CONVENŢIE din 25 februarie 1991

privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontiera*)

EMITENT

PARLAMENTUL

Părţile la aceasta convenţie,

constiente de interdependenta dintre activităţile economice şi consecinţele acestora asupra mediului,

afirmând necesitatea de a asigura o dezvoltare raţională şi durabila din punct de vedere ecologic,

hotărâte sa intensifice cooperarea internationala în domeniul evaluării impactului asupra mediului, îndeosebi în context transfrontiera,

constiente de necesitatea şi de importanţa elaborării de politici cu caracter anticipativ şi prevenirii, atenuarii şi monitorizarii oricărui impact negativ important asupra mediului în general şi, în special, în context transfrontiera,

reamintind prevederile pertinente ale Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei Conferintei Naţiunilor Unite asupra mediului de la Stockholm, ale Actului final al Conferintei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.) şi ale documentelor finale ale reuniunilor de la Madrid şi Viena ale reprezentanţilor statelor participante la C.S.C.E.,

constatând cu satisfactie măsurile pe care statele sunt pe cale să le adopte pentru ca evaluarea impactului asupra mediului să fie practicată în aplicarea legilor şi a reglementărilor lor administrative, precum şi a politicii lor naţionale,

constiente de necesitatea de a lua în considerare, în mod expres, factorii de mediu la începutul procesului decizional, recurgand la evaluarea impactului asupra mediului la toate nivelurile administrative oportune, ca instrument necesar în vederea îmbunătăţirii calităţii informaţiilor furnizate factorilor de decizie şi permitand acestora sa ia decizii rationale din punct de vedere al mediului, concentrate pe limitarea pe cat posibil a impactului negativ semnificativ al activităţilor, îndeosebi în context transfrontiera,

atente la eforturile organizaţiilor internaţionale de a promova practica evaluării impactului asupra mediului atât la nivel naţional, cat şi internaţional şi ţinând seama de activităţile desfăşurate în acest sens sub auspiciile Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, îndeosebi de rezultatele Seminarului privind evaluarea impactului asupra mediului (septembrie 1987, Varsovia - Polonia), şi luând act de Obiectivele şi principiile privind evaluarea impactului asupra mediului, adoptate de Consiliul de conducere al Programului Naţiunilor Unite pentru mediu şi de Declaraţia ministerială privind dezvoltarea durabila (mai 1990, Bergen - Norvegia),

au convenit următoarele:

Articolul 1

Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

(i) părţi înseamnă părţile contractante ale prezentei convenţii numai dacă textul nu prevede altfel;

(îi) partea de origine înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează;

(iii) parte afectată înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontiera;

(iv) părţi interesate înseamnă partea de origine şi partea afectată, care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentei convenţii;

(v) activitate propusă înseamnă orice activitate sau orice proiect care vizează modificarea majoră a unei activităţi, a cărui executare face obiectul deciziei unei autorităţi competente în concordanta cu întreaga procedura naţionala aplicabilă; evaluarea impactului asupra mediului înseamnă o procedură naţionala având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activităţi propuse;

(vi) impact înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interactiunea dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea acestor factori;

(vii) impact transfrontiera înseamnă orice impact, nu neapărat de natura globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizica se situeaza, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi;

(viii) autoritate competentă înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin prezenta convenţie şi/sau autoritatea sau autorităţile investite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă;

(ix) public înseamnă una sau mai multe persoane fizice ori juridice.

Articolul 2

Dispoziţii generale

1. Părţile vor lua, individual sau împreună, toate măsurile adecvate şi eficiente pentru prevenirea, reducerea şi controlul impactului transfrontiera negativ semnificativ, pe care activităţile propuse îl produc asupra mediului.

2. Fiecare parte va stabili măsurile juridice, administrative sau de alta natura, necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii, inclusiv pentru stabilirea unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului, care să permită participarea publicului în ceea ce priveşte activităţile propuse, menţionate în anexa nr. I, care pot cauza un impact transfrontiera negativ semnificativ asupra mediului, precum şi pentru pregătirea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului, descrisă în anexa nr. II.

3. Partea de origine va veghea ca, în concordanta cu prevederile prezentei convenţii, să se procedeze la o evaluare a impactului asupra mediului înainte de luarea deciziei de a autoriza sau de a întreprinde o activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, care poate cauza un impact transfrontiera negativ semnificativ asupra mediului.

4. Partea de origine va veghea, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, ca orice activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, care poate provoca un impact transfrontiera negativ semnificativ, să fie notificată părţilor afectate.

5. Părţile interesate vor angaja discuţii, la iniţiativa oricăreia dintre ele, pentru a afla dacă una sau mai multe activităţi propuse, neînscrise în lista prevăzută în anexa nr. I, sunt susceptibile sa producă un impact transfrontiera negativ semnificativ şi, ca urmare, acestea vor fi tratate ca şi cum ar fi înscrise în lista. Dacă părţile vor fi de acord ca este bine astfel, activitatea sau activităţile în chestiune vor fi tratate în acest fel. Anexa nr. III cuprinde criteriile generale aplicabile în determinarea semnificatiei impactului asupra mediului pentru activităţile neînscrise în anexa nr. I.

6. În conformitate cu prevederile prezentei convenţii, partea de origine va oferi publicului din zonele care ar putea fi afectate posibilitatea sa participe la procedurile adecvate de evaluare a impactului asupra mediului privind activităţile propuse şi va veghea ca posibilitatea oferită publicului părţii afectate să fie echivalenta cu cea oferită propriului public.

7. Evaluarile impactului asupra mediului, prevăzute de prezenta convenţie, se vor efectua cel puţin în stadiul de proiect al activităţii propuse. În măsura dorita părţile vor incerca să aplice principiile evaluării impactului asupra mediului în politici, planuri şi programe.

8. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul părţilor de a aplica la scara naţionala legile, reglementările, dispoziţiile administrative sau practicile juridice acceptate, care vizează protejarea informaţiilor a căror divulgare ar prejudicia secretul industrial şi comercial sau securitatea naţionala.

9. Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta dreptul fiecărei părţi de a aplica, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, dacă acestea exista, măsuri mai restrictive decât cele prevăzute în prezenta convenţie.

10. Prevederile prezentei convenţii nu vor prejudicia obligaţiile care pot reveni părţilor în temeiul dreptului internaţional privind activităţile care au sau pot avea un impact transfrontiera.

Articolul 3

Notificarea

1. Pentru o activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, care este susceptibilă sa provoace un impact transfrontiera negativ semnificativ, partea de origine va notifica, în scopul unor consultări suficiente şi eficiente conform prevederilor art. 5, oricărei alte părţi pe care o considera ca ar putea fi parte afectată, cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de momentul informării publicului propriu, despre activitatea propusă.

2. Aceasta notificare va conţine, inter alia:

Se pot include aici informaţiile menţionate la pct. 5.

3. Partea afectată va răspunde părţii de origine în intervalul de timp specificat în notificare, confirmand acesteia primirea notificării, şi va arata dacă intenţionează sa participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

4. Dacă partea afectată răspunde că nu intenţionează sa participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului sau dacă nu răspunde în intervalul de timp specificat în notificare, prevederile pct. 5, 6, 7 şi 8 şi ale art. 4-7 nu se vor aplica. În aceste situaţii nu este prejudiciat dreptul părţii de origine de a stabili dacă se va efectua o evaluare a impactului asupra mediului, pe baza legislaţiei şi practicii naţionale.

5. La primirea unui răspuns de la partea afectată, care indica dorinţa sa de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, partea de origine va comunică, dacă nu a făcut-o deja, părţii afectate:

6. Partea afectată va comunică părţii de origine, la cererea acesteia, toate informaţiile obţinute în mod rezonabil privind mediul susceptibil să fie afectat, aflat sub jurisdicţia părţii afectate, dacă aceasta informaţie este necesară la întocmirea documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului. Informaţiile vor fi comunicate prompt, printr-un organism mutual, dacă acesta exista.

7. Atunci când o parte considera ca ar putea fi afectată de un impact transfrontiera negativ semnificativ datorat unei activităţi propuse, menţionată în anexa nr. I, şi nu s-a făcut nici o notificare conform dispoziţiilor pct. 1, la cererea părţii afectate, părţile interesate vor face schimb de informaţii suficiente în scopul angajării discuţiilor, pentru a afla dacă se va produce un impact transfrontiera negativ semnificativ. Dacă părţile sunt de acord ca este probabil un impact transfrontiera negativ semnificativ, prevederile prezentei convenţii se vor aplica în consecinţa. Dacă părţile nu se pot pune de acord asupra probabilitatii producerii unui impact transfrontiera negativ semnificativ, oricare dintre părţi are dreptul sa supună chestiunea unei comisii de investigare, conform prevederilor anexei nr. IV, pentru ca aceasta să se exprime asupra probabilitatii apariţiei unui impact transfrontiera negativ semnificativ, în cazul în care nu au convenit asupra unei alte metode de rezolvare a problemei.

8. Părţile interesate se vor asigura ca publicul părţii afectate din zonele potenţial afectate să fie informat despre activitatea propusă şi să aibă posibilitatea de a formula observaţii sau obiecţii în legătură cu activitatea şi ca acestea să fie transmise autorităţii competente a părţii de origine, fie direct, fie, dacă este cazul, prin intermediul părţii de origine.

Articolul 4

Constituirea documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului

1. Documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, care se înaintează autorităţii competente a părţii de origine, va conţine cel puţin informaţiile menţionate în anexa nr. II.

2. Partea de origine va comunică părţii afectate, prin intermediul unui organism mutual, dacă acesta exista, documentaţia de evaluare a impactului asupra mediului. Părţile interesate vor organiza distribuirea documentaţiei autorităţilor şi publicului părţii afectate din zonele potenţial afectate şi vor asigura transmiterea observaţiilor formulate autorităţii competente a părţii de origine, fie direct acestei autorităţi, fie, dacă este cazul, prin intermediul părţii de origine, într-un termen rezonabil, înainte de luarea deciziei finale privind activitatea propusă.

Articolul 5

Consultări pe baza documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului

După întocmirea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului partea de origine va începe fără întârziere consultări cu partea afectată privind, inter alia, impactul transfrontiera potenţial al activităţii propuse şi măsurile de reducere sau de eliminare a acestuia. Consultarile se vor referi la:

Părţile vor conveni la începerea consultărilor asupra unei perioade rezonabile ca durata a acestora. Aceste consultări se pot derula printr-un organism mutual adecvat, acolo unde acesta exista.

Articolul 6

Decizia finala

1. Părţile se vor asigura ca în decizia finala privind activitatea propusă s-au luat în considerare rezultatul evaluării impactului asupra mediului, inclusiv documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, precum şi observaţiile primite conform art. 3 pct. 8 şi art. 4 pct. 2 şi rezultatul consultărilor la care se referă art. 5.

2. Partea de origine va comunică părţii afectate decizia finala privind activitatea propusă, precum şi motivele şi consideratiile pe care aceasta s-a fundamentat.

3. Dacă informaţii suplimentare privind impactul transfrontiera semnificativ al unei activităţi propuse, care nu erau disponibile la momentul luării deciziei privind acea activitate şi care ar fi putut influenţa sensibil aceasta decizie, devin disponibile unei părţi interesate înaintea începerii activităţii, acea parte va informa imediat cealaltă parte sau celelalte părţi interesate. Dacă una dintre părţile interesate solicita, vor avea loc consultări pentru a se stabili dacă trebuie reexaminata decizia.

Articolul 7

Analiza ulterioară realizării proiectului

1. Părţile interesate vor stabili, la cererea oricăreia dintre ele, dacă este necesară efectuarea unei analize ulterioare realizării proiectului şi, în caz afirmativ, care este amploarea acesteia, luând în considerare impactul transfrontiera negativ semnificativ al activităţii pentru care s-a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului conform acestei convenţii. Orice analiza ulterioară realizării proiectului va include în mod special supravegherea activităţii şi determinarea oricărui impact transfrontiera negativ. Aceste obligaţii pot fi întreprinse în scopul atingerii obiectivelor prezentate în anexa nr. V.

2. În cazul în care ca urmare a analizei ulterioare realizării proiectului partea de origine sau partea afectată are temeiuri rezonabile sa creadă ca exista un impact transfrontiera negativ semnificativ sau ca au fost descoperiţi factori care sunt rezultatul unui astfel de impact, aceasta va informa imediat cealaltă parte. În aceasta situaţie părţile interesate se vor consulta asupra măsurilor necesare în vederea reducerii sau eliminării impactului.

Articolul 8

Cooperare bilaterala şi multilaterala

În scopul respectării obligaţiilor ce le revin prin prezenta convenţie părţile au dreptul sa continue să aplice acordurile bilaterale, multilaterale sau alte înţelegeri în vigoare ori sa încheie altele noi. Aceste acorduri sau înţelegeri pot prelua ca elemente de baza prevederile enumerate în anexa nr. VI.

Articolul 9

Programe de cercetare

Părţile vor acorda o atenţie specială stabilirii sau intensificării programelor de cercetare specifice care urmăresc:

Rezultatele programelor enumerate mai sus vor face obiectul schimbului între părţi.

Articolul 10

Statutul anexelor

Anexele ataşate la prezenta convenţie fac parte integrantă din aceasta.

Articolul 11

Reuniunea părţilor

1. Părţile se vor reuni, pe cat posibil, cu ocazia sesiunilor anuale ale consilierilor guvernamentali din ţările C.E.E. pentru problemele mediului şi apelor. Prima reuniune a părţilor va avea loc cel mai târziu la un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Ulterior se vor tine intalniri ale părţilor ori de câte ori acestea vor considera necesar la oricare dintre reuniunile lor sau la cererea scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca aceasta cerere să fie susţinută de cel puţin o treime din numărul părţilor în interval de 6 luni de la data comunicării ei de către secretariat.

2. Părţile vor urmări în permanenta punerea în aplicare a prezentei convenţii şi, având în vedere acest lucru:

Articolul 12

Dreptul de vot

1. Fiecare parte la aceasta convenţie va avea un singur vot.

2. Exceptând prevederea pct. 1, organizaţiile regionale de integrare economică, în probleme din aria competentelor lor, vor dispune în exercitarea dreptului lor de vot de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt parte la prezenta convenţie. Aceste organizaţii nu îşi vor exercita dreptul de vot dacă statele lor membre l-au exercitat pe al lor şi viceversa.

Articolul 13

Secretariatul

Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini următoarele funcţii de secretariat:

Articolul 14

Amendamente la convenţie

1. Orice parte are dreptul sa propună amendamente la prezenta convenţie.

2. Propunerile de amendamente vor fi înaintate în scris secretariatului, care le va comunică tuturor părţilor. Acestea vor fi examinate de părţi la următoarea lor reuniune, cu condiţia ca secretariatul să le fi trimis părţilor cu cel puţin 90 de zile înainte.

3. Părţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta convenţie. Dacă toate eforturile pentru a obţine consensul au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat, în ultima instanţa, cu votul unei majorităţi de trei pătrimi din numărul părţilor prezente şi votante la reuniune.

4. Amendamentele la prezenta convenţie, adoptate în concordanta cu pct. 3, vor fi înaintate de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Ele vor intra în vigoare pentru părţile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat în a 90-a zi după primirea de către depozitar a notificării ratificării, aprobării sau acceptării de către cel puţin trei pătrimi din numărul total al părţilor. După această dată ele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în cea de-a 90-a zi după ce partea respectiva depune instrumentul sau de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.

5. În sensul prezentului articol, părţile prezente şi votante înseamnă părţile prezente la reuniune şi care exprima un vot afirmativ sau negativ.

6. Procedura de votare descrisă la pct. 3 nu este privită ca un precedent pentru acordurile care vor fi negociate în cadrul Comunităţii Economice pentru Europa.

Articolul 15

Soluţionarea diferendelor

1. În cazul apariţiei unui diferend între doua sau mai multe părţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, acestea vor cauta o soluţionare prin negocieri sau prin orice alta metoda de rezolvare a diferendelor, acceptabilă părţilor în diferend.

2. În timpul semnării, ratificării, acceptării, aprobării ori aderării la prezenta convenţie sau în orice alt moment după aceea o parte are dreptul sa declare în scris depozitarului ca, pentru un diferend nerezolvat conform pct. 1, accepta ca obligatoriu, în relaţia cu orice parte care accepta aceeaşi obligaţie, unul sau ambele mijloace de soluţionare următoare:

3. Dacă părţile în diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendelor la care se referă pct. 2, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel.

Articolul 16

Semnarea

Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare la Espoo (Finlanda) de la 25 februarie la 1 martie 1991 şi după aceea la sediul Naţiunilor Unite din New York până la 2 septembrie 1991 de către statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi de către statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform paragrafului 8 din Rezoluţia 36 (IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social, precum şi de către organizaţiile de integrare economică regionala, constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cărora statele membre le-au transferat competenţa în probleme aflate sub incidenţa acestei convenţii, inclusiv competenţa de a încheia tratate privind aceste probleme.

Articolul 17

Ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele şi organizaţiile de integrare economică regionala, semnatare.

2. Prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare statelor şi organizaţiilor la care se referă art. 16 începând cu data de 3 septembrie 1991.

3. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Naţiunilor Unite, care îndeplineşte funcţia de depozitar.

4. Orice organizaţie la care se referă art. 16, care devine parte la prezenta convenţie fără ca nici unul dintre statele sale membre să fie parte, va respecta toate obligaţiile care decurg din convenţie. Atunci când unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt părţi la prezenta convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din aceasta convenţie. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să îşi exercite simultan drepturile în cadrul prezentei convenţii.

5. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizaţiile de integrare economică regionala la care se referă art. 16 vor declara aria competentei lor referitoare la problemele reglementate de convenţie. De asemenea, aceste organizaţii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenţa.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al 16-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. În sensul pct. 1, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economică regionala nu va fi considerat ca suplimentar pe lângă cele depuse de statele membre ale organizaţiei respective.

3. Pentru fiecare stat sau organizaţie la care se referă art. 16, care ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie ori care adera după depunerea celui de-al 16-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către statul sau de organizaţia respectiva a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 19

Retragerea

Oricând după 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru o parte acea parte se poate retrage din convenţie printr-o notificare scrisă către depozitar. Retragerea îşi va face efectul în cea de-a 90-a zi de la data primirii notificării de către depozitar. Aceasta retragere nu va afecta aplicarea art. 3-6 pentru activităţile propuse pentru care s-a făcut notificarea conform pct. 1 al art. 3 sau pentru care s-a făcut o cerere conform pct. 7 al art. 3, înainte de momentul intrării în vigoare a retragerii.

Articolul 20

Texte autentice

Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, franceza şi rusa sunt autentice în aceeaşi măsura, va fi depozitat la secretarul general al Naţiunilor Unite.

Drept care subsemnaţii, având depline puteri, am semnat aceasta convenţie.

Întocmită la Espoo (Finlanda) la 25 februarie 1991.

Anexa 1

LISTA

cuprinzând activităţile propuse

1. Rafinarii de petrol brut (cu excepţia întreprinderilor care fabrica numai lubrifianţi din petrol brut) şi instalaţii pentru gazeificarea şi lichefierea a cel puţin 500 tone de cărbune sau sisturi bituminoase pe zi

2. Termocentrale şi alte instalaţii de combustie cu o producţie termica egala sau mai mare de 300 MW şi centrale nucleare şi alte reactoare nucleare (cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi a celor fertile, a căror putere maxima nu depăşeşte 1 kW sarcina termica continua)

3. Instalaţii destinate numai pentru producerea sau pentru imbogatirea combustibililor nucleari, reprocesarii combustibililor nucleari iradiati sau stocării depozitarii finale şi prelucrării deşeurilor radioactive

4. Instalaţii mari pentru producerea primara a fontei şi otelului şi pentru producerea metalelor neferoase

5. Instalaţii pentru extractia azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a produselor care conţin azbest: pentru produsele de azbociment, instalaţii care produc mai mult de 20.000 tone produs finit pe an; pentru materiale de frictiune, instalaţii care produc mai mult de 50 tone produs finit pe an; pentru celelalte utilizări ale azbestului, instalaţii care utilizează mai mult de 200 tone pe an

6. Instalaţii chimice integrate

7. Construirea de autostrăzi şi drumuri pentru circulaţie rapida, a liniilor de cale ferată pentru traficul feroviar la mare distanta şi a aeroporturilor dotate cu o pista principala lungă de cel puţin 2.100 m

8. Conducte cu secţiune mare pentru transportul gazelor şi al petrolului

9. Porturi comerciale şi cai navigabile interioare şi porturi fluviale care permit trecerea vaselor de peste 1.350 tone

10. Instalaţii de eliminare a deşeurilor: incinerare, tratare chimica, depozitarea deşeurilor toxice şi periculoase

11. Baraje mari şi rezervoare

12. Lucrări de captare a apelor subterane, dacă volumul anual de apa captata atinge sau depăşeşte 10 milioane mc

13. Instalaţii pentru fabricarea hârtiei şi a pastei de hârtie, cu o capacitate de cel puţin 200 tone materie uscata cu aer pe zi

14. Exploatări miniere pe scara larga, extragerea şi tratarea pe loc a minereurilor metalice sau a carbunelui

15. Producerea hidrocarburilor din platforma continentala

16. Instalaţii mari pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice şi chimice

17. Despadurirea suprafeţelor mari

NOTĂ:

-----

În sensul prezentei convenţii:

- termenul autostrada defineste o sosea special proiectata şi construită pentru circulaţia autovehiculelor, care nu deserveşte proprietăţile riverane şi care:

- expresia drumuri pentru circulaţie rapida defineste un drum rezervat circulaţiei autovehiculelor, accesibil numai prin cai de transfer sau prin intersectii reglementate şi pe a cărui parte carosabilă sunt interzise, în mod special, oprirea şi staţionarea.

Anexa 2

CONŢINUTUL

documentaţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului

Informaţia care trebuie inclusă în documentaţia pentru evaluarea impactului asupra mediului, în conformitate cu art. 4, va conţine cel puţin:

Anexa 3

CRITERII GENERALE

aplicabile în determinarea semnificatiei impactului

asupra mediului pentru activităţile neînscrise în anexa nr. I

1. Atunci când părţile interesate au în vedere activităţi propuse, în conformitate cu art. 2 pct. 5, acestea vor stabili dacă activitatea propusă ar putea avea un impact transfrontiera negativ semnificativ, în mod deosebit în virtutea unuia sau mai multora dintre criteriile următoare:

2. Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cat şi pe cele mai indepartate, care ar putea avea efecte transfrontiera semnificative la mare distanta.

Anexa 4

PROCEDURA DE INVESTIGARE

1. Partea sau părţile reclamante va/vor notifica secretariatului ca va/vor supune unei comisii de investigare, stabilită în conformitate cu prevederile prezentei anexe, problema de a afla dacă o activitate propusă, menţionată în anexa nr. I, este susceptibilă să aibă un impact tranfrontiera semnificativ. Scopul investigatiei este indicat în notificare. Secretariatul va notifica imediat aceasta cerere de investigare tuturor părţilor la convenţie.

2. Comisia de investigare va fi alcătuită din 3 membri. Atât partea reclamanta, cat şi cealaltă parte participanta la procedura de investigare vor numi fiecare un expert ştiinţific sau tehnic, iar cei 2 experţi vor desemna de comun acord un al treilea expert, care va fi preşedintele comisiei de investigare. Acesta din urma nu va avea aceeaşi naţionalitate cu a nici uneia dintre părţile aflate în procedura de investigare, nu va locui sau nu va folosi ca loc de reşedinţa teritoriul nici uneia dintre părţi, nu va fi angajat de nici una dintre ele şi nu va avea de a face cu cazul în nici o alta calitate.

3. Dacă preşedintele comisiei de investigare nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea expert, la solicitarea uneia dintre părţi secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de doua luni.

4. Dacă una dintre părţile la procedura de investigare nu numeşte un expert în decurs de o luna de la primirea notificării de la secretariat, cealaltă parte are dreptul sa îl informeze în legătură cu aceasta pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele comisiei de investigare în decursul următoarelor doua luni. După desemnarea sa preşedintele comisiei de investigare va solicita părţii care nu a numit un expert să facă acest lucru în interval de o luna. După această perioadă preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va proceda la numirea acestuia într-un nou termen de doua luni.

5. Comisia de investigare va adopta propriile reguli de procedura.

6. Comisia de investigare are dreptul sa ia măsurile pe care le considera necesare pentru a-şi exercită funcţiile.

7. Părţile la procedura de investigare vor facilita activitatea comisiei de investigare şi, în mod special, folosind toate mijloacele aflate la dispoziţie:

8. Părţile şi experţii vor proteja secretul tuturor informaţiilor pe care le primesc în mod confidenţial în cursul lucrărilor comisiei de investigare.

9. Dacă una dintre părţile la procedura de investigare nu se prezintă în faţa comisiei de investigare sau nu îşi susţine cauza, cealaltă parte are dreptul sa ceara comisiei de investigare sa continue procedurile şi sa finalizeze lucrările. Absenta uneia dintre părţi sau nesustinerea cauzei nu va constitui un obstacol în calea continuării şi finalizarii lucrărilor comisiei de investigare.

10. Cheltuielile comisiei de investigare, inclusiv retributia membrilor acesteia vor fi suportate în mod egal de părţile la procedura de investigare, cu excepţia situaţiei în care comisia de investigare stabileşte altfel, datorită unor împrejurări specifice cauzei; comisia de investigare va păstra o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza părţilor o situaţie finala a acestora.

11. Orice parte care, în ceea ce priveşte scopul procedurii de investigare, are un interes de ordin material ce poate fi afectat de avizul dat de comisia de investigare are dreptul sa intervină în timpul procedurii, cu acordul comisiei de investigare.

12. Deciziile comisiei de investigare în chestiuni de procedura vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor săi. Opinia definitivă a comisiei de investigare va reflecta părerea majorităţii membrilor săi şi va fi însoţită şi de expunerea altor păreri divergenţe ale acestora.

13. Comisia de investigare va prezenta opinia sa definitivă în interval de doua luni de la data la care s-a constituit, în afară de cazul în care considera necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă care să nu depăşească doua luni.

14. Opinia definitivă a comisiei de investigare se va baza pe principii ştiinţifice acceptate. Comisia de investigare va comunică opinia sa definitivă la procedura de investigare părţilor şi secretariatului.

Anexa 5

ANALIZA

ulterioară realizării proiectului

Aceasta analiza are ca obiect special:

Anexa 6

ELEMENTE

ale cooperării bilaterale şi multilaterale

1. Părţile interesate au dreptul sa stabilească, dacă este posibil, aranjamente instituţionale sau sa extindă domeniul de cuprindere a celor existente în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale, în scopul asigurării efectului deplin al prezentei convenţii.

2. Acordurile bilaterale sau multilaterale ori alte aranjamente pot cuprinde:

Anexa 7

ARBITRAJUL

1. Partea sau părţile reclamante va/vor notifica secretariatului ca părţile au convenit sa supună diferendul arbitrajului, în virtutea prevederilor pct. 2 al art. 15 din convenţie. Notificarea va menţiona subiectul problemei de arbitraj şi va indica, în special, articolele din convenţie a căror interpretare sau aplicare este în cauza. Secretariatul va transmite informaţiile primite tuturor părţilor la convenţie.

2. Tribunalul de arbitraj va fi alcătuit din 3 membri. Atât partea/părţile reclamante, cat şi cealaltă/celelalte parte/părţi în diferend va/vor desemna câte un arbitru, iar cei 2 arbitri numiţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urma nu va avea aceeaşi naţionalitate cu a nici uneia dintre părţile în diferend, nu va locui sau nu va folosi ca loc de reşedinţa teritoriul uneia dintre părţi, nu va fi angajat de una dintre ele şi nu va avea de a face cu cazul în nici o alta calitate.

3. Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, la solicitarea oricărei părţi, va proceda la desemnarea preşedintelui într-un nou termen de doua luni.

4. Dacă una dintre părţile în diferend nu numeşte un arbitru în termen de doua luni de la primirea cererii, cealaltă parte are dreptul sa îl informeze pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va desemna pe preşedintele tribunalului de arbitraj în decursul următoarelor doua luni. După desemnarea sa preşedintele tribunalului de arbitraj va solicita părţii care nu a numit un arbitru să facă acest lucru în interval de doua luni. După scurgerea acestei perioade preşedintele îl va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va proceda la aceasta numire într-un nou termen de doua luni.

5. Tribunalul de arbitraj va lua decizia în concordanta cu dreptul internaţional şi cu prevederile convenţiei.

6. Orice tribunal de arbitraj, constituit conform prevederilor prezentelor dispoziţii, va întocmi el însuşi propriile reguli de procedura.

7. Deciziile tribunalului de arbitraj privind atât aspecte de procedura, cat şi de fond vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor săi.

8. Tribunalul de arbitraj are dreptul sa ia măsurile pe care le considera necesare pentru a stabili faptele.

9. Părţile în diferend vor facilita activitatea tribunalului de arbitraj şi, în mod special, utilizând toate mijloacele la dispoziţia lor:

10. Părţile şi arbitrii vor proteja secretul oricăror informaţii pe care le primesc cu titlu confidenţial în cursul procedurii de arbitraj.

11. Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre părţi, are dreptul sa recomande măsuri interimare de protecţie.

12. Dacă una dintre părţile în diferend nu se prezintă în faţa tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte să îşi prezinte argumentele, cealaltă parte are dreptul sa ceara acestuia sa continue procedurile şi sa dea decizia finala. Absenta uneia dintre părţi sau neprezentarea argumentelor nu va constitui un impediment în derularea procedurii. Înainte de pronunţarea sentinţei definitive tribunalul de arbitraj este obligat să se asigure ca reclamaţia este fondată în fapt şi în drept.

13. Tribunalul de arbitraj are dreptul sa audieze şi sa decidă asupra unor cereri reconventionale direct legate de subiectul diferendului.

14. Cheltuielile de judecată, inclusiv retributia arbitrilor, vor fi suportate în mod egal de părţile în diferend, cu excepţia situaţiilor în care tribunalul de arbitraj stabileşte altfel, datorită unor împrejurări specifice cauzei. Tribunalul de arbitraj va păstra o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va furniza părţilor o situaţie finala a acestora.

15. Orice parte la convenţie, care are un interes de natura juridică referitor la subiectul diferendului şi care poate fi afectată de o decizie în cauza, poate interveni în timpul procedurilor, cu acordul tribunalului de arbitraj.

16. Tribunalul de arbitraj va emite hotărârea în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu excepţia cazurilor în care acesta considera ca este necesar sa extindă limita de timp pentru o perioadă care să nu depăşească încă 5 luni.

17. Hotărârea tribunalului de arbitraj va fi însoţită de o expunere de motive. Hotărârea va fi definitivă şi obligatorie pentru toate părţile în diferend. Hotărârea va fi transmisă de tribunalul de arbitraj părţilor în diferend şi secretariatului. Secretariatul va transmite comunicarea primită tuturor părţilor la convenţie.

18. Orice diferend care ar putea aparea între părţi cu privire la interpretarea sau executarea hotărârii va fi înaintat de oricare dintre acestea tribunalului de arbitraj care a emis hotărârea sau, dacă acesta nu poate fi sesizat, altui tribunal constituit în acest scop şi în acelaşi mod ca şi primul.

-----