CONVENŢIE din 16 decembrie 1976

între guvernul Republicii Socialiste România ai guvernul Republicii Franceze privind încurajarea, protejarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze,

în dorinţa de a dezvolta relaţii de cooperare economică între cele doua state şi de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile române în Franţa şi investiţiile franceze în România,

considerind ca acordarea de garanţii pentru investiţii este de natura sa favorizeze dezvoltarea iniţiativelor în acest domeniu,

luînd în considerare Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa,

au convenit cele ce urmează:

Articolul 1

Fiecare parte contractantă încurajează investiţiile efectuate pe teritoriul sau de către investitorii celeilalte părţi.

Articolul 2

Pentru aplicarea prezentei convenţii:

1. Termenul investiţie desemnează orice participare sau aport de orice natura, la orice întreprindere sau activitate economică, incluzind toate bunurile şi mijloacele financiare ale participanţilor la investiţie şi în special, dar nu exclusiv:

Se înţelege ca participatiile menţionate sau aporturile de orice natura trebuie să fie investite conform legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia este efectuată investiţia.

Orice modificare a formei investiţiilor nu afectează calificarea lor de investiţii, cu condiţia ca aceasta modificare sa nu fie contrară nici legislaţiei statului pe teritoriul căruia este realizată investiţia, nici aprobării acordate pentru investiţia iniţială.

2. Termenul investitori desemnează:

3. Pentru aplicarea prezentei convenţii:

Articolul 3

Fiecare dintre părţile contractante se angajează sa sigure pe teritoriul sau un tratament just şi echitabil investiţiilor investitorilor celeilalte părţi. Acest tratament va fi cel puţin egal cu acela care este acordat de fiecare parte contractantă investitorilor naţiunii celei mai favorizate.

Articolul 4

Investiţiile care au constituit obiectul unui angajament special al uneia dintre părţile contractante faţă de investitorii celeilalte părţi vor fi supuse prevederilor acestui angajament, în măsura în care acesta ar conţine dispoziţii mai favorabile decît cele prevăzute de prezenta convenţie.

Articolul 5

Investitorii uneia dintre părţile contractante vor beneficia pentru investiţiile lor pe teritoriul celeilalte părţi, precum şi pentru exercitarea activităţilor profesionale şi economice legate de aceste investiţii, de tratamentul naţiunii celei mai favorizate.

Totuşi, tratamentul naţiunii celei mai favorizate nu se va extinde asupra privilegiilor pe care o parte contractantă le acorda investitorilor unor state terţe, în virtutea participării sau asocierii sale la uniuni economice şi vamale, pieţe comune, zone de liber schimb sau organizaţii economice regionale.

Articolul 6

1. Investiţiile efectuate de către investitorii uneia dintre părţile contractante pe teritoriul celeilalte părţi nu vor putea fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor măsuri avînd acelaşi efect sau acelaşi caracter, decît pentru interes public, în mod nediscriminatoriu în raport cu investiţiile oricărei terţe tari, potrivit unei proceduri legale şi contra plăţii unei despăgubiri juste.

2. Cuantumul acestei despăgubiri va trebui sa corespundă, valorii reale a bunurilor, drepturilor şi intereselor care au făcut obiectul uneia dintre măsurile menţionate la paragraful precedent, la data cînd a fost luată această măsură.

3. Cel mai tirziu la data luării acestei măsuri, va fi prevăzută o procedură corespunzătoare pentru a se determina cuantumul şi plata despăgubirii care va trebui să fie efectiv realizabila, vărsată fără întîrziere şi liber transferabila.

Articolul 7

Fiecare parte contractantă, pe teritoriul căreia a fost efectuate investiţii de către investitori ai celeilalte părţi contractante, va acorda acestor investitori, în ceea ce priveşte investiţiile lor, liberul transfer pentru:

Transferul sumelor menţionate mai sus se efectuează conform procedurilor corespunzătoare, aplicate echitabil, de buna-credinţa şi pe o baza nediscriminatorie, după plata impozitelor şi taxelor de orice natura, datorate de investitor în statul unde se realizează investiţia, fără a stinjeni aplicarea convenţiilor fiscale în vigoare între cele doua state.

Cetăţenii fiecăreia dintre părţile contractante, autorizaţi sa lucreze pe teritoriul celeilalte părţi contractante pentru exercitarea de activităţi economice şi profesionale legate de investiţiile vizate în prezenta convenţie, vor fi autorizaţi de asemenea sa transfere în ţara lor de origine o parte corespunzătoare a remuneraţiei lor, conform legislaţiei fiecăreia dintre părţile contractante.

Transferurile vizate în paragrafele precedente vor fi efectuate fără întîrziere, în valută convertibilă în care a fost realizată investiţia sau într-o alta valuta convertibilă, dacă s-a convenit astfel între investitori şi autorităţile competente în materie şi la cursul de schimb oficial aplicabil la data transferului.

Articolul 8

1. Dacă un diferend între un investitor al unei părţi contractante şi cealaltă parte contractantă, cu privire la cuantumul despăgubirii cerute, subzistă după ce au fost epuizate căile de recurs oferite de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia a fost realizată investiţia, părţile contractante recunosc fiecărei părţi la diferend dreptul de a angaja, conform Convenţiei privind reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi cetăţeni ai altor state, deschisă pentru semnare la Washington la 18 martie 1965, în faţa Centrului internaţional pentru reglementarea diferendelor în materie de investiţii (C.I.R.D.I.), procedura prevăzută în convenţia sus-menţionată pentru reglementarea acestui diferend prin arbitraj.

2. Totuşi, condiţia menţionată la paragraful 1 al prezentului articol, relativă la epuizarea căilor de recurs oferite de legislaţia părţii contractante pe al carei teritoriu a fost realizată investiţia, nu va mai putea fi opusă de către aceasta parte investitorului celeilalte părţi, după un termen de 2 ani, care începe să curgă de la data primului act de procedura contencioasă pentru reglementarea acestui diferend de către tribunale.

3. Fiecare dintre părţile contractante se angajează sa aducă la îndeplinire hotărîrea care va fi data de către C.I.R.D.I.

Articolul 9

În măsura în care legislaţia sa o prevede, fiecare dintre părţile contractante va putea, în cadrul unei examinari de la caz la caz, sa acorde garanţia sa unor investiţii efectuate de către investitori ai acestei părţi pe teritoriul celeilalte părţi dacă aceste investiţii au obţinut în prealabil acordul acestei ultime părţi.

Articolul 10

Dacă una dintre părţile contractante, în virtutea unei garanţii date, conform dispoziţiilor art. 9 de mai sus, pentru o investiţie realizată pe teritoriul celeilalte părţi, efectuează vărsăminte propriilor săi investitori, ea, prin acest fapt, se subroga în drepturile şi acţiunile numitilor investitori, care decurg din documentele privind realizarea investiţiei.

Subrogarea în drepturi se extinde, de asemenea, la dreptul de transfer arătat la art. 7 de mai sus. Partea contractantă care a efectuat vărsăminte propriilor săi investitori nu va putea pretinde drepturi mai mari decît cele ale investitorului asigurat şi va obţine asemenea drepturi după plata impozitelor şi taxelor şi îndeplinirea altor obligaţii prevăzute de documentele privind realizarea investiţiei.

Totuşi, în cazul investiţiilor arătate la art. 9 de mai sus, dacă un recurs a fost prezentat C.I.R.D.I., subrogarea părţii contractante propriilor săi investitori cărora le-a efectuat vărsăminte nu se aplică decît drepturilor recunoscute acestora prin hotărîrea acestei jurisdicţii.

Articolul 11

Investiţiile pe care investitorii uneia dintre părţile contractante le-au efectuat pe teritoriul celeilalte părţi şi care exista la data intrării în vigoare a prezentei convenţii sînt supuse de asemenea prevederilor acestei convenţii.

Articolul 12

Orice diferend relativ la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi rezolvat pe cale diplomatică într-un termen de 6 luni, va putea fi supus, la cererea uneia sau alteia dintre părţile contractante, unui tribunal arbitral care va fi constituit în modul următor:

Fiecare dintre părţile contractante va desemna un arbitru în termen de 2 luni, începînd de la data primirii cererii de arbitraj. Cei doi arbitri astfel numiţi vor alege, în termen de 4 luni după notificarea părţii care a desemnat ultima arbitrul sau, un al treilea arbitru, cetăţean al unui stat terţ.

În cazul în care una dintre părţile contractante nu a desemnat arbitrul în termenul fixat, cealaltă parte va putea cere secretarului general al Naţiunilor Unite sa-l desemneze. Se va proceda în acelaşi mod, la cererea uneia sau celeilalte părţi, în lipsa unei înţelegeri asupra alegerii celui de-al treilea arbitru de către cei doi arbitri.

Părţile contractante vor putea să se înţeleagă dinainte pentru a desemna, pentru o perioadă de 5 ani, care se poate reînnoi, personalitatea care va îndeplini, caz de litigiu, funcţiile celui de-al treilea arbitru.

Tribunalul arbitral va delibera potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii şi ale celorlalte acorduri încheiate între părţile contractante, ca şi potrivit principiilor generale ale dreptului internaţional. El va lua hotărîri cu majoritate de voturi. Aceste hotărîri vor avea un caracter definitiv şi obligatoriu. Părţile contractante vor asigura îndeplinirea lor.

Tribunalul arbitral îşi va fixa propriile reguli de procedura.

Fiecare parte contractantă suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat sau care a fost desemnat, conform dispoziţiilor alin. 3 de mai sus. Cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în părţi egale de cele doua părţi contractante.

Articolul 13

Prezenta convenţie va fi aprobată sau ratificată conform dispoziţiilor constituţionale în vigoare în fiecare stat.

Ea va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei schimbului notificărilor constatind ca aceste dispoziţii au fost îndeplinite.

Ea este încheiată pe o durată iniţială de 10 ani şi va rămîne în vigoare şi după acest termen, afară de cazul cînd una dintre cele doua părţi contractante a denunţat-o pe cale diplomatică cu un preaviz de un an.

În caz de denunţare, prezenta convenţie va rămîne aplicabilă investiţiilor efectuate în timpul duratei valabilităţii sale, pentru o perioadă de 15 ani.

Încheiată la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba română şi în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

MANEA MANESCU

Pentru guvernul

Republicii Franceze,

RAYMOND BARRE

-----