CONVENŢIE din 5 iunie 1992

privind diversitatea biologica *)

EMITENT

PARLAMENTUL

PREAMBUL

Părţile contractante,

constiente de valoarea intrinseca a diversitatii biologice şi de valoarea ecologica, genetica, socială, economică, ştiinţifică, educaţională, culturală, recreativa şi estetica a diversitatii biologice şi a componentelor sale,

constiente, de asemenea, de importanţa diversitatii biologice pentru evoluţie şi pentru conservarea sistemelor de sustinere a biosferei,

afirmind ca, conservarea diversitatii biologice este o preocupare comuna a umanităţii,

reafirmind ca statele au drepturi suverane asupra propriilor lor resurse biologice,

reafirmind, de asemenea, ca statele sunt responsabile de conservarea diversitatii lor biologice şi de utilizarea durabila a resurselor lor biologice,preocupate de faptul ca diversitatea biologica este redusă semnificativ de anumite activităţi umane,

constiente de lipsa generală de informaţii şi cunoştinţe privind diversitatea biologica şi de necesitatea urgenta de a dezvolta capacitatea ştiinţifică, tehnica şi instituţională proprie care să asigure înţelegerea fundamentală necesară planificarii şi implementarii măsurilor adecvate,

notând ca este vitala anticiparea, prevenirea şi atacarea la sursa a cauzelor reducerii semnificative sau pierderii diversitatii biologice,

notând, de asemenea, ca acolo unde exista ameninţarea unei reduceri semnificative sau a pierderii diversitatii biologice, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu trebuie folosită ca motiv pentru amînarea măsurilor de evitare sau de reducere a acestui pericol,

notând, în continuare, ca cerinţa fundamentală pentru conservarea diversitatii biologice este conservarea "în situ" a ecosistemelor şi habitatelor naturale şi menţinerea şi refacerea populatiilor viabile de specii în mediul lor natural,

notând, în continuare, ca măsurile "ex situ", de preferinta în ţara de origine, au, de asemenea, un rol important,

recunoscind ca un număr mare de comunităţi locale şi de populaţii autohtone depind de resursele biologice pe care se bazează modurile de viaţa traditionale şi ca este de dorit împărţirea echitabila a beneficiilor care provin din utilizarea cunoştinţelor, inovatiilor şi practicilor traditionale privind conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a elementelor sale,

recunoscind, de asemenea, rolul vital pe care-l joaca femeile în conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice şi afirmind necesitatea asigurării deplinei lor participari la toate nivelurile de elaborare şi de implementare a politicilor de conservare a diversitatii biologice,

subliniind importanţa şi necesitatea promovării cooperării internaţionale, regionale şi globale între state şi organizaţii interguvernamentale şi sectorul neguvernamental pentru conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor sale,

recunoscind ca asigurarea de noi resurse financiare suplimentare şi accesul corespunzător la tehnologii pertinente pot influenţa substanţial capacitatea lumii de a trata problema pierderii diversitatii biologice,

recunoscind, de asemenea, ca sunt necesare măsuri speciale pentru a rezolva necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv, asigurarea de noi resurse suplimentare financiare şi accesul corespunzător la tehnologii pertinente,

notând, în aceasta privinta, condiţiile speciale ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi ale statelor insulare mici,

recunoscind ca sunt necesare investiţii substanţiale pentru conservarea diversitatii biologice şi ca exista perspectiva unui domeniu larg de beneficii ecologice, economice şi sociale din aceste investiţii,

recunoscind ca dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea saraciei sunt primele şi cele mai importante prioritati pentru ţările în curs de dezvoltare,

constiente de faptul ca utilizarea durabila şi conservarea diversitatii biologice sunt de importanţa majoră pentru rezolvarea necesităţilor de hrana, de sănătate şi a altor cerinţe ale populaţiei planetei în continua creştere, motiv pentru care accesul la resurse genetice şi la tehnologii, cît şi împărţirea acestora sunt esenţiale,

notând ca, în cele din urma, conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice vor întări relaţiile de prietenie dintre state şi vor contribui la pacea umanităţii,

dorind lărgirea şi completarea acordurilor internaţionale existente privind conservarea diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor sale, şi

hotărîte sa conserve şi sa utilizeze durabil diversitatea biologica, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,

au convenit după cum urmează:

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei convenţii, ce trebuie urmate în conformitate cu dispoziţiile sale pertinente, sunt conservarea diversitatii biologice, utilizarea durabila a componentelor sale şi împărţirea corecta şi echitabila a beneficiilor ce rezultă din utilizarea resurselor genetice, inclusiv prin accesul corespunzător la resursele genetice, prin transferul adecvat de tehnologii pertinente, ţinând cont de toate drepturile asupra acestor resurse şi tehnologii, şi prin finanţarea corespunzătoare.

Articolul 2

Utilizarea termenilor

În înţelesul prezentei convenţii:

Diversitatea biologica înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor.

Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare efectivă sau potenţiala pentru umanitate.

Biotehnologie înseamnă orice aplicaţie tehnologică ce foloseşte sisteme biologice, organisme vii sau derivate din ele, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese pentru utilizare specifică.

Ţara de origine a resurselor genetice înseamnă ţara care poseda acele resurse genetice în condiţii "în situ".

Ţara care asigura resurse genetice înseamnă ţara care furnizează resurse genetice luate din surse "în situ", inclusiv populaţii de specii sălbatice şi domestice, sau din surse "ex situ", care pot sau nu să-şi aibă originea în acea ţara.

Specii domestice sau cultivate înseamnă speciile la care a fost influentat procesul de evoluţie de către oameni pentru a răspunde necesităţilor lor.

Ecosistem înseamnă un complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor fără viaţa, care interactioneaza ca o unitate funcţională.

Conservare "ex situ" înseamnă conservarea componentelor diversitatii biologice în afară habitatelor lor naturale.

Material genetic înseamnă orice material de origine vegetala, animala, microbiana sau altele care conţine unităţi functionale de ereditate.

Resurse genetice înseamnă material genetic de valoare actuala sau potenţiala.

Habitat înseamnă locul sau tipul de loc unde exista în mod natural un organism sau o populaţie.

Condiţii "în situ" înseamnă condiţiile în care resursele genetice exista în cadrul ecosistemelor şi al habitatelor naturale şi, în cazul speciilor domestice şi cultivate, în mediul în care s-au dezvoltat caracterele lor distincte.

Conservare "în situ" înseamnă conservarea ecosistemelor şi habitatelor naturale şi menţinerea şi refacerea populatiilor viabile de specii în mediul lor natural şi, în cazul speciilor domestice sau cultivate, în mediul în care şi-au dezvoltat caracterele lor distincte.

Zona protejata înseamnă o zona delimitata geografic care este desemnată sau reglementată şi administrată pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare.

Organizaţie de integrare economică regionala înseamnă o organizaţie constituită din state suverane ale unei zone date, căreia statele membre i-au transferat competente cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizata din timp, conform procedurilor sale interne, să semneze, sa ratifice, sa accepte, sa aprobe sau sa adere la aceasta.

Utilizare durabila înseamnă utilizarea componentelor diversitatii biologice într-un mod şi ritm care să nu ducă la scăderea pe termen lung a diversitatii biologice, mentinindu-i astfel potenţialul de a răspunde necesităţilor şi aspiratiilor generaţiilor prezente şi viitoare.

Tehnologie include biotehnologia.

Articolul 3

Principiu

În conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, în conformitate cu propriile lor politici de mediu, şi responsabilitatea să asigure ca activităţile de sub jurisdicţia şi controlul lor sa nu cauzeze prejudicii mediului altor state sau zonelor din afară limitelor jurisdicţiei lor naţionale.

Articolul 4

Domeniul de aplicare

Sub rezerva drepturilor altor state şi cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mod expres în prezenta convenţie, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică, pentru fiecare parte contractantă:

Articolul 5

Cooperare

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, va coopera direct sau, unde este cazul, prin organizaţii internaţionale competente, cu alte părţi contractante în domenii din afară jurisdicţiei naţionale şi în alte probleme de interes reciproc, pentru conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice.

Articolul 6

Măsuri generale pentru conservare şi utilizare durabila

Fiecare dintre părţile contractante, în funcţie de condiţiile specifice şi posibilităţi:

Articolul 7

Identificare şi monitorizare

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, în special pentru obiectivele art. 8-10:

Articolul 8

Conservare "în situ"

În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantă:

Articolul 9

Conservare "ex situ"

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, în special în scopul completării măsurilor "în situ":

Articolul 10

Utilizarea durabila a componentelor diversitatii biologice

În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantă:

Articolul 11

Măsuri stimulative

În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantă va adopta măsuri sigure din punct de vedere economic şi social care să acţioneze ca stimulente pentru conservarea şi utilizarea durabila a componentelor diversitatii biologice.

Articolul 12

Cercetare şi instruire

Luând în considerare necesităţile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare, părţile contractante:

Articolul 13

Educarea şi constientizarea publicului

Părţile contractante:

Articolul 14

Evaluarea impactului şi reducerea efectelor negative

1. În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesitaţi, fiecare parte contractantă:

2. Conferinţa părţilor va examina, pe baza unor studii ce urmează a fi efectuate, problema responsabilităţii şi repararii, inclusiv a reconstructiei şi compensării pagubelor aduse diversitatii biologice, cu excepţia cazului când responsabilitatea este o problemă strict interna.

Articolul 15

Accesul la resurse genetice

1. Recunoscind drepturile suverane ale statelor asupra resurselor lor naturale, autoritatea de a determina accesul la resurse genetice aparţine guvernelor naţionale şi este supusă legislaţiei naţionale.

2. Fiecare parte contractantă va face eforturi de a crea condiţii pentru a facilita accesul altor părţi contractante la resurse genetice pentru utilizări sigure din punct de vedere al mediului şi sa nu impună restrictii care să contravină obiectivelor prezentei convenţii.

3. În scopul prezentei convenţii, resursele genetice care sunt asigurate de o parte contractantă, după cum se fac referiri în acest articol şi în art. 16 şi 19, sunt doar acelea care sunt asigurate de părţi contractante care sunt tari de origine a acestor resurse şi de către părţile care au obţinut aceste resurse genetice în conformitate cu prezenta convenţie.

4. Accesul, când este asigurat, va fi în termeni acceptaţi reciproc şi va fi supus prevederilor acestui articol.

5. Accesul la resurse genetice va fi supus consimtamintului părţii contractante care furnizează astfel de resurse, dacă nu este stabilit altfel de către acea parte.

6. Fiecare parte contractantă va face eforturi pentru dezvoltarea şi efectuarea de cercetări ştiinţifice bazate pe resurse genetice furnizate de către alte părţi contractante cu deplina participare a acestora şi, în măsura posibilităţilor, pe teritoriul lor.

7. Fiecare parte contractantă va lua măsurile legislative, administrative sau politice adecvate, conform cu art. 16 şi 19 şi, după caz, prin mecanismul financiar stabilit la art. 20 şi 21, pentru a asigura împărţirea justa şi echitabila, cu partea contractantă care furnizează resursele genetice, a rezultatelor cercetării şi dezvoltării şi a beneficiilor cercetării, obţinute din utilizarea comercială sau de alt tip a acestor resurse. O astfel de împărţire se va face în termeni acceptaţi reciproc.

Articolul 16

Accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie

1. Fiecare parte contractantă, recunoscind ca tehnologia include biotehnologia şi ca atât accesul la tehnologie cît şi transferul de tehnologie între părţile contractante sunt elemente esenţiale pentru atingerea obiectivelor prezentei convenţii, se angajează, conform prevederilor acestui articol, să asigure şi/sau sa faciliteze accesul la tehnologie şi transferul, către alte părţi contractante, de tehnologii necesare pentru conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice sau care utilizează resurse genetice fără sa cauzeze pagube semnificative mediului înconjurător.

2. Accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie, la care se referă paragraful 1 de mai sus, pentru ţările în curs de dezvoltare, vor fi asigurate şi/sau facilitate în termenii cei mai corecti şi mai favorabili, inclusiv în termeni concesionali şi preferentiali, când exista acord reciproc şi, unde este necesar, în conformitate cu mecanismul financiar stabilit de art. 20 şi 21. Atunci când tehnologiile fac obiectul unor brevete sau al altor drepturi de proprietate intelectuală, accesul şi transferul sunt asigurate în termeni care recunosc drepturile de proprietate intelectuală şi sunt în concordanta cu protecţia lor adecvată şi efectivă. Aplicarea acestui paragraf va fi în conformitate cu prevederile paragrafelor 3, 4 şi 5 de mai jos.

3. Fiecare parte contractantă va lua măsurile legislative, administrative sau politice, după caz, pentru a asigura părţilor contractante, în special celor care sunt tari în curs de dezvoltare care furnizează resurse genetice, accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie care utilizează acele resurse, pe bază de termeni acceptaţi reciproc, inclusiv tehnologie protejata de brevete şi alte drepturi de proprietate intelectuală, dacă este cazul, prin dispoziţiile art. 20 şi 21 şi în conformitate cu dreptul internaţional şi cu prevederile paragrafelor 4 şi 5 de mai jos.

4. Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative, administrative sau politice, după caz, pentru ca sectorul privat sa faciliteze accesul la tehnologie, dezvoltarea comuna şi transferul de tehnologie la care se referă paragraful 1 de mai sus, în beneficiul atât al instituţiilor guvernamentale cît şi al sectorului privat din ţările în curs de dezvoltare şi, în aceasta privinta, se va conformă obligaţiilor de la paragrafele 1, 2 şi 3 de mai sus.

5. Părţile contractante, recunoscind ca brevetele şi alte drepturi de proprietate intelectuală pot avea o influenţa asupra implementarii prezentei convenţii, vor coopera, în conformitate cu dreptul internaţional şi legislaţia naţionala, pentru a asigura ca aceste drepturi să fie în sprijinul obiectivelor sale şi sa nu le contracareze.

Articolul 17

Schimb de informaţii

1. Părţile contractante vor facilita schimbul de informaţii provenite din toate sursele accesibile publicului, referitoare la conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, luând în considerare nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare.

2. Un astfel de schimb de informaţii va include schimbul de rezultate ale cercetării tehnice, ştiinţifice şi socioeconomice, ca şi programele de instruire şi studii, cunoştinţe de specialitate autohtone şi traditionale, ca atare şi asociate cu tehnologiile amintite în art. 16 paragraful 1. Va include, de asemenea, dacă este posibil, repatrierea informaţiilor.

Articolul 18

Cooperarea tehnica şi ştiinţifică

1. Părţile contractante vor incuraja cooperarea tehnica şi ştiinţifică internationala în domeniul conservării şi utilizării durabile a diversitatii biologice, dacă este necesar, prin instituţiile naţionale şi internaţionale corespunzătoare.

2. Fiecare parte contractantă va promova cooperarea tehnica şi ştiinţifică cu alte părţi contractante, în particular tari în curs de dezvoltare, pentru implementarea prezentei convenţii, între altele, prin elaborarea şi aplicarea politicii naţionale. La promovarea unei astfel de cooperări trebuie acordată o atenţie deosebită dezvoltării şi intaririi capacităţilor naţionale, prin punerea în valoare a resurselor umane şi întărirea instituţiilor.

3. Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, va determina stabilirea unui mecanism tip centru de schimb care să încurajeze şi sa faciliteze cooperarea tehnico-ştiinţifică.

4. Părţile contractante, în conformitate cu legislaţia şi politicile naţionale, vor incuraja şi dezvolta metode de cooperare pentru elaborarea şi utilizarea tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor autohtone şi traditionale, în conformitate cu obiectivele prezentei convenţii. În acest scop, părţile contractante vor promova, de asemenea, cooperarea în domeniul instruirii de personal şi al schimbului de experţi.

5. Părţile contractante, de comun acord, vor incuraja stabilirea de programe de cercetare şi acţiuni comune pentru dezvoltarea de tehnologii referitoare la obiectivele prezentei convenţii.

Articolul 19

Administrarea biotehnologiei şi repartizarea beneficiilor

1. Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative, administrative sau politice, după caz, pentru a asigura participarea efectivă la activităţile de cercetare biotehnologica a acelor părţi contractante, în special a ţărilor în curs de dezvoltare, care furnizează resurse genetice pentru o astfel de cercetare şi unde este posibil în astfel de părţi contractante.

2. Fiecare parte contractantă va lua toarte măsurile posibile sa încurajeze şi sa furnizeze accesul prioritar, pe o baza justa şi echilibrata, al părţilor contractante, în special al ţărilor în curs de dezvoltare, la rezultatele şi beneficiile care rezultă din biotehnologiile bazate pe resurse genetice furnizate de acele părţi contractante. Un astfel de acces se va face în termeni reciproc acceptaţi.

3. Părţile vor examina necesitatea şi modalităţile realizării unui protocol care să stabilească procedurile adecvate, inclusiv, în particular, un acord prealabil, dat în cunoştinţa de cauza, în domeniul transferului, manipulării şi utilizării în deplina siguranţa a oricărui organism viu modificat rezultat din biotehnologie, care ar putea avea efecte negative asupra conservării şi utilizării durabile a diversitatii biologice.

4. Fiecare parte contractantă comunică direct sau cere sa comunice, prin intermediul oricărei persoane fizice sau juridice de sub jurisdicţia sa şi care furnizează organisme vizate de paragraful 3 de mai sus, părţii contractante pe teritoriul căreia aceste organisme urmează a fi introduse, orice informaţie disponibilă referitoare la utilizarea şi reglementările de securitate cerute de partea contractantă în materie de manipulare a unor asemenea organisme, ca şi orice informaţie disponibilă privind impactul potenţial negativ al organismelor specifice în cauza.

Articolul 20

Resurse financiare

1. Fiecare parte contractantă se angajează să asigure, în măsura posibilităţilor sale, un suport financiar şi stimulente cu privire la acele activităţi naţionale care urmăresc sa realizeze obiectivele prezentei convenţii, în conformitate cu planurile, priorităţile şi programele sale naţionale.

2. Părţile tari dezvoltate vor furniza resurse financiare noi şi suplimentare pentru a permite părţilor tari în curs de dezvoltare să facă faţa costurilor suplimentare convenite, impuse de implementarea măsurilor prin care să-şi respecte obligaţiile care decurg din prezenta convenţie şi pentru a beneficia de prevederile sale, aceste costuri fiind convenite, între o parte ţara în curs de dezvoltare şi structura instituţională amintita în art. 21, în concordanta cu politica, strategia, priorităţile programelor şi criteriile de eligibilitate şi o lista indicativa de costuri suplimentare stabilită de conferinţa părţilor. Alte părţi, inclusiv ţările care sunt în proces de tranzitie către economia de piaţa, pot prelua voluntar obligaţiile părţilor tari dezvoltate. În sensul acestui articol, conferinţa părţilor va stabili, la prima sa intilnire, o lista a părţilor tari dezvoltate şi a altor părţi care îşi asuma în mod voluntar obligaţiile de părţi dezvoltate. Conferinţa părţilor va revedea aceasta lista şi o va modifica, dacă este cazul. Se vor incuraja, de asemenea, contribuţii din alte tari şi surse pe bază de voluntariat. Implementarea acestor angajamente va tine cont de necesitatea ca fluxul de fonduri să fie adecvat, previzibil şi punctual şi de importanţa repartizării sarcinii între părţile contribuabile incluse pe lista.

3. Părţile tari dezvoltate pot, de asemenea, furniza, în beneficiul ţărilor în curs de dezvoltare, resurse financiare legate de aplicarea prezentei convenţii, pe cai bilaterale, regionale sau altele multilaterale.

4. Părţile tari în curs de dezvoltare nu vor putea să se achite efectiv de obligaţiile ce le revin în virtutea convenţiei, decît în măsura în care părţile tari dezvoltate se vor achită efectiv de obligaţiile ce le revin în virtutea convenţiei, referitoare la resurse financiare şi transfer de tehnologie şi vor tine cont de faptul ca dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea saraciei sunt primele şi cele mai importante prioritati ale părţilor tari în curs de dezvoltare.

5. Părţile vor tine cont de necesităţile specifice şi de situaţia specială a ţărilor cel mai puţin dezvoltate în acţiunile lor legate de finanţare şi transfer de tehnologie.

6. Părţile contractante vor lua, de asemenea, în considerare condiţiile speciale care rezultă din dependenta faţă de diversitatea biologica, din repartizarea şi localizarea acesteia pe teritoriul părţilor tari în curs de dezvoltare, în special al statelor mici insulare.

7. Se va lua, de asemenea, în considerare situaţia specială a ţărilor în curs de dezvoltare, mai ales a celor care sunt cele mai vulnerabile din punct de vedere al mediului înconjurător, cum ar fi acelea cu zone aride şi semiaride, zone de coasta şi muntoase.

Articolul 21

Mecanism financiar

1. Va exista un mecanism de finanţare pentru furnizarea de resurse financiare către părţile tari în curs de dezvoltare, în spiritul prezentei convenţii, sub forma de donaţii sau în condiţii avantajoase ale cărui elemente esenţiale sunt descrise în prezentul articol. Conform prezentei convenţii, mecanismul va funcţiona sub autoritatea şi coordonarea conferintei părţilor, faţă de care este subordonat contabil.

Operaţiunile mecanismului vor fi efectuate de o astfel de structura instituţională care se va decide de către conferinţa părţilor la prima reuniune. Potrivit obiectivelor prezentei convenţii, conferinţa părţilor va stabili politica, strategia, priorităţile programelor şi criteriile de eligibilitate referitoare la accesul la astfel de resurse şi la utilizarea lor. Contribuţiile se vor face astfel încât să se ia în considerare necesitatea unor vărsăminte anticipate, adecvate şi punctuale, asa cum este prevăzut în art. 20, în conformitate cu resursele financiare necesare, pe care conferinţa părţilor le va decide periodic, şi importanţa împărţirii efortului financiar către părţile contribuabile incluse pe lista la care s-a făcut referire în art. 20 paragraful 2.

Părţile tari dezvoltate ca şi alte tari sau surse pot, de asemenea, sa aducă contribuţii voluntare. Mecanismul va funcţiona conform unui sistem de gestiune democratic şi transparent.

2. Urmărind obiectivele prezentei convenţii, conferinţa părţilor, la prima sa intilnire, va stabili politica, strategia şi priorităţile programului, cît şi criterii şi linii directoare detaliate pentru definirea condiţiilor cerute pentru accesul la resurse financiare şi utilizarea acestora, inclusiv supravegherea şi evaluarea acestei utilizări, în mod regulat. Conferinţa părţilor va decide asupra măsurilor necesare pentru aplicarea paragrafului 1 de mai sus, după consultarea structurii instituţionale însărcinate cu operarea mecanismului financiar.

3. Conferinţa părţilor va examina eficienta mecanismului financiar stabilit prin acest articol, inclusiv criteriile şi liniile directoare la care se referă paragraful 2 de mai sus, la nu mai puţin de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi apoi regulat. Pe baza acestei examinari, va lua măsurile adecvate pentru îmbunătăţirea eficientei mecanismului, dacă este necesar.

4. Părţile contractante vor urmări întărirea instituţiilor financiare existente pentru a asigura resursele financiare destinate conservării şi utilizării durabile a diversitatii biologice.

Articolul 22

Relaţii cu alte convenţii internaţionale

1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta drepturile şi obligaţiile nici unei părţi contractante, ce decurg dintr-un acord internaţional existent, cu excepţia cazului în care exercitarea acestor drepturi şi obligaţii ar cauza pagube serioase diversitatii biologice sau ar constitui o ameninţare pentru aceasta.

2. Părţile contractante vor aplica prezenta convenţie, în ceea ce priveşte mediul marin, în concordanta cu drepturile şi obligaţiile statelor ce decurg din dreptul asupra marii.

Articolul 23

Conferinţa părţilor

1. Prin prezenta, se instituie o conferinţa a părţilor. Prima reuniune a conferintei părţilor va fi convocată de directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător nu mai tirziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Apoi se vor tine reuniuni ordinare ale conferintei părţilor, la intervale regulate, care urmează să fie stabilite de conferinţa, la prima sa reuniune.

2. Reuniuni extraordinare ale conferintei părţilor se pot tine ori de cîte ori se va considera necesar de către conferinţa sau la cererea, în scris, a oricărei părţi, cu condiţia ca, în interval de şase luni de la comunicarea cererii la secretariat, să fie susţinută de cel puţin o treime din părţi.

3. Conferinţa părţilor va conveni şi va adopta prin consens, propriul regulament interior şi pe acela al oricărui organ subsidiar pe care şi-l va putea crea, cît şi regulamentul financiar care guvernează finanţarea secretariatului. La fiecare reuniune ordinară, va adopta bugetul pentru perioada financiară de până la următoarea reuniune ordinară.

4. Conferinţa părţilor va trece în revista aplicarea prezentei convenţii şi în acest scop:

5. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile sale specializate şi Agenţia Internationala pentru Energie Atomica, ca şi orice stat care nu este parte la prezenta convenţie, pot fi reprezentate ca observatori la reuniunile conferintei părţilor. Orice alt organism sau instituţie guvernamentală sau neguvernamentala, calificată în domenii legate de conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, care a informat secretariatul despre dorinţa de a fi reprezentată ca observator la o reuniune a conferintei părţilor, poate fi admisă, cu condiţia ca cel puţin o treime a părţilor prezente sa nu aibă obiecţii. Admiterea şi participarea ca observatori va fi supusă regulilor de procedura adoptate de conferinţa părţilor.

Articolul 24

Secretariatul

1. Se instituie prin prezenta un secretariat. Funcţiile sale vor fi:

2. La prima sa reuniune ordinară, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre acele organizaţii internaţionale competente existente care au arătat dorinţa de a îndeplini funcţiile de secretariat prevăzute de prezenta convenţie.

Articolul 25

Organ subsidiar pentru asistenţa ştiinţifică, tehnica şi tehnologică

1. Un organ subsidiar pentru asigurarea asistenţei ştiinţifice, tehnice şi tehnologice se stabileşte prin prezenta, pentru a asigura, în timp util, conferintei părţilor şi, după caz, celorlalte organe subsidiare, asistenţa necesară legată de aplicarea prezentei convenţii.

Acest organ va fi deschis spre participare tuturor părţilor şi va fi multidisciplinar. Va include reprezentanţi guvernamentali competenţi în domeniile de specialitate vizate. Va raporta regulat conferintei părţilor asupra tuturor aspectelor activităţii sale.

2. Sub autoritatea conferintei părţilor şi în conformitate cu liniile directoare pe care ea le va stabili, la cererea ei, acest organ:

(a) va furniza evaluări ştiinţifice şi tehnice asupra stării diversitatii biologice;

(b) va pregati evaluarile ştiinţifice şi tehnice asupra efectelor tipurilor de măsuri luate în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii;

(c) va identifica tehnologiile şi tehnicile de virf, novatoare şi eficiente, privind conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice şi va indica căile şi mijloacele de promovare a dezvoltării şi/sau transferul unor astfel de tehnologii;

(d) va furniza asistenţa asupra programelor ştiinţifice şi cooperării internaţionale pentru cercetare şi dezvoltare legate de conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice; şi

(e) va răspunde intrebarilor ştiinţifice, tehnice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa părţilor şi organele sale subsidiare i le-ar putea adresa.

3. Atribuţiile, mandatul, organizarea şi funcţionarea acestui organ vor putea fi precizate de conferinţa părţilor.

Articolul 26

Rapoarte

Fiecare parte contractantă, la intervale care vor fi stabilite de conferinţa părţilor, va prezenta acesteia rapoarte de măsuri care s-au luat pentru aplicarea prezentei convenţii şi asupra eficientei lor în realizarea obiectivelor care au fost enunţate.

Articolul 27

Reglementarea diferendelor

1. În cazul unui diferend între părţile contractante, privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, părţile implicate vor cauta o soluţie pe calea negocierii.

2. Dacă părţile implicate nu pot ajunge la un acord prin negociere, pot cauta împreună serviciile sau medierea unei terţe părţi.

3. La ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, un stat sau o organizaţie de integrare economică regionala poate declara în scris către depozitar ca, pentru un diferend nerezolvat, conform paragrafului 1 sau 2 de mai sus, accepta, ca obligatoriu, una sau ambele modalităţi următoare de reglementare a diferendelor:

4. Dacă părţile la diferend nu au acceptat aceeaşi procedura sau o procedură oarecare, conform cu paragraful 3 de mai sus, diferendul va fi supus pentru conciliere, în conformitate cu partea a II-a a anexei nr. 2, în cazul în care părţile nu stabilesc altfel.

5. Dispoziţiile acestui articol se vor aplica în legătură cu diferendele oricărui protocol, cu excepţia cazului în care acesta dispune altfel.

Articolul 28

Adoptarea protocoalelor

1. Părţile contractante vor coopera la formularea şi adoptarea protocoalelor la prezenta convenţie.

2. Protocoalele vor fi adoptate la o reuniune a conferintei părţilor.

3. Textul oricărui protocol propus va fi comunicat părţilor contractante de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de o astfel de reuniune.

Articolul 29

Amendamente la convenţie sau la protocoale

1. Se pot propune amendamente la prezenta convenţie de către orice parte contractantă. Amendamentele la orice protocol pot fi propuse de orice parte la acel protocol.

2. Amendamentele la prezenta convenţie vor fi adoptate la o reuniune a conferintei părţilor. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la o reuniune a părţilor la protocolul în chestiune. Textul oricărui proiect de amendament propus la prezenta convenţie sau la orice protocol, dacă nu se stabileşte altfel în acel protocol, va fi comunicat părţilor în chestiune de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care se propune amendamentul spre adoptare. Secretariatul va comunică, de asemenea, amendamentele propuse, semnatarilor prezentei convenţii, spre informare.

3. Părţile vor face toate eforturile pentru a ajunge la un consens privind orice amendament propus la prezenta convenţie sau la orice protocol. Dacă s-au epuizat toate eforturile pentru realizarea unui consens şi nu s-a ajuns la un acord, amendamentul va fi adoptat, în ultima instanţa, prin majoritatea de voturi a două treimi din părţile în chestiune prezente şi care votează la reuniune şi va fi supus, de către depozitar, tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare.

4. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentelor va fi notificată depozitarului, în scris. Amendamentele adoptate în conformitate cu paragraful 3 de mai sus vor intră în vigoare, pentru părţile care le-au acceptat, la 90 de zile după depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare de către cel puţin două treimi din părţile contractante la prezenta convenţie sau din părţile la protocolul respectiv. Apoi, amendamentele vor intră în vigoare, pentru orice altă parte, la 90 de zile după ce aceasta parte depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentelor.

5. În sensul acestui articol, expresia părţile prezente şi care votează înseamnă părţile prezente care dau un vot afirmativ sau negativ.

Articolul 30

Adoptarea de anexe şi amendamente la anexe

1. Anexele prezentei convenţii sau ale oricărui protocol vor face parte integrantă din convenţie sau din protocolul respectiv, după caz, şi, dacă nu se prevede altfel în mod expres, orice referire la prezenta convenţie sau la protocoalele sale, constituie, în acelaşi timp, o referire la oricare din anexele sale. Astfel de anexe se vor limita la probleme procedurale, ştiinţifice, tehnice şi administrative.

2. Dacă nu se prevede altfel într-un protocol cu privire la anexele sale, se va aplica următoarea procedura pentru propunerea, adoptarea sau intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenţie sau a anexelor oricărui protocol:

3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele prezentei convenţii sau la anexele oricărui protocol vor fi supuse aceleiaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la orice protocol.

4. Dacă o anexa adiţională sau un amendament la o anexa este legat de un amendament la prezenta convenţie sau la orice protocol, aceasta anexa adiţională sau acest amendament nu va intră în vigoare până nu intră în vigoare amendamentul la convenţie sau la respectivul protocol.

Articolul 31

Dreptul la vot

1. Cu excepţia dispoziţiilor de la paragraful 2 de mai jos, fiecare parte contractantă la prezenta convenţie sau la orice protocol va dispune de un vot.

2. Organizaţiile de integrare economică regionala, în probleme care sunt de competenţa lor, îşi vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal numărului de state membre care sunt părţi contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol. Astfel de organizaţii nu-şi vor exercita dreptul la vot, dacă statele membre şi-l exercita pe al lor, şi invers.

Articolul 32

Relaţiile dintre prezenta convenţie şi protocoalele sale

1. Un stat sau o organizaţie de integrare economică regionala nu poate deveni parte la un protocol, dacă nu este sau nu devine, în acelaşi timp, parte contractantă la prezenta convenţie.

2. Deciziile luate în baza unui protocol vor fi luate numai de părţile la acel protocol. Orice parte contractantă care nu a ratificat, acceptat sau aprobat un protocol poate participa, ca observator, la orice reuniune a părţilor la acel protocol.

Articolul 33

Semnarea

Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare la Rio de Janeiro, pentru toate statele sau organizaţiile de integrare economică regionala, de la 5 iunie 1992 până la 14 iunie 1992, şi la sediul Organizaţie Naţiunilor Unite de la New York, de la 15 iunie 1992 până la 4 iunie 1993.

Articolul 34

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

1. Prezenta convenţie şi orice protocol vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării de către state sau organizaţii de integrare economică regionala. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune la depozitar.

2. Orice organizaţie la care se referă paragraful 1 de mai sus, care devine parte contractantă la prezenta convenţie sau la orice protocol, fără ca vreunul dintre statele membre să fie parte contractantă, va fi legată de toate obligaţiile rezultate de prezenta convenţie sau protocol, după caz. În cazul organizaţiilor la care unul sau mai multe state membre sunt părţi contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor ce le revin, pentru îndeplinirea obligaţiilor impuse de convenţie sau de protocol, după caz. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu-şi vor putea exercita concomitent drepturile în baza convenţiei sau respectivului protocol.

3. În cadrul instrumentelor lor de ratificare, acceptare sau aprobare, organizaţiile la care se referă paragraful 1 de mai sus vor declara limitele competentei lor faţă de problemele guvernate de convenţie sau de respectivul protocol. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, pe depozitar de orice modificare importanţa privind limitele competentei lor.

Articolul 35

Aderarea

1. Prezenta convenţie sau orice protocol va fi deschis pentru aderare, pentru state şi organizaţii de integrare economică regionala, de la data la care convenţia sau respectivul protocol este închis pentru semnare. Instrumentul de aderare va fi depus la depozitar.

2. În cadrul instrumentelor lor de aderare, organizaţiile la care se referă paragraful 1 de mai sus vor declara limitele competentei lor cu privire la problemele guvernate de convenţie sau de respectivul protocol. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, pe depozitar de orice modificare importanţa a limitelor competentei lor.

3. Dispoziţiile art. 34 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare economică regionala care adera la prezenta convenţie sau la orice protocol.

Articolul 36

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va intră în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de-al 30-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. Orice protocol va intră în vigoare în cea de-a 90 zi de la data depunerii numărului de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, specificat în acel protocol.

3. Pentru fiecare parte contractantă care ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie, sau adera la ea după depunerea celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, va intră în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către acea parte contractantă a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

4. Orice protocol, dacă nu se specifică altfel în acel protocol, va intră în vigoare pentru o parte contractantă care ratifica, accepta sau aproba acel protocol, sau adera la el după intrarea sa în vigoare, conform paragrafului 2 de mai sus, fie în a 90-a zi de la data la care acea parte contractantă îşi depune instrumentul sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, fie la data la care intră în vigoare prezenta convenţie pentru acea parte contractantă, ultimul termen fiind reţinut.

5. În conformitate cu paragrafele 1 şi 2 de mai sus, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economică regionala nu va fi considerat ca instrument suplimentar celor depuse de statele membre ale acelei organizaţii.

Articolul 37

Rezerve

Nici o rezervă nu poate fi facuta la prezenta convenţie.

Articolul 38

Retrageri

1. În orice moment, după doi ani de la data la care prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte contractantă, acea parte contractantă se poate retrage din convenţie făcând o notificare, în scris, către depozitar.

2. Orice retragere devine efectivă la expirarea intervalului de un an de la data primirii de către depozitar sau la orice data ulterioară ce va putea fi specificată în notificarea de retragere.

3. Orice parte contractantă care se retrage din prezenta convenţie se considera, de asemenea, ca retrasă din orice protocol la aceasta.

Articolul 39

Reglementări financiare provizorii

Cu condiţia să fie complet restructurat în conformitate cu dispoziţiile art. 21, Fondul Mondial pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător şi al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, va fi structura instituţională provizorie la care se referă art. 21, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi prima reuniune a conferintei părţilor sau până ce conferinţa părţilor va decide ce structura instituţională va fi desemnată în conformitate cu art. 21.

Articolul 40

Reglementări interimare pentru secretariat

Secretariatul asigurat de directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător va fi secretariatul la care se referă art. 24 paragraful 2, pe baza interimara, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi prima reuniune a conferintei părţilor.

Articolul 41

Depozitarul

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite îşi va asuma funcţiile de depozitar pentru prezenta convenţie şi pentru orice protocol.

Articolul 42

Texte autentice

Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pentru conformitate, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Redactat la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992.

Anexa 1

IDENTIFICARE ŞI MONITORING

1. Ecosisteme şi habitate: care conţin o mare diversitate, un număr mare de specii amenintate, endemice sau sălbatice; necesare pentru speciile migratoare; de importanţa socială, economică, culturală sau ştiinţifică; care sunt reprezentative, unice sau asociate unor procese evolutive sau altor procese biologice esenţiale.

2. Specii şi comunităţi care sunt: amenintate; rude sălbatice ale speciilor domestice sau cultivate; de valoare medicală, agricolă sau alta valoare economică; de importanţa socială, ştiinţifică sau culturală; de importanţa pentru cercetare în domeniul conservării şi utilizării durabile a diversitatii biologice, cum ar fi speciile indicatoare şi

3. Gene şi genoame descrise, de importanţa socială, ştiinţifică sau economică.

Anexa 2

Partea I

Articolul 1

Partea reclamanta va notifica secretariatului ca părţile supun un diferend, spre arbitraj, conform art. 27. Notificarea va conţine subiectul arbitrajului şi va include, în special, articolele convenţiei sau ale protocolului ale căror interpretare sau aplicare este disputata. Dacă părţile nu sunt de acord asupra subiectului disputei înainte de desemnarea preşedintelui tribunalului, tribunalul de arbitraj va determina subiectul problemei. Secretariatul va inainta informaţia astfel primită către toate părţile contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol.

Articolul 2

1. În cazul diferendelor între doua părţi, tribunalul arbitral va avea 3 membri. Fiecare parte la diferend va numi un arbitru şi cei doi arbitri astfel numiţi vor desemna, de comun acord, pe cel de-al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului. Cel din urma nu va avea naţionalitatea nici uneia dintre părţile la diferend şi nici rezidenţă obişnuită pe teritoriul uneia dintre aceste părţi, nu va fi angajat de vreuna dintre ele şi nici nu s-a ocupat de caz în alta calitate.

2. În caz de diferend între mai mult de doua părţi, părţile având acelaşi interes vor numi, de comun acord, un arbitru.

3. Orice vacanta va fi ocupată în maniera descrisă pentru numirea iniţială.

Articolul 3

1. Dacă preşedintele tribunalului arbitral nu a fost numit în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea unei părţi, va desemna pe preşedinte, în decurs de doua luni.

2. Dacă una dintre părţile la diferend nu numeşte un arbitru în decurs de doua luni de la primirea cererii, cealaltă parte poate sesiza pe secretarul general, care va face numirea într-o perioadă ulterioară, de doua luni.

Articolul 4

Tribunalul arbitral va lua deciziile sale în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, ale oricărui protocol şi ale dreptului internaţional.

Articolul 5

În cazul în care părţile la diferend nu decid altfel, tribunalul arbitral îşi va stabili propriile reguli de procedura.

Articolul 6

Tribunalul arbitral poate recomanda, la cererea unei părţi, măsuri esenţiale interimare de protecţie.

Articolul 7

Părţile la diferend vor facilita activitatea tribunalului arbitral şi, în special, vor utiliza toate mijloacele aflate la dispoziţia lor, pentru:

Articolul 8

Părţile şi arbitrii au obligaţia sa protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii pe care o primesc în timpul lucrărilor tribunalului arbitral.

Articolul 9

Dacă tribunalul arbitral nu decide altfel, datorită unor condiţii speciale ale cazului, cheltuielile tribunalului vor fi suportate de către părţile la diferend, în mod egal. Tribunalul va tine o evidenta a tuturor cheltuielilor şi va prezenta părţilor un raport final.

Articolul 10

Orice parte contractantă care are un interes de natura juridică în subiectul în cauza a diferendului şi care poate să fie afectată de decizia asupra cazului poate interveni în lucrări, cu consimţământul tribunalului.

Articolul 11

Tribunalul poate audia şi decide cereri reconventionale care apar direct din subiectul în chestiune al diferendului.

Articolul 12

Deciziile tribunalului arbitral, ţinând de procedura şi fondul acestora, vor fi luate cu majoritatea de voturi a membrilor săi.

Articolul 13

Dacă una dintre părţile la diferend nu apare în faţa tribunalului arbitral sau nu îşi apara cauza, cealaltă parte poate cere tribunalului să-şi continue procedura şi sa pronunţe decizia sa. Faptul ca una dintre părţi nu s-a prezentat în faţa tribunalului sau ca s-a abtinut de a-şi exercită drepturile sale, nu constituie un obstacol în calea procedurii. Înainte de a pronunţa sentinta definitivă, tribunalul arbitral trebuie să se asigure ca cererea este fundamentală de fapt şi de drept.

Articolul 14

Tribunalul arbitral va pronunţa sentinta finala în decurs de 5 luni de la data la care s-a constituit, dacă nu considera necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă care să nu depăşească alte 5 luni.

Articolul 15

Sentinta finala a tribunalului arbitral se va limita la subiectul în chestiune a diferendului şi va fi motivată. Sentinta va conţine numele membrilor care au participat la deliberare şi data la care ea a fost pronunţată. Orice membru al tribunalului poate ataşa la ea o opinie distinctă sau divergenta.

Articolul 16

Sentinta va fi obligatorie pentru părţile la diferend. Va fi fără apel, dacă părţile nu au hotărît, în prealabil, asupra unei proceduri de apel.

Articolul 17

Orice divergenta care poate aparea între părţile la diferend, cu privire la interpretarea sau maniera de executare a sentinţei finale, poate fi supusă de către orice parte, spre decizie, tribunalului arbitral care a dat-o.

Partea II

Articolul 1

O comisie de conciliere se va crea la cererea uneia dintre părţile la diferend. Comisia, dacă părţile nu au decis altfel, se va compune din 5 membri, cîte 2 numiţi de fiecare parte implicata şi un preşedinte ales, de comun acord, de către membrii astfel desemnaţi.

Articolul 2

În diferendele dintre mai mult de doua părţi, părţile care au acelaşi interes îşi vor numi membrii în comisie de comun acord. Când doua sau mai multe părţi au interese independente sau când ele sunt în dezacord cu privire la faptul de a şti ca au acelaşi interes, ele îşi vor numi membrii lor separat.

Articolul 3

Dacă orice numire din partea părţilor nu se face în decurs de doua luni de la data cererii pentru crearea comisiei de conciliere, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă i se solicita de către partea care a făcut cererea, va face acele numiri, în decurs de alte doua luni.

Articolul 4

Dacă nu a fost ales un preşedinte al comisiei de conciliere în decurs de doua luni de la numirea ultimului membru al comisiei, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă i se solicita de către una dintre părţi, va desemna un preşedinte, în decurs de alte doua luni.

Articolul 5

Comisia de conciliere va lua deciziile cu majoritatea de voturi a membrilor săi. Dacă părţile la diferend nu hotărăsc altfel, comisia îşi va stabili propria procedura. Ea va face o propunere de rezolvare a diferendului, pe care părţile o vor examina cu buna-credinţa.

Articolul 6

În caz de dezacord cu privire la completarea comisiei de conciliere, aceasta va decide dacă ea este sau nu competenţa.

────────────