DECIZIA nr. 694 din 4 decembrie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "și/sau confiscarea materialelor lemnoase" din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și a sintagmei "contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal" din cuprinsul art. 22 alin. (6) din aceeași lege, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice

EMITENT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 28 mai 2026

Elena-Simina Tănăsescu	- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc	- judecător
Mihai Busuioc	- judecător
Mihaela Ciochină	- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) și (7) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Obștea Năruja, cu sediul în Năruja, județul Vrancea, în Dosarul nr. 14.296/231/2018 al Judecătoriei Focșani și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.797D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se susține că Decizia Curții Constituționale nr. 197 din 9 aprilie 2019 nu este aplicabilă în prezenta cauză, întrucât are în vedere o ipoteză diferită de cea invocată de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, relevante fiind paragrafele 47 și 50 din această decizie. Referitor la ipoteza analizată în prezenta cauză, se susține că este normal ca în privința materialului lemnos transportat să existe documente de proveniență însoțitoare și că art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 are în vedere reținerea materialului lemnos în vederea verificării provenienței acestuia și doar în mod subsidiar aplicarea măsurii confiscării, această verificare fiind normală atunci când legea o prevede. Se mai arată că există o obligație legală a oricărei persoane care este depistată într-un astfel de context să dețină documente de proveniență a bunurilor transportate și să poată explica proveniența lor legală, regulile în domeniul protecției mediului prevăzând că orice tăiere ilegală de arbori se pedepsește.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.296/231/2018, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) și (7) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Obștea Năruja, cu sediul în Năruja, județul Vrancea, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții silvice.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „și/sau confiscarea materialelor lemnoase“ din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 nu prevede criterii obiective potrivit cărora agentul constatator să poată decide dacă aplică măsura confiscării materialelor lemnoase, care constituie obiectul material al contravenției, motiv pentru care măsura confiscării, în ipoteza comiterii uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, se aplică, în toate cazurile, de drept. Totodată, se susține că din maniera de reglementare a textului criticat nu rezultă dacă este supus confiscării doar materialul lemnos care are o proveniență nelegală sau și cel obținut legal. Se arată, de asemenea, că din textul criticat nu rezultă dacă poate fi confiscat doar materialul lemnos a cărui proprietară este persoana care comite contravenția (spre exemplu, operațiunile de transport sau de expediere realizate cu încălcarea dispozițiilor legale) sau dacă, dimpotrivă, pot fi supuse confiscării și materialele lemnoase aparținând unor terți. Se mai arată că dispozițiile legale criticate nu prevăd criterii de individualizare a sancțiunii complementare a confiscării, care să permită aplicarea acesteia în mod proporțional cu pericolul social al faptei săvârșite. Pentru toate aceste considerente, se apreciază că textele criticate încalcă dreptul de proprietate privată, astfel cum acesta este reglementat la art. 44 din Constituție și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 197 din 9 aprilie 2019, paragrafele 35 și 45-50, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, sunt neconstituționale.

6. Judecătoria Focșani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată și că acestea prevăd în mod clar criteriile care stau la baza individualizării sancțiunilor contravenționale pe care le reglementează.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 19 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) și (7) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține însă că autoarea critică, în realitate, sintagma „și/sau confiscarea materialelor lemnoase“ din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, precum și sintagma „contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal“ din cuprinsul art. 22 alin. (6) din aceeași lege, care, la data comiterii faptelor, aveau următorul cuprins: – Art. 19 alin. (2): ... – Art. 22 alin. (6): „În cazul aplicării sancțiunii complementare a confiscării, pentru materialele lemnoase care nu se găsesc sau care nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal, în numerar sau prin virament, în contul indicat în procesul-verbal.“ ... 

Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei până la 6.000 lei și reținerea în vederea stabilirii provenienței și/sau confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:a) deținerea de materiale lemnoase fără documente care să ateste îndeplinirea condițiilor cu privire la legalitatea provenienței acestora, fără avize de însoțire a materialelor lemnoase valabile sau cu avize de însoțire din care nu rezultă proveniența legală sau fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de lege; ... b) transportul materialelor lemnoase, după caz, cu aviz de însoțire a materialelor lemnoase a cărui valabilitate a expirat, cu aviz de însoțire fără cod unic online sau offline generat de aplicațiile Sistemului informatizat de urmărire a materialelor lemnoase, denumit în continuare SUMAL, și înscris în aviz, cu excepțiile prevăzute de normele legale, cu aviz de însoțire în care nu s-au înscris data și ora plecării transportului și, respectiv, valabilitatea, în funcție de distanța până la destinație. În cazul în care pe avizul de însoțire este înscris codul offline și online, generat de aplicația SUMAL, dar nu s-a înscris ora plecării transportului, sancționarea se aplică fără confiscare; ... c) transportul de materiale lemnoase ale căror caracteristici nu corespund cu cel puțin unul dintre elementele înscrise în avizul de însoțire referitoare la:

(i) volum pe specii/grupe de specii, cu luarea în considerare a toleranțelor;

(ii) specie/grupe de specii.

Sancțiunea complementară de confiscare se aplică asupra volumului, cu luarea în considerare a toleranțelor, care nu corespunde pe specii/grupe de specii cu care se depășește volumul înscris în avizul de însoțire. Confiscarea se poate realiza valoric în condițiile art. 22 alin. (7) sau fizic;

 ... d) expedierea și/sau transportul materialelor lemnoase din locurile identificate prin coordonate geografice, altele decât cele corespunzătoare provenienței legale, cu excepția situațiilor generate de erori de localizare justificate obiectiv, inclusiv prin emiterea de coduri unice offline/online de la locul de încărcare a materialului lemnos. În situații bine justificate, cu acordul gărzii forestiere, se poate face transbordarea materialelor lemnoase din platforma primară într-o platformă de încărcare, noile coordonate geografice fiind comunicate gărzii forestiere și postului de poliție de pe raza localității respective; ... e) expedierea și/sau transportul materialelor lemnoase pentru care nu au fost introduse în aplicația informatică elementele prevăzute de normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund și nu s-au obținut codurile online și/sau offline, după caz, cu excepțiile prevăzute de normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund; ... f) transmiterea cu întârziere mai mare de 15 zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară, în mod repetat, de către profesioniști, din culpa acestora, a datelor în SUMAL, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei. ... 

 ... – Art. 22 alin. (6): „În cazul aplicării sancțiunii complementare a confiscării, pentru materialele lemnoase care nu se găsesc sau care nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal, în numerar sau prin virament, în contul indicat în procesul-verbal.“ ... 

11. Prevederile art. 19 alin. (2) și ale art. 22 alin. (6) din Legea nr. 171/2010 au fost modificate prin dispozițiile art. I pct. 29 și, respectiv, ale art. I pct. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 5 octombrie 2021. Cu toate acestea, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, respectiv că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate sintagma „și/sau confiscarea materialelor lemnoase“ din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 și sintagma „contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal“ din cuprinsul art. 22 alin. (6) din aceeași lege, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021.

12. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ce reglementează dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește sintagma „contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal“ din cuprinsul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 171/2010, Curtea reține că autoarea acesteia nu arată în ce constă pretinsa contrarietate dintre aceasta și dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

14. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că o excepție de neconstituționalitate va fi respinsă, ca inadmisibilă, în cazul în care aceasta nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“ (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

15. Pentru aceste motive și având în vedere lipsa motivării excepției de neconstituționalitate a sintagmei „contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal“ din cuprinsul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 171/2010, Curtea constată că această excepție este inadmisibilă.

16. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „și/sau confiscarea materialelor lemnoase“ din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, Curtea reține că Legea nr. 171/2010 reglementează regimul juridic al stabilirii și sancționării contravențiilor silvice, constituind, așadar, o lege specială în raport cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Această lege reglementează atât faptele care constituie contravenții în domeniul silviculturii, cât și fapte care constituie infracțiuni, precum și sancțiunile contravenționale și penale aplicabile.

17. În acest sens, Legea nr. 171/2010 prevede, la art. 1 și 2, dispoziții cu caracter general, iar subsecvent, la art. 3-23^1, reglementează contravenții și infracțiuni în domeniul silvic și regimul sancționator al acestora.

18. În ceea ce privește constatarea săvârșirii contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 prevede că au obligația și dreptul să efectueze controlul, să constate contravențiile silvice și să aplice sancțiunile reglementate prin această lege agenții constatatori pe care îi enumeră, în mod expres, la lit. a) - g) ale alin. (1). De asemenea, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 prevede constatarea contravențiilor silvice prin proces-verbal încheiat de agentul constatator, care se înmânează sau se comunică în copie contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, conform art. 27 alin. (1) din aceeași lege. Totodată, art. 30 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 reglementează faptul că sancțiunea contravențională se stabilește și se aplică de către agentul constatator, iar art. 27 alin. (7) din Legea nr. 171/2010 prevede că punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către instituția din care face parte agentul constatator, dacă nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției silvice în termenul prevăzut de lege, sau de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.

19. Astfel, la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, în forma acestui alineat anterioară modificării prin art. I pct. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021, erau reglementate drept contravenții silvice, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să constituie infracțiuni, următoarele fapte: transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, cu un volum cuprins între 0,1 și 5 metri cubi, neînsoțit de documentele specifice de transport, așa cum sunt stabilite de normele privind circulația materialelor lemnoase; transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, însoțit de documente specifice de transport, așa cum sunt stabilite de normele privind circulația materialelor lemnoase, la care diferența dintre volumul constatat la momentul verificării și cel înscris în avizul de însoțire este de cel mult 5 metri cubi inclusiv, cu luarea în considerare a toleranțelor legale și a contragerilor specifice; transport cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase fără proveniență legală, așa cum sunt stabilite de normele privind circulația materialelor lemnoase; transportul de materiale lemnoase ale căror caracteristici nu corespund cu cel puțin unul dintre elementele înscrise în avizul de însoțire referitoare la: (i) volum pe specii/grupe de specii, cu luarea în considerare a toleranțelor/contragerilor specifice; (ii) specie/grupe de specii; (iii) numărul de piese de lemn rotund cu diametrul la capătul subțire mai mare sau egal cu 24 centimetri sau numărul de bucăți/colete de cherestele; deținerea materialelor lemnoase de către deținătorii depozitelor, ai altor spații destinate depozitării temporare și/sau ai instalațiilor de prelucrare a materialelor lemnoase pe grupe de specii și sortimente industriale, determinate ca diferențe în plus dintre volumul stocului fizic și volumul stocului scriptic înregistrat în aplicația SUMAL 2.0, este de până la 20% din stocul scriptic, dar nu mai mult de 10 metri cubi la momentul constatării faptei; nedeținerea materialelor lemnoase de către deținătorii depozitelor, ai altor spații destinate depozitării temporare și/sau ai instalațiilor de prelucrare a materialelor lemnoase pe grupe de specii și sortimente industriale, determinate ca diferențe în minus dintre volumul stocului fizic și volumul stocului scriptic înregistrat în aplicația SUMAL 2.0, este de până la 20% din stocul scriptic, dar nu mai mult de 10 metri cubi la momentul constatării faptei.

20. Având în vedere numărul mare al contravențiilor anterior enumerate și maniera lor complexă de reglementare, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, în aceeași redactare anterioară modificării prin art. I pct. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021, prevedea că aceste contravenții se sancționează cu amendă și/sau confiscarea materialelor lemnoase. Astfel, sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos care constituia obiectul material al contravenției avea, în raport cu sancțiunea principală, a amenzii contravenționale, un dublu rol, atât de sancțiune cumulativă, cât și de sancțiune alternativă, legiuitorul lăsând, așadar, la aprecierea agentului constatator aplicarea doar a sancțiunii confiscării sau aplicarea acesteia cumulată cu sancțiunea amenzii.

21. Cum dispozițiile Legii nr. 171/2010 nu prevăd criterii distincte de individualizare a sancțiunilor prevăzute pentru contravențiile silvice, erau și sunt aplicabile în privința acestor sancțiuni contravenționale criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care, astfel cum s-a arătat mai sus, constituie actul normativ-cadru în materia contravențiilor. Potrivit acestuia din urmă, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

22. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, agentul constatator al contravențiilor silvice prevăzute în cuprinsul textului criticat avea competența de a individualiza amenda contravențională aplicată, cu respectarea limitelor speciale reglementate prin aceeași normă juridică, și de a decide dacă împreună cu aceasta procedează sau nu la aplicarea sancțiunii confiscării materialului lemnos, în funcție de gradul de pericol social al faptei comise și de restul criteriilor de individualizare anterior enumerate.

23. Acest mecanism este general aplicabil în procesul de individualizare judiciară a sancțiunilor în dreptul contravențional, iar faptul dispunerii sancțiunii complementare a confiscării bunurilor care constituie obiectul material al contravenției nu este de natură să încalce dreptul de proprietate privată, astfel cum acesta este reglementat la art. 44 din Constituție și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, câtă vreme sancțiunea complementară astfel aplicată respectă principiul proporționalității.

24. Aceeași concluzie se desprinde și din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019 - invocată de autoarea excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză - prin care instanța de contencios constituțional a decis că dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, în forma modificată prin art. I pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 20 septembrie 2016, sunt neconstituționale tocmai pentru că prevedeau aplicarea ex lege a sancțiunii complementare a confiscării mijloacelor de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală (conform normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund), fără a reglementa posibilitatea individualizării acestei sancțiuni de către agentul constatator sau de către instanța judecătorească competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, astfel încât această sancțiune să fie proporțională, în fiecare caz în parte, cu gradul pericolului social al faptei.

25. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, de principiu, proporționalitatea în aplicarea sancțiunii complementare a confiscării are în vedere natura și gravitatea faptei. S-a constatat, totodată, că, deși, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, sancțiunea complementară a confiscării era obligatorie, caracterul obligatoriu al măsurii confiscării este necesar a fi subsumat celui al proporționalității, în mod special având în vedere că sancțiunea confiscării constituie o ingerință în dreptul de proprietate al contravenientului, respectiv al terțului proprietar al mijlocului de transport cu care s-a realizat transportul materialelor lemnoase care nu au proveniență legală. Cu alte cuvinte, și în această ipoteză este necesar ca agentul constatator să analizeze proporționalitatea sancțiunii complementare pentru a evita aplicarea în mod rigid a legii, în acest sens fiind necesar să interpreteze normele incidente în funcție de scopul urmărit de legiuitor și, de asemenea, să analizeze gravitatea faptei înainte de a dispune confiscarea anumitor bunuri folosite de contravenient în desfășurarea activității ilicite (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, precitată, paragrafele 32 și 34).

26. Or, spre deosebire de ipoteza analizată prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, astfel cum s-a arătat mai sus, soluția legislativă criticată în prezenta cauză permite individualizarea pedepsei complementare a confiscării materialului lemnos, în sensul aplicării acesteia doar în cazul în care este proporțională cu gradul de pericol social al faptei/faptelor comise. Așadar, aplicarea în această manieră a sancțiunii complementare a confiscării nu încalcă, per se, dreptul de proprietate privată al contravenientului sau al terței persoane care are calitatea de proprietar.

27. În acest sens este întreaga jurisprudență a Curții Constituționale referitoare la măsura confiscării, prin care s-a reținut că aplicarea și executarea unei sancțiuni pecuniare, precum și măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private. S-a reținut astfel că art. 44 alin. (9) din Constituție prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. Potrivit acestui principiu constituțional, confiscarea bunurilor trebuie prevăzută de legea care califică o faptă ca infracțiune ori o califică drept contravenție (Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, și Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003), iar potrivit art. 44 alin. (1) teza finală, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodată, alin. (9) al art. 44 din Legea fundamentală demonstrează că însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. De asemenea, art. 136 alin. (5) din Constituție precizează că proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă. Textul nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune că, atunci când legea prevede, în concordanță cu dispozițiile Constituției, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții (Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000). Totodată, Curtea a reținut că interdicția confiscării averii dobândite licit și prezumția caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituție, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții potrivit alin. (9) al aceluiași art. 44, deoarece, prin însăși săvârșirea contravenției, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecința firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituție, a posibilității de a suferi rigorile legii, între care și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa (Decizia nr. 372 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 13 noiembrie 2003, și Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005), și că nu se poate susține că prin instituirea unei sancțiuni contravenționale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenției înseamnă diminuarea patrimoniului (Decizia nr. 1.142 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011).

28. De asemenea, Curtea a reținut că măsura confiscării unor bunuri constituie o excepție de la principiul constituțional, consfințit de art. 44 alin. (8) din Constituție, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezumă. De aceea, o asemenea măsură este reglementată constituțional doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții, adică în situații constatate, în condițiile legii, ca reprezentând fapte cu un anumit grad de pericol social (Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). În același sens, s-a statuat că prin săvârșirea unei contravenții se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată (Decizia nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, și Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, precitată). De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 44 alin. (9) din Constituție, obiect al confiscării pot fi și bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții; în aceste condiții, legiuitorul poate acorda autorităților executive competența de a confisca bunurile menționate mai sus atunci când constată și sancționează o contravenție; desigur, controlul judecătoresc asupra măsurilor dispuse este garantat, astfel încât împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care cuprinde și măsura complementară a confiscării, poate fi formulată o plângere în fața instanței de judecată, în speță a judecătoriei (Decizia nr. 1.190 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 12 noiembrie 2010).

29. În fine, prin Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că faptul că bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, în speță societății de leasing, nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatoare. În acest sens, s-a reținut, pe de o parte, că Legea fundamentală prevede la art. 44 alin. (9) că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii, fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. În aceste condiții, o altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurință a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Pe de altă parte, finanțatorul proprietar al bunurilor respective, utilizate în mod ilicit, nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contravenționale, deoarece a încredințat folosința bunului său, asumându-și riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, Curtea a menționat că, pentru a-și recupera prejudiciul, finanțatorul proprietar are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva utilizatorului, în temeiul contractului de leasing încheiat cu acesta (considerente reiterate în Decizia nr. 603 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, și Decizia nr. 1.310 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011).

30. Mai mult, o garanție a dreptului de proprietate privată restrâns prin aplicarea de către agentul constatator a sancțiunii confiscării masei lemnoase o constituie faptul că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției silvice și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, conform art. 32 din Legea nr. 171/2010.

31. Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în forma sa în vigoare în prezent, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 prevede, în cazul contravențiilor reglementate în cuprinsul său, sancțiunea principală a amenzii, cumulativ cu sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos.

32. Pentru aceste motive, Curtea conchide că sintagma „și/sau confiscarea materialelor lemnoase“ din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021, nu încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție și nici pe cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție referitoare la dreptul de proprietate privată.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal“ din cuprinsul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Obștea Năruja, cu sediul în Năruja, județul Vrancea, în Dosarul nr. 14.296/231/2018 al Judecătoriei Focșani.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că sintagma „și/sau confiscarea materialelor lemnoase“ din cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Focșani și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent-șef,
Cristina Teodora Pop

-----