LEGE nr. 172 din 2 octombrie 1998

privind ratificarea Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997

EMITENT

PARLAMENTUL

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul UNIC

Se ratifica Convenţia cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 sub egida Consiliului Europei şi UNESCO.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN DUMITRESCU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PAULA IVANESCU

CONSILIUL EUROPEI

UNESCO

CONVENŢIE

cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei*)

Lisabona, 1997

------------

Părţile la prezenta convenţie,

constiente de faptul ca dreptul la educaţie reprezintă un drept al omului, iar învăţământul superior, contribuind la progresul şi inflorirea cunoaşterii, reprezintă un imens bun cultural şi ştiinţific atât pentru indivizi, cat şi pentru societate,

considerând ca învăţământul superior trebuie să joace un rol vital în promovarea păcii, înţelegerii reciproce şi tolerantei, precum şi în faurirea încrederii reciproce între oameni şi popoare,

considerând ca marea diversitate de sisteme educative din statele din regiunea Europei reflecta deosebirile culturale, sociale, politice, filozofice, religioase şi economice, un bun de preţ ce trebuie pe deplin respectat,

dorind să ofere popoarelor acestor state posibilitatea de a beneficia pe deplin de aceasta diversitate prin facilitarea accesului locuitorilor fiecărui stat şi al studenţilor instituţiilor de învăţământ ale fiecărei părţi la resursele educative ale celorlalte părţi, inlesnind, în special, eforturile acestora de a-şi continua instructia sau de a-şi încheia perioadele de studii în instituţiile de învăţământ superior ale celorlalte părţi,

considerând ca recunoaşterea studiilor, certificatelor, diplomelor şi a gradelor, obţinute în alta ţara din regiunea Europei, reprezintă un pas important în promovarea schimburilor academice dintre părţi,

acordând o mare importanţa principiului autonomiei instituţionale şi fiind constiente de nevoia de a menţine şi de a proteja acest principiu,

convinse ca recunoaşterea corecta a atestarilor reprezintă un element esenţial al dreptului la educaţie, precum şi o răspundere a societăţii,

având în vedere convenţiile Consiliului Europei şi UNESCO privitoare la recunoaşterea titlurilor universitare în Europa:

- Convenţia europeană privind echivalarea diplomelor care permit accesul în instituţii universitare (ETS 15, 1953), precum şi Protocolul la aceasta (ETS 49, 1964);

- Convenţia europeană privind echivalarea perioadelor de studii universitare (ETS 21, 1956);

- Convenţia europeană privind recunoaşterea academica a calificarilor universitare (ETS 32, 1959);

- Convenţia privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învăţământ superior în statele din regiunea Europei (1979);

- Convenţia europeană cu privire la echivalarea generală a perioadelor de studii universitare (ETS 138, 1990),

având în vedere, de asemenea, Convenţia internationala cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor din învăţământul superior din statele arabe şi europene vecine cu Marea Mediterana (1976), adoptată în cadrul UNESCO, care acoperă, parţial, recunoaşterea academica în Europa,

constiente de faptul ca şi prezenta convenţie trebuie luată în considerare în contextul convenţiilor UNESCO şi al Recomandarii internaţionale care priveşte alte regiuni ale lumii, precum şi de nevoia de a îmbunătăţi schimbul de informaţii între aceste regiuni,

constiente de schimbările importante care au avut loc în învăţământul superior din regiunea Europei după adoptarea acestor convenţii, ce au determinat o mare diversitate atât în cadrul sistemelor naţionale de învăţământ superior, cat şi între acestea, precum şi de necesitatea adaptării instrumentelor şi practicilor juridice astfel încât sa reflecte aceste evolutii noi,

constiente de necesitatea gasirii unor soluţii comune la problemele concrete de recunoaştere în statele din regiunea Europei,

constiente de necesitatea îmbunătăţirii procedurilor curente de recunoaştere, care trebuie să devină mai transparente şi mai bine adaptate la stadiul actual al învăţământului superior din statele din regiunea Europei,

increzatoare în efectul benefic al unei convenţii elaborate şi adoptate sub auspiciile Consiliului Europei şi UNESCO, care să ofere un suport pentru evoluţia viitoare a procedurilor privind recunoaşterea din regiunea Europei,

constiente de importanţa creării unor mecanisme permanente de implementare, menite să asigure punerea în aplicare a principiilor şi prevederilor prezentei convenţii,

au hotărât după cum urmează:

Articolul 1

În cadrul prezentei convenţii termenii enumerati vor avea următorul înţeles:

* accesul (la învăţământul superior) - dreptul candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de a se înscrie şi de a susţine examen de admitere;

* admiterea (în instituţii şi programe de învăţământ superior) - acţiunea sau sistemul prin care se permite candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de a-şi continua studiile în învăţământul superior în anumite instituţii şi/sau în cadrul anumitor programe;

* evaluarea (instituţiilor sau programelor) - procesul de stabilire a calităţii educative a unei instituţii sau a unui program de învăţământ superior;

* evaluarea (atestatelor individuale) - aprecierea sau evaluarea în scris, de către un organism competent, a atestatelor obţinute de o persoană în străinătate;

* autoritatea competentă pentru efectuarea recunoaşterii - organism desemnat oficial sa ia decizii definitive în probleme privind recunoaşterea atestatelor obţinute în străinătate;

* învăţământ superior - toate tipurile de cicluri de studii sau seturi de cicluri de studii, formare profesională sau de pregătire pentru cercetare de nivel postliceal, care sunt recunoscute de autorităţile competente ale unei părţi ca făcând parte din sistemul sau de învăţământ superior;

* instituţie de învăţământ superior - instituţie care asigura studii de nivel universitar, recunoscută de autoritatea competentă a unei părţi ca aparţinând sistemului sau de învăţământ superior;

* program de învăţământ superior - un ciclu de studii, recunoscut de autoritatea competentă a unei părţi ca făcând parte din sistemul sau de învăţământ superior, la terminarea căruia absolventului i se conferă un atestat de studii superioare;

* perioada de studii - orice componenta a unui program de învăţământ superior, care a fost evaluată şi dovedită prin acte şi care, deşi nu reprezintă un program de studiu complet, oferă posibilitatea dobândirii unor cunoştinţe şi a unei calificări.

Atestate:

A. Atestat universitar - orice grad, diploma sau alt tip de certificat, eliberat de o autoritate competentă, care atesta încheierea cu succes a unui program de învăţământ superior.

B. Atestate care permit accesul în învăţământul superior - orice diploma sau alt tip de certificat, eliberat de o autoritate competentă, care atesta încheierea cu succes a unui program de învăţământ şi care da dreptul posesorului sau de a fi examinat pentru admiterea în învăţământul superior (conform definitiei privind accesul).

C. Recunoaşterea - recunoaşterea oficială de către o autoritate competentă a valorii unui atestat eliberat de o instituţie de învăţământ străină, în scopul de a permite accesul la activităţi educative şi/sau la ocuparea unui loc de muncă.

Cerinţe:

A. Cerinţe generale - condiţiile care trebuie îndeplinite, în toate cazurile, pentru a avea acces la învăţământul superior sau la un anumit nivel al acestuia ori pentru a dobândi un atestat de învăţământ superior de un anumit nivel.

B. Cerinţe speciale - condiţiile care trebuie îndeplinite, pe lângă cerinţele generale, pentru a fi admis la un anumit program de învăţământ superior sau pentru a dobândi un anumit atestat de învăţământ superior într-un domeniu de studiu specific.

Articolul 2.1

1. În cazul în care autorităţile centrale ale unei părţi sunt împuternicite să efectueze recunoaşterea, acea parte va fi obligată să respecte prevederile prezentei convenţii şi sa ia măsurile necesare pentru a asigura punerea în practica a acestor prevederi pe teritoriul sau.

În cazul în care este de competenţa unor entităţi ale unei părţi sa hotărască în problemele privind recunoaşterea, partea trebuie să remită unuia dintre depozitarii convenţiei o scurta relatare privind situaţia sau structura sa constituţională, în momentul semnării sau atunci când depune actul de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau oricând după aceea. Într-o astfel de situaţie, autorităţile împuternicite ale entitatilor părţii, desemnate să se ocupe de asemenea cazuri, trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare, pe teritoriul lor, a prevederilor prezentei convenţii.

2. În cazul în care este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior sau a altor entităţi sa hotărască în probleme de recunoaştere, fiecare parte, în conformitate cu situaţia sau structura sa constituţională, va transmite textul prezentei convenţii acestor instituţii sau entităţi şi va face tot ceea ce este posibil pentru a incuraja primirea sa favorabilă şi aplicarea prevederilor sale.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol se vor aplica, mutatis mutandis, obligaţiilor care revin părţilor în conformitate cu articolele următoare ale prezentei convenţii.

Articolul 2.2

În momentul în care semnează sau atunci când depun actul de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau oricând după aceea, fiecare stat, Vaticanul sau Comunitatea Europeană va informa pe oricare dintre depozitarii prezentei convenţii cu privire la autorităţile care sunt competente sa ia diferite hotărâri privind cazurile de recunoaştere.

Articolul 2.3

Nici una dintre prevederile prezentei convenţii nu va putea aduce atingere oricărei alte prevederi mai favorabile privind recunoaşterea atestatelor eliberate într-una dintre părţi, conţinute în/sau izvorâte dintr-un tratat existent sau viitor la care orice semnatara a prezentei convenţii este/sau va deveni parte.

Articolul 3.1

1. Deţinătorilor de atestate eliberate de una dintre părţi li se asigura accesul, pe baza unei cereri adresate instituţiei competente, la evaluarea acestor atestate.

2. Nu se va face nici o discriminare între candidaţi pe motiv de sex, rasa, culoare, invaliditate, limba, religie, opinii politice sau de alt gen, origine naţionala, etnică ori socială, asociere cu o minoritate naţionala, proprietate, descendenta sau alt statut ori din alte cauze ce nu au legătură cu valoarea atestatului care urmează a fi recunoscut. În scopul asigurării acestui drept, fiecare parte se obliga sa ia măsurile necesare ca evaluarea unei cereri de recunoaştere a atestatelor să se facă doar pe baza cunoştinţelor şi a calificării dobândite.

Articolul 3.2

Fiecare parte va lua măsurile necesare ca procedeele şi criteriile folosite în evaluarea şi recunoaşterea atestatelor să fie transparente, unitare şi corecte.

Articolul 3.3

1. Hotărârile privind recunoaşterea vor fi luate pe baza unor informaţii adecvate privind atestatele pentru care este solicitată recunoaşterea.

2. Răspunderea pentru furnizarea de informaţii adecvate revine în primul rând solicitantului, care va oferi cu buna-credinţa aceste informaţii.

3. În pofida răspunderii pe care o are solicitantul, instituţiile care au eliberat atestatele respective au obligaţia de a furniza, la cererea acestuia şi în limite rezonabile, informaţii esenţiale pentru a fi folosite de deţinătorul atestatului sau de către instituţia ori autorităţile competente ale tarii în care se solicita recunoaşterea.

4. Părţile vor instrui sau vor incuraja, după cum va fi necesar, toate instituţiile de învăţământ din sistemul lor educativ sa satisfacă orice cerere rezonabila de informaţii necesare pentru evaluarea atestatelor obţinute la instituţiile respective.

5. Responsabilitatea pentru demonstrarea faptului ca o cerere nu îndeplineşte cerinţele esenţiale revine instituţiei care face evaluarea.

Articolul 3.4

Fiecare parte trebuie să se asigure, în scopul facilitării recunoaşterii atestatelor, ca au fost oferite informaţii adecvate şi corecte privind propriul sau sistem de învăţământ.

Articolul 3.5

Hotărârile privind recunoaşterea vor fi luate într-un interval de timp rezonabil, specificat anterior de autorităţile împuternicite să efectueze recunoaşterea şi calculat din momentul în care s-au oferit toate informaţiile privitoare la cazul respectiv. Dacă recunoaşterea nu este posibila, se vor specifică motivele refuzului, dându-se informaţii privind măsurile pe care le poate lua solicitantul pentru a obţine mai târziu recunoaşterea. Dacă nu se efectuează recunoaşterea sau nu se ia nici un fel de hotărâre, solicitantul va putea face o revenire într-un interval rezonabil de timp.

Articolul 4.1

Fiecare parte va recunoaşte atestatele eliberate de către celelalte părţi, care îndeplinesc cerinţele generale pentru accesul în învăţământul superior din acele părţi, în scopul de a permite accesul la programele aparţinând sistemului sau de învăţământ superior, cu condiţia sa nu existe diferenţe substanţiale dovedite între cerinţele generale de acces din partea în care atestatul a fost obţinut şi partea în care este solicitată recunoaşterea.

Articolul 4.2

1. În mod asemănător, va fi suficient pentru o parte să permită deţinătorului unui atestat eliberat de una dintre celelalte părţi să obţină o evaluare a acelui atestat, la cererea deţinătorului.

2. Prevederile art. IV.1 se vor aplica, mutatis mutandis, într-un asemenea caz.

Articolul 4.3

În cazul în care un atestat permite accesul numai la anumite tipuri de instituţii sau programe de învăţământ superior din partea în care a fost obţinut atestatul, fiecare dintre celelalte părţi va permite deţinătorilor unor asemenea atestate accesul la programele similare din instituţiile aparţinând sistemelor lor de învăţământ superior, cu condiţia sa nu existe diferenţe substanţiale dovedite între cerinţele de acces din partea în care a fost obţinut atestatul şi partea în care este solicitată recunoaşterea acestuia.

Articolul 4.4

În cazul în care admiterea la anumite programe de învăţământ superior depinde de îndeplinirea unor cerinţe speciale, pe lângă cele de ordin general, autorităţile împuternicite ale părţii interesate pot impune aceleaşi cerinţe suplimentare deţinătorilor de atestate obţinute în alte părţi sau pot evalua dacă solicitanţii care deţin atestate obţinute în alte părţi îndeplinesc cerinţele echivalente.

Articolul 4.5

În cazul în care în partea în care a fost obţinut un certificat de absolvire a şcolii, acesta va permite accesul la învăţământul superior numai în combinaţie cu examene de atestare suplimentare, celelalte părţi pot condiţiona accesul de îndeplinirea acestor cerinţe sau pot oferi o alternativa pentru îndeplinirea unor astfel de cerinţe suplimentare în cadrul propriilor sisteme de educaţie. Orice stat, Vaticanul sau Comunitatea Europeană poate, fie în momentul în care semnează sau depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fie oricând după aceea, sa informeze pe oricare dintre depozitarii prezentei convenţii ca se prevalează de prevederile prezentului articol, nominalizand părţile faţă de care doresc să aplice acest articol, precum şi motivele pentru care fac aceasta.

Articolul 4.6

Fără a aduce vreun prejudiciu prevederilor art. IV.1-IV.5, admiterea într-o anumită instituţie de învăţământ superior sau la un anumit program din cadrul unei asemenea instituţii poate fi restrictiva sau selectiva. În cazul în care admiterea într-o instituţie şi/sau un program de învăţământ superior este selectiva, procedurile de admitere vor fi stabilite astfel încât sa garanteze ca evaluarea atestatelor străine este efectuată în conformitate cu principiile de corectitudine şi nediscriminare descrise în secţiunea a III-a.

Articolul 4.7

Fără a aduce vreun prejudiciu prevederilor art. IV.1-IV.5, admiterea într-o anumită instituţie de învăţământ superior poate fi condiţionată de dovedirea de către solicitant a faptului ca stapaneste limba sau limbile folosite în procesul de instruire din acea instituţie sau alte limbi anume desemnate.

Articolul 4.8

În părţile în care accesul la învăţământul superior are loc pe baza unor atestate netraditionale, atestatele similare obţinute în alte părţi vor fi evaluate ca şi atestatele netraditionale obţinute în partea în care se solicita recunoaşterea.

Articolul 4.9

În scopul admiterii la programele de învăţământ superior, fiecare parte poate condiţiona recunoaşterea atestatelor eliberate de instituţiile de învăţământ străine care funcţionează pe teritoriul sau de anumite cerinţe ale legislaţiei naţionale sau de anumite înţelegeri stabilite de comun acord cu partea de origine a unor asemenea instituţii.

Articolul 5.1

Fiecare parte va recunoaşte perioadele de studii încheiate în cadrul unui program de învăţământ superior dintr-o altă parte. Aceasta recunoaştere va cuprinde acele perioade de studii efectuate în vederea încheierii unui program de învăţământ superior în partea în care este solicitată recunoaşterea, cu condiţia sa nu existe diferenţe considerabile dovedite între perioadele de studii încheiate în altă parte şi partea de program de învăţământ superior pe care ar înlocui-o în partea în care este solicitată recunoaşterea.

Articolul 5.2

În acelaşi mod, va fi suficient ca o parte să permită unei persoane, care a încheiat o perioadă de studii în cadrul unui program de învăţământ superior într-o altă parte, să obţină evaluarea acelei perioade de studii (la cererea persoanei interesate). În acest caz, prevederile art. V.1 se vor aplica mutatis mutandis.

Articolul 5.3

Fiecare parte va facilita recunoaşterea perioadelor de studii, în special atunci când:

Articolul 6.1

În măsura în care o hotărâre privind recunoaşterea se ia pe baza cunoştinţelor şi a deprinderilor certificate prin atestatul de învăţământ superior, fiecare parte va recunoaşte atestatele de învăţământ superior acordate de altă parte, cu condiţia sa nu existe diferenţe considerabile dovedite între atestatul a cărui recunoaştere se solicita şi atestatul corespunzător din partea în care se solicita recunoaşterea.

Articolul 6.2

În mod asemănător, va fi suficient ca o parte să permită deţinătorului unui atestat de învăţământ superior, eliberat într-una dintre părţi, obţinerea evaluării acelui atestat, la cererea deţinătorului. În acest caz, prevederile art. VI.1 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 6.3

Recunoaşterea într-o parte a unui atestat de învăţământ superior eliberat într-o altă parte va determina:

Articolul 6.4

Evaluarea de către o parte a unui atestat de învăţământ superior eliberat într-o altă parte se poate efectua sub următoarele forme:

Articolul 6.5

Orice parte poate condiţiona recunoaşterea atestatelor de învăţământ superior eliberate de instituţiile de învăţământ străine care funcţionează pe teritoriul sau de anumite cerinţe ale legislaţiei naţionale sau de anumite înţelegeri încheiate cu partea de origine a unor astfel de instituţii.

Articolul 7

Fiecare parte va lua toate măsurile posibile şi corecte în cadrul sistemului sau de învăţământ, în conformitate cu prevederile sale constituţionale, juridice şi de reglementare, pentru a elabora procedurile necesare unei evaluări corecte şi rapide a îndeplinirii de către refugiati, persoane strămutate şi de către persoane aflate în situaţia de refugiat, a cerinţelor esenţiale pentru a avea acces la învăţământul superior, la programe de învăţământ postuniversitar sau la locuri de muncă, chiar dacă atestatele obţinute într-o anumită parte nu pot fi probate cu dovezi.

Articolul 8.1

Fiecare parte este obligată sa furnizeze informaţii corespunzătoare despre orice tip de instituţie aparţinând sistemului sau de învăţământ superior şi despre orice program oferit de aceste instituţii, care să permită autorităţilor împuternicite din celelalte părţi sa stabilească dacă poate fi recunoscută calitatea atestatelor eliberate de aceste instituţii în partea în care este solicitată recunoaşterea. Asemenea informaţii pot cuprinde:

Articolul 8.2

Fiecare parte trebuie să ia măsurile necesare pentru elaborarea, aducerea la zi şi furnizarea următoarelor informaţii:

Articolul 9.1

Pentru a facilita recunoaşterea atestatelor privitoare la învăţământul superior, părţile se angajează să-şi creeze sisteme transparente de prezentare completa a atestatelor obţinute.

Articolul 9.2

1. Constiente de necesitatea unor informaţii relevante, exacte şi actuale, fiecare dintre părţi îşi va crea sau va menţine un centru naţional de informaţii şi va anunta pe unul dintre depozitarii convenţiei despre crearea acestuia sau despre orice schimbare survenită în legătură cu centrul respectiv.

2. În fiecare dintre părţi, centrul naţional de informaţii trebuie:

3. Fiecare centru naţional de informaţii trebuie să aibă la dispoziţia sa mijloacele necesare îndeplinirii sarcinilor sale.

Articolul 9.3

Părţile vor sprijini, prin centrele lor de informaţii sau prin alte mijloace, folosirea de către instituţiile de învăţământ superior ale părţilor a documentului intitulat "UNESCO/Council of Europe Diploma Supplement" sau a oricărui alt document de acest gen.

Articolul 10.1

Următoarele organisme au menirea de a supraveghea, de a promova şi de a facilita punerea în aplicare a prezentei convenţii:

Articolul 10.2

1. Se constituie, din momentul semnării prezentei convenţii, Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, denumit, în continuare, comitetul. Acesta va avea în componenta sa câte un reprezentant din fiecare parte.

2. În aplicarea prezentului articol, termenul parte nu se aplică Comunităţii Europene.

3. La întrunirile comitetului pot participa, ca observatori, statele menţionate la art. XI.1.1 şi Vaticanul, dacă nu sunt părţi la prezenta convenţie, precum şi Comunitatea Europeană şi preşedintele Reţelei ENIC. De asemenea, pot fi invitaţi ca observatori la întrunirile comitetului şi reprezentanţi ai organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, care activează în domeniul recunoaşterii atestatelor în statele din regiunea Europei.

4. Preşedintele Comitetului regional UNESCO pentru aplicarea Convenţiei privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învăţământ superior în statele din regiunea Europei va fi, de asemenea, invitat, ca observator, la întrunirile comitetului.

5. Comitetul va promova şi va supraveghea punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii. În acest scop, el poate adopta, cu votul majorităţii părţilor, recomandări, declaraţii, protocoale şi modele de bune practici pentru îndrumarea autorităţilor împuternicite ale părţilor în activitatea de aplicare a convenţiei, precum şi în analizarea cererilor de recunoaştere a atestatelor din învăţământul superior. Cu toate ca părţile nu sunt obligate prin aceste texte, ele se vor strădui să le aplice, să le facă cunoscute autorităţilor competente şi să le promoveze. Comitetul va ţine seama de opinia reprezentanţilor Reţelei ENIC, înainte de a lua diferite hotărâri.

6. Comitetul va prezenta rapoarte organismelor relevante din cadrul Consiliului Europei şi din cadrul UNESCO.

7. Comitetul va menţine legătură cu comitetele regionale UNESCO pentru aplicarea convenţiilor privind recunoaşterea studiilor, diplomelor şi a titlurilor universitare, adoptate de UNESCO.

8. Majoritatea părţilor va constitui cvorumul.

9. Comitetul va adopta propriile sale reguli de procedura. El se va întruni în sesiuni ordinare cel puţin o dată la 3 ani. Comitetul se va întruni pentru prima data la cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

10. Secretariatul comitetului va fi încredinţat atât secretarului general al Consiliului Europei, cat şi directorului general al UNESCO.

Articolul 10.3

1. Fiecare parte va desemna drept membru al Reţelei europene de centre naţionale de informaţii privind mobilitatea şi recunoaşterea universitară (ENIC), centrul sau naţional de informaţii creat sau menţinut conform art. IX.2. În cazul în care exista sau se creează mai multe centre naţionale de informaţii pe teritoriul unei părţi, conform art. IX.2, toate acestea vor deveni membre ale Reţelei ENIC, dar vor dispune doar de un singur vot.

2. Reţeaua ENIC (în componenta sa limitată la centrele naţionale de informaţii ale părţilor la prezenta convenţie) va sprijini punerea în practica a prevederilor prezentei convenţii de către autorităţile naţionale împuternicite. Reţeaua ENIC se va întruni cel puţin o dată pe an în sesiune plenara. Ea îşi va alege preşedintele şi biroul executiv, în conformitate cu propriile sale atribuţii.

3. Secretariatul Reţelei ENIC va fi încredinţat atât secretarului general al Consiliului Europei, cat şi directorului general al UNESCO.

4. Părţile vor coopera, prin intermediul Reţelei ENIC, cu centrele naţionale de informaţii ale celorlalte părţi, permitandu-le acestora, în special, sa culeagă toate informaţiile care le sunt necesare pentru activităţile care au drept scop recunoaşterea şi mobilitatea universitară.

Articolul 11.1

1. Prezenta convenţie este deschisă spre a fi semnată de către:

care au fost invitate la conferinţa de nivel diplomatic ce a avut drept obiect adoptarea prezentei convenţii.

2. Aceste state, precum şi Vaticanul îşi pot exprima consimţământul prin:

3. Semnarea va avea loc de faţa cu unul dintre depozitari. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la unul dintre depozitari.

Articolul 11.2

Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării termenului de o luna de la exprimarea consimţământului a cinci state de a fi legate prin convenţie, dintre care cel puţin trei state să fie membre ale Consiliului Europei şi/sau ale regiunii europene UNESCO. Pentru fiecare dintre celelalte state, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării termenului de o luna de la data la care şi-au dat consimţământul de a fi legate prin convenţie.

Articolul 11.3

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, orice alt stat, în afară celor definite la art. XI.1, poate cere aderarea la prezenta convenţie. Orice solicitare în acest sens va fi adresată unuia dintre depozitari, care o va transmite statelor contractante cu cel puţin 3 luni înainte de întrunirea Comitetului Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei. Depozitarul va informa despre aceasta Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei şi Biroul executiv al UNESCO.

2. Decizia de a invita un stat care şi-a exprimat dorinţa sa adere la convenţie va fi luată cu o majoritate de două treimi din numărul părţilor.

3. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comunitatea Europeană va putea adera ca urmare a unei solicitări făcute de statele membre, ce va fi adresată unuia dintre depozitari. În acest caz, prevederile art. XI.3.2. nu se aplică.

4. Pentru oricare dintre statele care solicită sa adere sau pentru Comunitatea Europeană, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării termenului de o luna de la depunerea instrumentului de aderare la unul dintre depozitari.

Articolul 11.4

1. Părţile la prezenta convenţie, care sunt şi părţi la una sau la mai multe dintre următoarele convenţii:

- Convenţia europeană privind echivalarea diplomelor care permit accesul în instituţii universitare (ETS 15, 1953), precum şi Protocolul la aceasta (ETS 49, 1964);

- Convenţia europeană privind echivalarea perioadelor de studii universitare (ETS 21, 1956);

- Convenţia europeană privind recunoaşterea academica a calificarilor universitare (ETS 32, 1959);

- Convenţia internationala cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor din învăţământul superior din statele arabe şi europene vecine cu Marea Mediterana (1976);

- Convenţia privind recunoaşterea studiilor şi diplomelor în materie de învăţământ superior în statele din regiunea Europei (1979);

- Convenţia europeană cu privire la echivalarea generală a perioadelor de studii universitare (ETS 138, 1990),

2. Părţile la prezenta convenţie se angajează sa nu devină părţi la nici una dintre convenţiile menţionate la paragraful 1, la care nu sunt deja părţi, cu excepţia Convenţiei internaţionale cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi gradelor din învăţământul superior din statele arabe şi europene vecine cu Marea Mediterana (1976).

Articolul 11.5

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sa specifice teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezenta convenţie.

2. Orice stat poate, la o dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată unuia dintre depozitari, sa extindă aplicarea prezentei convenţii pe orice alt teritoriu specificat în declaraţie. Pentru un astfel de teritoriu, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării termenului de o luna de la data primirii de către depozitar a unei asemenea declaraţii.

3. Orice declaraţie facuta în baza celor două paragrafe anterioare, cu privire la un teritoriu, poate fi retrasă printr-o notificare adresată unuia dintre depozitari. Retragerea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării termenului de la data primirii notificării de către depozitari.

Articolul 11.6

1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie, adresand o notificare unuia dintre depozitari.

2. Denunţarea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar. Asemenea denuntari nu vor afecta însă hotărârile de recunoaştere, luate anterior, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.

3. Încetarea sau suspendarea prezentei convenţii, ca urmare a încălcării de către o parte a unei prevederi esenţiale pentru îndeplinirea scopului sau a obiectului acesteia, trebuie facuta în conformitate cu reglementările internaţionale.

Articolul 11.7

1. Orice stat, Vaticanul sau Comunitatea Europeană poate declara, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îşi rezerva dreptul sa nu aplice, în parte sau în întregime, unul sau mai multe dintre următoarele articole ale prezentei convenţii: art. IV.8, art. V.3, art. VI.3, art. VIII.2 şi art. IX.3. Nici o alta rezerva nu poate fi formulată.

2. Orice parte, care a formulat o rezervă în conformitate cu paragraful precedent, o poate retrage, adresand o notificare unuia dintre depozitari. Retragerea va produce efecte de la data la care depozitarul a primit notificarea.

3. O parte care a formulat o rezervă în legătură cu o prevedere a prezentei convenţii nu poate pretinde unei alte părţi să aplice acea prevedere; în cazul în care restrictia este parţială sau condiţionată, ea poate solicita totuşi aplicarea acelei prevederi în măsura în care a acceptat-o ea însăşi.

Articolul 11.8

1. Proiectele de amendamente la prezenta convenţie pot fi adoptate de către Comitetul Convenţiei cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate de părţi. Orice proiect de amendament, adoptat în acest mod, va fi introdus într-un protocol al prezentei convenţii. Protocolul va specifică modalităţile în care el va intra în vigoare, dar, în orice caz, va necesita consimţământul părţilor care urmează sa adere la el.

2. Nu se admite nici un amendament la secţiunea a III-a a prezentei convenţii, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.

3. Orice propunere de amendamente va fi comunicată unuia dintre depozitari, care o va transmite părţilor cu cel puţin 3 luni înainte de întrunirea comitetului. Depozitarul va informa, de asemenea, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, precum şi Biroul executiv al UNESCO.

Articolul 11.9

1. Secretarul general al Consiliului Europei, precum şi directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura vor fi depozitarii prezentei convenţii.

2. Depozitarul oricărui document, notificare sau comunicare va notifica părţilor la aceasta convenţie, precum şi altor state ale Consiliului Europei şi/sau ale regiunii europene UNESCO despre:

3. Depozitarul care primeşte o comunicare sau care trimite o notificare în legătură cu prevederile prezentei convenţii va informa, imediat, despre acest fapt, celălalt depozitar.

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Lisabona la 11 aprilie 1997, în doua exemplare, în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, cele patru texte fiind egal autentice, dintre care unul va fi depus în arhivele Consiliului Europei, iar celălalt în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. O copie certificată va fi transmisă fiecăruia dintre statele la care se face referire la art. XI.1, precum şi Vaticanului, Comunităţii Europene şi Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite.

-------------