernamentale sau organizaţii neguvernamentale competente aflate în relaţii oficiale cu OMS să desemneze reprezentanţi pentru a asista la sesiunile Comitetului. Aceşti reprezentaţi pot prezenta memorandum-uri şi, cu acordul Preşedintelui, pot face declaraţii referitoare la subiectele aflate pe ordinea de zi. Aceştia nu vor avea drept de vot.

Articolul 52 Rapoarte

1. 1. Pentru fiecare sesiune, Comitetul de Revizuire va schiţa un raport prezentându-şi opiniile şi recomandările. Acest raport este aprobat de Comitet înainte de sfârşitul sesiunii. Aceste opinii şi recomandări nu vor angaja Organizaţia şi vor fi prezentate sub forma de sfaturi adresate Directorului General. Textul raportului nu este modificat fără acordul Comitetului.

2. 2. Dacă concluziile Comitetului de Revizuire nu sunt unanime, orice membru are dreptul de a-şi exprima opiniile profesionale divergente în cadrul raportului individual

   sau de grup, care va indica motivele pentru care o opinie separată este formulată şi care va face parte din raportul Comitetului.

3. 3. Raportul Comitetului va fi prezentat Directorului General, care comunică opinia şi recomandările în faţa Adunării Generale a Sănătăţii sau Consiliului Executiv pentru analiza şi acţiune.

   Articolul 53 Procedura aplicabilă recomandărilor permanente

   Când Directorul General consideră că o recomandare permanentă este necesară şi corespunzătoare în faţa unui risc pentru sănătatea publică, acesta solicită punctele de vedere ale Comitetului de Revizuire. În plus faţă de paragrafele relevante din Articolele 50 până la 52, sunt aplicabile următoarele dispoziţii:

   1. a) Directorul General sau, prin intermediul acestuia, Statele Părţi pot prezenta Comitetului de Revizuire propuneri în legătură cu modificarea sau anularea recomandărilor permanente;

   2. b) orice Stat Parte poate prezenta informaţii relevante pentru a fi analizate de către Comitetul de Revizuire;

   3. c) Directorul General poate solicita oricărui Stat Parte, oricărei organizaţii inter-guvernamentale sau neguvernamentale aflate în relaţii oficiale cu OMS de a pune la dispoziţia Comitetului de Revizuire informaţiile de care dispune în legătură cu obiectul recomandărilor permanente propuse, după cum indică Comitetului de Revizuire;

   4. d) Directorul General poate, la cererea Comitetului de Revizuire sau din proprie iniţiativă, desemna unul sau mai mulţi experţi tehnici pentru a acorda consultanţă Comitetului de Revizuire. Aceşti experţi nu vor avea drept de vot;

   5. e) orice raport cuprinzând opiniile şi sfaturile Comitetului de Revizuire privind recomandările permanente sunt transmise Directorului General pentru analiza şi decizie. Directorul General va comunica opinia şi recomandările Comitetului de Revizuire în faţa Adunării Generale OMS;

   6. f) Directorul General comunică Statelor Părţi orice recomandare permanentă, cât şi modificările aduse acestora sau anularea lor, anexând opiniile Comitetului de Revizuire;

   7. g) Directorul General va prezenta recomandările permanente în faţa următoarei Adunării Generale OMS pentru analiză.

PARTEA X – DISPOZIŢII FINALE

Articolul 54 Raportare şi revizuire

1. 1. Statele Părţi şi Directorul General vor raporta către Adunarea Generală OMS datele privind implementarea prezentului Regulament după cum a decis Adunarea Generală OMS.

2. 2. Adunarea Generală OMS va revizui periodic funcţionarea prezentului Regulament. În acest scop, aceasta poate solicita sfatul Comitetului de Revizuire prin intermediul Directorului General. Prima revizuire va avea loc nu mai târziu de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament.

3. 3. OMS va efectua periodic studii pentru revizuirea şi evaluarea funcţionării Anexei

2. Prima revizuire de acest fel va începe nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament. Rezultatele acestor revizuiri vor fi prezentate, după caz, pentru a fi analizate de Adunarea Generală OMS.

Articolul 55 Amendamente

1. 1. Orice Stat Parte sau Directorul General poate propune amendamente prezentului Regulament. Aceste amendamente sunt prezentate Adunării Generale OMS pentru analiza.

2. 2. Textul oricărui amendament propus va fi comunicat tuturor Statelor Părţi de către Directorul General cu cel puţin patru luni înaintea Adunării Generale OMS la care acest amendament va fi prezentat pentru analiză.

3. 3. Amendamentele la prezentul Regulament adoptate de Adunarea Generală OMS conform prezentului articol vor intra în vigoare cu privire la toate Statelor Părţi în aceleaşi condiţii şi sunt supuse aceloraşi drepturi şi obligaţii după cum este prevăzut de Articolul 22 din Constituţia OMS şi de Articolele 59 până la 64 din prezentul Regulament.

Articolul 56 Reglementarea diferendelor

1. 1. Dacă apare vreun diferend între două sau mai multe State Părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului Regulament, Statele Părţi implicate se vor strădui să reglementeze prin negociere sau prin orice altă măsură paşnică, la alegerea lor, inclusiv recurgând la serviciile sau medierea unui terţ sau la conciliere. Nereuşita ajungerii la o înţelegere nu va absolvi părţile aflate în diferend de la responsabilitatea continuării găsirii unei soluţii.

2. 2. Dacă diferendul nu este soluţionat prin mijloacele expuse în paragraful 1 din prezentul Articol, Statele Părţi în cauză pot conveni asupra deferirii diferendului Directorului General, care va face tot posibilul pentru a-l soluţiona.

3. 3. Un Stat Parte poate oricând declara în scris Directorului General că acceptă supunerea spre arbitraj obligatoriu a tuturor diferendelor privind interpretarea sau aplicarea prezentului Regulament la care este parte sau cu privire la un diferend specific, fiind opozabil oricărui alt Stat Parte care acceptă aceeaşi obligaţie. Arbitrajul se va desfăşura conform Regulilor Opţionale ale Tribunalului Permanent de Arbitraj pentru Arbitrarea Diferendelor dintre Două State, în vigoare la data prezentării cererii de arbitraj. Statele Părţi care au convenit să accepte arbitrajul ca obligatoriu vor accepta sentinţa de arbitraj ca fiind obligatorie şi definitivă. Directorul General va informa Adunarea Mondială a Sănătăţii cu privire la astfel de acţiuni.

4. 4. Nici o dispoziţie din prezentul Regulament nu poate aduce atingere dreptului pe care îl au Statele Părţi în temeiul oricărui acord internaţional la care sunt părţi, de a recurge la mecanismele de reglementare a diferendelor ale altor organizaţii inter- guvernamentale sau în temeiul oricărui acord internaţional.

5. 5. În caz de diferend între OMS şi unul sau mai multe State Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Regulament, problema este prezentată Adunării Mondiale a Sănătăţii.

Articolul 57 Relaţia cu alte acorduri internaţionale

1. 1. Statele Părţi recunosc că RSI şi celelalte acorduri internaţionale pertinente trebuie să fie interpretate într-o manieră care să le asigure compatibilitatea. Dispoziţiile RSI nu vor afecta drepturile şi obligaţiile Statelor Părţi care decurg din alte acorduri internaţionale.

2. 2. Sub rezerva paragrafului 1 din prezentul Articol, nici o dispoziţie din prezentul Regulament nu interzice Statelor Părţi care au anumite interese comune datorită situaţiilor de sănătate, geografice, sociale sau economice de a încheia tratate sau aranjamente distincte pentru a facilita aplicarea prezentului Regulament, în special în ceea ce priveşte:

   1. a) schimbul direct şi rapid de informaţii de sănătate publică între teritoriile vecine din diferite State;

   2. b) măsurile de sănătate aplicabile traficului de coastă internaţional şi traficului internaţional în apele care se afla în jurisdicţia lor;

   3. c) măsurile de sănătate aplicabile în teritoriile continue din diferite State la frontiera lor comună;

   4. d) organizarea transportului de persoane afectate sau de rămăşiţe umane afectate cu ajutorul unor mijloace de transport adaptate special pentru acest scop; şi

   5. e) deratizarea, dezinsecţia, dezinfecţia, decontaminarea sau orice alt tratament conceput pentru a feri bunurile de agenţii patogeni.

3. 3. Fără a prejudicia obligaţiile lor care decurg din prezentul Regulament, Statele Părţi care sunt membre ale unei organizaţii de integrare economică regională vor aplica, în cadrul relaţiilor lor reciproce, regulile comune aflate în vigoare în cadrul acestei organizaţii.

Articolul 58 Acorduri şi reglementări sanitare internaţionale

1. 1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 62 şi a excepţiilor prevăzute în continuare, prezentul Regulament substituie în Statele legate prin acest Regulament precum si în legăturile dintre aceste State şi OMS, dispoziţiile din acordurile şi regulamentele sanitare internaţionale următoare:

   1. a) Convenţia Sanitară Internaţională, semnată la Paris la data de 21 iunie 1926;

   2. b) Convenţia Sanitară Internaţională pentru navigare aeriană, semnată la Haga la data de 12 aprilie 1933;

   3. c) Aranjamentul internaţional privind eliminarea brevetelor de sănătate, semnat la Paris, la data de 22 decembrie 1934;

   4. d) Aranjamentul internaţional privind eliminarea vizelor consulare privind brevetele de sănătate, semnat la Paris la data de 22 decembrie 1934;

   5. e) Convenţia care modifică Convenţia Sanitară Internaţională din data de 21 iunie 1926, semnată la Paris la data de 31 octombrie 1938;

   6. f) Convenţia sanitară internaţională din 1944 care modifică Convenţia din data de 21 iunie 1926, deschisă semnării la Washington la data de 15 decembrie 1944;

   7. g) Convenţia Sanitară Internaţională pentru navigarea aeriană din 1944 care modifică Convenţia din data de 12 aprilie 1933, deschisă pentru semnare la Washington la data de 15 decembrie 1944;

   8. h) Protocolul din data de 23 aprilie 1946 prin care se prelungeşte Convenţia Sanitară Internaţională din 1944, semnată la Washington;

   9. i) Protocolul din data de 23 aprilie 1946 prin care se prelungeşte Convenţia pentru navigare aeriană din 1944, semnată la Washington;

   10. j) Regulamentul Sanitar Internaţional din 1951 şi Regulamentele adiţionale din 1955, 1956, 1960, 1963 şi 1965; şi

   11. k) Regulamentul Sanitar Internaţional din 1969 şi modificările din 1973 şi 1981.

2. 2. Codul sanitar panamerican, semnat la Havana la data de 14 noiembrie 1924, va rămâne în vigoare, cu excepţia Articolelor 2, 9,10, 11, 16 şi 53 inclusiv, 61 şi 62, cărora li se vor aplica dispoziţiile relevante din paragraful 1 din prezentul Articol.

Articolul 59 Intrarea în vigoare; perioada prevăzută pentru respingeri sau rezerve

1. 1. Termenul prevăzut în Articolul 22 din Constituţia OMS pentru a respinge prezentul Regulament sau vreo modificare a acestuia sau pentru a formula rezerve este de 18 luni începând de la data notificării, de către Directorul General, referitor la adoptarea prezentului Regulament sau a oricărui amendament la prezentul Regulament adoptat de către Adunarea Generală OMS. Orice respingere sau rezerva primită de către Directorul General după expirarea acestei perioade nu va avea efect.

2. 2. Prezentul Regulament va intra în vigoare la 24 de luni de la data notificării menţionate în paragraful 1 din prezentul Articol, exceptând situaţia în care:

   1. a) un Stat a respins Regulamentul sau un amendament al acestuia conform articolului 61;

   2. b) un Stat a formulat o rezervă, şi pentru care Regulamentul intră în vigoare după cum se prevede în Articolul 62;

   3. c) un Stat devine Membru al OMS după data notificării de către Directorul General specificată în paragraful 1 din prezentul Articol şi care nu este deja parte la prezentul Regulament, pentru acest Stat Regulamentul va intra în vigoare după cum se prevede în Articolul 60;

   4. d) un Stat care nu este Membru al OMS dar care acceptă prezentul Regulament şi pentru care va intra în vigoare conform paragrafului 1 din Articolul 64.

3. 3. Dacă un Stat nu este capabil să îşi adapteze dispoziţiile legislative şi administrative naţionale în perioada prevăzută în paragraful 2 din prezentul Articol pentru a le pune în deplină conformitate cu prezentul Regulament, acesta va adresa Directorului General în perioada specificată în paragraful 2 din prezentul Articol o declaraţie cu privire la adaptările care rămân a se aduce şi le va îndeplini în cel mult 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament cu privire la Statul Parte.

Articolul 60 Noi State Membre OMS

Orice Stat care devine Membru OMS după data notificării de către Directorul General specificată în paragraful 1 din Articolul 59, şi care nu este deja parte la prezentul Regulament, poate informa că respinge sau că formulează rezerve la acesta într-o perioadă de douăsprezece luni de la data notificării care i-a fost adresată de către Directorul General, după ce a devenit Membru al OMS. Sub rezerva dispoziţiilor Articolelor 62 şi 63, şi, cu excepţia respingerii, prezentul Regulament intră în vigoare cu privire la acest Stat la expirarea perioadei specificate mai sus. Prezentul Regulament nu va intra în nici un caz în vigoare cu privire la acest Stat în mai puţin de 24 de luni după data notificării menţionate în paragraful 1 din Articolul 59.

Articolul 61 Respingerea

Dacă un Stat notifică Directorului General respingerea prezentului Regulament sau a vreunui amendament al acestuia în perioada prevăzută în paragraful 1 din Articolul 59, prezentul Regulament sau respectivul amendament nu intră în vigoare cu privire la acest Stat. Orice acord sau regulament sanitar internaţional menţionat în Articolul 58 la care acest Stat este deja Parte rămâne în vigoare în ceea ce îl priveşte.

Articolul 62 Rezerve

1. 1. Orice Stat poate formula rezerve privind Regulamentul, conform acestui Articol. Aceste rezerve nu trebuie să fie incompatibile cu domeniul şi scopul prezentului Regulament.

2. 2. Rezervele la prezentul Regulament vor fi notificate Directorului General conform dispoziţiilor paragrafului 1 din Articolul 59 şi din Articolul 60, paragrafului 1 din Articolul 63 sau paragrafului 1 din Articolul 64, după caz. Un Stat care nu este Membru al OMS va informa Directorul General cu privire la orice rezervă pe care o formulează în notificarea sa de acceptare a prezentului Regulament. Orice Stat care formulează rezerve va oferi Directorului General şi motivaţiile acestora.

3. 3. Respingerea parţială a prezentului Regulament sau a unui amendament al acestuia va fi considerată o rezervă.

4. 4. Conform dispoziţiilor paragrafului 2 din Articolul 65, Directorul General va emite o notificare despre orice rezervă primită în baza paragrafului 2 din prezentul Articol. Directorul general va cere:

   1. a) Statelor Membre care nu au respins prezentul Regulament să-i aducă la cunoştinţă într-o perioadă de şase luni orice obiecţie pe care ar avea-o faţă de contestarea acestei rezerve, dacă rezerva este formulată înainte de intrarea în vigoare a prezentului Regulament; sau

   2. b) Statelor Părţi să-i aducă la cunoştinţă într-o perioadă de şase luni orice obiecţie pe care ar avea-o faţă de aceasta rezervă, dacă rezerva s-a formulat după intrarea în vigoare a prezentului Regulament.

      Statele care formulează obiecţii la o rezervă trebuie să prezinte motivele Directorului General.

5. 5. După expirarea perioadei, Directorul General va aduce la cunoştinţa tuturor Statelor Părţi obiecţiile primite în legătură cu rezervele exprimate. Dacă, la sfârşitul perioadei de şase luni de la data notificării menţionate în paragraful 3 din prezentul Articol, o treime din Statele specificate în paragraful 4 din prezentul Articol nu au contestat rezerva, aceasta va fi considerată acceptată iar prezentul Regulament va intra în vigoare cu privire la Statul care a exprimat-o, cu excepţia dispoziţiilor ce fac obiectul rezervei.

6. 6. Dacă cel puţin o treime din Statele specificate în paragraful 4 din prezentul Articol contestă o rezervă înaintea expirării perioadei de şase luni de la data notificării menţionate în paragraful 3 din prezentul Articol, Directorul General va informa Statul care a emis-o pentru ca acesta să aibă în vedere retragerea rezervei într-o perioadă de trei luni de la data notificării care i-a fost adresată de către Directorul General.

7. 7. Statul care a emis rezerva va continua să-şi achite orice obligaţie care decurge din obiectul rezervei pe care au acceptat-o în cadrul oricărui acord sau regulament sanitar internaţional specificat în Articolul 58.

8. 8. Dacă Statul autor al unei rezerve nu şi-o retrage într-o perioadă de trei luni de la data notificării de către Directorul General, menţionată în paragraful 6 din prezentul Articol, şi dacă Statul autor al rezervei va cere acest lucru, Directorul General va cere opinia Comitetului de Revizuire. Comitetul de Revizuire va informa Directorul General, în timpul cel mai scurt posibil şi conform dispoziţiilor Articolului 50, cu privire la repercusiunile practice ale rezervei asupra funcţionării prezentului Regulament.

9. 9. Directorul General va prezenta rezerva şi opinia Comitetului de Revizuire, după caz, Adunării Generale OMS pentru examinare. Dacă Adunarea Generală OMS, prin votul unei majorităţi simple, contestă rezerva pe motiv că este incompatibilă cu domeniul şi scopul prezentului Regulament, rezerva nu va fi acceptată iar prezentul Regulament nu va intra în vigoare cu privire la Statul care a emis-o decât după ce acesta şi-a retras rezerva conform Articolului 63. Dacă Adunarea Generală OMS acceptă rezerva, prezentul Regulament va intra în vigoare cu privire la Statul care a emis-o împreună cu această rezervă.

Articolul 63 Retragerea respingerii şi rezervei

1. 1. O respingere emisă în baza Articolului 61 poate fi oricând retrasă de către un Stat, printr-o notificare adresată Directorului General. În acest caz, Regulamentul va intra în

   vigoare cu privire la acest Stat la data primirii, de către Directorul General, a notificării, exceptând cazul în care Statul emite o rezervă când îşi retrage respingerea, caz în care Regulamentul va intra în vigoare după cum se prevede în Articolul 62. În nici un caz Regulamentul nu va intra în vigoare cu privire la acest Stat mai devreme de 24 de luni după data notificării specificate în paragraful 1 din Articolul 59.

2. 2. Rezerva, în totalitate sau doar o parte din ea, poate fi oricând retrasă de către Statul Parte implicat, cu condiţia notificării Directorului General. În acest caz, retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către Directorul General.

Articolul 64 Statele Ne-membre OMS

1. 1. Statele ne-membre OMS, dar care sunt Părţi la orice acord sau regulament sanitar internaţional specificat în Articolul 58 sau cărora Directorul General le-a notificat adoptarea prezentului Regulament de către Adunarea Mondială a Sănătăţii, pot deveni Părţi la acesta prin notificarea acceptării lor Directorului General. Sub rezerva dispoziţiilor Articolului 62, această acceptare va căpăta efect la data intrării în vigoare a prezentului Regulament sau, dacă a fost notificată după această dată, la trei luni după ziua primii notificării de către Directorul General.

2. 2. Orice Stat ne-membru OMS care a devenit Parte la prezentul Regulament poate oricând retrage participarea lui la acest Regulament printr-o notificare adresată Directorului General; această anulare va căpăta efect la şase luni de la data primirii notificării. Din acel moment, Statul care şi-a retras participarea va continua aplicarea dispoziţiilor oricărui acord sau regulament sanitar internaţional specificat în Articolul 58 la care fusese Parte anterior.

Articolul 65 Notificări din partea Directorul General

1. 1. Directorul General va notifica adoptarea prezentului Regulament de către Adunarea Generală OMS tuturor Statelor Membre şi Membrilor asociaţi ai OMS, cât şi altor Părţi la orice acord sau regulament sanitar internaţional specificat în Articolul 58.

2. 2. Directorul General notifică aceste State, cât şi orice alt Stat care a devenit Parte la prezentul Regulament sau la orice amendament ale prezentului Regulament, despre orice notificare primită de către OMS sub incidenţa Articolelor 60 până la 64 respectiv, cât şi despre orice decizie luată de către Adunarea Generală OMS sub incidenţa Articolului 62.

   Articolul 66 Texte autentice

   1. 1. Textele în engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă ale prezentului Regulament sunt autentice, în egală măsură. Textele originale ale prezentului Regulament sunt depuse la arhivele OMS.

   2. 2. Copiile certificate autentice cu prezentul Regulament vor fi expediate prin notificarea prevăzută în paragraful 1 din Articolul 59, de către Directorul General tuturor Membrilor şi Membrilor asociaţi, cât şi celorlalte Părţi la orice acord sau regulament sanitar internaţional specificat în Articolul 58.

   3. 3. Pana la intrarea în vigoare a prezentului Regulament, Directorul General va transmite copii certificate autentice Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare, conform Articolului 102 din Carta Naţiunilor Unite.

      ANEXA 1

      1. A. PRINCIPALELE CAPACITĂŢI NECESARE PENTRU SUPRAVEGHERE ŞI RĂSPUNS

         1. 1. Statele Părţi vor utiliza structurile şi resursele naţionale existente pentru a dezvolta principalele capacităţi necesare în temeiul prezentului Regulament, inclusiv cu privire la:

            1. a) activităţile de supraveghere, declarare, notificare, verificare, răspuns şi colaborare;

            2. b) activităţile privind aeroporturile, porturile şi punctele de frontieră terestră desemnate.

         2, Fiecare Stat Parte va evalua, în doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament cu privire la acest Stat Parte, capacitatea structurilor şi resurselor naţionale existente pentru a satisface cerinţele minime ale prezentei Anexe. Urmare a acestei evaluări, Statele Părţi vor dezvolta şi implementa planuri de acţiune pentru ca principalele capacităţi să fie prezente şi în stare de funcţionare pe întregul lor teritoriu după cum se stipulează în paragraful 1 din Articolul 5 şi în paragraful 1 din Articolul 13.

3. 3. Statele Părţi şi OMS vor susţine procesele de evaluare, planificare şi implementare prevăzute în prezenta Anexă.

4. 4. Răspunsul de sănătate publică la nivel comunitar local şi/sau la nivel primar Capacităţile:

   1. a) de a detecta, în toate zonele din teritoriul Statului Parte, evenimente care implică un nivel de morbiditate sau mortalitate crescut peste nivelul aşteptat pentru perioada şi locul luate în considerare; şi

   2. b) de a raporta imediat toate datele esenţiale disponibile la nivelul corespunzător de răspuns de sănătate. La nivel comunitar, raportările vor fi adresate instituţiilor de ocrotire a sănătăţii din comunitatea locală sau personalului corespunzător din sectorul de sănătate. Nivelul primar de răspuns de sănătate publică, va raporta către nivelul intermediar sau naţional de răspuns, depinzând de structura organizaţională. În scopul prezentei Anexe, datele esenţiale includ informaţiile următoare: descrieri clinice, rezultate de laborator, surse şi tipuri de riscuri, numărul de cazuri umane şi de decese, condiţiile care influenţează răspândirea bolii şi măsurile de sănătate aplicate; şi

   3. c) de a aplica imediat măsurile preliminare de control.

5. 5. La nivelurile intermediare de răspuns de sănătate publică Capacităţile:

   1. a) de a confirma statusul evenimentelor semnalate şi de a sprijini sau aplica imediat măsuri suplimentare de control; şi

   2. b) de a evalua imediat evenimentele raportate şi, dacă sunt considerate urgente, de a comunica toate datele esenţiale la nivel naţional. În scopul prezentei Anexe, criteriile care determină existenţa unui eveniment urgent includ efectele sale grave asupra sănătăţii publice şi/sau caracterul neobişnuit sau neaşteptat, cu un înalt potenţial de răspândire.

6. 6. La nivel naţional

   Evaluare şi notificare. Capacităţile:

   1. a) de a evalua în 48 de ore toate evenimentele urgente care sunt semnalate; şi

   2. b) de a notifica imediat OMS, prin intermediul Centrului Naţional pentru RSI, atunci când evaluarea indică faptul că evenimentul trebuie să fie declarat în aplicarea paragrafului 1 din Articolul 6, şi al Anexei 2, şi de a informa OMS conform cerinţelor Articolului 7 şi paragrafului 2 din Articolul 9.

Răspuns de sănătate publică. Capacităţile:

1. a) de a determina rapid măsurile de control necesare pentru a evita răspândirea naţională şi internaţională;

2. b) de a asigura sprijin prin punerea la dispoziţie de personal specializat, analize de laborator ale probelor prelevate (la nivel naţional sau prin intermediul centrelor de colaborare) şi suport logistic (ex: materiale, echipament şi transport);

3. c) de a asigura asistenţă în teren după cum este cerută, pentru a suplimenta investigaţiile locale;

4. d) de a asigura o legătură operaţională directă cu superiorii responsabili din domeniul sănătăţii şi cu alţii pentru a accelera procesul de aprobare şi implementare a măsurilor de limitare şi de control;

5. e) de a asigura o legătură directă cu alte ministere competente;

6. f) de a asigura, prin mijloacele de comunicare cele mai eficiente existente, legături cu spitalele, dispensarele, aeroporturile, porturile, punctele de frontieră, laboratoarele şi alte zone cheie operaţionale, pentru a putea transmite informaţiile

   şi recomandările OMS cu privire la evenimentele apărute pe teritoriul Statului Parte şi pe cel al altor State Părţi;

7. g) de a stabili, aplica şi menţine un plan naţional de răspuns la urgenţe de sănătate publică, inclusiv crearea de echipe multidisciplinare/multisectoriale pentru răspuns la evenimente care pot constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională; şi

8. h) de a asigura toate cele menţionate 24 din 24 de ore.

1. B. PRINCIPALELE CAPACITĂŢI NECESARE ÎN AEROPORTURI, PORTURI ŞI PUNCTE DE FRONTIERĂ DESEMNATE

1. 1. În permanenţă Capacităţile:

   1. a) de a asigura accesul la (i) un serviciu medical corespunzător, inclusiv la mijloacele de diagnostic situate astfel încât să permită examinarea şi preluarea rapidă a călătorilor bolnavi; şi (ii) personal, material şi facilităţi adecvate;

   2. b) de a asigura accesul la echipament şi personal pentru transportul călătorilor bolnavi spre serviciul medical corespunzător;

   3. c) de a asigura personal calificat pentru inspectarea mijloacelor de transport;

   4. d) de a asigura un mediu ambiant sigur pentru călătorii ce folosesc punctul de intrare, inclusiv aprovizionarea cu apă potabilă, locuri unde pot mânca, serviciile de catering la bord, toaletele publice, cât şi instalaţii de evacuare a deşeurilor solide şi lichide şi alte zone cu risc potenţial, desfăşurând, după necesităţi, programe de inspecţie; şi

   5. e) de a asigura, în măsura în care este posibil, un program desfăşurat de personalul calificat pentru combaterea vectorilor şi surselor în punctele de intrare şi în apropierea acestora.

2. 2. Pentru a răspunde evenimentelor ce pot constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională

   Capacităţile:

   1. a) de a asigura un răspuns la o urgenţă de sănătate publică prin stabilirea şi menţinerea unui plan de intervenţie pentru urgenţe de sănătate publică, inclusiv prin desemnarea unui coordonator şi a unor puncte de contact pentru punctele de intrare, departamentul de sănătate publică şi alte agenţii şi servicii;

   2. b) de a asigura evaluarea şi îngrijirea călătorilor sau a animalelor afectate prin încheierea de acorduri cu serviciile medicale şi veterinare locale pentru a permite izolarea şi tratamentul acestora şi pentru a le furniza alte servicii de sprijin, eventual necesare;

   3. c) de a asigura un spaţiu corespunzător, separat de ceilalţi călători, pentru a intervieva persoanele suspecte sau afectate;

   4. d) de a asigura examinarea şi, dacă este necesar, punerea în carantină a călătorilor suspecţi, de preferinţă în spaţii îndepărtate de punctul de intrare;

   5. e) de a aplica măsurile recomandate pentru dezinsectizare, deratizare, dezinfectare, decontaminare sau altă măsură de tratare a bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport, bunurilor şi coletelor poştale, inclusiv, atunci când este necesar, în locurile special amenajate şi echipate pentru acest scop;

   6. f) de a aplica controale la intrare sau ieşire a călătorilor care sosesc sau pleacă; şi

   7. g) de a asigura accesul la echipamentele speciale şi la personal calificat protejat în mod corespunzător, pentru a permite transferul călătorilor care pot fi purtători de infecţie sau de contaminare.

ANEXA 2

INSTRUMENT DE DECIZIE PENTRU EVALUAREA ŞI NOTIFICAREA EVENIMENTELOR CARE POT CONSTITUI O URGENŢĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ

Evenimente detectate de sistemul naţional de supraveghere (a se vedea Anexa 1)

Orice

eveniment

susceptibil de a avea amploare internaţională pentru sănătatea publică, inclusiv evenimentele ale căror cauze sau origine sunt necunoscute şi cele care implică evenimente sau boli altele decât cele menţionate în rubrica din stânga sau dreapta, antrenează utilizarea algoritmului.

Evenimentul este neobişnuit sau neaşteptat?

Există un risc important pentru călătoriile internaţionale sau restricţii pentru comerţ?

Există un risc important de răspândire internaţională?

Există un risc important de răspândire internaţională?

Evenimentul nu este notificat în acest stadiu. A se reevalua când se dispune de informaţii suplimentare.

Evenimentul este neobişnuit sau neaşteptat?

SAU SAU

Evenimentul de sănătate publică are un impact semnificativ?

Da Nu         

Da Nu Da Nu

Da Nu Da Nu

Da Nu

EVENIMENTUL TREBUIE NOTIFICAT OMS ÎN TEMEIUL REGULAMENTULUI SANITAR INTERNAŢIONAL

a Conform definiţiilor de caz ale OMS.

b Această listă a bolilor trebuie utilizată doar în scopul prezentului Regulament.

EXEMPLE PENTRU APLICAREA INSTRUMENTULUI DE DECIZIE PENTRU EVALUAREA ŞI NOTIFICAREA EVENIMENTELOR CARE POT CONSTITUI O URGENŢĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ

Exemplele cuprinse în prezenta aceasta Anexă nu au un caracter de constrângere şi sunt furnizate doar ca indicaţie pentru a asista la interpretarea criteriilor aplicabile instrumentului de decizie.”

EVENIMENTUL RĂSPUNDE LA CEL PUŢIN DOUĂ DIN URMĂTOARELE CRITERII?

Statele Părţi, după ce au răspuns „da” la întrebarea dacă se ştie dacă evenimentul satisface două dintre cele patru criterii (I-IV) enunţate mai sus va notifica OMS, potrivit Articolului 6 din Regulamentul Sanitar Internaţional.

62

ANEXA 3

MODEL DE CERŢIFICAT DE SCUTIRE DE LA CONTROLUL SANITAR AL NAVEI/ CERTIFICAT DE CONTROL SANITAR AL NAVEI

Portul: ............................................... Data: ...........................................

Prezentul certificat reprezintă raportul privind inspecţia şi 1) scutirea de control sau 2) măsurile aplicate Denumirea navei sau ambarcaţiunii de navigaţie interioară ................................Pavilion...............Nr. de înmatriculare/OMI.............. La momentul inspecţiei, calele erau descărcate/încărcate cu..................tone de marfă

Numele şi adresa ofiţerului care a efectuat inspecţia................................................

Certificat de scutire de control sanitar al navei Certificat de control sanitar de navă

Nu s-a constatat nici un semn. Nava/ambarcaţiunea este scutită de măsuri de control. Măsurile de control indicate s-au aplicat la data de mai jos. Numele şi titlul agentului care emite certificatul ......................................................................... Semnătura şi sigiliul........................................Data......................

1 a) Semne de infecţie sau contaminare, inclusiv: vectori în toate stadiile creşterii, surse animale ale purtătorilor, rozători sau alte specii care ar putea fi purtători de boli umane, riscuri microbiologice, chimice şi altele pentru sănătatea oamenilor, măsuri de igienă insuficiente; b) Informaţii privind cazurile umane (a se specifica în Declaraţia Maritimă de Sănătate).

2 Rezultatele analizei eşantioanelor prelevate la bord: rezultatele trebuie trimise capitanului navei prin cele mai expeditive mijloace şi, dacă este cerută o reinspecţie, trimise celui mai apropiat port de escală care coincide cu data reinspecţiei specificată în acest certificat.

Certificatele de Scutire de la Controlul Sanitar şi Certificatele de Control Sanitar al Navei sunt valabile maximum şase luni; totuşi, durata valabilităţii se poate prelungi cu o lună dacă inspecţia nu se poate efectua la bord şi dacă nu există nici un semn de infecţie sau de contaminare.

PIESĂ ANEXATA LA MODELUL DE CERTIFICAT DE SCUTIRE DE LA CONTROLUL SANITAR AL NAVEI/ CERTIFICAT DE CONTROL SANITAR AL NAVEI

63

Dacă sectoarele care figurează pe această listă nu fac obiectul controlului, indicaţi „N/A”.

ANEXA 4

CERINŢE TEHNICE APLICABILE MIJLOACELOR

DE TRANSPORT ŞI OPERATORILOR DE MIJLOACE DE TRANSPORT

Secţiunea A. Operatori de mijloace de transport

1. 1. Operatorii de mijloace de transport vor facilita:

   1. a) inspecţiile mărfurilor, containerelor şi mijloacelor de transport;

   2. b) examenele medicale ale persoanelor aflate la bord;

   3. c) aplicarea altor măsuri de sănătate prevăzute în prezentul Regulament; şi

   4. d) furnizarea de informaţii de sănătate publică solicitate de către Statul Parte.

2. 2. Operatorii de mijloace de transport vor furniza autorităţii competente din Statele Părţi un Certificat valabil de Scutire de la Controlul Sanitar, sau de Control Sanitar al Navei, sau o Declaraţie Maritimă de Sănătate, sau Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei, după cum se cere prin prezentul Regulament.

Secţiunea B. Mijloace de transport

1. 1. Măsurile de control aplicate în temeiul prezentului Regulament bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport sau bunurilor vor fi efectuate astfel încât să se evite cauzarea, pe cât posibil, a oricărui posibil traumatism sau discomfort persoanelor şi orice daună bagajelor, mărfurilor, containerelor, mijloacelor de transport sau bunurilor. Când acest lucru este posibil, măsurile de control vor fi efectuate când mijlocul de transport şi calele sunt goale.

2. 2. Statele Părţi trebuie să indice în scris măsurile aplicate mărfii, containerului sau mijlocului de transport, părţile tratate, metodele utilizate şi motivele aplicării acestora. Aceste informaţii vor fi comunicate în scris persoanei care răspunde de aeronavă şi, în cazul unei nave, acestea sunt consemnate în Certificatul de Control Sanitar al Navei. Pentru alte mărfuri, containere sau mijloace de transport, Statele Părţi vor remite aceste informaţii în scris expeditorilor, destinatarilor, transportatorilor şi persoanei care răspunde de transport sau agentul acesteia.

   ANEXA 5

   MĂSURI SPECIFICE PRIVIND BOLILE TRANSMISE PRIN VECTORI

   1. OMS va publica regulat lista zonelor în care sunt recomandate aplicarea măsurilor de dezinsecţie sau a altor măsuri de control a vectorilor pentru orice mijloc de transport care soseşte din acea zonă. Aceste zone sunt determinate conform procedurilor referitoare la recomandările temporare sau permanente, după caz.

   2 Toate mijloacele de transport care părăsesc punctul de intrare situat într-o zonă unde măsura de control al vectorilor este recomandată trebuie dezinsectizate şi menţinute ferite de vectori. Când există metode şi materiale recomandate de Organizaţie, acestea trebuie să fie utilizate. Prezenţa vectorilor la bordul mijloacelor de transport şi măsurile de control luate pentru eradicarea acestora trebuie să fie consemnate:

   1. a) în cazul unei aeronave, în Partea de Sănătate din Declaraţia Generală a Aeronavei, exceptând cazul în care autoritatea competentă din aeroportul de sosire acordă dispensă, permiţând necompletarea acestei părţi;

   2. b) în cazul unei nave, în Certificatul de Control Sanitar al navei; şi

   3. c) în cazul altor mijloace de transport, cu atestarea scrisă a tratamentului remisă expeditorului, destinatarului, transportatorului şi persoanei care răspunde de transport sau agentului acesteia.

3. 3. Statele Părţi trebuie să accepte măsurile de dezinsecţie, deratizare şi alte măsuri de control al vectorilor aplicate mijloacelor de transport de către alte State, dacă măsurile şi materialele recomandate de Organizaţie au fost utilizate.

4. 4. Statele Părţi trebuie să elaboreze programe de control al vectorilor ce pot transporta un agent infecţios, care constituie un risc pentru sănătatea publică, într-un perimetru de cel puţin 400 de metri în jurul clădirilor din punctul de intrare care sunt utilizate pentru operaţiunile privind călătorii, mijloacele de transport, containerelor, mărfurilor şi coletelor poştale, cu extinderea perimetrului minim dacă sunt prezenţi vectori cu o rază mai mare de acţiune.

5. 5. Dacă se cere o inspecţie complementară pentru a determina succesul măsurilor de control al vectorilor aplicate, autorităţile competente din următorul port sau aeroport de escală autorizate ca să procedeze la o astfel de inspecţie trebuie să fie informate din timp despre acesta de către autoritatea competentă care recomanda acest lucru. În cazul unei nave, această inspecţie trebuie să fie consemnată în Certificatul de Control Sanitar al Navei.

6. 6. Un mijloc de transport poate fi considerat suspect şi trebuie inspectat pentru a se determina prezenţa vectorilor sau surselor:

   1. a) dacă la bord există un caz posibil de boala cu transmitere vectorială;

   2. b) dacă a apărut la bord un caz posibil de boala cu transmitere vectorială, în timpul unei călătorii internaţionale; şi

   3. c) dacă acest mijloc de transport a părăsit zona afectată intr-o perioada în care vectorii prezenţi la bord încă puteau fi purtători ai unei boli.

7. 7. Un Stat Parte nu va interzice aterizarea unei aeronave pe un aeroport aflat pe teritoriul său, sau andocarea unei nave, dacă sunt aplicate măsurile de control menţionate în paragraful 3 din prezenta Anexă, sau cele recomandate într-un alt mod de către Organizaţie. Totuşi, aeronavele sau navele care provin dintr-o zonă afectată pot fi direcţionate să aterizeze/ancoreze în aeroporturi sau porturi special desemnate în acest sens de către Statul Parte.

8. 8. Un Stat Parte poate aplica măsuri de control al vectorilor unui mijloc de transport care soseşte dintr-o zonă afectată de o boală cu transmitere vectorială dacă vectorii acestei boli sunt prezenţi pe teritoriul său.

ANEXA 6

VACCINARE, PROFILAXIE ŞI CERTIFICATELE AFERENTE

1. 1. Vaccinurile sau alte metode de profilaxie menţionate în Anexa 7 sau recomandate în prezentul Regulament vor avea o calitate satisfăcătoare; vaccinurile şi agenţii profilactici desemnaţi de către OMS vor fi aprobaţi de aceasta. La cerere, Statul Parte va oferi OMS dovezi corespunzătoare care să ateste calitatea adecvată a vaccinurilor şi a agenţilor profilactici administraţi pe teritoriul acestuia în temeiul prezentului Regulament.

2. 2. Persoanele cărora le sunt administrate vaccinuri sau alţi agenţi profilactici în temeiul prezentului Regulament primesc un certificat internaţional de vaccinare sau un certificat care atestă administrarea unei profilaxii (denumit în continuare „certificatul”), conform cu modelul prezentat în această Anexă. Modelul trebuie să fie respectat întocmai.

3. 3. Certificatele menţionate în prezenta Anexă nu sunt valabile decât dacă vaccinul sau agentul profilactic utilizat au fost aprobate de către OMS.

4. 4. Certificatele trebuie semnate de către medicul clinician sau de către alt personal sanitar autorizat – care supraveghează administrarea vaccinului sau a agentului profilactic. Certificatul trebuie să conţină şi ştampila oficială a centrului autorizat; totuşi, aceasta ştampilă nu va ţine loc de semnătură.

5. 5. Certificatele vor trebui completate integral în limba engleză sau franceză; adiţional acestea pot fi completate şi într-o altă limbă.

6. 6. Orice corectură sau ştersătură pe certificate sau omiterea oricăror informaţii solicitate poate antrena nulitatea acestora.

7. 7. Certificatele sunt individuale şi nu trebuie, în nici un caz, să fie utilizate cu titlu colectiv. Copiii trebuie să aibă certificate separate.

8. 8. Unul dintre părinţi sau tutorul legal va semna certificatul remis unui copil care nu este în măsură să scrie. Semnătura unui analfabet trebuie să fie înlocuită, după cum este uzanţa în acest caz, de semnul său şi autentificat de către un terţ.

9. 9. Dacă medicul responsabil este de părere că vaccinarea sau administrarea profilaxiei este contraindicată din motive medicale, acesta va remite persoanei interesate un certificat de contraindicaţie motivat corespunzător, redactat în engleză sau în franceză şi, după caz, într-o altă limbă în plus faţă de engleză sau de franceză, de care autorităţile competente din locul de sosire trebuie să ţină cont. Medicul responsabil şi autorităţile competente vor informa persoana interesată de orice risc asociat ne-vaccinării sau ne- utilizării profilaxiei conform dispoziţiilor paragrafului 4 din Articolului 23.

10. 10. Un document echivalent remis de către forţele armate către un membru activ al acestor forţe va fi acceptat în locul unui certificat internaţional care respectă modelul prezentat în această Anexă dacă:

    1. a) acesta conţine informaţii medicale cât mai apropiate de cele solicitate în model; şi

    2. b) acesta conţine în engleză sau în franceză, şi după caz într-o altă limbă în plus faţă de engleză şi franceză, natura şi data vaccinării sau administrării profilaxiei, şi dacă este remis conform prezentului paragraf.

MODEL DE CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE VACCINARE SAU PROFILAXIE

Certificăm că [numele] ......................................................născut(ă) la data

de...................sexul ........şi naţionalitatea......................., document naţional de identitate,

după caz .........................a cărui semnătură urmează.................................................

a fost vaccinat(ă) sau supus(a) profilaxiei la data indicată contra:

(numele bolii sau afecţiunii)..............................................................................

conform Regulamentului Sanitar Internaţional.

Prezentul certificat nu este valabil decât dacă vaccinul sau agentul profilactic utilizat a fost aprobat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Prezentul certificat trebuie semnat de medicul clinician sau de către alt personal sanitar autorizat – care supraveghează administrarea vaccinului sau a agentului profilactic. Certificatul trebuie să conţină şi ştampila oficială a centrului autorizat; totuşi, această ştampilă nu va ţine loc de semnătură.

Orice corectură sau ştersătură pe certificate sau omiterea oricăror informaţii solicitate poate antrena nulitatea acestuia.

Prezentul certificat este variabil până la data indicată pentru vaccin sau agentul profilactic administrat. Acesta trebuie să fie scris integral în engleză sau franceză. Certificatul poate fi scris şi într-o altă limbă, în plus faţă de engleză sau franceză.

ANEXA 7

CERINŢE ÎN LEGĂTURĂ CU VACCINAREA SAU PROFILAXIA CONTRA ANUMITOR BOLI

1. 1. În plus faţă de orice recomandare privind vaccinarea sau administrarea unei profilaxii, următoarelor boli sunt desemnate în mod special de prezentul Regulament pentru care dovada de vaccinare sau de administrare a profilaxiei poate fi cerută călătorilor la intrarea într-un Stat Parte:

   Vaccinarea împotriva febrei galbene.

2. 2. Recomandări şi cerinţe privind vaccinarea contra febrei galbene:

   1. a) În scopul prezentei Anexe:

      1. i. perioada de incubaţie a febrei galbene este de şase zile;

      2. ii. vaccinurile contra febrei galbene aprobate de către OMS conferă o protecţie contra infecţiei care începe după 10 zile de la administrarea vaccinului;

      3. iii. această protecţie durează timp de 10 ani; şi

      4. iv. valabilitatea certificatului de vaccinare contra febrei galbene va fi de 10 ani, începând din cea de a zecea zi de la data vaccinării sau, în caz de revaccinare, în cursul acestei perioade de 10 ani, începând de la data revaccinării.

   2. b) Vaccinarea contra febrei galbene poate fi solicitată oricărui călător care părăseşte o zonă în care Organizaţia a determinat că există riscul de transmitere a febrei galbene.

   3. c) Călătorului care deţine un certificat de vaccinare contra febrei galbene care nu este încă valabil i se poate permite să plece, dar dispoziţiile paragrafului 2(h) din prezenta Anexă i se pot aplica la sosire.

   4. d) Călătorului care deţine un certificat de vaccinare febrei galbene nu trebuie să fie considerat suspect, chiar dacă provine dintr-o zonă unde Organizaţia a stabilit că există riscul de transmitere a febrei galbene.

   5. e) Conform dispoziţiilor paragrafului 1 din Anexa 6, vaccinul contra febrei galbene utilizat trebuie aprobat de Organizaţie.

   6. f) Statele Părţi vor desemna centre specifice de vaccinare contra febrei galbene pe teritoriul lor pentru a garanta calitatea şi securitatea procedurilor şi materialelor utilizate.

   7. g) Toate persoanele angajate într-un punct de intrare într-o zonă în care Organizaţia a stabilit că există riscul de transmitere a febrei galbene, cât şi toţi membrii echipajului unui mijloc de transport care utilizează acest punct de intrare, trebuie să deţină un certificat valabil de vaccinare contra febrei galbene.

   8. h) Un Stat Parte pe teritoriul căruia vectorii febrei galbene sunt prezenţi poate cere unui călător care provine dintr-o zonă în care Organizaţia a stabilit că există riscul transmiterii febrei galbene, dacă nu este în măsură să prezinte un certificat valabil de vaccinare contra febrei galbene, să fie pus în carantină până când certificatul său de vaccinare devine valabil sau pentru maximum şase zile de la data ultimei expuneri posibile la infecţie, oricare dintre acestea survine prima.

   9. i) Călătorilor aflaţi în posesia unui certificat de scutire de vaccinare contra febrei galbene semnat de un medic autorizat sau de personal sanitar autorizat li se poate, totuşi, permite intrarea pe teritoriu, sub rezerva dispoziţiilor alineatului precedent din prezenta Anexă şi să li se ofere informaţii despre protecţia contra vectorilor febrei galbene. În cazul în care călătorii nu au fost puşi în carantină, acestora li se poate cere să semnaleze orice simptom febril sau orice alt simptom autorităţii competente şi să fie puşi sub supraveghere.

ANEXA 8

MODEL DE DECLARAŢIE MARITIMĂ DE SĂNĂTATE

De completat de către căpitanii navelor care sosesc din porturi străine şi de prezentat autorităţilor competente. Prezentată în portul................................................................ Data..........................................

Denumirea navei sau a ambarcaţiunii de navigaţie interioară............................Numărul de înmatriculare/OMI........................ sosind din...................................................cu destinaţia............................

(Naţionalitatea) (Pavilionul navei)................................... Numele căpitanului....................................................................

Capacitate brută (navă).....................

Capacitate (ambarcaţiune de navigaţie interioară)...........................

Certificat valabil de control/de scutire de control sanitar la bord? da....... nu......... Emis la........................................................Data..................................

Reinspectare solicitată? da............................................ nu..................................

Nava/ambarcaţiunea s-a aflat într-o zonă afectată identificata de OMS? da........................nu................

Denumirea portului şi data vizitei......................................

Lista escalelor de la începutul călătoriei (cu indicarea datelor de plecare) sau în cursul ultimelor 30 de zile, oricare dintre ele este mai scurta:

.....................................................................................................................................................................................................

La cererea autorităţii competente din portul de sosire lista membrilor echipajului, a pasagerilor sau a altor persoane care s-au îmbarcat pe navă/ambarcaţiune de la începutul călătoriei internaţionale sau în cursul ultimelor 30 de zile, oricare este mai scurta, inclusiv numele tuturor porturilor/ţărilor vizitate în această perioadă (a se adăuga numele în tabelul de pe verso):

Efectivul echipajului..........................

Numărul pasagerilor la bord..........................

Întrebări privind sănătatea

1. 1) A existat vreun deces la bord pe parcursul călătoriei, altfel decât din accident? da......nu..... Dacă da, daţi detalii în tabelul de pe verso. Numărul total de decese.......................

2. 2) Există la bord, sau au existat pe parcursul călătoriei internaţionale, cazuri suspecte de boli cu caracter infecţios? da.......nu......

   ....Dacă da, daţi detalii în tabelul de pe verso.

3. 3) Numărul total de pasageri bolnavi pe parcursul călătoriei a depăşit normalul/numărul normal aşteptat? da.......nu. Care a fost numărul de bolnavi?

4. 4) Există bolnavi la bord în prezent? da.......nu. Dacă da, daţi detalii în tabelul de pe verso.

5. 5) I-a consultat vreun medic? da.......nu. Dacă da, daţi detalii privind tratamentul sau opiniile medicilor în tabelul de pe verso.

6. 6) Aveţi cunoştinţă de existenţa la bord a unei afecţiuni care poate duce la o infecţie sau răspândire a bolii ? da.......nu. Dacă da, daţi detalii în tabelul de pe verso.

7. 7) S-au luat măsuri sanitare de orice fel la bord (carantină, izolare, dezinfecţie sau decontaminare, de ex.)? da.......nu. Dacă da,

   precizaţi care au fost acestea, locul şi data......................................................................

8. 8) Au fost descoperiţi pasageri clandestini la bord: da.......nu Dacă da, unde s-au urcat la bord (după cunoştinţele dvs)?

9. 9) Există vreun animal/animal de companie bolnav la bord? da.......nu......

   Notă: În absenţa unui medic, căpitanul trebuie să ia în considerare următoarele simptomele ca semne care fac să se presupună existenţa unei boli cu caracter infecţios:

   1. a) febră, care persistă timp de mai multe zile, însoţită de: i) prostrare; ii) diminuarea cunoştinţei; iii) umflarea ganglionară; iv) icter; v) tuse sau dificultăţi respiratorii; vi) sângerări neobişnuite; sau vii) paralizie.

   2. b) febră, sau absenţa febrei, însoţită de: i) eritem sau erupţie cutanată acută; ii) vomă puternică (neprovocată de răul de mare); iii) diaree severă; sau iv) convulsii recurente.

Declar că informaţiile şi răspunsurile din prezenta declaraţie de sănătate (inclusiv tabelul) sunt, după cunoştinţele mele, exacte şi conforme cu realitatea.

Data.............................................................

Semnat................................................

Căpitan Contrasemnat.....................................

Medic de bord (după caz)

PIESĂ ANEXATĂ MODELULUI DECLARAŢIEI MARITIME DE SĂNĂTATE

*Indicaţi: 1) dacă persoana s-a însănătoşit, dacă este încă bolnavă sau dacă a decedat; şi 2) dacă persoana este încă la bord, dacă a fost evacuată (indicaţi denumirea portului sau aeroportului), sau dacă cadavrul său a fost înmormântat în mare.

ANEXA 9

PREZENTUL DOCUMENT FACE PARTE DIN DECLARAŢIA GENERALĂ A AERONAVEI PROMULGATĂ DE ORGANIZAŢIA AVIAŢIEI CIVILE INTERNAŢIONALE 1

PARTEA DE SĂNĂTATE DIN DECLARAŢIA GENERALĂ A AERONAVEI

Declaraţie de sănătate

Persoane la bord cu afecţiuni altele decât răul de avion sau accidente (inclusiv persoanele care prezintă simptome sau semne ca erupţii, febră, frisoane, diaree), constatate la bord sau debarcate pe parcursul călătoriei....................................................................................................

............................................................................................................................................................

Prezenţa la bord a altor afecţiuni care pot duce la răspândirea bolii

............................................................................................................................................................

Detalii privind fiecare dezinsectizare sau altă măsură de igienă (locul, data, ora, metoda) practicată pe parcursul zborului. Dacă dezinsectizarea nu a avut loc pe parcursul zborului, a se furniza detalii privind cea mai recentă dezinsectizare.........................................................................

.............................................................................................................................................................

Semnătura, dacă este cerută............................................................................................................

Membru al echipajului implicat

(cea de a opta şedinţă plenară, 23 mai 2005- Comisia A, raportul trei)

= = =

Notă: Textul reprezintă traducerea variantei OMS în limba engleză a RSI 2005

1 Un grup de lucru informal s-a reunit în timpul celei de a doua sesiuni a Grupului de Lucru Inter- guvernamental şi a recomandat schimbările aduse prezentului document pe care OMS le va comunica Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale pentru a fi analizate.