CONVENŢIE din 9 mai 1980

cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF)*)

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

------------

*) Traducere

Părţile contractante,

reunite în aplicarea art. 69 § 1 al Convenţiei internaţionale privind transportul mărfurilor pe căile ferate (CIM) şi a art. 64 § 1 al Convenţiei internaţionale privind transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV), din 7 februarie 1970, precum şi în aplicarea art. 27 al Convenţiei adiţionale la CIV privind răspunderea caii ferate pentru moartea sau ranirea călătorilor, din 26 februarie 1966,

convinse de utilitatea unei organizaţii internaţionale, recunoscind necesitatea de a adapta dispoziţiile dreptului transporturilor la necesităţile economice şi tehnice,

au convenit cele ce urmează:

Titlul I

Articolul 1

Organizaţia interguvernamentală

§ 1. Părţile la prezenta convenţie constituie, în calitate de state membre, Organizaţia interguvernamentală pentru transporturile internaţionale feroviare (OTIF), denumita mai jos organizaţia. Sediul organizaţiei este stabilit la Berna.

§ 2. Organizaţia are personalitate juridică. Ea are îndeosebi capacitate de a contracta, de a achizitiona şi de a instraina bunuri imobile şi mobile, precum şi de a acţiona în justiţie.

Organizaţia, membrii personalului sau, experţii la care ea face apel şi reprezentanţii statelor membre se bucura de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, în condiţiile definite în protocolul anexat la convenţie, din care face parte integrantă.

Relaţiile dintre organizaţie şi statul de sediu sînt reglementate într-un acord de sediu.

§ 3. Limbile de lucru ale organizaţiei sînt franceza şi germană.

Articolul 2

Scopul organizaţiei

§ 1. Organizaţia are scopul fundamental de a stabili un regim de drept uniform aplicabil transporturilor de călători, bagaje şi mărfuri în trafic internaţional direct între statele membre, care folosesc linii feroviare, precum şi de a facilita executarea şi dezvoltarea acestui regim.

§ 2. Regimul de drept prevăzut la § 1 poate fi, de asemenea, aplicat transporturilor internaţionale directe care folosesc, în afară de linii feroviare, linii pe căile terestre şi maritime şi căile de navigaţie interioare.

Articolul 3

Regulile uniforme CIV şi CIM

§ 1. Transporturile în trafic internaţional direct sînt supuse:

- "Regulilor uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al călătorilor şi bagajelor (CIV)", formind apedincele A la convenţie;

- "Regulilor uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mărfurilor (CIM)", formind apendicele B la convenţie.

§ 2. Liniile vizate la art. 2, pe care se efectuează aceste transporturi, sînt înscrise pe doua liste: lista liniilor CIV şi lista liniilor CIM.

§ 3. Întreprinderile cărora le aparţin, liniile vizate la art. 2 § 2, înscrise pe aceste liste, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca cele care decurg pentru căile ferate din Regulile uniforme CIV şi CIM, sub rezerva derogarilor care rezultă din condiţiile de exploatare proprii fiecărui mod de transport şi publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele. Cu toate acestea, regulile privitoare la răspundere nu pot face obiectul unor derogări.

§ 4. Regulile uniforme CIV şi CIM împreună cu anexele lor, fac parte integrantă din convenţie.

Articolul 4

Definitia notiunii convenţie

În textele care urmează, expresia convenţie acoperă convenţia propriu-zisa, protocolul vizat la primul articol § 2 alin. 2 şi apendicele A şi B, împreună cu anexele lor, arătate la art. 3 § 1 şi § 4.

Titlul II

Articolul 5

Organele

Funcţionarea organizaţiei este asigurata de organele de mai jos:

- Adunarea generală;

- Comitetul administrativ;

- Comisia de revizuire;

- Comisia de experţi pentru transportul mărfurilor periculoase;

- Oficiul central al transporturilor internaţionale feroviare (OCTI).

Articolul 6

Adunarea generală

§ 1. Adunarea generală se compune din reprezentanţii statelor membre.

§ 2. Adunarea generală:

§ 3. Oficiul central convoacă adunarea generală o dată la fiecare 5 ani sau la cererea unei treimi a statelor membre, precum şi în cazurile prevăzute la art. 19 § 2 şi art. 23 § 2 şi adresează statelor membre proiectul ordinii de zi, cel mai tirziu cu 3 luni înaintea deschiderii sesiunii.

§ 4. Adunarea generală este valabil constituită cînd sînt reprezentate majoritatea statelor membre. Un stat membru poate să fie reprezentat de către un alt stat membru; cu toate acestea, un stat nu poate reprezenta mai mult de doua alte state.

§ 5. Hotărîrile adunării generale sînt luate cu majoritatea statelor membre reprezentate cu ocazia votului. Cu toate acestea, pentru aplicarea § 2 d) şi § 2 e), în acest ultim caz cînd este vorba de propuneri de modificare a convenţiei propriu-zise şi a protocolului, majoritatea cerută este cea de două treimi.

§ 6. În înţelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita, de asemenea, state membre sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile adunării generale. În înţelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile adunării generale, organizaţii internaţionale competente în materie de transport sau care se ocupa de probleme înscrise pe ordinea de zi.

§ 7. Înaintea sesiunilor adunării generale şi urmînd directivele comitetului administrativ, comisia de revizuire este convocată pentru a proceda la examinarea preliminară a propunerilor vizate la art. 19 § 2.

Articolul 7

Comitetul administrativ

§ 1. Comitetul administrativ se compune din reprezentanţii a unsprezece state membre.

Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent şi îşi asuma preşedinţia comitetului. Celelalte state sînt numite pentru 5 ani.

Compunerea comitetului este determinata pentru fiecare perioada de 5 ani, tinindu-se seama în special de o echitabila repartizare geografică.

Nici un stat membru nu poate face parte din comitet timp de mai mult de doua perioade consecutive.

Dacă se produce un loc vacant, comitetul desemnează un alt stat membru pentru restul perioadei.

Fiecare stat membru care face parte din comitet desemnează un delegat; el poate, de asemenea, sa desemneze un delegat supleant.

§ 2. Comitetul:

§ 3. Dacă nu se hotărăşte altfel, comitetul se reuneste la sediul organizaţiei.

El tine doua sesiuni în fiecare an; el se reuneste, în plus, fie la decizia preşedintelui, fie cînd patru din membrii săi au cerut aceasta. Procesele-verbale ale sesiunilor sînt trimise tuturor statelor membre.

Articolul 8

Comisiile

§ 1. Comisia de revizuire şi Comisia de experţi pentru transportul mărfurilor periculoase, denumita mai jos comisia de experţi, se compun din reprezentanţii statelor membre.

Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau participa la sesiuni cu vot consultativ.

§ 2. Comisia de revizuire:

Comisia de experţi:

- hotărăşte, în conformitate cu art. 19 § 4, asupra propunerilor care tind sa modifice convenţia.

§ 3. Oficiul central convoacă comisiile fie din propria sa iniţiativa, fie la cererea a cinci state membre, precum şi în cazul prevăzut la art. 6 § 7 şi adresează proiectul ordinii de zi statelor membre cel mai tirziu cu doua luni înaintea deschiderii sesiunii.

§ 4. Comisia de revizuire este valabil constituită cînd majoritatea statelor membre sînt reprezentate; comisia de experţi este valabil constituită cînd o treime din statele membre sînt reprezentate.

Un stat membru poate să fie reprezentat de către un alt stat membru; cu toate acestea, un stat nu poate reprezenta mai mult de doua alte state.

§ 5. Fiecare stat membru reprezentat are drept la un vot; votul are loc cu mina ridicată sau, la cerere, prin apel nominal.

O propunere este adoptată dacă numărul de voturi pozitive este:

§ 6. În înţelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile comisiilor, state nemembre şi organizaţii internaţionale competente în materie de transport sau care se ocupa de probleme înscrise pe ordinea de zi. În aceleaşi condiţii pot fi invitaţi experţi independenţi la sesiunile comisiei de experţi.

§ 7. Comisiile aleg pentru fiecare sesiune un preşedinte şi unu sau doi vicepreşedinţi.

§ 8. Deliberările au loc în limbile de lucru. Expunerile făcute în şedinţa în una dintre limbile de lucru sînt traduse în fond în cealaltă; propunerile şi hotărîrile sînt traduse integral.

§ 9. Procesele-verbale rezuma deliberările. Propunerile şi hotărîrile se reproduc integral. În ceea ce priveşte hotărîrile, textul francez este hotărîtor.

Procesele-verbale se distribuie statelor membre.

§ 10. Comisiile pot desemna grupe de lucru însărcinate sa trateze probleme determinate.

§ 11. Comisiile pot să-şi stabilească un regulament interior.

Articolul 9

Oficiul central

§ 1. Oficiul central al transporturilor internaţionale feroviare îşi asuma secretariatul organizaţiei.

§ 2. Oficiul central îndeosebi:

§ 3. Buletinul periodic conţine informaţiile necesare pentru aplicarea convenţiei, precum şi studii, hotărîri judecătoreşti şi informaţii importante pentru interpretarea, aplicarea şi evoluţia dreptului de transport feroviar; el este publicat în limbile de lucru.

Articolul 10

Listele liniilor

§ 1. Statele membre adresează oficiului central comunicările lor cu privire la înscrierea sau radierea de linii în listele prevăzute la art. 3 § 2.

Liniile menţionate la art. 2 § 2, în măsura în care leagă state membre, nu sînt înscrise decît după acordul acestor state; pentru radierea unei astfel de linii, comunicarea unuia singur din aceste state este suficienta.

Oficiul central notifica înscrierea sau radierea unei linii tuturor statelor membre.

§ 2. O linie este supusă convenţiei la expirarea unei luni de la data notificării înscrierii sale.

§ 3. O linie încetează de a fi supusă convenţiei la expirarea unei luni de la data notificării radierii sale, cu excepţia transporturilor în curs, care trebuie să fie terminate.

Articolul 11

Finanţele

§ 1. Nivelul cheltuielile organizaţiei este stabilit, pentru fiecare exerciţiu, de către comitetul administrativ, la propunerea oficiului central.

Cheltuielile organizaţiei sînt suportate de către statele membre proporţional cu lungimea liniilor înscrise. Cu toate acestea, liniile pe căile maritime şi căile de navigaţie interioare nu sînt socotite decît pentru jumătate din lungimea lor; pentru celelalte linii exploatate în condiţii speciale contribuţia poate fi redusă la maximum jumătate în urma unei înţelegeri între guvernul interesat şi oficiul central, sub rezerva aprobării comitetului administrativ.

§ 2. Cu ocazia trimiterii statelor membre a raportului de gestiune şi a extrasului conturilor anuale, oficiul central le invita sa plătească partea lor de contribuţie la cheltuielile exerciţiului expirat, în cel mai scurt termen posibil şi cel mai tirziu la 31 decembrie al anului trimiterii.

După această dată, la sumele datorate se percepe o dobinda de 5% pe an. Dacă, în 2 ani după această dată, un stat membru nu a plătit partea sa de contribuţie, dreptul sau la vot este suspendat pînă cînd a satisfăcut obligaţia de plată.

La expirarea unui termen suplimentar de 2 ani, adunarea generală examinează dacă atitudinea acestui stat trebuie să fie considerată ca o denunţare tacită a convenţiei, fixind, dacă este cazul, data la care îşi produce efectul.

§ 3. Contribuţiile neachitate rămîn datorate în cazurile de denunţare menţionate la § 2 şi la art. 25, precum şi în cazurile de suspendare a dreptului de vot.

§ 4. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, să fie acoperite prin credite ale organizaţiei; ele pot să fie repartizate pe patru exercitii. Restul deficitului este trecut într-un cont special, în debitul celorlalte state membre, în măsura în care acestea erau părţi la convenţie în timpul perioadei de neplata; reportul se face proporţional cu lungimea liniilor lor, înscrise în ziua deschiderii contului special.

§ 5. Statul care a denunţat convenţia poate deveni din nou stat membru prin aderare, dacă a plătit sumele pentru care este debitor.

§ 6. Organizaţia percepe o remuneraţie pentru a acoperi cheltuielile speciale care rezultă din activităţile prevăzute la art. 9 § 2 l) la n); în cazurile prevăzute la art. 9 § 2 l) şi m), aceasta remuneraţie este fixată de comitetul administrativ, la propunerea oficiului central; în cazul prevăzut la art. 9 § 2 n) se aplică art. 15 § 2.

§ 7. Concordanta scriptelor şi pieselor contabile este verificata de către guvernul elvetian, care prezintă un raport comitetului administrativ.

Titlul III

Articolul 12

Competenţa

§ 1. Litigiile dintre statele membre, izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenţiei, precum şi litigiile dintre statele membre şi organizaţie, izvorite din interpretarea sau din aplicarea Protocolului asupra privilegiilor şi imunităţilor, pot, la cererea uneia dintre părţi, să fie supuse unui tribunal arbitral. Părţile determina în mod liber compunerea tribunalului arbitral şi procedura arbitrală.

§ 2. Litigiile:

Art. 13 la 16 se aplică pentru compunerea tribunalului arbitral şi pentru procedura arbitrală.

§ 3. Fiecare stat poate, în momentul cînd semnează convenţia sau depune instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să îşi rezerve dreptul de a nu aplica în totalitate sau în parte dispoziţiile § 1 şi ale § 2.

§ 4. Fiecare stat care a făcut o rezervă la aplicarea § 3 poate să renunţe la ea, în orice moment, informind guvernul depozitar. Renunţarea la rezerva îşi produce efectul la o luna de la data la care guvernul depozitar o aduce la cunoştinţa statelor.

Articolul 13

Compromisul. Grefa

Părţile încheie un compromis, cuprinzînd îndeosebi:

Compromisul trebuie să fie comunicat oficiului central, care îşi asuma funcţiunile de grefa.

Articolul 14

Arbitrii

§ 1. O lista de arbitri este stabilită şi ţinuta la zi de oficiul central. Fiecare stat membru poate să înscrie pe lista de arbitri doi dintre supusii săi, specialişti în dreptul internaţional al transporturilor.

§ 2. Tribunalul arbitral se compune din unu, trei sau cinci arbitri, în conformitate cu compromisul.

Arbitrii sînt aleşi dintre persoanele care figurează pe lista menţionată la § 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre părţi poate alege un arbitru care nu figurează pe lista.

În cazul cînd compromisul prevede un arbitru unic, acesta este ales printr-un acord comun al părţilor.

Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre părţi alege unu sau doi arbitri, după caz; aceştia desemnează de comun acord pe al treilea sau pe al cincilea arbitru, care prezidează tribunalul arbitral.

În caz de dezacord între părţi asupra desemnării arbitrului unic sau între arbitrii aleşi asupra celui de-al treilea sau al cincilea arbitru, aceasta desemnare se face de către directorul general al oficiului central.

§ 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru trebuie să fie de o alta naţionalitate decît cea a părţilor, în afară de cazul cînd acestea sînt de aceeaşi naţionalitate.

Intervenţia în litigiu a unui terţ rămîne fără efect asupra compunerii tribunalului arbitral.

Articolul 15

Procedura. Cheltuielile

§ 1. Tribunalul arbitral stabileşte procedura de urmat, ţinînd seama în special de următoarele dispoziţii:

§ 2. Onorariile arbitrilor sînt stabilite de directorul general al oficiului central. Hotărîrea arbitrală fixează spezele şi cheltuielile şi decide repartizarea lor între părţi, precum şi a onorariilor arbitrilor.

Articolul 16

Prescripţia. Forta executorie

§ 1. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce priveşte întreruperea prescripţiei, acelaşi efect ca şi cel prevăzut de dreptul material aplicabil pentru intentarea acţiunii înaintea judecătorului ordinar.

§ 2. Hotărîrea tribunalului arbitral împotriva întreprinderilor de transport sau a beneficiarilor dobîndeşte forta executorie în fiecare dintre statele membre după îndeplinirea formalităţilor prescrise în statul unde executarea trebuie să aibă loc. Revizuirea fondului litigios nu este admisă.

Titlul IV

Articolul 17

Acoperirea creanţelor neplătite între întreprinderi de transport

§ 1. Borderourile de creanţe, izvorite din transporturile supuse regulilor uniforme şi rămase neplătite, pot fi adresate de întreprinderea de transport creditoare oficiului central, pentru a facilita încasarea; în acest scop, oficiul central someaza întreprinderea de transport debitoare sa plătească suma datorată sau sa comunice motivele refuzului sau de plată.

§ 2. Dacă oficiul central apreciază ca motivele refuzului sînt suficient de întemeiate, el propune părţilor să se judece fie în faţa judecătorului competent, fie în faţa tribunalului arbitral, în conformitate cu art. 12 § 2.

§ 3. Dacă oficiu1 central apreciază ca întreaga suma sau o parte din ea este în mod real datorată, el poate, după ce eventual a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligată sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vărsată trebuie să ramina consemnată pînă la hotărîrea definitivă asupra fondului a judecătorului competent sau a tribunalului arbitral.

§ 4. Dacă întreprinderea nu vărsa, în termen de 15 zile, suma stabilită de oficiul central, acesta adresează o noua somaţie de plată, cu indicarea consecinţelor refuzului.

§ 5. Dacă aceasta noua somaţie de plată rămîne fără rezultat timp de 2 luni, oficiul central adresează statului membru de care depinde întreprinderea un aviz motivat, invitindu-l sa ia măsuri şi, în special, sa examineze dacă trebuie să menţină pe lista liniilor pe cele ale acestei întreprinderi.

§ 6. Dacă statul membru declara ca, în pofida neplatii, menţine înscrierea liniilor acestei întreprinderi sau dacă nu da răspuns timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat, de plin drept, ca garantează regularizarea tuturor creanţelor care rezultă din transporturile supuse regulilor uniforme.

Articolul 18

Hotărîri judecătoreşti. Sechestre. Cauţiuni

§ 1. Cînd hotărîrile judecătoreşti pronunţate în temeiul dispoziţiilor convenţiei, în contradictoriu sau în lipsa, de către judecătorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecător, ele dobîndesc forta executorie în fiecare dintre celelalte state membre după îndeplinirea formalităţilor prescrise în statul unde executarea trebuie să aibă loc. Revizuirea fondului litigios nu este admisă.

Aceasta dispoziţie nu se aplică hotărîrilor judecătoreşti care nu sînt decît provizoriu executorii, nici condamnărilor la daune-interese care ar fi pronunţate, în afară de cheltuieli, contra unui reclamant pe motivul respingerii acţiunii sale.

Primul alineat se aplică, de asemenea, tranzacţiilor judiciare.

§ 2. Creanţele izvorite dintr-un transport supus regulilor uniforme, în folosul unei întreprinderi de transport asupra unei alte întreprinderi de transport care nu depinde de acelaşi stat membru, nu pot fi oprite decît în baza unei hotărîri pronunţate de instanţa judecătorească a statului membru de care depinde întreprinderea titulara a ceantelor de poprit.

§ 3. Materialul rulant al caii ferate, precum şi obiectele de orice fel care servesc la transport şi aparţin acesteia, cum sînt containerele, rechizitele de încărcare şi prelatele, nu pot fi sechestrate, pe un alt teritoriu decît acela al statului membru de care depinde calea ferată proprietara, decît în baza unei hotărîri pronunţate de autoritatea judecătorească din acest stat.

Vagoanele particulare, precum şi obiectele de orice fel care servesc la transport, conţinute de vagoane şi aparţinînd proprietarului vagonului, nu pot fi sechestrate, pe un alt teritotiu decît acela al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotărîri pronunţate de autoritatea judecătorească din acest stat.

§ 4. Cauţiunea pentru garantarea plăţii cheltuielilor de judecată nu poate fi pretinsa cu prilejul acţiunilor judecătoreşti întemeiate pe convenţie.

Titlul V

Articolul 19

Competenţa

§ 1. Statele membre adresează propunerile lor de modificare a convenţiei oficiului central, care le aduce, imediat la cunoştinţa statelor membre.

§ 2. Adunarea generală hotărăşte asupra propunerilor de modificare care se referă la dispoziţiile convenţiei neprevăzute la § 3 şi § 4.

Înscrierea unei propuneri de modificare pe ordinea de zi a unei sesiuni a adunării generale trebuie să întrunească acordul unei treimi a statelor membre.

Sesizată cu o propunere de modificare, adunarea generală poate să hotărască, cu majoritatea prevăzută la art. 6 § 5, ca o astfel de propunere prezintă un caracter de strinsa legătură cu una sau mai multe dispoziţii a căror modificare intră în competenţa comisiei de revizuire în conformitate cu § 3. În acest caz, adunarea generală are dreptul de a hotărî, de asemenea, asupra modificării acesteia sau acestor dispoziţii.

§ 3. Sub rezerva hotărîrilor adunării generale luate conform § 2 alin. 3, comisia de revizuire hotărăşte asupra propunerilor de modificare care se referă la dispoziţiile enumerate mai jos.

- art. 1 § 3; art. 4 § 2; art. 5 (fără § 2), 6, 9 la 14, 15 (fără § 6), 16 la 21, 22 § 3; art. 23 la 25, 37, 43 (fără § 2 şi § 4), 48, 49, 56 la 58, 61;

- sumele exprimate în unităţi de cont la art. 30, 31, 38, 40 şi 41, cînd modificarea vizează o majorare a acestor sume;

- art. 1 § 2; art. 3 § 2 la § 5; art. 4, 5, 6 (fără § 3), 7, 8, 11 la 13, 14 (fără § 7), 15 la 17, 19 (fără § 4), 20 (fără § 3), 21 la 24, 25 (fără § 3), 26 (fără § 2), 27, 28, § 3 şi § 6; art. 29, 30 (fără § 3), 31, 32 (fără § 3), 33 (fără § 5), 34, 38, 39, 41, 45, 4B, 47 (fără § 3), 48 (în măsura în care nu este vorba decît de a se efectua o adaptare la dreptul de transport internaţional maritim), 52, 53, 59 la 61, 64, 65;

- suma exprimată în unităţi de cont la art. 40, cînd modificarea vizează o majorare a acestei sume;

- Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al vagoanelor particulare (RIP), anexa nr. II;

- Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al containerelor (RICo), anexa nr. III;

- Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mesageriilor (RIEx), anexa nr. IV.

§ 4. Comisia de experţi hotărăşte asupra propunerilor de modificare care se referă la dispoziţiile Regulamentului privind transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase (RID), anexa nr. I la Regulile uniforme CIM.

Articolul 20

Hotărîrile adunării generale

§ 1. Modificările hotărîte de adunarea generală se consemnează într-un protocol semnat de reprezentanţii statelor membre. Acest protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării; instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun cît mai curînd posibil guvernului depozitar.

§ 2. Cînd protocolul a fost ratificat, acceptat sau aprobat de mai mult de două treimi din statele membre, intrarea în vigoare a hotărîrilor are loc la expirarea termenului fixat de adunarea generală.

§ 3. Aplicarea regulilor uniforme CIV şi CIM se suspenda din momentul intrării în vigoare a hotărîrilor, pentru traficul cu şi între statele membre care nu au depus încă instrumentul lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, o luna înainte de data prevăzută pentru aceasta intrare în vigoare. Oficiul central notifica statelor membre aceasta suspendare; aceasta ia sfîrşit la expirarea unei luni de la data notificării de către oficiul central a ratificării, acceptării sau aprobării sus-numitelor hotărîri de către statele în cauza.

Aceasta suspendare nu are efect pentru statele membre care au comunicat oficiului central ca aplica, fără a avea depuse instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, modificările hotărîte de adunarea generală.

Articolul 21

Hotărîrile comisiilor

§ 1. Modificările hotărîte de comisii sînt notificate statelor membre de oficiul central.

§ 2. Aceste hotărîri intră în vigoare, pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a douasprezecea luni care urmează celei în cursul căreia oficiul central le-a notificat statelor membre, dacă o treime din statele membre nu formulează obiecţiuni într-un termen de 4 luni de la data notificării.

Cu toate acestea, dacă un stat membru formulează obiecţiuni împotriva unei hotărîri a comisiei de revizuire în termen de 4 luni şi denunta convenţia cel mai tirziu cu 2 luni înainte de data prevăzută pentru intrarea în vigoare a hotărîrii, aceasta nu intră în vigoare decît în momentul în care denunţarea de către statul interesat are efect.

Titlul VI

Articolul 22

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea convenţiei

§ 1. Convenţia rămîne deschisă la Berna, pe lîngă guvernul elvetian, pînă la 31 decembrie 1980, pentru semnare de către statele care au fost invitate la a opta conferinţa de revizuire ordinară a convenţiilor CIM şi CIV.

§ 2. Convenţia este supusă ratificării, acceptării sau aprobării; instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun guvernului elvetian, guvern depozitar.

Articolul 23

Aderarea la convenţie

§ 1. Statele care, invitate la a opta conferinţa de revizuire ordinară a convenţiilor CIM şi CIV, nu au semnat convenţia în termenul stabilit la art. 22 § 1, pot totuşi notifica aderarea lor la convenţie înainte de intrarea sa în vigoare. Instrumentul de aderare se depune guvernului depozitar.

§ 2. Orice stat care doreşte sa adere la convenţie după intrarea sa în vigoare adresează guvernului depozitar o cerere şi o nota asupra situaţiei întreprinderilor sale de transport feroviar, din punct de vedere al transporturilor internaţionale. Guvernul depozitar le comunică statelor membre şi oficiului central.

Cererea este admisă de plin drept 6 luni după comunicarea de mai sus, dacă cinci state membre nu au formulat guvernului depozitar opunerea lor. Guvernul depozitar avizează statul interesat, precum şi statele membre şi oficiul central. Noul stat membru se conformează fără amînare dispoziţiilor art. 10.

În caz de opunere, guvernul depozitar supune cererea de aderare adunării generale, care hotărăşte asupra ei. După depunerea instrumentului de aderare, aceasta are efect din prima zi a celei de-a doua luni care urmează celei în cursul căreia oficiul central a notificat statelor membre lista liniilor noului stat membru.

§ 3. Orice aderare la convenţie nu poate să priveasca decît convenţia şi modificările sale atunci în vigoare.

Articolul 24

Intrarea în vigoare a convenţiei

§ 1. Cînd instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare au fost depuse de cincisprezece state, guvernul depozitar ia legătură cu guvernele interesate în vederea convenirii intrării în vigoare a convenţiei.

§ 2. Intrarea în vigoare a convenţiei antreneaza abrogarea convenţiilor internaţionale privind transportul pe căile ferate al mărfurilor (CIM) şi călătorilor şi bagajelor (CIV) din 7 februarie 1970, precum şi Convenţia adiţională la CIV privind răspunderea caii ferate pentru moartea şi ranirea călătorilor, din 26 februarie 1966.

Articolul 25

Denunţarea convenţiei

Orice stat membru care doreşte sa denunţe convenţia avizează guvernul depozitar. Denunţarea are efect la 31 decembrie al anului următor.

Articolul 26

Funcţiile guvernului depozitar

Guvernul depozitar avizează statele invitate la a opta conferinţa de revizuire ordinară a convenţiilor CIM şi CIV, celelalte state care au aderat la convenţie, precum şi oficiul central asupra:

Articolul 27

Rezerve la convenţie

Rezerve la convenţie nu sînt admise decît dacă sînt prevăzute de aceasta.

Articolul 28

Textele convenţiei

Convenţia este încheiată şi semnată în limba franceza.

La textul francez sînt alăturate traduceri oficiale în limbile germană, engleza, arabă, italiana şi olandeza.

Numai textul francez este hotărîtor.

Drept care, subsemnaţii autorizaţi cum se cuvine de guvernele respective au semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Berna la noua mai una mie noua sute optzeci, într-un singur exemplar original în limba franceza, care rămîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene. O copie certificată conformă va fi remisă fiecăruia dintre statele membre.

PROTOCOL 09/05/1980

REGULI 09/05/1980

REGULI 09/05/1980