CONVENŢIE din 25 ianuarie 1988

privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal*)

EMITENT

ACT INTERNAŢIONAL

_________

Strasbourg, 25 ianuarie 1988

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei şi ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că dezvoltarea circulaţiei internaţionale a persoanelor, capitalului, bunurilor şi serviciilor - deşi foarte benefică în sine - a sporit posibilităţile de evitare a plăţii impozitelor şi de evaziune fiscală, impunând aşadar o mai mare cooperare între autorităţile fiscale,

salutând diversele eforturi făcute în ultimii ani pentru combaterea evitării plăţii impozitelor şi a evaziunii fiscale la nivel internaţional, pe cale bilaterală sau multilaterală,

considerând că un efort coordonat între state este necesar pentru a facilita toate formele de asistenţă administrativă în domenii referitoare la impozite de orice fel, asigurând în acelaşi timp o protecţie corespunzătoare a drepturilor contribuabililor,

recunoscând rolul important pe care îl poate avea cooperarea internaţională în facilitarea determinării corecte a obligaţiilor fiscale şi în a-l ajuta pe contribuabil să beneficieze de drepturile sale,

considerând că principiile fundamentale care permit fiecărei persoane să aibă drepturi şi obligaţii stabilite conform unei proceduri legale adecvate ar trebui recunoscute ca fiind aplicabile în domeniul fiscal în toate statele şi că statele ar trebui să depună eforturi să protejeze interesele legitime ale contribuabililor, inclusiv o protecţie adecvată împotriva discriminării şi dublei impuneri,

convinse, aşadar, că statele nu ar trebui să întreprindă măsuri sau să furnizeze informaţii doar în conformitate cu legislaţia şi practica lor internă, având în vedere necesitatea de a proteja confidenţialitatea informaţiilor şi ţinând cont de instrumentele internaţionale de protejare a confidenţialităţii şi a fluxurilor de informaţii cu caracter personal,

dorind să încheie o convenţie privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal,

au convenit următoarele:

Capitolul I

Articolul 1

Obiectul Convenţiei şi persoanele vizate

1. Sub rezerva prevederilor cap. IV, părţile îşi vor acorda reciproc asistenţă administrativă în domeniul fiscal. O astfel de asistenţă poate implica, atunci când este cazul, măsuri luate de organisme judiciare.

2. O astfel de asistenţă administrativă va include:

a. schimbul de informaţii, inclusiv controale fiscale simultane şi participarea la controale fiscale în străinătate;

b. asistenţă la recuperare, inclusiv măsuri de conservare; şi

c. transmiterea de documente.

3. O parte va acorda asistenţă administrativă indiferent dacă persoana vizată este un rezident sau un naţional al unei părţi sau al oricărui alt stat.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică:

a. următoarelor impozite:

(i) impozite pe venit sau pe profit;

(îi) impozite pe câştiguri de capital care sunt percepute separat de impozitul pe venit sau pe profit;

(iii) impozite pe averea netă, percepute în numele unei părţi; şi

b. următoarelor impozite:

(i) impozite pe venit, profit, câştiguri de capital sau avere netă care sunt percepute în numele subdiviziunilor politice sau al autorităţilor locale ale unei părţi;

(îi) contribuţii obligatorii de asigurări sociale care sunt plătite la bugetul de stat sau la instituţiile de asigurări sociale înfiinţate în baza dreptului public;

(iii) impozite din alte categorii, cu excepţia taxelor vamale, impuse în numele unei părţi, şi anume:

A. impozite pe proprietate, pe moştenire sau pe donaţii;

B. impozite pe proprietăţi imobiliare;

C. impozite generale pe consum, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată sau taxa pe vânzări;

D. impozite specifice pe bunuri şi servicii, cum ar fi accizele;

E. impozite pe utilizarea sau deţinerea de autovehicule;

F. impozite pe utilizarea sau deţinerea de proprietăţi mobiliare, altele decât autovehiculele;

G. orice alte impozite;

(iv) impozite din categoriile menţionate la subparagraful (iii) de mai sus, care sunt percepute în numele subdiviziunilor politice sau al autorităţilor locale ale unei părţi.

2. Impozitele existente pentru care se aplică Convenţia sunt enumerate în anexa A, în categoriile menţionate la paragraful 1.

3. Părţile vor notifica Secretarului General al Consiliului Europei sau Secretarului General al OCDE (denumiţi în continuare depozitari) orice modificare care va fi făcută la anexa A, ca urmare a unei modificări a listei menţionate în paragraful 2. O astfel de modificare va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii unei astfel de notificări de către depozitar.

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, de la data adoptării, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, percepute într-un stat contractant după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru acea parte, în plus sau în locul impozitelor existente enumerate în anexa A, şi, în această situaţie, partea vizată va notifica unuia dintre depozitari adoptarea impozitului în cauză.

Capitolul II

Articolul 3

Definiţii

1. În scopul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere o interpretare diferită:

a. termenii "stat solicitant" şi "stat solicitat" înseamnă, după caz, orice parte care solicită asistenţă administrativă în domeniul fiscal şi orice parte căreia i se solicită să acorde o astfel de asistenţă;

b. termenul "impozit" înseamnă orice impozit sau contribuţie de asigurare socială pentru care se aplică Convenţia conform articolului 2;

c. termenul "creanţă fiscală" înseamnă orice sumă a unui impozit, precum şi dobânzile, amenzile administrative şi cheltuielile de recuperare aferente, care sunt datorate şi care nu au fost încă plătite;

d. termenul "autoritate competentă" înseamnă persoanele şi autorităţile enumerate în anexa B;

e. Termenul "naţionali", în legătură cu o parte, înseamnă:

(i) toate persoanele fizice care au naţionalitatea acelei părţi; şi

(îi) toate persoanele juridice, parteneriatele, asociaţiile şi alte entităţi constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în acea parte.

Pentru fiecare parte care a făcut o declaraţie în acest sens, termenii utilizaţi mai sus vor avea înţelesul conform definiţiilor din anexa C.

2. În ceea ce priveşte aplicarea Convenţiei de către o parte, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită înţelesul pe care îl are conform legislaţiei acelei părţi referitoare la impozitele pentru care se aplică Convenţia.

3. Părţile vor notifica unuia dintre depozitari orice modificare adusă anexelor B şi C. O astfel de modificare va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii unei astfel de notificări de către depozitarul în cauză.

Capitolul III

Articolul 4

Dispoziţii generale

1. Părţile vor schimba orice informaţii, în special aşa cum se prevede în această secţiune, care se consideră că sunt relevante pentru:

a. stabilirea şi colectarea impozitelor, precum şi recuperarea şi executarea creanţelor fiscale; şi

b. punerea sub acuzare în faţa unei autorităţi administrative sau începerea punerii sub acuzare în faţa unui organism judiciar. Informaţiile care nu ar putea fi relevante în aceste scopuri nu vor fi schimbate în baza prezentei convenţii.

2. O parte poate utiliza informaţiile obţinute în baza prezentei convenţii ca dovezi în faţa unei instanţe penale numai dacă a fost obţinut în prealabil acordul părţii care a furnizat informaţiile. Cu toate acestea, oricare două sau mai multe părţi pot conveni de comun acord să renunţe la condiţia acordului prealabil.

3. Orice parte poate, printr-o declaraţie adresată unuia dintre depozitari, să indice că, în conformitate cu legislaţia sa internă, autorităţile sale îl pot informa pe rezidentul sau naţionalul său înainte de a transmite informaţiile referitoare la el, în conformitate cu articolele 5 şi 7.

Articolul 5

Schimb de informaţii la cerere

1. La solicitarea statului solicitant, statul solicitat va furniza statului solicitant orice informaţii dintre cele menţionate în articolul 4 referitoare la anumite persoane sau tranzacţii.

2. Dacă informaţiile existente în dosarele fiscale ale statului solicitat nu sunt suficiente pentru a-i permite acestuia să se conformeze solicitării de informaţii, acel stat va lua toate măsurile relevante pentru a furniza statului solicitant informaţiile solicitate.

Articolul 6

Schimb automat de informaţii

În legătură cu categoriile de cazuri şi în conformitate cu procedurile care vor fi stabilite de comun acord, două sau mai multe părţi vor schimba automat informaţiile menţionate în articolul 4.

Articolul 7

Schimb spontan de informaţii

1. O parte va înainta unei alte părţi, fără o solicitare prealabilă, informaţii despre care are cunoştinţă, în următoarele circumstanţe:

a. prima parte menţionată are motive să presupună că în cealaltă parte ar putea exista o pierdere în ceea ce priveşte cuantumul impozitelor;

b. persoana supusă impozitării obţine o reducere sau o scutire de impozit în prima parte menţionată, care ar conduce la majorarea impozitului sau la apariţia obligaţiei de a plăti impozitul în cealaltă parte;

c. operaţiunile economice dintre o persoană supusă impozitării într-o parte şi o persoană supusă impozitării în cealaltă parte sunt derulate printr-una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o diminuare a impozitelor într-una sau în cealaltă parte sau în ambele;

d. o parte are motive să presupună că ar putea rezultă o diminuare a impozitelor din transferul artificial al profitului în cadrul grupului de companii;

e. informaţiile înaintate primei părţi menţionate de către cealaltă parte au permis obţinerea de informaţii care ar putea fi relevante pentru determinarea obligaţiei fiscale în cea de-a doua parte.

2. Fiecare parte va lua măsurile şi va adopta procedurile necesare pentru a se asigura că informaţiile descrise în paragraful 1 vor fi puse la dispoziţie pentru transmiterea către o altă parte.

Articolul 8

Controale fiscale simultane

1. La solicitarea uneia dintre ele, două sau mai multe părţi se vor consulta reciproc în vederea determinării cazurilor şi a procedurilor pentru controale fiscale simultane. Fiecare parte implicată va decide dacă doreşte sau nu să participe la un anumit control fiscal simultan.

2. În scopul prezentei convenţii, un control fiscal simultan înseamnă o înţelegere între două sau mai multe părţi de a examina simultan, fiecare pe teritoriul său, situaţia fiscală a uneia sau al mai multor persoane faţă de care acestea au un interes comun sau conex, cu scopul de a schimba orice informaţii relevante obţinute pe această cale.

Articolul 9

Controale fiscale în străinătate

1. La solicitarea autorităţii competente a statului solicitant, autoritatea competentă a statului solicitat poate permite la momentul potrivit prezenţa reprezentanţilor autorităţii competente a statului solicitant la un control fiscal efectuat în statul solicitat.

2. Dacă solicitarea este acceptată, autoritatea competentă a statului solicitat va notifica cât mai curând posibil autorităţii competente a statului solicitant data şi locul controlului, autoritatea sau persoana desemnată să efectueze controlul, precum şi procedurile şi condiţiile impuse de statul solicitat pentru efectuarea controlului. Toate deciziile referitoare la efectuarea controlului fiscal vor fi luate de statul solicitat.

3. O parte îl poate informa pe unul dintre depozitari despre intenţia sa de a nu accepta, ca regulă generală, astfel de solicitări cum sunt cele menţionate în paragraful 1. O astfel de declaraţie poate fi făcută sau retrasă în orice moment.

Articolul 10

Informaţii contradictorii

Dacă o parte primeşte de la o altă parte informaţii despre situaţia fiscală a unei persoane care par a fi în contradicţie cu informaţiile pe care le deţine, aceasta va informa despre acest lucru partea care a furnizat informaţiile.

Articolul 11

Recuperarea creanţelor fiscale

1. La solicitarea statului solicitant, statul solicitat va lua, sub rezerva prevederilor articolelor 14 şi 15, măsurile necesare pentru a recupera creanţele fiscale ale primului stat menţionat, ca şi cum acestea ar fi propriile sale creanţe fiscale.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica numai creanţelor fiscale care constituie obiectul unui instrument ce permite executarea lor în statul solicitant şi, dacă nu se convine altfel de către părţile implicate, numai celor care nu sunt contestate.

Totuşi, atunci când creanţa este asupra unei persoane care nu este un rezident al statului solicitant, paragraful 1 se va aplica numai atunci când creanţa nu mai poate fi contestată, dacă nu se convine altfel de către părţile implicate.

3. Obligaţia de a acorda asistenţă în recuperarea creanţelor fiscale în legătură cu o persoană decedată sau cu averea acesteia este limitată la valoarea averii sau a proprietăţii dobândite de fiecare beneficiar al averii şi este condiţionată de recuperarea creanţei fie din avere, fie de la beneficiarii acesteia.

Articolul 12

Măsuri de conservare

La solicitarea statului solicitant, statul solicitat va lua, în vederea recuperării unei sume de impozit, măsuri de conservare, chiar dacă creanţa este contestată sau nu constituie încă obiectul unui instrument care constituie titlu executoriu.

Articolul 13

Documente care însoţesc solicitarea

1. Solicitarea de asistenţă administrativă în baza acestei secţiuni va fi însoţită de:

a. o declaraţie din care să reiasă că respectiva creanţă fiscală se referă la un impozit care intră sub incidenţa Convenţiei şi că, în cazul recuperării, creanţa fiscală nu este sau nu poate fi contestată, în conformitate cu paragraful 2 al articolului 11;

b. o copie oficială a instrumentului care constituie titlu executoriu în statul solicitant; şi

c. orice alt document necesar recuperării sau adoptării măsurilor de conservare.

2. Instrumentul care constituie titlu executoriu în statul solicitant, atunci când este cazul şi în conformitate cu prevederile în vigoare în statul solicitat, va fi acceptat, va fi recunoscut, va fi completat sau va fi înlocuit cât mai curând posibil după data primirii solicitării de asistenţă de un instrument ce permite executarea în cel din urmă stat.

Articolul 14

Termene

1. Problemele referitoare la orice termen dincolo de care o creanţă fiscală nu poate fi executată vor fi guvernate de legislaţia statului solicitant. Solicitarea de asistenţă va oferi detalii în legătură cu acel termen.

2. Acţiunile de recuperare întreprinse de statul solicitat ca urmare a unei solicitări de asistenţă care, conform legislaţiei acelui stat, ar avea ca efect suspendarea sau întreruperea perioadei menţionate în paragraful 1, vor avea acelaşi efect şi în conformitate cu legislaţia statului solicitant. Statul solicitat va informa statul solicitant în legătură cu acţiunile astfel întreprinse.

3. În orice caz, statul solicitat nu are obligaţia de a da curs unei solicitări de asistenţă transmisă după o perioadă de 15 ani de la data instrumentului iniţial care constituie titlu executoriu.

Articolul 15

Prioritate

Creanţa fiscală pentru recuperarea căreia se acordă asistenţă nu va beneficia în statul solicitat de nicio prioritate acordată în mod special creanţelor fiscale ale acelui stat, chiar dacă procedura de recuperare utilizată este cea aplicabilă propriilor sale creanţe fiscale.

Articolul 16

Amânarea plăţii

Statul solicitat poate permite amânarea plăţii sau plata în rate dacă legislaţia sau practica sa administrativă îi permit să facă acest lucru în situaţii similare, dar va informa mai întâi statul solicitant.

Articolul 17

Transmiterea de documente

1. La solicitarea statului solicitant, statul solicitat va pune la dispoziţia destinatarului documente, inclusiv cele care au legătură cu deciziile judiciare, care provin din statul solicitant şi care au legătură cu un impozit care intră sub incidenţa prezentei convenţii.

2. Statul solicitat va transmite documentele:

a. printr-o metodă prevăzută de legislaţia sa internă pentru transmiterea de documente având o natură în esenţă similară;

b. în măsura în care este posibil, printr-o anumită metodă solicitată de statul solicitant sau prin metoda cea mai apropiată de o astfel de metodă disponibilă în baza propriei sale legislaţii.

3. O parte poate transmite direct prin poştă documente referitoare la o persoană aflată pe teritoriul unei alte părţi.

4. Nicio prevedere a prezentei convenţii nu va fi interpretată ca având drept efect anularea oricărei transmiteri de documente de către o parte în conformitate cu legislaţia sa.

5. Atunci când un document este transmis în conformitate cu acest articol, el nu trebuie să fie însoţit de o traducere. Totuşi, atunci când există convingerea că destinatarul nu poate înţelege limba în care este redactat documentul, statul solicitat va face demersuri pentru a-l traduce sau va întocmi un rezumat în limba sa oficială sau într-una din limbile sale oficiale. În mod alternativ, acesta poate solicita statului solicitant fie să traducă documentul, fie ca acesta să fie însoţit de un rezumat întocmit într-una din limbile oficiale ale statului solicitat, ale Consiliului Europei sau ale OCDE.

Capitolul IV

Articolul 18

Informaţii care vor fi furnizate de statul solicitant

1. O solicitare de asistenţă va indica, atunci când este cazul:

a. autoritatea sau agenţia care a iniţiat solicitarea făcută de autoritatea competentă;

b. numele, adresa şi orice alte date care să ajute la identificarea persoanei în legătură cu care se face solicitarea;

c. în cazul unei solicitări de informaţii, forma în care statul solicitant doreşte să îi fie furnizate informaţiile pentru a răspunde nevoilor sale;

d. în cazul unei solicitări de asistenţă la recuperare sau a unor măsuri de conservare, natura creanţei fiscale, componentele creanţei fiscale şi activele din care poate fi recuperată creanţa fiscală;

e. în cazul unei solicitări pentru transmiterea de documente, natura şi obiectul documentului care va fi transmis;

f. măsura în care aceasta este în conformitate cu legislaţia şi practica administrativă a statului solicitant şi măsura în care aceasta este în conformitate cu cerinţele impuse de articolul 19.

2. Pe măsură ce îi sunt aduse la cunoştinţă orice alte informaţii care sunt relevante pentru solicitarea de asistenţă, statul solicitant le va transmite statului solicitat.

Articolul 19

Posibilitatea de a refuza o solicitare

Statul solicitat nu va fi obligat să răspundă unei solicitări dacă statul solicitant nu a folosit toate mijloacele care îi stau la dispoziţie pe teritoriul său, cu excepţia situaţiei în care recurgerea la astfel de mijloace ar conduce la o dificultate disproporţionată.

Articolul 20

Răspunsul la solicitarea de asistenţă

1. Dacă solicitarea de asistenţă este conformă, statul solicitat va informa cât mai curând posibil statul solicitant cu privire la acţiunile întreprinse şi rezultatul asistenţei.

2. Dacă solicitarea este refuzată, statul solicitat va informa cât mai curând posibil statul solicitant despre această decizie şi motivele acesteia.

3. Dacă, în legătură cu o solicitare de informaţii, statul solicitant a menţionat forma în care doreşte să îi fie furnizate informaţiile şi statul solicitat este în măsură să facă acest lucru, statul solicitat va furniza informaţiile în forma solicitată.

Articolul 21

Protecţia persoanelor şi limitele obligaţiei de a acorda asistenţă

1. Nicio prevedere a prezentei convenţii nu va afecta drepturile şi garanţiile asigurate persoanelor de legislaţia sau practica administrativă a statului solicitat.

2. Cu excepţia articolului 14, prevederile prezentei convenţii nu vor fi interpretate ca impunând statului solicitat obligaţia:

a. de a lua măsuri care derogă de la propria legislaţie sau de la practica sa administrativă ori de la legislaţia sau practica administrativă a statului solicitant;

b. de a lua măsuri pe care le consideră contrare ordinii publice sau intereselor sale fundamentale;

c. de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza propriei legislaţii sau practicii sale administrative ori în baza legislaţiei statului solicitant sau a practicii administrative a acestuia;

d. de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice sau intereselor sale fundamentale;

e. de a acorda asistenţă administrativă dacă şi în măsura în care acesta consideră că impozitarea din statul solicitant contravine principiilor de impozitare general acceptate sau prevederilor unei convenţii de evitare a dublei impuneri sau oricărei altei convenţii pe care statul solicitat a încheiat-o cu statul solicitant;

f. de a acorda asistenţă dacă aplicarea prezentei convenţii ar conduce la discriminare între un naţional al statului solicitat şi naţionalii statului solicitant, în aceleaşi circumstanţe.

Articolul 22

Caracterul secret

1. Orice informaţii obţinute de o parte în baza prezentei convenţii vor fi tratate ca fiind secrete în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute în baza legislaţiei interne a acelei părţi sau în baza condiţiilor privind caracterul secret aplicabile în partea care furnizează informaţiile, dacă astfel de condiţii sunt mai restrictive.

2. Astfel de informaţii vor fi, în orice caz, dezvăluite numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organismelor administrative sau de supraveghere) însărcinate cu stabilirea, încasarea, recuperarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele acelei părţi. Numai persoanele sau autorităţile menţionate mai sus pot utiliza informaţiile şi atunci numai în astfel de scopuri. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, acestea pot dezvălui informaţiile în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare care se referă la astfel de impozite, cu condiţia de a obţine în prealabil o autorizare de la autoritatea competentă a părţii care furnizează informaţiile. Totuşi, oricare două sau mai multe părţi pot conveni de comun acord să renunţe la condiţia autorizării prealabile.

3. Dacă o parte a formulat o rezervă în conformitate cu subparagraful a al paragrafului 1 din articolul 30, orice altă parte care obţine informaţii de la acea parte nu va folosi aceste informaţii în scopuri legate de un impozit inclus în categoria care face obiectul rezervei. În mod similar, partea care a formulat o astfel de rezervă nu va folosi informaţiile obţinute în baza prezentei convenţii în scopuri legate de un impozit inclus în categoria care face obiectul rezervei.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3, informaţiile primite de o parte pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în astfel de alte scopuri în baza legislaţiei părţii care furnizează informaţiile şi când autoritatea competentă a acelei părţi autorizează o astfel de folosire. Informaţiile furnizate de o parte unei alte părţi pot fi transmise de aceasta din urmă unei terţe părţi, cu condiţia de a obţine în prealabil o autorizare de la autoritatea competentă a primei părţi menţionate.

Articolul 23

Proceduri

1. Procedurile care se referă la măsuri luate în baza prezentei convenţii de către statul solicitat vor fi efectuate numai la autorităţile abilitate ale acelui stat.

2. Procedurile care se referă la măsuri luate în baza prezentei convenţii de către statul solicitant, în special cele care, în domeniul recuperării, se referă la existenţa sau suma creanţei fiscale sau la instrumentul care constituie titlul său executoriu, vor fi efectuate numai la autorităţile abilitate ale acelui stat. Dacă se efectuează astfel de proceduri, statul solicitant va informa statul solicitat, care va suspenda procedura până la pronunţarea deciziei autorităţii în cauză. Totuşi, statul solicitat va lua, la cererea statului solicitant, măsuri de conservare pentru a asigura recuperarea. Statul solicitat poate fi de asemenea informat despre astfel de proceduri de către orice persoană interesată. După primirea unor astfel de informaţii, statul solicitat se va consulta în legătură cu această situaţie, dacă este necesar, cu Statul solicitant.

3. În situaţia în care a fost luată o decizie finală în cadrul procedurilor, statul solicitat sau statul solicitant, după caz, va informa celălalt stat în legătură cu decizia şi implicaţiile pe care aceasta le are pentru solicitarea de asistenţă.

Capitolul V

Articolul 24

Aplicarea Convenţiei

1. Părţile vor comunică între ele în scopul aplicării prezentei convenţii prin intermediul autorităţilor lor competente. Autorităţile competente pot comunică în mod direct în acest scop şi pot autoriza autorităţile subordonate să acţioneze în numele lor. Autorităţile competente a două sau mai multe părţi pot conveni de comun acord asupra modului de aplicare a Convenţiei între ele.

2. Atunci când statul solicitat consideră că aplicarea prezentei convenţii într-un anumit caz ar avea consecinţe serioase şi nedorite, autorităţile competente ale statului solicitat şi ale celui solicitant se vor consulta reciproc şi vor depune eforturi să rezolve situaţia de comun acord.

3. Un organism coordonator format din reprezentanţii autorităţilor competente ale părţilor va monitoriza sub egida OCDE aplicarea şi evoluţia prezentei convenţii. În acest scop, organismul coordonator va recomanda orice acţiune care ar putea contribui la realizarea scopurilor generale ale Convenţiei. Acesta va acţiona în special ca un forum pentru studierea noilor metode şi proceduri de dezvoltare a cooperării internaţionale în domeniul fiscal şi atunci când este cazul poate recomanda revizuiri sau amendamente la Convenţie. Statele care au semnat, dar care nu au ratificat, nu au acceptat sau nu au aprobat încă Convenţia, au dreptul de a fi reprezentate la reuniunile organismului coordonator ca observatori.

4. O parte poate solicita organismului coordonator să furnizeze puncte de vedere cu privire la interpretarea prevederilor Convenţiei.

5. Atunci când între două sau mai multe părţi apar dificultăţi sau dubii cu privire la aplicarea sau interpretarea Convenţiei, autorităţile competente ale acelor părţi vor depune eforturi să rezolve problema de comun acord. Acordul părţilor va fi comunicat organismului coordonator.

6. Secretarul general al OCDE va informa părţile şi statele semnatare care încă nu au ratificat, nu au acceptat sau nu au aprobat Convenţia despre punctele de vedere exprimate de organismul coordonator conform prevederilor paragrafului 4 de mai sus şi despre înţelegerile amiabile la care s-a ajuns conform paragrafului 5 de mai sus.

Articolul 25

Limba

Solicitările de asistenţă şi răspunsurile la acestea vor fi redactate într-una din limbile oficiale ale OCDE şi ale Consiliului Europei sau în orice altă limbă agreată bilateral de către statele contractante în cauză.

Articolul 26

Cheltuieli

Cu excepţia altor înţelegeri convenite bilateral de către părţile în cauză:

a. cheltuielile obişnuite ocazionate de acordarea asistenţei vor fi suportate de statul solicitat;

b. cheltuielile extraordinare ocazionate de acordarea asistenţei vor fi suportate de statul solicitant.

Capitolul VI

Articolul 27

Alte acorduri sau aranjamente internaţionale

1. Posibilităţile de asistenţă prevăzute de prezenta convenţie nu limitează şi nici nu sunt limitate de cele incluse în acorduri internaţionale existente sau viitoare sau de alte aranjamente între părţile în cauză sau de alte instrumente care se referă la cooperarea în domeniul fiscal.

2. Prin derogare de la reglementările prezentei convenţii, acele părţi care sunt membre ale Comunităţii Economice Europene vor aplica în relaţiile lor reciproce reglementările comune în vigoare în acea comunitate.

Articolul 28

Semnarea şi intrarea în vigoare a Convenţiei

1. Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi ţărilor membre ale OCDE. Aceasta se supune ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la unul dintre depozitari.

2. Prezenta convenţie va intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state şi-au exprimat acordul de a aplica Convenţia, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.

3. În ceea ce priveşte orice stat membru al Consiliului Europei sau orice ţară membră a OCDE care îşi exprimă ulterior consimţământul de a o aplica, Convenţia va intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care a fost depus instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 29

Aplicarea teritorială a Convenţiei

1. Fiecare stat poate să specifice, la momentul semnării sau atunci când depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare, teritoriul sau teritoriile pentru care se va aplica prezenta convenţie.

2. Orice stat poate, la orice dată ulterioară, să extindă, printr-o declaraţie adresată unuia dintre depozitari, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Pentru un astfel de teritoriu, Convenţia va intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii unei astfel de declaraţii de către depozitar.

3. Orice declaraţie făcută în baza oricăruia dintre cele două paragrafe anterioare poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu menţionat într-o astfel de declaraţie, printr-o notificare adresată unuia dintre depozitari. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii unei astfel de notificări de către depozitar.

Articolul 30

Rezerve

1. Orice stat poate să declare, la momentul semnării sau atunci când depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare sau la orice dată ulterioară, faptul că îşi rezervă dreptul:

a. de a nu acorda nicio formă de asistenţă în legătură cu impozitele altor părţi din oricare dintre categoriile enumerate la subparagraful b al paragrafului 1 de la articolul 2, cu condiţia să nu fi inclus niciun impozit intern din acea categorie în anexa A a Convenţiei;

b. de a nu acorda asistenţă în recuperarea oricărei creanţe fiscale sau în recuperarea unei amenzi administrative pentru toate impozitele sau numai pentru impozitele încadrate într-una sau mai multe dintre categoriile enumerate la paragraful 1 al articolului 2;

c. de a nu acorda asistenţă în legătură cu orice creanţă fiscală care există la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acel stat sau, atunci când a fost formulată anterior o rezervă conform subparagrafului a sau b de mai sus, la data retragerii unei astfel de rezerve în legătură cu impozitele din categoria respectivă;

d. de a nu acorda asistenţă în transmiterea de documente pentru toate impozitele sau numai pentru impozitele încadrate într-una sau mai multe dintre categoriile enumerate la paragraful 1 al articolului 2;

e. de a nu permite transmiterea de documente prin poştă, aşa cum se prevede la paragraful 3 al articolului 17.

2. Nu se pot face alte rezerve.

3. După intrarea în vigoare a Convenţiei pentru o parte, acea parte poate formula una sau mai multe dintre rezervele enumerate la paragraful 1, pe care nu le-a formulat la momentul ratificării, acceptării sau aprobării. Astfel de rezerve vor intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii rezervei de către unul dintre depozitari.

4. Orice parte care a formulat o rezervă în baza paragrafelor 1 şi 3 poate să o retragă în totalitate sau parţial prin intermediul unei notificări adresate unuia dintre depozitari. Retragerea va produce efecte la data primirii unei astfel de notificări de către depozitarul în cauză.

5. O parte care a formulat o rezervă în legătură cu o prevedere din prezenta convenţie nu poate să solicite aplicarea acelei prevederi de către orice altă parte; totuşi, aceasta poate să solicite, dacă rezerva sa este parţială, aplicarea acelei prevederi în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.

Articolul 31

Denunţarea

1. Orice parte poate denunţa în orice moment prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate unuia dintre depozitari.

2. Denunţarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către depozitar.

3. Orice parte care denunţă Convenţia va continua să aplice prevederile articolului 22 atât timp cât aceasta are în posesia sa orice documente sau informaţii obţinute în baza Convenţiei.

Articolul 32

Depozitarii şi funcţiile lor

1. Depozitarul cu care s-a realizat o acţiune, o notificare sau o comunicare va informa statele membre ale Consiliului Europei şi ţările membre ale OCDE în legătură cu:

a. orice semnare;

b. depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;

c. orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile articolelor 28 şi 29;

d. orice declaraţie făcută în baza prevederilor paragrafului 3 al articolului 4 sau ale paragrafului 3 al articolului 9 şi retragerea oricărei astfel de declaraţii;

e. orice rezervă exprimată în baza prevederilor articolului 30 şi retragerea oricărei rezerve efectuate în temeiul prevederilor paragrafului 4 al articolului 30;

f. orice notificare primită în baza prevederilor paragrafului 3 sau 4 al articolului 2, paragrafului 3 al articolului 3, articolului 29 sau paragrafului 1 al articolului 31;

g. orice altă acţiune, notificare sau comunicare care se referă la prezenta convenţie.

2. Depozitarul care primeşte o comunicare sau care face o notificare în conformitate cu prevederile paragrafului 1 îl va informa pe celălalt depozitar despre aceasta.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat Convenţia.

Semnată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, în două exemplare, dintre care unul va fi depus în arhivele Consiliului Europei şi celălalt în arhivele OCDE. Secretarii generali ai Consiliului Europei şi OCDE vor transmite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi ţărilor membre ale OCDE.

__________