CONVENŢIE din 30 septembrie 1976

între Republica Socialistă România şi Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

Republica Socialistă România şi Republica Austria, în dorinţa de a promova şi de a întări relaţiile economice între cele doua tari pe baza avantajului reciproc, au convenit asupra următoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii:

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecăruia din cele doua state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante sau al subdiviziunilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere, toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe veniturile din retribuţii (salarii), precum şi impozitul asupra creşterii averii.

3. Impozitele actuale asupra cărora se aplică convenţia sînt următoarele:

1. impozitul pe venit;

2. impozitul pe societăţi;

3. taxa asupra tantiemelor;

4. impozitul pe avere;

5. taxa asupra averilor care nu sînt supuse impozitului asupra moştenirii;

6. impozitul asupra meseriilor, inclusiv impozitul asupra sumei salariilor;

7. impozitul funciar;

8. taxa asupra întreprinderilor agricole şi silvice;

9. contribuţiile întreprinderilor agricole şi silvice la fondul de egalizare pentru ajutorarea familiilor;

10. taxa asupra valorii terenurilor virane (denumite în continuare impozit austriac).

1. impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrări de litere, arta şi ştiinţa, din colaborări la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemănătoare:

2. impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

3. impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite în România cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

4. impozitul pe veniturile din activităţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat;

5. impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;

6. impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole (denumite în continuare impozit român).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunică reciproc modificările importante aduse legislaţiei lor fiscale.

Articolul 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere o alta interpretare:

1. în Republica Socialistă România, pe ministrul finanţelor sau pe reprezentantul sau legal autorizat;

2. în Republica Austria, pe ministrul federal al finanţelor.

2. În aplicarea convenţiei de către fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul ce i se atribuie potrivit dreptului statului menţionat care reglementează impozitele făcînd obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidenţă a fiecăruia din statele contractante, cazul se rezolva după regulile ce urmează:

3. Dacă, conform paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este socotită rezidenţă a ambelor state contractante, atunci ea este considerată rezidenţă a statului contractant unde se găseşte conducerii sale efective de afaceri.

Articolul 5

Sediu stabil

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica o baza fixa de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

3. Nu se considera sediu stabil dacă:

4. O persoana activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacă dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercita în mod obişnuit care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

6. Faptul ca o societate rezidenţă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidenţă a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant unde bunurile în discuţie sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile averilor imobile, inventarul viu şi mort al unităţilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sînt atribuibile acestui sediu stabil.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celălalt stat contractant, printr-un sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi exercitat activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi dacă în raportul cu întreprinderea al cărui sediu stabil este ar fi fost pe deplin independenta.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate, separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

8. Prevederile acestui articol se aplică şi veniturilor obţinute de un asociat linistit din participarea sa la o societate linistita (stille Gesellschaft) a dreptului austriac.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective de afaceri a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective de afaceri a unei întreprinderi de navigaţie se afla la bordul unei nave, atunci el este considerat ca aflîndu-se în statul contractant în care se afla portul de baza al navei sau, dacă nu exista un port de baza, în statul contractant în care se afla stabilită persoana care exploatează nava.

3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică în mod corespunzător şi beneficiilor provenind din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o organizaţie internationala de exploatare.

4. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere pot fi impuse numai în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, în afară de cazul în care întreprinderea din celălalt stat îşi desfăşoară acolo activitatea printr-un sediu stabil. În cazul, în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în acest mod se aplică art. 7.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

şi cînd, într-unul sau în celălalt caz, cele doua întreprinderi sînt, în relaţiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidenţă a unui stat contractant către o persoană rezidenţă a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi însă 15% din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau alte drepturi - excepţind creanţe - cu participare la beneficii sau venituri provenite din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului, în care este rezidenţă societatea distribuitoare a dividendelor. Din aceeaşi categorie fac parte de asemenea beneficiile care conform legislaţiei române sînt repartizate de societăţile mixte subscriitorilor de capital.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în societatea, în care societatea plătitoare de dividende este rezidenţă, un sediu stabil de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Dacă o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma dobinzilor.

3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplică la dobinzile pentru creditele acordate sau garantate direct sau indirect de către un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială sau de o persoană de drept public a acestui stat şi pentru creditele acordate direct de către o banca.

4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza cu participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin dobinzile, un sediu stabil de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acest stat. Cu toate acestea, dacă plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil pentru care operaţiunea generatoare de dobinzi a fost contractată şi care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

7. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plătite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, depăşeşte pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

Articolul 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mărci, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.

5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcina acestor redevenţe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

Articolul 13

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau care fac parte dintr-o baza fixa de care dispune un rezident al unul stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu ansamblul întreprinderii) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile vizate la art. 23, paragraful 3 sînt supuse impozitului numai în statul contractant în care bunurile în cauza sînt impozabile conform prevederilor menţionatului articol.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2 sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacă rezidentul nu dispune în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activităţii sale. Dacă dispune de o astfel de baza veniturile sînt impozabile în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile menţionatei baze fixe.

2. Expresia profesii libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi expert contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant dacă:

3. Prin derogare de la dispoziţiile acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau într-un vehicul feroviar ori rutier în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societăţi rezidenţă în celălalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

Articolul 17

Artişti şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sînt exercitate.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, veniturile provenite din activităţile menţionate la paragraful 1 realizate de persoanele care desfăşoară o activitate pe baza unui acord cultural convenit între statele contractante sînt impozabile numai în statul în care aceştia sînt rezidenţi.

Articolul 18

Pensii

1. Pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea dependenta desfăşurată în trecut se impun numai în acest stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice pentru activitatea desfăşurată în trecut în exercitarea de funcţii cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat contractant.

Aceste prevederi nu sînt valabile pentru pensiile plătite persoanelor fizice care sînt cetăţeni ai celuilalt stat.

3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant.

Articolul 19

Funcţii publice

1. Remuneraţiile plătite de un stat contractant, de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie prin prelevare şi din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivităţi sau acestei persoane de drept public, în exercitarea de funcţii cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat.

Aceasta dispoziţie nu se aplică pentru remuneraţiile plătite persoanelor fizice care au cetăţenia celuilalt stat.

2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat.

Articolul 20

Personal didactic

Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învăţămînt rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învăţămînt a celuilalt stat contractant, le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pe o perioadă care nu depăşeşte doi ani de la începerea activităţii lor.

Articolul 21

Studenţi

1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care se afla în celălalt stat contractant exclusiv în scopul instruirii sau specializării, le primeşte pentru întreţinerea sa, studiul sau, instruirea sau specializarea sa nu vor fi impuse în celălalt stat, cu condiţia ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acestui celălalt stat.

2. Veniturile persoanelor prevăzute la paragraful 1, pe care acestea le primesc pentru o activitate de dependenta, remunerată, exercitată în celălalt stat contractant exclusiv în scopul completării experienţei practice profesionale şi a carei durata nu depăşeşte 183 de zile din anul fiscal, nu sînt supuse impozitului în acest stat.

Articolul 22

Venituri nemenţionate expres

Veniturile unei persoane rezidenţă într-un stat contractant nemenţionate în mod expres la articolele precedente sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 23

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunurile mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Vehiculele feroviare sau rutiere exploatate trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii, în afară de cazul ca aceste vehicul sau bunuri mobile fac parte din activul unui sediu stabil pe care întreprinderea îl are în celălalt stat. În acest caz se aplică paragraful 2.

5. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 24

Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri

1. Dacă o persoană rezidenţă într-un stat contractant realizează venituri sau dispune de avere şi aceste venituri sau aceasta avere sînt impozabile conform acestei convenţii în celălalt stat contractant, atunci primul stat menţionat, sub rezerva paragrafului 2, exclude la impozitare aceste venituri sau aceasta avere; acest stat poate însă la stabilirea impozitului pentru restul veniturilor sau pentru restul averii acestei persoane să aplice cota de impozit care ar fi aplicabilă dacă respectivele venituri sau respectiva avere nu ar fi fost excluse de la impozitare.

2. Dacă o persoană rezidenţă într-un stat contractant realizează venituri care, conform articolelor 10, 11 12 ar trebui să fie impozabile în celălalt stat contractant, atunci primul stat menţionat ia în considerare la impozitul pe care acesta trebuie să-l perceapă pe venitul acestei persoane şi suma care corespunde impozitului plătit în celălalt stat contractant. Suma luată în considerare nu trebuie să depăşească totuşi partea impozitului stabilit înainte de luarea în considerare care se referă la veniturile realizate în celălalt stat contractant.

3. În sensul acestui articol, beneficiile întreprinderilor de stat române vărsate la bugetul statului sînt considerate ca impozit al Republicii Socialiste România.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Cetăţenii unui stat contractant nu sînt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor fi supuşi cetăţenii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Termenul cetăţeni indica:

Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se stabileşte în acest celălalt stat într-un mod mai puţin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui alt stat care exercită aceeaşi activitate.

Aceasta prevedere nu trebuie interpretată astfel încît sa oblige un stat contractant sa acorde persoanelor rezidente în celălalt stat contractant scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau sarcinile familiale pe care le acorda rezidenţilor proprii.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligaţie legată de impunere care să fie diferita sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acest prim stat.

5. Se stabileşte ca perceperea diferenţiată de impozite asupra veniturilor, beneficiilor şi averii care sînt prevăzute în Republica Socialistă România pentru întreprinderile socialiste nu contravine prevederilor acestui articol.

6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţionala a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este.

2. Aceasta autoritate competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultăţile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea realizării unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal şi care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii.

Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinuta în secret şi nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia.

Articolul 28

Funcţionari diplomatici şi consulari

1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a convenţiilor speciale.

2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ şi membrilor lor de familie, dacă se găsesc pe teritoriul unuia din statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi ai acestuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării. Documentele de ratificare vor fi schimbate în Bucureşti, cît şi mai curînd posibil.

2. Convenţia intră în vigoare la 60 de zile după schimbarea documentelor de ratificare.

Articolul 30

Începerea aplicării

Prevederile acestei convenţii sînt aplicabile asupra tuturor impozitelor care se percep de la 1 ianuarie al anului în care a avut loc schimbul documentelor de ratificare.

Articolul 31

Denunţarea

1. Prezenta convenţie rămîne în vigoare atita timp cît nu este denunţată de unul din statele contractante.

2. Fiecare stat poate, după minimum 5 ani de la intrarea în vigoare, sa denunţe în scris convenţia pe cale diplomatică cu cel puţin şase luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic. În acest caz, acordul nu se mai aplica asupra impozitelor care sînt percepute începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic care urmează anului la al cărui sfîrşit a avut loc denunţarea.

Drept care împuterniciţii celor două state contractante au semnat şi sigilat prezenta convenţie.

Facuta în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română şi germană, ambele avînd aceeaşi valabilitate.

Pentru Republica Socialistă România

MANEA MANESCU

Pentru Republica Austria

Dr. BRUNO KREISKY

───────────────